Modul ul 3 – Microeconom ie



MODULUL 3. TEORIA UTILITĂğII
ORDINALE

Timpul mediu necesar pentru studiu: 120 minute.

Obiective educaĠionale
• cunoaúterea úi înĠelegerea conceptului de utilitate
• inĠelegerea modului de luare a deciziilor de catre consumatori
• inĠelegerea comportamentelor individuale ale consumatorilor

Cuvinte cheie:
• Utilitate
• PreferinĠe
• Curbe de indiferenĠă
• Bunuri substituibile
• Bunuri complementare
• Rata marginală de substituĠie
• PreferinĠe de tip Cobb-Douglas




Modulul 3 – Mic roe conom ie

Cuprinsul Modulului:
3.1. PreferinĠele consumatorului
3.1.1. Definirea úi proprietăĠile preferinĠelor
3.1.2. Curbele de indiferenĠă
3.1.3. PreferinĠele úi natura bunurilor
3.1.4. Rata marginală de substituĠie
3.2. Utilitatea
3.2.1. Conceptul de utilitate ordinală
3.2.2. Construirea funcĠiei de utilitate úi natura preferinĠelor
3.2.3. Utilitatea marginală úi rata marginală de substituĠie
Subiecte pentru autoevaluare
Teste grilă pentru autoevaluare
Subiecte pentru evaluare úi control
Teme pentru aprofundarea cunoútinĠelor
Probleme propuse spre rezolvare
R ezumatul acestui M odul
Bibliografie obligatorie




Modul ul 3 – Microeconom ie

 

  



3.1. PREFERINğELE CONSUMATORULUI

3.1.1. DEFINIREA ùI PROPRIETĂğILE

PREFERINğELOR
Obiectul alegerii consumatorului îl reprezintă aúa-numitele “pachete
de bunuri de consum”, denumite úi combinaĠii de bunuri sau programe de
consum. Programul de consum desemnează diferite combinaĠii de bunuri de
la care consumatorul scontează să obĠină o anumită utilitate sau satisfacĠie
agregată1. Dacă considerăm două bunuri de consum úi notăm cu x1
cantitatea din primul tip de bunuri úi cu x2 cantitatea din al doilea tip de
bunuri, întregul pachet de bunuri de consum va fi desemnat de (x1, x2), notat
prescurtat cu X.
Fiind date două pachete de bunuri de consum (x1, x2) úi (y1, y2),
consumatorul le poate ordona după cum doreúte, adică poate determina dacă
unul dintre pachete este strict mai bun decât celălalt, sau îi sunt indiferente.
Vom folosi simbolul “>” pentru a spune că unul dintre pachete este
strict preferat în defavoarea celuilalt, deci (x1, x2) > (y1, y2) înseamnă că (x1,
x2) este strict preferat faĠă de (y1, y2), în sensul că pachetul X este cu
siguranĠă dorit, faĠă de pachetul Y. Dacă consumatorul preferă un pachet
altuia, înseamnă că îl va alege pe unul în defavoarea celuilalt, în funcĠie de
oportunitate. Deci ideea “preferinĠei” este bazată pe comportamentul
consumatorului. Pentru a spune dacă un pachet este preferat altuia,
observăm cum se comportă consumatorul când este pus în situaĠia de a alege
între cele două pachete. Dacă întotdeauna va alege (x1, x2) când (y1, y2) este
disponibil, atunci este normal să spunem că acest consumator preferă (x1, x2)
în defavoarea lui (y1, y2).
Dacă el este indiferent la două pachete diferite de bunuri, folosim
simbolul “~” úi scriem (x1, x2) ~ (y1, y2). IndiferenĠa înseamnă că el va fi la

1
Academia de Studii Economice – Catedra de economie politică: Economia politică,
Editura Economică, Bucureúti, 1995, p.99




