Boli digestive

La fel ca pielea, aparatul digestiv (cunoscut şi sub numele de canal alimentar sau tract
gastrointestinal) face legatura intre interior si exterior. Tot ce mancam si bem trece prin canalul
digestiv, unde este descompus in componentele individuale, care sunt absorbite de membrana mucoasa
a intestinelor.

Cum functioneaza aparatul digestiv?

Gura

Digestia incepe in cavitatea bucala. Prin mestecare, mancarea este maruntita si transformata cu
ajutorul salivei intr-o masa alimentara umeda. Mancarea devine astfel mai usor de inghitit. Saliva contine
enzime digestive care sunt utilizate pentru a dezintegra chimic glucidele ( carbohidratii)

Stomacul

In limba greacă Gaster, lat. Ventriculus, este organul digestiv la toate animalele pe scara de
evoluţie biologică (de la sepie până la om), fiind un organ musculos gol, la om cu un singur compartiment
(cu mai multe compartimente la rumegătoare şi păsări), în interior căptuşit cu mucoasa gastrică, aceea
captuseala care protejeaza peretii stomacului de acidul clorhidric. El are o capacitate de aproximativ 1,5 l.
Pentru dezintegrarea proteinelor si pentru dezinfectarea masei aduse inauntru, stomacul produce acid
clorhidric.Acesta are un pH cuprins intre 1 si 2- deci este deosebit de acid. Daca este perturbat echilibrul
dintre acid si mucoasa gastrica, se declanseaza gastrita sau ulcerul gastric.

Intestinul subtire

Numit astfel deoarece diametrul său, de 3 cm, este cu mult mai mic decât diametrul intestinului
gros, de 8 cm reprezintă segmentul aparatului digestiv, situat între stomac şi colon (intestin gros). Poate
avea o lungime de până la 7—8 m. Marea majoritatea a proceselor, ce se desfăşoară în cadrul digestiei, au
loc în intestinul subţire, printre care cele mai importante procese ar fi:
  descompunerea grasimilor în acizi graşi;
 descompunerea carbohidratilor complecşi în glucoza;
 ruperea lanţurilor peptidice ale proteinelor şi transformarea în aminoacizi simpli;
 absorbţia aminoacizilor, acizilor graşi şi glucozei în sânge

Prin sistemul circulator, substantele nutritive ajung la fiecare celula in parte. In afara de absorbtie,
cilii intestinali contribuie si la marirea suprafetei de absorbtie. In acest fel suprafata peretelui intestinului
subtire ajunge la dimensiunea unui teren de fotbal, ceea ce ajuta la absorbtia mai rapida a componentelor
alimentare. Dupa trecerea prin intestinul subtire ramane o masa de componente nedigerabile- si anume
reziduurile.

Intestinul gros

Reprezintă partea aparatului digestiv cuprins între intestinul subtire şi anus. Acesta este unul
specific animalelor vertebrate. Este ultima portiune a tractului digestiv format din cecum, colon şi rectul
care se termină la exterior cu rectul. La intestinul gros lipsesc vilozităţile intestinale, fiind prezente doar la
intestinul subtire. In intestinul gros, sarurile devin singura componenta a excrementelor, apa fiind
absorbita. Se formeaza un scaun compact, care este eliminat in final. Daca acest proces este perturbat,
apare diareea sau constipatia.

Flora intestinala

Flora intestinala reprezintă totalitatea microorganismelor,peste 400 de feluri, ce trăiesc în cadrul

intestinului gros al vertebratelor, inclusiv al omului. Aceasta se află într-o relaţie simbiotică cu
organismul-gazdă, fiind atât de importantă încât, de cele mai multe ori, aceste organisme n-ar putea trăi
fără ajutorul florei intestinale. Printre altele, flora intestinala are functia de a reduce componenetele
alimentare care nu au fost suficient digerate in partea superioara a intestinului subtire. Cea mai importanta
fuctie a bacteriilor intestinale este apararea impotriva bolilor. Din acst motiv, se poate spune ca
perturbarea florei intestinale este cauza sau efectul insotitor al multor boli din sectiunea gastro-intestinala.

