Caracterizarea şi formele evaziunii fiscale

Evaziunea fiscală în
România………………………………………………....................................96
Prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale

 definească și să identifice fenomenul de evaziune fiscală;

 identifice formele evaziunii fiscale;
 identifice cauzele şi efectele acesteia asupra activității economice şi sociale;
 propună unele măsuri de combatere şi diminuare a ariei evaziunii fiscale;

93
 reprezintă sustragerea de la impunere a unei părți mai mari sau mai mici din
materia impozabilă. Ca fenomen, evaziunea fiscală se întâlneşte deopotrivă atât pe plan național, cât şi
internațional.
Într-o definiție mai completă, evaziunea fiscală este prezentată ca fiind, sustragerea prin orice
mijloace de la impunere sau de la plata impozitelor, taxelor, contribuțiilor şi a altor sume datorate
bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat şi bugetelor fondurilor
speciale de către persoanele fizice şi persoanele juridice române sau străine.
În funcție de modul cum este realizată, sustragerea de la impunere poate fi:
- sustragere realizată la adăpostul legii
- sustragere care se realizează cu încălcarea legii fiind, deci, ilicită sau frauduloasă.
este posibilă, deoarece legislația din diferite țări
permite scoaterea de sub incidența impozitelor a unor venituri, părți de venituri, componente ale averii
ori a anumitor acte şi fapte care, în condițiile respectării riguroase a cerințelor impunerii, nu ar trebui
să scape de la impunere.
 Spre exemplu, impunerea veniturilor realizate de anumite categorii de persoane fizice
pe baza unor norme medii de venit, creează condiții pentru contribuabilii care
realizează venituri mai mari decât media, să nu plătească impozit pentru diferența
respectivă.
 În unele țări, legea dă dreptul unui întreprinzător persoană fizică să-şi declare soția şi
copii drept asociați, chiar dacă aceştia nu au nici o contribuție la capitalul social sau la
activitatea firmei. O astfel de asociație permite ca profitul să fie repartizat între
asociați fictivi, iar impunerea să se facă separat. În acest mod, se ajunge ca impozitul
plătit statului să fie mai mic.
 Se întâlnesc, de asemenea, situații când, în vederea impunerii, venitul total al soților să
fie împărțit în mod egal, între aceştia, indiferent de aportul concret al fiecăruia la
realizarea lui. În acest fel se creează condiții pentru ca impozitul datorat statului să fie
diminuat.
 Totodată, în practica fiscală din unele țări, o persoană fizică poate opta fie pentru
impunerea utilizată în cazul veniturilor realizate de persoane fizice, fie pentru cea care
se aplică profitului societăților de capital.
 Facilitățile fiscale, care se acordă agenților economici din anumite ramuri ale
economiei la înființarea sau pe parcursul desfăşurării activității sub forma unor scutiri
sau reduceri de impozit pe profit, permit, de asemenea, ca, la adăpostul legii, o parte

94
 din venit să scape de la impunere. Amortizarea accelerată, atunci când e permisă de
lege pentru unele categorii de mijloace fixe, conduce la diminuarea profitului
impozabil. Atunci când statul se confruntă cu dificultăți financiare mai deosebite,
scoate de sub incidența impozitării dobânzile aferente împrumuturilor contractate de el
pe piață.
Sustragerea de la impunere, în baza legii, poate fi evitată prin corectarea, perfecționarea şi
îmbunătățirea conținutului legilor care au făcut-o posibilă.
se întâlneşte pe o scară largă şi se înfăptuieşte cu încălcarea
prevederilor legale, bazându-se deci, pe fraudă şi pe rea credință. Drept urmare acest fenomen
antisocial trebuie combătut puternic, fiindcă sustrage de la bugetul public un volum important de
resurse financiare care ar putea fi folosit pentru acoperirea unor cheltuieli de ordin social sau
economic.