Modulul 3 – Mic roe conom ie

fel de satisfăcut, în conformitate cu preferinĠele sale, consumând pachetul

(x1, x2) ca úi dacă ar consuma celălalt pachet (y1,y2).
Dacă el preferă sau este indiferent între două pachete, spunem că îl
preferă slab (nestrict) pe (x1, x2) úi scriem (x1, x2) ≥ (y1, y2).
Putem face anumite observaĠii, prezumĠii despre “consistenĠa”
preferinĠelor consumatorilor. Aceste prezumĠii se numesc “axiome” ale
teoriei consumatorului úi sunt următoarele:
– Completitudinea. Presupunem că oricare două pachete pot fi
comparate. Fiind date un pachet X úi unul Y, presupunem că (x1,
x2) ≥ (y1, y2) sau (y1, y2) ≥ (x1, x2) sau ambele, în cazul în care
consumatorul este indiferent faĠă de cele două pachete;
– Reflexivitatea. Presupunem că orice pachet este cel puĠin la fel de
bun ca el însuúi: (x1, x2) ≥ (x1, x2);
– Tranzitivitatea. Dacă (x1, x2) ≥ (y1, y2) úi (y1, y2) ≥ (z1, z2), atunci
presupunem că (x1, x2) ≥ (z1, z2). Cu alte cuvinte, dacă el crede că
X este cel puĠin la fel de bun ca Y úi Y este cel puĠin la fel de bun
ca Z, atunci el consideră că X este cel puĠin la fel de bun ca Z.

3.1.2. CURBELE DE INDIFERENğĂ

Teoria alegerii consumatorului poate fi formulată în termenii
preferinĠelor care satisfac cele trei axiome descrise mai sus, dar este mai
convenabil să descriem preferinĠele în mod grafic, folosind aúa numitele
curbe de indiferenĠă.
Considerăm figura 3.1 unde avem ilustrate două axe reprezentând
consumul de bunuri 1 úi 2. Să luăm un anume pachet de bunuri (x1, x2) úi să
notăm toate bunurile care sunt slab (nestrict) preferate. Bunurile care sunt la
limita acestui grup, adică acelea pentru care consumatorul este doar
indiferent formează “curba de indiferenĠă”.




Modul ul 3 – Microeconom ie

Figura 3.1. Curba de indiferenĠă

O supoziĠie făcută adesea cu privire la preferinĠe este : mai mult

înseamnă mai bine. Altfel spus, un pachet (y1, y2) care conĠine o cantitate
din cele două bunuri cel puĠin la fel de mare sau mai mare faĠă de un alt
pachet de referinĠă (x1, x2) va fi preferat faĠă de acesta: (y1, y2) > (x1, x2).
Această proprietate este denumită monotonia preferinĠelor úi are implicaĠii
asupra formei curbei de indiferenĠă.
În fine, o altă proprietate a majorităĠii preferinĠelor este că mediile
sunt preferabile extremelor. Dacă două pachete de bunuri (x1, x2) úi (y1, y2)
sunt situate pe aceeaúi curbă de indiferenĠă, atunci pachetul (0,5x1+0,5y1 ,
0,5x2+0,5y2) este cel puĠin la fel de satisfăcător pentru consumator ca úi cele
două pachete iniĠiale. Din punct de vedere grafic, această proprietate a
preferinĠelor înseamnă convexitatea acestora. Un set convex de preferinĠe se
caracterizează prin faptul că, unind oricare două puncte de pe o curbă de
indiferenĠă, segmentul obĠinut este situat în întregime în interiorul setului
preferat.

3.1.3. PREFERINğELE ùI NATURA BUNURILOR

a) Bunurile perfect substituibile

Două bunuri sunt perfect substituibile dacă consumatorul doreúte să
înlocuiască un bun cu altul, la o rată constantă. Cazul cel mai simplu de
substituĠie perfectă este acela când consumatorul doreúte să înlocuiască
bunurile unul cu celălalt în aceeaúi proporĠie.




Modulul 3 – Mic roe conom ie

Figura 3.2. Curbele de indiferenĠă în cazul bunurilor perfect substituibile

b) Bunuri perfect complementare

Bunurile perfect complementare sunt bunuri care sunt întotdeauna
consumate în proporĠii fixe; într-un anume sens, sunt bunuri complementare
unul altuia.

