MAŞINI PENTRU DEGAJAREA DRUMURILOR PE TIMP DE IARNĂ

Maşini pentru curăţat şi îndepărtat zăpada

In timpul iernii datorită temperaturilor scăzute şi a căderii zăpezii, circulaţia pe drumurile
publice şi pe pistele aeroporturilor poate deveni impracticabilă datorită depunerii zăpezii şi formării
poleiului sau a gheţii, fiind necesară deszăpezirea carosabilului sau împrăştierea de materiale
speciale pentru uşurarea traficului.
Zăpada se poate depune pe carosabil prin ninsoare liniştită sau prin viscolire.
La grosimi ale stratului de zăpadă afânată până la 10 cm, autovehiculele sunt nevoite să-şi
reducă viteza până la 15 km/h, la grosimi de 10-25 cm se pun lanţuri la roţile motoare, iar la straturi
de zăpadă de peste 25 cm circulaţia, practic, se întrerupe.
Combaterea înzăpezirilor datorate viscolului se poate face pe două căi:
- prin măsuri constructive: înălţarea platformei faţă de terenul înconjurător sau adoptarea de
taluzuri line în debleu, cunoscut fiind faptul că sectoarele de drum în rambleu cu înălţimea de
0,5-12 m sunt neînzăpezibile, iar debleurile foarte mici sau cele foarte adânci nu se înzăpezesc
deoarece, depresiunea curenţilor de aer fiind insuficientă, nu se formează vârtejuri;
- prin dispozitive de protecţie contra înzăpezirilor: crearea de obstacole în calea vântului pentru
oprirea zăpezii înainte de a ajunge pe platforma drumului.
Mijloacele de apărare împotriva pericolului de înzăpezire în timpul viscolelor pot fi cu
caracter permanent sau temporar. Cele cu caracter permanent, curent utilizate, se referă la realizarea
unor perdele de protecţie din arbori şi garduri fixe, la o distanţă de 15-35 m de marginea drumului,
în timp ce mijloacele cu caracter temporar se aplică numai pe timpul iernii şi constau din realizarea
unor panouri montate în mod provizoriu (parazăpezi).

