Dezvoltarea colecțiilor 2019

Dezvoltarea colecţiilor

Dimensiunea şi tipul colecţiilor depind de genul bibliotecii: naţională, universitară, publică,

şcolară etc.

Colecţiile reprezintă serii de documente (obiecte) de acelaşi fel sau de aceeaşi categorie care,
organizate şi dispuse sistematic, reprezintă o valoare artistică, ştiinţifică, documentară etc.,
constituind un ansamblu de obiecte organizate după criterii bine definite.

Colecţia de bibliotecă reprezintă totalitatea documentelor deţinute de bibliotecă, purtătoare de

informaţii, organizate după anumite criterii menite să faciliteze regăsirea fiecărei unităţi
constitutive, precum şi un grup de unităţi documentare constituite într-un fond, alcătuit şi
orânduit după anumite criterii.

Colecţiile de bibliotecă se compun din serii de documente asemănătoare şi reprezentative,

constituite în timp, în mod sistematic şi unitar după anumite criterii cum ar fi: conţinutul,
destinaţia, limba, modul de organizare etc. Colecţia de bibliotecă constituie un tot din punct
de vedere numeric și cuprinde documente din toate domeniile de cunoaştere.

Colecţia specială – este o colecţie distinctă de documente dintr-o bibliotecă, referitoare la un

anumit subiect sau o anumită categorie de documente, şi cuprinde mărturii ale existenţei şi
evoluţiei documentelor din colecţia respectivă, a colectivităţii respective, a localităţii, regiunii
unde se află biblioteca etc.

Colecţiile unei biblioteci sunt formate din următoarele categorii de documente :

Documente specifice:

 manuscrise
 incunabule – exemplar dintr-o carte tipărită în primii ani ai introducerii
tiparului (înainte de anul 1500) carte foarte veche și prețioasă;
 documente tipărite – cărţi, publicaţii seriale, documente muzicale (partituri,
știme), materiale cartografice ( hărţi, atlase, globuri pământeşti);
 non-cărţi (foi volante, afişe, anunţuri, programe etc.);
 înregistrări multimedia – discuri, casete audio-video, microfilme, microfişe,
diapozitive;
 documente electronice – dischete, CD-uri, DVD-uri, programe de calculator;
 documente multiplicate prin proceduri fizico-chimice (dactilograme, litografii,
fotografii);
 materiale purtătoare de informaţii pentru nevăzători;
 e-book-uri.

1
 Dezvoltarea colecțiilor 2019

Documente nespecifice – constituite istoric sau donate:

 piese numismatice (monede, medalii, decoraţii);

 piese filatelice (timbre, mărci poştale etc.);
 opere de artă plastică;
 alte documente (corespondenţă, fotografii), dactilograme etc.;

Structura colecţiilor de biblioteca

După tipul de documente şi modul de organizare, colecţiile se structurează astfel:

A. Colecţii de bază – constituite din 1-2 exemplare din fiecare titlu de carte, publicaţie
serială, document grafic şi/sau audiovizual, document electronic din producţia editorială
curentă sau retrospectivă, naţională sau internaţională. Acestea sunt destinate utilizării la sala
de lectura.
Ele asigură atât accesibilitatea asistată a tuturor utilizatorilor la informaţii, cât şi conservarea
fizică a documentelor. În funcţie de numărul şi tipul documentelor care le compun, colecţiile
de bază se organizează pe secţii, după criterii formale şi/sau de conţinut, în:

 colecţii speciale constituite din documente ce fac parte din patrimoniul cultural
naţional, lucrări cu valoare bibliofilă;
 colecţii de publicaţii seriale (ziare, reviste, anuare);
 colecţii de documente audiovizuale (discuri, casete, audio-video, diafilme,
diapozitive, microfilme);
 colecţii de referinţă (dicţionare, enciclopedii, bibliografii, alte lucrări de informare
bibliografică);
 colecţii de documente electronice (dischete, CD-uri, DVD-uri, programe de
calculator);

