MINISTERUL EDUCAÞIEI, CERCETÃRII ªI TINERETULUI

G eografie
Europa – România – Uniunea Europeanã
Probleme fundamentale

Manual pentru clasa a XII-a

Octavian Mândruþ


C ORINT
Manualul a fost aprobat prin O.MEdCT nr. 1262/53 din 6.06.2007, `n urma evalu\rii calitative [i este realizat `n conformitate cu
programa analitic\ aprobat\ prin Ordin al ministrului educa]iei [i cercet\rii nr. 5959 din 22.12.2006.

Date despre autor:

OCTAVIAN MÂNDRUÞ, doctor în geografie, cercet\tor [tiin]ific principal I [i cadru didactic la Universitatea de Vest „Vasile Goldi[”
din Arad, autor de manuale [colare (pentru clasele IV-XII, ap\rute la Editura Corint), atlase, culegeri de sinteze [i teste, lucr\ri
în diferite domenii ale geografiei, ghiduri metodologice, caiete de activitate independent\, cursuri universitare. Dintre lucr\rile
actualizate, amintim: România – atlas geografic [colar, Atlas geografic [colar [i Atlas geografic de buzunar (edi]ii 2013, ap\rute
la Editura Corint), Geografia Uniunii Europene, România – geografie regional\, Geografie fizic\ [i uman\ general\, Elemente
de epistemologie geografic\, [.a., Editura „Vasile Goldi[” University Press, 2012–2013.

Referen]i:
Prof. univ. dr. Gh. Mãhãra, Universitatea din Oradea
Prof. gr. I Lucian Popescu, Colegiul Naþional „George Coºbuc”, Cluj-Napoca

Redactor: Geanina Radu

Tehnoredactare computerizat\: Andreea Apostol
Coperta: Valeria Moldovan
Cartografie: Petruþa ªerban
Control cartografic: prof. {tefan Popescu

Editura CORINT
Redac]ia [i administra]ia:
Str. Mihai Eminescu nr. 54 A, sector 1, Bucure[ti
Tel./Fax: 021.319.47.97, 021.319.47.99
Difuzarea:
Calea Plevnei nr. 145, sector 6, Bucureºti, cod poºtal 060012
Tel.: 021.319.88.22, 021.319.88.33, 0748.808.083, 0758.225.443
Fax: 021.310.15.30, 021.319.88.66
E mail: vanzari@edituracorint.ro
Magazin virtual: www.grupulcorint.ro

Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale a României

MÂNDRUÞ, OCTAVIAN
Geografie: Europa - România - Uniunea Europeanã:
probleme fundamentale: manual pentru clasa a XII-a /
Octavian Mândruþ. – Bucure[ti: Corint, 2008
Bibliogr.
ISBN 978-973-135-367-8

913(4+498)(075.35)

ISBN: 978-973-135-367-8
Toate drepturile asupra acestei lucr\ri sunt rezervate Editurii CORINT,
parte component\ a GRUPULUI EDITORIAL CORINT.
 GEOGRAFIE
Europa – România – Uniunea European\
Probleme fundamentale

CUPRINS ~n urma parcurgerii, `n clasa a XII-a, a tematicii

acestei discipline [colare, ve]i avea posibilitatea s\:
I. EUROPA {I ROMÂNIA -
ELEMENTE GEOGRAFICE  utiliza]i adecvat terminologia presupus\ de
DE BAZ|
aceast\ tematic\;
II. ROMÂNIA {I UNIUNEA
 raporta]i elementele semnificative din societate,
EUROPEAN|
III. EUROPA {I UNIUNEA
[tiin]\ [i tehnologie la aceast\ tematic\;
EUROPEAN| ÎN LUMEA  rela]iona]i elementele din realitatea `nconjur\toare
CONTEMPORAN| (natur\ [i societate) cu reprezentarea lor cartografic\.
IV. ELEMENTE DE GEOGRAFIE
SOCIAL| {I CULTURAL| A De asemenea, sper\m s\ v\ dezvolta]i o atitudine
EUROPEI {I A ROMÂNIEI potrivit\ fa]\ de educa]ie, cunoa[tere, cultur\ [i
V. ELEMENTE DE GEOGRAFIE civiliza]ie referitoare la Europa, România [i Uniunea
A SERVICIILOR {I European\.
ADMINISTRA}IE ÎN
EUROPA {I ÎN ROMÂNIA

3
 SUMAR
I. Europa [i România – elemente geografice de bazã . . . . . . . . . . . . . . . . . .7
1. Spa]iul românesc [i spa]iul european . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .8
1.1 Europa [i România – caracteristici geografice generale . . . . . . . . . . .8
1.2 Pozi]ia geograficã [i limitele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .10
2. Elemente fizico-geografice
definitorii ale Europei [i ale României . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12
2.1 Relieful major – trepte [i unitã]i morfostructurale . . . . . . . . . . . . . .12
2.2 Tipuri genetice [i unitã]i de relief . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .14
2.3 Unitã]i majore de relief . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .16
2.4 Clima – factorii genetici, elementele climatice [i regionarea climaticã .18
2.5 Harta sinopticã a Europei [i a României . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .22
2.6 Hidrografia – aspecte generale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .24
2.7 Dunãrea [i Marea Neagrã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .26
2.8 Înveli[ul biopedogeografic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .28
2.9 Resursele naturale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .30
3. Elemente de geografie umanã ale Europei [i ale României . . . . . .32
3.1 Harta politicã a Europei. România ca stat al Europei . . . . . . . . . . . .34
3.2 Popula]ia [i caracteristicile ei geodemografice . . . . . . . . . . . . . . . . .36
3.3 Sistemul de ora[e al Europei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .38
3.4 Analiza geograficã a unor ora[e: Londra, Paris, Viena, Moscova . .40
3.5 Analiza geograficã a unor ora[e: Bucure[ti, Constan]a, Timi[oara 42
3.6 Activitã]ile economice – caracteristici generale . . . . . . . . . . . . . . . . .44
3.7 Analiza unei ramuri industriale – energia electricã . . . . . . . . . . . . .46
3.8 Sisteme de transport . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .48
3.9 Mediul înconjurãtor [i peisaje . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .50
3.10 Regiuni geografice în Europa [i în România . . . . . . . . . . . . . . . . . . 52
3.11 Caracteristici ale unor regiuni geografice din Europa [i din România* . 54
3.12 Carpa]ii – studiu de caz al unei regiuni geografice . . . . . . . . . . . . 56
3.13 }ãrile vecine României . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 58
Test – România [i Europa — elemente geografice de bazã . . . . . . . . 64
II. România [i Uniunea Europeanã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 65
1. Formarea Uniunii Europene [i evolu]ia integrãrii europene . . . . . . 66
2. Caracteristici geografice, politice [i economice actuale
ale Uniunii Europene . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 68
3. Statele Uniunii Europene . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 70
3.1 Privire generalã [i sinteticã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 70
3.2 Studii de caz . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 72
Fran]a. Germania . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .72
Regatul Unit. Italia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .74
Spania. Portugalia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .76
Grecia. Austria . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .78
Celelalte ]ãri ale Uniunii Europene* . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 80
4. Diviziuni regionale [i organizarea
spa]iului geografic în Uniunea Europeanã.* . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 84
4
 SUMAR
5. România ca parte a Uniunii Europene . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 86
5.1 Oportunitã]i geografice ale
României cu semnifica]ie pentru Uniunea Europeanã . . . . . . . . . . . 86
5.2 România [i ]ãrile Uniunii Europene – interdependen]e
geografice, economice [i culturale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 88
5.3 Organizarea [i amenajarea spa]iului geografic
în Uniunea Europeanã [i în România* . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 90
5.4 Problema energiei în Uniunea Europeanã [i în România.
Alte probleme comune* . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 92
Test – România [i Uniunea Europeanã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 94

III. Europa [i Uniunea Europeanã în lumea contemporanã . . . . . . . . . . 95

1. Problemele fundamentale ale lumii contemporane –
prezentare sinteticã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 96
2. Rolul Europei în construirea lumii contemporane . . . . . . . . . . . . . . . 98
3. Uniunea Europeanã [i ansamblurile economice [i geopolitice
ale lumii contemporane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 100
4. Mondializare, interna]ionalizare [i globalizare din
perspectivã europeanã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 102
5. Europa, Uniunea Europeanã [i România în urm\toarele decenii 104
Test – Europa [i Uniunea Europeanã în lumea contemporanã . . . . 106

IV. Elemente de geografie socialã [i culturalã

a Europei [i a României* . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 107
1. Tipuri tradi]ionale de utilizare a spa]iului geografic* . . . . . . . . . . . 108
2. Tipuri de comunitã]i umane. Mentalitã]i* . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 110
3. Diversitatea umanã a Europei* . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 112
4. Structuri teritoriale [i dinamica socialã* . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 114
5. Raportul dintre elemente de geografie socialã [i culturalã
ale Europei [i României* . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 116
Test pentru curriculum op]ional . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 118

V. Elemente de geografie a serviciilor [i administra]ie în Europa

[i în România** . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 119
1. Cãi de comunica]ie [i mijloace de transport** . . . . . . . . . . . . . . . . . 120
2. Rela]ii economice, turism, comer], activitã]i complementare** . . . 122
3. Elemente de geografie administrativã** . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 124
Test final* . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .126
Bibliografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 128

* Lec]iile marcate prin litere cursive [i un singur asterisc reprezint\ curriculum diferen]iat pentru
clasele de [tiin]e sociale, din cadrul filierei teoretice, profil umanist.
** Lec]iile marcate prin litere cursive [i dou\ asteriscuri se adreseaz\ calific\rilor profesionale din
domeniile servicii [i administra]ie, profil tehnologic.

5
 UTILIZAREA MANUALULUI

Titlul Text
explicativ Dic]ionar cu Hart\ Document
lec]iei
principalii termeni destinat\ analizei [i informativ destinat
Subtitlul
noi, care trebuie raport\rii ele- analizei [i
lec]iei
urm\ri]i odat\ cu mentelor din text argument\rii
parcurgerea lec]iei

SPA}IUL ROMÂNESC {I SPA}IUL

1
cap.I

EUROPEAN
A. EUROPA {I ROMÂNIA – CARACTERISTICI GEOGRAFICE
DE ANSAMBLU
EUROPA
Harta alãturatã (fig. 1) asigurã o imagine
simplã asupra a ceea ce poate fi considerat
spa]iul geografic european, îndeosebi prin
dimensiunea sa naturalã, care oferã suportul
comunitã]ilor umane.
Ca întindere [i continuitate, Europa are
aspectul unei prelungiri a Asiei (fiind o mare
„peninsulã” a acesteia). De aceea, se considerã
frecvent cã aceste douã continente (Europa [i
Asia) formeazã în realitate o singurã întin-
dere, denumitã Eurasia.
Limita dintre Europa [i Asia este fixatã în
lungul Mun]ilor Urali, apoi în continuare pe
fluviul Ural, Marea Caspicã [i Mun]ii Caucaz;
aceastã limitã are un pronun]at caracter con-
ven]ional.
Analizând harta alãturatã (fig. 1), ob-
servãm cã Europa are o serie de caracteristici
vizibile, cum ar fi:
 ]ãrmurile sunt foarte sinuoase, deter-
minând cel mai mare raport dintre perimetrul
[i aria continentului (DOC 1);
 existen]a unor întinse peninsule mar-
ginale [i insule exterioare;
 organizarea naturalã pe fâ[ii latitudi-
nale, paralele, de la sud spre nord, cu o axã
centralã formatã din sistemul alpino-carpatic
[i bazinul Dunãrii;
 existen]a unor mãri interioare, cvasiizo-
late (Marea Balticã, Marea Neagrã).
O linie imaginarã trasatã între Marea
Balticã [i Marea Neagrã împarte Europa în
douã pãr]i: în est, Europa continentalã [i în
vest, Europa peninsularã; aceastã linie este
denumitã, uneori, istmul ponto-baltic. Acest
istm `ngusteaz\ continentul european `n lun-
gul acestei linii imaginare (aproximativ `ntre
Kaliningrad [i Odessa), care permite astfel o
separare clar\ `ntre cele dou\ p\r]i ale sale.
ROMÂNIA
Privind harta continentului nostru [i harta
spa]iului geografic pe care se aflã situatã ]ara
noastrã (fig. 2), observãm cã acestea au în
comun câteva componente principale (Car-
pa]ii (fig. 3), Dunãrea (fig. 4), Marea Neagrã [i
Câmpia Panonicã). Fa]ã de istmul ponto-
baltic, România este situatã spre vest. Prin tre-
cere de la Europa la România (DOC 2), se
observ\ c\ ]ara noastrã poate fi considerat\
astfel o ]arã carpaticã, danubianã, ponticã,
panonicã, având o pozi]ie central-europeanã.
Caracterul carpatic al spa]iului geografic
este dat de ponderea relieful carpatic (60% din
teritoriul ]ãrii) [i situarea celei mai mari pãr]i
din acest lan] montan pe teritoriul ]ãrii noastre
(55%).
Caracterul dunãrean (danubian) al ]ãrii
const\ `n faptul c\ segmentul cel mai mare al
fluviului este tangent teritoriului ]ãrii (38%), `n
situarea aproape integralã (97%) a teritoriului
]ãrii în bazinul hidrografic al Dunãrii [i al zonei
de vãrsare (Delta Dunãrii) pe teritoriul ]ãrii
noastre.
De[i ]ãrmul românesc al Mãrii Negre este
relativ redus în raport cu alte ]ãri situate în
jurul acesteia, ]ara noastrã poate fi consideratã
o ]arã ponticã. Caracterul panonic este dat de
larga deschidere a reliefului [i hidrografiei
spre Câmpia Panonicã [i Europa Centralã.
}ara noastrã reprezintã aproape 1/40 din
întinderea Europei [i peste 3% din popula]ia
acesteia. La nivelul planetei, România ocupã
0,16% din suprafa]a uscatului [i 0,34% din
popula]ia Terrei. Sub raportul geografiei fi-
zice, România poate fi definitã în acela[i
timp ca un spa]iu carpatic, danubian, pano-
nic [i pontic. Caracteristica principalã de
geografie umanã a acestui spa]iu o reprezin-
tã locuirea sa de cãtre o popula]ie neolatinã,
care formeazã romanitatea orientalã.
TERMENI
Spa]iu – termen general, care
are în vedere o anumitã su-
prafa]ã, precum [i totalitatea ele-
mentelor, proceselor [i fenome-
nelor geografice specifice.
Carpatic – termen referitor la
Mun]ii Carpa]i [i caracteristicile
acestora.
Dunãrean (danubian) – ter-
men referitor la Dunãre (Danu-
biu, în latinã), la caracteristicile [i
influen]a acesteia asupra teritori-
ilor din bazinul hidrografic.
Panonic – termen referitor la
spa]iul geografic al Depresiunii
Panonice [i la caracteristicile sale
(de relief, climã).
Pontic – referitor la Marea
Neagrã (denumitã în trecut
Pontus Euxinus).
Istm ponto-baltic – linie
imaginarã care une[te punctele
cele mai apropiate dintre Marea
Balticã [i Marea Neagrã.
Romanitate orientalã – par-
tea esticã (orientalã) a spa]iului
de romanitate (cu originea în ci-
viliza]ia Imperiului Roman).
ACTIVIT|}I
Urmãri]i harta Europei (fig. 1)
[i identifica]i alte elemente
observabile pe aceasta: locali-
zarea, forma, mãrimea [i denu-
mirea principalelor peninsule,
insule [i mãri exterioare,
orientarea fluviilor principale [i a
lan]urilor montane.

Aplica]ii destinate Document de Imagini asupra unor

complet\rii cerin]elor argumentare elemente reprezenta-
de concretizare a textului tive, numerotate
a înv\]\rii explicativ (fig. 3, 4) [i
cu trimitere `n text

6
 I
capitolul

EUROPA {I ROMÂNIA
ELEMENTE GEOGRAFICE DE BAZ|
Prima parte, cea mai sub-
stan]ialã, a manualului cuprin-
~n urma parcurgerii acestui capitol,
de o prezentare, în paralel, a ca- ve]i avea posibilitatea s\ dezvolta]i
racteristicilor geografice princi-
pale ale Europei [i ale Ro- competen]e noi referitoare la:
mâniei. Aceastã prezentare este
progresiv\, pornind de la ele-  utilizarea terminologiei [i a limbajului specific pen-
mentele generale ale continen- tru prezentarea elementelor geografice de bazã ale
tului nostru, la cele particulare Europei [i ale României;
ale României.
Analiza corelatã a elemen-
 explicarea acestor caracteristici prin raportarea lor
telor de geografie a Europei [i a reciprocã;
României are la bazã inclu-  explicarea legãturilor dintre caracteristicile spa]iu-
derea spa]iului geografic na- lui na]ional [i ale celui european;
]ional în cel continental, ceea ce
presupune abordarea caracte-
 utilizarea unor surse de informare diferite, referi-
risticilor spa]iului mai extins, toare la geografia Europei [i a României;
apoi a caracteristicilor comune  raportarea sistemelor naturale [i umane la nivelul
[i, în cele din urm\, a celor spe- continentului, al ]ãrii [i al diferitelor diviziuni
cifice spa]iului mai redus ca
întindere.
regionale;
O aten]ie deosebitã este  interpretarea reprezentãrilor cartografice analizate;
acordatã perceperii raportu-  în]elegerea diversitã]ii naturale [i umane a spa]iilor
rilor dintre spa]iul european [i geografice studiate.
cel na]ional, explicarea acestor
raporturi [i identificarea parti-
cularitã]ilor geografiei Româ-
niei în raport cu cea a Europei.

7
 SPA}IUL ROMÂNESC {I SPA}IUL
1
cap.I
EUROPEAN
1.1 EUROPA {I ROMÂNIA – CARACTERISTICI GEOGRAFICE
DE ANSAMBLU
EUROPA
Harta alãturatã (fig. 1) asigurã o imagine
simplã asupra a ceea ce poate fi considerat
spa]iul geografic european, îndeosebi prin
dimensiunea sa naturalã, care oferã suportul
comunitã]ilor umane.
Ca întindere [i continuitate, Europa are
aspectul unei prelungiri a Asiei (fiind o mare
„peninsulã” a acesteia). De aceea, se considerã
frecvent cã aceste douã continente (Europa [i
Asia) formeazã în realitate o singurã întin-
dere, denumitã Eurasia.
Limita dintre Europa [i Asia este fixatã în
lungul Mun]ilor Ural, apoi în continuare pe
fluviul Ural, Marea Caspicã [i Mun]ii Caucaz;
aceastã limitã are un pronun]at caracter con-
ven]ional.
Analizând harta alãturatã (fig. 1), ob-
servãm cã Europa are o serie de caracteristici
vizibile, cum ar fi:
 ]ãrmurile sunt foarte sinuoase, deter-
minând cel mai mare raport dintre perimetrul
[i aria continentului (DOC 1);
 existen]a unor întinse peninsule mar-
ginale [i insule exterioare;
 organizarea naturalã pe fâ[ii latitudi-
nale, paralele, de la sud spre nord, cu o axã
centralã formatã din sistemul alpino-carpatic
[i bazinul Dunãrii;
 existen]a unor mãri interioare, cvasiizo-
late (Marea Balticã, Marea Neagrã).
O linie imaginarã trasatã între Marea
Balticã [i Marea Neagrã împarte Europa în
douã pãr]i: în est, Europa continentalã [i în
vest, Europa peninsularã; aceastã linie este
denumitã, uneori, istmul ponto-baltic. Acest
istm `ngusteaz\ continentul european `n lun-
gul acestei linii imaginare (aproximativ `ntre
Kaliningrad [i Odessa), care permite astfel o
separare clar\ `ntre cele dou\ p\r]i ale sale.
8
ROMÂNIA
Privind harta continentului nostru [i harta
spa]iului geografic pe care se aflã situatã ]ara
noastrã (fig. 2), observãm cã acestea au în
comun câteva componente principale (Car-
pa]ii (fig. 3), Dunãrea (fig. 4), Marea Neagrã [i
Câmpia Panonicã). Fa]ã de istmul pon-
to-baltic, România este situatã spre vest. Prin
trecere de la Europa la România (DOC 2), se
observ\ c\ ]ara noastrã poate fi considerat\
astfel o ]arã carpaticã, danubianã, ponticã,
panonicã, având o pozi]ie central-europeanã.
Caracterul carpatic al spa]iului geografic
este dat de ponderea relieful carpatic (60% din
teritoriul ]ãrii) [i situarea celei mai mari pãr]i
din acest lan] montan pe teritoriul ]ãrii noastre
(55%).
Caracterul dunãrean (danubian) al ]ãrii
const\ `n faptul c\ segmentul cel mai mare al
fluviului este tangent teritoriului ]ãrii (38%) [i
`n situarea aproape integralã (97%) a teritoriu-
lui ]ãrii în bazinul hidrografic al Dunãrii [i al
zonei de vãrsare (Delta Dunãrii) pe teritoriul
]ãrii noastre.
De[i ]ãrmul românesc al Mãrii Negre este
relativ redus în raport cu alte ]ãri situate în
jurul acesteia, ]ara noastrã poate fi consideratã
o ]arã ponticã. Larga deschidere a reliefului [i
a hidrografiei spre Câmpia Panonicã [i
Europa Centralã `i d\ caracterul panonic.
}ara noastrã reprezintã aproape 1/40 din
întinderea Europei [i peste 3% din popula]ia
acesteia. La nivelul planetei, România ocupã
0,16% din suprafa]a uscatului [i 0,34% din
popula]ia Terrei. Sub raportul geografiei fi-
zice, România poate fi definitã în acela[i
timp ca un spa]iu carpatic, danubian, pano-
nic [i pontic. Caracteristica principalã de
geografie umanã a acestui spa]iu o reprezin-
tã locuirea sa de cãtre o popula]ie neolatinã,
care formeazã romanitatea orientalã.
TERMENI
Spa]iu – termen general, care
are în vedere o anumitã su-
prafa]ã, precum [i totalitatea ele-
mentelor, proceselor [i fenome-
nelor geografice specifice.
Carpatic – termen referitor la
Mun]ii Carpa]i [i caracteristicile
acestora.
Dunãrean (danubian) – ter-
men referitor la Dunãre (Danu-
biu, în latinã), la caracteristicile [i
influen]a acesteia asupra teritori-
ilor din bazinul hidrografic.
Panonic – termen referitor la
spa]iul geografic al Depresiunii
Panonice [i la caracteristicile sale
(de relief, climã).
Pontic – termen referitor la
Marea Neagrã (denumitã în tre-
cut Pontus Euxinus).
Istm ponto-baltic – linie
imaginarã care une[te punctele
cele mai apropiate dintre Marea
Balticã [i Marea Neagrã.
Romanitate orientalã – par-
tea esticã (orientalã) a spa]iului
de romanitate (cu originea în ci-
viliza]ia Imperiului Roman).
ACTIVIT|}I
1. Urmãri]i harta Europei (fig.
1) [i identifica]i alte elemente
observabile pe aceasta: locali-
zarea, forma, mãrimea [i denu-
mirea principalelor peninsule,
insule [i mãri exterioare,
orientarea fluviilor principale [i a
lan]urilor montane.
2. Urm\ri]i harta României
(fig. 2) [i identifica]i elementele
observabile pe aceasta.
 Ce 20° 10° 0° 10° 20° 30° 40° 50° 60°
rcu
lp
70°
Oceanul Arctic Capul Nord M. Barents
A Raportul dintre perimetru
ola Vf. Narodnaia
DOC 1

Pe
ra 1894
rcti

i
[i suprafa]ã

cio
c
c

ie

S
ra
60° Vatna Jökull

v
Pen. Kola

-
Me

Torne
a
i
I. Islanda M a r e a zen

in

I
60°
Lungimea L / S

i
d
M. Alb\
t

N o r v e g i e i
Suprafa]a

i
Dv

\
ina

a
(km/mil.

l
Continent ]ãrmurilor

v
n

de

A
c

i n u

tnic
a
No
(mil. km2)

U
s
rd

Bo
n i n
(km) km2)
a

ii

r
lful
d
L. Onega

n
-]

Go

a
L. Ladoga C â

e
m p i a

a
M
l

l
Europa 10,4 38 000 3 654

P
e

c
i c
2470

S
t

I-le Hebride Kama

inic E u r o p e i
n

lful F
Go Asia 44,3 62 000 1 396

l t i c \
a
A

1343 Volga
M a r e a
i t

Vf. Ben Nevis

d e
Africa 30,2 30 500 1 010
anda
B r

N o r d u l u i Dv
ina

B a
I. Irlanda de E s t

Iutl

al
I. Marea Podi[ul
l

Ve

Ur
50° st
a
America
e

a n \
1041 Britanie Pen. e Volg\i
M a r
u

Podi[ul
I - l

Elba 50°
Central
Tam
de Nord

e
is a C â p

Do
ro
n

Rus
24,1 75 500 3 133

Volga
621 m p i a
is N o r d - E uVis
ala

n
.C
Marea Mânecii Str 1142 Od tu
la c\ [i
W
a

er

c a ia
es
Rin

i
Se
er

Done]

ic\
sp
Pre mp
1602
Pen. na Main
Pod. Nipr Do
n Centralã
e

Bretagne u

Câ

a Casp
Loara M - Ni Bug
2654 ] i
st
Vienne

Boemiei Pr ru America
c

i ut v
Dun\rea
18,1 32 000 1 768
a
zo
Tis

Golful C A
Drava Câmpia M.

re
i A l p i
de Sud
Ga

Masivul
O

M-]i
Biscaya 1886 ] i Vf. Mont Pen.

a
Ma
ron

i Ca Central 4808 Blanc Sa Panonic\ Mure[ Vf. Moldoveanu 5642 M-]ii

-

2648 r p
va Crimeea Cauc
ne

ntab M
Ron
M

Pad 2544 a ] Vf. Elbrus az

ric - ]
Duero i i i P i Australia 7,6 19 700 2 592
Olt
i
40° a
\re
M en

r M a r e a N e a g r \
M
Eb

ine
Dun
P

M
-] .

