Modul ul 7 – Microeconom ie



MODULUL 7. ÎNTREPRINDEREA ùI
FACTORII DE PRODUCğIE. FUNCğIA DE
PRODUCğIE ùI PRODUCTIVITATEA.
RANDAMENTE LA SCARĂ ùI PROGRES
TEHNIC

Timpul mediu necesar pentru studiu: 120 minute.

Obiective educaĠionale
• cunoaúterea úi înĠelegerea conceptelor de producĠie, factori de
producĠie, productivitate, randamente la scară
• inĠelegerea mecanismelor de derulare a activităĠii economice
• inĠelegerea comportamentelor individuale ale agentilor
economici

Cuvinte cheie:
• ProducĠie
• Factori de producĠie
• Factori ficúi
• Factori variabili
• Neo-factori de producĠie




Modulul 7 – Mic roe conom ie

• FuncĠie de producĠie
• Productivitate medie
• Productivitate marginală
• Randamante la scară
• Elasticitate la scară

Cuprinsul Modulului:
7.1.Întreprinderea úi factorii de producĠie
7.2. FuncĠia de producĠie, productivitatea medie úi
productivitatea marginală a factorilor de producĠie: un
exemplu
7.3. FuncĠia de producĠie úi productivitatea: caz general
7.4. Randamente la scară úi progres tehnic
7.5. Exemple de funcĠii de producĠie
Subiecte pentru autoevaluare
Teste grilă pentru autoevaluare
Subiecte pentru evaluare úi control
Teme pentru aprofundarea cunoútinĠelor
Referate propuse
R ezumatul acestui M odul
Bibliografie obligatorie



Modul ul 7 – Microeconom ie

 

  



7.1. ÎNTREPRINDEREA ùI FACTORII DE

PRODUCğIE

Economia naĠională este constituită dintr-un mare număr de

întreprinderi foarte diverse: private sau publice, mari sau mici în ceea ce
priveúte cifra de afaceri sau numărul salariaĠilor, întreprinderi care produc úi
vând consumatorilor sau altor întreprinderi bunuri materiale úi servicii.
Toate acestea au în comun faptul că concură la realizarea unui anumit tip de
producĠie.
În trecut, conceptul de producĠie a fost diferit interpretat, acoperind
diverse activităĠi. Astfel, fiziocraĠii de la mijlocul secolului al XVIII-lea nu
vedeau adevărata producĠie decât în agricultură, refuzând comerĠului úi
manufacturilor statutul de activităĠi productive. Adam Smith1 definea
producĠia ca fiind activitatea care concură la realizarea unui bun material
destinat vânzării pe o piaĠă, întreprinderile din sectorul terĠiar fiind excluse
din această definiĠie.
Într-o definiĠie mai generală dar poate úi mai vagă, producĠia poate fi
definită ca fiind operaĠia care constă în transformarea - prin intermediul
muncii - a bunurilor úi serviciilor existente în alte bunuri úi servicii. AgenĠii
economici care organizează această activitate în scopul obĠinerii de profit
sunt întreprinderile.
FaĠă de definirea producĠiei, se impun câteva precizări. În primul
rând, bunurile care sunt supuse transformării pot fi ele însele rezultatul
producĠiei altor întreprinderi sau pot fi disponibile în stare brută în natură.
Bunurile de primul tip sunt consumuri intermediare ale întreprinderilor care
le utilizează, iar bunurile de al doilea tip sunt factori primari.
Toate “intrările” de bunuri úi servicii utilizate în producĠie, fie că
este vorba de factori primari fie de consumuri intermediare, poartă