B. Colecţii uzuale – fac parte din categoria bunurilor culturale de consum, cu durata de
funcţionare limitată, sunt constituite din marea majoritate a documentelor, sunt destinate
împrumutului și organizate pe secţii, pe grupe tematice, după vârstă, pe filiale, în funcţie de
interesele de informare specifice fiecărei comunităţi;

Completarea colecţiilor de bibliotecă

Dezvoltarea colecţiilor unei biblioteci cuprinde totalitatea operaţiunilor necesare asigurării
creşterii normale a fondurilor de documente, în funcţie de dinamica pieţei de tipărituri, de
dimensiunea şi profilul bibliotecii, precum şi de interesele de documentare, în continuă
creştere şi schimbare, ale membrilor comunităţii în slujba căreia se află aceasta. Prin aceste
operaţiuni se urmăreşte procurarea documentelor (cărţi, seriale) prin diferite mijloace
(cumpărare, donaţii, transfer, schimb interbibliotecar intern sau internaţional, sponsorizare), în
urma unei selecţii riguroase impusă de profilul colecţiei, de posibilităţile bugetare, de
capacitatea depozitelor etc. Se vor selecta doar documentele reprezentative pentru colecţiile
bibliotecii, în numărul de exemplare corespunzător unui echilibru cantitativ şi calitativ,
asigurând fondului un caracter enciclopedic.

2
 Dezvoltarea colecțiilor 2019

Este foarte important ca în procesul de dezvoltare a colecţiilor să se anticipeze schimbările din

domeniile de activitate ale colectivității/organizației sau cele din plan social din comunitatea
pe care biblioteca o serveşte, apariţia unor noi profesii şi categorii de utilizatori în urma
acestor schimbări, implementarea de noi specialităţi şi discipline de studiu în învăţământul
formal şi informal etc.

Politica de achiziţie a cărţii

Achiziţia este una din principalele activităţi de bibliotecă alături de indexare, clasificare,
descriere şi utilizare. Statul are obligaţia să asigure funcţionarea normală a politicii de
achiziționare a cărții prin elaborarea unei politici naționale eficiente. Elementele acesteia sunt
cuprinse în Charta din 1972 lansată cu prilejul Anului Internaţional al Cărţii şi asumată de
toate statele civilizate. Conform Chartei Internaţionale reliefăm ca reprezentativ:

 Art. 1. Fiecare are dreptul să citească. Societatea trebuie să procedeze astfel încât
fiecare individ să beneficieze de binefacerile lecturii.
 Art. 2. Cărţile sunt indispensabile educaţiei.
 Art. 7. Depozitare ale cunoştinţelor artistice şi ştiinţifice, centre de răspândire a
informaţiilor, bibliotecile fac parte din resursele naţionale.

Este absolut necesar ca bibliotecile să devină un spaţiu de informare şi comunicare directă şi

interactivă, informaţiile şi evenimentele să nu treacă pe lângă ele, iar achiziţia de „informaţie”
să aibă în vedere tipurile beneficiari/clienţi = utilizatori. Satisfacerea acestora depinde de
adecvarea ofertei la „cererea de lectură” care poate fi :

 utilitară (profesională, de informare);

 critică (de evaluare);
 de destindere (loisir, relaxare);
 estetică (literară)
 creativă

Bibliotecile publice trebuie să achiziţioneze publicaţii variate atât pentru adulţi cât şi pentru
copii. Conform Manifestului UNESCO, o bibliotecă publică trebuie să satisfacă nevoile
informaţionale, educaţionale şi de loisir. Nici o bibliotecă publică nu poate satisface integral
nevoile utilizatorilor, însă trebuie să existe un echilibru între informare-educare şi loisir-
cultură.

