Ideologie

Analiza media
Cadru didactic: Radu Meza
 Ce e ideologia?
O ideologie e 
• un set de convingeri, scopuri şi idei, în special 
în politică
• o viziune comprehensivă, un fel de a privi 
lucrurile
 Marxismul
• Marxismul este filosofia şi practica politică
derivată din lucrările lui Karl Marx şi Friedrich 
Engels. 
• Orice practică sau teorie politică bazată pe o 
interpretare a lucrărilor lui Marx şi Engels poate fi
numită marxism. 
• Există o prezenţă teoretică a marxismului în
domeniile academice vestice aşe antropologiei, 
studiilor media, istoriei, teoriei sociologice, 
economiei, criticii literare, esteticii şi filosofiei.
 Marxismul
• Fără a oferi o definiţie generală a ideologiei, 
Marx foloseşte termenul pentru a denumi 
“producerea de imagini ale realităţii sociale”
• Potrivit lui Engels “ideologia este un proces 
realizat de aşa‐numitul gânditor în mod 
conştient, e adevărat, dar cu o conştiinţă 
falsă”
 Falsa conştiinţă
• dispoziţia oamenilor de a continua să trăiască
într‐un sistem care nu funcţiona în interesul 
majorităţii putea fi explicată de conceptul de falsă
conştiinţă
• Eşuând în a pune la îndoială organizarea societăţii
în care trăiau, indivizii acceptau o falsă definiţie a 
lor înşilor care nu izvora din propriile lor nevoi ci
din nevoia membrilor dominanţi ai societăţii de a 
rămâne în poziţiile lor
 Marxismul
• “În orice epocă ideile care conduc sunt cele 
ale clasei conducătoare, adică acea clasă care 
este forţa materială conducătoare este în 
acelaşi timp forţa ei intelectuală 
conducătoare.”‐ Engels
 Ideologii
• Marx şi Engels credeau că ar putea exista 
ideologii diferite care ar putea fi folosite pe 
post de cadre conceptuale de diferite grupuri 
din societate
• Ideologia proletară
• Ideologia burgheză
 Marxismul

Karl Marx Friedrich Engels
 Marxismul
• diferite modele de organizare socială puteau fi 
realizate, realitatea putea fi recunoscută şi 
falsele conştiinţe depăşite şi înlocuite de 
experienţa originală
• lucrările lui Marx şi Engels ne permit să ne 
gândim la o varietate de ideologii diferite, în 
locul unui singur set de idei.
 Hegemonie
sistemul economic al 
unei societăţi NU poate
fi folosit de unul singur 
pentru a controla fiecare 
aspect al vieţii 
intelectuale, culturale şi 
politice

Antonio Gramsci (1891‐1937)
 Hegemonie
• Conceptul de hegemonie al lui Gramsci 
identifica rolul puterii culturale în menţinerea 
status quo‐ului.
• Hegemonia = procesul prin care ideologia 
dominantă era capabilă să naturalizeze 
aspecte ale felului în care societatea e 
organizată şi acest lucru era realizat prin 
controlul practicilor culturale
 Hegemonie
• spre deosebire de Marx, Gramsci credea că 
lupta pentru schimbare în societate se putea 
purta la nivel intelectual şi nu în mod violent
 Hegemonie
• societăţile îşi menţin stabilitatea printr‐o 
combinaţie de forţă şi hegemonie în care anumite
grupuri şi instituţii îşi exercită autoritar puterea
pentru menţinerea barierelor sociale (de exemplu
poliţia, forţele armate, grupurile paramilitare), în
vreme ce alte instituţii (precum biserica, şcoala
sau media) servesc inducerea unei atitudini de 
acceptare a ordinii dominante prin instituirea
hegemoniei sau dominaţiei ideologice a unui
anume tip de ordine socială (capitalismul liberal, 
fascismul, supremaţia rasei albe, socialismul
democratic, comunismul etc.)