Figura 3.3. Curbele de indiferenĠă în cazul bunurilor perfect complementare

3.1.4. RATA MARGINALĂ DE SUBSTITUğIE

Panta unei curbe de indiferenĠă este cunoscută sub denumirea de rată
marginală de substituĠie (RMS). Numele provine din faptul că RMS
măsoară rata la care consumatorul este dispus să schimbe un bun pentru un
altul. Presupunem că vom reduce puĠin consumul din bunul 1, mai precis cu
o cantitate ∆x1 úi îi vom da în schimb ∆x2, o cantitate din bunul 2 necesară úi
suficientă pentru a-l readuce pe curba de indiferenĠă; raportul ∆x1/∆x2 este




Modul ul 3 – Microeconom ie

rata la care consumatorul este dispus să înlocuiască bunul 2 cu bunul 1.

Dacă ∆x1 reprezintă o modificare foarte mică, marginală, atunci rata ∆x2/∆x1
măsoară rata marginală de substituĠie a bunului 2 faĠă de bunul 1. Pe masura
ce ∆x1 devine tot mai redus, ∆x2/∆x1 se apropie de panta curbei de
indiferenĠă, după cum se poate observa în figura 3.4. De remarcat că
raportul ∆x2/∆x1 măsoară rata marginală de substituĠie numai dacă cele două
variaĠii sunt foarte mici, reflectând modificări marginale. În acest caz,
raportul ce defineúte RMS va reflecta întotdeauna panta curbei de
indiferenĠă: rata la care consumatorul este dispus să înlocuiască creúterea
foarte mică a consumului bunului 2 cu scăderea foarte mică a consumului
din bunul 1.

Figura 3.4. Rata marginală de substituĠie (RMS) între bunuri

3.2. UTILITATEA

3.2.1. CONCEPTUL DE UTILITATE ORDINALĂ

NoĠiunea de utilitate ordinală a apărut, în primul rând, datorită
dificultăĠilor concrete de măsurare a utilităĠii, măsurare indispensabilă în
cadrul teoriei utilităĠii cardinale. Pe de altă parte însă, clarificarea în teoria
economică a conceptului de preferinĠă a consumatorului a înlăturat
necesitatea abordării cardinale a utilităĠii. Altfel spus, este suficientă
realizarea unei comparaĠii între bunuri în ceea ce priveúte satisfacĠia pe care




Modulul 3 – Mic roe conom ie

o procură consumatorului, iar utilitatea poate atunci deriva din ordonarea

preferinĠelor consumatorului. Desigur că satisfacĠia, utilitatea depinde de
cantităĠile consumate din fiecare bun.
FuncĠia de utilitate, denumită úi funcĠie a utilităĠii sau funcĠie
utilitară, reprezintă un mod de a asocia un număr fiecărui pachet de consum,
cu condiĠia ca pachetelor preferate să li se ataúeze numere mai mari,
respectiv numărul reflectat de funcĠia de utilitate să fie cu atât mai mare cu
cât preferinĠa consumatorului pentru respectiva combinaĠie de bunuri este
mai mare. Un pachet de bunuri (x1, x2) este preferat faĠă de un pachet (y1,
y2) dacă úi numai dacă utilitatea combinaĠiei (x1, x2) este mai mare decât
utilitatea combinaĠiei (y1, y2): (x1, x2) > (y1, y2) dacă úi numai dacă U(x1,
x2)>U(y1, y2).
Iată deci că nu contează decât ordinea pachetelor de consum, ceea ce
înseamnă implicit că există mai multe moduri de a asocia niveluri de
utilitate diferitelor pachete de bunuri. De exemplu, dacă U(x1, x2) reprezintă
un mod de a asocia numere ce reflectă utilitatea pachetului (x1, x2), atunci úi
înmulĠind U(x1, x2) cu 2 sau alt număr pozitiv2 obĠinem un mod valabil de a
asocia niveluri de utilitate. De fapt, funcĠia de utilitate reprezintă o
transformare monotonică3.
Putem reprezenta o astfel de transformare printr-o funcĠie f(U) care
transformă numărul U într-un număr f(U) păstrând ordinea numerelor, adică
U1 > U2 implică f(U1)> f(U2).
Rata schimbării lui f(U) pe măsură ce U se modifică poate fi
măsurată urmărind modificarea lui f între două valori ale lui U, împărĠită la
variaĠia lui U:

∆f / ∆U = (f(U2) - f(U1)) / (U2 - U1).