Trebuie cunoscută structura pieţei diverselor tipuri de publicaţii, ponderea lor în anumite
medii şi comunităţi, motivaţia cerinţelor de informare. Politica de achiziţie a bibliotecii
viitorului urmăreşte satisfacerea solicitărilor ,,utilizatorilor” și, implicit, deschiderea de
,,canale de absorbţie” a informaţiilor.

În funcţie de documentele care intră în bibliotecă, completarea colecțiilor este curentă sau
retrospectivă.

Completarea curentă are ca obiect procurarea documentelor pe măsura apariţiei lor şi

reprezintă metoda prin care colecţiile bibliotecii se menţin în actualitatea producţiei de
tipărituri.

3
 Dezvoltarea colecțiilor 2019

Completarea retrospectivă are ca obiect, pe de o parte procurarea de documente din

categoria colecţiilor speciale, de mare valoare documentară (de ex. lucrări ce fac parte din
patrimoniul cultural naţional sau documente moderne dar cu valoare bibliofilă), pe de altă
parte, procurarea de cărţi şi periodice moderne sau contemporane care nu există în fondurile
bibliotecii, dar sunt considerate necesare, pentru asigurarea coerenţei interne a fondurilor
bibliotecii (de exemplu seriile de Opere complete și Opere alese ale unui autor), precum şi
procurarea documentelor semnalate în cataloagele bibliotecii dar care lipsesc din fonduri,
fiind pierdute sau deteriorate și semnalate în catalogul de goluri.

Politicile de achiziţii au ca scop procurarea de documente în corelare cu cerinţele de

informare ale beneficiarilor, cu nivelul de acoperire a acestora de către documentele
colecţionate anterior şi cu dimensiunile mijloacelor financiare de care dispune biblioteca. Ele
trebuie să manifeste flexibilitate şi adaptabilitate la introducerea mijloacelor moderne de
transmitere a informaţiilor, la îmbogăţirea fondurilor cu noile tipuri de purtători de informaţie,
trebuie să fie operaţionale, să se bazeze pe cercetări ale variabilelor demografice (vârstă, sex,
profesie, studii), psihografice (personalitate, stil de viaţă), comportamentale (atitudini, opţiuni
de consum, nivel cultural, valorificarea lecturilor).

Principiile dezvoltării colecţiilor,

a criteriilor de selecţie a documentelor
Dezvoltarea colecţiilor unei biblioteci trebuie să vizeze actualitatea, universalitatea,
diversitatea, specializarea şi modernizarea informaţională, şi are la bază tipul, profilul şi
dimensiunea bibliotecii, interesele de lectură, studiu şi divertisment ale utilizatorilor.

Stabilirea priorităţilor într-o politică corectă şi judicioasă de completare a colecţiilor trebuie să

aibă în vedere o serie de principii, care vor sta la baza selecţiei documentelor din multitudinea
şi varietatea ofertelor editoriale. Aceste principii sunt următoarele:

 Necesitatea – principiu prioritar în achiziţie, conform căruia dezvoltarea colecţiilor

trebuie să se facă în concordanţă cu cerinţele de informare şi documentare ale
utilizatorilor, mult diversificate, datorită, apariţiei unor noi discipline şi a invadării
pieţei cu literatură de consum fără hrană spirituală, cu literatură de duzină.
 Adresabilitatea – acest principiu are două componente care impun selectarea
documentelor adecvate nivelului de cerinţe de documentare, de lectură al utilizatorilor,
(elevi, studenţi, personal cu nevoi speciale, organe administrative locale) şi
achiziţionarea documentelor în numărul de exemplare cerut de organizarea fondurilor
bibliotecii (sala de lectură, împrumut, fond de referinţă).
 Selectivitatea – principiu conform căruia se vor selecta documentele cele mai potrivite
nivelului utilizatorilor în funcţie de categoriile de vârstă, de nivelul de înţelegere al
acestora, documentele ce promovează noul, lucrările de referinţă (enciclopedii,
dicţionare, ghiduri, lexicoane) purtătoare de informaţie rapidă exactă, lucrări cu
caracter practic etc.
 Accesibilitatea – respectarea acestui principiu conduce la selectarea celor mai
accesibile documente din punct de vedere al limbajului, stilului, ediţii ce cuprind

