Arta romană se dezvoltă pe teritoriul Imperiului Roman.

Este o expresie a societății romane, a

puterii statului, având ca scop principal propaganda în favoarea politicii oficiale. De asemenea, arta
exprimă și pasiunea romanilor pentru ornament, gustul lor pentru fastuos, dorința de a-și
înfrumuseța locuințele, palatele, templele și locurile publice.

Caracteristici generale
La început, arta romană este dominată de influențe etrusce și grecești (încât unii o consideră chiar o
copie a acestor arte), ca apoi să devină o artă originală, cu trăsături specifice, care a supraviețuit de-
a lungul istoriei, exercitând influențe asupra perioadelor ulterioare având un caracter statal, este o
artă unitară, bazată pe talentul organizatoric, spiritul utilitar și simțul practic al romanilor.De
la Roma pornesc principiile, soluțiile, noutățile, pentru a se extinde apoi în toate provinciile.

Arhitectura
Romanii au adoptat multe elemente arhitectonice de la greci transformându-le pentru scopurile lor.
Viziunea lor asupra spațiilor era, totuși foarte diferită față de cea a Greciei și formele arhitectonice
reflectă perfect acest concept. Diferența principală este de tip politico-social: statul grec era format
dintr-o multitudine de orașe-stat, deseori în război între ele; romanii, în schimb, cucereau teritoriile și
le asimilau, din acest motiv aveau nevoie de mai multe construcții publice și de control (ca de
exemplu străzile romane sau apeductele).

Influența etruscă și greacă

De la etrusci, romanii au preluat:
 unele principii urbanistice care stau la baza înființării și organizării orașelor (folosirea unor
planuri regulate, cu străzi drepte și trotuare pentru circulație, porți monumentale de acces,
sisteme de canalizare);
 existența camerei centrale (atrium) în planul caselor particulare;
 modul de construcție al templelor de cult (podium din piatră foarte înalt, amplasarea
coloanelor);
 utilizarea arcului, sisteme de boltire.
De la greci au preluat:
 conceptul de piață publică (agora, care devine forum) ca centru al orașului;
 ordinele arhitectonice (doric, ionic și corintic);
 modul de construcție al templelor de cult;
 structura și componența teatrelor;
 construcția trofeelor ca monumente comemorative;
 utilizarea picturii, a mozaicului pentru decorarea caselor sau palatelor.

Mozaicul și pictura
Pictura romană este una dintre școlile picturale ce s-a moștenit cel mai bine dintre picturile antice.
Romanii au asimilat în mare parte pictura greacă, imitându-i modelle, tehnicile și creând nenumărate
copii ce, asemănător cu sculptura, au ajutat la cunoașterea, în mod aproximativ, a operelor originale
pierdute.
fresca, în care culoarea aplicată pe tencuiala proaspătă se întărește ca piatra, prin uscare;
pictura grecească, realizată pe mai multe straturi de tencuială uscată, dar care se umezește în
timpul aplicării. Personajele sunt aplicate pe un fond de o singură culoare sau pe benzi paralele.
Anumite forme (cutele veșmintelor, trăsăturile feței, părți ale corpului omenesc) sunt desenate după
niște formule de execuție specifice și, din acest motiv, toate personajele par a fi gemene.Acestea
sunt utilizate pentru decorarea palatelor și a templelor.Temele pot fi: subiecte mitologice sau din
viața cotidiană, personaje imperiale sau militare, naturi moarte, peisaje sau motive ornamentale
geometrice, florale, figurative etc.Măiestria artei picturii și a mozaicului este dovedită și de reușita
creării iluziei realității .
Exemplificări:
 pictura: Casa Misterelor, vila împărătesei Livia Augusta, Prima Porta, Roma, Vila
lui Hadrian de la Tivoli;
 mozaic: mozaicul pavimentar din Ostia, Roma; casa de aur a lui Nero de lângă Colosseum,
Roma; Casa Faunului; Casa Venerei Pompei.