1
Adam Smith, Recherche sur la nature et les causes de la richesse des nations, Londra,
1776



Modulul 7 – Mic roe conom ie

denumirea de factori de producĠie. Aceúti factori de producĠie sunt

combinaĠi, adică utilizaĠi în anumite proporĠii, pentru a conduce la realizarea
de produse (bunuri úi servicii), produse care reprezintă “ieúirile” din acest
proces. Orice întreprindere utilizează două categorii de factori de producĠie:
ficúi úi variabili.
Un factor fix este un factor a cărui cantitate nu poate fi schimbată în
timpul perioadei de timp studiate. Dimpotrivă, un factor este variabil dacă
cantitatea în care este utilizat poate fi modificată în această perioadă. În
general, factori ficúi sunt considerate elementele de capital fix úi pământul,
în timp ce capitalul circulant úi munca sunt factori variabili. Pământul úi
capitalul fix nu pot fi modificaĠi rapid, în timp ce întreprinderile pot să-úi
modifice cantitatea de materii prime úi energie utilizată sau numărul
salariaĠilor. Trebuie observat însă că linia de demarcaĠie între factorii ficúi úi
cei variabili depinde de perioada de timp înăuntrul căreia descriem
funcĠionarea întreprinderii. Cu cât perioada de analiză este mai lungă, cu
atât creúte numărul factorilor ce pot fi consideraĠi variabili. De exemplu,
dacă un producător agricol îúi pune problema să obĠină în următoarele luni
randamentul maxim la hectar, va considera tractoarele úi maúinile agricole
de care dispune ca factori ficúi; dacă îl interesează însă metodele de
dezvoltare pentru următorii ani, achiziĠionarea unui tractor sau a unei maúini
agricole suplimentare va fi luată în consideraĠie.
ProducĠia de bunuri úi servicii ridică deci problema combinării
factorilor de producĠie. Dacă aceútia pot fi combinaĠi în proporĠii variabile
pentru a obĠine o producĠie dată, spunem că factorii de producĠie sunt
substituibili. Doi factori de producĠie sunt substituibili dacă este posibilă
înlocuirea unei anumite cantităĠi dintr-un factor cu o cantitate suplimentară
din alt factor, cu condiĠia obĠinerii aceluiaúi volum al producĠiei. Dacă
factorii de producĠie nu pot fi combinaĠi decât în proporĠii fixe, ei sunt
complementari.
Factorii de producĠie sunt munca, natura úi capitalul, la care se
adaugă o serie de neo-factori de producĠie, cum sunt: abilitatea




Modul ul 7 – Microeconom ie

întreprinzătorului, capitalul uman etc2. Factorul muncă cuprinde totalitatea

aptitudinilor fizice úi intelectuale ale populaĠiei apte de muncă. Factorul
natură se referă la dorările, resursele naturale ce pot fi utilizate în procesele
productive: pământ arabil, păduri, resurse minerale, petroliere, de apă etc.
Factorul capital constă în ansamblul bunurilor acumulate úi care, folosite
mai departe în procesul de producĠie, determină sporirea randamentului
celorlalĠi factori de producĠie. Bunurile de capital, deúi sunt rezultatul unui
proces de producĠie sau de prelucrare anterior, au o finalitate indirectă, ele
nu se consumă ca atare – cum e cazul bunurilor de consum – ci doar servesc
la producĠia finală a acestora. Capitalul ca factor de producĠie nu se referă la
factorul monetar, la bani, ci numai la capitalul real (tehnic): unelte, maúini,
echipamente de producĠie, materii prime etc.
Din punctul de vedere al comportamentului în procesul de producĠie,
capitalul real cuprinde două componente: capitalul fix úi capitalul circulant.
Capitalul fix este format din bunuri care participă la mai multe cicluri de
producĠie, se consumă treptat ca rezultat al uzurii úi se înlocuiesc după un
timp mai îndelungat de utilizare. Din capitalul fix fac parte atât bunuri
pasive, care asigură doar cadrul de realizare a producĠiei (clădiri, construcĠii
etc.) cât úi bunuri active, care participă direct la procesul de producĠie
(maúini, utilaje, echipamente de producĠie). Capitalul circulant cuprinde
acele bunuri care participă la un singur ciclu de producĠie, în cadrul căruia
se consumă integral, úi se înlocuiesc la fiecare nou proces de producĠie:
materii prime, materiale auxiliare, combustibil, energie etc.

