V. COMPORTAMENTUL PRODUCĂTORULUI.

COMBINAREA FACTORILOR DE PRODUCŢIE

A. Definiţii

• Factorii de producţie reprezintă resursele economice atrase în circuitul economic aflate în

mişcare ca fluxuri şi care participă la obţinerea bunurilor şi serviciilor.
• Munca este o acţiune conştientă, specific umană, factor de producţie primar, îndreptată către
un scop precis, în cadrul căreia sunt puse în mişcare aptitudinile, experienţa şi cunoştinţele ce îl
definesc pe om, consumul de energie fizică şi intelectuală în vederea obţinerii de bunuri şi servicii.
• Factorid natural reprezintă substanţa şi condiţiile materiale primare ale producţiei,, cât şi forţa
motrice virtuală, utilizată în producerea bunurilor materiale şi serviciilor şi se referă, în principal, la
pământ, resursele de apă şi de minerale.
• Capitalul reprezintă ansamblul bunurilor reproductibile, rezultate ale unei activităţi anterioare,
utilizate în producerea de bunuri materiale şi servicii destinate realizării ca mărfuri pe piaţă în scopul
obţinerii unui profit.
• Combinarea factorilor de producţie este o modalitate specifică de unire a factorilor privită sub
aspect cantitativ, cât şi din perspectivă structural-calitativă; atât din punct de vedere tehnic, cât şi
economic.
• Capitalul fix reprezintă acea parte a capitalului care participă la mai multe cicluri de producţie,
consumându-se treptat şi înlocuindu-se la intervale mai mari de timp.
• Capitalul circulant - parte a capitalului constând în materii prime, materiale, combustibil,
semifabricate etc., care se consumă integral într-un singur ciclu de fabricaţie şi se înlocuieşte după
fiecare ciclu de producţie
• Capitalul fix se confruntă cu fenomenul de uzură: a) uzură fizică - deprecierea acestuia ca
urmare a utilizării sau acţiunii factorilor naturali; b) uzura morală - deprecierea acestuia ca urmare a
progresului tehnic.
• Amortizarea reprezintă recuperarea cheltuielilor sau investiţiilor în capitalul fix, provenite din
uzura acestui capital.
• Funcţia de producţie reprezintă relaţia dintre producţia de bunuri şi servicii scontată a se
obţine şi cantităţile din diferiţi factori folosiţi pentru obţinerea acesteia.
• Legea randamentelor neproporţionale se poate enunţa astfel: dacă pentru realizarea unor
bunuri este necesară utilizarea mai multor factori de producţie şi se adaugă progresiv aceeaşi cantitate
dintr-un factor folosit, în timp ce cantitatea celorlalţi factori nu se modifică, produsul marginal al
factorului variabil creşte până la un punct, după care descreşte.
• Productivitatea exprimă eficienţa combinării factorilor de producţie cu scopul realizării unor
efecte utile maxime cu minimum de eforturi şi se determină ca raport între rezultatele obţinute
(producţia) şi cheltuielile efectuate pentru obţinerea acesteia.
• Productivitatea globală surprinde efectele combinării tuturor factorilor de producţie, măsu-
rând eficienţa de ansamblu a acestora.
• Productivitatea parţială exprimă producţia obţinută prin folosirea fiecărui factor de producţie.
• Productivitatea medie a unui factor de producţie exprimă eficienţa cu care este consumat
acesta în procesul de producţie, prin raportarea cantităţii de produse obţinută la cantitatea de resurse
utilizate.
• Productivitatea marginală arată sporul de producţie obţinut prin consumarea unei unităţi
suplimentare din factorul de producţie respectiv, în condiţiile în care ceilalţi rămân neschimbaţi.

27
 B. Formule de calcul

• Funcţia de producţie Cobb-Douglas:

Q = A • K" ' l ) • e" , unde:
Q - producţia;
A - constantă dimensională;
K - capitalul;
a - elasticitatea producţiei în raport de capital;
L - munca;
P - elasticitatea producţiei în raport de muncă;
e - progresul tehnic;
X, - rata progresului tehnic;
t - timpul.
Observaţie: în analizele uzuale, se renunţă la factorul de progres tehnic, reţinându-se numai
factorii capital şi muncă.
• Productivitatea medie a unui factor:
Wmx = Q / X, unde:
Q - producţia realizată;
X - cantitatea consumată din factorul de producţie, care poate fi: munca (L),
natura (N) sau capitalul (K).
• Productivitatea marginală:
Wmgx = AQ / AX, unde:
AQ - sporul de producţie realizat;
AX - consumul suplimentar din factorul x;
AQ = Q1 — QO;
AX = XI - X 0 .
• Amortizarea liniară a capitalului fix, ca parte a factorului de producţie capital:
A = V/ n, unde:
A - rata anuală de amortizare;
V - valoarea la care a fost achiziţionat bunul respectiv;
n - numărul anilor în care se amortizează.
• Coeficientul uzurii capitalului fix:
Cu = UK / K, unde:
UK - uzura capitalului fix;
K - capitalul fix.
• Coeficientul utilităţii capitalului fix:
Cut = KPt / Kt sau Cut = SKt/Kt, unde:
KPt - intrările de capital fix;
SKt - ieşirile de capital fix;
Kt - stocul de capital fix.

