VI.

COSTUL DE PRODUCŢIE

A. Definiţii

• Costul de producţie exprimă, în formă bănească, totalitatea cheltuielilor efectuate de către

agenţii economici pentru desfăşurarea activităţii lor, de la producţie până la desfacerea bunurilor sau
serviciilor pe piaţă.
• Costul contabil reprezintă cheltuielile, în bani, suportate de către firmă din evidenţa contabilă.
• Costul economic cuprinde în plus, faţă de costul contabil, consumul de resurse care nu apare
sub formă de cheltuieli (munca depusă de proprietar).
• Costul implicit exprimă consumul de resurse al firmei neinclus în costul efectiv plătit de aceasta.
• Costul global (care poate fi: total, fix sau variabil) este cel care însumează toate categoriile de
cheltuieli în procesul de producţie.
• Costul fix reprezintă acele cheltuieli care, pe termen scurt, sunt independente de volumul
producţiei realizate.
• Costul variabil este dat de acele cheltuieli care sunt influenţate de nivelul producţiei.
• Costul mediu (care poate fi: total, fix sau variabil) exprimă costul global total, fix sau variabil
pe unitatea de produs.
• Costul marginal arată sporul costului total în cazul creşterii cu o unitate a producţiei obţinute.
• Pragul de rentabilitate este acel punct în care firma nu are profit, dar nici nu este în pierdere
(cheltuieli = încasări) şi de la care, dacă va mări producţia, va realiza profit.

B. Formule de calcul

a Costul total global:

CTG = CFG + CVG, unde:
CFG - costul fix global;
CVG - costul variabil global.
• CTM = CTG / Q, unde:
CTM - cost total mediu sau cost unitar;
Q - producţia.
• CFM = CFG/ Q, unde:
CFM - cost fix mediu.
• CVM = CVG / Q, unde:
CVM - cost variabil mediu.
• Cmg = ACTG / AQ sau Cmg = ACVG / AQ
ACTG = CTG1 - CTGO
ACVG = CVG1 - CVGO
AQ = Q1 - Q 0 , unde:
Cmg - cost marginal;
ACT - variaţia absolută a costului total global;
AQ - variaţia absolută a producţiei.
• Pragul de rentabilitate este redat de formula:
It = CTG, Pr = 0, unde:
It - încasările totale din vânzarea bunurilor;
CTG - costul total global sau cheltuielile totale;
Pr - profit.
• Nivelul producţiei la pragul de rentabilitate:
Qr = CFG / (Pv - CVM), unde:
Pv - preţul de vânzare.
31
 C. Probleme

1. în perioada TI costul fix este de 100.000 u.m., costul variabil 200.000 u.m. Determinaţi variaţia
costului total mediu în procente, în cazul în care producţia şi costul variabil au crescut în T2 cu 10%.

2. Costul variabil în T2 reprezintă 3,7 CVI, iar producţia este cu 170% mai mare faţă de TI. Care este
mărimea costului marginal?

3. în perioada de referinţă producţia este 200. în perioada curentă: costul total este de
8 milioane u.m., producţia scade cu 10%, ca şi costul variabil care devine 5,4 milioane u.m. Să se
determine costul total, costul fix, costul variabil şi variabil mediu pentru cele două perioade.

4. Costul marginal este cu 25% mai mare decât costul total mediu în T0. Costul fix reprezintă 25% din
costul total în prima perioadă şi 20% din costul total din perioada actuală. Cunoscând că producţia este
de 10.000 şi costul variabil 2,25 milioane u.m., în T0, cât reprezintă costul marginal şi variaţia
producţiei?

5. Costul variabil este de 16 milioane u.m., în T0, iar producţia 8.000. Dacă producţia creşte cu 20%,
iar costul marginal este de 1,5 ori mai mare decât costul variabil mediu din T0. cât reprezintă sporul
costului total şi indicele costului variabil?

6. La un cost fix mediu de 50 u.m. şi la o creştere de 4 ori a producţiei, direct proporţională cu

creşterea costurilor variabile, costul unitar:
a) creşte;
b) scade;
c) este egal cu CFM;
d) este mai mic decât CVM.

7. La o firmă, preţul de vânzare al produselor este de 2 lei/bucată, iar costul fix global reprezintă 240
lei. Care este nivelul producţiei la pragul de rentabilitate, în condiţiile în care costul variabil mediu
reprezintă 40% din preţul de vânzare?

D. Teste-grilă

1. Costul total mediu scade când:

a) salariul creşte iar producţia scade;
b) dinamica productivităţii muncii o devansează pe cea a salariului mediu:
c) creşte rata marginală de substituire a muncii cu capitalul;
d) când sporeşte uzura fizică determinată de acţiunea factorilor naturali.

