DOINA POPULARĂ

Doina este o creatie a liricii populare, caracteristică folclorului

românesc, în care sunt exprimate sentimente de dragoste, de dor, de jale,
fiind interpretată pe o melodie tărăgănată.

Ea are un caracter oral, anonim, colectiv, sincretic și tradițional, făcând parte

din patrimonial cultural al poporului român.

Opera literară ,,...” este o doină, întrunind particularitățile de formă și

de conținut specifice acesteia.

Din punct de vedere prozodic, doinele sunt scurte ca întindere, textul nu este
structurat pe strofe, versurile au măsura de sapte-opt silabe, rima este
împerecheată sau monorimă, ritmul este trohaic, toate acestea contribuind la
realizarea unei muzicalități implicite a discursului si a unei tonalități elegiace.

In primul rând, textul este un monolog liric adresat,/ de tip confesiv, care
abordează tema…, sentimentul dominant fiind tristețea provocată de…

(Dacă în text sunt și verbe/pronume de persoana a II-a sau substantive în cazul

vocativ, acestea reprezintă mărci ale adresării directe, modul de expunere fiind
monologul liric adresat)

În al doilea rând, opera X este o doină populară, deoarece întâlnim figuri de

stil și imagini artistice, inspirate din frumusețea naturii sau din specificul
vieții rurale/pastorale.

(Analizăm poezia, subliniind figurile de stil și imaginile artistice.)

De asemenea, modul de expunere predominant este monologul liric adresat,

care se împletește cu descrierea.
Pe de altă parte, muzicalitatea poeziei e realizată prin intermediul prozodiei.
Textul nu este împărțit în strofe, versurile sunt scurte, având măsura de...,
rima este..., iar ritmul este... .

Aşadar, sintetizând cele afirmate, putem sustine faptul că opera literară X de

Y este o doină populară și aparține genului liric.