Modelul spațial-temporal al formei urbane

Brenda C. Scheer
 Conceptul de ‚sprawl’ este direct relaționat cu fenomenul
creșterii urbane; particularitatea conceptului constă în faptul că
denotă o creștere necoordonată – expansiunea unei comunități
fără prea multe preocupări legate de consecințe sau de
impactul asupra mediului.
1 ‚Sprawlul’ este identificat sub forma combinației a trei caracteristici: „(1) Ewing, 1997
dezvoltări tip ‚săritură de broască’ sau împrăștiate; (2) dezvoltarea liniară a
comerțului (în bandă); și (3) expansiuni mari ale dezvoltărilor cu densitate
mică sau cu unică folosință – de asemenea caracterizat de o accesibilitate
scăzută și lipsa spațiului deschis funcțional”.
2 ‚Sprawl’ = „dezvoltările cu densități reduse dincolo de limitele serviciilor și SIERRA CLUB, 1999
spațiilor locurilor de muncă, ce separă locul unde oamenii trăiesc de restul
activităților (comerț, muncă, petrecerea timpului liber și educație) – acest fapt
implică folosirea automobilului personal pentru accesul de la o zonă la alta”.
3 ‚Sprawl’ = „un tip particular de dezvoltare suburbană caracterizată de așezări USHUD, 1999
cu densitate scăzută, rezidențiale sau ne-rezidențiale; predomină folosirea
automobilului personal, expansiunea nelimitată a noilor subdiviziuni și
dezvoltările în ‚săritură de broască’ ale acestor subdiviziuni; segregarea
utilizării terenurilor prin activități”.
4 „Prin ‚sprawl’ se înțelege tulburarea sau distrugerea peisajului și ARL&VLP, 1999
ecosistemelor prin revărsarea dezvoltărilor așezărilor în afara zonelor
construite cu limite clare.”
5 „‚Sprawl’ -ul este creșterea neplanificată, ne-sistematică, intensivă, Landscape
introducând așezări de tip oraș în spațiul rural și este consecința urbanizării Gesellschaft fur
progresive. Dorințele de a trăi în zone cu vegetație, pentru case de vacanță,
pentru centre comerciale ușor accesibile, pentru zone industriale ieftine și
Geo-
pentru infrastructura de transport ocupă mult spațiu, și dacă nu există condiții Kommunikation,
impuse prin planificarea regională și prin protecția mediului, atunci 2000–2002
construirea se va produce în locurile cele mai ieftine. În acest fel, spațiile
deschise, zona de petrecere a timpului liber, și zonele de compensație
ecologică sunt pierdute, devin disecate sau diminuate, și își pierd funcțiunile
ecologice și socio-economice.”
6 ‚Sprawl’ = „procesul prin care răspândirea dezvoltărilor zonelor construite în Ewing et. al., 2002
peisaj depășește cu mult creșterea populației. Peisajul creat de sprawl are
patru dimensiuni: o populație ce este răspândită în dezvoltări cu densitate
scăzută; locuințe, magazine și locuri de muncă separate rigid; o rețea de
circulații marcată de insule imense și acces precar; și o lipsă de centre de
activitate bine definite, cum ar fi centrele orașului. Majoritatea celorlalte
trăsături de obicei asociate ‚sprawl’-ului – lipsa ofertelor de transport,
uniformitatea relativă a opțiunilor de locuire sau dificultatea parcurgerii
zonelor la nivelul pietonului – sunt rezultate ale acestor condiții.”
7 „‚Sprawl’-ul urban este un fenomen ce poate fi perceput vizual în peisaj. Cu J. A. G. Jaeger et.
cât un peisaj este mai ‚pătruns’ de construcții, cu atât peisajul este mai afectat al.,
de ‚sprawl’. Astfel ‚sprawlul’ urban semnifică măsura în care zona este
construită și dispersarea construcțiilor în peisaj. Cu cât suprafața construită
2010
este mai mare în zonă și cu cât dispersarea clădirilor este mai mare, cu atât
este mai mare și gradul de ‚sprawl’ urban. Termenul de ‚sprawl urban’ poate fi
folosit atât pentru descrierea unei stări (gradul de sprawl al peisajului) cât și
pentru descrierea unui proces (dezvoltarea sprawlului în peisaj). Cauzele,
consecințele și evaluarea ‚sprawl-ului urban’ sunt diferite de fenomenul
‚sprawl’-ului urban însuși, și astfel nu fac parte din această definiție.”
Un alt tip de clasificare a dezvoltărilor suburbane este cel
organizat ierarhic în cinci tipuri, în funcție de suprafața de teren
consumată de dezvoltarea respectivă.