Pentru o transformare monotonică, f(U2) - f(U1) are întotdeauna

acelaúi semn ca úi U2 - U1. Astfel, o funcĠie monotonică are întotdeauna o

2
de fapt, nu doar înmulĠind cu un număr pozitiv, ci folosind orice funcĠie monotonică
3
transformarea monotonică este o transformare a unui set de numere într-un alt set de
numere, cu condiĠia păstrării ordinii numerelor. Exemple de transformări monotonice sunt:
înmulĠirea cu un număr pozitiv, adunarea unui număr pozitiv, ridicarea la o putere pozitivă
etc.



Modul ul 3 – Microeconom ie

rată pozitivă de schimb. Aceasta înseamnă că graficul unei funcĠii

monotonice are întotdeauna o pantă pozitivă.
În concluzie, o transformare monotonică a unei funcĠii de utilitate
este o funcĠie de utilitate care prezintă aceleaúi caracteristici ca úi funcĠia
iniĠială.

3.2.2. CONSTRUIREA FUNCğIEI DE UTILITATE ùI

NATURA PREFERINğELOR
Reprezentarea funcĠiei de utilitate pornind de la cunoaúterea
preferinĠelor consumatorului poate fi realizată în mai multe moduri, cel mai
simplu fiind dacă plecăm de la curbele de indiferenĠă. Presupunem că avem
o hartă a curbelor de indiferenĠă ca în figura 3.5. ùtim că o funcĠie de
utilitate este un mod de a reprezenta curbele de indiferenĠă astfel încât cea
mai “înaltă” curbă de indiferenĠă ia valoarea cea mai mare. Putem trasa o
diagonală úi translata curbele de indiferenĠă de-a lungul respectivei
diagonale cu distanĠa măsurată de la origine. Într-adevăr, dacă preferinĠele
au proprietatea de monotonie, atunci diagonala trasată prin origine trebuie
să intersecteze curbele de indiferenĠă o singură dată. Astfel, fiecare
combinaĠie de bunuri primeúte o valoare, iar pachetele de consum situate pe
o curbă de indiferenĠă mai înaltă primesc valori mai mari .

Figura 3.5. ConstrucĠia funcĠiei de utilitate



Modulul 3 – Mic roe conom ie

Pornind de la preferinĠele consumatorului pentru bunuri între care

există relaĠii speciale, vom deduce forma funcĠiei de utilitate.
În cazul bunurilor perfect substituibile, singurul lucru care contează
pentru consumator este cantitatea totală de bunuri consumate, úi nu
cantitatea din fiecare bun. Într-adevăr, dacă consumatorul substituie cele
două bunuri la o rată de unu la unu, funcĠia sa de utilitate va fi de forma
U(x1,x2)= x1 + x2 .Această funcĠie reprezintă într-adevăr o funcĠie de
utilitate, pentru că, pe de o parte, respectă condiĠia să fie constantă de-a
lungul curbei de indiferenĠă, iar pe de altă parte, ataúează pachetelor
preferate mai mult de către consumatori valori mai mari ale utilităĠii.4
Dacă consumatorul este dispus să substituie bunul 1 cu bunul 2 la o
rată diferită de unu la unu, de exemplu doreúte să obĠină două unităĠi din
bunul 2, pentru a compensa renunĠarea la o unitate din bunul 1, aceasta
înseamnă că bunul 1 este de două ori mai valoros pentru consumator decât
bunul 2. FuncĠia de utilitate va avea forma U(x1,x2)= 2x1 + x2. În general,
preferinĠele pentru bunurile perfect substituibile pot fi reprezentate de o
funcĠie de utilitate de forma U(x1,x2)= ax1 + bx2, unde a,b sunt numere
pozitive care măsoară "valoarea" bunurilor 1 úi 2 pentru consumator. Panta
curbei de indiferenĠă asociată funcĠiei de utilitate U(x1,x2)= ax1 +b x2 este
egală cu - a / b.
În cazul bunurilor perfect complementare , cum ar fi pantoful stâng-
pantoful drept, consumatorul este interesat doar de numărul perechilor
deĠinute, deci este firesc ca numărul de perechi să desemneze o funcĠie de
utilitate. Numărul de perechi de pantofi complete pe care le are este minimul
numărului de pantofi de pe partea dreaptă pe care îi are, x1, úi numărul de
pantofi de pe partea stângă pe care îi are, x2. Astfel funcĠia de utilitate pentru
bunurile perfect complementare este de forma U(x1, x2) = min{x1, x2}.
Desigur că, úi în acest caz, orice transformare monotonică a acestei funcĠii
de bază va fi de asemenea o funcĠie de utilitate adecvată.
În cazul preferinĠelor de tip Cobb – Douglas, funcĠia de utilitate

