COMPLIANŢA TERAPEUTICĂ

DEFINIŢIE, TERMENI FOLOSIȚI:

Complianţa terapeutică reprezintă concordanţa dintre indicaţiile şi
interdicţiile formulate de medic şi aplicarea lor efectivă de pacient.
Atenție: În definiție nu este menționată buna sau reaua intenție a
pacientului!
Sinonim: aderenţă terapeutică
În situaţia în care această concordanţă este scăzută se foloseşte termenul
de non-complianţă sau non-aderență

SITUAȚII FRECVENTE DE NON-COMPLIANŢĂ:

Nerespectarea modului indicat de administrare a tratamentului
o Este o situaţie relativ puţin frecventă
o Cel mai frecvent apare în cazul:
 tratamentelor antibiotice cu administrare din 6 în 6 ore
(presupune trazirea în milocul nopții)
 tratamentului conjunctivitelor cu picături oculare (ziua se
administrează la 1 oră iar noaptea se adminisytrază din 2 în
2 ore)
Nerespectarea interdicţiilor formulate de medic
o Este pe departe situaţia cea mai frecventă
o Exemple:
 Renunţarea la fumat în timpul unei viroze respiratorii
 Renunţarea la consumul de alcool în timpul tratamentului cu
unele dintre antibiotice
Neprezentarea la termenul stabilit pentru controlul medical:
o Este o situaţie frecvent întâlnită în stomatologie (corect un control
stomatologic se efectuează o dată la 6 luni).
Externarea din spital la cerere
o Este o situație mai rar întâlnită
o Pacientul poate solicita externarea sub semnătură la orice
moment al internării
o O situaţie particuară o reprezintă unii bolnavi pihici, pentru care
asumarea răspunderii legată de externare contrar indicaţiilor

1
 medicale îi revine uneia dintre rudele de gradul I (soţ / soţie,
părinţi, fraţi / surori, copii).

FACTORI CARE INFLUENŢEAZĂ COMPLIANŢA TERAPEUTICĂ:

Caracteristici individuale ale pacientului
Vârsta:
- complianţa terapeutică maximă se întâlneşte la copii
- complianţa terapeutică minimă apare la adolescenţi
Sexul:
- Femeile sunt mai compliante la tratament decât bărbaţii
Nivelul de educaţie:
- În general complianţa terapeutică creşte proporţional cu nivelul de
instruire
- Excepţie face personalul sanitar: medicii, asistentele medicale, dar mai
ales farmaciştii
Caracteristici ale schemei terapeutice
Complexitatea schemei terapeutice:
- cu cât schema terapeutică este mai complexă (multe medicamente cu
orare diferite de administrare), cu atât complianţa terapeutică scade ()
Efectele adverse alemedicamentelor:
- efectele adverse ale medicamentelor pot determina întreruperea
dinproprie iniţiativă a tratamentuluieste esenţială informarea pacienţilor
cu posibilitatea apariţiei unor efecte adverse şi faptul că, în general, ele
sunt tranzitorii
Efectul placebo:
- Definiţie: orice efect terapeutic nejustificat din punct de vedere
farmacologic
- Situaţii în care de validează:
o Efect terapeutic după administrarea unei substanţe inactive (ex.
apă distilată)
o Efect terapeutic după administrarea unei substanţe active, dar în
afara spectrului de acţiune al substanţei (ex. ameliorarea cefaleei
după administrarea unui antibiotic)
o Efect terapeutic după administrarea unei substanaţe active, în
spectrul de acţiune al substanţei, dar nejustificat de repede sau de