Sistemul imunitar al intestinului

Membrana mucoasa a sectiunii gastro- intestinala este expusa direct factorilor inritanti, dar si
toxinelor, care sunt ingerate odata cu componentele alimentare. Pentru protectie , in grupuri specifice de
celule ( placile Peyer) sunt produsi constant anticorpi impotriva substantelor ingerate, care protejeaza
corpul de proliferarea germenilor patogeni.

Controlul digestiei

Nu ne vom putea niciodata controla constient activitatea gastro- intestinala, care functioneaza
“automat”, deoarece sistemul digestiv este dirijat de sistemul nervos vegetativ, care scapa in mare masura
controlului nostru constient.

Sistemul nervos vegetativ este format din 3 parti opuse

 Sistemul nervos simpatic, antagonist sistemului parasimapatic, având centrul în măduva spinării
şi hipotalamus;
 Sistemul nervos parasimpatic – sistem nervos ce favorizează regenerarea organismului după
stres;
  Sistemul nervos digestiv, cu nervul vag ce leagă maduva spinarii şi tractusul digestiv.

Acest sistem funcţionează relativ independent de sistemul nervos central (creier).Pentru o digestie corecta
este important ca in timpul mesei sistemul simpatic sa intre in repaus, iar parasimpaticul sa se activeze,
ajutat de o atmosfera relaxanta.

BOLILE CARE AFECTEAZA APARATUL DIGESTIV

ABCESUL DENTAR: este o acumulare de puroi la sau in jurul radacinii. Abcesul dentar poate
fi destul de dureros si dintele afectat poate ajunge sa se clatine.

Afte bucale ( Ulcere aftoase): Ulcerul sau sancrul aftos este o leziune de forma ovala
ssau rotunda, inconjurata de o zona rosie. Cuvantul grecesc “aftae” inseamna “a da foc”. Aftele sunt
intalnite de obicei in zonele mobile a cavitatii bucale, pe obraz, limba, gingii si partea dinauntrul
buzelor.
Alergii: Printre cele mai cunoscute alergii se numara guturaiul de fan, alergiile provocate de
praful domestic incarcat cu dejectii ale paianjenilor, alergiile de contact si de alimentatie, precum si
astmul bronsic, neurodermita, alergiile la parul de animale si la intepaturile de insecte.Motivul
cresterii dramatice a incidentei alergiilor este stilul de viata, din ce in ce mai indepartat de natura,
caruia i se adauga poluarea tot mai accentuata a mediului inconjurator. Cuvantul “alergie” vine din
limba greaca si inseamna “un alt efect”.

Cand suferim de alergii, sistemul imunitar reactioneaza in mod diferit decat ar trebui, se apara de
substante care, in sine,sunt total inofensive. In cazul persoanelor alergice la polen, sistemul imunitar
reactioneaza prin guturaiul de fan sau prin astm. Corpul elibereaza mai multa histamina, care determina o
inflamatie a cailor respiratorii. Ca simptome pentru alergii asemanatoare celor de guturai (secretiile nazale
apoase, stranuturi repetate)sau reactiile cutanate se declanseaza inclusiv la contactul cu dejectiile
paienjenilor de casa sau cu parul de animale (rinita alergica).

In cazul alergiei de contact, avem de-a face cu un contact indelungat cu anumite substante, cum ar fi
nichelul sau diferite mijloace parfumante,bijuterii, imbracaminte si care determina la nivelul pielii
eczeme(dermatite atopice), eruptie insotita de mancarimi.

In cazul alergiilor alimentare,anumite albumine determina reactii alergice.Sistemul imunitar trebuie

sa invete din prima zi de viata care sunt substantele capabile sa puna in pericol organismul si care
nu.Sistemul imunitar profita de contactul corpului nostru cu diferite microorganisme inofensive- o cantitate
mica de murdarie este sanatoasa! In schimb, igiena exagerata poate fi un factor declansator de alergii.

