http://www.worldometers.

info/world-population/
http://www.worldometers.info/world-population/
 În prezent 54% din populația Planetei locuiește în orașe

http://mashable.com/2014/07/18/urbanization-city-growth/#wV8_AjtU.Zqz
 CURS ECOLOGIE URBANĂ

Curs 1 – Introducere. Evoluția Relației om-natură

Curs 2 – Dezvoltarea sustenabilă. Ecologia și mediul construit
Curs 3 – Teorii ecologice cu implicații în mediul construit. Ecosistemul urban
Curs 4 – Regiunile urbane
Curs 5 – Ecologie urbană – Conflictele dezvoltărilor urbane
Curs 6 – Evoluția aspectelor ecologice în urbanism
Curs 7 – Teorii și concepte urbanistice contemporane
Curs 8 – Reţele edilitare
Curs 9 – Apa, apa uzată menajeră, apa pluvială
Curs 10 – Sisteme edilitare ecologice urbane
Curs 11 – Câteva concepte integratoare – exemple de bună practică
Curs 12 – Studiu de caz – Cluj-Napoca
Curs 13 – Concluzii

Introducere. Noțiuni teoretice
Problematica ecologiei urbane în
relație cu modul în care orașul se
dezvoltă în prezent.
Reţele edilitare
Concluzii și exemple
CURS ECOLOGIE URBANĂ
Curs 1 – Introducere. Evoluția Relației om-natură
Curs 2 – Dezvoltarea sustenabilă. Ecologia și mediul construit
Curs 3 – Teorii ecologice cu implicații în mediul construit. Ecosistemul urban
Curs 4 – Regiunile urbane
Curs 5 – Ecologie urbană – Conflictele dezvoltărilor urbane
Curs 6 – Evoluția aspectelor ecologice în urbanism
Curs 7 – Teorii și concepte urbanistice contemporane
Curs 8 – Reţele edilitare
Curs 9 – Apa, apa uzată menajeră, apa pluvială
Curs 10 – Sisteme edilitare ecologice urbane
Curs 11 – Câteva concepte integratoare – exemple de bună practică
Curs 12 – Studiu de caz – Cluj-Napoca
Curs 13 – Concluzii
Etape în evoluția relației
om-natură
Relaţiile dintre componentele mediului – după Doina Cristea, (1997), Elemente de
Mediu în Urbanism, curs bilioteca UAUIM
Geosfera: cuprinde cele trei sfere ale Pământului – Atmosfera, Hidrosfera şi
Litosfera

Biosfera : 1. învelişul vital al Pământului (Teilhard de Chardin)

2. entitatea şi suportul vieţii integrate. Unitatea parţial creată şi
controlată de viaţă, rezultată din co-evoluţia vieţuitoarelor cu
mediul lor planetar (Vernadsky)
3. spaţiul în care rezidă viaţa (Hutchinson)

Noosfera: „domeniul în care intelectul este exercitat” (Sir Peter Medawar)

sensuri ale conceptului:
1. Noosfera este produsul biosferei transformat de cunoaşterea şi
acțiunea oamenilor
2. Noosfera reprezintă sfera finală si inevitabilă a evoluţiei
3. Noosfera este manifestarea unui intelect global
4. Noosfera este sfera mentală în care schimbarea şi creativitatea
sunt inerente deşi în esenţă imprevizibile

(Paul R. Samson, David Pitt (editori), (1999, 2002), The Biosphere and
Noosphere Reader, Global Environment, society and change, Ed. Routledge,
Londra şi New York)
Geosfera, Biosfera şi Noosfera. Noosfera cuprinde
celelalte sfere. – după Paul R. Samson, David Pitt
(editori), (1999, 2002), The Biosphere and Noosphere
Reader, Global Environment, society and change, Ed.
Routledge, Londra şi New York, p. 13
Co-evoluţia noosferei şi biosferei. Noosfera se dezvoltă
în relaţie cu celelalte sfere. – după Paul R. Samson,
David Pitt (editori), (1999, 2002), The Biosphere and
Noosphere Reader, Global Environment, society and
change, Ed. Routledge, Londra şi New York, p. 13
Tehnosfera este sistemul mediului fizic afectat de construire
sau modificări produse de oameni (de sistemele umane).

