Anul XXII, nr.
2 (770)
PE URMELE MÂNTUITORULUI (XXIII)
Iatã MArea Moartã (II)
Î nainte de a pleca
spre Iordan, eu mă
uit încă o dată, cu Bi-
blia în mână, să aflu ce s-a mai
petrecut pe aici din istoriile bi-
blice. De la Marea Moartă spre
răsărit (unde e azi pustia Ara-
biei) a fost pustia pe unde au
venit israelitenii cu Moise, din
robia Egiptului. E o pustie fio-
roasă, plină cu munţi stâncoși.
Muntele ce se vede având pis-
cul cel mai înalt e muntele
Nebo, de unde Dumnezeu a
arătat lui Moise Canaanul, pre-
cum i se făgăduise că-l va ve-
dea, dar nu va intra în el, ci va
muri acolo (Deut, cap. 34). Mai
spre sud, e ţara Moabiţilor, lo-
cul unde a locuit Lot cu fiicele
sale, după ce ieșise din Sodoma
și Gomora (Fac 19, 30-38). În
partea vestică a Mării Moarte,
e pustia Iudeii, iarăși cu stânci
înalte, între care unele sunt de
marmură. Pe toate laturile, Ma-
rea Moartă e înconjurată de
ţărmuri stâncoase. Numai par-
tea dinspre Iordan e deschisă.
Chemarea la propovăduire
Predică la Duminica după Botezul Domnului
n Evanghelia acestei Du-
minici s-a vorbit mult de-
spre roade, despre propo-
văduire, despre un început nou.
Acest început binecuvântat, pe
care Domnul l-a făcut, e o pro-
vocare pentru noi, ca să vedem,
mai ales în Lucrarea Oastei, o
lucrare de misiune, de propovă-
duire, cum putem să-L propovă-
duim pe Hristos, pe Dumnezeu.
„De atunci a început Dom-
nul Iisus să propovăduiască E-
vanghelia şi să spună: Pocăiţi-vă,
că s-a apropiat Împărăţia ceruri-
lor!”. Sunt mai multe feluri de pro-
povăduire. Şi oamenii, toţi cei ca-
re au ascultat chemarea Domnu-
lui Iisus Hristos – „Pocăiţi-vă,
Din sumar
• „Biserica ne cunună pentru veşnicie”
Pr. Constantin NECULA, pg. 2
• Lumina Sfântului Cuvânt / Florin MIHOLCA, pg. 2
• Mărturii. Fratele Viorel Bar:
„Tăicuţa avea... foc sub tălpi” / Viorel LUPU, pg. 3
• Aşteptând Arătarea lui Hristos / Pr. P. RONCEA, pg. 4
3-9 IANUARIE 2011
Automobilele se pregătesc
să plece cu noi spre Iordan, la
locul unde S-a botezat Mântu-
itorul. De la Marea Moartă până
la locul unde S-a botezat Mân-
tuitorul în râul Iordan, e o cale
cam de 4-5 kilometri. Plecând
într-acolo cu automobilul, folo-
sesc parcursul acestui drum ca
să spun unele amănunte de-
spre râul Iordan.
