NUNTA

Căsătoria a fost și va rămâne un ritual de trecere care se desfășoară în totalitate în

lumea albă, foarte important în viața oricărei jună sau al oricărui june, pentru că prin căsătorie
tânăra pereche pășește în rândul celor care si-au statornicit cel mai demn mod de viață
respectat și prețuit de întreaga lume.

,, Nunta este pusă în mediile tradiționale sub semnul obligativității. Dacă nașterea
presupune lumirea individului, nunta îi dă acestuia dreptul ,,de a intra în rând cu oamenii”.
Chiar dacă apare mai târziu în ceremonial, în raport cu înmormântarea și cu nașterea, ea a
devenit în timp cea mai însemnată dintre manifestările populare.”1

Nunta românească prezintă un model arhetipal identificat de folcloriști, aceasta

desfășurându-se în mai multe etape: pețitul, logodna și nunta.

,,Băiatul care dorește șă-și întemeieze o familie, merge la pețit la fată însoțit de
pețitori ,, oameni buni de gură”. Sosirea la casa fetei este marcată prin formula de salut
bună dimineața, chiar și numai această formă de salut poate dezvălui scopul vizitei. Gazdele
și cei veniți se așează în jurul mesei se aduce o gustare și băutură și se discută în favoarea
tinerilor.”2

Dacă fata și părinții acesteia acceptă, se încep pregătirile pentru nuntă. Se arvonește
muzica, lăutarii care vor întreține atmosfera în timpul nunții, dar și lăutarii care vor umple
mesele oaspeților.

Ritmul pregătirilor de nuntă se mai încetinește ca în duminica de dinaintea nunții să

capete iar intensitate. Mirii împreună cu nașii și ,,feciorii de nuni” îmbrăcați de sărbătoare
merg la biserică, urmând ca preotul să anunțe oficial căsătoria tinerilor.

În aceeși zi sunt trimiși prin sat ,,chemătorii” pentru a vesti nunta celor doi tineri, ei
fiind oameni de încredere, atât din partea socrului mare cât și al socrului mic. În joia nunții
bărbații sacrifică animalele (porci, vișei, oi) din care va fi pregătită mâncarea.

Femeile în acest timp pregătesc găinile, le jumulesc și le curăță. După aceste momente
mireasa începe să pregătească podoabele și straiele pentru nuntă. Se organizează seri în casa
miresei, aici adunându-se fete din sat pentru a-i oferi ajutor în pregătirile pentru nuntă ca totul
să fie gata până la data stabilită.

1
Delia Suiogan ,,Simbolistica riturilor de trecere” București, 2000
2
Delia Suiogan ,,Simbolistica riturilor de trecere” București, 2000

1
 ,,Se vor coase batiste pentru fete și pentru băieși pe care mireasa în ziua nunții le va
pune în piept fiecăruia dintre participanții tineri alături de floarea de mireasă. Tot acum se
cos cârpele de borangic pentru cumnații de mână, pentru nași și pentru mire. Se scoate

zestrea și se pregătește pentru ziua nunții, stabilindu-se darurile pentru meseni: prosoape,
perne, fețe de masă, cârpe, basmale. Până nu demult, fiecărui mesean, indiferent dacă erau
rude sau nu, indiferent de darul făcut mirilor primea ceva în schimb, împărțitul darurilor era
făcut numai de către mireasă.”3

Din momentul în care a fost pețită, tânăra numai este strigată pe nume ci i se spune
mireasă.

,,De astfel tânăra trebuia să poarte de acum si până la nuntă ie albă cusută în casă
,,pentru a fi recunoscută între fete”4

În sâmbăta dinaintea nunții are loc o petrecere, se face o horă la mireasă, în această zi
mirele și mireasa nu au voie să se întâlnească. Duminică este ziua cea mare. Mireasa este
îmbrăcată în rochie albă și poartă pe cap o cunună din flori. După ce a fost gătită, pleacă
împreună cu fete și feciori necăsătoriți la un pârâu pentru a lua apă într-o ulcică în care este
pun un bănuț și un busuioc, pârâul fiind poziționat spre răsăritul Soarelui.

După acest ritual nuntașii se întorc acasă chiund și dansând. Alaiul este întâmpinat de
femei în vârstă ce ies cu găleți pline cu apă urmând ca mireasa să arunce cu bani în aceste
găleți pentru a avea spor și bogăție. Ajunși la casa miresei fetele și feciorii mai joacă o horă.

Mirele cu restul flăcăilor pleacă la naș ,, odată întorși la casa mirelui cu nașii are loc ,,
bărbieritul mirelui”. Cumnatul de mână sau nașul stimulează această acțiune cu ajutorul
securii sau a toporului, sau a unui cuțit mare. Acesta act marchează ieșirea mirelui din rândul
feciorilor.”

Aproape de orele 9-10, alaiul mirelui pornește spre casa miresei. În drum spre aceasta
tinerii dansează și cântă pentru a fi auziți în special de mireasă, aceasta trebuind să se
ascundă, porțile se închid rămânând doar hora tinerilor.

Pentru a putea ajunge să-și vadă mireasa hora ginerelui trebuia să se unească cu hora
miresei și să formeze o horă mare. Hora miresei se lasă cu greu învinsă, porțile fiind închise
sunt scoase din țâțâni, iar alaiul mirelui pătrunde în curte.

,, Un voinic plătit va spune coloșeniile, în fața socrilor mici și a nuntașilor acestora:

-Bună dimineața, socrii mici,

-Mulțumim dumneavoastră, băieți, militari,
Dar ce umblați, ce căutați?
-Ce umblăm, ce căutăm
3
Delia Suiogan ,,Simbolistica riturilor de trecere” București, 2000
4
Delia Suiogan ,,Simbolistica riturilor de trecere” București, 2000

2
 La nimeni seamă n-avem să dăm5
Fiindcă noi suntem oameni mari...”
La mireasă mirele, nașii, cât și restul invitaților li se pun flori în piept, mireasa primind
buchetul de la mire. Înainte de mersul la Starea Civilă miresei i se cântă Goghea. Acesta este

un text simbolic în care mireasa își ia rămas bun de la părinți, frați și va începe o nouă viață în
calitate de soție.

La plecare, ginerele bagă în sânul soacrei mici un bănuț în semn de mulțumire că i-a dat
fata. Toți nuntașii se îndreaptă spre Primărie unde va avea loc cununia, apoi la Biserică.

La sfârșitul slujbei nuntașii merg spre locul unde se va ține petrecerea. În următoarea zi
se ține un ospăț numit ciorba de potroace.

5
Delia Suiogan ,,Simbolistica riturilor de trecere” București, 2000