Construcţia maşinilor pentru curăţat zăpada

Degajarea drumurilor de acces acoperite cu zăpadă constituie o problemă deosebit de
importantă, atât pentru economie cât şi pentru siguranţa circulaţiei. Îndepărtarea zăpezii de pe
carosabil poate fi realizată cu mijloace mecanice de diverse tipuri, de la plugurile cele mai simple,
care depun zăpada pe marginea carosabilului (gredere, buldozere, tractoare sau autocamioane cu
lamă), până la maşinile cele mai complexe, de tipul frezelor şi turbofrezelor de mare capacitate,
capabile să arunce zăpada degajată la distanţe foarte mari (pulverizatoare de zăpadă).
Utilajele cu lamă se folosesc numai atunci când grosimea zăpezii nu depăşeşte 40 cm. Când
pe carosabil a rămas un strat subţire de zăpadă, finisarea curăţirii se face cu utilaje care au şi perie
mecanică cilindrică. Lucrările de deszăpezire propriu-zise constau în îndepărtarea zăpezii cu
ajutorul turbofrezelor de zăpadă, atât pentru straturi mai groase de 40 cm cât şi pentru zăpada
adunată în cordon la marginea carosabilului sau pe acostament de către formaţia de patrulare
folosită la curăţirea zăpezii.
Frezele de zăpadă sunt, în general, maşini autopropulsate utilizate la degajarea
aeroporturilor, autostrăzilor, bulevardelor şi a altor terenuri acoperite cu zăpadă, acolo unde pot fi
manevrate cu uşurinţă, prin preluarea zăpezii direct de pe carosabil sau de pe marginea acestuia
(atunci când au fost utilizate anterior pluguri de zăpadă) şi aruncarea (împrăştierea) la o anumită
distanţă de zonele circulate. Ele se construiesc în diverse variante constructive, în funcţie de
autoşasiul pe care sunt montate, însă principiul de funcţionare este relativ acelaşi: preluarea zăpezii
de pe o anumită lăţime de drum cu ajutorul unor rotoare cu spire sau benzi elicoidale dispuse
frontal şi introducerea acesteia într-un ventilator-aruncător care o evacuează în lateral la o distanţă
corespunzătoare de marginea drumului.
Există o gamă largă de maşini de pulverizatoare (freze) de zăpadă, de la capacităţi şi lăţimi
de lucru foarte mici până la maşini de capacităţi foarte mari şi lăţimi de lucru cât banda de
circulaţie.
Astfel, firma STIGA Inc. S.U.A., produce şi comercializează în România freze de zăpadă cu
conducere manuală (tip motocultor) cu puteri cuprinse între 3-10,5 CP şi capacităţi de aruncare de
300-1100 kg/min (1000-2700 m /h), pentru lăţimi de lucru de 51-76 cm.
De asemenea, firmele MTD şi ISEKI, realizează freze cu lăţimi mici de lucru (53-66 cm),
utilizând motoare în 2 şi 4 timpi cu puteri de 3-9 CP, evacuarea materialului făcându-se sub un
unghi de 190o. Rotoarele de colectare a zăpezii sunt realizate sub formă de benzi elicoidale din
cauciuc sau oţel, cu cuţite cu tăiş drept sau zimţat, [54].
La noi în ţară, INMA Bucureşti a conceput şi realizat un motocultor COMBITRAC cu
puterea motorului de 12 CP, ce poate fi echipat cu lamă sau freză de zăpadă cu lăţimea de lucru 62
cm, având un rotor de adunat zăpada cu benzi elicoidale zimţate, [54].
Turbofrezele pot fi prevăzute cu unul sau două rotoare de preluare şi afânare a zăpezii în
funcţie de capacitatea de lucru. Aceste rotoare pot fi numai cu spire elicoidale sau pot fi construite
sub forma unor benzi cu cuţite dispuse elicoidal. Cuţitele pot avea tăiş drept sau zimţat, pentru
tăierea şi spargerea blocurilor de gheaţă sau zăpadă îngheţată. Spirele şi benzile pot avea unul sau
două începuturi.
In cazul în care maşina este prevăzută cu două rotoare frontale (fig.10.1), acestea au acelaşi
sens de rotaţie, rotorul superior fiind necesar pentru straturi mai groase de zăpadă. Rotoarele preiau
zăpada din faţa utilajului şi o transportă către unul din capete, acolo unde se află dispusă fereastra
de aspiraţie a ventilatorului aruncător.
In cazul frezelor de capacităţi reduse, atât rotoarele cât şi ventilatorul sunt acţionate de la
motorul autoşasiului, însă turbofrezele de capacităţi mai mari au montat pe autoşasiu un motor
suplimentar care acţionează organele de lucru prin intermediul unei transmisii corespunzătoare cu
cuplaje cardanice, transmisii cu curele trapezoidale şi angrenaje cu roţi dinţate. De la acelaşi motor
este acţionată şi instalaţia hidraulică a utilajului, necesară pentru ridicarea şi coborârea acestuia,
precum şi pentru înclinarea sau rotirea carcasei ventilatorului - aruncător.
 Fig.10.1. Schema de principiu a turbofrezelor de zăpadă

l.cuţit de raclare; 2.rotoare cu benzi elicoidale; 3.ventilator - aruncător; 4.conductă de transport

pneumatic; 5.fereastră de aspiraţie; 5.benzi elicoidale

Calculul parametrilor ventilatorului-aruncător

Evacuarea zăpezii din maşină şi aruncarea la distanţă a acesteia se realizează cu ajutorul
ventilatorului aruncător (fig.10.2a), [7,28].
Acesta are un efect combinat de ventilare şi aruncare în funcţie de densitatea
particulelor de material: la particule uşoare efectul principal îl constituie ventilarea, iar la
particulele mai mari este aruncarea

1.carcasă; 2.disc; 3.palete; 4.fereastră de aspiraţie; 5.racord de legătură; 6.conductă de transport pneumatic;
7.deflector curb; 8.clapetă de reglare a distanţei de aruncare

Fereastra de alimentare a ventilatorului - aruncător poate fi amplasată într-una din poziţiile