Râul Iordan izvorăște din
munţii Libanului, dintr-o stâncă
de granit cu un izvor vestit de
mare. În calea sa primește apoi
și alte izvoare și văi. Trece, după
aceea, prin Lacul Tiberiadei (Ma-
rea Galileii), și de acolo o ia apoi
în jos, pe sub Muntele Taboru-
lui, spre Marea Moartă. Cu totul,
râul Iordanului face un drum de
peste 300 de kilometri, cu toate
că, în linie dreaptă, această cur-
gere abia ar fi pe jumătate. Lun-
gimea o fac cotiturile cele mul-
te ce le are Iordanul. De la Lacul
(continuare în pg. 5)
Părintele Iosif TRIFA
că s-a apropiat Împărăţia ceruri-
lor!” – şi au pus început prin po-
căinţă, toţi au datoria să propo-
văduiască. Însă nu toţi în ace-
laşi fel. Tocmai de aceea, Apos-
tolul de astăzi, din Efeseni 4, zi-
ce: „El a dat pe unii apostoli, pe
unii prooroci, pe alţii evanghe-
lişti, pe alţii păstori şi învăţători,
spre desăvârşirea sfinţilor la lu-
crul slujirii, la zidirea trupului
lui Hristos”. Adică Biserica lui
Dumnezeu este un organism cu
mădulare, care au ascultat Cu-
vântul lui Dumnezeu, mădulare
vii, care fiecare lucrează partea
(continuare în pg. 5)
Pr. Claudiu MELEAN
/ Nu numai fraţii, ci şi vrăj-
PUTERE
PESTE ORICE
FÃPTURÃ (II)
(urmare din nr. 1)
S
cumpi copii ai lui
Dumnezeu şi fii ai
jertfei lui Hristos şi
ai harului Său unic, voi,
care aţi avut parte de cea
mai mare dragoste a lui
Dumnezeu, voi, cărora Tatăl
a binevoit să vă descopere pe
Fiul, voi, cei de care Fiul S-a
îndurat cu o îndurare unică
şi eternă, descoperindu-vi-L
pe Tatăl, făcându-vă să de-
veniţi astfel, prin această
descoperire a Lui, împre-
ună-părtaşi cu El la slava Sa
veşnică, proslăviţi-L pe Dum-
nezeu cu o nemărginită recu-
noştinţă pentru aceste veş-
nice şi slăvite descoperiri faţă
de voi!
Voi acum nici nu bănuiţi
ce mare este harul de care
v-a învrednicit pe voi Dum-
nezeu. Voi vedeţi acum abia
ceva din ce v-a făcut vouă
Tatăl şi simţiţi atât de puţin
din ceea ce într-adevăr aţi
primit. Dar nici nu bănuiţi
încă ce strălucită şi negră-
ită este moştenirea pentru
care aţi fost înfiaţi prin Du-
hul, spre viaţa veşnică.
Bucuraţi-vă în această
nădejde strălucită şi eternă!
Umpleţi-vă de această cre-
dinţă biruitoare şi neclintită
şi fericiţi-vă de această iu-
bire, preamărindu-L pe Dum-
nezeu în trupul şi în duhul
vostru, care sunt pe veci ale
Lui (I Tes 3, 13).
Tot ce se petrece acum
şi în viitor în jurul vostru,
copii ai harului Sfânt, lu-
crează spre viaţa voastră
veşnică, după cuvântul ru-
găciunii lui Hristos.
Nu numai bucuria ma-
rilor adunări frăţeşti libere,
ci şi duioşia micilor adunări
prigonite este împreună-lu-
crătoare la slava voastră în
Hristos.
Nu numai sănătatea, ci
şi boala voastră e spre bine.
maşii vă ajută spre cunună.
Nu numai câştigurile, ci
şi paguba vă este spre folos.
Nu numai vremile de
pace, ci şi cele de frământări
(continuare în pg. 6)
Traian DORZ
PÃRINTELE IOSIF TRIFA
ALEGE MEREU SIBIUL
La 31 decembrie 1920 – deci la cumpăna dintre ani –, printr-o scrisoare
oficială dinspre Mitropolia Ardealului, Părintele Iosif Trifa este solicitat insistent
de către Mitropolitul Nicolae Bălan să vină, de la Vidra de Sus, la Sibiu, pentru
a i se încredinţa o chemare duhovnicească. Redăm, în cele ce urmează,
textul acestei scrisori:
„Iubite părinte Trifa! Îmi aduc aminte de făgăduinţa ce ţi-am făcut-o, în
prezenţa pr. dr. Lupaş, că bucuros te-aş aduce într-o funcţie bisericească la
Sibiu. Am publicat un concurs pentru un preot misionar şi credeam că sfinţia
ta nu vei lipsi dintre concurenţi. Mie mi-ar părea bine să te am aici, fie în acest
post de preot misionar, dar nu te-aş angaja bucuros în administraţie, ci la o
chemare mai duhovnicească. Ne-ai da aport şi la redactarea Telegrafului,
care va apărea iarăşi săptămânal de două ori, cum şi a Revistei Teologice,
care reapare cu începutul anului 1921. Cred că şi pentru dezvoltarea spirituală
a frăţiei tale, Sibiul ţi-ar fi un mediu mai prielnic. Te rog să te declari ori, mai
bine, să vii la Sibiu, ca să luăm înţelegere. Dacă ar fi să vii în persoană,
avizează-mă din bună vreme, ca să poţi primi răspuns că sunt acasă.
