Sunteți pe pagina 1din 18

https://plagiarism-detector.

com 1/18

Detector de plagiat v. 1740 - Raportul originalității: 6/8/2020 6:28:26 PM

Document analizat: LICENTA-OANA-POPPASCA-3-FIN.docx Licențiat la: Raport originalitate


generat de versiunea Demo neînregistrată!
Comparație presetată:Rescrie. Limba detectată:Romanian

Warning: Demo Version - reports are


incomplete!

To get full version, please order the


software:

Diagrama relațiilor:

Grafic de distribuție:

Surse de top ale plagiatului:


%8 Cuvinte#
https://plagiarism-detector.com/plagiarism-detector-buy-now.php
1021
%8 Cuvinte#
https://plagiarism-detector.com/plagiarism-detector-buy-now.php
1021
%7 Cuvinte#
https://plagiarism-detector.com/plagiarism-detector-buy-now.php
872
[Toggle alte surse:]
Detalii privind resursele procesate:
176 - O.K / 9 - A eșuat
[Toggle alte surse:]

Notite importante:
Wikipedia: Google Books: Servicii de ghostwriting: Anti-înșelăciune:
https://plagiarism-detector.com 2/18
Wiki Detectat! [nu a fost detectat] [nu a fost detectat] [nu a fost detectat]
Referințe active (URL-uri extrase din document):
Nu s-au detectat URL-uri

Adresele URL excluse::


Nu s-au detectat URL-uri

Adresele URL incluse:


Nu s-au detectat URL-uri

Analiza detaliată a documentului:


id: 1
Plagiatul detectat: 0.04% Mod demonstrativ: înregistrați software-ul! + 4
resurse!
UNIVERSITATEA DE VEST
,,VASILE GOLDIȘ
Citate detectate: 0.58% din acest document este citat de semnele de cotație: id: 2

" DIN ARAD


FACULTATEA DE ȘTIINȚE
SOCIO-UMANE ȘI EDUCAȚIE
FIZICĂ ȘI SPORT
SPECIALIZAREA: PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI
PREȘCOLAR ȘI PRIMAR
Lucrare de licență
Coordonator științific: Absolvent, Prof. univ. Melinda Breban Pop (Pașca) Oana MarianaSATU
MARE
2020
UNIVERSITATEA DE VEST
VASILE GOLDIȘ DIN ARAD
FACULTATEA DE ȘTIINȚE
SOCIO-UMANE ȘI EDUCAȚIE
FIZICĂ ȘI SPORT
SPECIALIZAREA: PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI
PREȘCOLAR ȘI PRIMAR
STIMULAREA CREATIVITĂȚII PRIN JOC LA COPILUL ȘCOLAR
Coordonator științific: Absolvent, Prof. univ. Melinda Breban Pop (Pașca) Oana MarianaSATU
MARE
2020
Declarație
Prin prezenta declar că Lucrarea de licență cu titlul ,,Stimularea creativității prinjoc la copilul
școlar"
Avertisment: versiunea demonstrativă - rapoartele sunt incomplete!

Se suspectează un nivel ridicat de plagiat!

Obțineți raportul complet:

1. Rapoarte cele mai detaliate - completate cu funcții!

2. Procesarea instantanee a comenzilor - activare imediată!


https://plagiarism-detector.com 3/18

3. Licențe pe viață! 24 ore suport!

este scrisă de mine și nu a mai fost prezentată niciodată la altăfacultate sau instituție de
învățământ superior din țară și străinătate. De asemenea, declar că toate sursele utilizate,
inclusiv cele de pe Internet, sunt indicate în lucrare, cu respectarea regulilor de evitare a
plagiatului: - toate fragmentele de text reproduse exact, chiar și în traducere proprie din altă
limbă, sunt scrise în ghilimele și dețin referința precisă a sursei;- reformularea în cuvinte proprii
a textelor scrise de către alți autori deține referința;- rezumarea ideilor altor autori deține
referința precisă la textul original.Satu Mare Absolvent Nume Prenume Pop (Pașca) Oana
Mariana __________________________ (semnătura în original)Cuprins Introducere
........................................................................................................................ ....... 4Capitolul I
Dimensiunile creativității ..................................................................................... 5Delimitări
conceptuale în studiul creativității ......................................................... 5Niveluri de creativitate
.............................................................................................6Factorii creativității
..................................................................................................7Factori de natură intelectuală
.............................................................................7Factori caracteriali
.............................................................................................8Factori sociali
....................................................................................................8Capitolul II Etapele procesului
de creație ............................................................................. 9 1. Pregatirea
.................................................................................................................. 9 2. Incubația
....................................................................................................................9 3. Iluminarea
..................................................................................................................9 4. Verificarea
..................................................................................................................9Capitolul III
Dezvoltarea creativității.......................................................................... .......... 10 1. Blocajele
creativității ............................................................................................. 14 2. Metode de
stimulare a creativității .........................................................................14 3. Stimularea prin
jocuri didactice a creativității elevilor ..........................................18Capitolul IV Cultivarea
creativității în învățământ .. ............................................................. 21 1. Exerciții de stimulare
a creativității ... ................................................................ 24 2. Stimularea creativității copilului
în familie ........................................................ 25 3. Jocuri terapeutice în dezvoltarea
creativității........................................................27
Concluzii...................................................................................................................................40
Bibliografie...............................................................................................................................42
3 Introducere Adesea, creativitatea este privită ca o acțiune enigmatică, ce definește un
număr restrâns de artiști și inventatori geniali aflați în momente de inspirație. Atunci când
rezolvăm o problemă într-un mod mai inedit sau descoperim o nouă utilitate a unui obiect
banal este solicitată într-o anumită măsură capacitatea noastră creativă. Creativitatea la elevi
reprezintă capacitatea acestora de a recunoaște probleme și a găsi rezolvări cât mai diferite de
cele existente. Creativitatea trebuie considerată o rezultantă a interacțiunii optime dintre
sistemul cognitiv al unei persoane și contextul socio cultural în care se dezvoltă. Dezvoltarea
potențialului creativ într-un mediu armonios, stimulează exprimarea liberă a elevului. Pentru
majoritatea părinților, dascălilor, a ajunge să-i înțelegi pe copii, reprezintă o lucrare de-o viață
întreagă, pentru că fiecare copil este diferit. Atunci când un copil este cu adevărat înțeles,
acceptat si modelat, trăsăturile de personalitate sunt libere să înflorească. Copiii sunt ușor
impresionabili. Ei devin ccea ce văd, aud și experimentează, manifestându-și unicitatea printr-
un comportament creativ și inventiv. Când copiii realizează lucruri într-un mod neobișnuit, fac
ceva ce nu a mai făcut nimeni sau descoperă mai multe soluții la o problemă pentru care
adulții nu aveau decât un singur răspuns, atunci pot fi numiți creativi. Ce pot face ca adult și
cum pot contribui la stimularea creativității unui copil? Aici, intervine răbdarea și influența
noastră, a adulților și timpul petrecut cu ei. 4 CAPITOLUL I. DIMENSIUNILE CREATIVITĂȚII 1.
Delimitări conceptuale în studiul creativității Prin creativitate se înțelege capacitatea sau
aptitudinea de a realiza ceva nou, original. În cadrul unor școli psihopedagogice au fost
formulate mai multe teorii asupra creativității. Teoria asociaționistă, elaborată de Nednik
https://plagiarism-detector.com 4/18
(1962), consideră creativitatea un proces de organizare și transformare a unor elemente
asociative în combinații noi, originale, pe baza gândirii. Teoria cofiguraționistă (gestalistă)
definește creativitatea ca produs al imaginației (și nu al gândirii logice), cu ajutorul căreia ne
dăm seama lipsurile din configurația întregului, completându-le. În teoria transferului
creativității J.P.Guilford concepe creativitatea ca o etapă a învățării, transferabilă și în alte
domenii de activitate. Unii specialiști explică, procesul creației prin nivelul gândirii logice, alții
relevă influența unor factori de personalitate (motivații, atitudini), iar a treia categorie
diminuează sau chiar neagă importanța inteligenței, atribuind rol hotărâtor imaginației
(Wertheimer). Dacă inteligența este o formă superioară de organizare și de echilibru a st
ructurilor cognitive și dacă a înțelege și a inventa sunt principalele ei funcții, atunci nu putem
vorbi de nici un proces creativ fără participarea inteligenței. Pornind de la acestă idee, orice
persoană cu o inteligență normal dezvoltată este mai mult sau mai puțin creativă, iar peste un
anumit coeficient de inteligență , aceasta nu mai corelează cu creativitatea, rolul important
revenind imaginației creatoare și factorilor de personalitate. "Inteligența superioară nu
înseamnă neapărat și creativitate întrucât nu toți oamenii inteligenți sunt și creat." (Cosmovici,
1999) Problematica diversă a creativității a intrat în programul de cercetare al majorității
universitățiilor din S.U.A. și din diferite țări ale Europei. În anii 1960-1970 asistăm la o explozie
a numărului lucrărilor consacrate problemei creativității, astfel încât, în 1970, pshihologul
cehoslovac J.Hlavsa inventaria nu mai puțin de 2419 titluri despre creativitate . Conform
Enciclopediei creativității (Runco, 1999, p XV), în intervalul 1960 - 1998 au apărut peste 10000
de lucrări despre creativitate. Au fost efectuate studii extinse asupra creativității de către
psihologii G. Wallas, J.P. Guilford, C.W. Taylor, E.P. Torrance. În țara noastră, studiile de început
asupra creativității se leagă de numele unor filosofi și psihologi precum: Constantin Rădulescu-
Motru, Ștefan Odobleja, Mihai Ralea, Tudor Vianu, Florian Ștefănescu-Goangă, Vasile Pavelcu.
După 1970 demarează o serie de cercetări experimentale având drept obiective finale
evaluarea și stimularea creativității în diferite domenii (știință, artă, educație).5 Studiul
temeinic al definițiilor creativității, duce la concluzia că originalitatea, ingeniozitatea, noutatea,
și valoarea teoretică sau practică sunt trăsături importante ale activității creatoare. Lipsa de
înțelegere în tratarea creativității se datorează și faptului că, multă vreme, ea a fost
considerată domeniul oamenilor de geniu, al unei minorități, și, ca atare, cercetarea a fost
orientată exclusiv spre studierea vieții și activității persoanelor înalt creative. O cercetare
întreprinsă în Marea Britanie, în anii 1990, a arătat că 70% dintre profesorii intervievați
consideră creativitatea drept un har ce nu-i este dat fiecăruia. Creativitatea se referă și la
găsirea de metode, probleme, soluții, idei, care nu sunt noi pentru societate, dar la care s-a
ajuns pe o cale independentă. Un exemplu poate fi, rezolvarea unei probleme de către un elev,
la o anumită materie, care se socotește ca fiind creatoare dacă se realizează într-un mod
diferit decât cel prezentat în manual sau de către profesor la clasă, chiar dacă modul de
rezolvare nu e nou pentru știință. În aceste condiții, putem considera că există o creativitate
cotidiană, obișnuită.2. Niveluri de creativitate Se remarcă cinci niveluri ale
creativității:Creativitatea expresivă - este forma fundamentală a creativității, fiind cel mai ușor
de surprins în desenele copiilor și nu este condiționată de nici un talent, fiind o modalitate de
dezvoltare a aptitudinilor;Creativitatea productivă -necesită asimilarea unor obiceiuri care
permit îmbunătățirea modalităților de exprimare a creației;Creativitatea inventivă - este
creativitatea care se fructifică prin imaginație și descoperiri accentuând capacitatea de a
observa relații noi și obișnuite, căi inedite de interpretare a unor realități
cunoscute;Creativitatea inovativă - presupune înțelegerea profundă a principiilor fundamentale
ale unui domeniu (artă, știință) și apoi modificarea decisivă a abordării unui anumit fenomen;
ne referim în acest caz la inovații, care reprezintă aporturi semnificative și fundamentale într-
un domeniu;Creativitatea emergentă - ultimul nivel al creativității, la care puține persoane
ajung presupune descoperirea unui principiu, a unei idei care să revoluționeze un întreg
domeniu al cunoașterii. Orice persoană normală este capabilă cel puțin de creativitate
productivă, în legătură cu aceste trepte ale creativității. Atunci când avem de rezolvat o
problemă, gândirea implică un minimum de efort imaginativ, în sensul găsirii unei soluții
anterior necunoscute.6 3. Factorii creativității 3.1. Factori de natură intelectualăa) Principala
funcție a procesului de creație originală o constituie imaginația. Orice proces creator implică
noi metode: matematică, fizică, știință. Imaginația poate fi definită ca "acel proces psihic al
cărui rezultat este obținerea unor reacții, fenomene psihice noi pe plan cognitiv, afectiv sau
motor."(Cosmovici 1999). Însușirile prin care se manifestă pot fi considerate drept principale
caracteristici ale creativității, fiind cea mai importantă componentă:- fluiditatea -capaciatatea
de a-ți imagina, într-un timp scurt, mai multe idei sau imagini, unele nefiind necesare, însă
https://plagiarism-detector.com 5/18
găsindu-se printre ele și cele adecvate soluției căutate;- plasticitatea - este ușurința de a
schimba punctul de vedere, modul de abordare a unei probleme, când o metodă se dovedește
fără rezultat;- originalitatea - este manifestarea noutății, a inovației; se poate constata prin
raritatea statistică a unui răspuns sau a unei idei când vrem să testăm această calitate a unei
persoane. Cele trei caracteristici au însemnătatea lor, principală fiind originalitatea, ea
garantând valoarea muncii creatoare. Întrucât influențează performanțele obținute în mai
multe profesiuni, imaginația constituie o aptitudine importantă. Dezvoltarea sa presupune
multă muncă. b) Memoria, este o altă funcție în structura creativității. Volumul experienței are
o mare influență asupra posibilităților de creație. Pe lângă acest volum de cunoștințe însușit,
contează și varietatea lor. În multe cazuri soluționarea unor probleme într-un domeniu s-a
realizat prin asemănarea cu fapte constatate în altă disciplină. c) Alt factor ce poate influența
creativitatea unei persoane este nivelul gândirii, inteligența sa. Inteligența este o aptitudine
asupra căreia au fost formulate variate puncte de vedere. Dacă o definim ca o "aptitudine
generală care contribuie la formarea capacităților și adaptarea cognitivă a individului în situații