7.2. FUNCğIA DE PRODUCğIE,

PRODUCTIVITATEA MEDIE ùI
PRODUCTIVITATEA MARGINALĂ A
FACTORILOR DE PRODUCğIE: UN EXEMPLU

FuncĠia de producĠie descrie relaĠia dintre cantităĠile utilizate din

diferiĠi factori de producĠie úi cantitatea maximă de bunuri ce pot fi obĠinute.
FuncĠia de producĠie rezumă deci ansamblul constrângerilor tehnice cu care
2
McConnell, C.R., Brue, S.L., Economics, McGraw-Hill, New-York, 1990, pp. 22-23



Modulul 7 – Mic roe conom ie

se confruntă întreprinderea.
Pornind de la valorile producĠiei ce poate fi obĠinută pentru diferite
valori ale factorului muncă, putem defini productivitatea medie úi
productivitatea marginală a unui factor de producĠie.
Productivitatea medie a unui factor de producĠie este raportul dintre
cantitatea de bunuri obĠinută úi cantitatea de factor utilizată. Dacă producĠia
este o funcĠie de volumul de muncă, Q(L), atunci:

Q( L )
Productivitatea medie a muncii = .
L

Productivitatea marginală a unui factor de producĠie reprezintă

sporul de producĠie obĠinut în urma creúterii cu o unitate a factorului
respectiv, ceilalĠi factori de producĠie rămânând nemodificaĠi.

∆Q
Productivitatea marginală a muncii = Q( L + 1) − Q( L) = .
∆L

7.3. FUNCğIA DE PRODUCğIE ùI

PRODUCTIVITATEA: CAZ GENERAL

Să considerăm o întreprindere care produce bunuri în cantitatea y,

utilizând n tipuri de factori variabili úi l tipuri de factori ficúi. Notăm x1,
x2,…,xn cantităĠile din factorii variabili utilizaĠi úi xm+1, xm+2,…,xm+l
cantităĠile din factorii ficúi. Prin urmare, producĠia y obĠinută va depinde de
cantităĠile utilizate din factorii de producĠie:

y = f(x1, x2, …,xm, xm+1, …,xm+l),

unde f este funcĠia de producĠie, o funcĠie de m+l variabile, care asociază

producĠia cu cantităĠile de factori de producĠie.
Pe termen scurt, factorii ficúi sunt daĠi, au valori constante, în timp
ce pe termen lung toĠi factorii sunt variabili. Dacă notăm m+l=n, atunci
funcĠia de producĠie se poate scrie, mai simplu, astfel:

y = f(x1, x2,…, xn).

Productivitatea medie a unui factor de producĠie h este raportul



Modul ul 7 – Microeconom ie

dintre producĠia obĠinută y úi cantitatea de factor utilizată:

y
Productivitatea medie a factorului h = .
xh

Productivitatea marginală a unui factor a fost definită în paragraful

precedent ca fiind sporul de producĠie obĠinut prin utilizarea unei unităĠi
suplimentare din factorul respectiv. Dacă însă factorii de producĠie variază
într-o manieră continuă úi presupunând că funcĠia de producĠie este
diferenĠiabilă, atunci:

∂f
Productivitatea marginală a factorului h = ,
∂x h

adică este egală cu derivata parĠială a funcĠiei de producĠie f în raport cu xh.