4
 Dezvoltarea colecțiilor 2019

tratarea gradată a subiectului, cu aparat critic cât mai complet (comentarii, prefaţă,
note de subsol).
 Enciclopedismul – este principiul, prin respectarea căruia, se achiziţionează
documente din toate domeniile cunoaşterii, la diferite niveluri, asigurându-se astfel
diversificarea fondurilor, deci şi diversitatea informaţiilor.
 Universalitatea – este principiul care asigură existenţa în biblioteci a celor mai
valoroase şi reprezentative lucrări ale ştiinţei şi culturii mondiale/universale.
 Regionalismul – conform acestui principiu, bibliotecile publice vor avea în colecţii
documente editate în zona geografică în care se găsesc, precum şi documente de
interes socio-cultural referitoare la zona respectivă (tradiţii culturale, personalităţi
locale, monografii etc.)
 Continuitatea – principiu ce impune completarea colecţiilor de seriale, de documente
ce apar în mai multe volume la intervale de timp (opere, opere alese, opere complete),
precum şi cu lucrări ce apar în colecţii numerotate.

Metodologia dezvoltării colecţiilor

Dezvoltarea ştiinţei şi tehnicii, creşterea interesului de informare, documentare şi cunoaştere a

populaţiei, dorinţa de a accede nelimitat la informaţie, au dus la dezvoltarea producţiei
editoriale atât ca număr de titluri cât şi ca număr de exemplare. Realităţile sociale, economice,
politice actuale oferă condiţii noi pentru organizarea şi gestionarea bibliotecilor.

Finanţarea bibliotecilor publice şi a culturii este garantată de constituţie, dotarea acestora

devenind condiţie şi instrument al exercitării dreptului constituţional. Dezvoltarea colecţiilor
se face pe baza consultării prealabile a unor surse (mijloace) de informare bibliografică,
tradiţionale sau informatizate, indispensabile cunoaşterii producţiei curente de documente atât
în România cât şi în alte ţări.

Sursele (mijloacele) de informare bibliografică

1. Toate sursele (mijloace) pe suport material (hârtie sau electronic) sunt surse formale.
Cărţile, publicaţiile seriale, listele de comenzi, cataloagele editoriale, listele de stoc ale
editurilor, prezentările de cărţi noi sunt surse formale primare de informare.
2. Revistele de titluri, indexurile de titluri, bibliografice şi tematice, bibliografiile de
evidenţă, de informare şi de recomandare, cataloagele de bibliotecă sunt surse formale
secundare de informare.
3. Sursele (mijloacele) nonformale – conversaţiile cu producătorii, furnizorii şi
utilizatorii informaţiilor, interviurile, colocviile, lansările de carte, sursele electronice
(baze de date, internet, mesagerie electronică) sunt de asemenea, surse importante de
informare pentru dezvoltarea armonioasă, eficientă a colecţiilor.

Pentru efectuarea selecţiei documentelor propuse spre achiziţionare este foarte important ca
sursele de informare formale să prezinte elementele bibliografice esenţiale de identificare a
documentelor şi anume :

5
 Dezvoltarea colecțiilor 2019

 nume, prenume, titluri ştiinţifice ale autorului;

 titlul complet al documentului, informaţii despre titlu;
 numărul şi felul ediţiei;
 locul publicării, denumirea editurii, anul publicării;
 ISBN,
 preţul documentului;

Căi de dezvoltare a colecţiilor

În funcţie de modalitatea de obţinere a publicaţiilor, dezvoltarea colecţiilor unei biblioteci se
face pe mai multe căi.