I, II sau III (vezi fig.10.2a), însă pentru primele două poziţii randamentul ventilatorului este mai
redus şi consumul de energie mai mare.Rotorul ventilatorului poate fi format dintr-un suport simplu
în cruce sau în formă de disc circular, în funcţie de numărul de palete. Carcasa are forma cilindrică.
Paletele rotorului sunt dispuse fie înclinat înapoi, sub unghiul P=5-15°, fie radial, în acest
caz realizându-se o evacuare sigură fără înfundări.
Procesul de evacuare şi transport pentru particule grele poate fi împărţit în mai multe etape:
- mişcarea particulelor pe paletele rotorului (la alimentarea laterală) de la
interior către carcasa ventilatorului-aruncător;
- mişcarea particulelor pe carcasa cilindrică;
- aruncarea particulelor de către palete în conducta de evacuare;
- deplasarea particulelor în zbor, în conducta de transport;
- deplasarea particulelor cu frecare pe deflector;
- deplasarea particulelor în zbor, dincolo de conducta de transport.
In cazul particulelor uşoare transportul se face pneumatic.
 Calculul capacităţii de lucru a ventilatorului-aruncător se face pentru particule grele, în
ipoteza că pe fiecare paletă se dispune aceeaşi cantitate de material, iar forma acesteia are secţiunea
are secţiunea triunghiulară (fig.10.2b), [7,28].

Volumul de material aruncat de o paletă a ventilatorului este egal cu:unde: Vr este volumul de
material debitat la o rotaţie a ventilatorului, iar z - numărul de palete

Elemente de calcul la maşinile de împrăştiat material antiderapant Calculul sistemului de

dozare
Dozarea materialelor antiderapante sau degiverante, ca operaţie distinctă în procesul distribuţiei
(împrăştierii) acestora, este caracteristică pentru maşinile de împrăştiat prin centrifugare.
Sistemul de dozare folosit la maşinile tractate de împrăştiat materiale antiderapante este de tipul
cu fantă şi viteză reglabile. La acest dozator (fig.10.9) evacuarea materialului din buncăr se face forţat
prin intermediul transportorului cu bandă printr-o fantă cu secţiunea B t.h (Bt - lăţimea ferestrei de
evacuare, h - înălţimea ferestrei de evacuare a materialului), [39].

Fig.10.9. Sistem de dozare a materialelor antiderapante

Pentru a calcula înălţimea fantei de trecere a materialului se egalează debitul de material Q ce

trece prin fereastra din spatele buncărului de material, cu debitul care asigură distribuţia unei anumite
cantităţi de material N pe unitatea de suprafaţă.
Astfel, debitul asigurat de trecerea materialului prin fereastra de evacuare este dat de relaţia,
T391:

în care: vt este viteza transportorului; y - coeficientul de umplere; p - masa volumic a materialului

împrăştiat; kv - coeficient de reducere a vitezei datorită alunecări materialului faţă de transportor
(kv=0,6... 0,9).
Acest debit se poate modifica, fie prin modificarea secţiunii de evacuare, fi( prin modificarea
vitezei transportorului.
Cunoscând norma care trebuie distribuită pe unitatea de suprafaţă N (kg/m ) s< poate aprecia
debitul transportorului, astfel:
unde: Bm este lăţimea de împrăştiere, iar v m - viteza de înaintare a maşinii.
Egalând cele două expresii ale lui Q, se obţine cantitatea de material distribuită pe unitatea de
suprafaţă N care este egală cu:

sau înălţimea ferestrei de evacuare pentru a asigura această cantitate:

Viteza de deplasare a maşinii se poate aprecia prin viteza periferică a roţii de transport, în timp
ce viteza transportorului de evacuare se poate aprecia prin viteza periferică a tamburului său de
antrenare, astfel că raportul vm/vt se poate scrie:

unde: Dr, sunt diametrul, respectiv viteza unghiulară, ale roţii de acţionare; d t, - diametrul şi viteza
unghiulară ale tamburului de antrenare a transportorului; i t - raportul de transmitere de la roata de
acţionare la tamburul transportorului. Acesta conduce la o expresie a înălţimii ferestrei de evacuare de
tipul:

Rezultă că norma de material N distribuită pe unitatea de suprafaţă poate fi reglată, fie prin
modificarea înălţimii h a ferestrei de evacuare cu ajutorul unui şibăr, fie prin modificarea raportului de
transmitere a mişcării de la roata maşinii la tamburul transportorului printr-o transmisie adecvată.

