*Educaţia estetică - activitatea, procesul şi rezultatul de percepere, trăire şi creare a frumosului în

sens larg, a esteticului.; educaţia estetică este în esenţă un proces de asimilare prin trăire a valorilor şi
de exprimare a mijloacelor artistice ale personalităţii. În dorinţa de a trăi în armonie, oamenii caută şi
creează frumosul în natură, în societate şi în artă.
Categoriile educaţiei estetice sunt:
- idealul estetic este categoria care exprimă modelul (prototipul) estetic spre care aspiră sa-l cultive
si să-1 finalizeze un artist, un individ.
- stilul estetic este o categorie care exprimă calităţile şi capacitate omului de a percepe de a trăi
frumosul.
- gustul estetic este categoria care exprimă calitatea şi capacitatea omului de a iubi si aprecia
frumosul sub raport cognitiv, afectiv şi comportamental.
- spiritul de creatie este categoria care exprimă capacitatea şi abilitatea de a imagina şi crea
frumosul. Educaţia, in general, şi educaţia estetică, in special, trebuie să treacă accentul de pe
ipostaza reproductivă a învăţământului pe ipostaza cultivării potenţialului creator al personalitătii.
2.Obiectivele educatiei estetice
O1.Dezvoltarea sensibilităţii estetice - a capacitatii individului de a percepe, de a sesiza şi de a gusta
aspectele estetice ale naturii şi vieţii înconjurătoare. Sensibilitatea estetică este strâs legată de formarea
gustului estetic, prin aceasta înţelegând calitatea şi capacitatea omului de a iubi şi aprecia frumosul sub
raport cognitiv, afectiv şi comportamental; gustul estetic îi va ajuta pe elevi să se orienteze în domeniul
valorilor estetice, să discearnă în separarea valorilor de nonvalori.

O2. Dezvoltarea capacităţii de apreciere a frumosului şi a celorlalte categorii estetice (sublim,

eroic, comic, tragic)
Iniţierea elevilor şi instruirea lor în diferite domenii ale artei, cunoaşterea tehnicilor specifice, a istoriei
domeniului respectiv, a principalelor curente şi a operelor reprezentative, oferă acestora elementele de bază
care îi vor ajuta să se orienteze în domeniul artelor. Sarcina educaţiei estetice este de a-i ajuta pe elevi să îşi
însuşească criterile de apreciere estetică şi, cu ajutorul lor, să facă distincţia între operele autentice şi kitsch-
urile care coexistă în cultura contemporană.

O3.Formarea culturii estetice şi a atitudinii estetice de preţuire şi promovare a frumosului

- omul încearcă să găsească şi să creeze frumosul în tot ceea ce-l înconjoară: în natură, în artă şi în
societate. Cultura estetică cuprinde ansamblul ideilor, priceperilor şi deprinderilor pe baza cărora
omul este capabil să perceapă, să înţeleagă şi s aprecieze frumosul în toate manifestările sale; aspectul
social al esteticului - relaţiile interumane civilizate, bazate pe politeţe, respect şi simpatie, la decenţa în limbaj
şi vestimetaţie. Toate acestea sunt elemente ele educaţiei estetice şi, chiar mai mult, ai educaţiei permenente.

O4. Dezvoltarea creativităţii artistice - presupune iniţierea elevilor în tehnicile specifice diferitelor arte,
identificarea potenţialului artistic al fiecăruia şi stimularea iniţiativei artistice. Rolul şcolii - şcoala trebuie să
descopere şi să cultive disponibilităţile artistice ale elevilor, să-i îndrume pe aceştia către activităţi
extraşcolare prin care îşi vor dezvolta potenţialul artistic.

