În istoria românească, ca și în cea universală, un rol important l-a avut și îl are viața socială și cea

economică. Cele două s-au contopit și au dat naștere unor mișcări sociale sau fenomene migratorii. Acestea
au existat încă din preistorie (de când omul era culegător și vânător și era într-o continuă căutare de hrană,
deplasându-se pe spații vaste), au continuat în antichitate cu colonizările (marea colonizare greacă), în evul
mediu cu marile migrații (secolele III – XI), în epoca modernă cu formarea imperiilor coloniale sau cu marea
migrație către continentul american.

În epoca contemporană se întâmplă aceleași fenomene migratorii, cu argumente/cauze puțin

diferite.

În istoria românească au existat momente în care recoltele proaste, imposibilitatea/necunoașterea

conservării produselor, pe fondul unor nemulțuri sociale au dus la izbucnirea unor mișcări sociale, cum au fost
răscoalele. Acestea au avut loc primăvara, atunci când proviziile de toamna se terminau . Astfel de răscoale au
avut loc în 1888 și 1907 (cea mai mare, cu numeroase victime. A inspirat și opera lui Liviu Rebreanu cu același
nume Răscoala) .

După al Doilea Război Mondial, între 1946 și 1947 a avut loc o foamete care a cuprins mai ales
partea Moldovei, cu Basarabia. Cauzele au fost seceta, dar și distrugerile agriculturii provocate de război,
existența livrărilor de alimente impuse de condițiile armistițiului cu URSS, efectele negative ale
colectivizării, precum și lipsa de interes − în contextul ocupației sovietice, a guvernului – care nu a
controlat zona de est a țarii timp de 1 an.( S-a auzit chiar despre canibalism, dar nu au fost date
publicității dovezi, documente!)