Odată cu înaintarea în vârstă activitățile zilnice pot deveni anevoioase și dificile, în

special atunci când intervin și diferite afecțiuni fizice sau psihice. La bătrânețe, oamenii
au nevoie de asistență și suport pentru a-și menține și îmbunătății calitatea vieții.

Această asistență sau acest suport poate fi oferit prin spitalizare, atunci când intervine o
afecțiune acută ce necesită tratament medical. Acesta este în general de termen scurt
sau mediu, până când pacientul este stabilizat sau vindecat. Odată ce pacientul nu mai
necesită îngrijiri medicale în spital, asistentul social va evalua nevoile pacientului cu
caracter vulnerabil impreuna cu echipa multidisciplinară și va considera în funcție de
acestea facilitarea și alocarea unui pachet de ingrijiri la domiciliu sau într-o institutie care
poate asista persoana vulnerabilă. 

Această lucrare are ca scop identificarea preferințelor pacienților și rudelor acestora și

face referire la perspectiva calitativ comparativă asupra tipului de îngrijire preferat de
aceștia.