4
este evident, pe baza afirmaĠiilor făcute anterior despre monotonia preferinĠelor, că funcĠia de
utilitate aferentă bunurilor perfect substituibile poate fi úi o transformare monotonică (de exemplu,
ridicarea la o putere pozitivă, adunarea unor numere pozitive etc.) a funcĠiei de bază, U(x1,x2)= x1 + x2




Modul ul 3 – Microeconom ie

este:

U(x1, x2)=x1c x2d,

unde: c, d sunt numere pozitive care descriu preferinĠele consumatorilor.

FuncĠia Cobb-Douglas se foloseúte adesea úi pentru studierea
comportamentului de producĠie.
FuncĠia de utilitate Cobb-Douglas va fi folositoare în câteva
exemple. PreferinĠele reprezentate de funcĠia de utilitate Cobb-Douglas au
forma generală descrisă în figura 3.6. În figura 3.6 A, am ilustrat curbele de
indiferenĠă pentru c = 1/2, d = 1/2. În figura 3.6 B, curbele de indiferenĠă au
fost ilustrate pentru c = 1/5, d = 4/5. Observăm cum diferite valori ale
parametrilor c, d ne conduc la diferite forme ale curbelor de indiferenĠă.

A B

Figura 3.6. Curbele de indiferenĠă Cobb - Douglas

3.2.3. UTILITATEA MARGINALĂ ùI RATA

MARGINALĂ DE SUBSTITUğIE
Utilitatea marginală se defineúte ca fiind sporul de utilitate obĠinut în
urma creúterii infinitesimale a cantităĠii consumate dintr-un bun, celălalt bun
din pachet rămânând nemodificat. În cazul creúterii cantităĠii consumate din
bunul 1, utilitatea marginală poate fi scrisă astfel:
U(x1 + ∆x1, x2) - U(x1, x2)
Um1 = ∆U/∆x1 =  .
∆ x1

În cazul bunului 2, utilitatea marginală poate fi definită în acelaúi

mod:



Modulul 3 – Mic roe conom ie

U(x1 , x2 + ∆x2) - U(x1, x2)

Um2 = ∆U/∆x2 =  .
∆ x2

Se observă că putem deduce din cele două relaĠii anterioare că:

∆U = Um1 ∆x1 , respectiv ∆x1=∆U/Um1 úi

∆U = Um2 ∆x2, respectiv ∆x2=∆U/Um2 .

FuncĠia de utilitate U(x1, x2) poate fi folosită pentru a măsura rata

marginală de substituĠie (RMS). Reamintim că RMS măsoară panta curbei de
indiferenĠă pentru o anumită combinaĠie de bunuri; ea exprimă rata la care
consumatorul este dispus să substituie o cantitate din bunul 2 pentru bunul
1. Considerăm o modificare a ambelor bunuri (∆x1 ∆x2) din pachet astfel
încât utilitatea să rămână constantă. Vom avea:

Um1∆x1+Um2∆x2=∆U=0.