Într-adevăr, dacă considerăm variaĠii infinitesimale dx1, dx2,…, dxn,
variaĠia producĠiei este definită de diferenĠiala totală a funcĠiei de producĠie
f, adică:

∂f ∂f ∂f
dy = dx1 + dx 2 + ... + dx n .
∂x1 ∂x 2 ∂x n

Egalitatea anterioară rămâne adevărată pentru variaĠii mici

∆x1 , ∆x 2 ,..., ∆x n . În particular, dacă considerăm o variaĠie a factorului h,
ceilalĠi rămânând nemodificaĠi, variaĠia producĠiei ∆y verifică relaĠia:

∂f
∆y ≅ ∆x h .
∂x h

VariaĠia producĠiei rezultată din creúterea cu o unitate a factorului h

∂f
(deci ∆x h =1) este aproximativ egală cu .
∂x h

7.4. RANDAMENTE LA SCARĂ ùI PROGRES

TEHNIC

Productivitatea marginală indică variaĠia producĠiei în urma variaĠiei

unui singur factor de producĠie, ceilalĠi fiind consideraĠi nemodificaĠi.



Modulul 7 – Mic roe conom ie

Randamentele la scară ne arată variaĠia producĠiei rezultată în urma creúterii

cantităĠilor din toĠi factorii de producĠie utilizaĠi în aceeaúi proporĠie.
În funcĠie de variaĠia producĠiei rezultate în urma modificării în
aceeaúi proporĠie a tuturor factorilor de producĠie, randamentele la scară pot
fi:
– crescătoare, dacă în urma creúterii de m ori a factorilor de
producĠie rezultatele cresc de mai mult de m ori:

f (mx1, mx2,…, mxn) > mf(x1 ,x2,…, xn),

unde m este un parametru strict supraunitar;

– constante, dacă în urma creúterii de m ori a factorilor de
producĠie rezultatele cresc tot de m ori:

f (mx1, mx2,…, mxn) = mf(x1, x2,…, xn), pentru m>1;

– descrescătoare, dacă în urma creúterii de m ori a factorilor de

producĠie rezultatele cresc de mai puĠin de m ori:

f (mx1, mx2,…, mxn) < mf(x1, x2,…, xn), pentru m>1.

Determinarea tipului de randamente la scară se poate realiza studiind

gradul de omogenitate al funcĠiei de producĠie f. Reamintim că o funcĠie f
este omogenă de grad k dacă f (mx1, mx2,…, mxn) = mk f(x1 ,x2,…, xn),
pentru m>1. Prin urmare, în funcĠie de valoarea lui k (gradul de omogenitate
al funcĠiei de producĠie), randamentele la scară sunt:
– crescătoare pentru k > 1;
– constante pentru k = 1;
– descrescătoare pentru k < 1.
Randamentele la scară arată variaĠia producĠiei în urma variaĠiei
echiproporĠionale a tuturor factorilor de producĠie. Putem studia însă
problema randamentelor la scară úi plecând de la un factor de producĠie dat
úi observând mici creúteri echiproporĠionale ale cantităĠilor de factori.
Pentru aceasta trebuie să introducem noĠiunea de elasticitate la scară.3

3
P. Picard, op. cit., pp. 166-167




Modul ul 7 – Microeconom ie

7.5. EXEMPLE DE FUNCğII DE PRODUCğIE

Pentru simplificare, vom lua în considerare situaĠia în care se

folosesc doi factori de producĠie, în cantităĠile x1 úi x2, obĠinând-se o
producĠie y = f(x1, x2).
a) FuncĠiile de producĠie Cobb-Douglas
O primă formă a funcĠiei de producĠie Cobb-Douglas (denumită
după numele statisticienilor care au introdus-o pentru prima dată4) este:

y = Ax1 α x2 1 − α ,

unde x1 este cantitatea de capital, x2 este cantitatea de muncă5, A este un

parametru pozitiv de eficienĠă (cu cât A ia valori mai mari, cu atât este mai
mare producĠia, indiferent de combinaĠia de factori) iar α este un parametru
de intensitate, pozitiv úi subunitar.
Această funcĠie este omogenă de grad 1, deci cu randamente la scară
constante, pentru că:

A(mx1) α (mx2) 1 − α = m(Ax1 α x2 1 − α ).