“Marxismul vulgar”‐ Şcoala de la Frankfurt

• Max Horkheimer
• Theodor Adorno
• Walter Benjamin
• Leo Lowenthal
• Herbert Marcuse
“Marxismul vulgar”‐ Şcoala de la Frankfurt
• Adepţii teoriei critice din  Şcoala de la Frankfurt au 
examinat industrializarea culturii produse în masă şi
imperativele economice din spatele a ceea ce ei
numeau „industrii culturale”
• Şcoala de la Frankfurt condamna de pildă efectele
„industriei culturale” asupra producţiei şi aprecierii
artei.În „A Social Critique of Radio Music”, Adorno
afirmă că „muzica a încetat să mai fie o forţă umană ci
este consumată la fel ca alte bunuri de larg consum. 
Acest fapt transformă ascultarea muzicii în uz al unui
produs oarecare”, ascultătorul suspendând orice
activitate intelectuală
 Industrii culturale
• Şcoala de la Frankfurt merge mai departe de 
materialismul mecanicizant şi determinismul 
economic pentru a include o considerare a 
culturii ca vehicul ideologic şi o critică a 
ştiinţei şi tehnologiei ca unelte ale dominaţiei 
sociale în capitalism
 Cultura înaltă vs. Cultura de masă
• Deplângând efectele industriei culturale, 
membrii acestei şcoli au identificat două 
entităţi distincte: cultura înaltă şi cultura de 
masă
• În jurul anilor 40 Walter Benjamin şi Theodor 
Adorno lansau termenii de cultură înaltă şi 
cultură populară
 Cultura înaltă vs. Cultura de masă
• producţia originală ca un comportament ritual  
VS
• cultura de masă sau cultura populară care îşi 
găseşte simbolurile în reproduceri lipsite de 
suflet, definiţie sau originalitate.
 Tehnologie şi dominaţie
• tehnologia în epoca modernă constituie „un 
mod de organizare şi schimbare a relaţiilor 
sociale, o manifestare a gândirii şi 
paradigmelor comportamentale, un 
instrument de dominaţie şi control”
Herbert Marcuse, „Some Social Implications of 
Modern Tehnology” 1941
 Walter Benjamin
• În „The Work of Art in the Age of Mechanical 
Reproduction”(1969), Benjamin observă cum noile
mass media înlocuiesc formele de cultură mai vechi la 
fel cum fotografia şi filmul înlocuiseră accentul pe
originalitate şi aura ce înconjura opera de artă în epoca
precedentă.
• Eliberată de mistificarea creată în jurul culturii înalte, 
cultura media, în opinia lui Benjamin, putea cultiva
indivizi mai critici, capabili să judece şi să‐şi analizeze
propria cultură, la fel cum fanii sporturilor puteau să
disece şi să evalueze activităţile atletice.
 Benjamin şi Brecht
• La fel ca Bertholt Brecht (cu care a lucrat la 
câteva filme şi piese radiofonice), Wlater 
Benjamin vedea filmul ca un instrument de 
reformare socială, ca o sursă de iluminare 
populară şi nu un mijloc de a genera plăcere 
audienţei 
• Chiar dacă susţinea că obiectele culturale
produse în masă precum filmele îşi pierdeau aura 
magică, deschizând drumul unei pentru aducerea
artefactelor culturale în spaţiul dialogului, 
polemicii politice şi criticii culturale, Benjamin 
recunoştea că filmul de pildă poate crea o nouă
categorie de magie ideologică prin cultul
celebrităţii şi tehnici de cameră precum „close‐
up”‐ul care fetişizau anumite vedete prin
intermediul tehnologiei cinematografului.
Pe Scurt:
• Teoriile dezvoltate de Şcoala de la Frankfurt 
se bazau pe multe discipline diferite. 
• Membrii Şcolii au dezvoltat o teorie despre
natura producţiei culturale prin analogie cu 
orice altă industrie.