Anorexie: Cuvantul grecesc “anorexis” inseamna “lipsit de foame” sau “lipsit de dorinta”. Cel
mai important simptom al acestei boli de nutritie este o dieta autoimpusa stricta, care poate ajunge
la proportii ce pun in pericol viata persoanei. Sunt vizate mai ales fetele dar si baietii intre 10 si 25
de ani. Declansatoare sunt adesea conflictele cu prietenii sau idealul nostru vesnic de greutate.

Modul anorexic de pretuire a propriei persoane se autodefineste puternic prin intermediul aspectului
fizic si cel al greutatii. Un alt aspect caracteristic este reflexul puternic de autocontrol. Pacientul este extrem
de neindurator cu el insusi, propria greutate fiind analizata extrem de critic. In mod paradoxal, chiar daca
este puternic subponderala, persoana se simte intolerabil de grasa. Anorexia poate duce la o pierdere in
greutate de 50 de procente, pacientii slabind intre 30 si 40 de kg prin infometare. Datorita pierderii drastice
in greutate, apar diferite probleme fizice: la fete lipseste menstruatia, procesele de crestere sunt incetinite si
se produce o inmultire a problemelor circulatorii. In primii ani, simptomatologia anorexiei poate comuta
spre bulimie, iar uneori poate reveni la anorexie.

Apendicita: Apendicele este o sectiune infundata a colonului, aflata in partea dreapta,

inferioara a abdomenului, in cavitatea bazinului. La apendicita, insa, nu apendicele este inflamat,
cum ne face sa credem numele acestei afectiuni, ci doar o mica excrescenta a acestuia, de forma
unui vierme – apendicele vermicular. In urma patrunderii bacteriilor in interiorul sau – in cazul unei
infectii intestinale, sau prin infundarea sa ( de pilda din cauza samburilor de cireasa inghititi),
mucoasa se inflameaza.

In faza avansata a bolii, peretele apendicelui cedeaza (perforarea abdomenului), iar puroiul si
bacteriile ajung in cavitatea abdomenului. Aceasta este o situatie in care viata se afla in pericol si trebuie
imediat tratata de catre un specialist.

Apendicita se manifesta frecvent prin dureri puternice in partea dreapta, inferioara, a

abdomenului. Uneori este posibil sa apara dureri in partea superioara a abdomenului sau o diaree
dureroasa. Masurarea temperaturii corporale ofera un indiciu clar: daca temeperatura rectala e mai mare
cu mai mult de 1 grad C fata de temeperatura masurata sub brat, aceasta este o indicatie clara a prezentei
unei inflamatii in zona abdominala. In cazul unor suspiciuni, doctorul realizeaza o ecografie a zonei
abdominale si o analiza a sangelui.