Componentele structurale ale tehnosferei:

1. Producţia de bunuri
2. Oraşul
3. Energia
4. Transportul
5. Comunicaţiile

Învelişurile Pământului – după Jose Arguelles, (2002), Time and

the Technosphere: The Law of Time in Human Affairs, Ed. Bear &
Company, Rochester, Vermont, p. 32
Tranziții majore în istoria
impactului omului asupra
biosferei (după A. Takacs-
Santa, 2004)
 om-natură
Etape în evoluţia relaţiei

Prima revoluție industrială

A doua revoluție industrială

A treia revoluție industrială

Harta Lumii, 1598, Wytfliet, „The Scottish Geographical
Magazine”, Vol. XVI, No.1, 1900
1. Motorul cu aburi patentat de James Watt în 1769
2. Generatoare electrice – aproximativ 1900
3. Colossus – primul computer electronic digital
programabil – inventat pentru spărgătorii de coduri
britanici în Cel de-Al Doilea Război Mondial pentru a-i
ajuta în descifrarea codului secret german Lorenz
Ruptura relaţiei om-natură

- afirmarea omului ca stăpân al naturii.

- sursa acestei rupturi este identificată în Revoluţia Ştiinţifică (sec. al XVII-lea -

Iluminismul)

- sursa declanșării atitudinii de exploatare a naturii este tradiția științei

occidentale a Evului Mediu și afirmarea Creștinismului ca religie dominantă în
Europa (L. White, 1967)

- Cadrul ideologic al Evului Mediu considera natura un organism viu (rezultat din
sistemele de gândire ale antichității și diverse variațiuni)

- Central teoriei organice era identificarea naturii cu o ființă cu proprietăți

materne cu o natură duală: de binefăcătoare într-un univers planificat şi
ordonat şi cu o natură sălbatică şi necontrolabilă (violenţa naturii: furtuni,
secetă etc.) Ambele imagini erau asociate sexului feminim şi erau proiecţii ale
percepţiei umane asupra lumii externe (C. Merchant, 1993)
Ruptura relaţiei om-natură

Revoluţia Industrială:

- Materializarea rupturii relaţiei om-natură;

- o continuare a schimbărilor deja demarate în perioada Revoluţiei

Ştiinţifice (Iluminism) cu o amplitudine fără precedent

- „o schimbare completă a procesului de creştere economică”, ceea ce face

ca acest eveniment să fie unul revoluţionar (C. More, 2000)

- Conturarea societăţii în urma forţelor economiei de piaţă (care a

transformat produsele naturii în bunuri cuantificabile economic),
schimbarea viziunii asupra lumii (care devine acum mecanică, bazată pe
ştiinţă şi progres), îşi găsesc afirmarea în desfăşurarea Revoluţiei
Industriale, care aduce omenirii o evoluţie în toate domeniile de activitate,
folosind şi imaginând natura, în primul rând ca resursă, pregătită ideologic
pentru exploatare încă din secolele al XVI-lea şi al XVII-lea.

- O discontinuitate istorică majoră (Snooks, Wyatt)

Concluzii

Trei cauze majore a căror acţiune complementară a dus la apariţia

problemelor de poluare şi degradare a mediului:

1. Progresul tehnologic

2. Creșterea populaţiei

3. Perspectiva convenţională asupra relaţiei între om şi mediul în care

trăieşte

„Fiinţa care câştigă împotriva mediului său, se distruge pe sine”.

(G. Baetson)
Schimbarea de paradigmă

„o paradigmă este un model sau un cadru acceptat”

– T. Kuhn, „Structura revoluţiilor ştiinţifice”

- Criza – condiţie necesară apariţiei unei noi teorii

- Componentele crizei actuale: încălzirea Globală generată de activitatea

umană, creşterea populaţiei, poluarea, declinul cantităţilor de resurse
neregenerabile

- Finalitatea crizei cu trei scenarii (după Kuhn):

1. ştiinţa normală se dovedeşte în final în stare să rezolve problemele ce au

generat criza;

2. criza rezistă în faţa încercărilor de a o soluţiona. Problema este înregistrată

şi lăsată pe seama unei generaţii viitoare, înzestrată cu instrumente mai bune;

3. criza se încheie prin apariţia unui nou candidat la statutul de paradigmă.

Schimbarea de paradigmă

- Finalitatea crizei actuale cu trei scenarii:

1. credinţa în progresul tehnologic şi capacitatea de autoreglare a actualului

sistem va depăşi această criză (business as usual);

2. se conștientizează limitele sistemelor existente (economic și social) în

rezolvarea crizei actuale; se lasă pe seama generaţiilor viitoare soluţionarea
crizei (aici este implicată o atitudine de conservare a resurselor şi elementelor
de mediu, astfel ca generaţiile viitoare totuşi să existe)

3. se produce o schimbare de paradigmă, în cadrul unor noi parametrii,

diferiţi faţă de cei folosiţi în determinarea existenţei în trecut
Schimbarea de paradigmă