• Ei susţineau că funcţia artefactelor culturale
era aceea de a reflecta interesele clasei
conducătoare atât în conţinut cât şi în modul
în care erau produse. 
Pe Scurt:
• Chiar şi cultura populară sau de masă puteau
contribui la hegemonie pentru că era văzută
ca o întreprindere economică menită să
producă profit pentru producători, nu pentru
consumator. 
• Soluţia la această problemă era preluarea
mijloacelor de producţie culturală, nu doar
schimbarea sistemului economic de 
producţie şi profit în celelalte industrii
Terry Eagleton discută în cartea sa Ideology (1991) gama variată 
de utilizări şi sensuri pe care temenul „ideologie” le‐a acumulat 
pe parcursul secolului XX.

• procesul producţiei de sensuri, înţelesuri, semne şi valori în viaţa socială
• un corp de idei caracteristic unui grup sau unei clase sociale
• idei care susţin legitimitatea unei puteri politice dominante
• false idei care susţin legitimitatea unei puteri politice dominante
• comunicare sistematic distorsionată
• ceea ce oferă o poziţie pentru un subiect
• forme de gândire motivate de interese sociale
• gândire identitară
• iluzie social necesară
• conjectura discursului şi puterii
• mediul în care actori sociali conştienţi înţeleg lumea lor
• set de convingeri orientate pe acţiune
• confuzia realităţii lingvistice şi fenomenale
• închidere semiotică (semiotic closure)
• mediul indispensabil în care indivizii îşi trăiesc relaţiile faţă de o structură socială
• procesul prin care viaţa socială e convertită în realitate naturală
 Ideologie în media
Care este relaţia dintre media şi ideologii?
• Media comunică idei
• Media reprezintă realitatea exterioară audienţelor
• Toate textele sunt produse de oameni
• Toţi producătorii individuali de text şi instituţiile media 
au puncte de vedere
• Niciun text nu poate exista fără să ofere consumatorilor 
o poziţie, ori un „punct de vedere” de adoptat
• Audienţele pot crea înţelesuri şi sens din texte în 
conformitate cu cunoştinţele lor deja existente
• Toate instituţiile media sunt deţinute de cineva
 Ideologie în media
• La fel ca multe texte media, ideologia e 
construită spre a nu părea evidentă
• construcţia textului este aceea care poate 
oferi analistului cea mai bună vedere asupra 
ideologiilor din texte
 Ideologie în text
• alegerile în privinţa modului în care tehnologiile 
sunt folosite pentru a reprezenta rasa, sexul sau 
vârsta, felul în care personajele sunt luminate şi 
acţiunile pe care le vedem întreprinzându‐le pot 
revela câte ceva despre ideologia încifrată în 
imagini
• Tipul de poveste, ce este inclus sau ce este omis, 
dacă textele se încadrează într‐un anumit gen 
sunt rezultate ale unor alegeri şi aceste alegeri 
contribuie la punctele de vedere ideologice 
exprimate.
 Discursul ideologic
Unele discursuri sau arii de discuţie formează
zonele principale de dezbatere în societatea
contemporană. Parţial, poziţiile luate pe
asemenea chestiuni sunt cele care formează
bazele culturii şi practicilor sociale
 Discurs ideologic
• oportunităţi egale
• educaţie
• angajare/şomaj
• feminism
• sexualitate
• consumerism
• naţionalism/internaţionalism
• monarhie/republicanism
• rasism/anti‐rasism
• vârstă/tinereţe
• aripa stângă/aripa dreaptă
• moralitate publică/personală
• crimă şi pedeapsă
 Feminismul
• Ideologia feministă a apărut în contextul
revoluţiei sexuale a anilor ’60‐’70 şi a lansat
domeniul care acum se numeşte “Studii de 
gen” (Gender Studies). 
• Abordarea feministă transpune teoria
marxistă în zona diferenţelor dintre sexe. 
