LP nr.

12

Explorarea arterelor, venelor, capilarelor.

EXPLORAREA FUNCȚIONALĂ A VASELOR

I. Explorarea funcţională a sistemului arterial
1. Tensiunea arterială (TA) - reprezintă forţa laterală exercitată de
coloana de sânge asupra pereţilor arteriali. Este direct proporţională cu
minut-volumul cardiac şi rezistenţa periferică. Determinarea TA se poate
face prin metode directe (introducerea intravascular prin cateterism a
unor traductori electromagnetici, experimental), sau indirect prin
comprimare a arterei cu o manşetă de aer, conectată la un manometru cu
aer sau cu mercur (metoda palpatorie sau metoda ascultatorie).

Metoda indirectă (Riva - Rocci - Korotkoff)

Principiu. Echilibrarea presiunii sângelui din arteră cu o presiune
exterioară de valoare cunoscută, exercitată cu ajutorul unui manşon
pneumatic fixat în jurul unui segment de membru, cu o bandă
inextensibilă. Presiunea în manşon se obţine prin introducerea şi
evacuarea aerului, iar valoarea presiunii este indicată de manometrul
etalonat în cmHg.
Tehnica: aplicarea manşetei golită total de aer se face astfel încât
partea de cauciuc să acopere cel puţin o jumătate din partea internă a
braţului. Trebuie acordată o atenţie deosebită alegerii unei manşete
adecvate lungimii braţului (Tabel nr. 18).

Tabel 18. Lăţimea corectă a manşetei tensiometrului pentru măsurarea

tensiunii arteriale (metoda Riva-Rocci-Korotkoff)
Lungimea braţului Lăţimea manşetei tensiometrului
(în cm) (în cm)
 Investigarea tulburărilor aparatului cardiovascular

7,5 - 10,5 4
10,0 - 12,5 5
12,5 - 15,0 7
15,0 - 20,0 9
20,0 12
Manşeta nu trebuie să fie prea largă, ca să nu alunece de-a lungul
braţului, dar fără să strângă, marginea inferioară a manşetei fiind cel puţin
la 2,5 cm deasupra plicei cotului. Poziţia bolnavului va fi culcat sau
şezând, cu membrul superior sprijinit pe suprafaţa mesei. Pentru
acomodarea pacientului este recomandabilă aplicarea manşetei la intrarea
în cabinetul de consultaţie. Plica cotului şi antebraţului vor fi uşor flectate
astfel încât să fie la înălţimea inimii. Umflarea manşetei se face sub
controlul pulsului, până la 30 mm Hg deasupra nivelului de dispariţie a
pulsului radial. Stetoscopul, de preferat cu diafragm, se va aşeza pe artera
brahială palpată cu policele, la circa 2 cm sub marginea inferoară a
manşetei. Se deschide ventilul încet, de aşa manieră încât viteza de
decomprimare să fie cam 2 - 3 mm Hg/sec.
Scara tensiometrului cu mercur trebuie să se afle la înălţimea ochilor
(raza vizuală perpendiculară). Cifrele citite nu se vor rotunji, ci se vor citi
exact: 178/105 mm Hg. Între două citiri se va lăsa un interval de cca. 1
minut (manşeta fiind complet decomprimată pentru a evita staza venoasă).
Se va ţine seama de ultima dintre cele trei citiri şi nu de valoarea medie.
Presiunea sistolică sau maximă, se determină la apariţia primelor
zgomote arteriale în stetoscop (faza I-a Korotkoff) în momentul
decomprimării; este valoarea cea mai ridicată în cursul unui ciclu cardiac.
După OMS limita superioară a presiunii este 160 mm Hg la adulţi.
Presiunea diastolică sau minimă se determină urmărind momentul
dispariţiei zgomotelor în stetoscop (faza a V-a Korotkoff); este valoarea
cea mai joasă înregistrată la scăderea brutală a zgomotelor (după unii
autori). După OMS valoarea normală a presiunii diastolice la adult este
 Investigarea tulburărilor aparatului cardiovascular

de 90 mm Hg la femei şi 95 mm Hg la bărbaţi sau 100 mm Hg după 60

de ani, indiferent de sex.
Valorile normale ale TA variază în raport cu diverşi factori
fiziologici: vârstă, sex, greutate corporală, somn agitat, stres psiho -
emoţional, efort fizic, consum de sare etc. Aceste variaţii justifică
noţiunea de TA accidentală (determinată întâmplător la o consultaţie
medicală), TA bazală (determinată în condiţii asemănătoare celor pentru
efectuarea metabolismului bazal).
De cele mai multe ori, dispariţia zgomotelor Korotkoff survine
aproape imediat după ce s-a ajuns la presiunea diastolică, alteori însă,
dispariţia zgomotelor nu apare decât la valori foarte scăzute ale presiunii.
Nu rareori, la persoanele cu distonii vegetative, presiunea diastolică
apreciată pe baza dispariţiei complete a zgomotelor este exagerat de mică,
sugerând o insuficienţă aortică. Din acest motiv, unii autori recomandă
citirea valorii pe manometru în momentul când zgomotele diminuă brusc
în intensitate şi capătă o tonalitate joasă.
La unii bolnavi hipertensivi există o "gaură ascultatorie" pe o zonă
întinsă între presiunea sistolică şi cea diastolică. Ajungând prin
decomprimare lentă la presiunea sistolică, apar zgomotele Korotkoff care
dispar la o presiune mai joasă şi reapar înainte de a ajunge la presiunea
diastolică. Existenţa acestei zone "mute" poate duce în eroare pe
examinator.
Se poate găsi, în condiţii normale, o creştere cu 3 - 4 mm Hg a
valorilor tensiunii la braţul drept faţă de cel stâng (la hipertensivi chiar 40
mm Hg pentru sistolă şi 20 mm Hg pentru diastolă). Deoarece TA este
mai mică în clinostatism şi mai mare în ortostatism, se recomandă
determinarea obligatorie în ambele poziţii atât în repaus, cât şi după efort.
După datele OMS la adulţi există următoarele criterii de încadrare:
- normotensivi = 140/90 mm Hg
 Investigarea tulburărilor aparatului cardiovascular

- hipertensiune la limită = 140-160/90-95 mm Hg

- hipertensivi = 160/95 mm Hg.
Metodele moderne de determiare a TA constau în monitorizarea în
timp a valorilor tensionale fie direct prin cateterizarea unei artere, fie
indirect, pe cale nesângerândă, prin dispozitive portabile care permit
aprecierea TA în condiţii de efort, emoţii, repaus.
Tabel 19. Principalele constante hemodinamice normale la copii şi adult.
Volum Debit Rezis-
Grupa sangu- cardiac/ tenţa Tensiunea arterială*) Frecven-
de in % min. perife- sistolică diastolică ţă cardiacă
vârstă greut. ml/kilo- rică b/min
corp. corp
Nou-
născut 10 85 80 45 120
şi sugar
1-2 ani 75 85 60 110
2-6 ani 72 90 60 100
Peste 6-12 ani:
14 ani 7 65 95 65 90
şi adult 120 80 80

*) = valori medii pentru presiunea arterială sistolică şi diastolică

Investigarea tulburărilor aparatului cardiovascular