-]

3404 i
ru

ar

Vf. Durmitor
ii

C. Roca 2592
ii

40°
ea

osfor
2522
D

Antarctida 13,1 30 000 2 290

Ad

in
A It

GuadianPa e n. I b e r i c \ I. Corsica M-]ii Balcani

ar

Str. B
p a

ria
e l

ic
tic

Vulc.
aleare
n i

Pen. Balcanic\
\

Vezuviu
in c

Gu
ada lquivir I-le B I. Sardinia M a r e a1281 arm
ara
M. M A
i \

Betic\
a Vf. Olimp
ili er
Cord 3482 2911
I
Str. GC. Tarifa Tirenian\ S
ibraltar M a r Marea M. Egee A
e Pen.
a Vulc. Etna
3323 Ionic\
I. Sicilia Pelopones
A F R I C A M 0 200 400 600 800 1000 km
−200 0 200 1000 2000 peste 2000 m
e e r a I. Cipru
10° d i 20° t I. Creta n
30°
\ 40°

Fig. 1 Spa]iul geografic european

48° 21° 22° U 23°

CT 24° 25° 26° 27°R 28° 29°
isa R A I N A
E

A
PU

I
Sir

B
Pru

LI
et

i
R
CA

]
M
A

47°
OL
G

DO
N

VA
p
U

46° Mure[
N
r

Fig. 3 Carpa]ii – Mun]ii Bucegi

I
A

R
a

C
U
n ] i i C
45°
u
Olt
S
E

r\
R

Neag

B
I
44° A
Marea

0 20 40 60 80 100 km B Dun\rea I A
U L G A R

Fig. 2 Spa]iul geografic al României

DOC 2 De la Europa la România

Hãr]ile de mai sus, în succesiunea lor, de la suprafa]a mai extinsã (Europa) la

suprafa]a mai redusã (România), indic\ foarte clar fenomenul de „trecere de scarã”, în
care anumite elemente din prima hartã apar, la o scarã mãritã, cu mai multe detalii.
Aceste douã hãr]i aratã foarte sugestiv corela]ia dintre spa]iul european [i cel românesc. Fig. 4 Valea Dun\rii `n sectorul Bazia[-Por]ile
de Fier (Cazane)

9
1.2 POZI}IA GEOGRAFIC| {I LIMITELE
EUROPA PE GLOB
Urmãrind un planiglob fizic (fig. 1),
observãm cã Europa ocupã un spa]iu conti-
nental relativ redus ca întindere, situat
aproape integral în zona temperatã. Acesta
aratã în mod sugestiv cã Europa reprezintã
o prelungire a Asiei.
Cea mai utilizatã accep]iune care define[te
[i delimiteazã spa]iul european este cea
reprezentatã pe aceastã hartã [i care considerã
continentul nostru cuprins între Oceanul
Atlantic, Oceanul Arctic, Marea Mediteranã,
Marea Neagrã, Mun]ii Caucaz [i Mun]ii Ural
(înglobând, sub aspectul geografiei fizice, [i
partea europeanã a Federa]iei Ruse).
Europa are dimensiuni reduse în raport cu
întinderea Terrei [i a celorlalte continente, dar
este relativ bine populat\. Continentul nostru
reprezintã aproximativ 1/50 din suprafa]a
Terrei, 1/15 din suprafa]a uscatului terestru [i
mai mult de 1/10 din popula]ia planetei.
Continentul european este înconjurat
pe mai mult de 3/4 din perimetrul sãu de
oceane [i mãri [i este legat de Asia prin mai
pu]in de 1/4 din limitele sale. Limitele ariei
continentale propriu-zise au spre punctele
cardinale anumite extremitã]i (spre nord,
Capul Nord; spre sud, Capul Tarifa; spre
vest, Capul Roca, iar spre est o por]iune a
Mun]ilor Ural).
Legãtura foarte strânsã dintre Europa [i
Asia este ilustratã de continuitatea întin-
derii [i de apartenen]a întregului spa]iul la
aceea[i placã tectonicã (DOC 1), denumitã
placa Eurasiaticã (fig. 2).
Aceastã hartã a plãcilor tectonice su-
gereazã existen]a unei singure întinderi re-
lativ continui [i aparent omogene, mãr-
ginitã de alte plãci. Din acest punct de
vedere, limita esticã a Europei are un carac-
ter conven]ional.
10
ROMÂNIA ÎN EUROPA
În cadrul continentului european
(fig. 3), România este situatã aparent în
sud-estul acestuia, la distan]e aproape
egale fa]ã de marginile vestic\, nordic\ [i
estic\ ale continentului [i mai aproape de
sudul acestuia.
Pozi]ia sud-esticã este mai clarã în cazul
spa]iului ponto-caspic, reprezentat de are-
alul Mun]ilor Caucaz [i de regiunile încon-
jurãtoare. Prin Mun]ii Carpa]i [i Dunãre,
]ara noastrã este legatã de Europa Centralã
[i se poate aprecia cã apar]ine acesteia.
Atât pentru Europa, cât [i pentru
România, un element al pozi]ionãrii lor pe
glob îl constituie traversarea acestora de
paralela de 45º lat. N, ceea ce le situeazã în
plinã zonã temperatã. Principala consecin]ã
a acestei pozi]ii o reprezintã caracterul
temperat al climei pe aproape întreaga
întindere [i aspectul continental al acesteia,
cu cât ne situãm mai spre est.
Centrul geometric al ]ãrii noastre este
situat în apropierea intersec]iei dintre
meridianul de 25º long. E [i paralela de 46º
lat. N.
Fa]ã de acest punct imaginar, coordo-
natele geografice extreme ale ]ãrii noastre
(DOC 2) se aflã situate la distan]e compara-
bile, ceea ce sugereazã aspectul aproape cir-
cular al perimetrului teritoriului respectiv.
În cazul României, elementele specifice
ale pozi]iei le constituie situarea sa pe
cursul inferior al Dunãrii, cu acces la Marea
Neagrã [i o anumitã apropiere fa]ã de Asia
(Asia Micã, Orientul Mijlociu [i Apropiat).
Caracteristica principalã a pozi]iei
României o reprezintã situarea acesteia în
plinã zonã temperatã; pozi]ia sa sud-estic\
`n Europa determin\ cre[terea continenta-
lismului climatic.
Un element interesant al pozi]iei ]ãrii
noastre pe glob este situarea în zona de
maximã extindere latitudinalã a uscatului
(ceea ce reprezintã mai mult o coinciden]ã
decât o consecin]ã).
TERMENI
Coordonate geografice – sis-
temul referen]ial format din lati-
tudine (care reflectã depãrtarea
fa]ã de Ecuator) [i longitudine
(care reflectã depãrtarea fa]ã de
primul meridian), cu ajutorul
cãrora poate fi precizatã pozi]ia
oricãrui punct situat pe glob.
Placã tectonicã – diviziune
majorã a scoar]ei terestre.
Ponto-caspic – spa]iu situat
între Marea Neagrã [i Marea Cas-
picã.
Eurasia – supercontinent for-
mat din cele douã pãr]i cunoscute
în mod tradi]ional prin denumi-
rile de Europa [i Asia, care for-
meazã împreunã o întindere con-
tinuã de uscat.
Continentalism – proprietate
a climei care reflectã diferen]ele
termice mari între anotimpurile
extreme; acestea se reflectã [i în
înveli[ul biogeografic.
ACTIVIT|}I
1. Urmãri]i pozi]iile geogra-
fice ale continentelor reprezen-
tate pe planiglob (fig. 1) [i pre-
ciza]i avantajele [i dezavantajele
acestei pozi]ii a Europei în raport
cu celelalte continente.
2. Preciza]i, oral sau în scris,
pentru fiecare vector de distan]ã
reprezentat pe harta alãturatã:
direc]ia, lungimea, punctul spre
care este orientat [i consecin]ele
geografice pentru ]ara noastrã ale
fiecãrei direc]ii.
 90N

80° 80°
DOC 1 Plãci tectonice
O C E A N U L A R C T I C
70° 70°

60°
66°30’ Cercul Polar Arctic 66°30’
60°
Imaginea acestor plãci tectonice sugereazã
EUROPA A S I A decupajul real al scoar]ei terestre [i oferã o
50°
AMERICA 50°

40° DE 40°
anumitã imagine asupra continuitã]ii spa]iale
30°
NORD 30° dintre diferitele suprafe]e continentale sau
23°30’ Tropicul Racului (Tropicul de Nord) 23°30’
20°
I-le. Hawaii
20° oceanice ale globului.
AFRICA
10°
OCEANIA
10°
Direc]iile de deplasare ale plãcilor, limitele
0° Ecuator
70° 80° 90° 100° 110° 120° 130° 140° 150° 160° 170° 180° 170° 0°
10°
160° 150° 140° 130° 120° 110° 100° 90° 80° 70° 60° 50° 40° 30° 20° 10° 0° 10° 20° 30° 40° 50° 60°
dintre plãci [i sectoarele de coliziune aratã
AMERICA 10°
felul în care au loc cele mai mari modificãri
20° Tropicul Capricornului
DE SUD 20°
23°30’ (Tropicul de Sud)
AUSTRALIA 23°30’
30° tectonice la scara planetei. Relativa omogeni-
30°

40° 40° tate a plãcii eurasiatice aratã cã, pe întreaga sa

50° 50° întindere, masa continentalã are o origine [i o
60°
66°30’
Cercul Polar Antarctic Cercul Polar Antarctic
66°30’
60° genezã comunã. La contactul dintre aceastã
70°
A N T A R C T I D A
70°
placã [i cele situate spre sud, datoritã procesu-
80° 80°
lui de coliziune a pl\cilor, s-a format lan]ul
90°
Fig. 1 Planiglobul fizic alpino-himalayan.

Cercul Polar Arctic

t i c \
a s i a
P l

a E u r
P l a c
a c

4 Limita pl\cilor
3 Placa tectonice
a

Tropicul de nord
2 Pacific\ Alte pl\ci majore
Placa Placa Placa (rift sau ridge)
P l a c a [i medii:
A m

Pacific\ 1 Antilelor Filipine Direc]ii de

Ecuator 1. Pl. Cocos
deplasare
A f r i c a n \ In 2. Pl. Arabiei
e r

Placa do a pl\cilor
P 3. Pl. Iranian\
Tropicul de sud -A la Subduc]ie
us ca
i c

Nazca 4. Pl. Egeean\

tr Limite probabile
al `ntre pl\ci
a n

i an
\
\

Placa Sco]ia
Cercul Polar Antarctic
P l a c a A n t a r c t i c \ 0 2000 km

Fig. 2 Pl\cile tectonice

Ce 20° 10° 0° 10° 20° 25° 30° 40° 50° 60°
rcu
lP
70°
Oceanul Arctic Capul Nord M. Barents
A Coordonate geografice extreme
ola Vf. Narodnaia
DOC 2
Pe

rA 1894
i

rcti
ale României
cio
c

ie

c
M

S
ra

60° Vatna Jökull

v

Pen. Kola
-

Me
Torne
a
i

I. Islanda M a r e a zen
in

60°
i
d

M. Alb\
t

Punctul Lat. Long.

2800 km

N o r v e g i e i
n

l a

Dv
\

ina
a

v
n

de
A
c

i n u

tnic

extrem nordicã esticã

a

No
S

U
s

rd
Bo
n
a

ii

r
lful
a n i
d

L. Onega
-]

Go

a
n

L. Ladoga C â
e

m p i a
M
l

l
P

e N Horodi[tea 48º15’06” 26º42’05”

c

i c
2470
S
t

I-le Hebride Kama

l Finic E u r o p e i
n

Golfu
l t i c \
a
A

1343 Volga
M a r e a
i t

Vf. Ben Nevis

d e
km
a
B r

S Zimnicea 43º37’07” 25º23’32”

km
d

N o r d u l u i Dv
Iutlan

ina
B a

I. Irlanda de E s t
00

al

2 7 I.Britanie
Marea Podi[ul
l

Ve
Ur

50° a st
00
e

a n \

Volg\i
Pen.

00

1041
e
26

M a r
u

Podi[ul
I - l

km Elba
Central
50°
29

Tam
e

isa C â p
E Sulina 45º09’36” 29º41’24”
Do

ro
n

Rus
Volga

621 m p i a
is N o r d - E uVis
la
km
n

. Ca
Marea Mânecii Str 1142 Od tu
0 c\
2 4 n0
la
W
a

er
c a ia
es
Rin

Se
er

Done]
ic\
sp
Pre mp

45°N Pen. na Main 1602

Pod. Nipru Do
e

Bretagne
Câ

a Casp

Loara M -
2654 ] i
Ni Bug
st
45°N Beba Veche 46º07’27” 20º15’44”
Vienne

Boemiei Pr ru
V
c

i ut
Dun\rea ov
a

z
Tis

Golful C .A
Drava Câmpia
re

i A l p i
Ga

Masivul M
O

M-]i
Biscaya 1886 ] i Vf. Mont Pen. Ma
a
ron

i Ca Central 4808 Blanc Sa Panonic\ Mure[ Vf. Moldoveanu 5642 M-]ii

-

2648 r p
Crimeea

2800 km
va Cauc
ne

ntab M
Ron
M

Pad 2544
a ] Vf. Elbrus az
ric - ]
Duero i i i P i
Olt

i
40° a
\re
M en

rin M a r e a N e a g r \
M
Eb

Dun
P

e
-] .

-]

3404 i
ru

ar

Vf. Durmitor
ii

C. Roca 2592
ii

40°
ea

osfor

2522
D
Ad

in
A It

GuadianPa e n. Iberic\ I. Corsica M-]ii Balcani

ar

Str. B
p a

ria

1050 km
e l

ic
tic

Vulc.
aleare
n i

Pen. Balcanic\
\

Vezuviu
in c

Gu
ada lquivir I-le B 1281 arm
ara
I. Sardinia M a r e a M. M A ACTIVIT|}I
i \

Betic\ Vf. Olimp

liera
Cordi 3482 2911
I
Str. GiC. Tarifa Tirenian\ S
braltar M a r Marea M. Egee A
e Pen.
a Vulc. Etna

A F R I C A
3323
I. Sicilia
Ionic\
Pelopones
0 200 400 600 800 1000 km
Ce elemente reprezentate pe h\r]ile
M
−200 0 200 1000 2000 peste 2000 m
10°
e d
e r
i 20° t I. Creta 25°E
a n
30°
I. Cipru
\ 40°
al\turate (fig. 1, 2, 3) provin din cunoa[terea
Fig. 3 Pozi]ia fizico-geografic\ a României `n Europa mai aprofundatã a scoar]ei terestre?

11

ELEMENTE FIZICO-GEOGRAFICE
2
cap.I
DEFINITORII ALE EUROPEI {I ALE ROMÂNIEI
2.1 RELIEFUL MAJOR — TREPTE {I UNIT|}I
MORFOSTRUCTURALE
EUROPA – TREPTE DE RELIEF
Urmãrind harta Europei (fig. 1) [i
treptele de relief (DOC 1), se poate observa
cã acest continent se caracterizeazã prin
predominarea reliefului cu altitudini
reduse (câmpii [i podi[uri joase).
Urmãrind altitudinile caracteristice ale
continentelor (DOC 2), se observã, de ase-
menea, cã Europa este continentul cu cele
mai mici altitudini.
Altitudinea maximã este consideratã,
de obicei, Vf. Mont Blanc din Alpi (4 807 m).
Incluzând zona Caucazului la Europa (sau
cel pu]in la limita acesteia), cel mai înalt
vârf poate fi considerat, însã, Vf. Elbrus
(5 642 m). Altitudinea minimã o reprezintã
nivelul Mãrii Caspice (-27 m).
Europa este traversatã, de la vest la est, de
un lan] montan ramificat, care cuprinde
Mun]ii Alpi, Carpa]i, Caucaz [i alte ramuri
cunoscute prin altitudinea lor (Mun]ii Pirinei,
Mun]ii Dinarici etc.). Treapta montanã are o
extensiune mare [i în Peninsula Scandinavã,
fiind mãrginitã de regiuni deluroase.
EUROPA – UNIT|}I
MORFOSTRUCTURALE
Treptele de relief prezentate anterior con-
stituie doar generalizãri altimetrice. Sub-
stratul scoar]ei terestre are, însã, o varietate
mai mare de forme [i anumite caracteristici
calitative reunite `n marile unitã]i morfostruc-
turale (fig. 3):
 primul nucleu continental;
 Europa caledonianã [i hercinicã , for-
matã din mun]i [i podi[uri amplasate la
marginea nucleului continental ini]ial;
 Europa alpinã, situatã în sud, rezul-
tatã în urma coliziunii între fragmentele
continentului nordic (Laurasia) [i a celui
sudic (Gondwana);
 arealele cu manifestãri vulcanice re-
cente (Islanda, Peninsula Italicã).
12
ROMÂNIA – TREPTE DE RELIEF
Sub aspectul treptelor majore de relief,
România poate fi caracterizatã prin propor-
]ionalitatea celor trei trepte majore (fig. 2).
Ponderea mai mare a dealurilor [i a
podi[urilor (42%) sugereazã cã România
este o ]arã mai mult deluroasã decât mon-
tanã (28%) sau de câmpie (30%). Treptele
majore, cele intermediare [i reparti]ia lor
teritorialã aratã cã suprafa]a topograficã a
terenului permite grupãri altimetrice mai
apropiate de realitate [i nu divizãri simple
(mun]i, dealuri [i câmpii).
Astfel, fiecare treaptã majorã de relief
are suprafe]e relativ mai înalte, mai joase [i
arii depresionare.
ROMÂNIA – UNIT|}I
MORFOSTRUCTURALE
Imaginea generalã pe care o oferã sis-
temul morfostructurii majore a continentu-
lui ne permite sã apreciem doar cã, pe
ansamblu, relieful ]ãrii noastre este pre-
dominant alpin.
În realitate, existã anumite por]iuni care
au alte caracteristici, astfel:
 partea de nord-est a ]ãrii (Podi[ul
Moldovei), de[i la suprafa]ã este acoperit
cu roci sedimentare provenite din erodarea
unor regiuni mai înalte, are un substrat
asemãnãtor primului nucleu continental
(platforma est-europeanã);
 Câmpia Românã, de[i reprezintã o
mare acumulare sedimentarã, este formatã în
adâncime din structuri foarte vechi; funda-
mentul acesteia constituie platforma moesicã;
 Podi[ul Dobrogei este format din
structuri vechi, de vârste [i origini diferite;
Dobrogea de Nord conservã structuri simi-
lare Europei caledoniene [i hercinice.
TERMENI
Relief – ansamblul deni-
velãrilor scoar]ei terestre [i totali-
tatea formelor acesteia.
Treaptã de relief – interval
generalizator pentru anumite
altitudini.
Morfostructura – aspectul
major al reliefului determinat de
caracteristicile subiacente ale
scoar]ei terestre.
Caledonian – sistem montan
rezultat în urma orogenezei cale-
doniene, din prima parte a paleo-
zoicului.
Hercinic – sistem morfostruc-
tural de mun]i [i podi[uri, for-
mate în urma orogenezei herci-
nice din a doua parte a paleo-
zoicului.
Laurasia – supercontinent
din emisfera nordicã în timpul
paleozoicului, reunind fragmente
din America de Nord, Europa [i
Asia.
Gondwana – supercontinent
sudic, reunind în paleozoic frag-
mente ale unor arii continentale
(America de Sud, Africa, Aus-
tralia, India, Antarctica).
Alpin – sistem montan for-
mat în timpul orogenezei alpine
din mezozoic.
ACTIVIT|}I
1. Compara]i caracteristicile
Europei [i ale României sub
raportul treptelor de relief, pre-
cizând pentru fiecare dintre aces-
tea: ponderea (`n Europa [i `n
România), pozi]ia geografic\ [i
extensiunea.
2. Compara]i figurile 1 [i 3 [i
preciza]i ce elemente sunt în mod
vizibil identice pe aceste hãr]i.
 Ce 20° 10° 0° 10° 20° 30° 40° 50° 60°
A
rcu
lp
ola
ra
rcti
70°

DOC 1 Europa – trepte de relief

c

S
60°

Torne
Altitudini Treaptã de relief %

I
60°

-28 – 500 m câmpie 57

A
2470
200 – 500 m câmpii înalte, dealuri, podi[uri joase 27
500 – 1 000 m dealuri înalte, mun]i jo[i 10
50°
peste 1 000 m mun]i 6
50°

DOC 2 Altitudini caracteristice ale continentelor

Altitudinea (m)
Continent
medie maximã minimã
Ron

40°

40°
Europa 340 5 642 - 27
A
Asia 950 8 848 - 408
I
A S Africa 750 5 895 - 153
−200
A
0
F
200
R
1000
I
2000 peste 2000 m
C A 0 200 400 600 800 1000 km
America de Nord [i Centralã 720 6 193 - 86
10° 20° 40°

Fig. 1 Europa – trepte de relief America de Sud 580 6 960 - 40

21° 22° 23° 24° 25° 26° 27° 28° 29° Australia 350 5 030 - 16
U C R A I N A
- 200 m (sub
RE

Antarctida 2 600 6 096

A

48°
ghea]ã)
P.
I
R

M
OL
A
G

47° I. Mun]i [i depresiuni intramontane (28%)

DO
N

Mun]i `nal]i (alt. >1500 m) (4%)

VA
U

Mun]i de altitudine mijlocie (1000–1500 m) [i mun]i jo[i (sub 1000 m) (17%)

Depresiuni intramontane mari (7%)
46°
A
A IN II. Dealuri, podi[uri [i
UCR depresiuni intradeluroase (42%)
Dealuri [i podi[uri
45°
a. `nalte (16%)
S

b. joase (12%)
E

r\

Arii depresionare, dealuri [i culoare `n cadrul dealurilor [i podi[urilor (14%)

R

Neag
B

44°
III. Câmpii (30%)
I
A

Câmpii `nalte (câmpii piemontane [i tabulare) (23%)

ea

Câmpii joase (câmpii de subsiden]\ [i lunc\, câmpii deltaice [i maritime) (7%)

ar

0 65 km B U L G A R I A
M

Fig. 2 România – trepte de relief

Ce
rc ul p
ola
r ar
ctic 70°
Primul nucleu continental cu structuri: ACTIVIT|}I
60
° a) la suprafa]\ 1. Utilizând hãr]ile alã-
b) `n adâncime turate referitoare la Europa
Europa veche (caledonian\ [i hercinic\): (fig. 1-3), compara]i cele trei
a) masive caledoniene sisteme montane majore
b) masive hercinice
(caledonian, hercinic [i al-
pin), dupã direc]ie, altitu-
50° mun]i, platouri, podi[uri
dine, formã, continuitate.
regiuni depresionare 2. Preciza]i succesiunea
Europa recent\ (alpin\): în timp a structurilor repre-
a) mun]i zentate pe harta alãturatã
b) regiuni depresionare (fig. 3).
40°
vulcani
3. Realiza]i un text de
cel mult o jum\tate de pa-
catene muntoase
gin\ `n care s\ utiliza]i inte-
regiuni vulcanice recente
gral elementele din fig. 2
0 200 400 600 800 1000 km
(harta [i legenda acesteia).
Fig. 3 Europa – harta morfostructural\

13

2
cap.I
2.2 TIPURI GENETICE DE RELIEF
EUROPA
Tipurile genetice majore (fig. 1), la
aceastã scarã, sunt determinate de mor-
fostructurile majore, care imprimã un anu-
mit aspect „tectonic” reliefului (rezultat din
caracteristicile plãcilor [i deplasarea acesto-
ra). Tipurile genetice majore sunt date de
relieful morfostructurilor majore:
 Câmpia Europei de Est, cea mai întin-
sã unitate de relief a Europei (de[i aparent
cu relief de câmpie), apar]ine primului
nucleu continental;
 sistemele montane (caledoniene,
hercinice [i alpine);
 arii depresionare, sub forma unor
câmpii de acumulare exterioarã (fluviale,
fluvio-lacustre, fluvio-glaciare) sau depre-
siuni interioare;
 unitã]i de podi[, pe substraturi di-
ferite (Podi[ul Ardeni, Podi[ul Boemiei,
Podi[ul Podolic).
Pe aceste structuri ac]ioneazã agen]i [i
procese determinând un relief derivat cu
mai multe tipuri genetice, cum ar fi:
 relieful glaciar: de tip continental [i
montan (de tip alpin, pirenean [i cauca-
zian), cuaternar [i actual;
 relieful de acumulare glaciarã format
în urma retragerii calotei cuaternare
(Câmpia Nord-Europeanã);
 relieful litoral (cu fiorduri, riass,
estuare, de tip dalmatic, cu lagune, limane,
delte sau relief litoral tectono-glaciar);
 relieful carstic, foarte diferen]iat [i
diversificat în raport de condi]iile concrete
de carstificare (Podi[ul Karst, Alpi etc.);
 relieful structural [i petrografic; din
aceastã categorie, relieful vulcanic cu-
prinde platouri (Islanda), vulcani activi [i
semiactivi (Peninsula Italicã) [i un lan] vul-
canic neogen (în Carpa]i);
 relieful piemontan (piemonturile din
nordul Pirineilor, cele din nordul Italiei, în
regiunea cunoscutã sub numele de
„Piemont” [i în sudul Carpa]ilor Meridio-
nali, unde se aflã Piemontul Getic).
14
ROMÂNIA
Existen]a celor trei fragmente rigide de
platformã (fundamentul Câmpiei Române,
Dobrogea [i fundamentul Podi[ului Mol-
dovei) a determinat forma actualã a arcului
carpatic pe care o are acesta pe teritoriul
]ãrii noastre.
Tipurile genetice de relief din ]ara noas-
trã sunt redate în harta alãturatã (fig. 2) [i
cuprind o varietate de forme, grupate în
peste 20 de categorii. Extensiuni teritoriale
mai mari au, a[a cum se observã, urmã-
toarele tipuri:
 mun]ii-bloc (pe roci dure, cu urme de
modelare policiclicã); ace[tia formeaz\ cele
mai vechi, mai rigide [i mai complexe sis-
teme montane: Carpa]ii Meridionali,
Mun]ii Apuseni, Mun]ii Rodnei);
 relieful structural (pe fli[ sau pe
structuri vulcano-sedimentare);
 relieful cutat (în Subcarpa]i, în regiu-
nile montane cu fli[); Subcarpa]ii re-
prezint\, din acest punct de vedere, un tip
de relief original, foarte rar pe glob;
 relieful piemontan (Piemontul Getic);
 podi[uri pe structuri monoclinale sau
u[or ondulate (Podi[ul Dobrogei, Podi[ul
Moldovei);
 câmpii (de subsiden]ã, tabulare [i
câmpii piemontane);
 relief vulcanic (lan]ul Oa[-Cãlimani-
Harghita) care apar]ine celui mai lung lan]
vulcanic din Europa.
La acestea se adaugã, pe întinderi mai
mici: relieful glaciar (`n Carpa]ii Meri-
dionali [i Mun]ii Rodnei), relieful carstic
(`n Mun]ii Apuseni, Mun]ii Banatului,
Podi[ul Mehedin]i [i `n alte regiuni).
Podi[ul Dobrogei conserv\ o suprafa]\
de teren foarte interesant\ sub raportul
tipurilor de relief: Podi[ul Casimcei. Acesta
este `n prezent un podi[ peneplenizat dez-
voltat pe o structur\ subiacent\ de roci
foarte vechi ([isturi verzi), asem\n\toare
sistemelor caledoniene.
TERMENI
Mun]i-bloc – mun]i bine
delimita]i, forma]i pe structuri de
roci dure.
Piemont – suprafa]ã de acu-
mulare situatã în apropierea unei
regiuni mai înalte (la „piciorul
muntelui”).
Câmpie de acumulare glacia-
rã – câmpie formatã prin ac]iunea
de acumulare a depozitelor
glaciare în partea terminalã a
ghe]arilor continentali cuater-
nari.
Fiord – ]ãrm cu aspect sinuos,
abrupt format în locul vãilor
glaciare cuaternare.
Tip genetic de relief – aso-
ciere de forme, cu elemente co-
mune, rezultate din ac]iunea pre-
dominantã a unui agent sau a
unui element al substratului.
Platformã – structurã a
scoar]ei terestre care, în sens geo-
logic, constituie o regiune stabilã
[i rigidã.
Peneplen\ – suprafa]\ ori-
zontal\ rezultat\ `n urma unei
eroziuni `ndelungate.
ACTIVIT|}I
1. Compara]i fig. 1 [i fig. 2
sub raportul gradului de deta-
liere al elementelor reprezentate
[i al informa]iei cartografice.
2. Realiza]i un text de 10-15
rânduri, referitor la douã tipuri
de relief, la alegere dintre cele
redate în legenda figurii 2.
 Ce 20° 10° 0° 10° 20° 30° 40° 50° 60°
rc ul 70°
po
lar
a rcti
c Mun]i pe structuri caledonice cu relief
glaciar cuaternar
60

(`n\l]a]i `n postglaciar)
°

Relief montan cu litoral de tip fiord

Podi[uri [i mun]i jo[i, pe structuri
predominant hercinice
Podi[uri joase pe structuri foarte vechi
(proterozoice), peneplenizate, cu aspect
actual de câmpii [i dealuri
Regiuni alpine: mun]i, depresiuni
[i culoare intramontane, dealuri
marginale cutate
Regiuni joase, cu altitudini [i forme
de relief asem\n\toare câmpiilor,
dezvoltate pe un substrat dur,
predominant proterozoic
Câmpii glaciare (fluvio-glaciare)
40°

Câmpii de acumulare fluvio-lacustre

(montane)

0 200 400 600 800 1000 km

Fig. 1 Europa – tipuri genetice majore de relief (generaliz\ri regionale)

21° 22° 23° 24° 25° 26° 27° 28° 29°

U C R A I N A Dealuri [i depresiuni dezvoltate pe o

RE

48°
structur\ miopliocen\ slab cutat\ cu
A

PU

aspect subcarpatic
BL
I

Relief piemontan
IC
R

(Piemontul Getic)
A
A

Relief de dealuri pe o structur\

MO

47°
predominant monoclinal\
G

LD
N

Relief de dealuri pe structuri

OV

de tip „dom”
U

Dealuri joase (pe o structur\

46°
A monoclinal\ [i roci mai moi)
IN Dealuri pe structuri montane
A
R (cu relief petrografic
C
U
[i pedimente)
45°
Podi[ peneplenizat
(pe [isturi verzi)
S
E

Podi[ ondulat
gr\
R

(pe roci sedimentare dure)

B

Nea
I
A

44°
ea
ar

0 100 km
M

B U L G A R I A
C. Câmpii
A. Treapta montan\ B. Dealuri [i podi[uri
Câmpii piemontane [i de glacis
Mun]i bloc dezvolta]i pe un strat de Relief pe structuri sedimenta- Câmpii `nalte de origini diferite
Depresiuni intramontane
roci dure cu suprafe]e de modelare re-cutate (de tip „fli[“)
ciclic\ [i policiclic\, relief Depresiuni marginale Câmpii tabulare `nalte
Relief pe structuri
petrografic Culoare depresionare Câmpii de subsiden]\
vulcano-sedimentare
Relief glaciar Dealuri pe structur\ cutat\ (de Lunci largi
Relief vulcanic tip subcarpatic)
Relief carstic Câmpie deltaic\

Fig. 2 România – tipuri genetice de relief (pe treptele majore)