Frecvent, evaziunea fiscală frauduloasă se întâlneşte sub diferite forme, cum ar fi:
- ținerea unor registre contabile nereale;
- distrugerea voită a unor documente care pot ajuta la aflarea adevărului privind livrările de
mărfuri, prețurile folosite, comisioanele încasate sau plătite; întocmirea de documente de
plată fictive;
- modificarea nejustificată a prețurilor de aprovizionare şi a cheltuielilor de transport,
manipulare şi depozitare; practicarea unor prețuri de livrare ori a unor cote de adaos
comercial cu un nivel mai ridicat decât al celor afişate, declarate sau înregistrate în
contabilitate;
- întocmirea unor declarații vamale false la importul sau exportul de mărfuri; întocmirea de
declarații de impunere false, când cu bună ştiință nu sunt menționate decât o parte din
veniturile realizate etc.
Pe măsura adâncirii cooperării economice internaționale şi a dezvoltării - pe multiple planuri –
a relațiilor dintre state cu sisteme fiscale diferite şi cu un nivel de fiscalitate diferit, evaziunea fiscală
nu se mai manifestă doar ca un fenomen intern, național, ci a devenit unul internațional.
, o firmă având sediul de bază într-un anumit stat şi diferite reprezentanțe în alte
state, dintre care unele cu un regim fiscal mai blând, va fi tentată să transfere o parte cât mai
substanțială din profitul realizat în statul cu fiscalitate mai ridicată către statul (statele) cu fiscalitate
mai redusă.
Pe glob se găsesc numeroase “paradisuri fiscale” cum sunt ele denumite: Liechtenstein,
Luxemburg, Bahamas, Bermude, Panama, Insulele Cayman etc. Pe teritoriul acestor state sunt
înființate numeroase firme străine către care sunt dirijate profiturile unităților productive aflate pe
teritoriul altor țări, eludându-se astfel fiscul.
În țările cu o experiență bogată în fiscalitate, adaptată cerințelor economiei de piață, evaziunea
fiscală (specifică mai ales T.V.A.) poate fi întâlnită sub forme precum:

95
 , care apare atunci când un agent economic, care şi-a creat în timp o bună
reputație prin comportament şi rezultate, încetează brusc plățile, declarându-se în stare de faliment,
după ce în prealabil a avut grijă să-şi transfere profitul în altă țară;
, care poată fi întâlnită atunci când o nouă întreprindere înființată (cu
intenția ascunsă de a obține bani prin pretenții false), înaintează organelor fiscale o cerere justificată de
rambursare a T.V.A., însă după rambursare întreprinderea în cauză îşi încetează activitatea, iar
plătitorul dispare;
, când o firmă ce avea obligații de plată a T.V.A. se declară în stare de
faliment sau se lichidează, dar apare o altă firmă cu acelaşi director. În acest caz, organelor fiscale le
revine sarcina de a încerca să încaseze impozitul de la unitatea falimentară sau lichidată;
apare în cazul în care sunt înregistrate mai multe firme, printre
care şi una fantomă. Aceasta din urmă solicită rambursarea taxei pe valoarea adăugată fără să fi
participat la plata celei colectate, după care dispare;
care se concretizează în efectuarea unei serii de modificări mărunte în
contabilitate, ca de exemplu: omiterea de la însumare a unor pagini, înregistrarea repetată a unor
facturi de intrare, reportare greşită etc. toate acestea conduc la întocmirea unui decont de T.V.A.
incorect.

Exemplificați cazuri de evaziune fiscală la adăpostul legii și frauduloasă.

Fenomenul evaziunii fiscale se întâlneşte pe scară largă şi în România. Formele de manifestare

a evaziunii fiscale în țara noastră sunt diferite.

 De exemplu, fundațiile, organizațiile şi asociațiile non-profit, cu caracter umanitar,

