Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Studiind cu atentie aceste stadii, observam ca ele nu sunt altceva decat o etapa de
pregatire si transformare a individului pentru viata adulta, sunt stadii evolutive si
succesive, cu caracteristici specifice pentru starea de sanatate mintala, dar si cu o
patologie psihiatrica diferentiata. Avand in vedere importanta deosebita a acestei
perioade, psihoigiena copilului trebuie sa inceapa chiar din perioada graviditatii femeii,
intrucat personalitatea si starea emotionala, metabolismul, ritmul somn-veghe al femeii
gravide sunt aspecte esentiale, care vor influenta dezvoltarea ulterioara a copilului. Nici
momentul nasterii nu trebuie neglijat, deoarece el poate aduce complicatii neplacute
pentru mama cat si pentru copil, motiv pentru care, pregatirea psihologica a femeii in
vederea nasterii si a primirii cu perspectiva a statutului de mama, ingrijirile emotional-
afective speciale din perioada de lactatie, cat si crearea unei atmosfere de calm si
echilibru favorabile mamei si copilului se impun de la sine.
Inca de la nasterea bebelusului, parintii trebuie sa fie constienti ca sunt primii care incep
lungul drum al dificilei constructii a personalitatii copilului lor. Daca parintii, cat si
ceilalti adulti, care trudesc pentru devenirea copilului, vor intelege ca lumea sufleteasca a
copilului isi are propriile ei insusiri, total diferite de lumea sufleteasca a adultului si ca,
daca in loc de a intelege mentalitatea copilului, vor incerca sa transpuna asupra copilului
propria lor mentalitate, vor impiedica copilul sa se obisnuiasca treptat cu realitatea pe
care si-o insuseste asimiland-o si acomodandu-se cu ea. Copilul trebuie sa treaca
progresiv din lumea viselor in lumea reala, pentru ca aceasta trecere sa nu se transforme
intr-o criza grava cu implicatii asupra dezvoltarii si a sanatatii sale mintale.
Familia, scoala, biserica, cat si societatea, care se implica in educatia copilului, trebuie sa
cunoasca factorii cei mai importanti in formarea personalitatii si caracterului acestuia.
Astfel, daca este tulburat instinctul de dominare – garantul fortei personalitatii, al
capacitatii de adaptare a individului, cat si al sentimentelor sale de onoare – pot aparea
diferite tipuri de deviante cum ar fi : orgoliul, vanitatea, invidia, conflictele afective,
complexele de inferioritate. Teama de risc, de necunoscut si de durere, care-l face pe
individ sa devina prudent, sa aprecieze rational situatiile, sa-si propuna scopuri utile, daca
este tulburata poate genera lenea, lasitatea, superficialitatea si rutina. Perceperea
apetentei, ca pe o tendinta inferioara de comportament conduce la deviante ca rasfat sau
refuz alimentar.
3
Tendinta de a construi lumi imaginare, in care copilul se refugiaza si viseaza, daca trece
de la un simplu joc la un mecanism cu ajutorul caruia copilul evadeaza din situatiile
dificile, nedorite, atunci devine un pericol grav pentru sanatatea mintala si dezvoltarea
psihica ulterioara a copilului, ducand la deviante grave precum : autismul, schizofrenia,
obsesiile, fobiile, misticismul anormal, mitomania. Familia trebuie sa fie prima care sa-l
impiedice pe copil sa evadeze in imaginar, cu exceptia jocului, combatand inactivitatea,
distractiile bizare, rasul sau grimasele de unul singur sau in oglinda. Tendinta de
curiozitate este fireasca la copilul dornic de cunoastere si de aceea trebuie sa i se
raspunda de fiecare data clar, corect, concis, evitandu-se greselile si ironia, pentru a-i da
copilului posibilitatea sa dobandeasca cunostinte si sa-si formeze gandirea logica,
deoarece, in caz contrar, copilul, neputandu-si potoli setea de cunoastere va cauta
raspunsurile in afara familiei sau in propria imaginatie, ceea ce este un pericol pentru
sanatatea mintala, prin aparitia unor deviante care se manifesta prin deformarea gandirii
si prevalarea imaginatiei asupra logicii. Sexualitatea , desi ne referim la copii, are o
valoare speciala mai ales in zilele noastre, cand a disparut clasica inocenta. Sigmud Freud
a demonstrat ca, mai ales cand vorbim despre complexul Oedip, apare sexualitatea
precoce, existand in faza germinala tendinta catre anomaliile viitoare ale adultului.
Parintii, daca observa ca apar la copil tendinte sadice (chinuie animale), masochiste
(acceptul durerii, bataii, umilintei), trebuie sa gaseasca calea spre remediere antrenandu-l
in activitati sportive, jocuri active, gimnastica, religie, arta sau educatie morala.
Sentimentele morale si religioase pot avea rolul de a regla , modela sau chiar sublima
anumite tendinte deviante, cunoscut fiind faptul ca educatia ateista formeaza convingerea
ca omul are dreptul sa faca tot ceea ce-si doreste, fara a raspunde de actele sale. Educatia
religioasa trebuie insa, sa nu se bazeze pe ideea de iad si a pedepselor ce-l asteapta pe
omul care pacatuieste, deoarece poate sa aiba efecte nedorite , generand la copii angoase,
fobii, obsesii.
Nu intamplator, familia este considerata factorul primordial al modelarii personalitatii
copilului, motiv pentru care relatiile dintre parinti cat si comportamentul acestora sunt
imitate de copiii din familie. Atitudinea parintilor fata de copii victorializeaza atitudinea
copilului fata de parinti, dar si atitudinile dintre frati.. Un comportament neadecvat intre
membrii familiei naste ura familiala, care ia diferite forme :
1 Ura materna care se manifesta prin ostilitate fata de copil, iritabilitate sau injurii.
Mamele dominate de acest sentiment sunt lipsite de nodul vital, de elementul universal si
stabil care este dragostea materna, nu se recunosc pe ele insele in fiintele inocente carora
le-a dat viata, lipsindu-le sentimentul de simpatie, de pietate, dar si de proprietate care sa
le schimbe egoismul in simpatie, iar instinctul de proprietate in impulsiune afectiva.
Instinctul matern este inlocuit de vanitate, ambitie, idei gresite de educatie morala sau
igiena cu consecinte catastrofale asupra dezvoltatii copilului lipsit de dragostea cea mai
ravnita – dragostea materna.
2 Ura paterna, mai instabila decat ura materna, se manifesta prin osilitate, tiranie,
raceala, dominanta, ironizare. Barbatul cuprins de astfel de sentimente are si impresia ca
dragostea sotiei sale pentru el este reorientata catre copii si de aici apare si invidia.
4
Relatia dintre tata si fiu, care ar trebui sa fie una de comunicare, bazata pe iubire, se
transforma intr-un conflict, si datorita tendintei fiului de de a uzurpa statutul tatului si de
a-i prelua rolul, de a se substitui acestuia.
1 Ura dintre frati apre ca o reactie de aparare cand unul din frati vrea sa-l domine pe
altul, este de fapt un sentiment de revolta generat de dorinta de a scapa de dominatie.