În opinia mea, opera ………….…………(titlul), de ……………………..
(numele autorului), aparţine genului dramatic, în care autorul se exprimă în mod indirect, prin intermediul personajelor, care sunt antrenate în derularea unor evenimente, într-un anumit timp şi spaţiu, creaţia literară având ca mod de expunere dominant dialogul şi fiind destinată reprezentării scenice. Comedia este o specie a genului dramatic, care satirizeaza întâmplari, aspecte sociale, moravuri prin intermediul personajelor ridicole, între care se nasc conflicte puternice. Comedia are scopul de a îndrepta acele tare umane si sociale prin râs, având, asadar, rol moralizator. În primul rând, precizarea „actul......”, „scena........” arată organizarea textului pe acte, diviziunile principale în desfăşurarea acţiunii şi scene, subdiviziuni ce marchează intrarea sau ieşirea unui personaj. În al doilea rând, înaintea fiecărei replici este indicat numele personajului care o rosteşte…………………………………………………… (citat în care se transmite o astfel de replică) şi se remarcă prezenţa didascaliilor (a indicațiilor scenice), ca modalităţi de intervenţie directă a autorului …………………………………………………...……..(două exemple). De asemenea, modul de expunere specific este dialogul, iar prezenţa acestuia impune prezenţa elementelor de oralitate a stilului………………………………………………………………….... (prezentarea a trei-patru elemente de oralitate, cu citate pentru fiecare- interogații, exclamații, interjecții, verbe la imperativ, cuvinte în vocativ)). În plus, se remarcă prezenţa personajelor……………………………………………………………… (care sunt personajele) şi a unui conflict dramatic între………………………………………………………………….(ce forţe sunt antrenate în conflict şi cum evoluează, pe scurt, acestea). În concluzie, trăsăturile mai sus prezentate justifică încadrarea textului suport în genul dramatic. Aceasta opera literara (O scrisoare pierduta) intruneste trasaturile generale ale unei opere dramatice, cat si pe cele specifice comediei: - a fost scrisa cu scopul de a fi jucata pe scena; - este structurata pe acte si scene; - timpul si spatiul actiunii sunt limitate; - sunt folosite dialogul si monologul dramatic; - sunt prezente indicatii de regie; - descrierea si naratiunea sunt prezente in indicatiile scenice sau in replicile personajelor; - este prezent conflictul dramatic, care se declanseaza o data cu pierderea scrisorii; - acest conflict de baza se imbina cu conflicte secundare; - provoaca rasul prin diferite tipuri de comic: de moravuri, de caracter, de situatie, de nume. - prin aceste tipuri de comic autorul a reusit sa realizeze umorul si ironia.
Specific comediei O scrisoare pierduta, de I L Caragiale
Fiind o comedie ,autorul recurge la toate tipurile de comic şi anume comic
de limbaj,de nume,de situaţie,etc. Comicul de limbaj este realizat prin prezenţa numeroaselor greseli de vocabular. Cuvintele (mai ales neologismele) sunt deformate prin pronunţie gresita (“famelie”, “renumeratie”, “andrisant”, “plebicist”) sau prin etimologie populara (“scrofulosi”, “capitalisti” locuitori ai Capitalei). Incălcarea regulilor gramaticale şi a logicii, cum ar fi: polisemia (“ne am racit împreună”), contradicţia în termeni (“dupa lupte seculare care au durat aproape zece ani” sau “12 trecute fix”), asociaţii incompatibile (“Industria română este admirabilă, e sublimă, putem zice, dar lipseşte cu desăvârşire”), nonsensul (“din două, daţi-mi voie, ori să se revizuiască, primesc! dar să nu se schimbe nimica…”)etc. Comicul de nume are o mare savoare.Zaharia Trahanache este o „cocă moale”-trahanaua,care ,deşi vede scrisoarea incriminatoare ,crede că-i plagiat.Ştefan Tipătescu este un tip,dar totodată unul care trece tiptil prin viaţă .Ghiţă Pristanda ,un tip slugarnic,obişnuit să execute ceea ce i se comandă.Cuplul Farfuridi-Brânzovenescu reprezintă prostul fudul.Dandanache este dandanaua,fiind mai prost decât Farfuridi şi mai canalie decât Caţavencu. Comicul de situaţie şi de moravuri surprine într-un mod exceptional societatea şi moravurile ei prin prisma şantajului,a adulterului sau a reuşitei pe principiul „scopul scuză mijloacele”.