A. Prin achiziţie – este calea principală, activă, de completare a colecţiilor unei

biblioteci cu documente româneşti sau străine. Completarea curentă cu plată se
face fie direct de la producători (edituri româneşti sau străine, agenţi
economici, a căror activitate este producţia de carte, sau universităţi, institute
de cercetări etc.), fie indirect, prin intermediari (societăţi comerciale care au ca
obiect de activitate difuzarea publicaţiilor de orice tip, produse pe teritoriul
României sau aduse din exterior). Dezvoltarea colecţiilor cu documente
curente străine se face fie de pe piaţa românească de publicaţii, prin societăţile
particulare de import, fie de pe piaţa externă, direct de la editorul străin sau
prin intermediul unui agent extern specializat în procurarea de publicaţii.

B. Prin donaţii - este calea pe care se dezvoltă curent şi retrospectiv colecţiile de

documente româneşti şi străine, oferite cu titlu gratuit de către persoane fizice
(autori, descendenţi ai autorului, persoane particulare etc.), sau juridice
(edituri, asociaţii culturale, organizaţii guvernamentale şi neguvernamentale,
ambasade etc.). Documentele donate, dar care nu se înscriu în profilul
bibliotecii, pot fi reorientate către alte biblioteci. Se recomandă confirmarea
fiecărei donaţii printr-o scrisoare de confirmare-mulţumire. Aceste documente
se înscriu într-un borderou de intrare care trebuie să conţină: numele
donatorului, date minime de identificare bibliografică a documentului (autor,
titlu, an de apariţie, preţ) şi valoarea de inventar a acestora.

C. Prin Depozitul legal de tipărituri şi alte documente grafice şi audiovizuale,

bibliotecile primesc de la editori, cu titlul gratuit, un număr limitat de
exemplare din documentele produse pe teritoriul ţării. De câte un exemplar din
aceste gratuităţi beneficiază bibliotecile care au, prin lege, statut de depozit
legal la nivel naţional sau judeţean.

D. Prin schimb inter-bibliotecar - implică o contrapartidă, un schimb cu

publicaţiile proprii editate de bibliotecă (reviste, anuare, rapoarte, ghiduri,
cataloage).

E. Prin schimb internaţional - este o formă de cooperare între ţări prin care se
obţin documente străine de la partenerii cu care biblioteca dezvoltă relaţii de
schimb. Avantajul principal îl constituie favorizarea includerii lor în
bibliografiile naţionale sau publicaţiile proprii ale structurilor info-
documentare, în publicaţiile oficiale etc.

6
 Dezvoltarea colecțiilor 2019

F. Prin sponsorizare - este activitatea care se desfăşoară pe baza unui contract

încheiat între sponsor şi bibliotecă. Aceştia consimt asupra mijloacelor
financiare şi a bunurilor materiale care se acordă ca sprijin, precum şi a altor
condiţii ale sponsorizării (durată, locaţie, valoarea şi destinaţia finanţărilor,
beneficiile sponsorului etc.)

Selecţia documentelor pentru constituirea colecţiilor

Creşterea numărului de documente, datorată exploziei informaţionale, face imposibilă
pretenţia de exhaustivitate. Dezvoltarea colecţiilor per-ansamblu trebuie să ţină cont de
existenţa celor cinci mari forme de utilizare a bibliotecilor publice:

1.loisir

2.cultură

3.informare

4.formare

5.documentare.

Bibliografie:

1. Ionescu, Sanda. Dezvoltarea colecţiilor de bibliotecă. Curs. 2006.

2. Petrescu, Victor. Biblioteconomie. Miscellanea, Editura „Cetatea de Scaun”,
Târgovişte, 2006.
3. Regneală, Mircea. Vocabular de biblioteconomie şi ştiinţa informării, Bucureşti:
ABIR, 1995.
4. Richter, Brigitte. Ghid de biblioteconomie, Chişinău: Editura Arc, 1997