ISTALATII DE ICIERARE A DESEURILOR URBAE

oţiuni generale

Deşeurile solide urbane, constituite din deşeurile menajere colectate neselectiv de la

populaţia urbana, deşeurile menajere de la agenţii economici şi deşeurile din servicii
municipale, sunt colectate, transportate şi eliminate prin depozitare pe sol, de către agenţii de
salubritate care-şi desfăşoară activitatea pe raza oraşelor din judeţ.
Deşeurile urbane sunt alcătuite din:

Componenta deşeurilor urbane

Deşeuri urbane %
Deşeuri menajere 75-80%
Deşeuri stradale 10-12%
Nămol de epurare orăşenesc 7-9%
Alte deşeuri similare 3-4%

Dupa cum se poate observa din tabelul de mai sus poderea cea mai mare o au deseurile
menajere colectate de la populatie, a caror compozitie este:

Compozitia procentuala medie a deseurilor menajere

Material %
Hârtie, carton 13,8
Sticla 5,5
Metale 2,5
Materiale plastice 11,0
Textile 3,2
Alte materiale 64,0
Total 100,0

Deseurile menajere – partea cea mai semnificativa a deseurilor urbane – nu sunt

colectate selectiv în vederea valorificarii materialelor reciclabile (hartie, carton, sticla, metale,
materiale plastice). Se apreciaza ca doar 1-2% din aceste materiale sunt valorificate.
Peste 90% din deseurile urbane sunt depozitate în depozitele orasenesti. în fiecare
centru urban exista cel putin un depozit pentru deseurile urbane.
Incinerarea deşeurilor nu reprezintă încă o practică obişnuită pentru eliminarea
deşeurilor în România. Deşi ponderea părţii organice este ridicată, din cauza conţinutului
ridicat de apă, puterea calorică a deşeurilor este scăzută. Acest lucru face ca procesul de
incinerare cu recuperare de energie să fie ineficient. Deşeurile sunt arse în cuptoare speciale
ce funcţionează în condiţii determinate de temperatură, de reţinere a gazelor şi de purificare a
fumului. Incinerarea deşeurilor poate avea ca rezultat economic următoarele:
- producerea de apă caldă pentru un sistem de încălzire;
- producerea de apă caldă sau abur tehnologic supraîncălzit pentru o industrie locală;
- producerea de electricitate;
- producerea de aer cald.
Fluxul tehnologic

Deşeurile menajere sunt transportate la locurile de depozitare cu utilaje specifice, cum

ar fi vehicule transportoare, precum: autogunoiere compactoare, autotransportoare de
container, tractoare, autobasculante, autocamioane.
Deşeurile stradale sunt colectate şi transportate tot de firmele specializate în
salubrizarea oraşelor, cu ajutorul unor utilaje specifice (automaturatori colectoare,
autostropitori cu plug şi maturi pentru carosabil). Cea mai mare parte a deseurilor stradale este
însa colectată manual, cu mijloace rudimentare.
Descărcarea deşeurilor se face pe o rampa de primire, formata din 14 posturi, fiecare
post permiţând deversarea deşeurilor în depozitul de primire, cu o capacitate de 1000 tone
deşeu în fiecare zi.

Fig. 1 Rampa de primire deşeuri

Alimentarea fiecărui cuptor cu deşeu menajer se face dintr-un depozit de primire,

printr-un jgheab, care este la rândul sau alimentat cu ajutorul unei macarale cu graifăr.
Gunoiul este introdus în cuptorul de combustie cu o tija de împingere pe grilajul de ardere.
Fluxul tehnologic este ilustrat în figura 2

1 - Depozit cu gunoi;
2 – Jgheabul de alimentare incinerator;
3 - Tija de împingere a deşeurilor pe
grătare;
4 - Zona de combustie;
5 - Evacuarea cenuşii şi etanşarea
focarului;
6 - Camera de postcombustie;
7 - Cazan recuperator.

Fig. 2 Schema tehnologica de ansamblu incinerator

Una din soluţiile care dă randament termic bun în procesul de ardere a deşeurilor
menajere este soluţia de ardere pe grătare cu împingere răsturnată (Martin), soluţie des
adoptată la incineratoare pentru deşeuri cu putere calorifică ridicată, în alte ţări.
Combustia se va executa în cinci etape (fig.3), pe o durată de aproximativ o oră:
- etapa de uscare;
- etapa de aprindere iniţiala;
- etapa de aprindere totala (vezi foto );
- etapa de ardere (combustie);
- terminarea arderii;

etapa de
uscare etapa de
aprindere etapa de
combustie
terminarea
arderii

aprindere
initiala

Incinerator

Fig. 3 Desfăşurarea combustiei Fig. 4 Schema focar incinerator

Incineratorul Martin (Germania) – (fig.4) - este caracterizat printr-un grătar în trepte a

căror poziţie este înclinata la un anumit unghi fata de orizontala. Barele mobile, aşezate
alternat cu barele fixe au o mişcare de glisare intr-o cadenţa reglabila. Grătarele realizate
fiecare dintr-o serie de trepte fixe şi mobile din mişcarea cărora se obţin atât o împingere spre
înainte a deşeurilor cit şi o răsturnare a lor.
Introducerea deşeurilor are loc cu ajutorul unui împingător aflat la partea inferioara a
buncărului de alimentare, acţionarea acestuia, simultana cu mişcarea treptelor mobile,
obţinându-se printr-un sistem de pârghii. Viteza de înaintare şi înălţimea stratului depus pe
grătar sunt reglate cu ajutorul unui tambur extractor cu rotaţie lenta, amplasat în zona finala a
grătarului.
Grilajul cuptorului, este confecţionat din 10 grătare de 5 tone fiecare măsurând 5,4
metri lăţime şi 10 m lungime. în ansamblu, acesta include 5 zone în care funcţionarea este
independenta.
In prima zonă gunoiul este împrăştiat şi uscat pe grătar de câtre trecerea aerului,
gazelor de combustie precum şi de radiaţia intensa a zidăriei refractare a pereţilor
incineratorului.
In zona a doua şi a treia, combustia deşeurilor, are loc datorita aerului insuflat pe sub
elementele de grilaj.
In zona a patra şi a cincia, aerul este în exces favorizând răcirea cenuşii rezultată din
ardere, în zona finala a grătarului. Cenuşa rezultată din ardere este evacuată de câtre un
transportor cu baie de apa (pentru răcirea cenuşii şi etanşarea focarului);
Dispozitivul de ardere este amplasat într-o incintă realizată din material refractar,
astfel încât să permită o întoarcere a gazelor arse produse în ultima zonă a incineratorului
câtre prima zonă, (unde deşeurile încărcate, necesita pentru uscare o mare cantitate de
căldură).
 Fig.5 Zona de ardere a deşeurilor pe grătare

Din punct de vedere al mărimilor specifice realizate, focarele incineratoarelor sunt

caracterizate prin :
- debitul orar de deşeuri prelucrate pe metru pătrat de suprafaţa utilă a dispozitivului
de ardere ; (valorile sunt cuprinse intre 250 şi 450 kg deşeuri/m2h);
- încărcarea specifica a camerei de ardere cu valori intre 80 şi 150 kW/m3
Dacă un deşeu menajer de putere calorifică scăzută este adus la o putere calorifică de 5000
kj/kg prin amestecare cu cărbune sau cu un deşeu petrolifer cu putere calorică ridicată,
amestecul combustibil realizat va putea arde pe un grătar cu împingere răsturnată deoarece
sunt realizate următoarele condiţii importante:
- prin răsturnarea stratului şi recircularea unor produse din zona de ardere avansată
spre zona de aprindere, precum şi datorită radiaţiei bolţilor foarte dezvoltate,
aprinderea are loc chiar în condiţii de umiditate foarte mare, caracteristică
deşeurilor menajere;
- datorită răscolirii puternice a stratului se face o ardere completă chiar la deşeuri
neomogene ca structură ;
- tot datorită răscolirii puternice a stratului nu se pot produce zgurificări care să
blocheze procesul de ardere, chiar în condiţiile în care temperaturile caracteristice
ale zgurilor de deşeuri menajere au valori coborâte.
Datorită calităţii apropiate a combustibilului preparat din deşeurile menajere de
calitatea unui lignit slab, uzual pentru astfel de cazane, cifrele de temperaturi, coeficienţi de
schimb de căldură, încărcare termică specifică sunt apropiate de condiţiile normale de
funcţionare a cazanului în exploatare actuală industrială pe lignit.
Alegerea unei asemenea soluţii de ardere a deşeurilor menajere este legată de o
eventuală efectuare a unor experimentări în viitor. În domeniul puterii calorifice a deşeurilor
menajere de la 2300 la 5000 kj/kg, domeniul în care actualele incineratoare specializate pot
arde deşeurile menajere în autocombustie, soluţia cu cazan cu grătar si cu împingere
răsturnată este net dezavantajoasă deoarece nu poate asigura autocombustie. Pentru deşeuri
menajere cu putere calorică sub 2300 kj/kg apare avantajul utilizării drept combustibil ajutător
la grătarul cu împingere răsturnată, a unui combustibil inferior, în timp ce la incineratoarele
specializate este necesar un combustibil superior de tip păcură.
Valorificarea deşeurilor menajere urbane
cu un conţinut redus de părţi combustibile

Singurele încercări de stabilire a calităţii deşeurilor produse în Municipiul Bucureşti

aparţin Institutului Politehnic care, a stabilit că puterea calorifică a deşeurilor are valori
reduse, situate între 1360 - 2000 kj/kg, urcând întâmplător până la valori de 3300 - 4200 kj/kg.
Astfel s-au impus următoarele concluzii:
- nu există suficiente cunoştinţe asupra caracteristicilor deşeurilor menajere produse de
oraşele mari ale ţării noastre;
- deşeurile fiind sărace din punct de vedere caloric, incinerarea lor reclamă aport mare
de combustibil lichid ajutător, ceea ce conduce la costuri ridicate ale energiei termice
obţinute ;
- cazanele, folosite la arderea cărbunilor inferiori pe grătar, nu pot fi utilizate la
incinerarea deşeurilor menajere urbane ;
- pentru majoritatea localităţilor, utilizarea deşeurilor menajere drept combustibil este
mai avantajoasă economic decât depozitarea semicontrolată aplicată actualmente sau
compostarea reziduurilor.

Incinerator tubular oscilant

In acest sens se prezintă un incinerator performant (licenţă Rouseau), aflat în testare
în Franţa pentru combustia deşeurilor menajere cu puteri calorifice scăzute (fig. 6):

Fig. 6. Instalaţia experimentală cu incinerator oscilant (schiţa)

Construcţia incineratorului
Acest incinerator se compune din :
a) un cuptor 1 tronconic montat cu o generatoare orizontală cuprinzând la interior o serie de
canale longitudinale care distribuie aerul de ardere la nişte duze b ce pătrund în interiorul
cuptorului, prin căptuşeala de beton ce îmbracă canalele, până la o înălţime dată. Duzele sunt
fixate cu ajutorul unor capace c exterioare. Densitatea maximă a duzelor este realizată în
prima jumătate a cuptorului. La părţile extreme, cuptorul are o serie de flanşe d din oţel prin
care se realizează etanşarea cu părţile fixe ale instalaţiei. La exterior există nişte bandaje e ce
rulează pe rolele f. Acţionarea cuptorului are loc prin intermediul unui lanţ g fixat de manta,
cuplat la un pinion pus în mişcare da rotaţie de un motor 2 hidraulic lent, cu turaţie variabilă.
 Fig.7 Secţiune transversala prin cuptorul de incinerare

b) O cameră 3 de precombustie, amplasată anterior cuptorului prevăzută cu o contraflanşă pe

care sunt fixate inele de etanşare din bronz, tensionate de arcuri uniform distribuite. La partea
inferioară, contraflanşa are nişte fante ce sunt alimentate cu aer pe o serie de guri fixe h. În
acest fel canalele longitudinale a, ce vin pe rând în faţa fantelor, primesc aer de ardere.
Cuptorul fiind oscilant, respectiv rotindu-se alternativ într-un sens sau altul, exista un
dispozitiv automat care schimbă alimentarea cu aer de pe o serie de guri h pe altele, astfel că
duzele ce primesc aer sunt numai, cele ce se găsesc la un moment dat acoperite de straturile
de deşeuri. Totodată, camera de precombustie este şi ea alimentată cu aer, prin intermediul
unor distribuitoare 7.

Fig.8 Vedere ansamblu prin cuptorul de incinerare

c) Un buncăr 4 de alimentare cu deşeuri, cuplat la camera 3 de precombustie dotat la partea

anterioară cu o clapetă m, ce are rolul de oprire a eventualelor flăcări ce tind să se extindă din
camera de precombustie.
d) Un alimentator 5 hidraulic de deşeuri, acţionat de un cilindru hidraulic n ce execută
deplasarea unui sertar o între două poziţii extreme reglabile.
e) Un schimbător 6 de căldură, de tip ţeava în ţeava, amplasat pe traseul de ieşire a gazelor
arse din camera de precombustie, debitul de gaze şi tirajul din cuptor fiind reglate de un şuber.
f) Un ventilator 7 de înaltă presiune ce realizează introducerea aerului rece în schimbătorul 6
şi asigurând distribuţia aerului încălzit la sistemul r de canale.
g) O piesă 8 de legătură ce face trecerea între schimbătorul 6 de căldură şi evacuarea gazelor
în atmosferă.
h) Un cenuşar 9 amplasat la partea posterioară a cuptorului având. o contraflanşă mobilă cu
un sistem identic de etanşare ca cel al camerei. 3 de precombustie. Pentru intervenţia şi
accesul în cuptor, cenuşarul are la partea frontală o uşă s pe care se găseşte amplasat un
arzător 10 .

Fig.8 Instalaţia industriala de incinerare

Modul de funcţionare
Deşeurile sunt transportate, cu ajutorul unei macarale cu graifăr din depozitul de deşeu
la prin pâlnia de primire fiind dozate cu ajutorul unui suber acţionat hidraulic. Introducerea in
cuptorul incinerator se face cu ajutorul uni împingător, materialele deşeu sunt deshidratate
ajungând in prima zona de eliminare a umidităţii, datorita gazelor fierbinţi si radiaţiei pereţilor
refractari.
Pe măsura ce materialele avansează in cuptor datorita formei tronconice si oscilaţiei
acestuia si se ajunge in zona de iniţiere a arderii unde aerul este insuflat prin duzele de aer
primar de la baza cuptorului, sub stratul de material.
Forma cilindro – conica favorizează schimbul de căldura din cuptor si concentrează
căldura radiata de bolta către patul de deşeu in mişcare, care arde in totalitate. Gazele degajate
din proces au temperaturi de 900-1000 0C, si mai conţin substanţe combustibile. Acestea sunt
arse in camera de postcombustie unde se insufla aer prin intermediul unor distribuitoare,
arderea fiind completa si emisiile de dioxina si monoxid de carbon reduse la minim.
Gazele arse calde la temperaturi de 1000 0C sunt dirijate către recuperatorul de
căldura, pentru răcire, unde trec prin serpentinele cazanului recuperator, cedând căldura si
ajungând la temperaturi de 350 0C sunt epurate in electrofiltre si apoi evacuate in atmosfera
prin intermediul coşului de fum.
 Avantaje si dezavantaje ale tehnologiei
Avantaje:
- Nici o piesa metalica a cuptorului nu este in contact cu deşeurile sau gazele
fierbinţi degajate in urma procesului, căptuşeala cuptorului si a canalelor de
evacuare a gazelor fiind căptuşita cu betoane refractare de calitate care asigura o
fiabilitate ridicata (cca. 8000 ore de funcţionare), costuri reduse de întreţinere.
- Armatura mecanica care condiţionează funcţionarea in bune condiţiuni a
cuptorului, rezista in exploatare mai mult de 5 ani, fără a efectua reparaţii la zonele
de uzura mecanica.
- Arderea completa in camera de postcombustie face ca sa nu mai existe in gazele
arse monoxid de carbon, astfel ţevile de la schimbătorul de căldura nu sunt
corodate datorita efectului temperatura coroborat cu prezenţa CO in gazele
evacuate la cos.
- Conducere uşoara datorita automatizării sistemului, si implementării calculatorul
de proces, care ia decizii in cel mai scurt timp si intervine in reglarea parametrilor
privind regimul de ardere si cantitatea de combustibil introdus in focar.

Dezavantaje:
Produse secundare rezultate din proces – cenuşa – conţinând silicaţi nedizolvaţi in apa,
oxizi de aluminiu si fier;
Apar diverse reziduuri solide sau lichide datorita unei sortări necorespunzătoare;
Cheltuieli suplimentare pentru îndepărtarea particulelor prăfoase si aerosolilor precum
si a impurităţilor gazoase ;
Aparatura de monitorizare a gazelor evacuate la coşul de fum