STRES, SĂNĂTATE, BOALĂ

Definiţie: Stresul este un proces de adaptare care implică 3 elemente:

- stresori – factorii care declanşează procesul
- reacţiile de stres – modificările produse în urma impactului stresorilor asupra
organismului, atât pe plan fizic cât şi psihologic
- mediatorii stresului – factori care se interpun între stresori şi reacţiile de stres
modulând intensitatea reacţiilor de stres.

STRESORII:
Există multiple sisteme de clasificare a stresorilor. Clasificarea cea mai utilă din
punct de vedere al caracterului acut / izolat respectiv al caracterului cronic / cotidian.
Studiile au arătat că această clasificare ar avea un impact diferit a stresorilor asupra
stării de sănătate.
Conform acestui cirteriu se descriu:
- stresori acuţi denumiţi şi evenimente de viaţă – sunt schimbări ale condiţiilor
de viaţă care presupun un proces de adaptare
- stresori cotidieni care au un caracter “cronic” – nu sunt legaţi de schimbări ale
condiţiilor obişnuite de viaţă
Evenimentele de viaţă:
Holmes şi Rahe au conceput o scală de evenimente de viaţă pe baza intervievării
unui număr mare de subiecţi. Scala include peste 40 astfel de evenimente. Alături de
listarea acestor evenimente, fiecăruia i s-a atribuit un punctaj. Punctajul maxim s-a
atribuit “pierderii partenerului de viaţă” (100 puncte), iar pe ultimul loc se află
“încălcări minore ale legii” (11 puncte).
Între evenimentele de viaţă listate se remarcă şi prezenţa unor schimbări
pozitive sau dorite:
- căsătoria (poziţia a VI-a – 50 puncte)
- sarcina (poziţia a XII-a – 40 puncte)
- realizare personală deosebită (poziţia a XXV-a – 28 puncte)
- vacanţa (poziţia a XLI-a – 13 puncte)
Stresorii cotidieni:
Stresorii cu care ne confruntăm zilnic dar care nu presupun o schimbare a
condiţiilor de viaţă au fost denumiţi stresori cotidieni.
Exemplu: o zi în care toate ne “ies pe dos”.

1
 Cu intenţia de a măsura nivelul acestor stresori cotidieni Folkman şi Lazarus au
conceput o scală în care au inclus situaţii uzuale cu care ne confruntăm zilnic sau
aproape zilnic. Fiecărei situaţii subiectul evaluat trebuie să-i atribuie un punctaj de la 1
– nu m-a deranjat (stresat) deloc la 5 – m-a deranjat (stresat) extrem de mult.
Exemple de astfel de situaţii:
- vremea
- gătitul
- relaţiile cu colegii de muncă
- relaţiile cu vecinii
- timpul liber
- timpul petrecut cu familia
- sexul
- posibilităţile financiare
În încercarea de a demonstra existenţa unei relaţii între nivelul de stresori şi
boala de orice natură psihologii au studiat corelaţia dintre scorurile SRRS, respectiv
scorurile corespunzătoare stresorilor cotidieni şi frevenţa îmbolnăvirilor. Rezultatele
obţinute au scos în evidenţă ponderea crescută a stresorilor cotidieni în relaţie cu
boala.

REACŢIILE DE STRES:
Efectele stresorilor se vaidează pe:
- plan fizic – reacţii fizice:
o au la bază o activare a sistemului nervos vegetativ simpatic (rol catabolic –
eliberare de resurse)
o manifestările fizice sunt reunite în “sindromul de fugă sau luptă”
o sunt reprezentate de:
 tahicardie şi creşterea tensiunii arteriale
 tahipnee cu hiperventilaţie
 transpiraţii
 tremurături
 senzaţie de micţiune imperioasă
 diaree
 parestezii
 valuri decăldură sau frisoane
- plan psihologic – reacţii psihologice
o reacţii cognitive

2
  scăderea capacităţii de conentrare cu scăderea performanţelor
cognitive – vezi ”teoria activării” a motivației
 îngustarea câmpului atenţiei
o reacţii afective
 emoţiile în relaţie cu stresul sunt întotdeauna de valenţă negativă
 exemple:
 anxietatea – este emoţia cel mai frecvent regăsită
 furia – caracterizează persoanele impulsive
 disperarea
 deznădejdea
 depresia
o reacţii comportamentale:
 sunt o traducere pe plan comportamental a reacţiilor afective:
 nelinişte psiho-motorie – anxietate sau disperare
 comportament impulsiv – furie
 pasivitate – deznădejde
 izolare, inhibiţie motorie – depresie
 scăderea performanţelor motorii

MEDIATORII STRESULUI
Au rolul de a reduce intensitatea reacţiilor de stres
Sunt reprezentaţi de:
Capacitatea de predicţie – un stresor predictibil determină reacţii de stres mai
reduse în intensitate faţă de cazul în care confruntarea cu acesta apare pe neaşteptate
Capacitatea de control – impresia că lucrurile sunt controlabile reduce impactul
stresorilor
Suportul social – un suport social adecvat reduce intensitatea reacţiilor de stres
Mecanismele de apărare
- au fost descrise de Freud
- caracteristici:
o inconştiente
o involuntare
o intră în acţiune automat, imediat după confruntarea cu un stresor

3
 o eficienţă bună, reducând impactul stresorilor dar eficienţa este pe termen
scurt
- câteva exemple:

Mecanism Definiţie Exemplu

Negare Blocarea fixării informaţiei Un om epuizat datorită unei activităţi

legată de situaţia profesionale excesive spune
traumatizantă prietenilor şi crede că este OK

Represie Blocarea reactualizării Un soldat nu poate să îşi amintească

informaţiei legate de nimic din ziua în care prietenul său a
situaţia traumatizantă fost ucis