Bărbaţii sunt văzuţi ca dominanţi, iar femeile
ca oprimate (din punct de vedere cultural, 
social). 
 Alternative
• Unii producători media nu oferă audienţelor 
texte mainstream sau cu circulţie de masă, 
ideologii mainstream. Textele care sunt 
construite pentru a oferi un punct de vedere 
diferit asupra vieţii şi societăţii sunt deseori 
descrise ca alternative la mainstream
 Alternative
• materiale incluse rar în producţii mainstream
• folosirea unor forme narative non‐mainstream
• folosirea mainstream‐ului pentru a provoca, pentru a pune la 
îndoială ideologia mainstream
• codarea unor mesaje alternative sau de opoziţie în texte
• practici de producţie ce reflectă constrângerile economice cu care 
se confruntă companiile mici
• circulaţia prin sisteme de distribuţie diferite şi moduri de distribuţie
specializate
• ţintirea precisă a unui segment îngust de audienţă
• lipsa atracţiei populare
• lipsa succesului comercial
• reprezentări care pun la îndoială stereotipurile sau includ grupuri
absente din alte texte.
 Independent
• Mare parte a textelor alternative sunt produse de 
companii independente, adică organizaţii care nu fac
parte din şablonul de proprietariat şi finanţare care 
caracterizează media mainstream. 
• “Independent” şi “alternativ” nu înseamnă acelaşi
lucru. E important de ţinut minte că nu toate
companiile independente produc texte alternative; pot 
produce texte care reflectă ideologiile mainstream şi
care circulă şi prin mediile companiile de difuzare, 
cinematografele sau magazinele mainstream. 
• Exemple?
 De ce e importantă ideologia? 
• Ideologia cuprinde toate sistemele politice şi 
prin urmare cuprinde condiţiile în care textele 
media sunt create. Puterea ideologiei 
dominante şi provocarile impuse de ideologiile 
alternative sunt deseori privite ca fiind 
importante în studiile media pentru că textele 
media sunt manifestările vizibile ale 
producţiei şi circulaţiei ideologiilor curente.
 Elemente ideologice în textele media
• Poziţii asumate
• Imagini sugestive
• Atacarea poziţiei ideologice contrare
• Ţintirea unui anume segment
• Promovarea unor valori/idei specifice
 Tema
Poziţia textului faţă de o problemă de natură 
ideologică
• Identificarea contextului ideologic în care se 
găseşte un text (identificarea ariei de discurs)
• Elementele care susţin/sugerează o anumită 
poziţie ideologică
• Textul e alternativ sau mainstream?
• Concluzii
 Schemă de analiză
• Poziţia textului faţă de o problemă de natură 
ideologică
• Identificarea contextului ideologic în care se 
găseşte un text (identificarea ariei de discurs)
• Care este ideologia care predomină în textul 
analizat? De ce predomină? De ce putem să o 
numim ideologie?
• Elementele care susţin/sugerează o anumită 
poziţie ideologică (Argumentare)
 Schemă de analiză
• Care sunt elementele care conţin mesaj ideologic? 
Care e acesta?
• Cum se integrează respectivul mesaj ideologic în 
ideologia identificată?
• Textul e alternativ sau mainstream?
• Dacă textul e alternativ care e mainstream‐ul? Care 
sunt argumentele care susţin clasificarea textului ca 
alternativ sau ca mainstream?
• Concluzii
• Care este contextul mesajului ideologic? 
 Schemă de analiză
• De ce au ales producătorii introducerea unui 
astfel de mesaj ideologic? Cine sunt 
producătorii şi ce interese au?
• Cum ar putea influenţa consumul?
 Schemă de analiză
Elemente ideologice în textele media:
• Poziţii asumate
• Imagini sugestive
• Atacarea poziţiei ideologice contrare
• Ţintirea unui anume segment
• Promovarea unor valori/idei specifice