noi", (Cosmovici, 1999) atunci ne dăm seama că posibilitățile de gândire ocupă locul central în
această capacitate complexă, influențată și de alte funcții psihice. Gândirea stabilește relații și
verifică valabilitatea soluțiilor oferite de imaginație. Însă raportul dintre cele două nu este
foarte strâns. S-au făcut studii în acest sens: un mare număr de persoane au fost supuse la
teste de inteligență cât și la teste de creativitate. Aceste teste au constat în probe solicitând o
varietate de soluții (de exemplu, se cere să formuleze toate utilizările unei cărămizi, în afară de
aceea ca element de construcție al unui zid). 7 Comparând cele două serii de rezultate s-au
obținut coeficienți de corelație între 0,30 și 0,40 (coeficientul este zero când nu există nici
relație și 1 când este o totală potrivire). Totuși, există un raport între inteligență și imaginația
creatoare, fiind însă departe de o potrivire perfectă. Evaluând rezultatele, ele arată că printre
copiii cu note ridicate la inteligență sunt unii care au slabe rezultate la testele de creativitate.
Dar cei cu performanțe ridicate la testele de creativitate aveau la inteligență cote cel puțin
mijlocii, de unde și concluzia necesității acesteia pentru o creativitate superioară. Gândirea, a
cărei funcție este rezolvarea de probleme, implică totdeauna un efort minim de imaginație, dar
ea pare a se dezvolta uneori mai mult în direcția analizei critice și alteori în subordinea sintezei
creatoare. 3.2. Factori caracteriali Pentru a deveni inventator sau creator de artă nu sunt
suficiente predispozițiile și capacitățile intelectuale. Faptul că-ți vine o idee nu e suficient
pentru a realiza o invenție - ea trebuie demonstrată, se impune crearea unui model, verificări
multiple. Pentru aceasta este nevoie să existe o motivație, o dorință, aspirație creatoare. Însăși
apariția unei idei este în funcție de o anume atitudine inovatoare, creatoare, care duce la un
mod aparte de a privi ambianța, fenomenele, aparatele, oamenii. În același timp, se cere
perseverență și o voință hotărâtă, deoarece progresele sunt foarte mari în toate domeniile, și
nu este ușor să aduci îmbunătățiri, cu atât mai mult să inovezi transformări radicale. Cel care
se descurajează ușor și nu e în stare să dea piept cu greutățile nu poate ajunge la realizări
remarcabile. Nici chiar marile talente, n-au creat nimic notabil fără o luptă îndârjită pentru
îmbogățirea mijlocului de expresie, fie el cuvântul, culoarea sau armonia sunetelor. 3.3 Factori
sociali Ac țiunea creatoare este încurajată de existența unui mediu social-economic și cultural-
ștințific, care oferă garanția formării unor personalități cretive, permite libertatea creației,
recunoaște și aplică valorile create. Motivația și aspirațiile unei persoane depind foarte de mult
de cerințele societății în care ea s-a dezvoltat. În știință și tehnică, orice descoperire, orice
teorie e condiționată de stadiul dezvoltării disciplinei corespunzătoare. Societatea poate fi și o
piedică în calea dezvoltării cunoașterii.8 Capitolul II. Etapele procesului creator Cercetările în
domeniul creativității au crescut în intensitate, de-abia în anul 1950, cu studii încă din 1926, G.
Wallace stabilea fazele procesului de creație: pregătirea, incubația, iluminarea (inspirația) și
verificarea. În 1971, A. Moles și R. Claude deosebeau cinci etape: informarea și documentarea,
incubația, iluminarea, verificarea și formularea. Cercetătorul american Alex F. Osborn, mai întâi
în 1957 și apoi în 1971, fixa șapte etape: orientarea sau punerea problemei, pregătirea, an
aliza și organizarea datelor, ideația sau producerea ideilor, incubația, sinteza, evaluarea și
verificarea. 1. Pregătirea include sesizarea și punerea problemei, documentarea, culegerea,
analiza și interpretarea materialului faptic cu ajutorul unor metode și tehnici de cercetare,
formularea ipotezei și conceperea ideilor prototip, ca direcții de căutare a primelor soluții de
rezolvare a problemei. 2. Incubația se produce în urma unei perioade de muncă obositoare,
fără ca soluția să apară. Este o fază când are loc distanțarea de problemă, de tiparele
anterioare, o fază de așteptare tensională, producându-se noi combinări de imagini și idei.
Pregătindu-se cea de-a treia fază, are loc înțelegerea problemei, pe baza jocului liber al
imaginației și al intuiției euristice. 3. Iluminarea sau apariția bruscă a ideii, a soluției, prin
https://plagiarism-detector.com 6/18
prescurtarea argumentelor și comutarea ideilor. Orientarea către o altă activitate, plimbările și
hob yurile facilitează inspirația. Se vorbește despre intuiție, ca o cunoaștere sintetică, integrală
a demonstrației care elucidează toate aspectele problemei. 4. Verificarea este faza de
evaluare și aplicare a produselor aplicate, faza de control a veridicității ipotezei de rezolvare a
problemei.9 Capitolul III. Dezvoltarea creativității Creativitatea a fost considerată, o vreme
îndelungată, apanajul exclusiv al unei minorități restrânse, ceea ce este adevărat dacă ne
gândim la nivelul creativității inovatoare și la cel al creativității emergente.Pentru a se ajunge
la o performanță e nevoie de o preocupare specială, de condiții favorabile dezvoltării
creativității. Ce se poate face pentru stimularea creativității? Care sunt coordonatele unei
educații în vederea obținerii creativității? Binențeles că " nu va exista vreodată un ghid al
creativității astfel alcătuit și indexat încât să-l putem descchide la un anumit capitol pentru a
ști ce avem de făcut sau de gândit în etapa următoare. Există totuși anumite metode și
principii călăuzitoare cu caracter general, ce se poate aplica în multe sau, poate în majoritatea
problemelor legate de creativitate" (Sălăvăstru, 2004) Profesorii pot face foarte mult pentru
stimularea creativității elevilor. Cercetările pe această temă au arătat că unul dintre cei mai
importanți factori este atitudinea pozitivă a profesorului față de creativitate. Trebuie să fim
conștienți și să combatem unele piedici în calea manifestării imaginației. Astfel de obstacole
exterioare sau inerente persoanei sunt denumite de obicei blocaje. Una dintre condițiile
dezvoltării creativității elevului este ca dascălul să știe ce înseamnă a fi creativ, să aibă
cunoștințe de bază despre creativitate, despre psihologia creativității, posibilitățile de
dezvoltare a acesteia în procesul de învățământ. Astfel, el nu va putea încuraja ceva ce nu
înțelege sau despre care nu știe mare lucru. De asemenea, este necesară și respectarea
personalității creatoare a elevului. Nu este atât de ușor dacă ne gândim la faptul că elevii
creativi pun întrebări incomode, oferă soluții noi de rezolvare a problemelor, nerespectând
modalitatea standard, sunt de o curiozitate uneori supărătoare și sunt noncomformiști. În multe
situații, sistemul educațional nu numai că nu încurajează, ci și inhibă creativitatea elevilor, prin
cultivarea unui comportament comformist. Într-o cercetare realizată de A. Erikson, profesorii
suedezi i-au caracterizat pe elevii creativi ca pe niște indivizi enervanți, doritori de a face totul
altfel, care tulbură liniștea în clasă , egocentrici și egoiști, care vin cu idei ciudate,
nedisciplinați și neobedienți. 10 Aceste caracterizări nu sunt surprinzătoare, deoarece mulți
dintre acești copii nu se adaptează bine la condițiile școlii: "ei sunt prea plini de idei, prea
pretențioși și prea nerebdători în raport cu condițiile oferite de școală". (Sălăvăstru, 2004) S-a
constatat faptul că, elevii creativi sunt îndrăgiți de conformism și că sunt de multe ori puși în
fața alternativei de a renunța la originalitate pentru a fi acceptați de mediu sau de a-și păstra
originalitatea și a fi, în consecință respinși de mediu. În cele mai multe cazuri, profesorii
apreciază mai mult elevii disciplinați, care își îndeplinesc sarcina fără să comenteze și sunt
dispuși să accepte judecata profesorului sau pe cea a majorității. Un elev care este capabil să
nu fie de acord cu majoritatea poate trezi sentimente negative, chiar dacă opinia lui este reală.
Cele mai multe descoperiri științifice au însemnat punerea la îndoioală a punctelor de vedere
acceptate. Ana Stoica (1983, p.49) a constatat că profesorii apreciază conduitele creative doar
în proporție de 38%, în timp ce simpatia lor față de conduitele caracteristice elevului necreativ
se exprimă în proporție de 62%. La rândul lor, elevii simt ceea ce profesorii prețuiesc, un
comportament conformist, și atunci ei dau curs acestor așteptări ale lor. Este important ca
profesorul să nu împiedice manifestările elevilor creativi, ci să încurajeze libera exprimare a
părerilor (chiar dacă sunt contrare), să stimuleze imaginația sau soluțiile mai deosebite. Elevii
trebuie să-și poată manifesta liber curiozitatea și spontaneitatea. Dascălul mai are și obligația
de a întreține o atmosferă permisivă, a unor relații care să nu exagereze nici prin laissez-faire,
nici prin autoritarism. Studiile experimentale făcute de R. Lippitt, R. White și K. Lewin asupra
stilurilor de conducere (autoritar, democratic și laissez-faire) relevă superioritatea conducerii
democratice. Liderul democratic evită să ia singur decizii, invitând grupul să stabilească
maniera de organizare. Elevii cunosc planul de desfășurare a activității, și sunt liberi să se
grupeze în vederea realizării unei sarcini având posibilitatea de a alege pentru o variantă de
rezolvare din mai multe posibile. Elevii din grupurile cu lideri democratici au colaborat mai
bine, s-au implicat cu entuziasm în rezolvarea sarcinilor, iar rezultatele activității lor au fost
superioare față de ale grupurilor conduse autoritar sau după modelul laissez-faire. Calitățile
care țin de personalitatea liderului au un ecou direct în ceea ce privește personalitatea elevilor.
Factorul esențial pentru stimularea spiritului creator al elevului este relația dintre profesor și
elev, atitudinea profesorului în clasă cât și în afara ei. Și profesorul trebuie să învețe să fie
creativ în activitatea didactică. Îi va fi foarte greu dascălului să dezvolte în copii această
caracteristică, dacă el nu face progrese în dezvoltarea creativității. 11 Pe baza constatării că
https://plagiarism-detector.com 7/18
între creativitatea profesorilor și cea a elevilor există o legătură strânsă, s-au organizat cursuri
în cadrul cărora profesorii au fost învățați să gândească creativ. Fiecare a fost testat înainte și
după terminarea cursurilor, iar rezultatele au arătat modificări semnificative în gândirea
creativă a profesorilor și a elevilor, în activitatea de predare-învățare, profesorul creativ
folosește strategii menite să cultive flexibilitatea intelectuală. Elevul este încurajat să abordeze
o problemă din diferite unghiuri de vedere, să o interpreteze, să elaboreze o ipoteză
explicativă pe care să o verifice, să caute independent o rezolvare. Încurajarea copiilor în a
pune întrebări reprezintă un aspect esențial al dezvoltării crativității. Ei trebuie învățați cum să
formuleze o întrebare, să se "joace" cu ea, s-o reformuleze, să-și asume rolul de investigator.
Multe dintre discuțiile din clasă sunt dirijate de către profesor, care acordă prioritate ideilor și
întrebărilor ce vin în sprijinul propriilor argumente și le ignoră sau le respinge pe cele care le
contrazic. Recunoscând activitatea elevilor, profesorul îi încurajează să descopere cunoștințe,
să rezolve probleme, să formuleze ei înșiși probleme. Învățarea pe baza problemelor, prin
descoperire sau învățarea prin descoperire dirijată reprezintă forme ale unei învățări de tip
euristic prin care profesorul stimulează creativitatea elevilor. Din lipsă de timp, în multe
situații, dascălul le arată elevilor modul de rezolvare a problemelor, răpindu-le astfel
posibilitatea de a găsi singuri diverse metode de rezolvare a acestora. Ei trebuie să fie
îndrumați pentru a dobândi o gândire independentă, să manifeste toleranță față de ideile noi,
să acționeze liber și să folosească o critică de tip constructiv. Nu numai că acest tip de învățare
duce la formarea unui stil creativ de rezolvare a problemelor, dar are efecte și asupra
dezvoltării personalității elevului. Elevul se obișnuiește să abordeze fără teamă problemele, să
le analizeze și să le rezolve. Este încurajat să devină deschis și curios, să îndeplinească cu
plăcere munca. Pe lângă toate acestea, ei învață să-și cunoască propriile capacități și să le
compare cu ale altor colegi, au încredere în forțele proprii, comunică mai ușor cu ceilalți și își
exprimă opiniile cu mai mult curaj. Dascălul trebuie să acorde mai multă atenție modului în
care se realizează evaluarea. Este nevoie de o trecere de accent a obiectivelor evaluării, de la