social, cultural, sportiv etc. sunt scutite de la plata taxelor vamale pentru unele bunuri
provenite din ajutoare şi donații. În unele cazuri însă bunurile primite sub forma de ajutoare şi
donații sunt utilizate în alte scopuri decât cele prevăzute în obiectul de activitate sau nu sunt
înregistrate în patrimoniu ori sunt utilizate în interes personal sau pentru obținerea de profit.
 Unii agenți economici practică prețuri de livrare inferioare costurilor produselor livrate şi,
implicit, calculează accizele în raport de prețurile respective şi nu de costurile efective ale
produselor, aşa cum este legal. Concret, evaziunea fiscală se realizează prin: utilizarea ca bază
de calcul a accizele datorate pentru băuturile alcoolice, a prețurilor de livrare negociate cu
cumpărătorul, prețuri care se situau sub nivelul costurilor cu care au fost realizate produsele;
stabilirea prețului materiei prime, din care s-a obținut alcoolul folosit la fabricarea băuturilor
alcoolice, sub prețul pieței.
 Cele mai frecvente cazuri de sustragere a agenților economici de la plata obligațiilor către
buget se produc prin neînregistrarea în contabilitate a veniturilor realizate. O altă modalitate
96
 de evaziune, la care se apelează destul de des, este aceea a folosirii de facturi externe
falsificate, în care se înscriu prețuri mai mici decât cele reale.
 Evaziunea fiscală se întâlneşte şi în cazul taxelor de timbru pentru activitatea notarială. Astfel,
de exemplu, în cazul autentificării actelor de vânzare-cumpărare, nu de puține ori, părțile se
înțeleg ca prețul vânzării înscris în actul de vânzare-cumpărare autentificat să fie inferior celui
practicat în realitate, pentru ca taxa de timbru să se calculeze la un preț mai mic.

În perioada care a trecut de la introducerea T.V.A. în România, s-au conturat diferite

forme de evaziune fiscală şi în acest domeniu. Printre formele cele mai des întâlnite pot fi
menționate:
 vânzările nedeclarate, care apar cu frecvența cea mai mare şi sunt de multe ori greu de
descoperit. Practice, vânzările de bunuri sau prestări de servicii se fac fără întocmirea
documentelor corespunzătoare şi, evident, fără înregistrări în contabilitate;
 omiterea înregistrării, când agentul economic neînregistrat beneficiază de un avantaj
care nu i se cuvine, comparativ cu ceilalți comercianți, care vor solicita clienților
T.V.A.;
 înțelegeri între vânzători şi cumpărători de a schimba bunuri sau servicii fără plată
(gen barter), cu plata redusă, fără factură sau eventual cu o factură de valoare redusă.
Într-o asemenea situație, sigur că va avea loc deducerea unei taxe mai mici, însă pe
total circuit, valoarea masei impozabile se va diminua şi la buget se va încasa o sumă
mai mică;
 deducerile false, care se întâlnesc frecvent şi se realizează prin întocmirea de facturi
false, prin utilizarea repetată a aceloraşi facturi pentru deducere sau prin folosirea de
facturi care se referă la cumpărături inexistente;
 erorile de înregistrare, care pot apărea la prima vedere ca inocente, au totuşi, o
influență destul de mare asupra taxei datorate, mai ales dacă sunt frecvente sau dacă
valoarea lor este mare;
 aplicarea incorectă a scutirilor, care poate conduce la diminuarea serioasă a sumelor
cuvenite bugetului, mai ales dacă este asociată cu facturi false, fiindcă altfel plătitorul
de TVA nu are cum să profite de această practică;
 cereri de rambursare nejustificate, când se solicită rambursarea taxei aferente unor
mărfuri exportate sau pentru bunuri la care legea dă dreptul la deducere, fără însă ca în
realitate aceste operațiuni să fi fost efectuate. O situație mai des întâlnită este aceea a
solicitării deducerii taxei pe valoarea adăugată, pentru acelaşi bun exportat, de către
doi agenți economici, pe considerentul că documentele privind bunul respectiv au
circulat prin mai multe societăți comerciale.
Printre cele mai importante care stau la baza evaziunii fiscale pot fi menționate:

97
 - intenția de eludare sau încălcare deliberată a prevederilor din legislația fiscală, în vederea
sustragerii de la plata impozitelor, taxelor şi contribuțiilor;
- desfăşurarea de activități fără autorizație legală;
- refuzul sau tergiversarea obligațiilor fiscale corect determinate;
- conducerea incorectă sau incompletă a evidențelor privind determinarea cheltuielilor,
veniturilor şi a obligațiilor fiscale;
- majorarea în mod nereal a cheltuielilor firmei în scopul diminuării profitului impozabil;
- exploatarea la maximum a unor incoerențe sau inconsecvențe ale legislației fiscale sau
interpretarea arbitrară a prevederilor acesteia în ceea ce priveşte facilitățile fiscale;
- necunoaşterea legislației fiscale.