De aici rezultă că RMS poate fi scrisă5:

∆x 2 Um1
RMS = −  = 
∆x1 Um2

Subiecte pentru autoevaluare:

T este grilă pentru autoevaluare:

1. Toate preferinĠele sunt:
a) reflexive, complete, convexe;
b) reflexive, tranzitive, complete;

5
vezi úi paragraful 1.3.1.4




Modul ul 3 – Microeconom ie

c) monotone, reflexive úi complete;

d) monotone, convexe úi reflexive;
e) complete, tranzitive úi concave.
Răspunsul considerat corect de către dumneavoastră este: ............................

2. Dacă, având date două pachete de bunuri, x úi y, consumatorul poate

afirma fie că îl preferă pe x lui y, fie pe y lui x, fie îi sunt indiferente,
înseamnă că preferinĠele sunt:
a) complete;
b) reflexive;
c) monotone;
d) tranzitive;
e) convexe.
Răspunsul considerat corect de către dumneavoastră este: ............................

3. „Mai mult înseamnă mai bine” reflectă proprietatea preferinĠelor de a fi:

a) complete;
b) monotone;
c) convexe;
d) concave;
e) tranzitive.
Răspunsul considerat corect de către dumneavoastră este: ............................

4. „Mediile sunt preferabile extremelor” este o proprietate caracteristică

preferinĠelor:
a) monotone;
b) reflexive;
c) complete;
d) tranzitive;
e) convexe.
Răspunsul considerat corect de către dumneavoastră este: ............................

5. Dacă avem un set de preferinĠe monotone, atunci pachetul (10, 8) are,

faĠă de pachetul (9,6), o utilitate:



Modulul 3 – Mic roe conom ie

a) mai mare;
b) mai mică;
c) aceeaúi;
d) nu putem afirma cu certitudine;
e) nici un răspuns corect.
Răspunsul considerat corect de către dumneavoastră este: ............................

6. Dacă u(x1, x2) = x1 + 2x2, care dintre următoarele funcĠii nu reflectă

aceleaúi preferinĠe:
a) x1 + 2x2 + 5;
b) 6x1 + 12x2;
c) x12 + 4 x1 x 2 + 4 x 22 ;
d) x1 + 2x2 + 2;
e) x1 + 2x2 – 1.
Răspunsul considerat corect de către dumneavoastră este: ............................

7. Panta unei curbe de indiferenĠă asociată funcĠiei de utilitate u(x1, x2) =

4x12 + 4x1x2 + x 22 este:
a) 2;
b) –2;
1
c) ;
2
1
d) − ;
2
e) nu poate fi calculată.
Răspunsul considerat corect de către dumneavoastră este: ............................

8. Care dintre următoarele funcĠii de utilitate caracterizează preferinĠele

unui consumator pentru două bunuri perfect complementare, care se
combină în proporĠia de 2 unităĠi din bunul 2 la o unitate din bunul 1?
a) x1 + 2x2;
b) 2x1 + x2;
c) min(x1; 0,5x2);



Modul ul 3 – Microeconom ie

d) min(x1; 2x2);
e) c úi d.
Răspunsul considerat corect de către dumneavoastră este: ............................

9. Curbele de indiferenĠă ale Elenei au ecuaĠia xB=k/xA, unde valori mai

mari ale lui reprezintă curbe de indiferenĠă mai bune. Elena preferă strict
pachetul (5; 13) faĠă de:
a) pachetul (13; 5);
b) pachetul (6; 12);
c) pachetul (9; 12);
d) mai mult de unul dintre aceste pachete;
e) nici un răspuns nu este corect.
Răspunsul considerat corect de către dumneavoastră este: ............................

10. FuncĠia de utilitate a Mariei este U(x, y) = y+4x1/2. Ea dispune de 25

unităĠi din bunul x úi de 12 unităĠi din bunul y. Dacă consumul său din
bunul x se reduce la zero, de câte unităĠi din bunul y va avea nevoie
pentru a-i fi la fel de bine ca înainte?
a) 48;
b) 37;
c) 32;
d) 11;
e) nici un răspuns nu este corect.
Răspunsul considerat corect de către dumneavoastră este: ............................