15

2
cap.I
2.3 UNIT|}I MAJORE DE RELIEF
EUROPA
Unitã]ile majore ale Europei se pot identi-
fica pe orice hartã fizicã a Europei, la un nivel
de detaliere corespunzãtor scãrii acesteia.
Harta alãturatã (fig. 2) redã, la aceastã scarã,
unitã]ile majore semnificative. În cadrul con-
tinentului nostru, pot fi identificate urmã-
toarele unitã]i majore, grupate pe treptele de
relief [i substratul genetic al acestora astfel:
Unitã]i montane, care cuprind:
 unitã]i alpine (Mun]ii Alpi – fig. 1,
Apenini, Pirinei, Carpa]i, Caucaz), formate
din lan]uri montane individualizate [i
masive, despãr]ite prin depresiuni intra-
montane [i culoare;
 unitã]i de mun]i ([i podi[uri mai
înalte), dezvolta]i pe structuri caledoniene
(Alpii Scandinaviei) [i hercinice (Masivul
Renan, Mun]ii Sude]i, Mun]ii Ural etc.).
Unitã]i de podi[uri:
 pe structuri vechi (Podi[ul Done]k,
Podi[ul Central Rus, Podi[ul Dobrogei);
 pe structuri hercinice (de exemplu,
Podi[ul Boemiei, care este înconjurat însã
de por]iuni mai înalte, cu aspect montan;
 pe structuri mai noi (Podi[ul sau Pie-
montul Getic).
Unitã]i de câmpie:
 câmpii fluvio-glaciare (cum este
Câmpia Nord-Europeanã);
 câmpii fluvio-lacustre (Câmpia Ro-
mânã, Câmpia Panonicã [i Câmpia Pa-
dului); acestea s-au format prin umplerea
succesivã a unor bazine maritime, semiîn-
chise (Bazinul Panonic) sau cu o anumitã
deschidere (în locul Câmpiei Române [i al
Câmpiei Padului);
 câmpii pe structurã de podi[ (Câmpia
Europei de Est, Câmpia Finlandei); acestea
nu sunt propriu-zis câmpii (aparent justifi-
cate de altitudinile coborâte), ci adevãrate
podi[uri, pe structuri foarte vechi;
 câmpii fluvio-litorale (Câmpia Mãrii
Negre, Câmpia Precaspicã), provenite din
alternan]a acumulãrii fluviale continentale
[i submerse [i din evolu]ia liniei ]ãrmului.
16
TERMENI
Unitate de relief – suprafa]ã
de teren bine individualizatã, pe
ROMÂNIA suprafa]a cãreia existã o anumitã
Unitã]ile majore (fig. 3) se pot grupa pe omogenitate altimetricã [i a
trepte [i tipuri de relief, astfel: tipurilor de relief.
Unitate majorã – diviziune
Unitã]i montane carpatice ([i spa]iul
principalã, cu un anumit caracter
depresionar interior), cuprinzând Carpa]ii [i conven]ional, care depinde de
Depresiunea Colinarã a Transilvaniei (cu scara hãr]ii.
cele trei ramuri carpatice, care închid în inte- Câmpie fluvio-glaciarã –
rior aria depresionarã a Transilvaniei). câmpie formatã în urma avan-
Unitã]i de dealuri [i podi[uri, cuprin- sãrii [i a retragerii succesive a
zând: Subcarpa]ii, Podi[ul Moldovei, Po- ghe]arilor continentali.
di[ul Mehedin]i, Piemontul Getic, Dealu- Câmpie fluvio-litoralã –
rile de Vest [i Podi[ul Dobrogei. câmpie formatã pe spa]iul de
Unitã]i de câmpie, cuprinzând: Câmpia oscila]ie a liniei ]ãrmului, pe baza
de Vest, Câmpia Românã, Delta Dunãrii [i sedimentelor aduse de fluviu [i
curen]ii litorali.
câmpia lagunarã Razim-Sinoie.
Hercinic – sistem montan [i
Fiecare unitate majorã are o serie de sub- orogenezã a cãrei denumire pro-
diviziuni, mai mult sau mai pu]in individu- vine de la cea a Mun]ilor Harz
alizate, iar acestea, la rândul lor, alte divi- din Germania.
ziuni mai mici. Se formeazã, astfel, o taxono-
mie, de la aceste unitã]i majore, pânã la
diviziuni care ocupã suprafe]e foarte reduse.
Pe harta diviziunilor unitã]ilor de relief
(fig. 4) se pot identifica nivelurile taxono-
mice inferioare unitã]ilor majore [i pot fi
precizate anumite caracteristici ale acesto-
ra. Din compararea hãr]ii tipurilor de relief
cu harta unitã]ilor de relief rezultã anumite
caracteristici ale fiecãrei unitã]i de relief
reprezentate, referitoare la aspectele calita-
tive ale acestuia.
Unitã]ile majore de relief se divid, la
rândul lor, în areale mai mici. În divizarea
acestora, trebuie pãstrat criteriul omoge-
nitã]ii relative [i al individualizãrii teritori-
ale. Exemplele alãturate (fig. 3 [i fig. 4) se
referã la o situa]ie din ]ara noastrã, dar
Fig. 1 Mun]ii Alpi
aceasta existã în realitate pentru orice uni-
tate de relief situatã în Europa sau pe alt
continent. În cazul unitã]ilor de relief cu o
ACTIVIT|}I
mare omogenitate [i o extensiune foarte
mare (cum ar fi Câmpia Europei de Est, Compara]i extensiunea
Câmpia Nord-Europeanã), diviziunile sub- unitã]ilor taxonomice din re-
ordonate au întinderi mai mari [i sunt mai giunile montane [i din regiu-
greu de identificat. Imaginile alãturate nile de câmpie, de la cele mai
(fig. 2, 3, 4) aratã foarte clar cum se poate mari întinderi (unitã]i majore),
realiza trecerea de scarã de la întinderi mai pânã la cele mai mici, repre-
mari (fig. 2) la întinderi mai mici (fig. 4). zentate pe hartã (fig. 4).
 M
- ]
C

Po
vie
ic t ar

ina
p

di[
i i
st
ant

nd

ul
ca

de Ve

a]
e
iS

V
U
Depresiunea

ii
Atl

Mo
li
-]i
M

nta
Câmpia

ri l d e

ldo
colinar\

Or
a

i
de
l

ve
ul

ien
a

a
Europei

i
cci
an\

i
Marea
ean

p i
Transilvaniei

tali
pe

ii O
Nordului

De al u

]
ro

â m
u de Est
d-E
Oc

Câmpia Nor

pa]
i M eridionali

a
C
Pod. Ma
p a]i p Delta

Car
ar b c a r
r
Masivul Boemiei u Dun\rii

e a a sp
M- S

C
Renan

gei
] Pod.

i
Alpi
Mehedin]i \
ii C

obro
- ] i i M-]ii Caucazi c\ Piemontul Getic n
M â

\
a

i
rpa]i
M

eagr
[ul D
M-]ii
R o u
M

-]i

Pirin Marea Neagr\

r
-]i

ei \
C â m p i a
n
Di
i

ea N
Podi
Ap

na

M-]ii Balcani L D
ric
en

0 100 km u n c
i
in

Mar
a
i

M a r e a A S I A
M
AFRICA 0 1000 km e d Fig. 3 România – Unit\]ile majore de relief
i t e r a n \
Fig. 2 Europa – Unit\]i majore de relief
21° 22° 23° 24° 25° 26° 27° 28° 29°
48°
A R

[ti
U 48°
Ti

ne
C
sa
A

M-]
R A I

b\
ii O

lI

E
a[

alu
L. Stânca-

De

Câ
Câmpia Depr. M
M-]ii De Ma -]ii Depr. Pod P Coste[ti

P
Some[ului pr.

m
Oa[ului ram R\d\u]i i[
Satu MareIgni[-Gutâi M

pi
ara ure
I

[ul

ul

U
Some[ mu Po

a
ui

o irne l
Obcinele

D
M re[

rag

M
t -]i ulu
C Bucovinei d
ru

om
i

i}
re

i i[

Pru
d i

ol

B
Cod

ibl
Ca

Depr.

t
e[ a
A

do
s u
a

Baia Mare

i Dealul u c l F\lt
ung
R

D ea l ul

Depr. Câmpul
pi

u i Depr.
t

ve
ul
m

L
r M-]ii Rodnei Moldovenesc
Câ

L\pu[

[ are v cenil
aI
e SuhM-]ii Mt.

i(
pi D es a l u r i l e C ul m ard Rar\u

S odi[u
ea B re az
e

I C
J
u
p
m e[

P
Câ M-]ii

i j ie
Som Dornel

S
e

Bârg\ului or M
a -]ii B
Depr.

uDepr. ]ului
M

l
S i l v a n i e i -]i

Ne

i)
Ia[i
V

M-]i Podi[ul

bc
iS

am
V

OradeaD i Plo
] istr
Depr. tâ
A

47° pi[ ni

i
[

e i or

A
ese [o 47°

a r epr. Cr
epr. V {imleului [ M-]ii
Some[an
i i]ei

ma Dealurile ar

M
adulu iM l ei

Sire
i -]i .A C\limani

p
D
i

pr
M

t
De Depresiunea M-]ii L. Izvorul
-]i Depr. G
e

a ] u-Bis
Bistri]ei
e

iG
D ea

Muntelui

o
M-]ii P\durea
G

Ceahl\u
iur

M-]ii
l ur

Depr. il e

M O
i i tri]a
ac\
Craiului
\ [ u l uCluj-Napoca
Podi[ul
ge

Na d
Gu M-]

Culoa
M-
i
d

Huedin
ulu

l
d

i rg ii Central Moldovenesc
Vl\deasa Câmpia
i

Câmpia M-]ii
]ii G

De Su hiu M-]ii
iurg
e n t a l

M-

pr. Dealul
re[

d
Gil\u b ca lui
N Feleac
Mo
Mu

Be H\[ma[u
]ii
eul
M

M-] iu[ Transilvaniei rpa P o d i [ u l

o[m
Tar
l e

Cri[urilor ii C ulu Mare

ui

De
-]i

]i i

o
od i re colinar\
c

r
T
\u

pr.
a n u O Com r

Ma
ldo

L D O V A
t e le
i Bihor

M-

u
B â r l a d u l u i
ru-

Turda

\lciului
U De Mun B
ran

M -]

v e
Ta z -]ii ]i
Mo

] ii

pr. Bac\u
De pr . C

l S
a

Câmpia Za
Be Dep \ne[
M rzunr. ti
u lu i
ma

ii C
Har
ia-

l
s i lv ani ei

ran ul Podi[ul
v ei
\

dul aI Colinele
u

Aradului E
gh it

iuc u

ui
sc\

ire

eF
lb
r

Ca [ i n

De
iu c
lA
i

M-]ii
ra

Arad pr. T a Transilvaniei

ei

r il
i d

M-]ii

i
lu i

Tutovei
ru

Brad -] ii alu
u lu

Zaran
Culoa

M
tu

dului Nemira De
i
u

i
c

46°
Bodo

Mure M Depr. Zlatn

a
Târnavelor 46°
p

Olt

lu

Câmpia [ -]
e n

Câmpia
M-]ii Baraolt

ii i Podi[ul
ran cei
c

fer
Câm
l

D ealur il e Me tali Podi[ul

M-]ii

Podi[ul
i

Jimboliei Vi n g \ i Lipo
ni

i
c

vei
r[a

Hârtibaciului
lu

Prut
Seca[elor Covurlui
p i a Te c u c
m

Pe

rul
Dep
vu

Timi[oara Sibiu
M-]ii V

A
loa
O

u r i i
]ii

Cu \[tiei
t

r. Vrancei
o
M-

Câmpia M-]ii [
Or Depr. lui ra

N
g\ra[u
e

Poiana Rusc\ Bra[ov .

a
M drelu

B
Câmpia Depr. F\ r s ur i i Câmpia
I
Ci

Sibiului n to
-]i
â

pr
n

Lugojului M-]ii
i lui

l
Timi[ului
r Covurlui
~

Depr. M-]ii De
i l oret

F\g\ra[
vei

M - ]i i

A
Si
D

{ureanului
Lotrului M - ] i i
i

i
ului

Ha]eg C
ârza

Culoarul Bistre M-]ii M-]ii Câmpia

i
R
r b

M-]ii
i

o n a l i
M e r i d iDepr. Piatra
C

Bârsei
B

z\

u z i a [u l ui Bu Siretului
eB
U C
Craiului Ciuca[
M-]ii

M-]ii M-]ii
pia

i [an i
Frun]i

Mt. ii
r il M-]ii M-]ii
M-]
Mt.

]r . Pi e t ro
Câm

Retezat Ghi]u
}arcu Gala]i
a

Lovi[tei Inferior
u
lu

i Iezer Baiului
-]i ei
S

Buce

p a M-]ii
De a

M-]ii M-]ii L. Vidraru

M gnec Delta
C ul oa r u l

p D n p M-]ii Depr.
ri[

e M-]ii
C

Leaota Depr. M-]ii

r M-]ii Cozia
ze

Câmpia
Do a r
Câmpu-
Cl. N
[-E

V\lenii
gi

âlca Parâng C\p\]ânii M\cinului

i i i]
ara

lung
a Semenic C Godeanu M-]ii V
de Munte Râmnicului Dun\rii
.C

Câmpia
icul

S u b carpa]ii Getici S u b c a r p a ] l I str

a
pr

Depr. CM-]ii i
Insula Mare
De

-]i Dealurile Tulcei

Dobrogei
45° Câmpia 45°
E

Gruiurile
i]el

M rnei
a Br\ilei

alu Br\ilei Pod

T i m i [- C e r n

Oravi]ei Aninei D Depr. Arge[ului De Buz\ului Baba i[ul

i

Ce
in]

CâmpiaPloie[tiCâmpia
Piemontul
i
ed

r. Târgu Jiu dag

in]

L. Razim
Dep lui
eh

\
ed

Cânde[ti Câmpia
iM

\ju
eh

ui

M-]i Câmpia Ploie[tilor Gherghi]ei B\r\ganul

R

Alm
M
-]i

i Lo Piemontul Titu
M
a

ul
d.

cve M-]ii Piemontul Târgovi[tei C\lm\]uiului l \

Po

i Piemontul
n Podi[ul
Pi

an

Alm\jului Jiului Cotmeana t a

tilor
em

Ialomi]a Casimcei
\g

P i e m o n t u l G e t i c [ n
Pite
B

L. Sinoie
pia Câmpia
e
on

\r

Câm â
r\
(Podi[ul Getic)
i n

B
tu

]ei

Olte]ului Vl\siei a
BUCURE{TI p i B\r\ganul
n t
l

S
Olt

tr
Câ ahni

mi
I

eh Craiova m m
c o
Bl
mp ]ei

Câ
Podi[
ul

ea

ai Câmpia
A G\vanu-Burdea ul
lo

Ar Câmpia Ialomi]ei
ia

ei
o ge
[ Ia Constan]a
Câ

lta Med
a

Mosti[tei
i[

gidie
Ba
mp

R
Jiu

i
o r m
Zona litoral\

C â
ia

44°
od

m a i 44°
Câmpia p i lu Dun\rea
a

Podi[ul Oltinei
Bo

u
as
P l a t f

re

rn
ian

Câmpia
P

B\ile[tilor
Bu Podi[ul Negru
ulu

Romana]ilor ia Vod\
Ma

0 100 km mp
i

Câ A
B U
Dun\rea
R I
21° 22° 23° 24° L 25° G A 26° 27° 28° 29°

Mun]i Dealuri pericarpatice predominant Câmpii orizontale A Carpa]ii Maramure[ului [i Bucovinei

Depresiuni intramontane [i culoare piemontane Câmpii joase [i lunci B Carpa]ii Moldo-Transilvani
Zona de podi[ Podi[uri extracarpatice: Câmpie deltaic\ [i litoral\
Dealuri [i depresiuni submontane cu altitudini mai ridicate (450–600 m) C Carpa]ii Curburii
Podi[ pe structuri montane cu altitudini mai coborâte (200–300 m) Ora[e D Mun]ii Banatului
(Pod. Mehedin]i) cu aspect peneplenizat
Subcarpa]ii (dealuri [i depresiuni) Câmpii `nalte (150–300 m) E Mun]ii Apuseni

Fig. 4 România – diviziuni ale unit\]ilor majore de relief

17
 2.4 CLIMA – FACTORII GENETICI, ELEMENTELE
2
cap.I
CLIMATICE {I REGIONAREA CLIMATIC|
EUROPA – FACTORII GENETICI
În cazul unei întinderi continentale cum
este cea a Europei, principalii factori gene-
tici au caracteristici care derivã din factorii
genetici generali ai climei planetei. Princi-
palii factori care determinã caracteristicile
climei Europei sunt:
 radia]ia solarã (rezultatã din pozi]ia
pe glob), care determinã caracterul tempe-
rat al climei; valoarea radia]iei solare glo-
bale scade de la sud (130-140 kcal/cm2/an)
spre nord (80-100 kcal/cm2/an);
 contactul foarte sinuos dintre uscat [i
apã [i existen]a, în cazul Oceanului Atlan-
tic, a unui curent maritim (Curentul Atlan-
ticului de Nord);
 aspectul [i altitudinea reliefului (prin
prezen]a lan]ului alpino-carpatic [i prin
zonalitatea verticalã);
 existen]a unei mase continentale de
întindere mai mare în est, care determinã con-
tinentalismul temperaturii [i precipita]iilor;
 circula]ia generalã a aerului, con-
cretizatã prin deplasarea anualã a zonelor
de divergen]ã [i de convergen]ã, pe fondul
unei circula]ii predominant vestice.
ELEMENTELE CLIMEI
Din hãr]ile alãturate se pot observa ele-
mentele climatice principale: izotermele
medii anuale (fig. 1) [i cantitatea medie
anualã de precipita]ii (fig. 3).
Sub raport climatic, continentul are o
azonalitate „deformatã” (de la sud-vest
spre nord-est), determinatã de ac]iunea cli-
maticã simultanã a Curentului Atlanticului
de Nord [i de continentalismul pãr]ii de est
a Europei.
Astfel, izotermele lunilor extreme (ia-
nuarie [i iulie), precum [i persisten]a stra-
tului de zãpadã aratã cã modificarea aces-
tor elemente se realizeazã pe o direc]ie care
porne[te din sud-vestul continentului, spre
nord-estul acestuia (nordul Mun]ilor Ural)
[i nu conform zonalitã]ii latitudinale.
18
TERMENI
Factor genetic – factor care
determinã caracteristicile ele-
mentelor meteorologice [i clima-
tice.
ROMÂNIA – FACTORII GENETICI Radia]ia solarã – cantitatea
Factorii genetici ai climei la nivelul ]ãrii de energie radiantã provenitã de
noastre, pe fondul celor men]iona]i ante- la Soare, mãsuratã pe o anumitã
rior, se referã la urmãtoarele elemente: suprafa]ã.
Element climatic – element
 persisten]a unei circula]ii predomi-
individualizat al climei: tempe-
nant vestice, care influen]eazã reparti]ia raturã, precipita]ii, deplasarea
precipita]iilor [i trecerea de la influen]ele aerului.
oceanice la cele continentale; Izotermã – linie care une[te
 etajarea reliefului care induce o eta- punctele cu aceea[i temperaturã.
jare climaticã, mai redusã decât în cazul Climat continental – climat
altor regiuni [i foarte mult nuan]atã de influen]at de o masã continentalã
prin diferen]e termice importante
existen]a depresiunilor intramontane;
între lunile extreme.
 diferen]ele termice reduse, datorate
extensiunii în latitudine.
O compara]ie climaticã sugestivã între
Europa [i România poate fi realizatã prin
analiza temperaturilor caracteristice vara
(iulie) la cele douã scãri de reprezentare
(DOC 1).
Din analiza acestor h\r]i se pot observa
atât detaliile referitoare la ]ara noastr\ (`n
raport cu Europa), cât [i complexitatea
crescând\ a situa]iei concrete `n cazul
trecerii de la o scar\ mai mare la una
mai mic\.
ELEMENTELE CLIMEI
Pe fondul caracteristicilor continentu-
lui, clima ]ãrii noastre se caracterizeazã
prin urmãtoarele elemente specifice (fig. 2,
fig. 4):
 existen]a unor temperaturi medii
anuale mai mari de 10º C (în sud), de 8,5º C
(în nord) [i scãderea acestora în altitudine ACTIVIT|}I
(între 200 [i 2 500 m) pânã la valori de 0º C; 1. Analiza]i hãr]ile reprezen-
 iarna (ianuarie), aproape întregul teri- tate pe harta alãturatã [i preciza]i
toriu al ]ãrii are temperaturi negative (care gradul de detaliere al informa]iei
coboarã la -12º C pe vârfurile mun]ilor), iar prezentate.
vara (iulie), cele mai întinse suprafe]e au 2. Men]iona]i raportul dintre
temperaturi cuprinse între 20 [i 24º C; scara de reprezentare [i diversi-
tatea informa]iei.
 precipita]iile medii scad de la vest la
3. Preciza]i mersul izoter-
est (de la 650 la 400 mm) [i cresc cu melor medii anuale [i reparti]ia
înãl]imea (la peste 1 400 mm în mun]ii precipita]iilor medii, utilizând
foarte înal]i [i cu expunere vesticã). fig. 1 [i fig. 2.
 –5°
Ce 20° 10° 0° 10° 20° 30° 40° 50° 60° 24° Areale
–5° 21° 22° 23° 25° 26° 27° 28°
rc ul 70°
po
lar
a rcti 0° U Tisa C R A I N A Ora[e 48° cu

R
c 48°
valori

E
P
60
°
0° Some[ termice

U
Satu Mare medii

B
Suceava multi-

LI
anuale

R
(°C)

CA
Sire
peste

A
47°

t
47° Oradea Ia[i 11
5°

MO
11
N Târgu Mure[
U Cluj-Napoca

L D O
Bac\u
5° Mur
e[
10

A
VA
50° Mure[
46° 46°
Arad

N
9

Prut

I
10° Olt

A
Timi[oara Bra[ov

R
Sibiu 8
Gala]i
10°

C
Siret

U
S
6
B uz \u 45°
45°

E
Ploie[ti
15°

gr\
R
4

Jiu
40°
i]a
Ial om
15°

B
Ar

Nea
ge BUCURE{TI
[ 2
Constan]a

I
Craiova
A \rea 44°

Olt
44° Dun

ea
20° Dun\rea 0
20°

ar
0 1000 km 0 20 40 60 80 100 km
B I A sub
U R

M
21° 22° 23° 24° L G 25° A 26° 27° 28° 29° 0

Fig. 1 Europa — temperatura medie anual\ Fig. 2 România — temperatura medie anual\

Ce 20° 10° 0° 10° 20° 30° 40° 50° 60° 21° 22° 23° 24° 25° 26° 27° 28° Areale
mm/an rc ul 70°
U A
TisaC Ora[e48° cu valori
po
lar
a rcti 48° R A I N
peste c
R ale
2000

E
60
° precipi-

Pru
A

P
2000 Suceava ta]iilor

U
Satu Mare
medii

B
multi-

LI
R
om
1000

S
e[ Ia[i anuale

Mo
Sir va
A

CA
47° (mm/an)

ldo
et
47°
peste

G
Oradea
750 N Bis 1400

M O L D O VA
Cluj-Napoca tri] 1400
a
U
500 [ Târgu Mure[ Bac\u
Mure

ad
sub

A
Bârl
Mu 1200
50°
re[

I N
500 46°
46°

Prut

A
Sibiu Olt 1000

Sire

R
Tim
Timi[oara i[

C
Bra[ov Gala]i

U
800
S

Buz\u 45°
45°
E

700
Ploie[ti
R

gr\
40°
i ]a 600
Ialom
B

Nea
Craiova
Arg
BUCURE{TI
Constan]a
I

e[
A 44°
500
Olt

44° a
\re
Jiu

ea
n
Dun\rea Du
0 1000 km 400

ar
0 20 40 60 80 100 km
B23° A

M
21° 22° U 24° L 25° G A 26° R 27° I 28° 29°
sub
400

Fig. 3 Europa — precipita]ii medii anuale Fig. 4 România — precipita]ii medii anuale

DOC 1 H\r]i climatice: temperatura medie din luna iulie `n Europa [i `n România

20° 16° 20°

15° 16°

15°
20°

20°

25° 23°
25°
25° 25°
0 1000 km 0 100 km 23°

sub 15° 15° 20° 25° peste 25° sub 8° 8° 16° 20° 23° peste 23°

Izoterme 25° Izoterme 23°

Europa — temperatura medie `n luna iulie (°C) România — temperatura medie `n luna iulie (°C)

19
 REGIONAREA CLIMATIC|
EUROPA
Pe continentul nostru pot fi identificate
mai mute tipuri de climã (fig. 1), care au o
succesiune predominant latitudinalã, dar
deformatã de la direc]ia sud-nord la
direc]ia sud-vest – nord-est. Zonalitatea
este dublatã de etajarea verticalã a ele-
mentelor climei.
Pentru a ilustra aceastã orientare a
zonelor de climã pe direc]ia sud-vest –
nord-est, trebuie sã arãtãm cã succesiunea
completã a zonelor de climã începe din
Peninsula Ibericã (unde, pe fondul climatu-
lui mediteranean, existã nuan]e de ariditate
similare latitudinilor tropicale) [i ajunge la
caracteristici climatice extreme, similare
celor polare, în nord-estul continentului
(nordul Mun]ilor Ural).
Din reparti]ia tipurilor de climã se
observã influen]a Curentului Atlanticului
de Nord (în aspectul arealului de climat
oceanic [i al reparti]iei temperaturilor
medii ale aerului) [i influen]a masei conti-
nentale de est (în caracterul continental al
temperaturii [i caracterul arid al regimului
precipita]iilor).
Principalele tipuri de climã din Europa
(fig. 1) au anumite caracteristici ale ele-
mentelor climatice componente. Astfel, cli-
matul subpolar se caracterizeazã prin tem-
peraturi scãzute tot timpul anului (cu va-
lori predominant negative), precipita]ii
reduse (sub formã de ninsoare) [i lungimea
foarte mare a anotimpului rece. Prin con-
trast, climatul mediteranean are douã
anotimpuri cu diferen]ieri mici sub raport
termic [i al precipita]iilor unde se simte
influen]a exercitatã de Marea Mediteranã.
Climatul oceanic se caracterizeaz\ prin
faptul c\ iarna este mai cald decât `n
cel continental, iar precipita]iile sunt mai
ridicate. Climatul de step\ are precipita]ii
reduse, care, spre est, dau nuan]e de
ariditate.
20
ROMÂNIA
Regionarea climaticã, `n cazul ]ãrii noas-
tre, cuprinde etaje datorate reliefului [i sec-
toare (sau nuan]e) de climã, datorate influ-
en]elor exterioare. Din combinarea caracte-
risticilor climatice rezultate din etajare cu
cele datorate influen]elor exterioare, existã o
regionare climaticã mai nuan]atã (fig. 2).
Etajele de climã redau într-un mod mai
fidel treptele majore [i cele intermediare
de relief:
 în regiunile montane existã un climat
diferen]iat dupã treptele intermediare (cli-
mat alpin, climat montan [i climat de
depresiuni);
 în regiunile deluroase, dupã altitu-
dinile relative (dealuri înalte, dealuri joase
[i depresiuni);
 în cazul climatului de câmpie, dife-
ren]ele apar în raport cu pozi]ia regiunilor
de câmpie în cadrul ]ãrii. Influen]ele exte-
rioare permit identificarea mai multor sec-
toare (cu diferite nuan]e).
 Climatul cu influen]e oceanice are
precipita]iile mai bogate (cu 200-300 mm
anual) datorit\ vânturilor de vest, care aici
au un caracter permanent.
 Climatul cu influen]e submeditera-
neene are temperaturi mai ridicate [i un al
doilea maxim pluviometric toamna.
 Climatul de tranzi]ie `ntre cel cu
influen]e submediteraneene [i climatul
de ariditate, cuprinde centrul Câmpiei
Române, Podi[ul Getic [i Subcarpa]ii
Getici.
 Climatul de ariditate se manifest\
prin continentalismul termic [i precipita-
]iile reduse (500-400 mm/anual), zile tropi-
cale [i secete.
 Climatul cu influen]e baltice induc
temperaturi mai sc\zute, precipita]ii sub
form\ de ninsoare mai frecvente [i, uneori,
mase de aer descendente din nord.
 Climatul cu influen]e pontice se re-
simte pe litoral [i `n Delta Dun\rii.
Fiecare tip de clim\, etaj sau nuan]\ pot
fi caracterizate pe baza unor elemente de
reper (DOC 1).
TERMENI
Continentalism termic – di-
feren]ã mare între temperatura
medie a lunii celei mai calde [i a
celei mai reci.
Nuan]ã climaticã – caracte-
risticã determinatã de influen]e
climatice exterioare.
Etaj climatic – interval alti-
metric generalizat, cu anumite
caracteristici climatice.
Ariditate – caracteristicã a
climei de a avea o evapora]ie mai
mare decât precipita]iile primite.
Tip de climã – familie de va-
lori climatice cu o anumitã omo-
genitate în timp [i spa]iu, care
permite individualizarea fa]ã de
alte spa]ii înconjurãtoare.
Zonalitate climaticã – va-
ria]ia în latitudine a elementelor
climatice.
DOC 1 Caracteristici ale climei
a. Factorii genetici:
 factorii radiativi (radia]ie
solar\);
 factorii dinamici (circu-
la]ia aerului);
 factorii fizico-geografici
(pozi]ie, relief etc.).
b. Elementele climei:
 regimul termic [i repar-
ti]ia temperaturilor caracteris-
tice (temperatura medie, tem-
peraturile medii ale lunilor
extreme);
 regimul [i reparti]ia pre-
cipita]iilor
 regimul eolian.
c. Diferen]ierile teritoriale:
etaje, nuan]e, sectoare topocli-
matice.
ACTIVIT|}I
1. Compara]i hãr]ile alãturate
(fig. 1, fig. 2) [i preciza]i dife-
ren]ele dintre acestea, sub rapor-
tul diversitã]ii informa]iilor pre-
zentate.
2. Caracteriza]i un tip de
climã, la alegere, dintre cele pre-
zentate în legenda hãr]ilor.
 20° 10° 0° 10° 20° 30° 40° 50° 60°
Ce
rcu
Climat subpolar
70°
l po
la r
arct Climat subpolar cu
ic
60
°

influen]\ oceanic\

Climat boreal cu tendin]\

oceanic\

Climat boreal continental

Climat temperat-oceanic

Climat de tranzi]ie

Climat temperat-continental
50°
Climat temperat de step\
cu precipita]ii moderate