C. Probleme

1. O firmă are 150 de salariaţi şi realizează 3.000 de produse. Câte persoane ar fi nevoie să mai angajeze
firma pentru a-şi dubla producţia în condiţiile creşterii productivităţii medii a muncii cu 25%?

2. Dacă o societate realizează o productivitate medie de 1.500 produse/angajat, într-o perioadă de

timp, să se determine productivitatea marginală a muncii, în cazul sporirii cu 80% a producţiei şi cu
40% a numărului de salariaţi.
28
3. La o firmă 12 salariaţi lucrau 6 zile pe săptămână, a câte 9 ore/zi şi realizau o productivitate medie a
muncii de 5 produse/oră. Acelaşi număr de salariaţi lucrează 5 zile pe săptămână, a câte 8 ore zilnic şi
obţin aceeaşi producţie săptămânală. Să se calculeze indicele productivităţii medii a muncii.

4. Valoarea rămasă de amortizat a unui echipament de producţie, după 5 ani de utilizare, este de
40 milioane u.m. Care a fost valoarea iniţială a produsului în situaţia în care a mai rămas doar un an de
plată pentru amortizare?

5. Pe baza datelor din următorul tabel să se determine productivitatea marginală a muncii când
factorul muncă este de 10 salariaţi şi Q = 34.

(buc)
10 20 30 40
L (salariaţi)
5 30 34 36 40
10 34 38 41 44
15 36 41 45 48
20 40 44 48 52

6. Cum se modifică productivitatea medie a muncii dacă producţia creşte cu 200%, iar numărul
salariaţilor cu 150%?

D. Teste-grilă

1. Capitalul - factor de producţie se referă la:

a) bunuri economice destinate tranzacţiilor pe piaţă;
b) bunuri destinate producerii altor bunuri sau servicii;
c) investiţiile unei firme;
d) creditele contractate la bănci.

2. Uzura morală a capitalului fix implică pentru proprietar:

a) profituri mai mari, deoarece se vor folosi utilaje mai performante;
b) scăderea costului datorită apariţiei unor utilaje similare dar mai ieftine;
c) pierderi sau costuri mai mari pentru că sunt înlocuite utilajele mai vechi;
d) creşterea vânzărilor.

3. Sporirea productivităţii medii a muncii are ca efect:

a) creşterea duratei muncii;
b) sporirea timpului liber;
c) creşterea populaţiei ocupate;
d) reducerea şomajului.

4. Amortizarea capitalului fix reprezintă:

a) o cheltuială de producţie;
b) un consum de capital fix;
c) recuperarea treptată a capitalului fix;
d) deprecierea capitalului fix.

5. Uzura fizică a capitalului fix se produce din cauza:

a) progresului tehnic;
b) utilizării necorespunzătoare;
c) acţiunii factorilor naturali, mecanici;
d) concurenţei.
29
6. Când productivitatea marginală a unui factor este mai scăzută decât productivitatea medie a
acestuia, iar cantitatea din acel factor sporeşte, atunci:
a) productivitatea medie şi producţia cresc;
b) productivitatea medie scade şi producţia creşte;
c) productivitatea medie şi producţia scad;
d) productivitatea medie scade iar producţia nu se modifică.

7. Productivitatea marginală a unui factor de producţie reprezintă:

a) sporul de producţie obţinut prin creşterea cu o unitate a factorului respectiv, ceilalţi
reducându-şi consumul cu o unitate;
b) sporul de producţie obţinut prin reducerea cu o unitate a unui factor şi creşterea, tot cu o
unitate, a altui factor;
c) producţia suplimentară realizată prin sporirea cu o unitate a consumulu: dintr-un anumit
factor de producţie, ceilalţi fiind neschimbaţi;
d) sporul producţiei dacă toţi factorii de producţie rămân neschimbaţi.

8. Nivelul şi evoluţia productivităţii depind de:

a) condiţiile naturale;
b) cantitatea factorilor de producţie utilizaţi;
c) calitatea factorilor de producţie utilizaţi;
d) nivelul preţului bunurilor fabricate.
A (a,c,d); B (a,b,c); C (b,c,d).

9. Nivelul productivităţii muncii realizate într-o firmă influenţează direct proporţional:

a) costul unitar;
b) nivelul salariului;
c) costul marginal;
d) amortizarea capitalului fix.

E. Teme de referate şi recenzii

• Importanţa analizei productivităţii medii şi marginale a factorilor de producţie in adoptarea unor

decizii de către un manager.
• Analiza evoluţiei productivităţii muncii, în ultimii cinci ani, în România.
• Creşterea productivităţii şi revoluţia managerială.
• Influenţa progresului tehnic şi a transformărilor din economia românească asupra randamentului
capitalului unei firme.
• Exemplificaţi şi justificaţi funcţionarea unei societăţi comerciale care înregistrează pierderi.
• Recenzie la cartea: Mihail Manoilescu, Forţele naţionale productive şi comerţul exterior. Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1986.
• Recenzie la cartea: Thomas Malthus, Eseu asupra principiului populaţiei. Editura Humanitas,
Bucureşti, 1992.

-30