Dacă aĠi terminat de răspuns la testele grilă de mai sus, verificaĠi-vă

răspunsurile date confruntându-le cu cele din tabelul următor:

Nr. întrebării Răspunsul corect: Nr. întrebării Răspunsul corect:

1. b 6. e
2. a 7. b
3. b 8. c
4. e 9. e
5. a 10. c



Modulul 3 – Mic roe conom ie

Subiecte pentru evaluare úi control

Teme pentru aprofundarea cunoútinĠelor

ComentaĠi următorul text:

“La un moment dat, povesteúte un editorialist în New Yorker, un
restaurant indian cu o bucătărie excelentă a încercat o autopromovare
experimentală cu rezultate dintre cele mai ciudate. Ideea a intrigat multă
lume tocmai prin simplitatea ei: mâncărurile servite de restaurant nu aveau
preĠ, iar clienĠii erau invitaĠi să plătească exact cât le convenea; varianta
"nici un ban" nu era exclusă.
Primul sentiment al clienĠilor a fost unul de jenă maximă. Chelnerii
aúteptau cu priviri spăúite plata sau returnarea notei fără nici un sfanĠ.
ClienĠii se sfătuiau în úoaptă, încercau să scape cumva de acest stres
neaúteptat al notei de plată. Rezultatul? Unii plăteau, timoraĠi de situaĠie,
mult prea mult... AlĠii se enervau úi îúi băteau joc cu sume modice. În orice
caz, după acea campanie toată lumea, úi clienĠii, úi chelnerii, a răsuflat
uúurată. Rezultatele campaniei au fost cele prevăzute: s-a vorbit mult despre
acest experiment úi, implicit, despre restaurant. Nu, întrebarea nu e ce s-ar
întâmpla la noi dacă un patron excentric ar încerca aúa ceva! LecĠia e alta:
dintr-o miúcare publicitară inventivă poĠi învăĠa infinit despre
comportamente sociale.”

(Costi Rogozanu, Atac direct la consumator, „Ziarul financiar”, 22 aprilie

2005)



Modul ul 3 – Microeconom ie

Probleme propuse spre rezolvare:

1. Lui Carol îi plac atât merele cât úi bananele úi de aceea nu consumă
altceva. Pachetul de consum de lăzi cu mere úi lăzi cu banane pe care-l
achiziĠionează Carol pe an poate fi simbolizat ( X A , X B ) . Anul trecut
Carol a consumat 20 de lăzi cu mere úi 5 lăzi cu banane, fapt ce poate fi
simbolizat în termenii pachetului de consum definit anterior cu (20, 5) úi
se înscrie în categoria pachetelor de consum care respectă relaĠia
X B = 100 / X A , iar pachetul de consum (10, 15) face parte din categoria

pachetelor care respectă relaĠia X B = 150 / X A .

a) În graficul de mai jos reprezentaĠi câteva puncte care se află pe curba
de indiferenĠă aferentă pachetului de consum caracterizat de (20,5)
úi schiĠaĠi această curbă folosind culoarea albastră. FaceĠi acelaúi
lucru pentru curba de indiferenĠă aferentă pachetului de consum
caracterizat de (10,15);
b) FolosiĠi creionul pentru a haúura setul de pachete de consum care-i
aduc lui Carol un nivel de satisfacĠie cel puĠin egal cu pachetul de
consum (10,15) (relaĠia se numeúte de preferinĠă slabă, adică acea
preferinĠă care aduce un nivel de satisfacĠie pentru consumatorul i,
cel puĠin egal cu cel adus de vectorul de consum (10,15)). FolosiĠi
culoarea albastră pentru a haúura setul de pachete de consum aflate
în relaĠie de preferinĠă slabă faĠă vectorul (20,15);
ScrieĠi adevărat sau fals în dreptul afirmaĠiilor cu privire la preferinĠele lui
Carol:
c) (30,5) ~ (10,15) ______________________________________ ;
d) (10,15) > (20,5) ______________________________________ ;
e) (20, 5) ≥ (10,10) _____________________________________ ;
f) (24,4) ≥ (11, 9.1) ____________________________________ ;
g) (11,14) ² (2 ,49) _____________________________________ ;