Climat mediteranean

Climat subtropical secetos

Climat montan

40°

0 200 400 600 800 1000 km

Fig. 1 Europa – Regionarea climatic\ (specificul etajelor [i nuan]elor de clim\)

24°
21° 22° 23°
UTi C R A I
25°
N A
26° 27°
R
28° 29° I. Etaje de clim\
sa E
Climat alpin
A

PU

Som Climat de munte

Satu Mare e[
B
I

Suceava
Pru

LI

D Climat de dealuri
t
Sir

Mo
R

CA
et

ldo Climatul ariilor depresionare

va
A
A

47° Ia[i Climat de câmpie

MO

Oradea
G

Climat de lunc\ [i delt\

LDOV

N Cluj-Napoca
Climat de litoral
Bac\u
U e[ Târgu Mure[
Mur II. Sectoare de influen]\ cli-
matic\ (nuan]e de clim\)
A

Mure[
46°
C
Bod A oceanic\
Prut

NA B
–38,5°C submediteranean\
Olt
Timi[oara
Sibiu R AI C de ariditate
UC
Bra[ov D scandinavo-baltic\
Si
Ion Sion ret
S

Gala]i E pontic\
44,5°C
F de tranzi]ie
E
Buz
\
E

u
45° limit\ `ntre regiunile
Ploie[ti
climatice
R

III. Alte fenomene

mi]a
Olt

Dâ
Ialo
r \

mb
B Jiu
F ovi Austrul
B

]a
N e a g

BUCURE{TI
I Criv\]ul
Craiova Arge[ Constan]a
44° A Dun
\rea
Foehnul
M a r e a

Dun\rea Inversiuni termice

0 20 40 60 80 100 km
B U A
–38,5°C — minima absolut\
L G A R I
44,5°C — maxima absolut\
Fig. 2 România – Regionarea climatic\ (specificul etajelor [i nuan]elor de clim\) Ora[e

21
 2.5 HARTA SINOPTIC| A EUROPEI
2
cap.I
{I A ROMÂNIEI
HARTA SINOPTIC|
Harta sinopticã (DOC 1, 2) redã situa]ia
meteorologicã a unui teritoriu la un moment
dat, dar într-un mod generalizat (deoarece
nu sunt men]ionate toate sta]iunile meteoro-
logice), într-o formã simplificatã [i cu ele-
mente care îi mãresc puterea de sugestie.
EUROPA
Hãr]ile sinoptice ale continentului se
bazeazã pe prelucrarea simultanã a unui
mare numãr de date referitoare la elemen-
tele meteorologice principale.
O hartã sinopticã a Europei (DOC 1)
poate cuprinde urmãtoarele elemente:
 presiunea aerului, redatã prin izo-
bare, cu indicarea ariilor ciclonale (cu pre-
siune scãzutã) [i a ariilor anticiclonale (cu
presiune ridicatã);
 tipurile de mase de aer, reprezentate
prin semne specifice, care pot arãta prove-
nien]a acestora [i, îndeosebi, raportul ter-
mic cu regiunile situate în apropiere, de
care sunt despãr]ite prin fronturi atmos-
ferice;
 arealele cu precipita]ii (care au loc
simultan) [i, uneori, caracteristicile acestora
(lichide sau solide);
 hãr]ile sinoptice realizate la o scarã
mai mare pot cuprinde [i elemente refe-
ritoare la temperaturile înregistrate în
puncte reprezentative.
Hãr]ile sinoptice ale Europei destinate
mass-mediei se reduc frecvent la elemente
legate de temperaturi, asociate sau nu cu
precipita]ii.
În cazul Europei, situa]iile sinoptice
sunt determinate de circula]ia generalã a
aerului, migra]ia anualã a zonelor de con-
vergen]ã [i a celor de divergen]ã, depla-
sarea maselor de aer datoratã activitã]ii
centrilor barici principali: centre de pre-
siune maximã (anticiclonul Azorelor [i
anticiclonul central-asiatic) [i centre de pre-
siune minimã (ciclonul islandez [i ciclonul
22
siberian). Anumite aprecieri asupra climei
pot fi realizate [i pe baza unor elemente cli-
matice medii (DOC 3).
ROMÂNIA
La nivelul [i dimensiunea ]ãrii noastre,
hãr]ile sinoptice (destinate publicului larg)
cuprind îndeosebi elemente referitoare la
temperaturile semnificative [i la arealele cu
precipita]ii. Hãr]ile sinoptice cu un grad
mai mare de abordare [tiin]ificã reprezint\
[i celelalte elemente referitoare la presiunea
atmosfericã, masele de aer, tipul de precipi-
ta]ii [i direc]ia de deplasare a vântului.
Interpretarea hãr]ilor sinoptice ale teri-
toriului ]ãrii trebuie realizatã în raport cu
cele ale întregului teritoriu european [i
chiar ale unui spa]iu mai larg. Acestea duc
la elaborarea buletinelor meteorologice.
ELABORAREA PROGNOZELOR
METEOROLOGICE
Harta sinopticã permite vizualizarea
unor modificãri spa]iale ale caracteristicilor
atmosferei, care pot sta la baza în]elegerii
evolu]iei fenomenelor meteorologice. Ela-
borarea prognozelor se bazeazã pe uti-
lizarea unor seturi de date meteorologice,
prin intermediul unor aprecieri empirice, a
unor date rezultate din regularitã]i [i, mai
nou, pe baza unor programe informatice.
Un rol deosebit îl au, în ultima perioadã,
imaginile satelitare, prin corelarea acestora
cu datele meteorologiei tradi]ionale.
Prognozele se realizeazã pe termen scurt
(mai pu]in de o zi), pe termen mediu (câte-
va zile) [i chiar pe un termen mai îndelun-
gat (câteva sãptãmâni), cu aproximãrile
corespunzãtoare.
Forma cea mai simplã prin care sunt
redate elemente meteorologice la un
moment dat [i prognoza acestora o repre-
zintã buletinul meteorologic (DOC 4).
TERMENI
Buletin meteorologic – text
cuprinzând informa]ii referitoare
la starea elementelor meteorolo-
gice la un moment dat [i la
evolu]ia probabilã în urmãtorul
interval de timp.
Element meteorologic – în-
su[ire (temperaturã, umezealã)
sau fenomen (precipita]ii, vânt)
ce caracterizeazã atmosfera la un
moment dat.
Front atmosferic – zonã de
separare a douã mase de aer cu
proprietã]i diferite.
Baric – termen referitor la
presiunea aerului.
Masã de aer – parte a atmos-
ferei, cu anumite proprietã]i ale
elementelor meteorologice care îi
conferã o anumitã omogenitate.
Anticiclon - zonã de presiune
ridicatã, unde aerul are tendin]a
de a avea un caracter divergent.
Ciclon – zonã de presiune
scãzutã (fa]ã de cea a regiunilor
din jur), unde existã tendin]a
aerului de a avea un caracter
convergent.
Izobarã – linie care une[te
punctele cu aceea[i presiune.
Situa]ie sinoptic\ – caracte-
risticile elementelor meteorolo-
gice pe un anumit spa]iu, la un
moment dat.
ACTIVIT|}I
1. Preciza]i cum este vremea
în acest moment, pe baza carac-
teristicilor prezentate în buletinul
meteorologic.
2. Realiza]i o previziune a
vremii, pe termen mediu
(una-douã zile) a evolu]iei ele-
mentelor meteorologice.
3. Descrie]i `n cuvinte proprii,
pe scurt, situa]ia sinoptic\ din
DOC 1, utilizând doar informa]iile
redate pe hart\.
DOC 1 Harta sinoptic\ [i tipurile principale de mase de aer (situa]ia teoretic\)
100
5 1020
D Izobare
Tipurile principale de mase 0
15
100 M Zone de presiune maxim\
de aer `ntâlnite pe glob sunt: 10 D Zone de presiune minim\
Front rece
– mase de aer arctic (A), cu
1005 D Front cald
variet\]ile sale: aer maritim arctic D

mP

mP
D Deplasarea maselor de aer
[i continental arctic; rece cald
– mase de aer polar (P), cu 1010 mP Mas\ de aer maritim polar
aer maritim polar [i continental mT Mas\ de aer maritim tropical
1015 Areale cu precipita]ii
polar;
– mase de aer tropical (T), cu
aer maritim tropical [i continen- 1010
M
tal tropical; M mT

0
102
– mase de aer ecuatoriale (E). M D 1020 1020
M 1015
D 0 1000 km

DOC 3 România – date climatice

DOC 2 Hãr]i sinoptice
Sta]ia Temp. Precipit.
Existã mai multe categorii de hãr]i sinop- mai rar referitoare la precipita]ii [i extrem de meteorologic\ medie medii
tice. Cele mai complexe sunt destinate analizei rar la aspectul câmpului baric. anual\ anuale
situa]iei meteorologice în institu]iile specia- Hãr]ile sinoptice profesioniste cuprind ele- (°C) (mm)
lizate, precum [i cele destinate zborurilor avioa- mente referitoare la câmpul baric, tipurile de Vf. Omu – 2,6 1 074
nelor. Caracteristici simplificate sunt redate în mase de aer, arealele cu precipita]ii, direc]ia [i Constan]a 11,3 382
hãr]ile cu o destina]ie [tiin]ificã generalã. Cele intensitatea vântului, temperaturi caracteristice. Bucure[ti 11,0 589
mai simple hãr]i sinoptice sunt acelea care sunt Reprezentãrile la nivelul globului asupra Gala]i 10,5 460
publicate în diferite cotidiene sau sunt folosite situa]iilor sinoptice au în vedere îndeosebi cir- Timi[oara 10,7 609
în emisiunile de televiziune. cula]ia aerului, pozi]ia diferi]ilor centri barici ([i Oradea 10,3 610
Aceste ultime hãr]i sinoptice, având ca evi- modificarea acestora), precipita]iile atmosferice Satu Mare 9,7 625
dentã destina]ie, prin intermediul mass-mediei, (sub forma unor areale) [i temperaturi caracte- Cluj-Napoca 8,4 581
un public mai pu]in avizat, sunt pe alocuri ristice. Sibiu 8,7 646
extrem de simple, cu informa]ie redus\, La nivelul continentelor, hãr]ile sinoptice Târgu Mure[ 8,7 603
cuprinzând îndeosebi elemente legate de tem- sunt influen]ate de scara la care sunt reprezen- Ia[i 9,5 532
peratura aerului (în douã momente ale zilei), tate [i de întinderea continentului. Suceava 7,4 578
Bac\u 9,0 557

DOC 4 Buletinul meteorologic – 24 martie 2007 PORTOFOLIU

În Bucure[ti
Astãzi. Cerul va fi temporar noros, iar vân-
tul va sufla slab [i moderat. Temperatura ma-
ximã va fi de 11 ... 12 grade, iar cea minimã va
fi de -1 ... 1 grad.
În ]arã
Astãzi. Cerul va fi variabil, cu unele
înnorãri ziua în sud [i sud-vest, unde [i vântul
va prezenta intensificãri temporare. Izolat la
munte, îndeosebi în Carpa]ii Meridionali, vor fi
precipita]ii slabe, predominant sub formã de
lapovi]ã [i ninsoare. Temperaturile maxime vor
fi cuprinse între 7 [i 15 grade, iar cele minime
Nota]i, în fiecare zi în care
între -3 [i 5 grade, u[or mai scãzute în depre- ave]i orã de geografie, elemen-
siuni. Noaptea [i diminea]a izolat se va produce tele caracteristice ale vremii din
cea]ã, îndeosebi în Transilvania. În zonele de- ziua respectivã (asemãnãtoare
luroase [i depresionare vor fi condi]ii de brumã. celor prezentate în buletinele me-
Mâine. În cursul zilei, vremea va fi în ge- teorologice). Aceste date urmea-
zã sã se refere la localitatea voas-
neral frumoasã, cu cerul variabil. Noaptea vor fi
trã [i nu la tot teritoriul ]ãrii. La
unele înnorãri, iar în Moldova, cu totul izolat,
sfâr[itul anului [colar, urmeazã
vor fi posibile precipita]ii slabe, mixte. Vântul sã aduna]i aceste date [i sã pre-
va sufla slab pânã la moderat. Temperaturile ciza]i, pe scurt, modul în care au
maxime vor fi cuprinse între 8 [i 16 grade, iar evoluat caracteristicile vremii.
cele minime între -3 [i 5 grade. Vor fi condi]ii de Preciza]i aceste modific\ri
cea]ã în zonele joase, îndeosebi `n cele din vest utilizând elementele referitoare
[i din centru. la interpretarea situa]iilor
sinoptice.

23
 2.6 HIDROGRAFIA EUROPEI {I A
2
cap.I
ROMÂNIEI – ASPECTE GENERALE
EUROPA
La dimensiunile continentului nostru,
hidrografia este influen]atã de pozi]ia
geograficã (prin caracteristicile elementelor
climatice), caracteristicile cantitative [i cali-
tative ale circuitului apei în naturã, de con-
figura]ia ]ãrmurilor [i de întinderea conti-
nentului. Aceste elemente determinã va-
rietatea [i caracteristicile domeniilor hi-
drosferei exterioare (mãri, fluvii, lacuri,
ghe]ari) în aceastã parte a Terrei.
OCEANE {I M|RI
Europa este înconjuratã de mãri [i de
oceane, care au caracteristici diferite. Masa
apelor oceanice [i maritime formeazã
împreunã hidrografia apelor exterioare
care înconjoarã Europa, spre deosebire de
apele continentale, interioare.
Influen]a cea mai importantã asupra
Europei o exercitã curentul Atlanticului de
Nord, care modificã elementele climatice
de bazã pe fa]ada vesticã a continentului,
influen]ând hidrografia interioarã (debitele
râurilor, regimul termic).
FLUVII {I RÂURI
Bazinele hidrografice principale sunt
orientate spre spa]iile înconjurãtoare:
Oceanul Arctic, Oceanul Atlantic [i mãrile
adiacente, Marea Mediteranã, Marea
Neagrã [i Marea Caspicã. În cazul Europei,
trebuie sã observãm cã bazinele hidro-
grafice cele mai întinse (Volga [i Dunãre),
care transportã [i cele mai mari cantitã]i de
apã, se varsã în mãri relativ izolate.
Principalele râuri [i fluvii (fig. 1, DOC 1)
au debite [i lungimi care sunt influen]ate
de aspectul general al continentului [i de
cantitatea precipita]iilor atmosferice.
LACURILE
Principalele categorii de lacuri din
Europa, dupã întindere [i modul de for-
mare, sunt:
 lacuri glaciare, situate în depresiunile
create de fo[tii ghe]ari cuaternari de calotã
24
(L. Ladoga, L. Onega etc.) sau în regiunile
muntoase cu glacia]iune alpinã (L. Geneva,
L. Garda, L. Como – cel mai adânc lac euro-
pean, 410 m);
 lacuri de baraj artificial (pe majori-
tatea fluviilor importante), cu acumulãri
mai mari pe Dunãre (L. Por]ile de Fier) [i
Volga (L. Rîbinsk etc.);
 lagune, limane maritime [i alte cate-
gorii de lacuri situate la ]ãrmul mãrii;
 diferite alte tipuri de lacuri, cu su-
prafe]e mai mici (în sare, în regiuni carstice,
lacuri tectonice, în regiuni vulcanice etc.).
GHE}ARI {I BANCHIZ|
Apa sub formã solidã este prezentã mai
ales în regiunile situate în partea de nord a
continentului, în Oceanul Arctic [i insulele
acestuia. Ghe]ari continentali (de calotã)
existã în Islanda, Svalbard, Novaia Zemlea,
iar ghe]ari montani în Alpi, Pirinei [i în
Scandinavia. Banchiza este frecventã în
mãrile Oceanului Arctic, îndeosebi în
Marea Albã.
ROMÂNIA
Hidrografia ]ãrii noastre este tangentã
Mãrii Negre (care o colecteazã integral) [i
cuprinde, ca ape continentale, Dunãrea, la-
curile, râurile interioare [i apele subterane.
Râurile interioare sunt organizate în
bazine hidrografice, reprezentate de râuri,
care se varsã direct sau indirect în Dunãre
(fig. 2).
Lacurile cuprind o mare varietate de
forme, dar au în general întinderi relativ
reduse. Cele mai întinse lacuri sunt sis-
temul lagunar Razim-Sinoie [i lacurile de
baraj hidroenergetic (L. Por]ile de Fier [i
Ostrovul Mare, pe Dunãre, L. Izvorul
Muntelui, pe Bistri]a etc.).
Apele subterane prezintã acumulãri
mari în regiunile de câmpie, iar în partea de
vest a ]ãrii au [i o componentã geotermalã.
TERMENI
Re]ea hidrograficã – totali-
tatea formelor pe care le are apa
pe un anumit teritoriu; acestea
sunt legate îndeosebi de aspectul
râurilor cu un caracter perma-
nent, organizate într-o „re]ea”.
Regim hidrologic – oscila]iile
debitelor [i ale nivelului apei
unui râu în cursul unui an.
Banchizã – suprafa]ã înghe-
]atã în mod permanent sau tem-
porar a mãrilor sau oceanelor.
Ape geotermale – ape de
adâncime, care au temperaturi ri-
dicate din cauza c\ldurii din in-
teriorul scoar]ei.
Calotã – volum de ghea]ã
asemãnãtor unui fragment din-
tr-o sferã, care a acoperit sau
acoperã continuu o întindere
continentalã.
Lagunã – lac format prin
bararea unui fost golf marin.
Endoreic – regiune f\r\
scurgere exterioar\.
ACTIVIT|}I
1. Explica]i cum influen]eazã
pozi]ia geograficã a unui teritoriu
caracteristicile calitative [i canti-
tative ale circuitului apei.
2. Grupa]i fluviile principale
reprezentate pe harta hidrogra-
ficã a Europei (fig. 1) pe urmã-
toarele bazine maritime [i ocea-
nice: Marea Caspicã, Marea Nea-
grã, Marea Mediteranã, Oceanul
Atlantic ([i Marea Nordului),
Marea Balticã [i mãrile Oceanului
Arctic.
 Ce 20° 10° 0° 10° 20° 30° 40° 50° 60°
rc ul 70°
Capul Nord DOC 1

a
Us
po
lar
a rcti
c
O c e a n u l A rc t i c M. Barents

Pe
c io

Pe
Lungimea principalelor

ra

cio
60
°

ra
ã Pen. Kola
fluvii europene

Kem

Izm
Me

v
I. Islanda zen
i c
M a r e a

a
(km)

i
in
Pit
M. Albã

e
N o r veg i e i

d
Sk
ell

n
eft vi
a n t

D
e na

ic

a
On
de N

egd
otn
c

a
eg
ord

m
Vic
a

Ka
ul B
S
Ufa km

L.
lf
.

Go

On
e n

n a
ko
ega
Glo
A t l

Su
4000

P
e

ma
L. Ladoga
rid

Via

Vetluga
tk
eb

Da
Neva a Belaia

Unja
eH

a
Finic

m
Klar
Golful

Ka
I-l

a
. rra 3500

Volg
Str. Kat
M a r e a
Strkage

Su
l

I. Irlanda S

Oka

ra
Samara

tic
a
N o r d u l u i Dv

tland
non ina

tegat
a n u

Shan de

al
50° Ves 3000

al
I. Marea B
Iu

Ur
a t
Pen. are Neman

er
Britanie M

p
Ko
Don
Nipru

Oka
Tam

r
Ode
i sa 2500
O c e

c Vis
ais Note tu
Cal
Bu

Volga
la Pripet
Weser

na
Str. Des

gul
Marea Mânecii El
Rin

Warta
ba

de V
Pe
Bre n. Se Ma Od Nip

est
na in er ru Doneþ
tagn Mar n
Bu n 2000
Vltava

Marea Caspicã
Do
a

Loara gu
Vah ld
eS
Nis
Loara

ud
Vienne

Dunãrea tru
Golful Saôn
e Pr ma
Inn ut Ku
a
zov
Rin

Tis
ba

Biscaya
M. A 1500
Ra
n

Siret
Kuba
Ro

Dord e
o gn
ño

Mureº
Ga

Mi Iseré Drav Pen. Crimeea

ron

a
Ron

Pad
ne

Sava
Olt

40° Duero
P

ãrea 1000
Eb

Arno Dun M a r e a N e a g r ã
are
ru

Mo

Pen. I M. Liguricã
n

aA
T.ib

bericã
rav

Tejo
dr
ru

a
iat

Guadiana I. Corsica
I

C. Roca
icã

Mariþa
t

Baleare Marea P e n. B a l c a n i c ã
a

Jucar Str. Bosfor

I-le 500
Va
l

Guadalquivir Tirenianã ra
rd
i

rma
Str. Otranto

Seg ur
ar

Str
Ma
c

I. Sardinia .D
ard M.
ã
a

ane
C. Tarifa le
M

Str. Gibralt
are

ar a r A s i a
e
Str. Messina

aE

M a Marea 0
ge
e

Dun\rea
Elba
Rin
Nistru
Peciora
Don
Nipru
Ural

Volga
Ionicã Pen.
M

I. Sicilia Pelopones
0 200 400 600 800 1000 km e ã
d i I. Creta n I. Cipru
t e r a

Fig. 1 Europa – Harta hidrografic\

Debitele principalelor
fluvii europene
(m3/sec)
21° 22° 23° 24° 25° 26° 27° 28°
Bazine ale afluen]ilor
U P R secundari ai Dun\rii [i
C R A I N A E
rut

48° suprafe]e semiendoreice

Tisa
P

Ba
A

[
Jijia eu
.

TUR Tur Bazine hidrografice ale

Mara

Som L. Stânca -
Sir

râurilor care se vars\

Iza
Vi[

e[ Su Coste[ti
O
Mo

et

ce
e

T I S A m3/sec
I

`n lagunele [i limanele
u

av Sitn
ldo
Cra

LD

S\sar a a
Bis

M o Aurie

vi]a

ldo v a { omu maritime

tri]
sna

laj

Miletin
a

Suha

zu
S\l\u]a
S\

Ier Mare
OV
R

L\pu[ M are
P R U TJijia
l

Sectoarele Dun\rii:
8000
ul

u
rc\ S O M ESom {
e[

Mo

Ba So A Bazia[–Por]ile de Fier
Bis

A
ldo

Sire
Dorna

me Ozana Bah
A

i]a lui
ra
tri]

(Defileul Dun\rii)
va

[ Bistr Topoli]a
ag
a[ grij

t
Ne

47° {ie L. Izvorul

Alm A

Cri[ul Repede u Muntelui Jijia B Por]ile de Fier–C\l\ra[i

Cra
G

Mure[ (Lunca Dun\rii)

c\u

az
Bârl
ad 7000
Tarc\

Vaslui

Bic
Crasna
gan

Pru
c

ru
a

C C\l\ra[i–Br\ila (B\l]ile
Bis
Mi

eg
Iad

l Gurghiu
N

Some[u
Dr\

Cri[ul N
d
tri] azl\u

ul Cal
u

Racova Dun\rii)
Some[
a
e
ec

C R I { U R I
T

Tu

Iar Tro
[
lR

U
lod

D Br\ila–Marea Neagr\
As\
re

a
tov

tu
[u

Te [
m
Mu

Niraj
me

uz
Co

(Dun\rea maritim\) 6000

So

Olt

\ S Uz I R E T
va Mic
Mare

Cri[u Arie[ a
Berheci

l Alb RTârn
Cigher

M U Ea Mare {
Zeletin
dul

Mur Tro
Târnav tu
oro

a e[ [
Aranc [in
Hom

Ampoi
uz

46° Ca 46°
ru

ARANCA iu
ac
Oit

{u[i] A 5000
eg

re[
Bârlad

rtib a
lN
a

Mu Sec Hâ tna N
Vis

Olt

Sir
u

B eE G A a[ Pu
Râ

I
Cugir

ch Olt
et
a

Ve Bega Mil
Cern

Cibin A
Strei

a Tim a cov
eg O L T ârs
Sebe[

B i[ B R
i[

Po u Putn
Bu
Tim

Sad Râmnic
Pru

g\n u a C ul C hilia 4000

z\

i[ a
Bistra Est sc ra]
t

U
re

Bârzava de Bâ Siret
S\

Jiul R
Ma

L. Vidraru
Sl\nic
Câln\u
Vâlsan

rat
S

âu

T I M I {e est Lotru
ul

Râul Doamnei

Doftana
Topolog

eV Br\ila
D
Râ

l Târgului

iul d
Pra
Arge[

c J Bra]ul Sulina
Dâmbov

ra[ imi[ T
Teleajen

Teli
Re

hov

Ca Râul cov ]a Bra Sulina

Ni[
Dun\rea

3000
a

Ta
Jiu
E

Buz\u ]ul S
rn

i]a
a

CARA{
T i s ma u

45° fântu
Crico vul
Ce

l M\ci n
Ce

S\rata

45°
i]a
Olt

CERNA Ghe
rna
Motr

C\lm\]ui
Nera J a
I U A R G E { Ialom orgh
e
n

S\
Sla
R

Cotm
Gilort
na

i]a
g

NERA Arg
a]u

r
o lo

C
v

Br
Bah

o[
a

e[
at

op

Bazia[ u[
Olt

T
eana
Vedea

Sa
Jiu

tea bar
Cas imc

A I A L O M I } A mi]a 2000
e]

r \
B

Por]ile Dâ Cole
Ne
Ama

Ialo C
ajl

I mb ntin
ov

de Fier Ci Mo
ov a
radia

ea
Te

a g

i]a sti
or
a

le

A [te
gâ
n i]

a
orm

ce

B l ah VEDEA a or
r la

Canalul
Gl

Ol ]ul B
av
an
Drincea

Tes te] C\l\ra[i Bra Dun\re-

a

N e

Arge 1000
Bu

cio

M. Neagr\
Desn\]u

lui Câ Neajlov
c
rd

lni[ 44°
ea

tea
44°
Olt
Jiu
i

C\
a

lm\
]ui B 0
r e
Ved

0 20 40 60 80 100 km Dun\rea
e

Volga

B
Don
Vistula
Nipru
Rin

Dun\rea
Peciora
a

A
M a

U L I
G A R
21° 22° 23° 24° 25° 26° 27° 28° 29°

Fig. 2 România – Re]eaua hidrografic\

25

2
cap.I
2.7 DUN|REA {I MAREA NEAGR|
DUN|REA
De[i este al doilea fluviu ca lungime [i ca
debit (dupã Volga), poate fi considerat\, din
punct de vedere al complexitã]ii
geografice, principalul fluviu european
(fig. 1, 3). Sub raportul traficului de mãrfuri,
cea mai intensã circula]ie se realizeazã însã
pe Rin. Pe glob, ocupã locul 24 ca lungime [i
locul 40 ca debit. Dunãrea strãbate Europa
Centralã de la vest la est, vãrsându-se în
Marea Neagrã printr-o deltã (Delta Dunãrii).
Dunãrea strãbate sau este tangentã teri-
toriului a 10 state europene (DOC 1).
Cursul Dunãrii se împarte în trei sectoare:
cursul superior (pânã aproape de Viena),
cursul mijlociu (de la Viena la Bazia[) [i
cursul inferior (de la Bazia[ pânã la vãrsare).
Cei mai importan]i afluen]i dupã debi-
tul de apã transportat de Dunãre sunt:
Sava, Tisa, Drava [i Inn. Debitul Dunãrii
cre[te de la 450 m3/s (la Regensburg) la
2 350 m3/s (la Budapesta) [i 6 480 m3/s (la
intrarea în Delta Dunãrii).
Pe cursul superior al Dunãrii existã un
sistem de canale care fac legãtura cu fluviul
Rin, iar pe cursul inferior a fost construit
canalul Dunãre-Marea Neagrã.
În ]ara noastrã, Dunãrea are mai multe
sectoare, astfel:
 sectorul dintre Bazia[ [i Por]ile de
Fier (Defileul Dunãrii), care reprezintã cel
mai important defileu din Europa; în
prezent, are aspectul unui adevãrat lac,
foarte lung, situat în amonte de barajul
hidrocentralei Por]ile de Fier;
 sectorul dintre Por]ile de Fier [i
Cãlãra[i (Lunca Dunãrii), cu o lã]ime mare
[i pantã redusã;
 sectorul Cãlãra[i-Brãila (Bãl]ile Dunã-
rii), cu o direc]ie sud-nord;
 sectorul cuprins între Brãila [i Marea
Neagrã (Dunãrea maritimã), care în
apropiere de Tulcea se ramificã în cele trei
bra]e principale ale deltei; pe acest sector
pot urca nave maritime pânã la Brãila.
26
TERMENI
Bazin hidrografic – suprafa]ã
de teren de unde î[i adunã apele
un râu sau fluviu.
MAREA NEAGR|
Dunãrea maritimã – por]iune
Marea Neagrã (fig. 2, 4) poate fi con- a Dunãrii pe care pot pãtrunde,
sideratã o mare de tip continental, fiind alãturi de navele fluviale, nave
semiînchisã [i înconjuratã din toate pãr]ile maritime.
de uscat. Legãtura cu Oceanul Planetar, Bilan] hidrologic – diferen]a
foarte dificilã, este realizatã prin strâm- dintre cantitatea de apã primitã [i
toarea Bosfor, Marea Marmara, strâm- cantitatea de apã cedatã.
toarea Dardanele, Marea Egee [i Marea Platformã continentalã –
por]iune a unei mãri situatã în
Mediteranã.
prelungirea uscatului, unde a-
Relieful Mãrii Negre cuprinde urmã- dâncimile se pãstreazã la valori
toarele trepte: foarte mici (0-200 m).
 platforma continentalã (0 … -200 m),
foarte dezvoltatã în partea de nord-vest, cu
aspectul unei câmpii submarine slab înclinate;
 abruptul continental (- 200 … - 2 000 m),
face legãtura cu partea centralã, formatã
din bazinul Mãrii Negre;
 bazinul Mãrii Negre (situat la
adâncimi mai mari de 2 000 m) este o
„câmpie” submarin\ întinsã [i netedã.
O caracteristicã a Mãrii Negre o repre-
zintã bilan]ul hidrologic pozitiv (provenit
din cantitã]ile de apã care ajung, prin fluvii
[i prin precipita]ii [i cele care se pierd, prin
evaporare [i transfer în zona Bosfor). Fig. 1 Dun\rea la Viena
Salinitatea cre[te u[or cu adâncimea, iar
în profil vertical, Marea Neagrã are douã stra-
turi suprapuse de apã (la suprafa]ã un strat
mai dulce [i în adâncime unul mai sãrat).
Vie]uitoarele sunt prezente în stratul de la
suprafa]ã. Mareele sunt foarte reduse, iar
curen]ii au un caracter ocazional, fiind deter-
mina]i de vânt. Existã [i curen]i de transfer
între Marea Neagrã [i Marea Mediteranã.
Litoralul românesc (144 km) se
desfã[oarã între Sulina [i Vama Veche,
având în partea de nord un ]ãrm jos, iar în Fig. 2 Marea Neagr\
partea de sud un ]ãrm mai înalt.
Pe baza acestor caracteristici putem
ACTIVIT|}I
aprecia cã Marea Neagrã este o mare unicã
pe glob. În timpul glacia]iunilor, nivelul 1. Explica]i formarea Deltei
Dunãrii prin caracteristicile flu-
acesteia era mai ridicat decât cel al
viului [i ale Mãrii Negre.
Oceanului Planetar (din cauza îngustãrii 2. Realiza]i câte o scurtã
din dreptul Str. Bosfor), iar o eventualã prezentare a sectoarelor Dunãrii
ridicare actualã a acestuia nu ar influen]a în Europa, folosind informa]iile
nivelul mãrii. redate pe hartã (fig. 1).
 9°
1. LIECHTENSTEIN 11° 13° 15° 17° 19° 21° 23° 25° 27° 29°