Propuneți câteva măsuri pe care le considerați potrivite pentru diminuarea ariei evaziunii
fiscale.

Evaziunea fiscală are o evoluție determinată de acțiunea concertată a unor factori cum sunt:
dinamica economiei reale, dimensiunea cantitativă şi calitativă a cadrului legislativ şi instituțional,
nivelul fiscalității, alți factori interni sau externi.
Fenomenul evazionist este unul complex, cu implicații negative pe multiple planuri şi, ca atare, el
trebuie urmărit în permanență, pentru a putea fi combătut în mod cât mai eficient.
Practica fiscală internațională atestă că un sistem fiscal modern trebuie să aibă şi
comportamente care să conducă la educarea şi informarea promptă a contribuabililor în legătură cu
obligațiile lor privind întocmirea corectă a declarațiilor de impunere, a ținerii unor evidențe corecte a
veniturilor şi cheltuielilor ocazionate de activitatea desfăşurată, pedepsele şi sancțiunile care se aplică
celor care încalcă prevederile legale.
Printre măsurile care mai pot fi avute în vedere pentru limitarea ariei evaziunii fiscale,
menționăm:
unificarea legislației fiscale şi o mai bună sistematizare şi corelare a acesteia cu ansamblul cadrului
legislativ din economie;
 eliminarea acelor prevederi din actele normative care pot favoriza evaziunea fiscală şi o
mai bună corelare a facilităților fiscale;
 în legislația fiscală trebuie să se regăsească în mai mare măsură, pe lângă prevederile
punitive, şi cele care pot determina un comportament economic normal, care să conducă la
limitarea ariei evaziunii fiscale;
 eliminarea paralelismelor şi suprapunerilor care mai există în activitatea organelor de
control financiar şi fiscal, în ceea ce priveşte supravegherea fiscală, controlul fiscal şi
combaterea evaziunii fiscale, şi asigurarea coordonării unitare în profil teritorial şi la nivel
central a tuturor activităților de control;

98
  utilizarea în mai mare măsură a controlului prin sondaj şi trecerea pe un plan mai secundar
a controlului permanent şi excesiv;
 stabilirea unui raport, care să tindă spre optim, între salariu şi stimulente pentru
cointeresarea aparatului fiscal.
În direcția prevenirii şi combaterea evaziunii fiscale în România vor acționa şi măsurile care sunt
prevăzute în actele normative intrate în vigoare în anii 2002 şi 2003.
Este vorba mai întâi de organizarea în acest scop a cazierului fiscal (O.G. nr. 75/2001 privind
organizarea şi funcționarea cazierului fiscal)al contribuabilului ca mijloc de evidență şi urmărire a
disciplinei financiare a acestora şi pentru întărirea administrării impozitelor şi taxelor datorate
bugetului. Cazierul fiscal se organizează de Ministerul Finanțelor Publice la nivel central şi la nivelul
direcțiilor generale ale finanțelor publice din județe şi din municipiul Bucureşti, în format electronic.
În cazierul fiscal sunt menționate persoanele fizice şi juridice, precum şi asociații, acționarii şi
reprezentanții legali ai persoanelor juridice, care au la activ fapte sancționate de legile financiare,
vamale, cât şi cele care privesc disciplina financiară. Aceste sancțiuni pot fi înscrise în cazierul fiscal
numai dacă au rămas definitive şi irevocabile. Certificatul de cazier fiscal este obligatoriu de prezentat
în următoarele cazuri:
- la înființarea societăților comerciale de către asociați, acționari şi reprezentanții legali
desemnați;
- la înființarea asociaților şi fundațiilor de către solicitanți.
În al doilea rând, în prima parte a anului 2003 au fost instituite o serie de măsuri deosebit de
importante care vor avea un impact favorabil şi în direcția combaterii ferme a fenomenului evaziunii
fiscale. Pe această linie se înscrie măsura aducerii la cunoştință publică a listei contribuabililor care
înregistrează obligații restante față de unul sau altul din bugetele publice, reprezentând impozite, taxe,
contribuții şi alte venituri bugetare.

99
100
101
102
103
 evaziune fiscală;
 evaziune la adăpostul legii;
 evaziune frauduloasă;
 paradisuri fiscale;
 cazier fiscal;
 cod fiscal;
 control fiscal.

104