Sub o formă mai generală, funcĠia de producĠie Cobb-Douglas poate

fi scrisă:

y = Ax1 α x2 β , unde 0< α <1 úi 0< β <1.

Este de asemenea o funcĠie omogenă, pentru că:

A(mx1 α )(mx2 β )= m α + β (Ax1 α x2 β ).

Gradul său de omogenitate depinde însă de valoarea sumei α + β ,

astfel:
– dacă α + β <1, randamentele la scară sunt descrescătoare;
– dacă α + β =1, randamentele la scară sunt constante;
– dacă α + β >1, randamentele la scară sunt crescătoare.

4
Cobb C.W., Douglas P.H., A Theory of Production, în American Economic Rewiew,
Papers and Procedings, 1928, p. 139 úi urm.
5
putem vorbi de doi factori de producĠie oarecare, nu neapărat capital úi muncă.




Modulul 7 – Mic roe conom ie

b) FuncĠia de producĠie cu factori perfect complementari

Această funcĠie ilustrează complementaritatea dintre factorii de
producĠie. Să presupunem că producerea a 10 unităĠi de bun necesită ay
unităĠi de muncă úi by unităĠi de capital. Dacă întreprinderea dispune de x1
unităĠi de muncă úi x2 unităĠi de capital, va putea produce x1/a unităĠi de bun
Ġinând cont de factorul muncă úi x1/b unităĠi de bun Ġinând cont de factorul
capital. ProducĠia maximă posibilă va fi deci minimul dintre cele două
cantităĠi:

x1 x 2
y= f(x1,x2) = min ( + ).
a b

Această funcĠie corespunde unor randamente la scară constante,

gradul de omogenitate fiind 1:

mx1 mx 2 x x
min ( , )=m min( 1 + 2 ).
a b a b

c) FuncĠia de producĠie cu factori perfect substituibili

Această funcĠie de producĠie apare în cazul în care factorii de
producĠie sunt strict substituibili:

y= f(x1,x2)=ax1+bx2,, unde a,b>0.

Studiem gradul de omogenitate:

f(mx1, mx2) = a(mx1)+b(mx2) = m(ax1+bx2) = mf(x1,x2).

Gradul de omogenitate este 1, deci funcĠia are randamente la scară

constante.




Modul ul 7 – Microeconom ie

Subiecte pentru autoevaluare:

T este grilă pentru autoevaluare:

1. Despre factorii de producĠie ficúi sunt adevărate următoarele:
a) sunt factori a căror cantitate nu poate fi modificată pe termen scurt;
b) nu există pe termen lung;
c) în general, factori ficúi sunt consideraĠi capitalul fix úi pământul;
d) toate cele de mai sus;
e) nici un răspuns nu este corect.
Răspunsul considerat corect de către dumneavoastră este: ............................

2. Factorii variabili de producĠie se caracterizează prin:

a) cantitatea folosită din aceúti factori poate fi modificată doar pe
termen lung;
b) cantitatea folosită din aceúti factori poate fi modificată doar pe
termen scurt;
c) cantitatea folosită din aceúti factori poate fi modificată chiar úi pe
termen scurt;
d) termenul nu are nici o legătură cu noĠiunea de cost variabil;
e) nici un răspuns nu este corect.
Răspunsul considerat corect de către dumneavoastră este: ............................

3. Criteriul (criteriile) împărĠirii capitalului în capital fix úi circulant este

(sunt):
a) forma materială;
b) durata de existenĠă fizică;
c) mobilitatea spaĠială;
d) modul în care îúi transmite valoarea asupra bunurilor produse úi
rigiditatea materială;




Modulul 7 – Mic roe conom ie

e) modul în care îúi transmite valoarea asupra bunurilor produse úi

modul de înlocuire.
Răspunsul considerat corect de către dumneavoastră este: ............................