P O L O N I A

ian\
49°

c on
M-
M- 49°
C E H I A

]ii

ali
]ii J nt

an
u r a Fr

P
Beskizii Occide U

\d
l bi C
G

ure
\ Dun\rea Regensburg i A
E Su a b Bo a]i 2665
A

a
rp M-]ii Tatra Hron
R-]ii Jura Ulm r em
Lerh
Isa i Ca I A I
M-]ii a M M
A
rie a
B a v AInn
iei
O V Ai C N
L

Morava
P\dure P o d i [ u lN I Viena S talifer R
Neagr\ M-]ii Me a Carpa]i E
München
Al p i i
Linz Depr. Vien Bratislava Tis i P\d
uro[ P
P. A
Alp Enns
i o
ii Ba a-Bükk M
Salzburg M-]ii Matr

ei
variei Dun\rea Som C O
E

di
nns
t e[
a LD
s

[u
47° Budapesta
T E R 3797 I
L

1 A U S A e 47°

Pru
a
A l p i i Ta u e r n ny O

l M
rp
Tis
V

E o

t
ak VA

V
Mur a

a
} áb B

ol
]ii C â m p i a Chi[in\u

]i
R
I A M- Depresiunea

d
d e
ITAL I A

ov
i
Drava
U N G A R I A

ei
ali

Or
vanken colinar\
Unit\]i montane Alpii Kara

i a
P a n o n i c \

ent

ie nta
Sisteme montane [i mun]i SLOVENIA M-]ii Mecsek Mure[ R O M Â N I A

C â m p

cid
Depresiuni [i culoare intramontane Ljubljana Zagreb Drava
a Transilvaniei Gala]i

Oc
Unit\]i de dealuri [i podi[uri Câmpia Savei 2544
li
M

45°
Podi[ prealpin cu acumul\ri C R O SaA } I A ri d i o n a
li

]ii
i iM e
-]

va

rogei
Dun\rea
fluvio-glaciare (Podi[ul Bavariei) r pa ]

rpa
Ca etic

a g r \
n
tul G
i

BOSNIA

Dob
Dealuri m o n l G e t i c) Ialomi]a

Ca
Pie

â
i[u Bucure[ti m
i

Podi[ pe structuri carpatice {I Belgrad d

M

i[ul
(P

na
D HER}EGOVINA o

Dri
(Depresiunea colinar\ a Transilvanei)

Pod
Ved R
a

SE

Jiu
i M -] i i M a e

Olt
Podi[ pe structuri hercinice (Podi[ul et a l a ea
n C â m p i

N e
RB
i fer
r

k
Mora
n\

Timo
Dobrogei, Podi[ul Prebalcanic) a i Ruse
Du

IA
e

va
Podi[ pe structuri ale platformei Sarajevo
i 43°
a

r
Iske
est-europene (Podi[ul Moldovei) Pod Iantra n i
c
c

a
A i[ul
M-]ii Prebalca

r e
Unit\]i de câmpie d 2522 Kop i n a
l a n
r i a M-]ii Stara P
Câmpii [i culoare joase

dn
i a

M a
Sofia

ik
Capitale de state Limita bazinului 0 50 100 150 km t i B U L G A R I A
c \
Alte ora[e hidrografic 15° 17° 19° ALBANIA MACEDONIA
21° 23° 25° 27° 29°

Fig. 3 Bazinul Dunãrii

MOREP.
40°
28° 30° 32° 34° 36°
A
38° Lungimea Dun\rii pe sec-
LD R A I N Rostov pe Don
OV U C v DOC 1 toare [i propor]ia fiec\rui
A zo FEDERA}IA
R O

A sector din lungimea total\

e a 14
ar
46°
Odessa }ara Lungime Ponderea
M
M Â

Peninsula (km) (%)

RUS|
Crimeea Germania 420 15
Austria 370 14
N I A

Austria–
14
°
15°
Slovacia 25 1
44° Constan]a 1950
Slovacia–
2118 Soci Ungaria 230 8
IA

G Ungaria
E 330 11
AR

2042
Varna N E A G
E A R | Croa]ia–
O
BULG

A R Serbia
RG

M 130 4
42° 2137 Serbia 280 9
IA

2135
Sinop Serbia–
Batumi
16° România 210 7
T

Istanbul România–
A

Bulgaria 490 17
0 150 km U România 7
R C I 190
România–
Temperatura medie anual\ a apei (la suprafa]\) Porturi Moldova 0,1 –
Curen]i de suprafa]\ Ora[e România–
Nisipuri Sta]iuni balneoclimaterice Ucraina 185 7
Adâncimi Grani]e de stat Total 2860 100
Fig. 4 Marea Neagr\

ACTIVIT|}I
1. Identifica]i, pe harta bazinului Dunãrii (fig.1), alte elemente 2. Compara]i caracteristicile mãrilor situate în jurul Europei
geografice reprezentate decât cele redate în textul de mai sus [i (pe baza DOC 1) [i preciza]i specificul Mãrii Negre în raport cu
nota]i, pe o paginã separatã, informa]ia complementarã textului. acestea.

27

2
cap.I
2.8 ÎNVELI{UL BIOPEDOGEOGRAFIC
EUROPA
Zonele biopedogeografice se succed de
la SV spre NE, sub forma unor fâ[ii latitudi-
nale paralele. Zonele de vegeta]ie reflectã cel
mai bine aceastã dispunere de la SV la NE
(fig. 1). Vegeta]iei îi sunt asociate animale
caracteristice [i un înveli[ de soluri specific
(fig. 2), formând împreunã suportul biope-
dogeografic al mediului natural.
În extremitatea nord-esticã a continen-
tului existã o vegeta]ie de tundrã (cu
mu[chi, licheni [i vegeta]ie ierboasã adap-
tatã la frig). Aici predominã solurile negre
de tundrã.
Pãdurile de conifere (taiga) ocupã nordul
continentului, întinzându-se continuu din
Scandinavia pânã la Mun]ii Ural (iar de aici,
în continuare, în nordul Asiei). Taigaua
cuprinde conifere (molid, brad, pin) [i alte
specii cu frunze tot timpul verzi. În sudul
acesteia existã o fâ[ie continuã de pãduri de
amestec (conifere [i foioase). Predominã spo-
dosolurile, iar pe mari întinderi turbãriile.
Pãdurile de foioase caracterizeazã cen-
trul [i vestul continentului (Europa penin-
sularã). Sunt formate din arbori cu frunze
cãzãtoare (fag, stejar etc.). Predominã solu-
rile brune, cenu[ii [i argiluvisolurile.
Stepa [i silvostepa ocupã partea
sud-esticã a continentului (de la Dunãre la
Mun]ii Ural). Stepa tipicã are aspectul unei
benzi continui, din Bãrãgan pânã la Marea
Caspicã [i se caracterizeazã prin vegeta]ie
ierboasã, adaptatã la uscãciune. Solurile
predominante sunt molisolurile (cer-
noziomuri [i soluri bãlane).
Vegeta]ia mediteraneanã (situatã în ju-
rul Mãrii Mediterane) cuprinde arbori
caracteristici (stejar verde, stejar de plutã,
laur) [i tufi[uri cu arbu[ti (maquis [i garri-
ga). În prezent, pe mari suprafe]e sunt plan-
ta]ii de mãslini [i citrice. În aceastã regiune
existã soluri maronii, ro[cate [i terra rosa.
Pe mun]ii înal]i existã o vegeta]ie eta-
jatã, cu aspecte alpine la cele mai mari alti-
tudini (Alpi, Pirinei, Caucaz, Carpa]i).
28
ROMÂNIA
Urmãrind harta Europei (fig. 1), se
poate observa cã, în spa]iul carpato-pon-
to-danubian reprezentat de ]ara noastrã, se
interfereazã vegeta]ia caracteristicã Euro-
pei Centrale (cu pãduri de foioase) cu ve-
geta]ia caracteristicã Europei sud-estice,
ponto-caspice (reprezentatã de stepe).
Înveli[ul biopedogeografic al României
are o organizare latitudinalã [i o dezvoltare
verticalã. Din combinarea succesiunii lati-
tudinale (stepã, pãduri de foioase, pãduri
de conifere) [i dezvoltarea altitudinalã re-
zultã urmãtoarele zone de vegeta]ie (fig. 3):
 zona stepei [i silvostepei (condi]ionatã
de continentalismul climatic), ocupã spa]ii
în sud-estul ]ãrii, dar [i mici por]iuni din
Câmpia de Vest; stepa propriu-zisã are în
Câmpia Bãrãganului cea mai vesticã pozi]ie;
 zona de pãdure (între 200 [i 1 800 m)
este ordonatã altimetric, cuprinzând etajul
stejarului (200-500 m), etajul fagului
(500-1 200 m) [i etajul coniferelor (la peste
1 200 m), cu fâ[ii de tranzi]ie între acestea
(stejar-fag [i fag-conifere);
 zona alpinã (la altitudini mai mari de
1 800 m), cu un etaj subalpin [i unul alpin.
Clasele [i tipurile principale de soluri sunt
(fig. 4): molisoluri (cuprinzând soluri bãlane,
cernoziomuri [i soluri cenu[ii); acestea aco-
perã regiunile joase, de stepã, silvostepã [i
pãduri de stejar; argiluvisolurile (cu soluri
brun-ro[cate [i brune); caracterizeazã regiu-
nile joase cu substrat argilos; cambisolurile
(soluri brune [i brune acide); caracterizeazã
regiunile deluroase; spodosolurile (soluri
podzolice [i brune acide montane) sunt
specifce mun]ilor mijlocii [i înal]i.
În cazul solurilor, elementul cel mai im-
portant îl reprezintã gradul redus de
regenerare în timp. Distrugerea solurilor
nu este urmatã imediat de refacerea lor pe
cale naturalã. Factorul timp, care influen-
]eazã formarea solurilor, poate fi de ordinul
deceniilor sau chiar al secolelor.
TERMENI
Biogeografic – termen referi-
tor la vegeta]ie [i faunã.
Sol – forma]iune naturalã,
situatã la suprafa]a scoar]ei teres-
tre, formatã dintr-un amestec de
substan]e minerale, aer, apã [i
substan]e organice (transformate
în humus), în care î[i dezvoltã
plantele rãdãcinile [i care are o
proprietate denumitã fertilitate.
Biopedogeografic – termen
referitor la vegeta]ie, animale [i
soluri.
Azonal – fenomen biopedo-
geografic prin care un anumit
element nu se încadreazã în zo-
nalitatea latitudinalã.
Etajare – caracteristicã a în-
veli[ului biogeografic de a se mo-
difica în raport cu etajele de
altitudine.
Pedologic – termen referitor
la înveli[ul de sol.
ACTIVIT|}I
1. Analiza]i, utilizând fig. 1,
modul de transformare a în-
veli[ului biogeografic, pe direc]ia
SV-NE a continentului [i preciza]i
cauzele acestei transformãri
diferen]iate.
2. Comparând hãr]ile vege-
ta]iei Europei [i a României (fig. 1
[i fig. 3), identifica]i trei elemente
de asemãnare [i trei elemente de
deosebire între caracteristicile
reprezentate.
 20° Ce 10° 0° 70 10° 20° 30° 40° 50° 60° 20° Ce 10° 0° 70 10° 20° 30° 40° 50° 60° v vvvvvvvvvvvv

rc u ° rc u ° v v v v
vvvv vvvvv vvvv

l po l po v
vvv vv vvv vvvvv
vvv vv vv vv vv v
lar a lar a
v
vvv vvvvvvvvvv
60

60
v v

rctic rctic
vvv v v v v vv vvvvvvvvvvv
°

vvv v vvv v

°
v v v v vvv v v v v v v v v vv vvv vv vvvvvv
v v vvv v
vvv v vvv v v v v v v v v v v v v v v vvv vvvvv vvv vv
v v v v v v v v vvv vv v vvv vvvvv vv
v v vvv v v v v vv v v v v v v
v v v v vvv v vvv v v v v v v vv v v v v v v v v v v vvv vvvvv v
v vv v v v v v v v v v v v v v vv v vv v v v v v v v v v
vvv v vvv v
v v vvv v vvv v v
v
v v
vvv v vvv v
v vv v vvv v vvv v
v v
vvv v
vvv v
vvv v
vvv v
v
v v v v
v v
v v

v v v

50° 50° v

v vv
v v v

40° 40°
Soluri brune [i cenu[ii-brune
(de semide[ert)
Soluri maronii-ro[cate
0 400 800 1200 1600 2000 km 0 400 800 1200 1600 2000 km mediteraneene
Psamosoluri
Vertisoluri
Tundr\ Step\ [i silvostep\ Soluri negre acide de tundr\ Spodosoluri [i luvisoluri
Rendzine
P\duri de conifere (taiga) Vegeta]ie xeromorf\ de semide[erturi Podzoluri Soluri brune acide montane
Soluri aluviale
P\duri de amestec (conifere, foioase) Vegeta]ie mediteranean\ Soluri humico-silicatice de paji[ti alpine Cernoziomuri tipice v v
vv v
vv Histosoluri (soluri turboase)
P\duri de foioase Vegeta]ia mun]ilor `nal]i Soluri brune luvice Soluri b\lane Solone]uri [i solonceacuri
Fig. 1 Europa – reparti]ia vegeta]iei naturale Fig. 2 Europa – tipuri de soluri
20° 21° 22° 23° 24° 25° 26° 27° 28° 29°
48° UT C R A I N A
isa RE Paji[ti [i tuf\ri[uri alpine Specii de stejar termofil
A
I [i subalpine
Prut

Some
PU

P\duri de cer [i gârni]\

Sir

[
Satu Mare
et

BL

P\duri de molid
R

Silvostep\
IC
A

Bis
tri] Amestec de fag cu
MO

a Mo Step\
47° Ia[i
G

ldo
Oradea va r\[inoase
LD

Vegeta]ie de lunc\
N

P\duri montane de fag (cu

OV

Cluj-Napoca
U

Vegeta]ie de stuf\ri[
A

Mure[
Târgu Mure[ paji[ti)
Mure[ P\duri colinare de fag [i Paji[ti meridionale cu
46° Arad
carpen sadin\
Olt
NA
Sire

AI
t

Prut

Timi[oara Sibiu P\duri de gorun [i carpen Paji[ti cu specii halofile

R
UC Planta]ii de salcâm
S

Gala]i Amestec de stejar cu alte

foioase
E

45°

Ploie[ti
R

Dâ
mb mi]a
Fig. 3 România – caracteristicile vegeta]iei actuale
ov Ialo
B

i]a
\
gr

Craiova BUCURE{TI
ea

Constan]a
I

Arge[ ea
Dun\r
Marea N
Olt

44°
Jiu
A

Dun\rea
0 20 40 60 80 100 km B U I A
L G A R

20° 21° 22° 23° 24° 25° 26° 27° 28° 29° 30°

48°
U C R A I N A RE Molisoluri
PU Soluri b\lane Soluri brune acide
A

Some[
Cernoziomuri Soluri brune acide [i
B

Satu Mare
LI
I

Cernoziomuri cambice andosoluri

CA
R

Sire

Cernoziomuri argiloiluviale Spodosoluri

t
A

47° Mo Ia[i
Oradea ldo
MOL

va Soluri cenu[ii Soluri brune, feriiluviale,

G

Rendzine soluri brune acide [i podzoluri

N

Cluj-Napoca
Pseudorendzine, soluri Umbrisoluri
D O VA

U [ Bac\u
Mure Târgu Mure[
cernoziomoide [i soluri brune Andosoluri [i soluri brune
Prut

46° Arad Mure[

eumezobazice feriiluviale
Argiluvisoluri Soluri hidromorfe
Olt
NA
AI
Sire

Timi[oara Sibiu R Soluri brun ro[cate [i brun L\covi[ti [i soluri gleice

t

Bra[ov UC ro[cate luvice Soluri halomorfe

Gala]i
Br\ila Soluri brune luvice [i soluri Solone]uri [i solonceacuri
S

45° Buz\u

brune argiloiluviale Soluri neevoluate

E

Ploie[ti Luvisoluri albice Psamosoluri

âm mi]a
R

Ialo
D

bo
gr

vi]
a Cambisoluri Soluri aluviale
BUCURE{TI
ea
B

Craiova Arge[
Soluri brune eu-mezobazice, brune Vertisoluri
a N

44°
Dun\rea Constan]a
acide [i soluri brune luvice Vertisoluri
I

A
Jiu

Mare
Olt

Dun\rea
0 20 40 60 80 100 km
B U A R I A Fig. 4 România – clasele [i tipurile de soluri
L G

29

2
cap.I
2.9 RESURSE NATURALE
Resursele naturale pot fi clasificate în
func]ie de mai multe criterii (DOC 1).
EUROPA
Resursele mediului geografic au urmã-
toarele caracteristici:
 înveli[ul de soluri este favorabil prac-
tic\rii agriculturii pe cea mai mare parte a
continentului;
 în cadrul fondul funciar, predominã
terenurile arabile (34%), foarte extinse în
partea de est a continentului (unde ajung la
peste 50% din suprafa]a totalã);
 pã[unile naturale întinse caracte-
rizeazã îndeosebi nordul Europei;
 pãdurile (care ocupã 1/3 din întin-
derea continentului) sunt mai extinse [i
continui în partea sa de nord-est (unde se
întinde taigaua eurasiaticã);
 resursele de apã au un poten]ial ridi-
cat (datoritã regimului climatic), iar amena-
jãrile hidroenergetice [i pentru ameliora]ii
caracterizeazã principalele râuri europene
(Volga, Dunãre, Don, Rin);
 resursele piscicole ale Europei sunt
larg exploatate în ]ãri situate spre Oceanul
Atlantic (Islanda, Norvegia, Irlanda); aces-
tea caracterizeazã [i anumite mãri inte-
rioare, fluvii [i lacuri.
Resursele scoar]ei terestre (fig. 1) au
urmãtoarele caracteristici:
 resursele de huilã, de[i importante,
s-au diminuat sensibil; exploatãri semni-
ficative, dar mult mai reduse, existã în ba-
zinele tradi]ionale (Done]k, Silezia [i, mai
pu]in, Ruhr); unele exploatãri au fost dimi-
nuate (Ruhr) sau au fost închise (în Belgia);
 resursele de petrol sunt cantonate în
trei areale: Marea Nordului, `n zona Vol-
ga-Ural [i `n Câmpia Precaspicã;
 zãcãmintele de fier, în trecut foarte
importante, sunt exploatate în cantitã]i mai
reduse, pãstrându-se arealele tradi]ionale
(Ucraina, Federa]ia Rusã, Suedia);
 zãcãmintele de potasiu [i sulf sunt
semnificative la nivel mondial;
30
 rocile de construc]ie (marmurã [i gra-
nit îndeosebi) reflectã structura geologicã a
substratului.
ROMÂNIA
Resursele mediului geografic au urmã-
toarele caracteristici:
 terenurile arabile (cu 42% din totalul
fondului funciar) constituie principala re-
sursã naturalã a ]ãrii noastre; aceasta se
aflã, însã, într-un proces de diminuare,
cauzat de degradarea terenurilor [i de
cre[terea extensiunii altor utilizãri;
 în cadrul poten]ialului biogeografic,
men]ionãm extensiunea semnificativã a
pãdurilor (27%), a pã[unilor [i fâne]elor
(peste 30%); suprafa]a forestierã se aflã
însã, într-o diminuare acceleratã;
 resursele de apã au utilizãri com-
plexe, iar, dintre acestea, resursele hidroe-
nergetice au fãcut obiectul unor amenajãri
succesive (pe Bistri]a, Arge[, Dunãre, Olt
etc.); în partea de vest a ]ãrii, existã ape
geotermale.
Resursele scoar]ei terestre (fig. 2) au
urmãtoarele caracteristici:
 resursele de cãrbuni au o structurã
internã deficitarã (predominând lignitul),
de[i pot fi utilizate în viitor un timp îndelun-
gat; resursele de huilã s-au diminuat foarte
mult datoritã exploatãrii îndelungate;
 resursele de petrol sunt modeste (pro-
duc]ia acoperind 1/3 din necesarul actual),
ca rezultat al unei exploatãri tradi]ionale;
 resursele de gaze naturale (din care
1/4 gaze asociate petrolului [i 3/4 gaz
metan) constituie, în prezent, principala
resursã energeticã a ]ãrii noastre;
 minereurile feroase [i neferoase au,
pe ansamblu, dimensiuni modeste, chiar
dacã exploatarea unora (fier, cupru, aur) a
fost semnificativã în trecut;
 dintre substan]ele nemetalifere, sarea
constituie o resursã importantã pentru ]ara
noastr\;
 la acestea se adaugã rocile de con-
struc]ie (marmur\, calcar, granit).
TERMENI
Mediu geografic – ansamblul
elementelor naturale [i al celor
introduse de om, care alcãtuiesc
împreunã mediul de via]ã al soci-
etã]ii omene[ti.
Fond funciar – totalitatea te-
renurilor care pot avea o utilizare
economicã.
Hidroenergie – energia ape-
lor curgãtoare.
Huilã – cãrbune superior,
cocsificabil, cu o concentrare ma-
re de carbon.
Minereuri complexe – mine-
reuri care au în compozi]ia lor
mai multe metale neferoase
(cupru, plumb, zinc).
ACTIVIT|}I
1. Compara]i cele douã cate-
gorii de resurse (ale mediului [i
ale scoar]ei terestre), folosind
urmãtoarele criterii: gradul de
asigurare în timp, regenerabili-
tatea, influen]a asupra mediului
[i influen]a asupra dezvoltãrii
tehnologice.
2. Demonstra]i cã terenurile
arabile reprezintã principala
resursã naturalã a ]ãrii noastre [i
preciza]i consecin]ele economice,
financiare, tehnologice, sociale [i
administrative ale acestei con-
statãri din perspectiva evolu]iei
social-economice a ]ãrii în viitor.
 Ce 20° 10° 0° 10° 20° 30° 40° 50° 60°
Clasificarea resurselor naturale
rcu
l po 70°
DOC 1
60 lar
arct
° ic

U
Resursele naturale pot fi clasificate în raport
de mai multe criterii:
Gälivare

r
 dupã posibilitatea de regenerare a acesto-
ra, pot exista resurse regenerabile (care se refac

a
în circuitele de materie [i energie) [i neregene-

l
rabile (care nu se refac sau care se refac în inter-
Marea vale foarte mari de timp, la scarã geologicã);
50°
 dupã apartenen]a resurselor în cadrul
Nordului
Wales fiecãrei geosefere, pot exista resurse extraat-
Kursk
Ruhr mosferice, resurse ale atmosferei, litosferei,
Donbass biosferei;
Silezia  dupã modul de folosire, existã resurse
energetice (cu ajutorul cãrora se poate produce
40° energie), resurse de materii prime industriale [i
resurse agroalimentare;
 dupã locul de exploatare [i posibilitã]ile
de transport, pot fi resurse transportabile (sub-
0 1000 km stan]e minerale, lemn) [i netransportabile
(energia mareelor, a valurilor, solul);
 dupã criteriul durabilitã]ii, pot exista
Petrol C\rbuni superiori Minereuri de fier Minereuri neferoase resurse inepuizabile [i resurse epuizabile;
Gaze naturale C\rbuni inferiori Marmur\  dupã valorificarea economicã, resursele
pot fi ordonate conform unei scãri cuprinse
între resursele teoretice (care ar putea sã existe,
Fig. 1 Europa – resurse ale scoar]ei terestre având caracter ipotetic), cele mãsurate sau esti-
48° 21° 22° 23° 24° 25° 26° R
27° 28° 29°
mate [i cele exploatabile [i exploatate;
U
TisaC R A I N A 48°
 dupã pozi]ia lor [i apartenen]a la ele-
E
A

mentele mediului geografic, resursele pot fi si-

U

Suceava
I

Satu Mare
tuate în interiorul scoar]ei terestre (denumite
L
R

Baia Mare
IC

Ia[i
impropriu uneori „resurse ale subsolului”) [i
A

47° Pr
ut 47°
G

resurse situate la exteriorul scoar]ei terestre

MO

Oradea
Cluj-Napoca
N

Bi
str (denumite, prin antitezã, tot impropriu, „re-
LD

U i]a
Bac\u
surse ale solului”);
O VA

Arad
46°
46° Sub raportul explicãrii din punct de vedere
Timi[oara Sibiu geografic a rolului resurselor naturale în con-
A
Bra[ov Gala]i AIN textul economiei contemporane [i al apartenen-
Petro[ani CR
U ]ei spa]iale a acestora (precum [i pe baza unor
Arge[
S

45°
45° criterii dintre cele de mai sus), se pot distinge
E

Du Ploie[ti
douã categorii principale de resurse:
g r \

n\ Rovinari
R

Por]ile de
re Fier I
a Motru
Bucure[ti  resursele mediului geografic, cuprinzând:
B

Olt

Por]ile de
e a

Fier II
Constan]a
I

A fondul funciar, solurile, resursele biogeografice

N

44° Craiova Videle

n\rea 44°
(pã[uni, pãduri, resurse energetice [i piscicole),
a

Du
e

0 20 40 60 80 100 km Dun\re a
r

A resursele de apã, resursele secundare de ener-

a

B23° U L R26° I
G A
M

21° 22° 24° 25° 27° 28° 29°

gie (vânt, energie geotermalã), precum [i totali-
Gaze naturale Ape geotermale Bauxit\ tatea condi]iilor oferite de caracteristicile me-
Petrol Minereu de fier Sare diului pentru locuire [i realizarea activitã]ilor
Huil\ Mangan Granit economice;
Lignit Minereuri complexe Marmur\  resursele scoar]ei terestre, care cuprind:
C\rbune brun (Cu, Pb, Zn) Calcar resursele energetice (cãrbuni, petrol, gaze natu-
Hidroenergie Minereuri rale, minereuri radioactive), resurse minerale
auroargentifere Ora[e
(minereuri de fier, minereuri neferoase, sub-
Fig. 2 România – resurse ale scoar]ei terestre stan]e nemetalifere) [i roci de construc]ie.

