1. Ai avut o respiratie foarte usoara.

Din cand in cand simti ca ramai fara aer in timpul meditatiei si

respiri adanc. Este un efect secundar frecvent care apare cand
este atins un nivel profund de repaos. Respiratia corpului este
legata de cat de relaxat esti in timpul unei stari meditative.

Cand faci jogging, de exemplu, respiri intr-un ritm alert. Cand stai
si citesti o carte, respiri intr-un ritm mai lent. Cand dormi, respiratia
incetineste si mai mult. Iar in timpul meditatiei, cand poti atinge
stari mai profunde decat somnul, respiratia poate incetini chiar mai
mult decat atunci cand dormi, abia daca mai respiri. In aceste
momente de relaxare profunda, se poate intampla sa nu respiri
deloc. In astfel de momente simti nevoia sa iei o gura de aer -
dupa care totul revine la normal si poti continua sa respiri normal.

Chiar daca nu ai avut aceste simptome, nu inseamna ca nu ai avut

o meditatie eficienta. Fiecare persoana care practica meditatia are
si experiente mai putin profunde. Diferenta dintre practicantii
incepatori si cei mai experimentati este ca cei incepatori considera
experientele profunde drept "bune" si pe cele mai putin profunde
drept "rele". Cei mai experimentati, pe de alta parte, nu-si judeca in
niciun fel experientele, ceea ce ii face mai predispusi de a se
bucura de mai multe meditatii profunde, pentru simplul motiv ca au
asteptari mai mici in legatura cu ceea ce ar trebui sa simta.

Secretul este sa ramai indiferent fata de toate experientele

obtinute prin meditatie. De asemenea, trebuie sa intelegi ca
perseverenta este esentiala in sporirea calitatii acestor experiente.
Nu te astepta la rezultate importante in primele zile sau saptamani,
nici chiar in primele luni. Acestea vor veni, desigur, dar de obicei
cand te astepti mai putin.

Este important sa tii cont de faptul ca fiecare meditatie este utila, si

fiecare sesiune de meditatie face ca in urmatoarea sa treci mai
usor prin anumite stari.

Controlul minții: secretul transformărilor profunde de viață

Imaginează-ți o persoană dominată în mare parte din timp de

propriile impulsuri, frici, senzații care vin din subconștient, fobii și
slăbiciuni. Cum relaționează cu oamenii importanți din viața lui?
Ce fel de decizii ia? Își împlinește visurile? Nu. Un om dominat de
frici și dependențe este cu siguranță nefericit și în scurt timp își
epuizează toate resursele vitale.

Între absența totală a controlului asupra propriei minți și controlul

insuficient există o plajă largă de acțiuni și rezultate nefavorabile.
Cei mai mulți dintre oameni sunt capabili să își adapteze
comportamentul la diferite contexte, însă devin total vulnerabili în
fața anumitor idei fixe, prejudecăți, frici inoculate de cei din jur,
impresii false, credințe limitatoare, depresii și boli fizice. Ei nu știu
sau nu cred că își pot controla inclusiv aceste părți din mintea lor.

Mintea poate fi un slujitor fidel, dar și un stâpân tiranic

Un control slab asupra ideilor, senzațiilor și comportamentului

adoptat conduce la alegeri nesănătoase, dezamăgiri, tot mai mult
stres și boală sub o formă sau alta.

Gândește-te cum te simți când, furios fiind, îți ies cuvinte pe care
nu ai fi vrut să le spui niciodată unui om la care ții. După ce le-ai
rostit, regreți și ai vrea să le poți retrage pentru că înțelegi răul
provocat în persoana pe care o apreciezi. Chiar dacă nutrești
sentimente de iubire și respect față de ea, în câteva momente de
supărare pierzi controlul asupra propriilor gânduri și fapte,
reacționând sub impulsul furiei.

Indiciile unei minți folosite ineficient

O idee negativă necontrolată provoacă efecte distructive, atât la

nivel emoțional, cât și fizic. Altfel spus, și pe plan energetic, și în
plan material, o minte slab controlată conduce către eșecuri,
blocaje și dizarmonie. Neclaritate în scopuri, lipsa motivației,
senzația de blocare, incapacitatea de a finaliza proiectele începute
și un nivel scăzut de energie sunt câteva dintre semnele unei minți
slab sau parțial controlate. Ceea ce trebuie să înțelegi este că așa
cum îți poți gestiona anumite stări și idei, la fel îți poți direcționa
toate celelalte gânduri și acțiuni care îți scapă acum de sub
control.

Starea creierului și mintea sunt cele care domină atât planul

emoțional, cât și fiziologic. Un organ nu se îmbolnăvește de unul
singur, pentru că el nu deține un centru propriu de comandă. Acest
control este exercitat de către creier. Este înțeles acum faptul că
mintea poate crea și vindeca boli. În plus, ceea ce ajunge din
exterior în interior poate crea de asemenea efecte (calitatea
mâncării, substanțele pe care le ingerăm, aerul pe care îl respirăm,
apa pe care o bem, temperatura la care suntem expuși șamd).

Alegerile pe care le faci în fiecare moment reflectă ideile,

convingerile și impresiile tale despre tine însuți și despre viață. Mai
precis, atât alegerile sănătoase, cât și cele care îți fac rău, exprimă
măsura în care tu îți gestionezi și controlezi propria minte. Orice
schimbare produsă din exterior spre interior este în cele din urmă
destinată eșecului. Adevărata transformare se produce atunci
când preiei controlul asupra programelor mentale care îți cauzează
nefericire, indecizie, lipsa motivației, depresie, respect de sine
scăzut, incapacitatea de a fi perseverent, anxietate, sentimentul de
inferioritate șamd.