2
 intens (ex. cuparea imadiată a anxietăţii din atacul de panică după
administrarea per os a unei benzodiazepine)
- Factorii care îl influențează
o Modul de prezentare al medicamentului în fața pacientului
 Exemple: „injecţii franţuzeşti”, ce bine a mers la un pacient
cu aceleaşi simptome un anume medicament
o Modul de condiţionare al medicamentului
 Efect placebo maxim la perfuzii
 Dintre tablete, efectul placebo maxim îl au cele viu colorate
o Popularitatea medicamentului în populaţie
 Pe primul loc în popularitate se află vitaminele. Atenție
vitaminele liposolubile (A, D, E, K) pot da fenomene de
intoxicație!
 Urmează antibioticele și medicamentele antiinflamatoare
nesteroidiene
o Accesibilitatea medicamentului
 Cu cât un medicament este mai scump şi mai greu de găsit,
cu atât efectul placebo este mai mare (cu condiţia ca în final
pacientul să-l poată obţine)
Caracteristici ale bolii
Dintre variabilele legate de boală, cea mai mare influenţă asupra complianţei
terapeutice o are „gradul de ameninţare de boală perceput de pacient”
- Exemplu: la pacienţii alcoolici „exagerarea” rezultatelor negative ale
analizelor de sânge poate prelungi perioadele de abstinenţă
Caracteristici ale relaţiei medic-pacient
Angajamentul
- prezentarea la consultaţiile programate
- comunicarea
- colaborarea la planul terapeutic
- aderenţa terapeutică
Alianţa terapeutică
- parteneriat: negociere şi colaborareâ
- caracteristici ale relaţiei medic – pacient într-o interacţiune pozitivă:
o stilul de comunicare
o expresivitatea non-verbală
o ascultarea activă a discursului pacientului
o implicarea pacientului în procesul decizional

3
 o empatia
IMPORTANŢA EVALUĂRII COMPLIANŢEI TERAPEUTICE
Evaluare retrospectivă – în cazul unor tratamente anterioare:
Un pacient anterior non-compliant este probabil să fie non-compliant şi în
prezent.
În cazul unei non-complianţe anterioare trebuiesc identificaţi factorii ce au
generat non-complianţa şi corectarea acestora.
Evaluare actuală – în cazul tratamentului curent
Evoluţia nefavorabilă se poate datora non-complianţei terapeutice.
O evoluţie nefavorabilă în condiţiile complianţei terapeutice indică o lipsă de
răspuns la terapia administrată.

METODE CLASICE DE EVALUARE A COMPLIANŢEI TERAPEUTICE

Metode subiective – nu pot fi cuantificate
Relatările pacientului
- Sunt folosite în mod uzual.
- Sunt suficient de exacte
- Atenție la nerespectarea interdicțiilor – situație frecventă
Relatările aparţinătorilor
- Sunt uneori utile.
- Pot fi folosite pentru completarea informațiilor furnizate de către pacient.
Metode obiecive – determinarea unor variabile cuantificabile
Evoluţia clinică:
- Nu există întotdeauna o relaţie directă între complianţa terpeutică şi
evoluţia clinică
Determinările biochimice:
- Sunt cele mai exacte
- Nu se aplicpă de rutină ci doar în condiţii speciale:
o Studii clinice pentru determinarea farmacocineticii
medicamentelor
o Medicamente a căror dozare se stabileşte în funcţie de
concentraţia plasmatică (sărurile de Li în tratamentul tulburării
afective bipolare)
o Medicamente al căror registru terapeutic este foarte aproape de
registrul toxic (digitalicele folosite pentru reatamentul insuficienței
cardiace)

4
Tehnici de “numărare a medicamentelor”
- Metode clasice la care s-a renunțt în ultimul timp
Scale clinice pentru evaluarea complianței terapeutice
- Inițial au fost folosite în practica psihiatrică unde complinața terapeutică
reprezenta o problemă datorită absenței conștiinței bolii în multe boli
psihice, dar dovedindu-și în timp utilitatea au fost aplicate și în alte
specialități medicale.
- Exemple:
1. Neuroleptic Dysphoria Scale (Van Puten şi May – 1978)
2. Dysphoric Response Index (Singh şi Kay – 1979)
3. Drug Attitude Inventory (Hogan – 1983)
4. Medication Adherence Questionnaire (Morisky – 1986)
5. Rating of Medication Influences (Weiden – 1994)
6. Clinician Rating Scale (Kemp – 1996)
7. Medication Adherence Rating Scale (Thompson – 2000)
8. Brief Evaluation of Medication Influences (Dolder – 2004)
9. Brief Adherence Rating Scale (Byerly – 2008)