Arsuri stomacale: Arsurile la stomac se numesc în termeni medicali pirozis și sunt cauzate
de diferiți factori. În principal, arsurile la stomac sunt un rezultat al unei afecțiuni gastrice sau al unui
stil de viață nesănătos. Este posibil ca arsurile la stomac să se instaleze cu precădere după o masă
copioasă, însă dacă apar regulat și intensitatea crește este necesar să ne adresăm medicului deoarece
pot ascunde o afecțiune gravă.
Arsurile la stomac apar în momentul în care conținutul din stomac ajunge în esofag. Acest traseu
invers se întâmplă atunci când sfincterul esofagian nu mai funcționează în mod corespunzător sau este slăbit.
Astfel, acidul gastric din stomac irită esofagul și conduce la apariția arsurilor, iar cauzele pot fi multiple.
Principala cauză care provoacă arsuri la stomac este refluxul gastroesofagian, o afecțiune în sine care
necesită tratament, însă există și o serie de alimente care pot determina apariția arsurilor stomacale. De
asemenea, fumatul, consumul de cafea, alcool și băuturi carbogazoase, mai ales pe stomacul gol, îl pot irita și
pot creea senzația de arsură. O serie de medicamente, cu precădere cele cu rol antiinflamator, categorie din
care fac parte ibuprofenul și aspirina, afectează stomacul prin iritarea mucoasei și luate un timp îndelungat
cauzează arsuri la stomac. Pe de altă parte, arsurile la stomac pot fi simptom al herniei hiatale, o afecțiune
caracterizată printr-o deschizătură anormală a diafragmei, care permite pătrunderea unei părți din stomac în
zona superioară. Alte afecțiuni care sunt însoțite de arsuri stomacale sunt hiperaciditatea gastrică, gastrita,
ulcerul gastric și duodenal, cancerul de stomac sau esofag și sclerodermia, o afecțiune caracterizată de o
creștere masivă a producției de colagen, aspect care duce la îngroșarea vaselor de sânge și a organelor,
implicit, și a tractului gastrointestinal.

Ascita: reprezintă acumularea de lichid în abdomen. Cauzele formării pot fi diferite, variind de
la boli de ficat, insuficiență renală, la diverse forme de cancer și insuficiență cardiacă.

Balonarea: Balonarea este acumularea de aer sau gaze in tractul gastro-intestinal. Aceste

acumulari sunt create fie de ingerarea de aer, incazul meselor consumate prea rapid, fie de generarea
 unei cantitati marite de gaz in procesul de digestie, din cauza unor alimente nedigerabile, imediat
dupa ingerare, cum sunt legumele cu pastai, ceapa si varza.
Dar balonarea mai poate fi provocata si de activitatea digestiva necorespunzatoare a stomacului si
intestinelor. In acest caz, mancarea nedigerata ajunge in colon, in timpul descompunerii ei de catre bacteriile
digestive acolo generandu-se gaz. Adesea, din cauza deigestiei inca nestabilizate, bebelusii sufera de
balonare, iar in cazurile grave, aceasta se numeste colici de trei luni. Balonarea mai poate fi provocata si de
alterarea florei intestinale, intoleranta la anumite alimente sau unele boli ale ficatului.

Boala celiaca: Boala celiacă (intoleranţa autoimună la gluten) este o afecţiune cronică
autoimună care afectează în principal intestinul subţire și care este declanșată de ingestia de
gluten la persoane predispuse genetic. Cunoscută și sub denumirea de enteropatie glutenică (gr.
enteron – intestin, pathos – suferinţă), adică o suferinţă a intestinului, boala celiacă este în prezent
recunoscută drept o afecţiune sistemică, care poate afecta și alte sisteme și organe.

Acest caracter sistemic al bolii presupune că manifestările clinice pot fi foarte variate, de la tulburări
digestive (balonare, diaree, dureri abdominale recurente) la probleme extra-digestive (tulburări neuro-
psihice, hematologice, osteo-articulare, endocrinologice). Boala celiacă este una dintre cele mai frecvente
afecţiuni digestive cronice, afectând aproximativ 1% în populaţie. Cu toate acestea, afecţiunea este sever
subdiagnosticată, iar lipsa diagnosticului expune pacienţii la complicaţii.

Boala Crohn: Atat boala Crohn, cat si colita ulceroasa sunt imbolnaviri cronice ale
intestinului (CED). Din cauza unei reactii suprapuse a sistemului imunitar, se poate ajunge  de la
inflamatii usoare la inflamatii grave ale mucoasei intestinale; la boala Crohn sunt afectate si
straturile profunde. In timp ce boala Crohn poate aparea pe intreg tractul digestiv, inflamatia la
colita ulceroasa se limiteaza doar la intestinul gros.