2. Atunci când costul marginal este mai mare decât costul variabil mediu şi producţia creste, pe termen
scurt:
a) costul fix descreşte;
b) costul variabil mediu scade;
c) costul total mediu scade;
d) costul variabil mediu creşte.

3. Dacă producţia creşte iar costul marginal este crescător şi superior costului variabil rr.eciu:
a) costul fix este descrescător;
b) costul variabil mediu descreşte;
c) costul total mediu descreşte;
d) costul variabil mediu creşte.
32
4. In cazul în care costul variabil creşte direct proporţional cu producţia, sunt adevărate relaţiile:
a) Cmg = CTM;
b) Cmg = CVMO = CVM1;
c) CVM1= Cmg = CMVO.

5. Costul marginal are aceeaşi mărime cu:

a) costul total mediu;
b) costul variabil;
c) costul variabil mediu;
d) costurile variabile pe care le generează modificarea cu o unitate a producţiei.

6. Dacă productivitatea capitalului creşte, în mod normal scad:

a) costul total mediu;
b) costul total global;
c) salariul mediu;
d) amortizarea totală.

7. Pe termen scurt, dinamica costului total mediu depinde, în primul rând de:
a) costul fix şi costul variabil;
b) costul variabil şi producţie;
c) costul fix;
d) costul de oportunitate.

E. Teme de referate şi recenzii

• Măsuri care ajută firmele să îşi diminueze costurile de producţie.

• Importanţa cunoaşterii pragului de rentabilitate al unei firme.
• Relaţia dintre dotarea cu factori de producţie şi evoluţia costurilor.
• Randamentul economic şi costurile de producţie.
• Gestionarea optimă a costurilor şi creşterea eficienţei economice.
 VIL CONCURENŢA ŞI FORMAREA PREŢURILOR

A. Definiţii

• Concurenţa reprezintă o confruntare deschisă între agenţii economici pentru realizarea unei
poziţii cât mai avantajoase pe piaţă, corespunzătoare intereselor proprii.
• Preţul este expresia bănească a valorii mărfii sau suma de bani care se plăteşte pentru a
dobândi o unitate dintr-un bun economic.
• Preţul de echilibru este preţul ce corespunde situaţiei în care cererea şi oferta sunt egale, adică
acel preţ la care întreaga cantitate oferită găseşte desfacere iar cumpărătorii reuşesc să achiziţioneze
tot volumul de marfa pe care îl doresc, în baza veniturilor disponibile.
• Piaţa monopolistă este piaţa caracterizată prin existenţa unui singur vânzător şi a numeroşi
cumpărători.
• Piaţa oligopolistă este piaţa caracterizată prin existenţa unui număr relativ mic de întreprinderi
(cel puţin trei) care livrează întreaga cantitate de marfă.
• Piaţa monopolistică este piaţa caracterizată prin existenţa, într-o ramură, a unui număr mare
de producători de talie relativ mică şi apropiată şi prin diferenţierea produselor.
• Piaţa de tip monopson este piaţa caracterizată prin existenţa unui singur cumpărător şi a
numeroşi vânzători.

B. Formule de calcul

• Condiţia de atingere a preţului de echilibru

C = 0 , unde: C = cererea;
O = oferta.
• Condiţia de maximizare a profitului pentru toate tipurile de piaţă
Vmg = Cmg, unde: Vmg = venitul marginal;
Cmg = costul marginal.

C. Probleme

1. Se cunosc următoarele date:

Pret Cererea Oferta

(u.m.) (buc.) (buc.)
100 1000 200
200 820 220
300 680 250
400 580 290
500 500 36o
600 450 450
700 410 580
800 400 800

Să se reprezinte grafic curba cererii, curba ofertei şi să se determine preţul de echilibru.

2. Dependenţa cererii şi ofertei din bunul „A" în raport cu preţul unitar al acestuia se exprimă prin
funcţiile CA = 50 - 2pA şi OA = 20 + pA. Să se stabilească preţul şi cantitatea de echilibru şi să se
traseze curbele cererii şi ofertei.
.34
3. Un monopolist, a cărui funcţie de cost este C(q) = 4q2 +10 , se confruntă cu o curbă a cererii
q = 60 - p. Să se calculeze producţia optimă, preţul şi profitul maxim.

D. Teste-grilă

1. în cadrul economiei de piaţă, concurenţa realizează o selecţie a producătorilor eliminând:

a) întreprinderile mici şi mijlocii;
b) societăţile care apelează la credite;
c) firmele care înregistrează pierderi;
d) firmele producătoare a unui singur tip de produs.