Cu arhierească binecuvântare, Nicolae, Arhiepiscop şi Mitropolit, Sibiu,
la 31 Dec. 1920”.
În acelaşi an, 1920, Pr. Prof. Ioan Lupaş – celebrul profesor de istorie al
Academiei Române şi cel care avea să-l susţină, necondiţionat, apoi, pe Părintele
Iosif – îl invită la Cluj, pentru a ocupa un post administrativ la Universitatea de aici.
Părintele Iosif Trifa alege Sibiul. La jumătatea anului 1921, ajunge în cetatea lui
Hermann, unde este numit duhovnic al Academiei Teologice.
Părintele Iosif Trifa întruchipează o slujire de excepţie şi o împlinire a unei
chemări ajunsă jertfelnicie deplină, confirmând amploarea unui fenomen misionar
care avea să dăinuiască zeci de ani, apoi, cu traiectorii bine definite spre Veşnicie.
Care a fost receptarea acestui tânăr preot, de doar 32 de ani, retras într-o
parohie săracă de munte, pentru un spaţiu în plină expansiune, cum era cel al
Mitropoliei Ardealului? Cum a reuşit el să se impună în conştiinţa teologică a
acelei perioade, de vreme ce însuşi Mitropolitul Ardealului îl cheamă să-i fie
ajutor şi sfetnic pentru regenerarea duhovnicească a unui întreg Neam? Desigur,
activitatea publicistică a Părintelui Iosif Trifa – să nu uităm că, în 1920, îi apărea
la Arad deja prima sa carte, Spre Canaan, ani de-a rândul condeiul său semnând
în principalele periodice ale vremii – constituia un punct de forţă în configurarea
profilului preotului pe care Mitropolitul Nicolae şi-l dorea colaborator pentru
măreţele sale proiecte misionare prin cuvânt scris. Însă de aici şi până la a-i
încredinţa, doar puţin mai târziu, responsabilitatea unei publicaţii cu zeci de mii
de abonaţi şi cu un impact de masă, lucrurile devin extrem de interesante.
Între manuscrisele rămase de la Părintele Iosif Trifa există un caiet de note
de curs în care, cu predilecţie, se vede interesul studentului de atunci pentru
metodele pastorale privind slujirea de preot. Te surpinde, de fiecare dată, zelul
cu care erau notate, în amănunt, zicerile profesorilor de la Academia Andreiană,
precum şi notele persoanele ale studentului, care îşi ia foarte în serios viitoarea
misiune. De asemenea, ani de-a rândul după aceea, Părintele Iosif ţine să fie o
prezenţă activă, bine conturată, în spaţiul teologic şi cultural. Demnitatea preo-
ţească îl va impune, apoi, la venirea la Sibiu, duhovnic al generaţiilor de viitori
preoţi. Cred că în perioada aceea de şase luni – de când Părintele Iosif ajunge
la Sibiu şi până la încredinţarea deplină a noii publicaţii, Lumina Satelor – stă acel
stadiu de creuzet, care îl va impune fără rezerve în faţa celorlalţi teologi şi
condeieri din jurul Mitropolitului, pentru o misiune atât de complexă. Cu siguranţă,
activitatea Părintelui din acel segment temporal va legitima unul din momentele
cele mai importante din istoria unui Neam: predania unui mijloc de luptă şi a unei
goarne care va schimba din temelii viaţa atâtor sute de mii de oameni.
De aceea, momentul 1921 este începutul unei misiuni care îl va consacra
pe Veşnicie pe umilul preot de ţară pentru o slujire cu vocaţie universală.
Acum, la 90 de ani de la chemarea Părintelui Iosif Trifa la Sibiu, cred că
se cade să răspundem, fiecare dintre noi, aceleiaşi chemări, de a fi încă un an
la Sibiu, adică în acelaşi cuget şi aceeaşi simţire cu modul acela divin de a ne
înţelege misiunea, de a ne înţelege şi bucura înaintaşii. Între Cluj şi Sibiu,
Părintele Iosif a ales Sibiul. De fapt, singura alegere. Între Sibiu şi orice altă
opţiune, Părintele Iosif nu lasă, peste timp, decât o singură alegere. Pe care el
a făcut-o deja. Şi care i-a împlinit deplin slujirea.
Romeo PETRAŞCIUC