3.Conţinuturi şi modalităţi de realizare a educaţiei estetice

Educaţia estetică se poate realiza în cadrul şcolii, prin intermediul disciplinelor şcolare incluse în planul de
învăţământ şi al altor activităţi complementare (excursii tematice, concursuri artistice, vizite, cercuri, serbări,
audiţii etc.) dar şi prin activităţi extraşcolare (vizionări de spectacole de teatru, film, balet, concerte, expoziţii
de artă, discuţii cu artişti etc. ) ce vor fi valorificate de cadrele didactice.În curriculum-ul şcolar sunt încluse
câteva obiecte de învăţământ care, în mod tradiţional, sunt considerate a contribui în mod esenţial la
formarea culturii estetice a elevilor. Acestea sunt:
 literatura ce îşi propune educarea sensibilităţii literare, formarea şi consolidarea gustului literar,
însuşirea unui spirit critic şi dobândirea unor criterii de apreciere a operei literare, formarea
atitudinilor şi comportamentelor estetice, cultivarea creativităţii literare;
 muzica - formarea priceperii de a audia şi interpreta, dobândirea unui limbaj muzical, stimularea
sensibilităţii, dezvoltarea laturii afective a pesonalităţii;
 desenul, - îşi propune să dezvolte aptitudinea de aobserva, imaginaţia reproductivă şi creatoare,
capacitate de a aprecia şi reproduce fenomenele şi obiectele lumii înconjurătoare.
 *Educaţia fizică - urmăreşte dezvoltarea armonioasă a organismului, întărirea, menţinerea şi
redobândirea sănătăţii, călirea organismului, formarea şi perfecţionarea priceperilor şi
deprinderilor motrice, cultivarea calităţilor psiho-fizice necesare desfăşurării oricărei activităţi,
muncii, exercitării profesiunilor, activităţii sportive.

educatia fizica are trei componente:

- cresterea si dezvoltarea fizica echilibrata;
- realizarea echilibrului psiho-fizic;
- integrarea sociala a individului
Obiectivele educatiei fizice

O1.Atingerea si mentinerea unui nivel optim de sanatate

- asigura o dezvoltare fizică armonioasă a elevilor şi o bună funcţionare a principalelor funcţii ale
organismului (capacitatea respiratorie, funcţiile digestive, circulatorii şi excretorii).
- formarea unor deprinderi de alimentaţie corecte şi a deprinderilor de igienă corporală şi igienă a exerciţiului
fizic. Evitarea exceselor alimentare iş practicarea cu măsură a exerciţiilor fizice contribuie la menţinerea unui
tonus emoţional pozitiv, important pentru starea de sănătate psihică. Sănătatea fizică presupune şi călirea
organismului, prin utilizarea factorilor naturali: aer, apă, soare.

O2.Dezvoltarea fizică generală şi specifică şi a psihomotricităţii

Prin practicarea educaţiei fizice,copiii se dezvoltă armonios, conform perioadelor de vârstă pe care le
parcurg. Armonia corporală (înălţime, greutate, ţinută fizică) corelată cu o bună condiţie fizică, cu capacităţi
fizice specifice (apucare, aruncare, mers, alergare,tracţiune etc.) şi cu iniţiativă şi perseverenţă contribuie la
obţinerea de rezultate optime în activităţile întreprinse.

O3.Formarea şi dezvoltarea trăsăturilor psihocomportamentale şi de personalitate

- educaţia fizică dezvoltă procesele senzoriale (vizual, auditiv, kinestezic), capacitatea de concentrare a
atenţiei şi atenţia distributivă, capacităţile mnezice (memoria vizuală, auditivă, kinestezică), operaţiile şi
calităţile gândirii (analiza, sinteza, comparaţia, originalitatea, creativitatea, fluenţa, rapiditatea).

Participarea la jocurile în echipă, respectarea regulilor jocului, necesitatea finalizării activităţilor începute,
dezvoltă voinţa dar şi perseverenţa, tenacitatea, curajul, hotărârea, trăsăturile pozitive de caracter
(autocontrol, modestie, solidaritate, competitivitate, cinste) şi spiritul fair-play (spirit de echipă, spirit de
luptă, dorinţa de a învinge, respectarea adversarului, acceptarea înfângerii şi respectarea învingătorului).

O4. Corectarea unor deficienţe fizice

- oferă prilejul descoperirii şi diagnosticării unor deficienţe fizice şi, prin colaborarea cu medicul sportiv sau
cu kinetoterapeutul, pot fi urmate şedinţe de exerciţii pentru corectarea şi ameliorarea acestora. Importantă
este, în acelaşi timp, formarea unei atitudini corecte faţă de aceste deficienţe, acceptarea propriei imagini
corporale şi stimularea perseverenţei în practicarea exerciţiilor corective şi recuperatorii în mod independent,
cu respectarea unui porgram de exerciţii fizice zilnice.