obiective de ordin informativ (verificarea volumului de cunoștințe, priceperi și deprinderi pe
care le-a acumulat elevul) la obiective de ordin formativ (evaluarea competențelor funcționale
respectiv gândire critică, independentă și originală, aplicarea cunoștințelor și deprinderilor în
contexte noi, rezolvarea de probleme teoretice și practice, prelucrarea și utilizarea contextuală
a unor informații complexe).12 Evaluarea trebuie orientată în direcția evidențierii aspectelor
pozitive și a progreselor înregistrate de fiecare elev în parte. Eliberarea de teama evaluării se
poate face și prin amânarea evaluării (așa cum se întâmplă în brainstorming) sau prin
instituirea unor perioade de neevaluare. Prețuirea și deplina încredere pe care le simte elevul
din partea dascălului îl fac să-și alunge timiditatea și inhibițiile, considerându-se demn de a se
dezvălui și exterioriza.Teresa Amabile (1997, pp.104-115) identifică patru factori, numiți
"asasini ai creativității", prin care poate fi distrusă creativitatea elevilor: evaluarea,
recompensa, competiția și restrângerea capacității de alegere. Așteptarea evaluării poate
compromite creativitatea unui copil, deoarece acesta se va concentra mai mult asupra felului
în care îi va fi apreciată munca și nu va da frâu liber imaginației și fanteziei. În privința
recompensei, autoarea susține că recompensarea unui comportament duce la întărirea acelui
comportament.Recompensa determină înăbușirea motivației intrinseci, a imboldului personal,
ajungându-se la reducerea creativității. Un alt factor, competiția, este mai complex decât
recompensa și evaluarea luate separat, deoarece le conține pe amândouă. Atunci când
oamenii știu că performanțele le vor fi evaluate în raport cu performanțele altora, apare
competiția și cel mai bun va primi o recompensă. În aceste situații, elevii vor ajunge să se
preocupe excesivde dezvoltarea unor strategii adevărate de depășire a celorlalți, ceea ce poate
dăuna creativității lor. Restrângerea posibilităților de alegere se referă la impunerea unor reguli
stricte, a unor constrângeri în ceea ce privește sarcinile de lucru, căile de abordare, la
înlocuirea ideii că ar exista o singură cale de realizare a sarcinii date. Și părinții au un rol în
ceea ce privește posibilitățile școlii, ale profesorilorde a dezvolta creativitatea copiilor. Este
importantă comunicarea dintre profesori si părinți referitor la obiectivele urmărite și asupra
metodelor utilizate este esențială.Nu există rețete miraculoase prin care să putem realiza
stimularea creativității elevilor. Sugestiile oferite se pot constitui în stategii nespecifice care,
chiar dacă nu ar duce în mod automat la obținerea unor progrese evidente pe linia dezvoltării
creativității, sunt importante, deoarece favorizează manifestarea atitudinilor creative și mai
ales, a aptitudinii de a căuta și formula probleme. Predarea orientată spre creativitate implică
un set de condiții favorabile, iar hotărârea este încurajarea copiilor să lucreze și să gândească
independent, să-și elaboreze propriile proiecte și să se debaraseze de ideea că, în școală, orice
activitate trebuie să fie strict dirijată și controlată de profesor. 13 1 Blocajele creativității În
https://plagiarism-detector.com 8/18
primul rând, blocajele sociale - conformismul - dorința oamenilor ca toți cetățenii să se poarte
și să gândească, în mod obișnuit, la fel ca ei. Cei care au idei sau comportări neobișnuite sunt
priviți cu suspiciune și chiar cu dezaprobare, ceea ce constituie o descurajare pentru
asemenea persoane. Blocajele metodologice rezultă din procedeele de gândire. Așa este cazul
rigidității algoritmilor anteriori. Se mai observă cazuri de fixitate funcțională. Tot în această
categorie de blocaje găsim și critica prematură. Atunci când ne gândim la rezolvarea unei
probleme complexe, sunt momente când ne vin în minte tot felul de idei. Dacă, îndată ce apare
o sugestie, ne apucăm să discutăm critic valoarea ei, acest act blochează venirea altor idei în
conștiință. Când imaginația trece printr-un moment de efervescență, să lăsăm ideile să curgă -
doar să le notăm. Există și blocaje emotive, știindu-se că factorii afectivi au o influență
importantă: teama de a nu se face de râs, teama de a nu greși, poate împiedica pe cineva să-și
exprime și să-și dezvolte un punct de vedere neobișnuit. La fel și graba de a accepta prima
idee este o altă greșeală, fiindcă munca de creație, de inovație este dificilă și necesită eforturi
de lungă durată. Tendința exagerată de a-i întrece pe alții implică evitarea ideilor prea
deosebite și dăunează procesului de creație. 2. Metode de stimulare a creativității Aspirația
spre dezvoltarea spiritului creativ a dus la conceperea unor metode care, pe de o parte, să
combată blocajele, iar pe de altă parte, să favorizeze asociația cât mai liberă a ideilor. Unele
metode se bazează pe o stare de relaxare, pe îndepărtarea criteriilor raționale și a spiritului
critic. Una din cele mai populare metode este brainstorming-ul (brain - creier; storm - furtună)
inițiată de psihologul american Alex F. Osborn (1938), folosită pentru producerea ideilor
creative. Elementul principal al acestei metode constă în separarea momentului emiterii ideilor
de momentul evaluării lor. Mai este numită și metoda evaluării amânate sau "metoda marelui
da". Grupul de brainstorming este format din 5-12 persoane, cu următoarea structură: un
conducător, un secretar, membri. Trebuie respectate câteva exigențe: participarea benevolă a
membrilor, relațiile amiabile între participanți și interdicția de a face parte din același grup.
Brainstorming-ul se desfășoară în trei etape. În prima etapă se identifică și se formulează
problema, apoi animatorul invită participanții, cu cel puțin două zile, informându-i asupra
datei, locului și temei de dezbatere. A doua etapă este ședința propriu-zisă de brainstorming.
14 Conducătorul reamintește problema ce urmează a fi discutată și cele patru reguli ale
brainstorming-ului: judecata critică este interzisă; dați frâu liber imaginației (idei cât mai
absurde, mai fanteziste) gândiți-vă la cât mai multe idei posibile; preluați și dezvoltați ideile
celorlalți. Una dintre cele mai importante reguli ale brainstorming-ului este eliminarea
judecăților critice, deoarece s-a constatat că aceste critici sunt dușmanul imaginației. Este
încurajată dezvoltarea, ameliorarea, combinarea ideilor celorlalți. Cei care participă la ședință
(așezați în jurul unei mese) își formulează, pe rând, ideile cu privire la problema pusă în
discuție. Fiecare spune tot ce-i trece prin minte în legătură cu problema respectivă , fără vreo
preocupare de selecție sau judecată critică. Intervențiile trebuie să fie scurte, enunțiative.
Conducătorul ședinței de brainstorming veghează la respectarea regulilor enunțate, dirijează
participarea la discuții, asigură o atmosferă destinsă, prietenoasă, informală. Secretarii sunt
persoanele care notează toate propunerile făcute, fără a consemna și numele celor care au
făcut propunerea. Ședința poate dura între 15 si 60 minute. Etapa a treia se desfășoară peste
1-2 zile de la ședința de brainstorming. Un comitet de evaluare analizează și selectează ideile
valoroase, soluțiile cele mai potrivite ale problemei puse în discuție. Brainstormin-ul oferă
posibilitatea maniferstării libere, spontane a gândirii și imaginației membrilor grupului, precum
și creșterea productivității creativității individuale ca urmare a interacțiunii membrilor într-o
situație de grup. Tehnica asaltului de idei nu este indicată însă pentru orice fel de problemă.
Osborn recomandă chiar evitarea utilizării brainstorming-ului în cazul problemelor de judecată,
de alegere sau de decizie. Această metodă se utilizează mai frecvent pentru găsirea de idei
deosebite în domeniul comercial, în domeniul publicității și cel tehnic. Mai poate fi folosită și în
școală, atât în cadrul orelor curente, cât și în cadrul orelor educative sau în cercurile pe
specialități. O altă metodă asociativă este sinectica creată de psihologul american W. Gordon.
Termenul înseamnă a pune împreună elemente diferite și aparent fără legătură între ele. Dacă
brainstorming-ul se bazează pe asociațiile libere de idei, sinectica presupune utilizarea
metaforelor și a analogiilor. Gordon găsește acest lucru necesar, deoarece majoritatea
problemelor nu sunt noi. Există o necesitate de a privi lucrurile din alt punct de vedere făcând
ca lucrurile cunoscute să devină ciudate, iar cele ciudate, cunoscute. Gândirea metaforică este
cea care poate ajuta participanții la grupul sinectic să privească lucrurile în felul acesta.
Psihologul american vorbește de un tip specific de metaforă - metafora generativă - care
realizează conexiunea între lucruri nelegate între ele până atunci, care sunt foarte diferite, dar
care pot avea ceva în comun. Sinectica este o tehnică mult mai structurată și mai specifică de
https://plagiarism-detector.com 9/18
organizare și dirijare a imaginației spre descoperirea soluțiilor noi și se sprijină pe două
mecanisme: 15 Transformarea necunoscutului în cunoscut, adică o clarificare adecvată a
dificultăților problemei, prin care se urmărește surprinderea asemănărilor, legăturilor unei
probleme noi cu alta veche; b Transformarea cunoscutului în necunoscut, adică o căutare a
metaforelor, comparațiilor, personificărilor; această etapă presupune înlăturarea prejudecăților
și a obișnuințelor perceptive și raționale, problematizarea cunoscutului, sesizarea unor
probleme acolo unde nu par a exista. Există patru tipuri de analogii la care sinectica recurge cu
precădere: analogia directă, analogia personală, analogia simbolică, analogia fantastică.
Grupul sinectic este format din 5 - 7 persoane de diferite profesii care sunt membrii
participanți. Ședințele grupului sinectic se pot întinde pe durata unui an, cu o periodicitate de o
ședință pe lună. Durata unei ședințe poate fi de o oră, uneori chiar mai mult. Desfășurarea unei
ședințe presupune parcurgerea unei etape de început, de intercunoaștere a membrilor
grupului, și apoi familiarizarea cu tema. Urmează etapa productivă, ce presupune intrarea în
joc a mecanismelor și procedeelor specifice sinecticii, apoi etapa finală,în care soluțiile găsite
sunt evaluate și se adoptă cea care corespunde cel mai bine unor criterii stabilite în prealabil.
Experiențe riguroase au arătat că lucrând în grup se obțin mai multe idei, se găsesc mai multe
soluții decât dacă aceleași persoane lucrează separat. Metoda ,,6-3-5" valorifică potenţialul
creativ al grupului. Un număr de persoane se împarte în grupuri de câte 6. Fiecare membru al
grupului are în faţă o foaie pe care o împarte în trei coloane. Liderul enunţă problema, iar
membrii grupurilor notează trei idei, câte una în fiecare coloană. Apoi, fiecare participant trece
foaia sa vecinului din dreapta şi preia, la rândul său, foaia vecinului din stânga. Se lucrează pe
cele trei idei ale vecinului din stânga: se fac completări, îmbunătăţiri, precizări ale acestora.
Urmează o nouă deplasare a foilor. Rotirea se face de 5 ori, până când ideile emise de fiecare
membru al grupului sunt văzute de toţi ceilalţi. La sfârşit, conducătorul strânge foile, le citeşte
în faţa tuturor şi se discută care sunt cele mai bune propuneri. Metoda se numeşte 6 -3-5
pentru că sunt 6 membri ai grupului care emit 3 idei, iar acestea sunt prelucrate fiecare de 5
persoane. Prin această metodă se obţine o cantitate mare de idei. Chiar dacă unele dintre ele
se vor repeta, altele vor fi banale ori prea generale în raport cu problema pusă în discuţie, va
exista totuşi un număr suficient de mare şi variat de soluţii pentru a avea de unde alege.
Metoda Phillips 6-6 poate fi utilizată atunci când avem de-a face cu grupuri mari de persoane.
Donald J. Phillips (1948) propune divizarea grupului mare în grupuri mai mici, de 6 persoane,
care urmează a discuta o problemă timp de 6 minute (de aici si denumirea metodei).
Conducătorul grupului anunţă tema discuţiei, apoi se constituie grupele de câte 6 persoane,
care îşi aleg fiecare câte un coordonator. Se discută timp de 6 minute. 16 După expirarea
timpului, fiecare grup îşi face cunoscute soluţiile prin intermediul coordonatorului. Această
metodă are avantajul că într-un interval de timp scurt, este consultat un număr mare de
persoane. Metoda Phillips 6-6 poate fi utilizată cu succes la şcoală ca modalitate de a obţine
argumente pro şi contra unei alternative de acţiune, pentru stabilirea cauzelor unei situaţii mai
dificile din evoluţia grupului. Discuţia - panel este o metodă bazată pe utilizarea unui număr de
5 - 7 persoane competente în tema ce urmează a fi discutată (care formează juriul). Ceilalţi