Calculul aparatului de distribuţie

Procesul de împrăştiere prin centrifugare este constituit din trei faze: alimentarea excentrică a
aparatului cu material; mişcarea particulelor de material pe disc; repartizarea pe suprafaţa carosabilului
sau a pistei.
Alimentarea cu material antiderapant a aparatului de distribuţie centrifugal se face prin
intermediul dozatorului cu şibăr de la capătul transportorului cu bandă.
Materialul cade continuu pe disc, cu debitul Q, printr-un tub sau jgheab ce se termină cu o gură
de alimentare, proiecţia conturului acesteia pe disc fiind delimitată de o curbă oarecare cuprinsă între
două raze ri şi r2 (fig.10.10), [39].

Fig.10.10. Schemă pentru determinarea poziţiei gurii de alimentare a discului

 Pentru ca materialul să fie antrenat în mişcare centrifugală trebuie ca raza r i să fie mai mare
decât raza limită riim care rezultă din condiţia:

de unde rezultă raza limită (minimă) de dispunere a gurii de alimentare:

Este necesar, aşadar, ca gura de alimentare să fie dispusă în afara razei r lim:
In general, diametrul discului centrifugal de împrăştiere este de 600 mm, iar turaţia acestuia de
425 (750) rot/min.
Sub acţiunea forţelor ce acţionează asupra lor (forţa centrifugă, forţa de frecare. forţa Coriolis),
particulele de material căzute pe disc, se deplasează spre paletele cele mai apropiate după traiectorii
similare, apropiate de spirala logaritmică (fig.10.11 a).

Fig.10.11. Zona de împrăştiere a materialului de către discul centrifugal, [39]

Din clipa lovirii unei particule de paletă, începe o mişcare pe disc ghidată, cu o traiectorie care
depinde de profilul paletei.
Dacă jgheabul sau tubul de dirijare spre disc este dispus central atunci particulele vor fi dirijate
pe toată circumferinţa discului, atât în spate cât şi în faţă, precum şi în părţile laterale. Dacă tubul de
dirijare este dezaxat faţă de disc, atunci particulele vor fi antrenate în mişcare numai spre paletele din
acea parte, ceea ce face ca descărcarea particulelor să se realizeze pe un sector de cerc cu unghiul de
împrăştiere 9 (fig.10.11 b). Pentru o bună funcţionare a aparatului de distribuţie centrifugal, gura de
descărcare are o formă diferită de cerc, ca în fig.10.11b , unghiul 9 fiind unghiul de descărcare a unei
palete (9 = 120-150°).
Pentru a limita şi mai mult împrăştierea (aşa cum este cazul distribuirii materialelor
antiderapante pe şosea) se pot aşeza, de o parte şi de alta a discului centrifugal, două plăci deflectoare,
îngustând zona de împrăştiere sau se poate reduce corespunzător turaţia discului centrifugal prin
reducerea turaţiei motorului tractorului.
Calculul capacităţii benei
La maşinile de împrăştiat materiale antiderapante, buncărele au forme diferite (trunchi de con,
trunchi de piramidă, prismă), capacitatea acestora fiind de 3-10 m .
Pentru asigurarea scurgerii materialelor spre aparatele de dozare (distribuţie), pereţii din partea
inferioară a buncărelor se dispun înclinat sub un unghi a=45-60 0.
Buncărele sunt executate, în general, din tablă de oţel, fiind frecvent vopsite cu lacuri
anticorosive. La maşinile de împrăştiat tractate sau autopropulsate, buncărul este format dintr-o parte
paralelipipedică şi o parte prismă trapezoidală.
Pentru dimensionarea buncărului trebuie să se ţină seama, în primul rând de lungimea şoselei pe
care se administrează materialul antiderapant sau degiverant, astfel încât maşina să fie alimentată la
depozitele din localitate.
Astfel, volumul materialului din buncăr Vm este dat de relaţia:

unde: Lsos este lungimea zonei de stradă pe care se face distribuirea; B c - lăţimea carosabilului (lăţimea
de distribuţie); hs - înălţimea stratului de material distribuit.
Cunoscând gradul de umplere a buncărului k u (ku=0,8-0,95) şi volumul de material necesar se
determină volumul buncărului: