XII.

COMUNICAREA

1. Fundamentele comunicarii: componente, niveluri, tipuri, bariere.

Comunicarea = un schimb de informatii.
 Componentele si procesul comunicarii:
- emitatorul: cel care transmite mesajul adresat receptorului; transmisiunea are
loc in urma unui de proces de codificare/transpunere a mesajului intr-un cod
(sistem de semne sau simboluri/limbaje);
- mesajul: = continutul comunicarii care este transmis; transmisiunea poate fi
bruiata de zgomote (surse perturbatoare) sau nu;
- canalul de comunicare: vizual, fata in fata, prin telefon sau alte mijloace
tehnice;
- receptorul: cel care primeste mesajul si va realiza o descifrare a mesajului.
Ulterior, el fie va inchide comunicatia, fie o va continua emitand, la randul
sau, feedback-uri.
 Tipuri de comunicare:
- comunicare verbala: realizata pe cai lingvistice;
- comunicarea non-verbala: realizata prin cai non-lingvistice – (1) mesaje
corporale – pozitia corpului, gestica, mimica, contact vizual, contact fizic; (2)
comunicare spatiala – distanta dintre doua persoane care comunica; (3)
paralimbaj – tonul, intonatia, accentul.
 Bariere in comunicarea eficienta:
- tendinta de a judeca;
- oferirea de solutii;
- recurgerea la ordine;
- folosirea amenintarilor;
- moralizarea;
- evitarea abordarii unor probleme importante/schimbarea sensului
conversatiei;
- incercarea de a rezolva problema comunicarii prin impunerea unor
argumente logice proprii.
  Situatii de perturbare a comunicarii:
- Blocajul (imposibilitatea de a comunica);
- Bruiajul (deformarea continutului unui mesaj din cauza galagiei);
- Distorsiunea informatiilor (deformarea neintentionata a unui mesaj,
indeosebi atunci cand el trebuie sa parcurga mai multe verigi).
 Niveluri ale comunicarii:
- comunicarea intrapersonala: = relatia dintre o persoana si propria voce
interioara; forme: reflectia, meditatia, reveria, introspectia etc;
- comunicarea interpersonala: = dialogul exclusiv dintre doi interlocutori.
- comunicarea de grup: = comunicarea intr-un anturaj intim, in interiorul
echipei, al echipajului, al familiei sau chiar intr-un cerc restrans de persoane;
vizeaza viata sociala, familiala si profesionala a individului.
- comunicarea publica: = orice gen de cuvantare sau prezentare sustinuta de
catre o persoana direct sau in prezenta unui auditoriu de cel putin 3 persoane
(discurs public)
- comunicarea de masa: = producerea si difuzarea mesajelor scrise, vorbite,
vizuale sau audiovizuale de catre un sistem mediatic si institutionalizat catre
un public variat si numeros.

2. Rolul comunicarii in procesul de consiliere.

 Consilierea, ca tip de activitate analizata de la aspectele sale generale pana la

cele particulare, este:

- Relatie: legatura/apropierea care se stabileste intre consilier-consiliat si care anuleaza

izolarea, separarea dintre cei doi. Reprezinta primul pas pentru anularea izolarii
consiliatului in viata sa personala in cea educationala.
- Comunicarea: este autentica atunci cand devine biunivoca – transmiterea problemelor
educationale de la consiliat catre consilier, respective directionarea adecvata de la
consilier catre consiliat. Astfel, comunicarea propriu-zisa reprezinta intalnirea dintre
repertoriul consiliatului cu cei al consilierului (repertoriul este alcatuit din schemele
cognitive, affective si volitive prin care este filtrat mesajul – cunostinte, priceperi, valori,
atitudini, credinte).
- Conversatie: reprezintao metoda de cunoastere a personalitatii, dar si de interventie
asupra ei, atunci cand indeplineste conditiile necesare: evitarea barierelor de comunicare
 de catre consilier; atitudine stimulativa din partea consilierului; receptivitatea
partenerilor; incredere reciproca; empatia consilierului; ascultare active.
- Sfatuire: conversatia este sfatuire atunci cand mesajul de la consilier la consiliat este un
raspuns clar, mai mult sau mai putin directive, adresat la intrebarea consiliatului.
- Interventie.