Este încununat chipul bărbaţilor de acoperământul de cap, un ele-ment de referinţă

în identificarea statutului său social. Pentru bărbaţii din societatea moldovenească, o

asemenea piesă este căciula de miel (căciula de cârlan, cuşma de miel sau cuşma de
cârlan), pe timp de iarnă, şi pălăria (pălăria de paie, pălăria de pâslă), pe timp de vară.
Căciula şi pălăria sunt semne vestimentare distinctive ale bărbaţilor, pentru că, în
mod obişnuit, le purtau numai ei, prin tradiţie fiind interzise femeilor.
În practica culturală oamenii disting câteva feluri de căciuli: căciula înaltă sau
ţuguiată, numită şi ţurcănească, sau mai târziu – ţărănească (purtată la nord şi la
centru) şi căciula mocănească, numită de alţi autori retezată, purtată de locuitorii
satelor de la sud, în special, de ciobani şi de descendenţii din familiile lor, indiferent
de apartenenţa lor etnică, încât, la prima vedere, este greu să faci deosebiri dintre
căciula moldovenilor, bulgarilor şi a găgăuzilor
Bătrânii au cuşmele drepte, trapezoidale aşezate deasupra sprâncenelor. Iar flăcăii sunt cu
fruntea descoperită şi căciula orientată spre ceafă.
În sec. al XIX-lea – prima jumătate a sec. al XX-lea, oamenii mai bogaţi aveau căciuli făcute din
cârlani de caracul, considerate cele mai frumoase, graţie cârlionţilor mărunţi şi uniformi, iar
ale ţăranilor erau făcute din pielicele de oi ţuşte. Mocanii, dar şi ţăranii de la sud, aveau
căciuli din oi ţigăi pentru toate zilele, iar pentru sărbători ţăranii aveau şi căciuli ţurcăneşti.
Cele ţurcăneşti şi de caracul ofereau multe posibilităţi de modelare şi fiece purtător putea să
personalizeze cât mai adecvat căciula. Iar cele din oi ţigăi, mai omogene ca formă, de obicei,
erau purtate cu vârful coborât în centrul căciulii, îndreptăţindu-şi numele de retezată. Şi atunci
calitatea pieii era luată ca punct de reper în stabilirea valorii, la care se adăugă şi culoarea.
Cea neagră era foarte răspândită, fiind purtată de oamenii cu un prestigiu social mai înalt, cea
cafenie, fie că era de toate zilele, fie că îi identifica pe cei mai puţin avuţi. Căciulile albe apar în
portul copiilor, probabil, pentru a-i pune în valoare.