2. O piaţă care se apropie cel mai mult de piaţa cu concurenţă perfectă este:
a) piaţa automobilelor;
b) piaţa operelor de artă;
c) piaţa bursieră;
d) piaţa forţei de muncă.

3. Manifestarea concurenţei în condiţii normale nu este posibilă atunci când:

a) există libertate a agenţilor economici; •
b) preţurile se formează liber;
c) economia este condusă în mod centralizat;
d) sunt respectate normele comerciale în vigoare.

4. Nu constituie o trăsătură a pieţei cu concurenţă perfectă:

a) atomicitatea agenţilor economici;
b) diversitatea produselor;
c) mobilitatea perfectă a factorilor de producţie;
d) transparenţa perfectă a pieţei.

5. Preţul reprezintă:
a) expresia bănească a valorii unei mărfi;
b) expresia valorică a cheltuielilor de producţie;
c) expresia bănească a utilităţii unui bun;
d) expresia valorică a profitului unitar.

6. Instituirea unui preţ-plafon de producţie conduce la:

a) surplus de ofertă dacă preţul-plafon este mai mare decât preţul de echilibru;
b) surplus de ofertă dacă preţul-plafon este mai mic decât preţul de echilibru;
c) deficit de cerere dacă preţul-plafon este mai mic decât preţul de echilibru;
d) surplus de cerere dacă preţul-plafon este mai mic decât cel de echilibru.

7. Oligopolul presupune:
a) mulţi vânzători şi mulţi cumpărători;
b) un singur vânzător şi mulţi cumpărători;
c) un singur cumpărător şi mulţi vânzători;
d) mulţi cumpărători şi câţiva vânzători.

8. Piaţa care se caracterizează prin existenţa unui număr mare de producători şi cumpărători de talie
relativ mică şi prin diferenţierea produselor este:
a) piaţa cu concurenţă perfectă;
.. b) piaţa de oligopol; ,
c) piaţa cu concurenţă monopolistică; -
d) piaţa cu concurenţă monopsonică.
 9. Piaţa de monopol se aseamănă cu piaţa de monopson prin:
a) existenţa unui singur vânzător;
b) existenţa unui singur cumpărător;
c) omogenitatea produsului;
d) posibilitatea unui singur agent economic de a stabili preţul.

10. Pe o piaţă cu concurenţă perfectă, atunci când cererea scade mai puţin decât oferta :
a) preţul de echilibru scade iar cantitatea de echilibru creşte;
b) preţul de echilibru creşte iar cantitatea de echilibru scade;
c) atât preţul cât şi cantitatea de echilibru se reduc;
d) atât preţul cât şi cantitatea de echilibru cresc.

11. Indiferent de tipul de piaţă, o firmă îşi maximizează profitul total atunci când:
a) venitul mediu = costul mediu;
b) venitul marginal = venitul mediu;
c) costul marginal = costul mediu;
d) costul marginal = venitul marginal;

12. Dacă preţul se află la un nivel la care se înregistrează un exces de ofertă, atunci se va produce:
a) o scădere a preţului;
b) apariţia pieţei negre;
c) o creştere a preţului;
d) menţinerea preţului la acelaşi nivel.

13. în condiţiile pieţei cu concurenţă perfectă, atunci când se realizează echilibrul pe termen lung nu
este adevărat că:
a) venitul mediu = costul mediu;
b) costul marginal = venitul marginal;
c) venitul marginal > venitul mediu;
d) costul mediu = preţul;

14. Preţul îndeplineşte funcţia:

a) de stimulare a economisirii;
b) de informare;
c) de diminuare a risipei;
d) de indicator al nivelului de trai.

15. Monopolistul îşi poate maximiza profitul atunci când:

a) fixează un preţ unic cât mai mare;
b) fixează un preţ unic cât mai mic pentru a vinde cât mai multe produse;
c) fixează preţuri diferite pe pieţe diferite;
d) fixează un preţ unic moderat.

E. Teme de referate şi recenzii

• Rolul preţurilor în economia de piaţă.

• Monopolul şi preţul de monopol.
• Oligopolul şi preţul de oligopol.
• Statul şi preţurile.
• Piaţa cu concurenţă monopolistică şi formarea preţului de echilibru pe o asemenea piaţă.
• Relaţia dintre tipul de concurenţă şi progresul tehnic.
• Recenzie la cartea: Porter, Michael E., Avantajul concurenţial: Manual de supravieţuire şi creştere
a firmelor în condiţiile economiei de piaţă, Editura Teora, Bucureşti, 2001.
36