4. Când productivitatea marginală a unui factor de producĠie este mai mare

decât productivitatea medie, aceasta din urmă este:
a) crescătoare;
b) descrescătoare;
c) la început crescătoare, apoi descrescătoare;
d) nu putem afirma cu certitudine;
e) rămâne constantă.
Răspunsul considerat corect de către dumneavoastră este: ............................

5. În cadrul unui proces de producĠie, factorul capital este invariabil,

singurul factor variabil fiind munca. Utilizându-se 2 salariaĠi, producĠia
obĠinută este 60 bucăĠi, iar utilizându-se 3 salariaĠi, producĠia obĠinută
este 78 bucăĠi. Rezultatele corecte privind productivităĠile medii în cele
două cazuri, productivitatea marginală úi sporul procentual al
productivităĠii sunt:
a) 30; 26; 8; -13,33%;
b) 30; 15,6; 18; 86,67%;
c) 30; 15,6; 8; 13,33%;
d) 30; 26; 18; -13,33%;
e) 20; 26; 18; 86,67%.
Răspunsul considerat corect de către dumneavoastră este: ............................

6. ExistenĠa randamentelor la scară crescătoare este justificată de:

a) reorganizarea în profunzime a activităĠii, ceea ce măreúte producĠia
într-o măsură mai mare decât factorii de producĠie utilizaĠi;
b) fenomenul indivizibilităĠii echipamentelor;
c) scăderea ponderii cheltuielilor generale ale întreprinderii în totalul
costurilor, odată cu creúterea cantităĠilor de factori de producĠie
utilizaĠi;
d) toate cele de mai sus;



Modul ul 7 – Microeconom ie

e) nici unul dintre cele de mai sus.

Răspunsul considerat corect de către dumneavoastră este: ............................

7. În cazul unei funcĠii de producĠie Cobb-Douglas de forma y=Ax1αx2β,

randamentele la scară sunt descrescătoare dacă:
a) α+β<0; b) α+β=0; c) α+β<1; d) α+β=10; e) α+β>1.
Răspunsul considerat corect de către dumneavoastră este: ............................

8. FuncĠia de producĠie într-o întreprindere este F ( x, y ) = x + 2 y .

Gradul de omogenitate al funcĠiei úi tipul de randamente la scară sunt,
respectiv:
1
a) ; randamente crescătoare;
2

b) 2; randamente crescătoare;
1
c) ; randamente descrescătoare;
2

d) necunoscut; randamente descrescătoare;

e) necunoscut; randamente crescătoare.
Răspunsul considerat corect de către dumneavoastră este: ............................

Dacă aĠi terminat de răspuns la testele grilă de mai sus, verificaĠi-vă

răspunsurile date confruntându-le cu cele din tabelul următor:

Nr. întrebării Răspunsul corect: Nr. întrebării Răspunsul corect:

1. d 5. d
2. c 6. d
3. e 7. c
4. a 8. c




Modulul 7 – Mic roe conom ie

Subiecte pentru evaluare úi control

Teme pentru aprofundarea cunoútinĠelor

AnalizaĠi următorul articol úi identificaĠi noĠiunile de ”funcĠie de
producĠie”, ”factori de producĠie”, ”randamente de scară crescătoare”,
”randamente la scară constante” úi ”randamente la scară descrescătoare”:
http://www.graiu-gorjului.ro/index.php?option=com_content&view
=article&id=38:va-mai-exista-cretere-economic-in-est-dup-criz.