31

ELEMENTE DE GEOGRAFIE UMAN|
3
cap.I
ALE EUROPEI {I ALE ROMÂNIEI
CARACTERISTICI GENERALE
Caracteristicile de geografie umanã ale
unui teritoriu, indiferent de întindere (con-
tinent, ]arã, regiune, unitate administra-
tivã), se referã la urmãtoarele componente:
popula]ia [i caracteristicile acesteia, a[ez\-
rile omene[ti, precum [i la diferitele aspecte
de geografie economic\, geografie politicã,
geografie socialã, geografie culturalã [i
administrativã.
Elementele comune principale ale
Europei sub aspectul geografiei umane
sunt: concentrarea demografic\, diversi-
tatea comunit\]ilor, sporul natural redus [i
bilan]ul migratoriu.
EUROPA
Europa este un teritoriu de locuire strã-
veche, intensificatã dupã sfâr[itul ultimei
glacia]iuni. Succesiunea unor civiliza]ii
(cretanã, minoicã, elenistic\, etruscã, celti-
cã, romanã, bizantinã, medieval\, modern\
[i contemporan\) a influen]at aspectul
actual al culturilor europene [i al civiliza]iei
mondiale actuale.
În prezent, Europa are o popula]ie
totalã de peste 700 milioane de locuitori
(incluzând [i popula]ia totalã a Federa]iei
Ruse), ceea ce reprezintã aproximativ 11%
din popula]ia totalã a Terrei, care este de
aproape 6,4 miliarde de persoane.
Continentul nostru cuprinde 44 de state
situate integral în cadrul sãu [i douã state
care se extind atât în Europa, cât [i în
Asia — Federa]ia Rusã [i Turcia — (fig. 1).
Popula]ia realã a Europei trebuie rapor-
tatã la teritoriul pe care îl luãm în conside-
ra]ie. În acest sens, existã mai multe
accep]iuni ale Europei ca entitate continen-
talã de geografie umanã (DOC 1):
 considerarea continentului nostru
pânã la limita sa estic\ natural\ (Mun]ii
Ural, fluviul Ural, Marea Caspicã, Mun]ii
Caucaz); în acest context este inclusã [i
partea europeanã a Federa]iei Ruse [i cea
europeanã a Turciei;
32
TERMENI
Geografie politicã – ramurã
[i preocupare a geografiei care se
ocupã cu studiul statelor (ca en-
 includerea, `n Europa, a `ntinderii [i a tit\]i teritoriale), a rela]iilor spa-
popula]iei integrale a Federa]iei Ruse, dar ]iale dintre acestea, precum [i cu
raporturile dintre state [i comu-
fãrã partea european\ a Turciei; aceastã ac-
nitã]ile umane.
cep]iune a reprezentat o idee proeminentã Geografie istoricã – preocu-
în urmã cu 3-4 decenii [i a fost denumitã pare [tiin]ificã de interferen]ã,
„Europa de la Atlantic la Pacific”; care î[i propune sã redea crono-
 considerarea continentului nostru ca o logic aspecte principale ale
grupare a 44 state situate integral pe teritoriul rela]iei dintre comunitã]ile uma-
acestuia; în acest caz, suprafa]a sa nu ar inclu- ne [i mediul lor de existen]ã.
de Federa]ia Rusã [i nici Turcia; Antropic – termen care se
 includerea `n continentul nostru a refer\ la om.
p\r]ii europeane a Federa]iei Ruse, dar fãrã
partea europeanã a Turciei;
 uneori, Europa este definit\ într-un
sens mai restrâns, cuprinzând ]ãrile
Uniunii Europene; în acest caz, Federa]ia
Rusã, Ucraina [i Belarus nu sunt incluse,
aceastã viziune fiind folositã mai mult sub
raport statistic;
 o parte a Europei o reprezintã Uniunea
Europeanã, frecvent prezentatã statistic în
ansamblul ei (în care nu sunt incluse ]ãri
europene care nu fac parte din UE).
ROMÂNIA
Din punct de vedere al geografiei
umane, România se caracterizeazã prin
anumite particularitã]i ale popula]iei, a[e-
zãrilor, organiz\rii administrativ-teritoriale
(fig. 2) [i activitã]ilor economice. Elementul
cel mai important îl reprezintã tipul de
popula]ie care locuie[te pe acest teritoriu.
Popula]ia României este formatã prepon-
derent dintr-o popula]ie neolatinã, situatã
în extremitatea esticã a acesteia. Deoarece ACTIVIT|}I
termenii de latinitate [i romanitate sunt 1. Urmãri]i harta politicã a
folosi]i în mod complementar (referindu-se Europei (fig. 1) [i identifica]i câte-
cu aproxima]ie la aceea[i realitate), prin va modalitã]i de grupare teritori-
situarea sa în partea esticã (orientalã) a alã a statelor europene precizând,
pentru fiecare op]iune, criteriul
acestei romanitã]i, teritoriul [i popula]ia
de grupare [i principalele state
pot fi reunite sub denumirea genericã de componente.
„romanitate orientalã”. 2. Alege]i una dintre accep-
Asem\n\tor restului continentului, ]ara ]iunile referitoare la Europa
noastr\ reprezint\ o concentrare uman\ (DOC 1) [i preciza]i care sunt ar-
semnificativ\, aflat\ `n prezent `n stagnare gumentele în favoarea sau
demografic\. împotriva acesteia.
 20°Ce 10° 0° 10° 20° 30° 40° 50° 60°
rcu
l po
70° A M. Barents Cifrele de pe hart\
lar
60
°
Reykjavik arc
tic I Murmansk reprezint\:

F
1. LUXEMBURG

G
ISLANDA

I N
A 60°
M. Alb\ Arhanghelsk 2. MONACO

E
Marea

L A N D A
3. LIECHTENSTEIN

I
Norvegiei

ic
I-le Faerøe 4. SAN MARINO

tn
(Dan.) Trondheim
Ekaterinburg 5. VATICAN

Bo
Perm
c
6. Teritoriu apar]inând

E
R
F E D E R A } I A

.
I-le Shetland
i

G
(UK) Tampere FEDERA}IEI
t

U
O
rid Bergen Turku
HelsinkiSankt Petersburg RUSE
n

b Oslo
He I-le Orkney R U S |
e 7. REP. MOLDOVA
a

I-l

S
Ufa

N
Espoo Iaroslavl Kazan
t l

Glasgow
Tallinn
ESTONIA Nijni 8. Partea european\
Stockholm
Belfast
REGATUL UNIT Moscova Novgorod a TURCIEI
A

AL MARII Göteborg LETONIA

BRITANII
Marea Riga 9. SERBIA
IRLANDA DANEMARCA Marea
50° {I IRLANDEI DE Samara
Malmö Baltic\ LITUANIA 10. MUNTENEGRU
u l

Dublin NORD N o r d u l u i
Copenhaga Kaliningrad Vilnius Saratov 50°
Liverpool Manchester Gdansk 6 Minsk
Birmingham Hamburg
a n

OLANDA P O L O N I A Voronej
Londra Amsterdam Berlin Poznan Var[ovia BELARUS
Haga GERMANIA
Mânecii BELGIA Köln Volgograd
O c e

M area Wroclaw Harkov ORA{E:

Le Hâvre Bruxelles 1
Lódz Kiev Frankfurt
Praga Cracovia Lvov A 5–10 mil. loc.
Nantes Paris Luxembourg I N Astrahan
REP. CEH| U C R A
SLOVACIA Rostov 1–5 mil. loc.

Mar
Golful München Viena Bratislava 7 Dnepropetrovsk Done]k pe Don
FRAN}A Berna

ea
La Coruña Biscaya 3 Budapesta Ia[i Chi[in\u Krasnodar
Bordeaux Lyon ELVE}IA AUSTRIA Odessa M. Azov 500 000–1 mil. loc.

Ca
Oviedo Cluj-Napoca
Milano SLOVENIA UNGARIA ROMÂNIA

sp
Bilbao Torino 100 000–

ic\
Porto Toulouse Zagreb Timi[oara Groznâi
Marsilia Liublijana CROA}IA Sevastopol
40° Bucure[ti Constan]a 500 000 loc.
IA

Zaragoza 2 BOSNIA {I
Belgrad 40°
HER}EGOVINA Neagr\
AL

ANDORRA Monaco
M

Lisabona Madrid 4 Varna

ar

ea sub 100 000 loc.

9 Sofia
ea

Sarajevo
UG

Barcelona I.(Fr.)
Corsica
ar
Ad

Valencia Roma 10 BULGARIA M

ria
RT

S PA N I A e (Span.)
ALBANIA
tic

8
M

5 Tirana Skopje
le a r
\
ar

Istanbul
PO

Sevilla Ba Napoli
ea

MACEDONIA
Salonic a
Ti
I-le

i
IT
re

Malaga
AL
ni

I. Sardinia s
an

GRECIA Marea
A
IA

Egee
\

M a r e a Palermo Marea
Ionic\
Atena
Patras
M

I. Sicilia
0 200 400 600 800 1000 km
A f r i c a e MALTA t e r
I. Creta (Gr.) Iraklion
a n \
10°
d i 20° 30° 40°
0°

Fig. 1 Europa – harta politic\

22° 24° 25° 26° 27° 28°

48°
21° U 23°
CTis A Bucure[ti DOC 1 Accep]iuni ale Europei
a R A I N BOTO{ANI R capitala
Dorohoi E
Municipiu Popula]ie
A

Satu Mare Sighetu Marma]iei R\d\u]i

Europa
P

Suceava Boto[ani re[edin]\

MARAMURE{ (mil.loc.)
U

Carei
SUCEAVA
I

Pr

SATU MARE de jude]

B
ut

Baia Mare
Câmpulung Europa (+FRE,+TE) 713,8
L I

BISTRI}A-
R

Moldovenesc F\lticeni Municipiu

Zal\u N|S|UD Pa[cani Ia[i
Marghita
C A

Vatra Dornei IA{I Europa (+FRE,–TE) 703,6

A

47° 47°
Oradea S|LAJ
Dej Bistri]a Piatra Neam]
BIHOR Europa (–FRE,–TE)
G

Cluj-Napoca Gherla Topli]a

NEAM} Roman 696,2
M O

Salonta Câmpia Reghin Vaslui

Beiu[ CLUJ Gheorghieni Bac\u
N

Turzii Târgu Mure[ Hu[i Europa (–FRE,+TE)

Turda HARGHITA 615,7
L D O

MURE{ Miercurea-Ciuc BAC|U VASLUI

Aiud
U

Arad Târn\veni Bârlad Europa (+FRT,+TE) 749,3

A

ARAD Odorheiu Secuiesc Moine[ti One[ti

46° Brad ALBA Blaj
N

Media[ Sighi[oara 46°

VA

COVASNA Târgu Adjud Europa (+FRT,–TE) 728,8

I

Deva Alba Iulia SIBIU Tecuci

Timi[oara F\g\ra[ Sfântu Secuiesc
A

Lugoj Hunedoara Or\[tieSebe[ Sibiu Codlea Gheorghe VRANCEA

GALA}I Europa (+FRT,+TT) 813,8
R

BRA{OV S\cele
TIMI{ HUNEDOARA Foc[ani Gala]i
C

Caransebe[ Bra[ov
Petro[ani BUZ|U UE (28 ]ãri) 504,0
U

Re[i]a Lupeni Vulcan Câmpulung

45° Râmnicu Curtea de
PRAHOVA Râmnicu S\rat Br\ila Tulcea
CARA{- Târgu Jiu 45° (Popula]ia `n 2011)
Vâlcea Arge[ Câmpina Buz\u BR|ILA TULCEA
S E

SEVERIN Moreni Ploie[ti

GORJ VÂLCEA Târgovi[te
Abrevieri:
Or[ova Motru Urziceni
g r \

Drobeta- Dr\g\[ani
DÂMBOVI}A ILFOV IALOMI}ASlobozia
Pite[ti FRT – Federa]ia Rus\ (total,
R

Turnu Severin
Slatina ARGE{ BUCURE{TI Fete[ti inclusiv partea asiatic\)
B

MEHEDIN}I
N e a

C|L|RA{I Medgidia TT – Turcia (total, inclusiv

I

A OLT C\l\ra[i
Craiova TELEORMAN Constan]a
44°
DOLJ GIURGIU Olteni]a CONSTAN}A 44° Turcia asiatic\)
Caracal Ro[iori de Vede Giurgiu
Calafat Mangalia FRE – Federa]ia Rus\ (partea
a

B B\ile[ti Alexandria
re

0 20 40 60 80 100 km
Dun
\rea Turnu M\gurele a european\)
U I A M
21° 22° 23° 24° L G 25° A 26° R 27° 28° 29° TE – Turcia (partea european\)
UE – Uniunea European\
Fig. 2 România – harta administrativ\

33
 3.1 HARTA POLITIC| A EUROPEI
3
cap.I
ROMÂNIA CA STAT AL EUROPEI
În prezent, continentul nostru are 46 de
state. Dintre acestea, douã se aflã situate
atât în Europa, cât [i în Asia — Federa]ia
Rusã [i Turcia (DOC 1).
Se poate observa cã Federa]ia Rusã, de[i
ca întindere are o propor]ie mai mare a te-
ritoriul sãu în Asia, popula]ia acesteia este
concentratã foarte mult în spa]iul situat
pânã la Mun]ii Ural. De altfel ru[ii repre-
zintã, fãrã nicio îndoialã, un popor euro-
pean cu rãdãcini comune cu celelalte popu-
la]ii de origine indoeuropeanã.
De[i Turcia este mai mult un stat asiatic
(ca pozi]ie, întindere [i popula]ie), partea sa
europeanã a jucat un rol bine individualizat
[i foarte activ de-a lungul timpului în isto-
ria europeanã. Trebuie sã amintim, în acest
sens, cã în partea europeanã a Turciei ac-
tuale a existat ultimul teritoriu al Impe-
riului Bizantin [i capitala acestuia (Bizan],
apoi Constantinopol [i Istanbulul de
astãzi). Dimensiunea europeanã a Turciei
este subliniatã [i de aspira]iile acestui stat
de a intra în Uniunea Europeanã.
Existã state de mici dimensiuni (An-
dorra, San Marino, Vatican, Malta [i
Liechtenstein), dar care sunt considerate
entitã]i teritoriale care au caracteristici
statale. Dintre acestea, Republica San
Marino are cea mai veche organizare statalã
de tip republican (din sec. al XIII-lea), cu
mult înaintea Italiei sau a altor state.
Harta politicã a Europei s-a modificat
sensibil de-a lungul secolului al XX-lea [i a
suferit ultimele transformãri importante în
perioada anilor 1990, când au apãrut state
independente provenite din URSS: state
europene (Federa]ia Rusã, Ucraina, Belarus,
Republica Moldova, Estonia, Letonia, Litua-
nia); la acestea se adaugã cele trei ]\ri cau-
caziene (Armenia, Georgia [i Azerbaidjan) [i
cinci state central-asiatice. Alte ]\ri au
apãrut prin divizarea pa[nicã a Cehos-
lovaciei (Cehia [i Slovacia) [i prin dezmem-
brarea Iugoslaviei (Serbia [i Muntenegru,
Croa]ia, Bosnia [i Her]egovina, Macedonia,
Slovenia). Ultimele state europene desprinse
34
din Federa]ia Serbia [i Muntenegru sunt
Serbia [i Republica Muntenegru.
Anumite ]ãri europene au, în prezent,
teritorii extraeuropene care sunt depen-
dente de acestea, cum este cazul Fran]ei,
Olandei, Regatului Unit, Danemarcei.
În ultimii ani se observã o anumitã
tendin]ã de a include printre ]ãrile europene
[i ]ãrile din zona Caucazului (Azerbaidjan,
Georgia, Armenia). Cipru, care este un stat
asiatic ca pozi]ie, poate fi considerat un stat
european (bazat pe rela]iile cu Grecia [i
apartenen]a la Uniunea Europeanã).
Principalele caracteristici ale statelor
europene (DOC 5) aratã o mare diversitate a
acestora.
România este, prin pozi]ie [i caracteris-
tici, un stat european. Istoria [i geografia
istoricã a României aratã cã evolu]ia aces-
teia s-a realizat într-un context european,
chiar dacã anumite evenimente istorice i-au
fost mai pu]in favorabile. Teritoriul ]ãrii a
ajuns în forma actualã dupã anumite
evolu]ii (DOC 4). În cazul diferitelor state
europene, a existat un nucleu ini]ial, de la
care a început construc]ia statului modern.
În cazul României, un nucleu similar `l
reprezint\ Muntenia. Aceastã regiune este,
la origine, partea de nord a provinciei is-
torice denumitã }ara Româneascã (Va-
lahia) (DOC 2).
Defini]ia României ca stat include astfel o
componentã naturalã (carpaticã, danubianã,
ponticã, panonicã), locuitã de o popula]ie
care formeazã romanitatea orientalã.
Prin situarea sa într-un spa]iu care
reprezintã (prin Carpa]i [i Dunãre) o pre-
lungire a Europei Centrale, România poate
fi consideratã un stat central-european.
De[i, în anumite situa]ii, România este con-
sideratã ca o entitate care apar]ine, aparent,
Peninsulei Balcanice, prin pozi]ia ei la nord
de Dunãre [i prin identificarea sa cu arcul
carpatic nu poate fi consideratã, pro-
priu-zis, o ]arã balcanicã.
În prezent, România este organizatã în 41
de jude]e [i municipiul Bucure[ti (DOC 3).
TERMENI
Stat – unitate teritorialã cu
anumite caracteristici (întindere,
grani]ã, formã), bine definite
spa]ial [i recunoscute interna-
]ional, în care autoritatea politicã
internã î[i exercitã suveranitatea
asupra propriului teritoriu.
Capitalã – ora[ care concen-
treazã activitatea politicã, admi-
nistrativã [i decizionalã a unui
stat; aceastã activitate se poate
exercita [i în cazul unor teritorii,
provincii sau state care fac parte
din statele federale.
Frontierã – spa]iu de sepa-
ra]ie între douã ]ãri, situat în lun-
gul liniei de demarca]ie denumitã
grani]ã.
Stat federal – stat format din
mai multe unitã]i teritoriale com-
ponente, cu o anumitã autonomie
decizionalã fa]ã de autoritatea
centralã.
Stat na]ional – stat indepen-
dent în care majoritatea locuito-
rilor apar]in unei anumite na]iuni.
ACTIVIT|}I
1. Observa]i DOC 4 [i enu-
mera]i câte cinci state din urmã-
toarele categorii:
a. cele mai întinse;
b. cele mai populate;
c. cele mai mici ca `ntindere.
2. Pornind de la DOC 3 enu-
mera]i câte cinci jude]e din urmã-
toarele categorii:
a. cele mai întinse;
b. cele mai populate;
c. cele mai mici ca `ntindere.
DOC 1 State eurasiatice: Turcia, Kazahstan [i Federa]ia Rusã (2011) Popula]ia, suprafa]a, densitatea popula]iei
DOC 5 [i capitala principalelor ]\ri europene
Popula]ia Suprafa]a Densitatea (inclusiv Federa]ia Rus\ integral, Cipru) (2011)
Statul
(mil. loc.) (km2) popula]iei (loc./km2) Popula]ia Suprafa]a Densitatea
Statul Capitala
(mil. loc.) (km²) (loc./km²)
Turcia (total) 74 724 000 785 347 95
a) partea european\ 10 243 000 23 641 433 Albania 2,8 28 748 99 Tirana
b) partea asiatic\ 64 481 000 761 706 85 Austria 8,4 83 871 101 Viena
Belarus 9,5 207 600 46 Minsk
Kazahstan (total) 16 675 600 2 724 900 6 Belgia 10,9 30 528 359 Bruxelles
a) partea european\ 669 600 148 715 5 Bos. [i Her]. 3,8 51 210 75 Sarajevo
b) partea asiatic\ 16 005 800 2 576 185 6 Bulgaria 7,4 111 002 66 Sofia
Cehia 10,5 78 866 134 Praga
Cipru 0,8 5 896 143 Nicosia
Federa]ia Rus\ (total) 142 835 800 17 075 400 8
Croa]ia 4,3 56 594 76 Zagreb
a) partea european\ 108 355 000 4 238 500 26
Danemarca 5,5 43 098 129 Copenhaga
b) partea asiatic\ 34 480 800 12 836 900 3 Elve]ia 7,9 41 285 193 Berna
Estonia 1,3 45 227 30 Tallinn
Fed. Rus\ 142,8 17 075 400 8 Moscova
DOC 2 România [i regiunile sale istorico-geografice
Finlanda 5,4 338 430 16 Helsinki
Entitã]ile teritoriale de naturã istorico-geograficã (Muntenia, Transil- Fran]a 65,3 543 965 120 Paris
vania, Banat, Zarand-Cri[ana, Moldova, Bucovina, Maramure[, Oltenia, Germania 82,1 357 124 230 Berlin
Dobrogea) au gravitat spre spa]iul central al ]\rii, format din arcul Grecia 10,8 131 957 82 Atena
carpatic. Fixarea capitalei României (Bucure[ti) în capitala }ãrii Irlanda 4,6 70 273 65 Dublin
Române[ti (Muntenia) a avut ca efect cre[terea importan]ei relative a Islanda 0,3 102 750 3 Reykjavik
acesteia [i a regiunii înconjurãtoare în ansamblul organizãrii statului Italia 59,5 301 336 197 Roma
Letonia 2,1 64 560 32 Riga
român.
Lituania 3,1 65 300 47 Vilnius
Luxemburg 0,5 2 586 198 Luxemburg
DOC 3 Jude]ele României, date statistice 2011 Macedonia 2,0 25 713 80 Skopje
Malta 0,4 316 1 323 Valletta
Suprafa]a Num\rul de Suprafa]a Num\rul de
Jude]ul Jude]ul
locuitori
Moldova 4,1 34 483 118 Chi[in\u
(km2) locuitori (km2)
Muntenegru 0,6 13 810 45 Podgorica
Alba 6 242 327 224 Ialomi]a 4 453 258 669
Norvegia 4,9 323 800 15 Oslo
Arad 7 754 409 072 Ia[i 5 476 723 553 Olanda 16,6 41 543 403 Amsterdam
Arge[ 6 826 591 353 Ilfov 1 593 364 241 Polonia 38,5 312 680 123 Var[ovia
Bac\u 6 621 583 588 Maramure[ 6 304 461 290 Portugalia 10,6 92 212 115 Lisabona
Bihor 7 544 549 752 Mehedin]i 4 933 254 570 Regatul Unit 62,4 242 514 257 Londra
Bistri]a-N\s\ud 5 355 277 861 Mure[ 6 714 531 380 România 19,0 238 391 80 Bucure[ti
Boto[ani 4 986 398 938 Serbia 9,8 88 361 112 Belgrad
Neam] 5 896 452 900
Bra[ov 5 363 304 925 Slovacia 5,4 49 034 111 Bratislava
Olt 5 498 415 530 Slovenia 2,0 20 273 101 Ljubljana
Br\ila 4 766 505 442
Prahova 4 716 735 903 Spania 47,0 505 906 93 Madrid
Buz\u 6 103 432 054
Satu Mare 4 418 329 079 Suedia 9,5 450 292 21 Stockholm
Cara[-Severin 8 520 274 277
S\laj 3 864 217 895 Ucraina 45,6 603 500 76 Kiev
C\l\ra[i 5 088 285 050
Sibiu 5 432 375 992 Ungaria 10,0 93 030 107 Budapesta
Cluj 6 674 659 370
Constan]a Suceava 8 553 614 451
7 071 630 679 DOC 4 Momentele principale în formarea statului
Covasna 3 710 206 261 Teleorman 5 790 360 178
Dâmbovi]a Timi[ 8 697 649 777 Momentele principale în formarea statului actual sunt:
4 054 501 996
Dolj Tulcea 8 499 201 462  existen]a unei popula]ii predominant romanice în
7 414 618 335
Gala]i Vaslui 5 318 375 146 aceastã parte a Europei (cu origini în provincia romanã
4 466 507 402
Dacia), pãstratã continuu pe spa]iul de locuire;
Giurgiu 3 526 265 494 Vâlcea 5 765 355 320
 unirea Munteniei cu Moldova (1859), formând România
Gorj 5 602 334 238 Vrancea 4 857 323 080
în sens ini]ial, urmatã de integrarea Dobrogei (1878);
Harghita 6 639 304 969 Municipiul 238 1 677 985  unirea tuturor teritoriilor române[ti într-un stat unitar
Hunedoara 7 063 396 523 Bucure[ti (1918) [i formarea României moderne;
(INS, Popula]ia României pe localit\]i, 2011)  fixarea grani]elor actuale, dupã al Doilea Rãzboi Mondial.