Modulul 3 – Mic roe conom ie

h) O curbă de indiferenĠă este convexă dacă în mulĠimea tuturor

punctelor din interiorul curbei nu se pot găsi două puncte astfel încât
dreapta care le uneúte să nu fie inclusă în întregime în interiorul
curbei de indiferenĠă. Este setul de pachete de consum preferat slab
de către Carol în raport cu pachetul (20,5) un set convex? ________
_______________________________________________________
i) Este setul de preferinĠe pe care Carol le consideră inferioare
pachetului (20,5), un set convex? ____________________________
_______________________________________________________
j) Panta curbei de indiferenĠă a lui Carol în punctul ( X A , X B ) este
cunoscută ca úi _______________________________ în acel punct;
k) Ne amintim că prin punctul (10,10) trece curba de indiferenĠă a lui
Carol care are ecuaĠia X B = 100 / X A . ùtiind că panta unei curbe este
egală cu derivata, deducem că panta este de − 100 / X A2 . CalculaĠi rata
marginală de substituĠie a lui Carol în punctul (10,10);
l) CalculaĠi RMS(5,20)?;
m) CalculaĠi RMS (20,5)?;
n) Curba de indiferenĠă trasată evidenĠiază diminuarea ratei marginale
de substituĠie?



Modul ul 3 – Microeconom ie

R ezumatul acestui M odul:

Obiectul alegerii consumatorului îl reprezintă aúa-numitele “pachete
de bunuri de consum”, denumite úi combinaĠii de bunuri sau programe de
consum. Programul de consum desemnează diferite combinaĠii de bunuri de
la care consumatorul scontează să obĠină o anumită utilitate sau satisfacĠie
agregată.
“Axiomele” teoriei consumatorului sunt următoarele:
• Completitudinea;
• Reflexivitatea;
• Tranzitivitatea..
Două bunuri sunt perfect substituibile dacă consumatorul doreúte să
înlocuiască un bun cu altul, la o rată constantă. Bunurile perfect
complementare sunt bunuri care sunt întotdeauna consumate în proporĠii
fixe; într-un anume sens, sunt bunuri complementare unul altuia.
FuncĠia de utilitate, denumită úi funcĠie a utilităĠii sau funcĠie
utilitară, reprezintă un mod de a asocia un număr fiecărui pachet de consum,
cu condiĠia ca pachetelor preferate să li se ataúeze numere mai mari,
respectiv numărul reflectat de funcĠia de utilitate să fie cu atât mai mare cu
cât preferinĠa consumatorului pentru respectiva combinaĠie de bunuri este
mai mare.
PreferinĠele pentru bunurile perfect substituibile pot fi reprezentate
de o funcĠie de utilitate de forma U(x1,x2)= ax1 + bx2, unde a,b sunt numere
pozitive care măsoară "valoarea" bunurilor 1 úi 2 pentru consumator. Panta
curbei de indiferenĠă asociată funcĠiei de utilitate U(x1,x2)= ax1 +b x2 este
egală cu - a / b.
FuncĠia de utilitate care descrie preferinĠele pentru bunurile perfect
complementare este dată de U (x1, x2) = min {ax1, bx2}, unde a,b sunt
numere pozitive care indică proporĠia dintre bunurile consumate.
În cazul preferinĠelor de tip Cobb – Douglas, funcĠia de utilitate este
U(x1, x2)=x1c x2d, unde c, d sunt numere pozitive care descriu preferinĠele



Modulul 3 – Mic roe conom ie

consumatorilor.

Bibliografie obligatorie
1. Bădulescu, Alina - Microeconomie, Departamentul de ÎnvăĠământ la
DistanĠă, Universitatea din Oradea, 2010
2. Huidumac, C. - Microeconomie, Editura Libertas Publishing, 2008
3. Dimitriu, M. - PerformanĠele întreprinderilor din economia reală a
României în perioada 2003 – 2007, Editura Sedcom Libris, Iaúi, 2009