ascultă în tăcere ceea ce se discută , dar pot interveni prin bileţele trimise juraţilor. Aceste
discuţii nu urmăresc creaţia, ci numai informarea. Metoda rezolvării creative a problemelor. În
ultim a perioadă, programele de dezvoltare a creativităţii s-au focalizat asupra rezolvării
creative a problemelor. Fiecare persoană poate fi antrenată în direcţia dezvoltării unei atitudini
deschise faţă de situaţiile cu care se confruntă, a căutării şi analizării cât mai multor soluţii
alternative şi a descoperirii posibilităţilor de aplicare a soluţiilor. Modelele de rezolvare creativă
a problemelor, propuse de diverşi autori, fac referire la aceleaşi etape ce trebuie parcurse
pentru rezolvarea problemelor: adunarea faptelor, definitivarea punctelor de vedere asupra
problemei, generarea ideilor, stabilirea criteriilor, căutarea căilor de implementare a soluţiilor.
În descrierea lui Sidney Parnes (1985, cf. Fryer, 1996, pp. 106-108), procesul de rezolvare
creativă a problemelor parcurge şase etape: 1. Identificarea situaţiei problematice, a zonelor
de interes, a provocărilor, a posibilităţilor şi a oportunităţilor. Este important să începem la un
pas de problemă, pentru a evita astfel tendinţa naturală și de orientare prematură către
definirea problemei şi căutarea soluţiei, lucru ce poate determina alegeri greşite referitor la
ceea ce este de cercetat. 2. Colectarea datelor este o etapă în care participanţii identifică şi
adună informaţiile necesare, elaborând un tablou cât mai clar al întregii situaţii. Sunt luate în
considerare toate sursele posibile, pentru a fixa cu exactitate ceea ce se cunoaşte deja şi ceea
ce trebuie căutat. Important este să fie colectate date suficiente pentru a putea merge mai
departe, insă Parnes crede că nu trebuie să fie nici prea multe, pentru a nu se împotmoli în
ele. 3 .Formularea problemei este, probabil, etapa cea mai dificilă a procesului de rezolvare
https://plagiarism-detector.com 10/18
creativă a problemelor. Parnes recomandă ca, spre sfârșitul acestei etape, atenția să se
concentreze asupra ideii care intrigă cel mai mult, pentru a mări probabilitatea ca participanții
să găsească soluții neconvenționale. 4 .Descoperirea ideii este etapa de generare a cât mai
multor idei pentru soluționarea problemei.17 E important ca participanții să producă o cantitate
cât mai mare de idei, să combine și să rearanjeze ideile într-un alt mod, fără teama că vor fi
judecați (regulile brainstorming-ului). Ceea ce contează cu adevărat este ca participanții să-și
extindă limitele gândirii. 5. Stabilirea soluției presupune stabilirea criteriilor pentru evaluarea
soluțiilor obținute. În această etapă este solicitată atât gândirea productivă, cât și cea critică,
pentru că trebuie comparate mai multe alternative, trebuie determinate punctele tari și
punctele slabe ale ideilor și apoi selectate cele mai bune idei. 6. Realizarea ideilor este etapa
în care soluțiile obținute trebuie puse în practica.Rezultatul acestei faze e un plan de acțiune.
Rezolvarea creativă a problemelor reprezintă o tehnică, un mod de lucru ce poate fi exersat în
clasă și poate fi însușit de elevi.3 Stimularea prin jocuri didactice a creativității elevilor
Creativitatea poate fi stimulată sau inhibată în mediul familial. Un mediu familial permisiv,
deschis, în care copilul se simte sprijinit de părinți, apreciat pentru ideile sale poate avea
efecte pozitive asupra creativității elevului. Școala este un alt mediu unde creativitatea poate
fi stimulată sau stopată. Dezvoltarea creativității elevilor depinde în mare măsură de atitudinea
profesorului față de elevi. Profesorul poate folosi la clasă multe jocuri didactice. Acestea cu
prind cerințe care contribuie la valorificarea creatoare a deprinderilor și cunoștințelor
achiziționate, la realizarea transferurilor între acestea, la dobândire prin mijloace propria de
cunoștințe. Jocul "cuvintelor magice" se foloseste deseori în anumite momente ale zilei, sau ale
unei activități, în general cu conținut moral civic, care îi pune pe elevi în diferite situații de a
descoperi și de a crea propriile adevăruri. Cuvintele magice provoacă gândirea critică,
rezolvarea problemelor, imaginația, cinstea și responsabilitatea, elemente ce trebuie să devină
esența educației pentru copii. Elevii sunt așezați în cerc sau semicerc, pe scaune sau pe covor.
În centru se află o cutie. În cutie sunt cartonașe, iar pe fiecare cartonaș este scris un cuvânt ca
de exemplu: hărnicie, înțelegere, curiozitate, credință, respect, etc. Copiii și învățătoarea iau
din cutie câte un cartonaș la întâmplare, îl citesc cu atenție, apoi încep să discute despre cea
ce le sugerează, făcând legătură cu viața lor personală. La joc participă și învățătoarea, care le
oferă copiilor un exemplu de felul în care trebuie să aibă loc discuțiile. Acest joc se desfășoară
după anumite reguli care se bazează pe ascultarea cu atenție a fiecărui participant, pe
respectul reciproc. Este un joc care stimulează gândirea, creativitatea verbală, răspunzând
nevoii copilului de a-și verbaliza observațiile, gândurile, sentimentele în mod liber, fără
complexe, anulându-se astfel timiditatea. Prin acest joc mai este stimulată încrederea în
posibilitățile lor de a relata aspecte din experiența personală , din impresiile și observațiile lor
asupra realităților în mijlocul 18 cărora trăiesc și își desfășoară activitatea. Se pot propune
elevilor și alte sarcini legate de structura cuvintelor într-o propoziție simplă, dezvoltată sau
într-o propoziție în care toate cuvintele să aibă aceeași inițială, sinonime, antonime. Jocul
"Ghicește ce urmează" constă în audierea unei povești care este întreruptă la un moment dat,
de clinchetul unui clopoțel. Copiii trebuie să-și imagineze întâmplările continuând povestea.
Acest joc activează gândirea, dezvoltă atenția și perspicacitatea, este eficient și în dezvoltarea
deprinderilor de a asculta. Jocul "Ștafeta povestirii". Fiecare elev extrage un cartonaș pe care
este trecut un număr. Cel care are numărul unu începe să creeze o povestire pe care o
întrerupe după câteva fraze, ultimul cuvânt fiind "și atunci" sau "când". Povestirea este
continuată de copilul care are cartonașul cu numărul doi și așa mai departe. Toți copiii sunt
puși să creeze, să-și imagineze continuarea acțiunii, valorificându-și astfel potențialul creativ.
Se poate sugera copiilor să orienteze povestirea lor spre o anumită latură: fantastică, comică,
tristă sau realistă. Jocurile de "combinare" sunt atractive și eficiente pentru dezvoltarea
gândirii, independenței și originalității copiilor. De exemplu: combinarea unui personaj dintr-o
lectură cu un alt personaj din altă lectură; combinarea mai multor povești într-una singură;
combinarea unor cuvinte pentru a obține o povestire; combinarea unor propoziții aparent fără
nicio legătură, în așa fel să se obțină un text; combinarea mai multor probleme într-una
singură. Se poate alege un personaj din povestea ''Capra cu trei iezi'' de Ion Creangă și
"Scufița Roșie" de Frații Grim. Se imaginează o discuție între aceste personaje scriind dialogul
dintre ele. Jocul "steaua enigmelor". În mijlocul stelei se află scris titlul unui capitol sau al unei
unități de învățare. În vârful fiecărui colț al stelei sunt scrise, cu o culoare modalitățile de
realizare, obiectivele unității scrise în centru. Cu o altă culoare sunt scrise sarcini, întrbări
pentru fiecare problemă pusă în discuție. Elevii formează cinci grupe. Fiecare grupă își alege
un colț de stea cu sarcina care i se potrivește. Jocul "interviu cu un personaj" este un joc
atractiv și ușor de aplicat la clasă. În timpul jocului, un elev este reporterul, iar altul este un
https://plagiarism-detector.com 11/18
personaj dintr-o poveste. Se poartă o discuție imaginară, în care sunt îmbinate elementele
cunoscute din poveste cu elemente din realitate. Folosirea jocului în actvitatea educativă nu
este nouă. Prin joc pot fi observate înclinațiile copilului. În copilărie se află o prospețime a
imaginației, o curiozitate foarte mare. Mulți elevi din clasele primare manifestă în mod spontan
imaginație, creativitate, independență. Atât învățătorul cât și profesorul de la aceste clase
trebuie să descătușeze fantezia elevilor și să le dezvolte creativitatea. Trebuie împiedicată
tendința de a imita pe celălalt. Prin joc copilul își afirmă puterea, priceperea, personalitatea în
ansamblul ei. Jocul este o reprezentare proprie și directă a vieții umane.19 În jocul didactic,
divertismentul nu este un scop în sine, ci numai un mijloc de stimulare a energiilor cognitive.
Pot avea un efect educativ evident, deoarece cultivă încrederea în forțele proprii, precum și
spiritul de răspundere, de ajutor reciproc. 20 Capitolul IV. C ultivarea creativității în învățământ
În școlile contemporane, cultivarea gândirii inovatoare a devenit o sarcină importantă. Se
susține că învățământul actual, încătușat de principii rigide, susține mai mult gândirea critică,
disciplina, conformismul, nu poate promova libertatea deplină a spiritului, fantezia lipsită de
orice constrângere, atât de importantă pentru spiritul creator. Obiecția, deși are o parte de
adevăr, nu este esențială. Gândirea omului are o uimitoare plasticitate. În unele lecții putem să
deprindem copiii cu raționamentele perfect obiective, criticând unele fapte sau idei, iar în alte
ore să-i stimulăm în descătușarea imaginației spre conceperea celor mai variate și
surprinzătoare combinații. Sunt necesare o serie de transformări în felul de a organiza
învățământul, modificări realizate în Occident de mulți ani, însă prea puțin observate în stilul
activității din învățământul nostru. Un prim accent ar trebui pus atunci când formulăm
obiectivele instructiv-educative. Cultivarea imaginației să figureze alături de educarea gândirii.
E nevoie să combatem însuși conformismul cultural, care se manifestă la profesorii ce privesc
exercițiile ca un simplu joc, fără consecințe serioase asupra dezvoltării intelectuale. Obiectivele
se reflectă în conținutul învățământului, în planurile și programele de învățământ. Pedagogia
trebuie să susțină necesitatea culturii generale, iar programele să prevadă și lecții speciale în
vederea cultivării ingeniozității. Atitudinea profesorului, relația sa cu elevii este deosebit de
importantă. Poziția sa despotică ar crea blocaje afective. Copiii nu îndrăznesc să pună
întrebări, se tem de eșec, de ironii. E nevoie de un climat democratic, destins, prietenos.
Autoritatea unui profesor nu se bazează pe constângere, pe frică, ci pe competența sa
profesională, pe obiectivitatea și ținuta sa ireproșabilă. Dascălul trebuie să fie apropiat de
elevi, îngăduitor (în anumite limite firești) și să le încurajeze imaginația și sugestiile mai
deosebite. Elevii să-și poată manifesta liber curiozitatea și spontaneitatea. Profesorul trebuie
să depisteze școlarii cu potențial creativ superior, cărora să li se asigure posibilități speciale de
dezvoltare a capacităților lor. Sunt și teste speciale în vederea depistării creativității, însă elevii
deosebiți, pot fi observați prin felul lor de a rezolva probleme neobișnuite sau prin întrebările
neașteptate pe care le pun. Profesorul are obligația de a cultiva disponibilitățile imaginative ale
întregii clase, folosind metode adecvate acestui obiectiv didactic major. Există mijloace
nespecifice în vederea dezvoltării creativității, fără o relație cu anume obiect de învățământ, și
metode specifice în raport cu o anume materie, în funcție de conținutul ei. Referitor la prima
categorie de procedee au efectuat experimente Adriana Onofrei și Maria Gârboveanu (în
lucrarea coordonată de Gr. Nicola) care disting trei categorii de probe (pp. 75-76). Prima
categorie de tip "imaginativ-inventiv", când se cere copiilor să realizeze o compunere având în
centru un obiect 22 simplu - o frunză, un nasture sau un gard de nuiele. A doua categorie de
exerciții sunt cele de tip "problematic" în care elevi lor li se cere să formuleze cât mai multe
întrebări în legătură cu obiecte cunoscute cum ar fi: piatră, foc, aer, stele, ocean, etc. Există și
probe de tip "combinat" în care trebuie să realizeze mici compuneri pe marginea unor tablouri
înfățișând diverse scene sau să formuleze morala ce se poate degaja dintr-o asemenea
imagine. Cele două autoare au lucrat mai mult timp cu copii din clasele primare și gimnaziale,
obținând cel mai evident progres în lotul gimnazial (mai ales în ceea ce privește originalitatea).
Folosirea acestor metode nespecifice, chiar dacă nu ar duce momentan la progrese evidente
pentru un anume obiect de învățământ, sunt importante deoarece creează ceea ce se numește
o atitudine creativă și mai ales aptitudinea de a căuta și găsi probleme, aspecte cu rol