35
 3.2 POPULA}IA {I CARACTERISTICILE EI
3
cap.I
GEODEMOGRAFICE
EUROPA
Popula]ia actualã a Europei este aproxi-
matã la 700 milioane locuitori, luând în
considera]ie extensiunea continentului ca
entitate naturalã.
În statistici se considerã cã popula]ia
acesteia este de 726 milioane locuitori (prin
includerea popula]iei Federa]iei Ruse, dar
fãrã popula]ia pãr]ii europene a Turciei).
Aceastã situa]ie presupune un continent de
45 de state, în care este inclusã ca popula]ie
[i Federa]ia Rusã.
Reparti]ia popula]iei pe continente [i
evolu]ia acesteia (DOC 2) sugereazã pon-
deri [i modificãri u[or de identificat. Existã,
`n acest document, [i aprecieri asupra
evolu]iei popula]iei pe continente pânã la
jumãtatea acestui secol.
Reparti]ia geograficã a popula]iei î[i
gãse[te o expresie graficã intuitivã în harta
densitã]ii popula]iei (fig. 1, fig. 2).
Pe ]ãrile componente existã valori
diferite, între limite largi, ale densitã]ii
popula]iei (fa]ã de media europeanã, care
este de 65 loc./km2). Aceste valori nu in-
dicã propriu-zis densitatea realã a po-
pula]iei, ci uneori reflectã mai mult dimen-
siunea teritorialã a ]ãrilor (DOC 3). Den-
sitatea popula]iei are semnifica]ie pentru
]ãri care au suprafe]e aproximativ egale.
Structura pe grupe de vârst\ indicã,
pentru Europa, areale cu popula]ie relativ
îmbãtrânitã [i areale cu popula]ie pro-
por]ional mai tânãrã. Pe ansamblu însã,
continentul european se caracterizeazã
printr-o pondere mare a popula]iei în
vârstã de peste 60 de ani.
Sub raportul structurii profesionale a
popula]iei pe ramuri economice, existã
diferen]e importante între partea centralã [i
cea vesticã (unde predominã popula]ia din
domeniul serviciilor) [i estul continentului
(unde cele trei domenii — agriculturã,
industrie, servicii — au propor]ii apropiate
între ele).
36
ROMÂNIA
De-a lungul secolului al XX-lea, atât
popula]ia Europei, cât [i cea a României
s-au dublat numeric.
Popula]ia actualã a României este de
21,7 milioane locuitori, mai micã cu 1,4 mi-
lioane decât în anul 1989, când a avut va-
loarea maximã de 23,1 milioane locuitori.
Cauza diminuãrii numerice a popula]iei în
ultimul deceniu o reprezintã scãderea
accentuatã a sporului natural (care a avut
valori negative) [i a bilan]ului migratoriu
negativ.
Valorile sporului natural sunt reparti-
zate diferen]iat pe teritoriul ]ãrii; cele mai
mici valori (care ajung la -6 … -8 ‰) se
înregistreazã în sudul [i sud-vestul ]ãrii, iar
cele mai mari (în sens relativ, deoarece sunt
în realitate foarte mici, dar pozitive 1-2 ‰),
se înregistreazã în partea de nord-est [i
nord a ]ãrii.
Densitatea popula]iei (fig. 3) aratã o
reparti]ie inegalã a acesteia pe teritoriul
]\rii noastre, cu valori ridicate în jurul ora-
[elor foarte mari.
Structura popula]iei pe na]ionalitã]i
indicã o predominare importantã a celei de
na]ionalitate românã (aproape 90%), urma-
tã de cea de na]ionalitate maghiarã (6,6%) [i
alte grupuri na]ionale sau etnice (DOC 1).
În prezent, popula]ia urbanã a depã[it
55% din popula]ia ]ãrii.
Asemãnãtor altor state europene,
România se aflã în faza finalã a tranzi]iei
demografice.
Pentru ]ara noastrã, cea mai numeroasã
genera]ie este cea nãscutã în perioada
1967-1968. Contingentul anului 1967 a avut
peste 1/2 milioane persoane (550 000 per-
soane). Numeric este cel mai mare contin-
gent din istoria României.
TERMENI
Tranzi]ie demograficã – fe-
nomen demografic de trecere a
popula]iei dintr-un stadiu în care
sporul natural este foarte ridicat
(cu natalitate [i mortalitate mare)
spre un stadiu în care sporul na-
tural este redus (cu o natalitate [i
mortalitate scãzute).
Contingent – numãr de per-
soane nãscute în acela[i an.
Politicã demograficã – an-
samblu de mãsuri luate de un stat
pentru a-[i asigura o cre[tere
demograficã în acord cu obiec-
tivele sale de dezvoltare pe ter-
men lung.
Densitatea popula]iei – ra-
port `ntre numãrul de locuitori [i
o anumitã suprafa]ã.
ACTIVIT|}I
1. Compara]i evolu]ia nume-
ricã a popula]iei pe continente [i
preciza]i elementele constatate.
Analiza]i proiec]ia evolu]iei nu-
merice a popula]iei pânã în 2050.
2. Preciza]i trei cauze ale scã-
derii popula]iei ]ãrii noastre din
anul 1992 pânã în prezent.
3. Analiza]i modalit\]ile de
reprezentare cartografic\ a den-
sit\]ii popula]iei Europei (fig. 1,
2) [i preciza]i care dintre acestea
este mai obiectiv\.
 20°Cer 10° 0° 10° 20° 30° 40° 50° 60°
cul
po

60
°
lar
a rctic
DOC 1 Structura na]ional\ a popula]iei României la recens\mintele din:

ic
1977 1992 2011
nt
la
Na]ionalitate Nr. persoane % Nr. persoane % Nr. persoane %
At

Total 21 559 910 100 22 760 449 100 19 042 936 100
l
nu

50°

Români 18 999 565 88,1 20 352 980 89,4 16 869 816 88,6
ea
Oc

Maghiari 1 713 928 7,9 1 620 199 7,1 1 237 746 6,5
Rromi 227 398 1,1 409 723 1,8 619 007 3,2
40°
Marea Neagr\ Germani 359 109 1,6 119 436 0,5 36 884 0,2
Alte na]. 259 000 1,3 257 811 1,2 279 483 1,5
Marea
Me
0 2000 km d it
eran
\ DOC 2 Evolu]ia popula]iei pe continente în ultimele douã secole
peste 200 loc./km2 100 - 150 loc./km2 sub 50 loc./km2
Continent 1800 1850 1900 1950 2000 2010 2050
150 - 200 loc./km2 50 - 100 loc./km2
Europa* 203 276 408 547 701 719 628
Fig. 1 Harta densit\]ii medii a popula]iei statelor europene
20°Cer
cul
po lar
a rctic
10° 0° 10° 20° 30° 40° 50° 60° Asia 635 809 947 1 402 3 789 4 195 5 268
60
°

Africa 107 111 133 321 805 1 017 1 766

ic
nt

America de
la
At

Nord [i 7 26 82 172 480 538 650

Central\
l
nu

50°
ea
Oc

America de
24 38 74 167 340 389 750
Sud
40°

Marea Neagr\ Australia [i

2 2 6 13 31 38 46
Oceania
Marea
Me
0 2000 km d it TOTAL 978 1 262 1 650 2 521 6 050 6 896 8 910
eran
\
peste 200 loc./km2 150 - 200 loc./km2 50 - 150 loc./km2 sub 50 loc./km2
* inclusiv Federa]ia Rus\
Fig. 2 Harta densit\]ii popula]iei europene
21° 22° 23° 24° 25° 26° 27° 29°

U C R A I N A peste 500 loc./km2 Grupele de densitate ale statelor

48° DOC 3
250-500 loc./km2 europene*
Satu Mare Boto[ani
Suceava 100-250 loc./km2
A

Baia Mare
1. peste 200 loc./km2 5 ]\ri
I

50-100 loc./km2
R

Zal\u Ia[i
A

47° Oradea
Bistri]a
25-50 loc./km2
2. 150-200 loc./km2 3 ]\ri
G

Piatra Neam]
N

Cluj-Napoca Roman sub 25 loc./km2

Vaslui 3. 100-150 loc./km2 12 ]\ri
U

Turda Târgu Mure[

Bac\u
P. A 4. 50-100 loc./km2 13 ]\ri
Arad Bârlad RE DOV
OL
46° Alba Iulia One[ti
Media[
Deva Sfântu Gheorghe M 5. sub 50 loc./km2 13 ]\ri*
Timi[oara
Lugoj NA
Hunedoara Sibiu
Foc[ani Gala]i R AI * inclusiv Federa]ia Rus\
UC
Petro[ani Bra[ov
Br\ila
Re[i]a Râmnicu Vâlcea Tulcea
S

45°
Buz\u
Târgovi[te
Târgu Jiu Ploie[ti
E

r\

Drobeta- Pite[ti
R

N eag

Turnu Severin Slobozia

Slatina
B

C\l\ra[i Constan]a
BUCURE{TI
Craiova
ACTIVIT|}I
ea

44°
I

Alexandria Giurgiu
ar
A

Analiza]i reparti]ia geograficã a

0 20 40 60 km
B U L G A R I A popula]iei `n Europa (fig. 1) [i `n România
(fig. 3) [i preciza]i cauzele pentru care
Fig. 3 Harta densit\]ii popula]iei aceasta nu este uniformã.

37

3
cap.I
3.3 SISTEMUL DE ORA{E AL EUROPEI
Sistemul actual de ora[e al Europei este
rezultatul unor transformãri succesive.
Mult timp ora[ele europene au fost cele mai
mari din lume (Roma, în Antichitate,
Constantinopol, în Evul Mediu, Londra, în
epoca modernã).
Cele mai vechi centre urbane au apãrut
în jurul Mãrii Mediterane (Atena, Roma,
Marsilia). În Evul Mediu se dezvoltã ora[ele
hanseatice (Anvers, Brugges, Hamburg,
Bremen), cele din bazinul mediteranean
(Bizantium — Constantinopol, Genova,
Vene]ia), precum [i alte ora[e cu o impor-
tan]ã crescândã (Paris, Kiev, Moscova,
Londra, Cracovia, Praga, Viena, Milano).
Sub aspectul fizionomiei ora[elor euro-
pene, se poate observa cã, pe lângã ora[ele
care au avut o evolu]ie determinatã de
modificãri organice, existã ora[e pe care
[i-au pus amprenta dezvoltãrile teritoriale,
economice [i de locuire, proprii concep]iei
dirijiste centralizate, de tip socialist; acest
lucru este vizibil într-un numãr mare de
ora[e din ]ãrile foste socialiste, în care
cartierele noi de locuin]e au un caracter
uniformizator.
În prezent, re]eaua urbanã a Europei
cuprinde o situa]ie diversificatã sub rapor-
tul structurii interne a zonelor func]ionale
[i al func]iilor economice pe care le `n-
deplinesc ora[ele (DOC 1).
Ierarhia principalelor aglomera]ii eu-
ropene (DOC 2) este dependentã de modul
în care sunt definite acestea.
Majoritatea ora[elor mari pot fi definite
prin cel pu]in trei forme teritoriale de bazã:
ora[ul propriu-zis, ora[ul [i localitã]ile
urbane satelit, aglomera]ia (sau conurba]ia)
urbanã.
Astfel, ora[ul Paris are 2,2 milioane lo-
cuitori, cu zona administrativã înconjurã-
toare aproape 4 milioane locuitori, iar
aglomera]ia urbanã ajunge la 11,3 milioane
locuitori.
38
În acest context, ierarhia urbanã poate fi
foarte diferitã în raport cu arealul pe care `l
lu\m în considera]ie.
În prezent, aglomera]ia urbanã Mos-
cova este consideratã, frecvent, principala
entitate urbanã europeanã.
Dacã apreciem c\ ora[ul Istanbul este
unul european (deoarece este situat în
partea europeanã a Turciei), este de
a[teptat ca în urmãtorul deceniu sã devinã
[i cel mai mare sub raport demografic.
În cazul unor conurba]ii (Rin-Ruhr,
Ranstad, Katowice), popula]iile ora[elor
componente sunt comparabile între ele,
dimensiunea demograficã fiind apreciatã
pentru întregul teritoriu pe care îl ocupã.
În cazul României, re]eaua urbanã are o
ierarhie internã, care poate fi observatã
analizând harta principalelor ora[e (fig. 1)
[i dimensiunile demografice ale ora[elor
mari (DOC 3).
Prin dimensiunea demograficã, ora[ul
Bucure[ti poate fi considerat centru urban
mare la nivel european, cu anumite carac-
teristici de metropolã regionalã pentru
aceastã parte a Europei.
Se observã cã, în cazul re]elei urbane a
]ãrii noastre, existã câteva ora[e care au un
rol proeminent prin influen]a asupra terito-
riului înconjurãtor (Timi[oara, Cluj-Na-
poca, Ia[i, Craiova, Constan]a, Bra[ov,
Gala]i, Bacãu, Ploie[ti, Oradea).
Dezvoltarea ora[ului capitalã [i a altor
ora[e mari a avut o influen]ã negativã
asupra ora[elor mijlocii, mici [i foarte mici,
care [i-au pierdut unele func]ii economice
[i [i-au limitat evolu]ia urbanã.
Un fenomen foarte interesant pentru
ultimii ani (dupã recensãmântul din 2002)
îl constituie scãderea demograficã `n cele
mai multe ora[e ale ]ãrii.
TERMENI
Habitat urban – ansamblul
condi]iilor de locuire a teritoriu-
lui unui ora[, cuprinzând carac-
teristicile sale naturale [i cele
derivate din existen]a ora[ului [i
a activitã]ilor sale economice.
Func]ie economicã – activi-
tate economicã sau socialã pre-
dominantã, pe care o îndepli-
ne[te un ora[.
Structurã func]ionalã – mo-
dul în care sunt reprezentate
diferitele func]ii economice [i
sociale pe care le desfã[oarã un
spa]iu urban.
Zone func]ionale – zone sau
areale ale ora[ului în care pre-
dominã o anumitã activitate eco-
nomicã sau socialã.
Hanseatic – genera]ie [i tip
de ora[e-porturi apãrute în Evul
Mediu la Marea Nordului, care
au dezvoltat un comer] maritim
important în aceastã regiune [i au
fost reunite într-o asocia]ie ur-
ban-comercialã denumitã „Liga
Hanseaticã”.
ACTIVIT|}I
1. Preciza]i ce elemente, în
afara dimensiunii demografice,
pot fi luate în considera]ie în
definirea importan]ei unui ora[.
2. Men]iona]i câteva modi-
ficãri recente (din ultimul dece-
niu) pe care le-a]i observat în
ora[ul vostru, referitor la evolu]ia
sa economicã, demograficã [i la
cea edilitarã.
DOC 1 Tipuri func]ionale de ora[e
Func]iile predominante ale ora[elor  func]ia comercialã (care a stat la baza prezentã în toate ora[ele mari, este mai
au origini [i explica]ii istorice, pãstrân- dezvoltãrii unor ora[e, cum au fost Ge- pregnantã în cazul unor ora[e europene cu
du-se [i în aspectul actual. Uneori, însã, nova, Leipzig, Vene]ia, Anvers, Lyon, tradi]ii în acest sens (Cambridge, Oxford,
aceste func]ii s-au transformat foarte ra- Cracovia); Heidelberg);
pid în ultimele decenii, înlocuindu-le pe  func]ia industrialã (foarte importan-  func]ia administrativã [i politicã este
cele ini]iale, care au contribuit la dezvol- tã pentru ora[e cum ar fi Manchester, caracteristicã tuturor capitalelor, precum [i
tarea ora[elor (de exemplu, regiunea Birmingham, Essen, Katowice, Done]k, unor ora[e cu semnifica]ie regionalã;
urbanã Rin-Ruhr). Acest fenomen s-a Torino);  func]ia financiarã (mai importantã la
transmis [i aspectului urban al acestora,  func]ia culturalã, semnificativã pen- nivel global în cazul ora[elor Londra,
func]ia ini]ialã fiind doar un element de tru toate ora[ele mari (Viena, Roma, Paris, Zürich, Frankfurt);
geografie istoricã. Floren]a, Sankt Petersburg), dar eviden-  func]ia portuarã, cu deosebitã
]iatã în cazul unor ora[e mici (Salzburg, tradi]ie pentru ora[ele europene (Ham-
În prezent, ora[ele pot avea mai multe Bayreuth); burg, Rotterdam, Liverpool, Gdansk,
func]ii, cum sunt:  func]ia universitarã, de asemenea Constan]a etc.).

DOC 2 Principalele aglomera]ii urbane europene (2009) DOC 3 Principalele ora[e ale României (2011)
Ora[ul }ara Popula]ia (mil. loc.) Num\r Num\r Num\r
Ora[ul Ora[ul Ora[ul
Istanbul Turcia 13,6 loc. loc. loc.
Bucure[ti 1 677 985 Pite[ti 148 264 Suceava 86 282
Moscova Federa]ia Rusã 13,5
Cluj-Napoca 309 136 Arad 147 992 Târgu Jiu 78 553
Paris Fran]a 12,0 Timi[oara 303 708 Sibiu 137 026 Piatra Neam] 77 393
Londra Regatul Unit 8,1 Ia[i 263 410 Bac\u 133 460 Târgovi[te 73 964
Madrid Spania 5,8 Constan]a 254 693 Târgu-Mure[ 127 849 Foc[ani 73 868
Essen Germania 5,8 Craiova 243 765 Baia Mare 114 925 Bistri]a 70 493
Gala]i 231 204 Buz\u 108 384 Tulcea 66 708
Sankt Petersburg Federa]ia Rusã 5,3
Bra[ov 227 961 Boto[ani 100 899 Re[i]a 65 509
Berlin Germania 4,2
Ploie[ti 197 542 Satu Mare 94 948 Slatina 63 524
Atena Grecia 3,2 Oradea 183 123 Râmnicu-Vâlcea 92 573
Kiev Ucraina 2,8 Br\ila 168 389 Drobeta-Turnu Severin 86 475
Sursa: INS, Popula]ia României
21° 22° 23° 24° 25° 26° 27° 28° 29° pe localit\]i, 2011
48°
U C R A I N A
RE

Dorohoi BUCURE{TI – 1,5–2 mil. loc.

A

Sighetu Marma]iei R\d\u]i

Suceava
P.

Satu Mare Ora[e cu 150 000-350 000 loc.

I

Boto[ani
Carei Baia Mare Bor[a
R

Ora[e cu 80 000-150 000 loc.

M

F\lticeni
Pa[cani Ia[i
A

Zal\u
OL

47° Oradea Dej

Ora[e cu 40 000-80 000 loc.
G

Bistri]a Piatra Neam] Roman

Cluj Napoca
DO

Reghin
Ora[e cu 20 000-40 000 loc.
N

Vaslui
Turda Târgu Mure[ Hu[i
U

Bac\u Ora[e cu 10 000-20 000 loc.

VA

Moine[ti
Miercurea Ciuc
Câmpia Turzii Târn\veni
Com\ne[ti Tg. Ocna Bârlad
Arad
Aiud
Media[ Odorheiu Ora[e sub 10 000 loc.
46° Alba Iulia Sighi[oara
Secuiesc One[ti

NA
Timi[oara Deva Sfântu Gheorghe Tecuci
Sibiu Sunt nominalizate ora[ele cu o popula]ie
Lugoj
Sebe[
I
RA
Cugir
Hunedoara
F\g\ra[ S\cele
Gala]i mai mare de 25 000 de locuitori.
UC
Petrila Z\rne[ti Foc[ani
Caransebe[
Re[i]a Vulcan
Petro[ani Câmpulung
Bra[ov Râmnicu
S\rat
Buz\u
S

Lupeni
45° Curtea Câmpina Br\ila
Târgu Jiu de Arge[ Tulcea
Râmnicu Moreni B\icoi
E

Drobeta- Vâlcea Mioveni Târgovi[te Ploie[ti

Turnu Motru
r\
R

Severin Pite[ti
Slobozia
Neag
B

Fete[ti
Craiova Slatina
BUCURE{TI
N\vodari
ACTIVIT|}I
I

Ro[iori de Vede
44° Medgidia
Utilizând harta alãturatã (fig. 1) [i
ea

Olteni]a C\l\ra[i
A

Caracal Alexandria Giurgiu Constan]a

ar

Mangalia
legenda acesteia, preciza]i caracteristici-
M

Turnu M\gurele

0 20 40 60 km le re]elei urbane care rezultã în exclusi-

B U L G A R I A vitate din aceste informa]ii.
Fig. 1 M\rimea demografic\ a ora[elor (2010)

39
 3.4 ANALIZA GEOGRAFIC| A UNOR ORA{E:
3
cap.I
LONDRA, PARIS, VIENA, MOSCOVA
LONDRA
Capitala Regatului Unit (fig. 1) este si-
tuatã în sud-estul ]ãrii, într-o pozi]ie aparent
excentricã fa]ã de teritoriul acesteia, dar care
s-a dovedit în timp foarte favorabilã.
Situarea acesteia în apropierea estuaru-
lui fluviului Tamisa (unde mareele au o
puternicã influen]ã) a favorizat dezvoltarea
unei func]ii portuare care, completând
importan]a economicã, a fãcut posibilã afir-
marea ora[ului ca un centru de importan]ã
mondialã, îndeosebi în perioada coordo-
nãrii imperiului colonial britanic.
Nucleul ora[ului are origini în Antichi-
tate (Londinium), dar cunoa[te o dez-
voltare deosebitã când a devenit capitalã [i
port al celei mai mari puteri maritime a
lumii. Un timp îndelungat (între 1800-1950)
a fost cel mai mare ora[ de pe glob.
Industriile ini]iale, care î[i au originea în
timpul revolu]iei industriale, au fost
amplasate în interiorul ora[ului, dar, de
curând, acestea au fost transformate [i delo-
calizate în spa]ii situate la distan]e mai mari.
În prezent, se distinge ca un centru finan-
ciar, economic [i politic de primã mãrime în
cadrul re]elei urbane mondiale [i a „ora[ului
global”. Din perspectiva ora[ului Londra, ca
metropolã de dimensiuni mondiale, intensi-
tatea legãturilor cu alte ora[e diferã fa]ã de
apropierea geograficã.
PARIS
Situat asemãnãtor Londrei, într-o
pozi]ie aparent excentricã, Parisul este con-
siderat nucleul originar al Fran]ei [i ele-
mentul determinant al formãrii teritoriale a
statului francez.
Originile sale urbane se regãsesc tot în
Antichitate, unde ora[ul ini]ial era situat în
partea centralã a Parisului (Île de la Cité).
Mult timp a fost principala metropolã co-
mercialã [i culturalã a Europei.
În prezent, func]ia culturalã [i turisticã
joacã un rol foarte important. Activitã]ile
industriale au fost dezvoltate îndeosebi în
exterior; în ultimii ani s-au dezvoltat teh-
40
nopoli de inova]ie [tiin]ificã [i industrialã.
Forma ora[ului aratã dezvoltarea ra-
diar-concentricã, pornind din zona cen-
tralã. Este, în prezent, un mare centru
financiar [i de comunica]ii (DOC 1).
VIENA
Ora[ul Viena este strâns legat pozi]ional
[i ca evolu]ie de situarea în zona de ie[ire a
Dunãrii din sectorul sãu superior unde,
încã din timpul Imperiului Roman, a
apãrut o a[ezare cu func]ii militare [i
administrative (Vindobona). Dezvoltarea
ora[ului a fost realizatã în timpul în care
era capitala Imperiului Habsburgic [i con-
centra activitã]i de organizare [i adminis-
trare a unui teritoriu mult mai întins decât
teritoriul na]ional actual al Austriei.
Peisajul urban al Vienei este influen]at
mult de prezen]a Dunãrii, care i-a imprimat
direc]iile de dezvoltare a re]elei urbane
interioare [i a func]iilor sale economice. În
prezent, Viena începe sã exercite o influ-
en]ã crescândã asupra spa]iului sud-est
european. Este atât un centru cultural
recunoscut, cât [i unul financiar regional.
MOSCOVA
Apari]ia [i dezvoltarea unui centru
urban important (fig. 2) în aceastã parte a
continentului este rezultatul rolului pe care
l-a avut ora[ul feudal ini]ial în concentrarea
eforturilor de organizare statalã a popu-
la]iilor slave din aceastã parte a lumii.
Condi]iile climatice deosebit de aspre
nu au împiedicat însã fixarea [i dezvoltarea
ora[ului în aceastã pozi]ie, precum [i dez-
voltarea sa importantã din ultimele douã
secole. Aceste condi]ii au avut chiar un rol
favorabil în diferite rãzboaie, teritoriul
ora[ului neputând fi ocupat.
Cãile de comunica]ie radiare sugereazã
oportunitatea pozi]iei în controlarea admi-
nistrativã a unui spa]iu extins.
Chiar dacã are o pozi]ie excentricã în
cadrul Federa]iei Ruse, reprezintã un „loc
central” pentru partea sa europeanã.
TERMENI
Ora[ global – termen care
desemneazã ansamblul de ora[e
mari ale lumii contemporane,
legate prin linii aeriene, infor-
ma]ii [i comunica]ii.
Delocalizare – transferul in-
dustriilor din zonele interioare
ale ora[elor în exteriorul acestora.
Zonã func]ionalã – zonã in-
dividualizatã distinct pe harta
unui ora[, care reflectã func]iile
economice ale teritoriului respec-
tiv.
Func]ie urbanã – rolul pe
care îl are o anumitã caracteris-
ticã a ora[ului în re]eaua de a[e-
zãri [i în teritoriul înconjurãtor.
Hinterland – regiune situatã
în jurul unei localitã]i sau al unei
regiuni.
Zonã func]ionalã – zonã in-
dividualizatã distinct pe harta
unui ora[, care reflectã func]iile
economice ale teritoriului respec-
tiv.
Func]ie urbanã – rolul pe
care îl are o anumitã caracteris-
ticã a ora[ului în re]eaua de a[e-
zãri [i în teritoriul înconjurãtor.
ACTIVIT|}I
Realiza]i un text despre un
anumit ora[ pe care îl cunoa[te]i
mai bine (din ]arã sau din Euro-
pa), în care sã preciza]i: pozi]ia
geograficã, elemente demografice
[i istorice, activitã]i urbane, eco-
nomice [i comerciale, structura [i
organizarea internã, influen]a în
teritoriu, particularitã]i urbane.
 Marea Londr\
Milton A1 0 10 20 30 40 km
Keynes „centura verde”
M1
Stevenage ora[e satelit
Welwyn c\i ferate
Hemel Harlow
Hempstead autostrad\
Hotfield M11

M40 M25

M25 Basildon
Tamisa
M4

Bracknell
M25 M20
M3 M25 M26 M20
N
40 km
M23
Crawley
Fig. 1 Planul
ora[ului Londra
Fig. 2 Moscova
DOC 1 Utilizarea planului unui ora[ (Paris)
Clichy
Pantin
Courbevoie La Chapelle
Levallois-
Perret Muzeul {tiin]ei
Montmartre [i Tehnicii
Neuilly- ^
Le Pre-St-
s-Seine ^
Sacre-Coeur Gervais
Les Batignolles Geoda
Puteaux
Palatul Pia]a Clichy Gara de
na

Congreselor
Se

Nord

Arcul de Gara Gara

de Est Les Lilas
Triumf St. Lazare Belleville
Pia]a Opera
Ch. de Gaulle ^
Elysee
P\durea Boulogne
Grand Palais Bursa Pia]a ^
Menilmontant
Pia]a Republicii
Concorde Palatul
Pia]a
Tuileries Regal Bagnolet
Trocadero Centrul Cimitirul
Piramida
Palatul Turnul Adunarea Georges Pere-Lachaise
Chaillot Eiffel Na]ional\ Pompidou
Prim\ria
Câmpul Domul Invalizilor Louvre Pia]a
Casa Radio- General\ Charonne Montreuil
lui Marte Muzeul Bastiliei
Fran]a Opera
{coala Orsay Notre-Dame Paris-
Militar\ Bastilia
na

Palatul Sorbonna Vincennes

Se

Auteuil Luxembourg
Turnul Gr\dina Gara
Stadionul Grenelle Montparnassse Pantheonul Botanic\ Lyon
Parc des St-Mande^
Se

Princes Gara Gara

na

Montparnasse Austerlitz Palatul Sporturilor

Vaugirard

Pia]a Denfert- Bercy

Boulogne-
Billancourt Rochereau Pia]a P\durea Vincennes
Italiei Biblioteca
Na]ional\
Issy-les-Moulineaux Vanves Fr. Mitterand
Charenton-le-Pont
Malakoff Ora[ul
0 2 km universitar
Montrouge Ivry-s.-Seine

Planul ora[ului Paris

În anumite situa]ii, îndeosebi când ne
aflãm într-un alt ora[, trebuie sã avem
posibilitatea ca, pe baza planului acestuia,
sã ne putem deplasa eficient dintr-o parte
în alta. Pe planurile turistice (cum este [i
cel de mai sus al ora[ului Paris) sunt
reprezentate o serie de obiective semnifica-
tive, cãile rutiere [i, uneori, mijloacele de
transport. Orientarea planului permite sã
fixãm pozi]ia strãzilor, a cartierelor [i a
obiectivelor urbane în raport de punctele
cardinale. Scara de propor]ie sugereazã
distan]ele, iar mãrimea obiectelor
reprezentate este propor]ionalã cu cea din
realitate. Trebuie sã fim aten]i, deoarece
re]eaua de strãzi este redatã într-un mod
esen]ializat [i selectiv. În mod similar, pen-
tru orice alt ora[, utilizarea planului tre-
buie sã porneascã de la în]elegerea legen-
dei, orientarea strãzilor, ordinele de
mãrime [i distan]ele.