3 Conţinuturi specifice educaţiei fizice

- se realizează prin disciplina „educaţie fizică”, inclusă în curriculum-ul şcolar ca disciplină obligatorie, la
toate nivelurile şi treptele
Principalele conţinuturi ale educaţiei fizice sunt:exerciţiul fizic,gimnastica,jocul, sportul,turismul, dansul

*Educaţia tehnologică şi profesională din limba greacă, “techne”, care înseamnă meşteşug şi “logos”, care
înseamnă studiu. Altfel spus, tehnologia reprezintă studierea meşteşugurilor. Ca ştiinţă, ea studiază formele,
metodele şi mijloacele de prelucrare a materiilor prime şi materialelor, în vederea obţinerii unor
produse în diferite domenii de activitate.
Ed. tehnologica / profesionala = notiunile, principiile, legile si teoriile stiintifice fundamentale
ordonate dpdv al aplicabilitatii lor / cuprinde initierea in profesie cat si perfectionarea ( se realizeaza
atat in scoala cat si in soc. comerciale si intreprinderi)
Obiectivele educatiei tehnologice
- formarea unei culturi tehnologice (depasirea simplei asimilari de cunostinte);
- formarea capacitatii de a evalua consecintele aplicarii rezultatelor cercetarii
tehnologice (responsabilitate fata de aplicarea tehnologiei);
Educaţia profesională vizează atât formarea unor competenţe necesare exercitării diferitelor
profesii, a eticii şi deontologiei profesionale, cât şi dezvoltarea capacităţii tinerilor de a face
faţă la schimbări, de a-şi gestiona inteligent şi eficace propria carieră.

Dimensiunile educaţiei profesionale vizează :

 cunoştinţele, priceperile, deprinderile, comportamentele dobândite în plan intelectual;

 deprinderile, priceperile, comportamentele în plan moral, acţional;
 calităţile psihice şi psihice.

Educaţia profesională vizează atât formarea unor competenţe necesare exercitării

diferitelor profesii, a eticii şi deontologiei profesionale, cât şi dezvoltarea capacităţii
tinerilor de a face faţă la schimbări, de a-şi gestiona inteligent şi eficace propria carieră.

Principalele obiective ale educaţiei profesionale sunt :

- formarea unor priceperi, deprinderi, capacităţi şi competenţe necesare unei activităţi
productive; se realizează cu deosebire în cadrul pregătirii practice, când cunoştinţele teoretice,
capacităţile intelectuale, modelele informaţional-operaţionale sunt funcţionalizate în planul
acţiunii.
-formare şi dezvoltarea intereselor de cunoaştere a profesiei alese.

O subcomponentă a educaţiei profesionale o reprezintă orientarea şcolară şi profesională-

„un ansamblu de acţiuni şi iinfluente pedagogice, sociale, medicale etc., ce se exercită în mod
continuu cu scopul realizării de către indivizi a opţiunilor şcolare şi profesionale în concordanţă
cui particularităţile personalităţii lor şi cu cerinţele contextului social”.

Activitatea de pregătire a tineretului pentru opţiunea profesională are în vedere:

 implicarea opţiunii şcolare-profesionale în toate comportamentele şi la toate nivelurile

de învăţământ;
 caracterul interdisciplinar al activităţilor de orientare şcolară şi profesională;
 rolul formatorului în procesul orientării şcolare şi profesionale, în accelerarea maturizării
opţiunii profesionale;
 extinderea câmpului educaţional la tot ceea ce poate îmbogăţi şi favoriza dezvoltarea
complexă, globală şi creativă

Educaţia religioasă
Scopul educaţiei religioase este direct relaţionat deosebirilor de dogmatică între diferitele religii:
Pentru ortodoxism, grija principală a educaţiei religioase este grija pentru mântuirea sufletului, prin
iertarea păcatelor, prin practicarea unui ritual complex, constând în rugăciuni, acte sacramentale,
taine. De aceea, elementul dogmatic este neglijat, în timp ce actele de cult sunt cultivate prioritar.