Ca urmare a inflamatiei, absobtia alimentelor este limitata, asa incat pot aparea carente, anemii si pierderi in
greutate. Imbolnavirile cronice ale intestinului apar deseori intre 20 si 30 de ani si induce probleme oculare,
inflamatii ale incheieturilor si iritatii ale pielii. Primul indiciu al unei inflamari a intestinului sunt diariile
cronice. Atat boala Crohn, cat si Colita ulceroasa pot aparea in reprize; declansatorii acestor reprize fiind
stresul si incordarea psihica.

Boala Wilson: este o afecţiune autozomal-recesivă, cauzată de o mutaţie/deleţie la

nivelul genei ATP7b de pe braţul lung al cromozomului 13, ce codifică o proteină
transportoare transmembranară, o ATP-ază, care realizează atât transferul cuprului
în ceruloplasmină, cât şi excreţia biliară a acestuia. Aceste mutaţii au drept consecinţă
pierderea funcţiei de transport a proteinei, urmată de:
 lipsa încorporării cuprului în ceruloplasmină, ce are drept consecinţă secreţia unei
apoproteine, ce este rapid degradată, ceea ce explică scăderea nivelului
ceruloplasminei în serul pacienţilor cu boala Wilson;
 scăderea marcată a excreţiei biliare a cuprului cu acumularea excesivă în hepatocit,
ulterior şi în alte ţesuturi; efectul toxic celular al cuprului se realizează prin
acumularea de radicali liberi, oxidarea lipidelor, enzimelor şi proteinelor
citoscheletale şi inducerea apoptozei celulare, cu apariţia leziunilor tisulare.
 Boala Whipple: Boala Whipple este o infecție bacteriană rară, care interferează cu
digestia normală, împiedicând intestinul subțire să lase substanțele nutritive să treacă în restul
corpului, pentru a fi absorbite (malabsorbție).
Boala Whipple poate infecta și alte organe, inclusiv creierul, inima, articulațiile și ochii. Lăsată
netratată, afecțiunea  poate duce la complicații grave, fiind posibilă chair și moartea. Cu toate
acestea, o cură de tratament cu antibiotice poate ajuta la vindecarea bolii Whipple.

Bulimie: este o boala conditionata psihic, aparuta mai des in ultimele decenii. Este cauzata mai
ales de prevalenta idealului de frumusete, care ne este prezentat in fiecare zi de catre media, dar si
experientelor sexuale negative sau problemelor din cadrul caminului.
Adesea, comportamentul bulimic se mentine insa tare total ascunsa, nefiind remarcat nici macar de prieteni
sau de membrii familiei.
De obicei cele care sufera de bulimie sunt femeile, dar procentul de barbati afectati de aceasta boala
este si el in crestere. La aparitia acestei boli este specifica aparitia unor nevoi incontrolabile de a manca, prin
care grupurile tinta devoreaza alimente foarte bogate in calorii, cum ar fi budinca, ciocolata sau chipsurile
de cartofi. Din cauza temerilor pentru propria “imagine”, alimentele sunt vomate. Tipice sunt si utilizarea
frecventa a dietelor tip post, a laxativelor si a diureticelor.
Din punct de vedere al pacientilor, totul se invarte in jurul mancarii, se dicuta doar despre
cumpararea si prepararea alimentelor. Alternarea continua a puseurilor de foame extrema si a dietelor
cauzeaza fluctuatii puternice in greutate. In mod normal, greutatea unei persoane bulimice se mentine in
zona normala- spre deosebire de greutatea celor care sufera de anorexie (anorexia nervoasa).

Calculi biliari (litiaza biliara): Lichidul biliar este format de ficat si contine mai ales
colesterina si acizi biliari. Scopul lor este de a lichefia grasimile din alimente in intestin, pentru a le
face, astfel, accesibile enzimelor digestive. In total, ficatul produce aproximativ un litru de bila
galbena pe zi, care este  ingrosata prin reducerea de apa in vezica biliara, devenind astfel bila verde.