hotărâtor în asimilarea temeinică a oricărei științe. Progresul creativității și cu evidente
beneficii de ordin instructiv se realizează prin metode și procedee specifice. Autorul Gr. Nicola,
prezintă un studiu efectuat la orele de fizică. Trebuie precizat că și înainte exista o preocupare
de cultivare a creativității, deși într-o proporție mai mică. Rezolvarea unei probleme mai grele
solicită imaginația. Dezvoltarea gândirii este un obiectiv pedagogic central, cel puțin de la
începutul secolului nostru, încât manualele propuneau probleme necesitând eforturi inovatoare
la nivelul clasei. Se dau exemple de asemenea chestiuni care au fost totdeauna prezente
https://plagiarism-detector.com 12/18
pentru stimularea gândirii divergente: "cum explicați?", "ce relație este între?", "cum s-ar
putea obține?", "ce se întâmplă dacă?". Asemenea întrebări fac apel la creativitate numai dacă
se pun la o lecție nouă (și nu la repetarea uneia anterioare). Cultivarea creativității nu constă
numai în a-i stimula pe copii să pună întrbări. La fizică și la majoritatea disciplinelor calea
principală o constituie metodele active. Într-un studiu publicat în volumul sub coordonarea lui
M. Bejat, I. Mânzat observă că metoda descoperirii dirijate este mai accesibilă. Când problema
este dificilă, nu este posibil ca elvii să o rezolve singuri (mai ales într-un timp limitat) atunci
profesorul intervine cu întrebări sau indicații ajutătoare. Această metodă poate fi folosită la
toate obiectele. La matematică, elevii să fie îndemnați să-și imagineze probleme cu mai multe
soluții. La geografie sunt foarte interesante "călătoriile pe hartă", elevul pornind dintr-un punct
și avansând spre un anume oraș, descrie peisajul, bogățiile naturale, localitățile întâlnite cu
specificul lor, sau se poate cere copiilor să argumenteze de ce s-a dezvoltat atât de mult un
anumit oraș. La istorie, elevii pot să caute unele documente, cauzele declanșării unui război
sau ale decăderii unui stat. Problemele eventuale, soluțiile și modul de intervenție necesar
trebuie gândite dinainte de profesor. Ar fi utile manualele speciale cu tipuri de probleme și
multiple indicații metodice. Activitatea în afara clasei și extrașcolară oferă numeroase prilejuri
pentru cultivarea imaginației, creativității.23 Vizitarea expozițiilor, muzeelor, excursile lărgesc
orizontul, câmpul fanteziei copiilor și sunt surse de inepuizabile întrebări. Se pot face multe
pentru educarea spiritului creativ în școală. Se vede necesitatea de a modifica destul de mult
modul de gândire și stilul de lucru în clasă, cristalizate în secole de învățământ tradițional,
prea puțin preocupat de această latură a personalității elevului, care capătă, în zilele noastre o
valoare din ce în ce mai însemnată. 1. Exerciții de stimulare a creativității: Exerciții de rescriere
a unui mesaj sau povestiri în diferite forme pentru diferiți cititori; Exerciții de rescriere a unui
mesaj sau compoziții, pentru care se pot imagina finaluri diferite sau în care se poate schimba
cadrul de desfășurare al acțiunii sau se pot înlocui parțial sau total personajele; Ilustrarea unor
povestiri sau a altor scrieri prin imagini, scheme; Exerciții de stimulare a abilității de a face
predicții pornind de la un număr redus de informații sau pornind de la informații ambigue;
Ultilizarea de inversiuni - unui element material i se poate conferi capacitatea de a acționa
asemeni unei ființe umane. Astfel, de exemplu, apa nu mai este o substanță pe care o bem, ci
o substanță care bea. Pentru aceasta se poate recurge la expresii poetice de genul invocării lui
Paul Claudel: "Doamne...ai milă de apele din mine care mor de sete." Aceste exerciții pot fi
utilizate pentru provocarea elevilor de a oferi răspunsuri cât mai creative: Concepeți 10
propoziții spontane pe care profesorul le poate folosi la începutul orei pentru a crea o
atmosferă agreabilă în clasă; Construiți o relatare de o pagină pe tema: "Ce gândește câinele/
animalul meu/ un lucru drag despre mine? sau "Ce visează câinele despre mine?; Cum vă
imaginați oamenii în anul 2050? Cum vor arăta, ce limbă vor vorbi, cu ce se vor deplasa etc.?
Enumerați 10 întrebuințări neobișnuite ale portocalei și a unei forfecuțe de unghii; Ce jocuri ați
imagina în timpul recreaților pentru elevi? Ce putem face pentru a apăra natura? Cum am
putea opri timpul în loc? Imaginați-vă un dialog umoristic între un campion și linia de sosire;
Purtatul corsetului nu mai este la modă. Ce ați face pentru a-l lansa din nou? Sugerați cel puțin
5 idei prin care s-ar putea face mai agreabilă sala de clasă unde învățați; Enumerați cât mai
multe invenții inutile (de exemplu: pastă de dinți pentru hipopotami, ochelari de soare pentru
cârtițe); 24 Enumerați cât mai multe imposibilități (de exemplu: să vorbești cu tine la telefon,
să dai cu capul de o planetă). 2. Stimularea creativității copilului în familie De ce este important
pentru copii să-și dezvolte creativitatea? Mulți copii deosebit de creativi își ascund
creativitatea din dorința de a lua note bune și de a câștiga aprecierea părinților și profesorilor.
Aceștia ajung să exceleze în activitățile logice procesate de emisfera stângă și nu puțini ajung
să lucreze în domenii care necesită rutină, structură și o bună organizare. Însă, deoarece își
reneagă dominanța emisferei drepte, încercând în schimb să se perfecționeze în funcțiile
specifice emisferei drepte, de multe ori își găsesc slujba ca fiind frustrantă și stresantă. Dacă
vă doriți un copil creativ, în primul rând trebuie să prețuiți creativitatea și să-i acordați timp ca
să se dezvolte. Trebuie să vă abțineți să o pedepsiți atunci când se manifestă. Nu stârpiți
creativitatea copiilor prin amenințări, bătăi sau țipete, chiar și atunci când nu corespunde
așteptărilor voastre. Iată cinci lucruri pe care le poți face ca părinte pentru a stimula
creativitaea copilului: 1. Stimulați comportamentul nonconformist, creativ. În loc de a-i arăta
un singur mod de a desena un copac, îl poți întreba: "Atunci când desenezi un copac, în câte
moduri o poți face? Ce culori poți folosi pentru a desena un copac?" Încurajează-l pe copil să
deseneze copaci și alte obiecte în stilul lor propriu. Stimulați gândirea creativă punând
întrebări provocatoare: " Unde crezi că s-ar putea ascunde o girafă în casa noastră? Dacă ai fi
un ursuleț cum ai face?" sau "Ce ai putea face dintr-un ziar?" (o față de masă, o pălărie, o
https://plagiarism-detector.com 13/18
minge, o umbrelă etc.) 2. Oferă-i copilului timp și ocazii în care să fie creativ. Îcurajează-i să
inventeze povești, poezii, cântece, să creeze lucrări de artă originale, lasă-i să joace piese de
teatru. Începe o poveste și lasă-l pe copil să o termine. Ascultă-i cu interes creațiile. Spiritul
inovator și individualitatea sunt importante. Încurajează-i și răsplătește-i pentru creativitatea
lor. 3. Manifestă interes pentru creațiile copilului. Înregistrează-le cântecele. Imprimă desenele
pe care le-a realizat copilul pe computer. Aranjează-le într-un album. Pune desenele pe frigider.
Înrămează-i picturile. Poartă pălăriille care le-a făcut. Jucați-vă cu avioanele de hârtie. 4. Fiți voi
înșivă creativi. Implicați-vă alături de copiii voștri în activități noi și îndrăznețe. Creați muzică
folosind instrumente muzicale inedite: tuburi de lungimi diferite, bucăți de lemn, clopoței,
jumătăți de nucă de cocos etc. Borcanele umplute pe jumătate cu apă scot sunete cristaline
dacă sunt lovite ușor cu o lingură. 5. Creați o atmosferă în care greșelile și eșecurile sunt
acceptate ca parte a procesului creator. Copiii au așteptări mari de la eforturile lor creative și
sunt dezamăgiți atunci când li se pare că nu le-a ieșit 25 bine ceva. Ba chiar distrug totul
înainte să fie văzut de alții. Adesea, oamenii care sunt inventivi și creativi înregistrează mai
multe eșecuri decât succese. Dar unul dintre secretele succesului este capacitatea de a
accepta eșecul, de a învăța din el și a încerca din nou. "Imaginația este începutul creației. Îți
imaginezi ceea ce-ți dorești, voiești ccea ce-ți imaginezi și în cele din urmă, creezi ceea ce
voiești." - George Bernard Shaw, scriitor și dramaturg 26 Jocuri terapeutice în dezvoltarea
creativități 1.Copacul magicObiecivul jocului: dezvoltarea gândirii și imaginației creative
Metoda terapeutică: colajul Materiale: un panou din polisterin (30/30 cm) pe care să fie
conturată forma unui copac, scoarță de copac, frunze, crenguțe, mușchi. Etapele jocului: -
Analizarea și numirea elementelor componente ale copacului în funcție de contururile de pe
panoul prezentat; Așezarea elementelor componente în conturul potrivit (trunchiul copacului,
coroana, crenguțele, frunzele și mușchiul); Atingerea de către copil, a părților componente ale
copacului și verbalizarea a ceea ce simte; Compararea structurilor perceptiv motrice percepute
(moale/ mușchiul - tare/ scoarța de copac; fin/ frunza- aspru/ scoarța copacului; subțire/
crenguțele - gros/ scoarța copacului); Discuții finale cu privire la modul în care copilul s-a simțit
pe parcursul activității și ce anume a învățat. (vezi anexa 1) 2. Peisaj de iarn ă Obiectivul
jocului: dezvoltarea gândirii și imaginației creative Metoda terapeutică: pictura Materiale:
"Peisaj de iarnă" (de preferat xerocopie pe o coală A4 mai groasă), acuarele în tub (albastru
deschis), pastă de dinți albă, pensulă foarte groasă, pensulă cu grosime medie, eșarfă. Etapele
jocului: - Analizarea peisajului de iarnă conturatpe foaia de desen; Realizarea peisajului de
iarnă respectând următoarele indicații: cu pensula medie se va colora toată foaia cu albastru
deschis realizând astfel fondul pe care vor fi aplicate celelalte elemente. Cu pensula groasă se
va lua pasta de dinți și se va contura zăpada care s-a așezat pe garduri, pe brad și pe casă.
Prin dactilopictură se vor realiza fulgii de zăpadă (din pasta de dinți). Se va lăsa să se usuce
până la ședința următoare; Analiza rezultatului și discuții; Recapitularea modului în care s-a
realizat peisajul (cu apă/ fără apă/ dactilopictură) 27 Analiza tactilă a peisajului în timp ce
copilul este legat la ochi și numirea a ceea ce crede că reprezintă ceea ce atinge; Discuții finale
cu privire la modul în care copilul s-a simțit pe parcursul activității și ce anume a învățat. (vezi
anexa 2)Este important să se utilizeze multă pastă de dinți în conturarea zăpezii și a fulgilor de
nea. 3.Construiește după miros Obiectiv: dezvoltarea imaginației creative și simțului olfactiv
Metodă terapeutică: modelajul Materiale: Planșe cu o casă și o felie de prăjitură, eșarfă,
plastilină, pastă pentru modelaj, pământ, o prăjiturică (de preferat pișcoturile) din comerț,
bomboane gumate (cu diferite arome), frișcă, diferite caramele sau bezele. Etape: - Analizarea
celor doua imagini de pe planșe (casa și felia de prăjitură) prin enumerarea materialelor ce se
folosesc la realizarea lor; - Selectarea materialelor necesare pentru realizarea casei/ prăjiturii
prin diferențierea lor după miros (copilul legat la ochi, va trebui să spună la ce se folosește
materialul analizat) - Realizarea prăjiturii din materiale prezente; - Modelarea casei cu ajutorul
materialelor selectate; - Discuții finale cu privire la modul în care copilul s-a simțit pe parcursul
activității și ce anume a învățat. (vezi anexa 3)Este important să se realizeze întâi prăjitura, iar
apoi căsuța, păstrându-se astfel condițiile de igienă necesare. 4.Floarea magicăObiectivul
jocului: dezvoltarea imaginației creative, gândirii și senzațiilor vizuale Metoda terapeutică:
colajul Materiale: planșe cu flori, obiecte Etape: - Analizarea florii din planșă prin numirea
părților componente; - Descrierea elementelor componente ale florii, prin precizarea formelor,
culorilor și dimensiunilor; - Alegerea unor obiecte din încăpere (având la dispoziție o perioadă
scurtă de timp, de exemplu 10 secunde) pentru realizarea florii magice; 28 - Discuții finale cu
privire la modul în care copilul s-a simțit pe parcursul activității și ce anume a învățat. (vezi
anexa 4)Este important ca în momentul selectării obiectelor din încăpere, copilul să fie foarte
selectiv în alegeri, concentrându-și atenția după indicatori vizuali, ce a luat prima dată în
https://plagiarism-detector.com 14/18
mână, aceea rămâne! 5.FermaObiectivele jocului: dezvoltarea gândirii, senzațiilor auditive,
creativității Metoda terapeutică: colajul Materiale: imagini cu o fermă care vor fi prinse pe un
polisterin 50/100 cm, casetă audio cu sunete de animale sau profesorul poate să emită el
singur sunetele, imagini cu animle, foarfece, ace de gămălie. Etape: - Înainte de începerea
activității, profesorul va așeza imaginile pe placa de polisterin, realizând astfel cadrul fermei; -
