Cauzele condensului la tamplăria de aluminiu

şi geam termoizolator

În principiu poate apărea formarea condensului pe suprafaţa interioară a geamului

termoizolator şi respectiv a ramelor. Se vorbeşte în acest caz şi deformarea apei exudate sau a apei de
condens. Acest fenomen nu trebuie însă confundat cu condensarea din spaţiul interior ale geamurilor
termoizolatoare.
Geamul termoizolator cat şi tamplăria de aluminiu nu sunt surse generatoare de condens, nu conţin apa
şi nici nu sunt umplute cu apă; adevăratele cauze ale formarii apei de condens pe suprafaţa interioara a
elementelor de construcţie ( de ex. unităţi de geam termoizolator, ramele ferestrelor ) trebuie explicate
după cum urmează :
În locuinţe se produc permanent vapori de apă, surse de umezeală fiind :
1. Hainele puse la uscat pe calorifer ;
2. Florile puse în apropierea ferestrelor ;
3. Udatul florilor ;
4. Spălatul rufelor ( 3 – 4 llitri ) ;
5. Gătit ;
6. Respiraţia umană ( 2 litri / noapte) .
Aceste cantităţi se găsesc ca vapori de apă invizibili in aer. Astfel poate de ex. 1mc. aer de 0 grade C
să conţină o cantitate maximă de numai 5g (=5cmc.) vapori de apă. Astfel creşte cantitatea de apă la
20 grade C, la 17g, la 30 grade C, la 30g / mc.
Dacă însă în aer este conţinută cantitatea maximă de vapori de apă, atunci aerul nu mai primeşte
umiditate in forma de vapori de apă. Se vorbeşte in acest caz de aer saturat. În cazul aerului saturat
apare o aşa – numită “umiditate relativă” de 100% , aceasta înseamnă ca într-un mc. de aer este
conţinută cate o “cantitate maximă” de vapori de apă. În cazul unei umidităţi relative de 50% este
conţinută într-un mc de aer abia jumătate din cantitatea maximă posibilă. Ca exemplu să luăm un
spaţiu cu 15m patraţi suprafaţă de bază şi 2,5m înălţime. Rezultă un volum de cca. 38mc. Dacă aerul
are o temperatură de 23 grade C, atunci “pluteşte” în acest spaţiu ( la 100% umiditatea aerului )
aproape 11 apă sub formă de vapori de apă invizibili. Dacă un astefel de “aer încărcat cu apă” ajunge
de exemplu pe timp de iarnă la geamul rece al unei ferestre, atunci vaporii de apa “condensează” şi se
depun ca apă vizibilă pe geam.
Formarea condensului apare prin urmare atunci cand umiditatea aerului din încăpere este
conform raportului ridicată, iar temperatura suprafeţei de pe partea interioară a geamului este
coborată.
Condensarea ce va apărea incepe întotdeuna de la marginea geamului, condiţionată prin
inbinarea marginală mai nefaforabilă al termotehnicii. În plus curenţii de aer pot fi inpiedicaţi
prin pervazurile iesite mult in afară şi prin influenţa cadrului cercevelei ferestrei, astfel incat
in partea de jos a geamului poate aprea apă exudată mai devreme decat in centrul geamului.
În special in încăperile mai puţin încălzite (de ex. dormitoare), poate apărea condens în zilele
reci şi la ferestrele cu geam termoizolator. Acest lucru datorita faptului ca spaţiul respective
este răcit permanent in timpul nopţii si prin respiraţie la o temperatură relativ joasă aerul este
saturat cu vapori de apă. În plus dorim sa precizăm ca o formare a apei de condens poate
apărea nu numai la geamurile sau ramele ferestrelor, ci şi pe toate suprafeţele reci. Acest lucru
duce la pete de mucegai si formarea mucegaiului pe pereţi.
În principiu formarea apei exudate se poate impiedica sau cel puţin stopa prin respectarea
anumitor reguli : Una dintre acestea ar fi ca spaţiile in care se formează condens să se
aerisească mai mult decat pană acum.
Experimentele au indicat clar că prin “aerisirea de protecţie” in cazul unei cantităţi de aer
egale schimbate poate fi economisită energie. În cazul unei asa numite aeresiri de protecţie ar
trebui ca ferestrele să fie deschise larg cca. 5 pană la 10 minute, astfel încat “aerul saturat”
existent în încăpere să fie înlocuit cu aer mai rece de afară.