Cand ingerati mancaruri grase, vezica biliara se contracta, iar bila se scurge in intestinul subtire prin canalul
biliar, unde apoi isi indeplineste functiile digestive. Din diverse motive, care nu au putut fi lamurite in
totalitate pana acum, bila se poate condensa  constituindu-se in pietre biliare.

Excesul de colesterol in lichidul biliar favorizeaza acest proces. Daca pietrele raman in vezica biliara, de
obicei ele nu produc nici un fel de probleme. Daca insa ajung in canalul de deversare spre intestin, pot
produce colici dureroase.

Cancer colorectal
Cancer esofagian
Cancer gastric
Cancerul pancreatic
Ciroza biliara
Cancer hepatic- Hepatocarcinom
Ciroza
Colecistita
 Colita
Colon iritabil
Constipatia

Deglutitia (mecanismul de inchitire): in urma digestiei bucale efectuata prin

digestia fizica si chimica a alimentelor, prin masticatie si respectiv actiunea salivei, in
cavitatea orala se formeaza bolul alimentar pregatit pentru a fi propulsat mai departe la
urmatorul nivel al tractului digestiv pentru continuarea digestiei. Acest proces se numeste
deglutitie. Comunicarea centrilor nervosii cu muschii implicati in procesul deglutiei se face
prin intermediul ramurilor din trigemen, facial, glosofaringian si hipoglos.

Deglutitia se desfasoara in trei timpi: bucal, partial voluntar, dupa care urmeaza

timpul faringian si esofagian, in care transportul bolului de la istmul orofaringian pana la stomac se
realizeaza involuntar.

Deshidratarea
Diareea

Diverticuloza si diverticulita: Diverticulii sunt structuri saculare ce se formeaza la nivelul

pliurilor mucoasei intestinale, aparand mai ales in partea inferioara a sistemului digestiv, si anume in colon.
Acestia sunt foarte comuni la persoanele cu varste de peste 40 de ani, in majoritatea cazurilor neprezentand
nicio problema si niciun risc pentru sanatate. Cateodata, insa, una sau mai multe din aceste structuri devine
imflamata sau infectata, aceasta conditie fiind numita diverticulita. Aceasta poate provoca simptome precum
puternice dureri abdominale, greata, febra, precum si o modificare a rutinei zilnice de excretie.

Diverculita poate varia de la forme usoare, ce se trateaza cu odihna si antibiotice , pana la forme mai severe ce
pot necesita chiar si interventie chirurgicala.

Dizenteria
Esofagita
Eruptia dentara
Fibroza chistica
Fisuri anale
Flatulenta si balonarile
Gastrita
Gastroenterita
Giardia
Gingivita
Greata si varsaturile

Halena: (respiratia urat mirositoare):  apare, ca urmare a consumului unor anumite

legume (ceapa, usturoi) ori dupa un consum excesiv de excitante, cum ar fi alcoolul, bauturile
energizante, tutunul. Nu sunt rare situatiile in care o igiena defectuasa a danturii este cauza. Un
studiu facut de specialisti arata ca periajul cu o pasta de dinti care contine 20 la suta bicarbonat de
sodiu reduce respiratia urat mirositoare pentru circa doua ore. Apa de gură, recunoscută pentru
calitatea de a distruge bacteriile, este una dintre cele mai uzuale metode de a scapa de  halena.  Se
pare ca cea mai buna solutie nu e cea din comert, ci un amestec lichid pe baza de clor si zinc.

Hepatita
Hemoroizi
Hernie inghinala
Hernie hiatala
Hernie de disc
Icterul
Indigestia (dispepsia)
Infectia digestiva cu Helicobacter pylori
Intoleranta la alimente
Malabsorbtia
Mancarimea anala (pruritul anal)
Obezitate
Paraziti intestinali
Pancreatita acuta
Refluxul gastroesofagian
Salmoneloza (enterocolita cu Salmonela)
Trichineloza
Tumorile esofagiene
Ulcer peptic
Varice esofagiene