Tranziţia de la o paradigmă aflată în criză la o nouă paradigmă care va genera

o nouă tradiţie, este „departe de a fi un proces cumulativ, realizat prin
articularea sau extinderea vechii paradigme. Este mai degrabă o reconstrucţie
a domeniului pe noi baze, o reconstrucţie care modifică unele din
generalizările teoretice cele mai fundamentale ale domeniului”. (T. Kuhn)
Context şi necesitate schimbare de paradigmă

- Prima opoziţie faţă de paradigma cartezian-mecanicistă – Mişcarea

Romantică

Lucrări semnificative ce au contribuit la conştientizarea direcţiei nocive impuse

de industrializare:

„Nuclear Energy and the Fossil Fuels” de M. King Hubbert (1956),

„Silent Spring” de Rachel Carson (1962),

„Operating Manual for Spaceship Earth” de R. Buckminster Fuller (1968),

„The Limits to Growth” de Donella H. Meadows, Dennis L. Meadows, Jorgen

Randers şi William W. Behrens (1972),

„Gaia – A New Look at Life on Earth” de James Lovelock (1979)

 Context şi necesitate schimbare de paradigmă

„Nuclear Energy and the Fossil Fuels” de M. King Hubbert (1956),

- a indicat faptul că rezervele de petrol sunt finite şi că rata producţiei de petrol

va atinge un maxim atunci când vor mai rămâne jumătate din resursele
originale, urmând apoi un declin ireversibil al producţiei.

Relaţiile matematice implicate în ciclul complet de producţie al unei surse epuizabile – Declinul producţiei de petrol şi creşterea producţiei de energie nucleară în Statele
sursa: M. King Hubbert, (1956), „Nuclear Energy and the Fossil Fuels”, p. 11 Unite – sursa: M. King Hubbert, (1956), „Nuclear Energy and the Fossil Fuels”, p. 53
Context şi necesitate schimbare de paradigmă

„The Limits to Growth” reprezintă raportul studiului

‚Clubului de la Roma’, folosind un model informatic
sofisticat creat de MIT şi date şi tendinţe identificate şi
colectate din diverse domenii de activitate, a creat un
scenariu al viitorului în care resursele importante ale
omenirii se dovedeau a fi epuizabile într-un timp relativ
scurt (câteva generaţii). (1972)
Context şi necesitate schimbare de paradigmă

Andrew Simms (membru al New Economics Foundation) a creat conceptul de

„Overshoot Day” – „Ziua Depăşirii Limitei”. Cunoscută şi sub numele de „Ziua
Datoriei Ecologice” (Engl. „Ecological Debt Day”), „Ziua Depăşirii Limitei”
reprezintă data calendaristică aproximativă la care consumul resurselor
umanităţii pentru anul respectiv depăşeşte capacitatea Pământului de a
regenera acele resurse.
Această dată este calculată împărţind biocapacitatea lumii (suma resurselor
naturale generate de Pământ în acel an) la Amprenta Ecologică a Lumii
(consumul resurselor naturale ale Pământului în acel an) şi înmulţind cu 365
(numărul de zile dintr-un an)

(Biocapacitatea Pământului / Amprenta Ecologică a Pământului) x 365 = Ziua

Depăşirii Limitei (Overshoot Day)
Anul Data Depăşirii Limitei
1987 19 Decembrie
1990 7 Decembrie
1995 21 Noiembrie
2000 1 Noiembrie
2005 20 Octombrie
2007 26 Octombrie
2008 23 Septembrie
2009 25 Septembrie
2010 21 August
2011 27 Septembrie
2012 22 August
2013 20 August

Datele pe ani ale Depăşirii Limitei (Overshoot Day), Amprenta Ecologică şi Capacitatea Pământului,
Sursa: http://www.footprintnetwork.org Sursa: http://www.footprintnetwork.org
Amprenta ecologică – index ce măsoară presiunea pe care omenirea o exercită asupra ecosistemelor
Context şi necesitate schimbare de paradigmă

Evoluţia criticii aduse lucrării „Limitele creşterii”:

1970 – nu există efectiv limite;

1980 – probabil că există limite, dar ele sunt departe;

1990 – probabil că limitele sunt aproape, dar tehnologia şi economia de piaţă le

pot evita cu uşurinţă;

2000 – probabil că tehnologia şi economia de piaţă nu au rezolvat încă

problemele, dar le vor rezolva printr-o şi mai mare dezvoltare (creştere);

2010 – probabil că noua creştere a înrăutăţit situaţia, dar fiţi fără grijă, este
prea târziu pentru a face ceva.

(D. Meadows, 2006)