Analiza fermei și exemplificareaunor animale și păsări ce cresc în cadrul acesteia; - Numirea
animalelor și păsărilor din imagini; - Explicarea regulilor jocului: va trebui să asculte foarte
atent și să numească animalul, pasărea pe care au auzit-o; în momentul recunoașterii
animalului, va trebui să-l pună în curtea fermei, fiind important și locul unde va fi așezat; -
Discuții finale cu privire la modul în care copiii s-au simțit pe parcursul activității și ce anume
au învățat. (vezi anexa 5) 6.La plajă Obiectivele jocului: dezvoltarea gândirii creative prin
rezolvarea unor situații problemă și dezvoltarea creativității Metode terapeutice: colajul,
pictura Materiale: planșe cu imagini diferite despre "plajă", carton A4 galben, foarfece, lipici,
acuarele, pensule de diferite mărimi. Etape: - Analiza imaginilor și o definire succintă a
acestora; - Decuparea imaginilor din planșe; - Stabilirea modalității de realizare a colajului "La
plajă" cu ajutorul imaginilor prezentate; - Realizarea colajului prin lipirea imaginilor pe carton;
29 - Colorarea imaginilor din cadrul colajului (copiii fiind încurajați să adauge și alte elemente,
dacă decide că este nevoie); - Discuții finale cu privire la modul în care copiii s-au simțit pe
parcursul activității și ce anume au învățat. (vezi anexa 6)Este foarte important ca imaginile să
fie așezate în colaj după modul care își imaginează copilul, profesorul având doar rolul de
supraveghetor. Se pot utiliza și creioanele colorate sau cariocile, însă pictura antrenează copiii
într-un grad mai mare. 7.Omul minge Obiectivele jocului: dezvoltarea gândirii creative prin
rezolvarea unor situații problemă Metode: colajul, pictura Materiale: imagini cu "omul minge",
carton A4 colorat, foarfece, lipici, acuarele, pensule de diferite mărimi Etape: - Analiza
imaginilor și o definire succintă a acestora; - Decuparea imaginilor din planșe; - Stabilirea
modalităților de realizare a colajului "Omul minge" cu ajutorul imaginilor prezentate; -
Realizarea colajului prin lipirea imaginilor pe carton; - Colorarea imaginilor din cadrul colajului
(copilul fiind încurajat să adauge și alte elemente); - Discuții finale cu privire la modul în care
copiii s-au simțit pe parcursul activității și ce anume au învățat. Este foarte important ca
imaginile să fie așezate în colaj după modul în care își imaginează copilul, profesorul având rol
de supraveghetor. Se pot utiliza și creioanele colorate sau cariocile. Se pot folosi obiecte
concrete în loc de imagini. 8.Telefonul naturiiObiective: dezvoltarea originalității, imaginației
creatoare, stimularea creativității Sarcina didactică: crearea unor personalități cât mai variate
și originale Desfășurarea jocului: Înainte cu câteva zile de desfășurarea jocului, copiii vor primi
sarcina de a studia comportamentul unui animal și mediul de viață al acestuia. Mai interesant
va fi atunci 30 când li se va cere să-și imagineze o convorbire telefonică pe care au avut-o, cu
un animăluț, insectă etc. Pentru a-i ajuta să creeze personificări, profesorul îi va cere elevului
să relateze această convorbire, pornind de la o introducere. Exemplu: "M-a sunat greierașul și
mi-a spus că...". Această introducere presupune că animalul are comportament uman. Câștigă
elevul care va crea mai multe personificări. 9. Cofragul cu surprizeObiectiv: dezvoltarea
imaginației prin crearea unei machete folosind doar cuvintele date (minge, picioare, casă,
gard, broscuță, fân) și dezvoltarea creativității Metoda: modelajul Materiale: un cofrag mic în
care sunt așezate cele șase bilețele, plastilină, pastă pentru modelaj, alte materiale utile
pentru modelaj Etape: - Analiza imaginilor din cele șase bilețele așezate în cofrag; - Stabilirea
materialelor necesare pentru modelarea obiectelor desenate pe bilețele; - Modelarea obiectelor
și așezarea lor într-o machetă tematică (numele machetei va fi ales de către copil în funcție de
rezultatul obținut); - Discuții finale cu privire la modul în care s-au simțit copiii pe parcursul
activității; 10. Cartea umblătoareObiectiv: dezvoltarea gândirii creative prin rezolvarea unor
situații problemă Metode: colajul, pictura Materiale: imagini cu o carte deschisă, carton A4
colorat, foarfece, lipici, acuarele Etape: - Analiza imaginilor și o definire succintă a acestora; -
Decuparea imaginilor; - Stabilirea modalității de realizare a colajului "Cartea umblătoare" cu
ajutorul imaginilor prezentate; - Realizarea colajului prin lipirea imaginilor pe carton; -
Colorarea imaginilor din cadrul colajului (copilul fiind încurajat să adauge și alte elemente); -
Discuții finale cu privire la modul în care copiii s-au simțit pe parcursul activității și ce anume
au învățat; (vezi anexa 7)Este foarte important ca imaginiile să fie așezate în colaj după modul
în care își imaginează copilul. 31 Se pot folosi creioanele colorate sau cariocile. Se pot folosi
obiecte concrete în loc de imagini. 11. Să privim norii!Obiectiv: dezvoltarea creativității și
gândirii Metode: observația în aer liber, pictura Materiale: pensule de diferite mărimi, creioane
colorate, acuarela Etape: - Activitatea începe prin plimbarea în parc într-o zi senină cu nori
pentru a putea observa cerul cât mai bine; - Asocierea norilor identificați cu diverse obiecte,
https://plagiarism-detector.com 15/18
ființe fără a le sugera la ce să se gândească. Lasă-l pe copil să spună la ce se gândește chiar
dacă ceea ce spune pare a fi ciudat; - Realizarea unui desen care să conțină acel obiect, ființă
care a observat-o în nori, folosind materialele puse la dispoziție; - La final au loc discuții și
aprecieri, exprimându-și fiecare copil părerea. Este important ca desenele să fie cât mai
originale, elevii să observe formele diferite ale norilor. 12. Animalul fantasticObiectiv:
dezvoltarea creativității și imaginației creatoare Metoda: colajul Materiale: planșe cu imagini
conținând diferite animale, păsări, insecte, foarfece, lipici Etape: - Elevii au prilejul de a crea un
animal fantastic prin combinarea unor părți componente ale animalelor (aripi de fluture,
coarne de cerb, cozi de păun, pește cu crenguțe înfrunzite); - Realizarea colajului dând nume
fiecărui animal fantastic; 13. Pătratul tangramAcest joc stimulează imaginația creativă și
dezvoltarea creativității, este ușor de înțeles. Este un joc de origine chineză și se mai numește
și "pătratul magic" sau "placheta celor șapte șiretlicuri". Tangram se aseamănă cu jocul de
puzzle, doar că la acest joc tocmai diversitatea imaginilor ce pot fi obținute face jocul
interesant. Metode: modelajul Materiale: forme geometrice din carton, foarfece, plastilină,
planșe cu modele Etapele jocului: - Se utilizează cele 7 piese (cinci triunghiuri isoscele, un
pătrat și un paralelogram), întotdeauna aceleași, pentru a crea cât mai multe figuri; - Se
decupează cele 7 forme și se modelează cu ajutorul formelor diferite figuri; 32 - Se urmăresc
figurile de pe planșă care trebuie construite pornind de la cele 7 forme, se folosesc toate cele 7
piese pentru a crea o imagine, având grijă ca piesele să se atingă fără a se suprapune. Copiii
pot crea imagini reprezentând animale, păsări, vietăți marine, oameni, litere, cifre, obiecte,
castele, vapoare și multe altele. Prin utilizarea formelor tangram, copiii își dezvoltă percepția,
memoria vizuală, aspecte esențiale în preluarea corectă a informațiilor din exterior. (vezi anexa
10) 14. Zmeu pe roțiObiectiv: dezvoltarea creativității, a imaginației, dezvoltarea gândirii
creative prin rezolvarea unor situații problemă; Metode: colajul, pictura Materiale: planșe cu
imagini "zmeu pe roți", carton A4 colorat, lipici, foarfece, acuarele, pensule de diferite mărimi;
Etape: - Analiza imaginilor din planșe și o definire succintă a acestora; -Decuparea imaginilor; -
Stabilirea modalității de realizarea acolajului " Zmeu pe roți" cu ajutorul imaginilor prezentate;
- Colorarea imaginilor din cadrul colajului, copilul fiind încurajat să adauge și alte elemente; -
Discuții finale cu privire la modul în care au reacționat copiii. (vezi anexa 9)Este foarte
important ca imaginile să fie așezate în colaj după modul în care își imaginează copilul,
profesorul având doar rolul de supraveghetor. Se pot folosi obiecte concrete în loc de imagini.
15. La plimbare în pantaloni scurțiObiective: dezvoltarea creativității, a imaginației și a gândirii
creative prin rezolvarea unor situații problemă; Metode: colajul, pictura; Materiale: planșe cu
imagini "La plimbare în pantaloni scurți", carton A4 colorat, foarfece, lipici, acuarele, pensule
de diferite mărimi; Etape: - Analiza imaginilor din planșe și o definire succintă a acestora; -
Decuparea imaginilor de pe planșe; - Stabilirea modalității de realizare a colajului "La plimbare
în pantaloni scurți" cu ajutorul imaginilor prezentate; - Realizarea colajului prin lipirea
imaginilor pe carton; - Colorarea imaginilor din cadrul colajului, copilul fiind încurajat să adauge
și alte elemente; 33 - Discuții finale cu privire la modul în care s-a simțit copilul pe parcursul
activității. Este important ca imaginile să fie așezate în colaj după modul în care își imaginează
copilul, profesorul având doar rolul de supraveghetor. Se pot utiliza și creioanele colorate sau
cariocile, însă pictura antenează copiii într-un grad mai mare. 16. Masa și ... cei de lângă
eaObiectiv: dezvoltarea creativității și imaginației, definirea noțiunii de masă prin desenarea a
șase lucruri ce pot fi asociate cu această noțiune. Metoda folosită: pictura Materiale: planșe cu
imagini, acuarele, pensule de diferite mărimi. Etape: - Analiza planșei , punând accent pe
imaginea din centrul acsteia (masa); - Definirea noțiunii de masă; - Alegerea a șase elemente
ce pot fi asociate cu noțiunea "masă" ( de exemplu: casă, fetiță, farfurie, scaun, tacâmuri); -
Motivarea alegerilor făcute realizând astfel asocierea între utilizarea mesei și a celorlalte
lucruri (de exemplu: Scaunul este asociat cu masa deoarece atunci când mâncăm trebuie să
stăm pe scaun. Pe masă sunt așezate tacâmuri.)- Desenarea celor șase elemente în spațiile
destinate; - Construirea unei definiții ce include toate cele șase elemente; - Discuții finale cu
privire la modul în care copiii s-au simțit în timpul activității și ce anume au învățat; - Se poate
realiza un dicționar ale cărui file să reprezinte definirea unei noțiuni. 17. Obiecte
răsuciteObiectiv: dezvoltarea creativității și atenției Metoda: pictura Materiale: planșe cu
imaginea "obiecte răsucite" Etape: - Analiza obiectelor de pe planșe și descrierea lor succintă; -
Observarea imaginilor distorsionate din planșe și numirea obiectelor ce sunt ilustrate; -
Desenarea obiectelor apărute în planșe în forma lor reală, manifestând atenție la
caracteristicile lor principale; - Discuții finale cu privire la modul în care copiii s-au simțit pe
parcursul activității .34 Se poate începe direct cu recunoașterea obiectelor distorsionate,
sarcina fiind puțin mai dificilă. 18. Pe o insulă pustieObiectiv: dezvoltarea creativității, a
https://plagiarism-detector.com 16/18
capacității de rezolvare a problemelor, a imaginației. Metoda: modelajul Materiale:paie, vată, o
bucată mare de material, o scoarță de copac, carton albastru și maro, nisip. Etape: - Crearea
de către profesor a unui mediu specific unei insule pustii (cartonul albastru reprezintă oceanul,
iar din cartonul maro se decupează o bucată, aceasta reprezentând insula); - Prezentarea
cadrului în care se va desfășura activitatea (copilul trebuie să ia în calcul numai ce se află pe
masă, doar obiectele prezentate, fără nici un alt lucru din încăpere) și transmiterea stării pe
care o persoană o simte dacă se află pe o insulă pustie; - Analiza materialelor puse la dispoziție
(pretinzând că doar aceste lucruri i-au rămas după ce a ajuns pe insula pustie; - Stabilirea
unității pentru fiecare material în parte; - Construirea obiectelor (de care ar avea nevoie pentru
supraviețuirea pe insulă) din materialele puse la dispoziție, paie, vată, material textil și
scoarță; - Discuții finale cu privire la modul în care copiii s-au simțit pe parcursul activității. 19.
Micul constructorObiectiv: dezvoltarea creativității și imaginației Metode: modelajul,
construcție de materiale Materiale: planșa "Micul constructor", diferite materiale (scobitori,
chibrituri, plastilină de diferite culori, scoarță de copac, mici bucăți de lemn, pietricele Etape: -
Analiza materialelor expuse și descrierea lor; - Analiza imaginilor din planșe și descrierea
fiecăruia subliniind utilitatea lui; - Alegerea materialelor potrivite pentru a construi; -
Construirea obiectelor; - Discuții finale cu privire la modul în care copiii s-au simțit în timpul