R eferate propuse:
1. RealizaĠi un referat pe tema: Productivitatea muncii în
România, comparativ cu Uniunea Europeană. VizitaĠi în acest
sens:

http://www.insse.ro/cms/rw/pages/index.ro.do;

http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page/portal/eurostat/ho
me/;

http://www.capital.ro/articol/criza-economic-x103-scenarii-
x15f-i-consecin-x163-e-106857.html;

http://www.sfin.ro/articol_13114/globalizare_si_dureri.html;

http://www.capital.ro/articol/suntem-mai-putin-productivi-
136131.html;

http://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-7576071-
piata-auto-scade-numarul-salariatilor-scade-dar-
productivitatea-muncii-creste.htm;

http://www.generatiaeuropeana.ro/home/article/ro/intro/eseur
i/economie_afaceri/factori_daria_bosoanca.



Modul ul 7 – Microeconom ie

2. RealizaĠi un referat pe tema: Productivitatea capitalului în

România, comparativ cu Uniunea Europeană. VizitaĠi în acest
sens:

http://www.insse.ro/cms/rw/pages/index.ro.do;

http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page/portal/eurostat/ho
me/.
3. RealizaĠi un referat pe tema: Productivitatea pamântului în
România, comparativ cu Uniunea Europeană. VizitaĠi în acest
sens:

http://www.insse.ro/cms/rw/pages/index.ro.do;

http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page/portal/eurostat/ho
me/.

R ezumatul acestui M odul:

ProducĠia poate fi definită ca fiind operaĠia care constă în
transformarea - prin intermediul muncii - a bunurilor úi serviciilor existente
în alte bunuri úi servicii. AgenĠii economici care organizează această
activitate în scopul obĠinerii de profit sunt întreprinderile. Toate “intrările”
de bunuri úi servicii utilizate în producĠie, fie că este vorba de factori
primari fie de consumuri intermediare, poartă denumirea de factori de
producĠie. Aceúti factori de producĠie sunt combinaĠi, adică utilizaĠi în
anumite proporĠii, pentru a conduce la realizarea de produse (bunuri úi
servicii), produse care reprezintă “ieúirile” din acest proces. Orice
întreprindere utilizează două categorii de factori de producĠie: ficúi úi
variabili. Un factor fix este un factor a cărui cantitate nu poate fi schimbată
în timpul perioadei de timp studiate. Dimpotrivă, un factor este variabil dacă
cantitatea în care este utilizat poate fi modificată în această perioadă.
Factorii de producĠie sunt munca, natura úi capitalul, la care se
adaugă o serie de neo-factori de producĠie, cum sunt: abilitatea
întreprinzătorului, capitalul uman etc.




Modulul 7 – Mic roe conom ie

FuncĠia de producĠie descrie relaĠia dintre cantităĠile utilizate din

diferiĠi factori de producĠie úi cantitatea maximă de bunuri ce pot fi obĠinute.
FuncĠia de producĠie rezumă deci ansamblul constrângerilor tehnice cu care
se confruntă întreprinderea.
Productivitatea medie a unui factor de producĠie este raportul dintre
cantitatea de bunuri obĠinută úi cantitatea de factor utilizată. Productivitatea
marginală a unui factor de producĠie reprezintă sporul de producĠie obĠinut
în urma creúterii cu o unitate a factorului respectiv, ceilalĠi factori de
producĠie rămânând nemodificaĠi.
Randamentele la scară ne arată variaĠia producĠiei rezultată în urma
creúterii cantităĠilor din toĠi factorii de producĠie utilizaĠi în aceeaúi
proporĠie. În funcĠie de variaĠia producĠiei rezultate în urma modificării în
aceeaúi proporĠie a tuturor factorilor de producĠie, randamentele la scară pot
fi crescătoare, constante úi descrescătoare.

Bibliografie obligatorie
1. Bădulescu, Alina - Microeconomie, Departamentul de ÎnvăĠământ la
DistanĠă, Universitatea din Oradea, 2010
2. Huidumac, C. - Microeconomie, Editura Libertas Publishing, 2008
3. Dimitriu, M. – PerformanĠele întreprinderilor din economia reală a
României în perioada 2003 – 2007, Editura Sedcom Libris, Iaúi, 2009