Raţionalizare Asumare cu justificare a Agresivitatea unui tată faţă de copii

unui comportament este percepută ca “disciplină spre
inacceptabil binele copilului”

Intelectualizare Prezentarea situaţiei Discuţii interminabile despre

traumatizante în termeni caracterul relativ al notelor după
abstracţi nepromovarea unui examen

Proiecţie Atribuirea pornirilor Explicarea unor probleme personale

inacceptabile proprii drept prin faptul că cei din jur sunt
consecinţa unor factori răuvoitori şi au creat o atmosferă
externi tensionată

Mecanismele de coping:
- caracteristici:
o conştiente
o voluntare
o intră în acţiune într-o manieră planificată la o oarecare latenţă de la
confruntarea cu un stresor
o eficienţă bună pe termen lung
- stiluri de coping:
o cognitiv – centrat pe interpretare: vizează adoptarea unei interpretări
pozitive sau neutre a situaţiei cu evitarea “viziunii catastrofice”
o comportamental – centrat pe problemă: vizează evitarea confruntării cu
stresorii care sunt previzibili şi controlabili

4
 o biologic – centrat pe emoţie: constau în aplicarea unor tehnici de relaxare
mai mult sau mai puţin complexe
RELAŢIA STRES – BOALĂ
Relaţia stres – boală somatică
- Curentul psihosomatic în medicină se bazează pe următoarele idei:
o Stresorii sau alţi factori de natură pur psihologică pot juca un rol în
etiologia unor boli somatice (vezi şi tipul A de comportament)
o Stresorii sau alţi factori de natură psihologică influenţează semnificativ
evoluţia unor boli somatice
- Dintre fondatori:
o Alexander – listă cu 7 afecţiuni psihosomatice (de exemplu: astm bronşic
alergic, ulcer gastro-duodenal, hipertensiune arterială)
o Dunbar impacul stersorilor asupra evoluției bolilor somatice
Relaţia stres – boală psihică:
- Stresorii pot juca roluri diferite în etiologia (factorii cauzali) bolilor psihice
o Factori determinanţi
o îExemple:
 Tuburările de adaptatare la stres
 Tulburarea de stres posttraumatic
o Factori favorizanţi
 S-a ientificat o aglomerare de evenimente de viaţă în lunile
premergătoare debutului (3 – 6 luni):
 Depresiei majore
 Schizofreniei

5
 CRIZA

Definiție:
Criza este un episod de scurtă durată de dezechilibru psihologic, care apare din
confruntarea cu o problematică de viaţă care depășește posibilitățile persoanei de a o
rezolva sau evita.
Caracteristici:
- Auto-limită în timp, cu o durată de 1-6 săptămâni
- Pe toată durata crizei persoana cere ajutor
- Pe toată durata crizei persoana e mai compliantă în acceptarea intervenţiei din
exterior
- Evoluţia crizei depinde de promptitudinea cu care persoana şi grupul de susţinere
au aplicat intervenţia.
- Consecinţele crizei nerezolvate → suicidul
Evenimente declanşatoare ale unei crize:
Patru categorii de situaţii de stress:
1. Probleme legate de sentimentul de pierdere (exemple: pierderea persoanei
iubite, a stimei de sine, a sănătății, a prestigiului, a serviciului, etc)
2. Probleme legate de schimbare (exemple: tranziţia în Romania, căsătoria, naşterea
unui copil, mutarea, scvhimbarea serviciului, etc)
3. Probleme interpersonale (exemple: conflicte familiale, conflicte cu colegii de
muncă)
4. Factorii de mediu (exemple: poluare sonoră, factori meteorologici, poluarea
chimică, etc)
Mecanismul normal de coping
Se desfăşoară în 3 stadii:
Stadiul I. Răspunsul imediat: uluială, chiar negarea realităţii (mecanisme de apărare)

6
Stadiul II. Reacţia propriu-zisă: anxietate, furie, vinovăţie, depresie (emoții de valență
negativă)
Stadiul III. Rezoluţia: acceptarea situaţiei şi planificarea viitorului (mecanisme de
coping)

Tipuri de criză
1. Crize de dezvoltare → structurarea dizarmonică a personalității (intervenția
stresorilor anterior de finalizarea dezvoltării personalității – convenție: vârsta de
18 ani) / destructurarea reactivă a personalității (intervenția stresorilor după
finalizarea dezvoltării personalității)
o perioade de viaţă ce necesită modificări la nivelul rolurilor sociale cu
abundența stresorilor persistenți în timp
o exemple de astfel de perioade: conviețuirea cu un părinte / partener cu
dependență alcoolică, adolescenţa, căsătoria, naşterea copiilor,
pensionarea
2. Crize situaţionale → Tulburare de adaptare cu simptome anxioase sau depresive
o un eveniment specific extern rupe echilibrul psihologic
o exemple: scala Holmes şi Rahe – evenimente de viață
3. Crize catastrofice → Tulburare de stres postraumatic:
o simptomele pot apare imediat după evenimentul traumatizant sau după o
perioadă variabilă de timp de la acesta
o elemente centrale:
 preocupare continuă sau recurentă referitoare la evenimentul trăit,
cu amintiri intruzive ale evenimentului
 simptomele de distres: stare de alertare permanentă, insomnie,
sentimente de vinovăţie, dificultăţi de concentrare şi comportament
evitativ
o sunt crize accidentale, neobişnuite, neaşteptate cu intervenția unor
stresori intenşi precum: agresiuni (abuz fizic, sexual sau viol), dezastre
naturale (cutremure, erupţii vulcanice, incedii, inundașii), alte traume
(efectele războiului)
o solicită la maxim orice mecanism de coping datorită severităţii stresorului