desfășurării activității și ce anume au învățat. (vezi anexa 8) 35 20. Modelarea din lutObiective:
dezvoltarea creativității și imaginației Metode: modelajul, pictura Materiale: lut, șorțuri pentru
copii, instrumente folosite la modelat (pot fi și linguri), acuarele, pensule Etape: - Analiza
materialelor și descrierea lor; - Demonstrarea prin mai multe metode - oală făcută prin
modelarea unei mingi, iar în mijlocul făcândui-se o scobitură, până când apare forma de oală,
sau oale făcute prin răsucirea lutului sub forma unui "cârnaț" lung, apoi îl rotim, răsucindu-l
până ia forma unei oale; - Încurajarea copiilor să-și facă propriile oale, după care să le picteze
cum doresc; - La final vor fi discuții referitoarea la desfășurarea activității, primind fiecare o
sacoșă din hârtie pe care o vor decora și în care își vor pune oala făcută de ei. 21. Măști cu
animaleMăștile îi pot ajuta pe copii să participe la povestire. Animalele sunt personaje potrivite
pentru măști. Obiective: dezvoltarea creativității și a imaginației Metode: decuparea, lipirea
Materiale: farfurii de carton, vată și lână portocalie, lipici, carioca, bandă adezivă. Etape: -
Analiza și descrierea a ceea ce vor avea de făcut; - Fiecare copil primește o farfurie cartonată
pe care își va trece numele; - Se desenează pe farfurie o față de animal care să fie cât mai
diferit; - Se lipesc accesorile pentru a da forma dorită; - Se spune o povestire formată din
cuvintele lor, purtându-și fiecare masca; - Discuțiile de final referitoare la activitate. 22.
Confecționarea de tăvițeUn mod de a păstra ștampilele sau formele imprimate este
transformarea lor în tăvițe. Obiective: dezvoltarea creativității și gândirii creatoare Materiale:
obiecte pe care să le imprimi, cum ar fi șabloane de animale sau obiecte naturale (frunze,
scoarță de copac), hârtie, carton colorat, creioane colorate, foarfece, lipici. Etape: - Fiecare
copil își alege un obiect pe care dorește să îl imprime pe coală; - Cu un creion, colorează
porțiunea din obiect până când ia forma acestuia; 36 - Se decupează ce s-a imprimat pe hârtie
și se lipește pe carton; - Se unge cartonul cu un strat de lipici - Se pot folosi ca tăvițe sau
suporturi pe care așezi ce dorește fiecare copil; - La final se poate spune o povestire după care
se discută despre posibilitatea imprimării. 23. Pictură pe lemnAceastă activitate poate deveni
cu adevărat interesantă, lăsându-i pe copii să picteze cum vor, să-și dea frâu liber creativității.
Obiectiv: stimularea creativității și dezvoltarea gândirii creatoare Metode: pictura Materiale:
lemn tare, tăiat în bucăți de mărime potrivită, cu marginile șlefuite ; vopsele și pensule, clei
sau lac (opțional).Etape: - Analiza și descrierea obiectelor ce se vor utiliza; - Fiecare copil
primește o bucată de lemn pregătită dinainte; - Copiii își aleg o temă pe care doresc să o
picteze, punându-și astfel la lucru creativitatea și imaginația, profesorul având doar rolul de
supraveghetor; - Când picturile s-au uscat, pot fi lăcuite și se poate prezenta o povestire,
spunând fiecare ce reprezintă pentru el acea pictură. 24. Bibelouri care țin hârtiile pe
birouPietricelele reprezintă un alt suport distractiv pentru pictură. Pot fi transformate în
bibelouri micuțe, care să țină actele, hârtiile pe birou, sau pot fi oferite cadou prin pictare și
lipire de abțibilduri pe ele.Obiectiv: dezvoltarea creativității și imaginației Metode: pictura
Materiale: câte o pietricică pentru fiecare copil, vopsele, pensule, mărgeluțe , abțibilduriEtape:
- Se face analiza și descrierea obiectelor; - Fiecare copil primește câte o pietricică pe care o
pictează cât mai creativ; - După ce se usucă vopseaua pot alege să o decoreze cu mărgeluțe; -
Pe verso pot să aplice un mesaj sau un gând pe care să-l scrie; - Discuții referitoare la
desfășurarea activității. 37 25. Asociere de cuvinteObiective: dezvoltarea creativității prin
rezolvarea unor situații problemă, atenției și memoriei Metode: colajul Materiale: dicționar,
hârtie, foarfece, creioane Etape: - Se deschide dicționarul într-o pagină aleatorie și alege un
https://plagiarism-detector.com 17/18
cuvânt;- Se scrie pe o foaie toate cuvintele care vin în minte legat de acest cuvânt; - Repetă
asta cu alte 3-4 cuvinte, apoi încearcă să construiești un catren ( o strofă din patru versuri)
folosind cuvintele din dicționar; -La final fiecare copil își va citi catrenul care l-a compus și se
vor purta discuții referitoare la desfășurarea activității. 26. Jucării construite de copii din
materiale reciclabileObiective: stimularea creativității prin proiectarea și confecționarea de
jucării din materiale reciclabile; Metode: pictura, colajul, desenul Materiale: materiale
reciclabile, foarfece, lipici, creioane colorate Etape: - Analiza materialelor reciclabile și
descrierea obiectelor ce urmează a fi folosite; - Implicarea participanților în promovarea
activităților; - Educarea copiilor în procesul de gestionare și folosire a materialelor reciclabile; -
Se vor confecționa jucării din aceste materiale care vor fi expuse; -Se v or face lucrări de
creație literară (poezii, ghicitori, compuneri etc.)- La final se vor purta discuții referitoare la
desfășurarea activității și implicarea fiecărui copil. Lucrările vor fi expuse de către copii,
urmând și o tombolă. 27. Confecționarea de podoabe A fost o activitate populară printre fete,
confecționând după plac brățări, lănțișoare, inele din mărgele. Obiective: dezvoltarea atenției,
imaginației și stimularea creativității. Metode: lucrul manual Materiale: mărgele colorate de
diferite dimensiuni, sfoară subțire, elastic subțire Etape: - Fiecare copil își alege o cutiuță cu
mărgele și sfoară sau elastic;- Se face un nod la unul dintre capete pentru a nu se împrăștia
margelele; 38 - Este o activitate ușoară care le pune imaginația la lucru; - După ce copiii au
înșirat mărgelele pe elastic după plac, pot să facă diferite modele; - La final se poartă discuții
referitoare la activitate și copiii care doresc pot să spună câte o povestire despre podoabe. 28.
Cel mai aproape de adevărObiective: dezvoltarea creativității, imaginației, memoriei Metode:
colajul Materiale: 100 de bilețele sau cartonașe, creioane colorate, foarfece, lipici, carte despre
cultută generală (atlas) Etape: - Se împart cartonașele egal între copii; - Se aleg minim zece
categorii ( sport, animale, plante etc); - Pentru fiecare categorie se vor scrie 10 bilețele, un
exemplu pe bilețel; - Se discută împreună alegerea exemplelor; - Se amestecă bine toate
bilețelele și cu fața în jos se împarte fiecărui copil cîte 7 bilețele;- Celelalte bilețele sunt
așezate în mijloc și fiecare copil își alege un bilețel pe care îl prezintă celorlalți spunându-le de
ce a ales acel bilețel ( exemplu: dacă bilețelul arătat este un animal - urs, atunci pot fi arătate
bilețelele cu pădure, ghețar etc.) - Jocul continuă până se epuizeză toate bilețelele și câștigă
cel care are mai multe bilețele. - La final, se poartă discuții despre desfășurarea activității. 39
Concluzii Perioada şcolară mică prezintă caracteristici importante şi progrese în dezvoltarea
psihică. Învăţarea devine tipul fundamental de activitate, mai ales datorită modificărilor
oarecum radicale de condiţionarea dezvoltării psihice în ansamblul său pe care le provoacă şi
ca urmare a dificultăţilor pe care copilul le poate întâmpina şi depăşi în mod independent.
Activitatea şcolară va solicita intens activitatea intelectuală, procesul de însuşire gradată de
cunoştinţe cuprinse în programele şcolii elementare, copilului i se vor organiza şi dezvolta
strategii de învăţare, i se va conştientiza rolul atenţiei şi repetiţiei, îşi va forma deprinderi de
scris-citit şi calcul. Învăţarea şi alfabetizarea constituie condiţiile majore implicate în viaţa de
fiecare zi a copilului de după 6 ani. Această condiţie nouă de existenţă acţionează profund
asupra personalităţii lui. Efectele directe asupra dezvoltării psihice sunt secundate de
numeroase efecte indirecte ale vieţii şcolare. Prin alfabetizarea copilului, acesta câştigă
potential instrumente valide de apropiere de toate domeniile culturii şi ştiinţei contemporane şi
a celei ce s-a dezvoltat în decursul timpului. Şcoala creează capacităţi şi strategii de învăţare
pentru toată viaţa şi contribuie la dezvoltarea planului deliberativ avertizat al vieţii interioare,
la structurarea independenţei şi a capacităţilor proprii, la dezvoltare de aspiraţii, la
descoperirea vieţii sociale. Prin procesul de creaţie copilul caută forme noi, îşi lărgeşte
universul, capacitatea de cunoaştere. Sarcinile profesorului privitoare la formarea creativităţii
ar putea fi orientate în trei direcţii principale: depistarea potenţialului creativ al preşcolarilor,
încurajarea manifestărilor creative ale acestora, organizarea de activităţi instructive-educative
stimulative din punct de vedere creative. Creativitatea este o valoare social-umană şi
educaţională. Activizarea şi educarea creativităţii corespunde exigenţelor sociale actuale, celor
mai profunde necesităţi umane şi, deasemenea, cerinţelor definitorii pentru învăţământul
modern. Creativitatea ar putea fi definită ca disponibilitate generală a personalităţii orientată
către nou. Ea este o disponibilitate complexă de ordin psihologic ce cuprinde o multitudine de
procese, stări şi capacităţi care coparticipă la realizarea unor produse noi şi valoroase pentru
individ şi societate. Creativitatea este o dimensiune complexă a personalităţii; ea angajează
diferite tipuri de resurse psihologice, cum ar fi: fluiditatea, flexibilitatea, capacitatea de
elaborare, sensibilitatea pentru probleme, capacitatea de definire a problemelor, etc. Totodată,
creativitatea solicită anumite potenţialităţi şi caracteristici de personalitate: spirit de
independenţă, preferinţa pentru complexitate, autonomie în elaborarea judecăţilor, conştiinţa
https://plagiarism-detector.com 18/18
de sine puternică, 40 opoziţia în raport cu dominaţia şi îngrădirile de orice fel. Pentru formarea
şi dezvoltarea spiritului creativ la elevi este necesară şi dezvoltarea încrederii în forţele proprii.
Aceasta poate fi stimulată prin atitudinea atentă a învăţătorului faţă de dorinţele, sugestiile sau
propunerile copiilor, prin importanţa pe care o acordă iniţiativei lor pozitive şi acţiunilor
îndeplinite fără ajutor din afară. A forma gândirea creatoare a unui copil nu înseamnă a-l face
artist, ci numai a-i da posibilitatea să-şi dezvolte originalitatea gândirii. Este foarte important
să nu descurajăm încercările copilului prin aprecieri critice asupra a ceea ce a produs el. Un
motiv important este și faptul că desenul este iubit de copii, aceștia simțind nevoia de a
desena, picta, tot așa cum simt nevoia de a se juca. Între desenul copiilor și joc există multe
trăsături comune care au fost evidențiate în sens creator de mulți pedagogi, profesori de
desen, artiști, psihologi. Lucrările plastice ale copiilor constituie un mesaj sincer, autentic,care
vorbește despre lumea exterioară și cea interioară, despre felul în care ei văd, simt și
interpretează aceste lumi și relațiile dintre ele.41 BIBLIOGRAFIE Cosmovici, A. (1999).
Psihologie școlară. Iași: Editura PoliromSălăvăstru, D. (2004). Psihologia educației. Iași: Editura
PoliromAmabile, T. Creativitatea ca mod de viață. Ghid pentru părinți și profesori. Editura
Știință și Tehnică, București, 1977Freyer, M. Predarea și învățarea creativă. Editura Uniunii
Scriitorilor, Chișinău 1996More, A.D. Invenție, descoperire, creativitate. Editura Enciclopedică
Română, București 1975Roco, M. Creativitate și inteligență emoțională. Editura Polirom, Iași,
2001Stoica, A. (1983). Creativitatea elevilor. București: Editura Didactică și PedagogicăBăban,
A. coordonator (2003). Consiliere educațională. Cluj-Napoca: SC. Psinet SRLKuzma, Kay. (2016).
Primii 7 ani de viață. București: Editura Viață și SănătateRadu, I. Și colab. (1991). Introducere
în psihologia contemporană. Cluj-NapocaSelnow, R. (1997). Atelerul viitorului, București: Fiat
LuxBejat, M. (coord.), 1981, Creativitatea în știință, tehnică și învățământ, EDP,
BucureștiDrugaș, Ioana. 101 aplicații artterapeutice în consilierea copiilor. Editura Primus,
Oradea 2010Dewey, J. Fundamentele pentru o știință a educației: Editura didactică și
pedagogică, București 1972 http://www.edict-revista www.edict-revista
educțieiwww.academia.edu 42 Anexa 1 - Copacul magic Anexa 2 - Peisaj de iarnă Anexa 3 -
Construiește după miros Anexa 4 - Floare magică Anexa 5 - Ferma Anexa 6 - La plajă Anexa 7 -
Cartea umblătoare Anexa 8 - Micul constructorAnexa 9 - Zmeu pe roți Anexa 10 - Pătratul
Tangram

Detector de plagiat
Dreptul tău de a cunoaște autenticitatea!