VÎNZAREA

INTERNAȚIONALĂ DE
MĂRFURI

@ Luminița Tuleașcă, Av. Assoc. Prof. Dr.

Managing Partner TULEAȘCĂ LAWYERS
 Convenţiei Naţiunilor Unite asupra vânzărilor internaţionale de mărfuri
încheiată la Viena – 1980 – CVIM

- a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1988, iar în ianuarie 2017 avea 85 de state

semnatare.
- România a aderat la CVIM prin Legea nr. 24 din 6 martie 1991 fără nicio
rezervă la prevederile acesteia, iar CVIM face parte din dreptul naţional român.
 Domeniul de aplicare al CVIM
Reguli generale:
1. Convenţia se va aplica unui contract de vânzare internaţională de mărfuri în
toate cazurile stabilite potrivit prevederilor CVIM, cu excepţia situaţiilor în
care părţile contractante, în mod expres, au exclus aplicarea Convenţiei sau au
derogat de la unele dispoziţii ale Convenţiei sau au modificat unele efecte ale
dispoziţiilor acesteia.
2. Printr-o clauză de electio juris, părţile unui contract de vânzare
internaţională de mărfuri au posibilitatea de a alege CVIM ca lege aplicabilă
contractului.
3. CVIM se aplică contractelor de vânzare.

4. Convenţia nu defineşte direct contractul de vânzare de mărfuri, dar nu

se aplică contractelor de furnizare de mărfuri ce urmează a fi fabricate
sau produse în care partea care le comandă furnizează o parte esenţială
din elementele materiale necesare acestei fabricări sau produceri şi nici
acelor contracte la care partea preponderentă a obligaţiei părţii care
furnizează mărfurile constă în furnizarea manoperei sau a altor servicii.
5. Sunt excluse din domeniul său de aplicare următoarele vânzări:
●Vânzările de mărfuri cumpărate pentru folosinţa personală, familială sau
casnică, în afară de cazul în care vânzătorul, în orice moment înainte de
încheiere sau cu ocazia încheierii contractului, n-a ştiut sau nu s-a considerat că
ştie că aceste mărfuri erau cumpărate pentru o astfel de folosinţă;
●Vânzările la licitaţii;
●Vânzările de sub sechestru sau efectuate în orice mod de către autorităţile
judiciare;
●Vânzările de valori mobiliare, efecte de comerţ şi monede;
●Vânzările de nave, vapoare, aeroglisoare şi aeronave;
●Vânzările de electricitate.
CVIM reglementează numai formarea contractului de vânzare, drepturile şi
obligaţiile vânzătorului şi cumpărătorului.
Nicio distincţie între caracterul civil sau comercial al vânzării.

CVIM se aplică vânzărilor internaţionale. CVIM consacră criteriile generale

de determinare a internaţionalităţii unui contract şi, implicit, a domeniului său
de aplicare.
- Convenţia se va aplica contractelor de vânzare de mărfuri încheiate între
părţi care îşi au sediul în state diferite, când aceste state sunt state con-
tractante (au ratificat sau au aderat la Convenţia de la Viena) sau când
normele de drept internaţional privat conduc la aplicarea legii unui stat
contractant (şi, implicit, la aplicarea Convenţiei de la Viena).

- Convenţia condiţionează aplicarea acestui criteriu de determinare a dome-

niului său de aplicare şi, implicit, a caracterului internaţional al
contractului, de încunoştinţarea părţilor contractante despre situarea
sediilor lor în state diferite până cel târziu în momentul încheierii
contractului.
Cu excepţiile expres prevăzute, Convenţia de la Viena nu reglementează
validitatea contractului, clauzele contractuale şi nici uzanţele, şi nici efectele
contractului în ceea ce priveşte proprietatea asupra mărfurilor vândute.

Conformitatea mărfii - Vânzătorul este obligat să predea mărfuri conforme,

respectiv mărfuri a căror cantitate, calitate şi tip corespund celor prevăzute în
contract, mărfuri ambalate sau condiţionate cu respectarea întocmai a
prevederilor contractuale.

Ca atare, prin conformitatea mărfii înţelegem corespondenţa dintre referinţele

contractuale ale executării şi executarea propriu-zisă
Contravenţia la contract reprezintă orice încălcare a contractului
„non-performance” (engl.) – „contravention” (fr.).

Reprezintă o contravenţie esenţială la contract orice încălcare a contractului

săvârşită de către una dintre părţile contractante când această încălcare
cauzează celeilalte părţi un prejudiciu prin care o privează în mod substanţial
de la ceea ce aceasta era în drept să aştepte de la contract, în afară de cazul în
care partea în culpă nu a prevăzut un asemenea rezultat, rezultat ce nu ar fi
putut fi prevăzut de nicio persoană rezonabilă cu aceeaşi pregătire şi aflată în
aceeaşi situaţie.