Tema 1.

CAPACITATEA JURIDICĂ:

Termenul de “persoane” desemnează subiectele raporturilor juridice.

Oamenii participă la viaţa juridică fie individual, ca persoane fizice, fie constituiţi în anumite
colectivităţi, în calitate de persoane juridice.

Romanii au creat aceste concepte şi le-au utilizat. Dar, spre deosebire de dreptul modern, dreptul
roman nu a recunoscut calitatea de subiect de drept tuturor oamenilor, ci numai oamenilor liberi.
Sclavii erau asimilaţi lucrurilor.

Aptitudinea persoanelor de a participa la viaţa juridică se numeşte personalitate sau capacitate

juridică şi este desemnată în terminologia romană prin termenul “caput”.

Pentru ca personalitatea să fie completă, trebuiau să fie îndeplinite trei condiţii:

 status libertatis (calitatea de om liber);

 status civitatis (calitatea de cetăţean roman);

 status familiae (calitatea de şef al unei familii civile romane).

Aveau capacitate completă numai cetăţenii romani care erau şefi de familie.

Personalitatea începe în momentul naşterii. De la această regulă există o excepţie conform căreia
“infans conceptus pro nato habetur quotiens de commodis eius agitur” (copilul conceput se
consideră a fi născut ori de câte ori este vorba de interesele sale). În virtutea acestei excepţii, copilul
care se năştea după moartea tatălui său venea la moştenirea acestuia.

În mod simetric, personalitatea încetează odată cu moartea. Dar şi de la această regulă există o
excepţie conform căreia “hereditas iacens sustinet personam defuncti” (moştenirea deschisă, dar
neacceptată încă, prelungeşte personalitatea defunctului).