41
 3.5 ANALIZA GEOGRAFIC| A UNOR ORA{E:
3
cap.I
BUCURE{TI, CONSTAN}A, TIMI{OARA
BUCURE{TI
Pozi]ia geografic\ a Bucure[tiului, `n par-
tea sudic\ a ]\rii, este una excentric\ `n cadrul
teritoriului. Aceast\ pozi]iei a ora[ului Bucu-
re[ti are `ns\ un caracter central din punct de
vedere al func]iilor economice, administrative
[i din punct de vedere geografic.
Evolu]ia teritorial\. Ora[ul ini]ial `[i are
originea `ntr-o por]iune central\ a perimetru-
lui s\u (zona Pia]a Unirii – Pia]a Sfântul
Gheorghe); `n acest perimetru a fost mutat\
capitala }\rii Române[ti de la Târgovi[te, pen-
tru a fi mai u[or supravegheat\ de turci,
prezen]i `n raiaua Giurgiu. De la acest nucleu
central, ora[ul s-a dezvoltat teritorial `n mai
multe etape. ~ntre 1920 [i 1940 a fost amenajat
râul Colentina, (creându-se salba de lacuri situa-
te pe acesta) [i s-a dezvoltat edilitar (fig. 5).
~n perioada contemporan\ (fig. 1, 6), ora[ul
s-a extins teritorial prin construirea unor
cartiere noi (Drumul Taberei, Titan, Militari,
Berceni, Colentina etc. – fig. 4) pe terenuri
libere sau pe spa]ii semiurbane cu cl\diri joase.
Caracteristicile economice actuale [i
infrastructura; de[i nu are resurse importante
`n apropiere, ora[ul concentreaz\ aproape 1/5
din produc]ia industrial\ a României.
Infrastructura ora[ului (re]eaua de cana-
lizare, alimentare cu ap\, energia electric\,
re]eaua de drumuri, mijloace de transport)
este realizat\ la un nivel satisf\c\tor.
Func]iile [i zonele func]ionale. Ora[ul
Bucure[ti are multiple func]ii `n cadrul terito-
riului na]ional: administrativ\, comercial\,
industrial\ (par]ial diminuat\ `n ultimul dece-
niu), cultural\ [i universitar\, reziden]ial\, de
transport (feroviar, rutier, aerian) [i, ca o sin-
tez\ a acestora, func]ia geografic\ de ora[
polarizator al teritoriului ]\rii.
Poten]ialul demografic. Capitala Ro-
mâniei, pe o suprafa]\ restrâns\ (238 km2), are
o popula]ie de aproape 2 milioane locuitori.
Cu aceast\ popula]ie, se situeaz\ pe locul 90 `n
lume [i poate fi considerat un ora[ mare.
42
TERMENI
Semiurban – por]iune
dintr-un ora[ (cartier) care nu are
CONSTAN}A totalitatea caracteristicilor urba-
ne, având elemente care îl asea-
Ora[ul Constan]a (fig. 2, fig. 7) reprezint\ mãnã mai mult cu localitã]ile
pentru re]eaua urban\ a României cel mai bun rurale.
exemplu de dezvoltare teritorial\ rapid\, de Infrastructurã urbanã – sis-
cre[tere economic\ [i de organizare ra]ional\ temul de strãzi, clãdiri, canali-
zare, comunica]ii, mijloace de
a spa]iului urban interior. Prin cre[terea func-
transport, noduri, re]ele, dotãri,
]iilor sale economice legate de pozi]ia geogra- care asigurã func]ionalitatea unui
fic\ [i activitatea de transport maritim, ora[ul ora[.
a c\p\tat o baz\ economic\ nou\, care a atras
dup\ sine transformarea spa]iului urban.
Dezvoltarea `n imediata apropiere a unor acti-
vit\]i economice complementare (petrochimie
`n zona Midia, industrie chimic\ la N\vodari,
activit\]i economice noi `n lungul canalului
Dun\re-Marea Neagr\, portul nou Constan]a
Sud-Agigea) [i altele a f\cut ca ora[ul s\ se
extind\ func]ional `n teritoriu. Utilizarea
falezei, amenajarea unor spa]ii anterior nefo-
losite, construirea sta]iunii Mamaia (inclus\
ora[ului) au permis acestuia o dezvoltare re- Fig. 1 Bucure[ti
lativ armonioas\. ~n perspectiva dezvolt\rii
durabile, apar o serie de aspecte noi, cum ar fi:
tranzitarea unei p\r]i din petrolul exploatat `n
jurul M\rii Caspice, dezvoltarea capacit\]ii
portuare, apari]ia unor localit\]i-satelit, dez-
voltarea func]iei culturale [i comerciale.
TIMI{OARA
Timi[oara (fig. 3) are o pozi]ie special\ `n
cadrul re]elei urbane a ]\rii prin aceea c\ este
cel mai important ora[ din partea de vest, este
Fig. 2 Constan]a
foarte cunoscut la nivel interna]ional (ca loc de
origine a revolu]iei din decembrie 1989), are o
anumit\ diversitate cultural\ [i etnic\, o pu-
ternic\ baz\ economic\ [i o organizare radi-
ar-concentric\ bine cunoscut\. La acestea se
adaug\ restructurarea mai rapid\ a activit\]ilor
economice `n raport cu noile exigen]e. Ca ele-
mente de perspectiv\ care ]in de dezvoltarea
durabil\ a ora[ului, men]ion\m: reamenajarea
centrului istoric, conservarea spa]iilor verzi,
alimentarea cu ap\, reciclarea de[eurilor
urbane [i industriale, precum [i ameliorarea
re]elei de transporturi interna]ionale. Fig. 3 Timi[oara – zona central\
 Anul Popula]ia
OTOPENI 1859 121 000
MOGO{OAIA 1910 369 428
1930 639 040
1948 1 041 807
1966 1 360 684
1977 1 807 239
CHITILA 1982 1 979 076
VOLUNTARI
Bucure[tii 1997 2 027 521
Noi
Avia]iei
2000 2 009 200
2002 1 921 751
Tei
Colentina
CHIAJNA Giule[ti
Floreasca Obor
Fig. 5 Bucure[ti – imagine din perioada inter-
belic\
Pantelimon
Militari Cotroceni
Drumul
Taberei Titan
Vitan
Rahova
Ferentari V\c\re[ti

Berceni POPE{TI
LEORDENI

BRAGADIRU

M|GURELE
JILAVA
0 8 km

zona central\ zone reziden]iale localit\]i exterioare drumuri

cu construc]ii vechi [i str\zi principale
zone [i platforme industriale lacuri
areale cu blocuri
zone verzi zone comerciale noi c\i ferate
(cartiere noi)
Fig. 4 Zonele func]ionale ale ora[ului Bucure[ti Fig. 6 Bucure[ti – imagine contemporan\

Lacul DOC 1 Constan]a – specificul urban

M

Siutghiol Mamaia zone reziden]iale

zon\ comerical\ [i administrativ\ Imaginea portului [i planul ora[ului
a

zone industriale [i de depozitare

Lacul zona portuar\ Constan]a sugereazã legãtura foarte strânsã, în cazul
r

Tomis T\b\c\riei ora[ului Constan]a, între aspecte exte-

zone verzi
Nord
rada portului rioare [i func]iile economice. Activitã]ile
e

artere urbane principale portuare sunt, în cazul ora[ului Constan]a,

limita perimetrului construit
a

c\i ferate semnificative, fiind între]inute de o infra-

Anadalchioi
Tomis
alte spa]ii structurã corespunzãtoare (docuri, dane,
I−III
limita administrativ\ a ora[ului chei, macarale, depozite). Forma [i dez-
3
N

Centru
Zone industriale [i de depozitare: voltarea ora[ului [i-au avut originea în
Coiciu
Peninsula 1. Zona industrial\ Palas portul antic; de aici porneau drumurile pe
e

2. Zon\ de depozite produse uscat care au imprimat forma re]elei de

petroliere
SN strãzi, iar mai târziu forma ora[ului.
a

2 3. Zon\ de depozite [i industrie

1
local\
g

Viile Noi SN {antier naval ACTIVIT|}I

r

km 5
1. Explica]i reparti]ia principalelor zone
func]ionale ale ora[ului Bucure[ti, utilizând
\

fig. 4.
0 1 km
2. Urm\ri]i planul ora[ului Constan]a [i
identifica]i principalele elemente reprezen-
Fig. 7 Zonele func]ionale ale ora[ului Constan]a tate.

43
 3.6 ACTIVIT|}I ECONOMICE –
3
cap.I
CARACTERISTICI GENERALE
EUROPA
Europa reprezintã regiunea de origine
[i dezvoltare a economiei moderne. Aceas-
ta se bazeazã pe importante tradi]ii manu-
facturiere, dezvoltate în anumite regiuni
(îndeosebi în Flandra: la Amsterdam,
Anvers [i Bruges) [i în câteva ora[e (Lyon,
Praga, Milano).
În secolele al XVII-lea [i al XVIII-lea se
realizeazã trecerea de la activitatea manu-
facturierã la economia bazatã pe dez-
voltarea industrialã.
La începutul secolului al XVIII-lea, are
loc „revolu]ia industrialã”, cu origini în
Anglia Centralã, care s-a extins dup\ aceea
în toat\ Europa, în mai pu]in de jumãtate
de secol.
Structura economicã a Europei, pe cele
trei componente principale (sectorul pri-
mar, secundar [i ter]iar) aratã o pondere
relativ redusã a agriculturii (5%), o pondere
importantã a industriei (28%) [i predo-
minarea serviciilor (67%).
Aceste cifre sunt aproape identice cu
cele din America anglo-saxonã (SUA [i
Canada), ceea ce aratã similitudinea celor
douã economii.
Industria europeanã a cunoscut în
cursul unui deceniu (1995-2005) o cre[tere
globalã de aproximativ 15% (cu o medie
anualã de 3-4 %), dar cu diferen]e mari pe
]ãri (de la ]ãri care au înregistrat cre[teri de
20%, la ]ãri care au sta]ionat sau chiar au
scãzut).
Agricultura s-a remarcat printr-un pro-
ces de concentrare (sub forma unor ferme
cu suprafe]e crescânde), prin intensificarea
exploatãrii fondului funciar, specializarea
produc]iei [i integrarea agroindustrialã.
În prezent, în Europa existã mai multe
concentrãri industriale (fig. 2).
Europa este `n prezent o mare concen-
trare financiar-bancarã (fig. 1), de transpor-
turi [i telecomunica]ii [i principala regiune
turisticã a lumii.
44
ROMÂNIA
}ara noastrã se caracterizeazã prin di-
feren]e sensibile fa]ã de situa]ia medie a
Europei.
Existã o serie de elemente comune, cum
ar fi: utilizarea timpurie [i extensivã a
huilei pentru siderurgie, dezvoltarea ex-
ploatãrii petrolului [i a petrochimiei [i vari-
etatea ramurilor industriale.
Diferen]ierile se referã la structura
internã a economiei (în care cele trei sec-
toare, primar, secundar [i ter]iar au pon-
deri apropiate în realizarea PNB), dez-
voltarea dirijistã, centralizatã, în a doua
jumãtate a secolului al XX-lea, repartizarea
teritorialã relativ echilibratã a industriei [i
un nivel ridicat al produc]iei industriale în
deceniile 7-8 ale secolului al XX-lea.
Prin trecerea la economia de pia]ã au
avut loc transformãri semnificative (atât în
România, cât [i în alte state care au avut un
regim socialist), dintre care cea mai impor-
tantã o reprezintã restructurarea semnifica-
tivã a ramurilor industriale [i a reparti]iei
teritoriale.
În acest context, dupã o anumitã pe-
rioadã de scãdere a produc]iei industriale
globale, în ultimii ani se constatã o cre[tere
asemãnãtoare celei europene.
Caracteristicile reparti]iei teritoriale a
principalelor ramuri ale economiei sunt
redate alãturat (fig. 3).
Utilizând harta alãturatã (fig. 3), se
poate crea impresia unei economii dez-
voltate pe multiple planuri [i cu o mare
varietate a activitã]ilor industriale. Acest
lucru este u[or de observat la o lecturã
obi[nuitã a hãr]ii, dar în realitate situa]ia
este mai complexã. De aceea, geografia eco-
nomic\ a României se afl\ `n prezent
`ntr-un proces de transformare.
TERMENI
PNB – produs na]ional brut,
valoarea tuturor bunurilor [i a
serviciilor realizate `ntr-un stat.
Agriculturã comercialã – tip
de agriculturã în care cea mai
mare parte a produc]iei agricole
nu este utilizatã pentru subzis-
ten]a producãtorilor agricoli, ci
pentru comercializare.
Tehnopol (nucleu neoindus-
trial) – concentrare de unitã]i
industriale, axate pe noile indus-
trii [i pe noi tehnologii.
Grupare industrialã – aso-
ciere teritorialã a mai multor cen-
tre industriale, pe un anumit
areal delimitat.
Fig. 1 Frankfurt – important centru
financiar al Europei
ACTIVIT|}I
1. Identifica]i pe harta eco-
nomicã a Europei (fig. 2) princi-
palele concentrãri industriale [i
explica]i localizarea acestora.
2. Analiza]i harta economicã a
României (fig. 3) [i preciza]i ele-
mentele care pot fi identificate pe
aceastã hartã, astfel încât sã fie
posibilã realizarea unei scurte
caracterizãri din punct de vedere
economic a ]ãrii noastre.
 A. Utilizarea terenurilor: B. Resurse naturale:
Terenuri arabile C\rbuni
P\duri Petrol
P\[uni naturale Gaze naturale
P\[uni [i arabil Fier
Terenuri neproductive C. Activit\]i industriale:
Concentr\ri ale industriei

A. Geografia agriculturii Atomocentral\ Aeronave (produc]ie

Terenuri arabile Metalurgia feroas\ [i repara]ii)
Suprafe]e forestiere (centre mari [i mici) Produse clorosodice
P\[uni Metalurgia neferoas\ ~ngr\[\minte chimice
Livezi Utilaje Produse
Vii petrochimice
Produse electronice
Lacuri [i b\l]i Industria lian]ilor
[i electrotehnice
(ciment)
Nave (produc]ie [i
B. Geografia industriei Ceramic\, sticl\
Combinate repara]ii) Industria lemnului
0 660 km
petrochimice Mijloace de transport Industria textil\,
Rafin\rii auto a confec]iilor [i
Fig. 2 Harta economic\ a Europei (utilizarea Mijloace de transport
Termocentrale tricotajelor
terenurilor, resurse naturale, concentr\ri industriale)
Hidrocentrale feroviar Industria alimentar\
21° 22° 23° 24° 25° 26° 27°

U A
C R
48°
A I N
Tisa Dorohoi
A

R Prut
E
Sighetu Marma]iei R\d\u]i
I

Some[ Bor[a

P
Satu Mare Boto[ani

U
Baia Mare Vi[eu de Jos Suceava
R

B
Carei
Câmpulung-Moldovenesc

L
Suplacu de Barc\u
A

Sir

F\lticeni

I
et

Zal\u Beclean Pa[cani

Ia[i

C
Dej
G

47° Ale[d Bistri]a

A
N Piatra Neam]
Oradea Gherla Topli]a Bicaz S\vine[ti Roman
Cluj-Napoca Roznov

M
U Ta[ca
Salonta Reghin Gheorgheni Buhu[i

O
Turda
Bac\u Vaslui

L D
Câmpia Turzii [ Târgu Mure[ Hu[i
MureLudu[-Iernut Miercurea-Ciuc
Ocna Mure[ D\rm\ne[ti
Târn\veni O V A
Ro[ia-Poeni Alba Iulia Odorheiu Secuiesc One[ti Borze[ti Bârlad
46° Arad Brad Blaj Media[ Sighi[oara
Chisc\daga Tecuci
Cop[a Mic\ A
Prut

Mure[ Sebe[ Târgu-Secuiesc

Jimbolia Mintia Or\[tie Hoghiz N
Sibiu F\g\ra[ Sfântu Gheorghe I
Deva Olt
Sire

Cugir Codlea Foc[ani A

AvrigVictoria
t

Hunedoara
Timi[oara Lugoj
C\lan Cisn\die
Râ[nov R
O]elu Ro[u Mâr[a Z\rne[ti Bra[ov S\cele C
Boc[a U
Caransebe[ Petro[ani Bu[teni Gala]i
Sinaia u
Râmnicu-S\ratBuz\
Paro[eni Lotru-Ciunget Br\ila
Re[i]a Vidraru Câmpulung Tulcea
45°
Râmnicu Vâlcea Câmpina Buz\u
Târgu Jiu Curtea de Arge[ Fieni
S

Moreni Bolde[ti-Sc\eni
Mioveni
Rovinari Pite[ti Târgovi[te Ploie[ti
E

Moldova Nou\ (Rogojelu) }\nd\rei

Por]ile de Fier G\e[ti Brazi Urziceni
Turceni Ialo mi]a
R

Dr\g\[ani
Drobeta- Slobozia
Fete[ti Cernavod\
B

Turnu Severin BUCURE{TI N\vodari Midia

I[alni]a-Craiova
r\
I

Ostrovu Mare Slatina

A C\l\ra[i Constan]a
ag

Arge[ Medgidia
Craiova
Ne

44° Ro[iori de Vede Olteni]a

Jiu

Olt

Caracal
Dun\rea
ea

Alexandria Mangalia
Dun\rea
ar

Turnu M\gurele Giurgiu

A
M

0 20 40 60 80 100 km B
U I
L G A R

Fig. 3 România – geografie economic\ (agricultur\ [i industrie)

45
 3.7 ANALIZA UNEI RAMURI INDUSTRIALE –
3
cap.I
ENERGIA ELECTRIC|
EUROPA
Produc]ia de energie electricã
În prezent, Europa produce aproxima-
tiv 1/3 din energia electricã a lumii contem-
porane [i 1/2 din cea produsã în centralele
atomoelectrice, pondere care aratã, în ra-
port de suprafa]a [i popula]ia sa, pozi]ia
importantã a continentului nostru din acest
punct de vedere.
Principalele ]ãri europene producãtoare
de energie electricã (DOC 1) au o structurã
complexã a utilizãrii purtãtorilor primari în
ob]inerea energiei electrice.
Produc]ia de energie electricã se rea-
lizeazã în termocentrale, hidrocentrale,
centrale nuclearo-electrice [i, într-o mãsurã
foarte micã, în alte tipuri de centrale.
Ponderea atomocentralelor este foarte
importantã în ]ãri cum ar fi Fran]a, Belgia,
Regatul Unit, Lituania, Federa]ia Rusã,
Ucraina [i Suedia. În cazul altor ]ãri existã o
pondere mare a energiei electrice produse în
termocentrale (Polonia, Cehia, România).
Fran]a este, de asemenea, a doua producãtoa-
re de energie nuclearo-electricã (dupã SUA),
cu 18% din produc]ia mondialã a acesteia.
Analizând structura internã a produc-
]iei de energiei electricã pe principalii purtã-
tori primari în majoritatea ]ãrilor europene
(DOC 2) se observã cã existã o anumitã
varietate a acesteia. În urmã cu cinci decenii
predominau însã, într-un mod absolut, ca
principalã sursã a energiei electrice, cãr-
bunii. Resursele neconven]ionale (energia
mareelor, energia eolianã – fig. 1, energia
termalã) ocupã încã ponderi nesemnifica-
tive. Cea mai mare pondere a unor surse
alternative se înregistreazã în cazul Islan-
dei, unde energia geotermalã acoperã 10%
din produc]ia de energie electricã.
În perspectivã, existã ]ãri care [i-au pro-
pus sã renun]e în urmãtoarele douã decenii
la energia nuclearã (Suedia) [i la utilizarea
cãrbunilor (Belgia, Fran]a). Dezvoltarea
hidroenergiei are importante limite natu-
rale, iar resursele alternative de energie vor
fi limitate în perioada urmãtoare.
46
ROMÂNIA
Produc]ia de energie electricã a cunos-
cut mai multe momente de dezvoltare de-a
lungul ultimelor patru-cinci decenii, în
raport de politica energeticã dintr-un anu-
mit moment. În perioada deceniilor 6-8 ale
secolului al XX-lea, s-a pus un accent
deosebit pe construirea unor termocentrale
bazate pe utilizarea gazului metan, iar în
deceniile 9-10, pe termocentrale, care uti-
lizau lignitul [i a început produc]ia de ato-
moenergie. În prezent, produc]ia de ener-
gie electricã are o valoare relativ constantã,
acoperind aproximativ 9/10 din necesarul
actual intern. Principalele companii produ-
cãtoare de energie electricã se aflã într-un
important sistem competi]ional pentru dis-
tribuirea acesteia la consumatorii cu cereri
[i exigen]e foarte diferite.
Cea mai mare parte a produc]iei de
energie electricã este destinatã consumato-
rilor economici (aproximativ 65%, din care
ALRO Slatina utilizeazã 7% din produc]ia
de energie electricã internã), urmatã de uti-
lizarea energiei electrice în gospodãriile
popula]iei (15%). O parte semnificativã se
utilizeazã în consumul intern al centralelor
electrice (12%) [i o parte (variabilã de la un
an la altul) la export (8%). Principalele
unitã]i de producere a energiei electrice din
]ara noastrã (fig. 2) sunt legate de existen]a
unor importante resurse de lignit (Turceni,
Rovinari), de transportul purtãtorilor de
energie (Mintia-Deva, Craiova, Bucure[ti),
de amenajarea unor cursuri de apã (Du-
nãre, Arge[, Lotru, Bistri]a). Amplasarea
centralei atomoelectrice la Cernavodã s-a
bazat pe anumi]i factori obiectivi.
În perspectivã, produc]ia de energie
electricã are în vedere, pe termen scurt,
mãrirea capacitã]ii de produc]ie a centralei
atomoelectrice de la Cernavodã [i dimi-
nuarea ponderii gazului metan. În privin]a
utilizãrii cãrbunilor inferiori existã difi-
cultã]i care se referã la randamentul termo-
centralelor, transportul materiilor prime [i
la poluarea atmosfericã.
TERMENI
Purtãtor primar de energie –
orice resursã care poate fi utiliza-
tã în ob]inerea energiei electrice.
Crizã energeticã – crizã pro-
dusã de diminuarea unor resurse
energetice de bazã, exploatate
intensiv pânã în prezent, inclusiv
prin utilizarea lor în producerea
de energie electricã.
ALRO – intreprinderea de
aluminiu de la Slatina, unde se
ob]ine, pe baza aluminei, alu-
miniu [i produse din aluminiu;
procesul de electrolizã consumã
o cantitate mare de energie elec-
tricã.
Resurse neconven]ionale –
resurse utilizate în mod alterna-
tiv la cele tradi]ionale (cãrbune,
petrol, gaze naturale), conside-
rate conven]ionale.
Fig. 1 Mori de vânt – Olanda
ACTIVIT|}I
1. Analiza]i reparti]ia geogra-
ficã a principalelor centrale elec-
trice din ]ara noastrã [i identifi-
ca]i cauzele construirii lor în
locurile respective.
2. Analiza]i datele din DOC 2
[i încerca]i sã identifica]i anumite
explica]ii pentru structura internã
a purtãtorilor primari de energie
pe ]ãri.
 }ãri europene producãtoare DOC 2 Uniunea European\ – baza energetic\ (2010)
DOC 1 de energie electricã (2009)
Statul Petrol (mil. t) C\rbuni (mil. t) Gaze naturale (mld. m3)
Produc]ia Produc]ia Austria 0,8 – 1,7
Pondere Belgia – 0,01 0,01
de energie de energie
din total Bulgaria 0,1 27,1 0,05
}ara electricã electricã
mondial Cehia 0,2 11,0 0,1
(mld. (kwh / Croa]ia 0,7 – 1,9
(%)
kwh/an) loc.) Danemarca 12,3 – 8,4
Estonia – 14,9* –
Federa]ia
983 6 900 5,0 Finlanda – 6,7 –
Rusã Fran]a 1,0 – 0,8
Germania 589 7 200 3,1 Germania 2,4 185,0 14,5
Grecia 0,1 64,7 –
Fran]a 540 8 300 3,0 Irlanda – 4,3* 0,4
Italia 5,2 0,1 9,3
Regatul
363 6 000 1,9 Letonia – 1,0* –
Unit
Lituania 0,1 0,5* –
Italia 307 5 100 1,7 Olanda 1,0 – 78,9
Polonia 0,7 131,0 5,8
Spania 289 5 900 1,4 Regatul Unit 61,5 17,8 59,1
România 4,4 30,6 10,8
Ucraina 185 4 000 0,9
Slovacia 0,1 2,5 0,1
Suedia 145 14 500 0,8 Slovenia – 4,4 –
Spania 0,1 15,5 –
Polonia 145 3 900 0,8
Suedia – 1,2* –
Norvegia 140 28 000 0,8 Ungaria 0,8 8,9 2,6

22° 23° 24° 25° 26° 27° 28° 29°

Tis U C A Hidrocentrale 48°
a R N

R
A I
T Termocentrale

E
T Sighetu Boto[ani
T

P
Marma]iei T mari `n func]iune
Satu Mare

U
T Suceava T Stânca-
Baia Mare T Termocentrale de

B
Coste[ti

LI
putere mai mic\
A T
CA
I Ia[i Pru A Atomocentral\
47° T Zal\u Piatra Neam]
t
47°
T Oradea
R

Stejaru T
A

Tarni]a (Bicaz)
G

M\ri[elu Câmpia Turzii T Bac\u

MOL
N

T
T Ludu[-Iernut
One[ti
U

Sir

T Arad T T
et

T Brad
D O VA

46° Mure Bârlad 46°

[
Timi[oara T A
IN
T
Mintia-Deva A
R
UC
\
Re[i]a Lotru-Ciunget
S

Paro[eni T Arge[ (Vidraru)

T
a g r

V\liug Br\ila T
E

45° Doice[ti 45°

(Chi[cani)
Por]ile Rovinari T
T (Rogojelu)
R

de Fier I T Brazi
N e

T
T T Turceni
Pite[ti Cernavoda
Drobeta-
B

Por]ile
Turnu Severin T BUCURE{TI A Constan]a
de Fier II Du T Slatina T C\l\ra[i
I

n\ T
a

44° A rea I[alni]a T T 44°

Jiu

e
Olt

T
Calafat ea
r

0 100 km n \r
a

B23° Du A M
21° 22° U 24° L G25° A 26° R I 27° 28° 29°

Fig. 2 Industria enegiei electrice

47

3
cap.I
3.8 SISTEME DE TRANSPORT
EUROPA
Transporturile feroviare europene be-
neficiazã de cea mai densã re]ea de cãi fe-
rate (dar nu cea mai extinsã) [i de predo-
minarea ponderii cãilor ferate electrificate.
În prezent, este în curs de dezvoltare o
nouã genera]ie de transporturi feroviare,
prin extinderea mijloacelor de transport tip
TGV, provenite din Fran]a, spre sudul [i
estul Europei, urmând a depã[i, pe unele
sectoare, 300 km/h (Paris-Strasbourg).
Transporturile rutiere (fig. 2) benefi-
ciazã de un sistem dezvoltat de autostrãzi
în Europa de Vest [i în curs de amenajare în
Europa Centralã [i de Est. Acest tip de
transport are cea mai mare pondere în ca-
zul numãrului de pasageri [i a volumului
de produse transportate.
Transporturile maritime, cu tradi]ii
deosebite în bazinul Mãrii Mediterane [i al
]ãrilor cu deschidere la Oceanul Atlantic,
cunosc o dezvoltare importantã în ultima
perioadã prin transportul unor materii prime
necesare economiilor europene. De aseme-
nea, s-a revigorat transportul de pasageri. În
privin]a mãrimii flotei, cea mai însemnatã
]arã europeanã la nivel interna]ional este
Grecia (locul 1 pe glob), urmatã de Norvegia
(locul 3), Germania (locul 6), Federa]ia Rusã
[i Malta. Principale porturi europene sunt:
Rotterdam – fig. 1 (locul 2 în lume, dupã
Singapore), Anvers, Londra, Bremen, Ham-
burg, Marsilia, Genova, Pireu, Constan]a.
Transporturile fluviale se realizeazã în-
deosebi pe Rin (locul 1 în privin]a traficului),
Dunãre, Volga, Tamisa, Elba etc. Principalul
port fluvial european este Duisburg.
Transporturile aeriene asigurã legãtura
aeroporturilor europene cu principalele aero-
porturi din lume. În ultimii ani, Londra a fost
principalul aeroport al lumii în traficul de
pasageri. Printre cele mai mari aeroporturi
interna]ionale se numãrã Paris [i Frankfurt.
Transporturile speciale cuprind sis-
temele de conducte (transportul petrolului
[i al gazelor naturale), liniile de distribu]ie
a energiei electrice [i telecomunica]iile.
48
ROMÂNIA
Sistemele de transport din ]ara noastrã au
anumite diferen]ieri fa]ã de cele europene.
Principala deosebire se referã la absen]a unor
segmente semnificative de autostrãzi, la ca-
racterul relativ învechit al infrastructurii fe-
roviare [i la absen]a unor ini]iative certe de
tranzitare a petrolului [i a gazelor naturale
din zona Mãrii Caspice spre Europa.
Transporturile feroviare se dezvoltã
într-un sistem de 9 magistrale, care pornesc
din Bucure[ti, în direc]ii diferite. În ultimii
ani, ponderea transporturilor feroviare în
transportul de mãrfuri [i de cãlãtori s-a
diminuat considerabil.
Transporturile rutiere (fig. 3) au o formã
care valorificã sistemul de vãi [i culoare oferit
de arhitectura reliefului. Construc]ia unor noi
autostrãzi va facilita realizarea unor legãturi
cu alte regiuni [i ]ãri din Europa Centralã.
}ara noastrã dezvoltã [i transporturi
fluviale (pe Dunãre [i pe canalul Dunã-
re-Marea Neagrã), fluvio-maritime [i trans-
porturi maritime. Portul Constan]a tinde sã
redevinã principalul port al Mãrii Negre.
Principalul aeroport al ]ãrii este situat în
nordul capitalei (Aeroportul Henri Coand\),
iar `n ultimul deceniu s-a dezvoltat foarte
mult aeroportul din Timi[oara. Sezonier, un
trafic mai mare se înregistreazã [i în cazul aero-
portului Mihail Kogãlniceanu (Constan]a).
Sistemul de transporturi speciale cu-
prinde conductele de gaz metan [i petrol
(sau produse petroliere).
În România, sistemele de transport sunt
interconectate în anumite noduri, având un
caracter convergent. Ora[ele sunt, în acest
caz, puncte centrale ale sistemelor de trans-
port, asigurând totodatã posibilitatea tre-
cerii dintr-un tip de transport în altul.
Aparent, o complexitate mai mare o au
anumite ora[e care pot avea, pe lângã trans-
porturi feroviare [i rutiere, aeroporturi sau
porturi. Hãr]ile alãturate (fig. 1 [i 2) su-
gereazã gradul de detaliere al [oselelor în
raport cu scara pe care sunt reprezentate.
TERMENI
Port fluvio-maritim – port
situat pe un fluviu, unde pot
ajunge [i nave maritime.
Sistem feroviar – sistem de
transport format din cãi ferate,
sta]ii, noduri feroviare [i puncte
de frontierã.
Flotã maritimã – totalitatea
navelor înregistrate într-o anu-
mitã ]arã.
Port – sistem de amenajãri [i
dotãri care permit acostarea
navelor la ]ãrm [i activitã]ile
legate de acestea.
Nod de comunica]ii – centru
urban în care se intersecteazã mai
multe tipuri de cãi de comuni-
ca]ie [i unde se realizeazã un
trafic intens.
Infrastructurã – sistemul
tehnic care permite realizarea
unei anumite activitã]i (econo-
mice, urbane sau de transport).
Fig. 1 Portul Rotterdam
ACTIVIT|}I
1. Explica]i felul în care sunt
interconectate diferitele sisteme
de transport în cadrul unor
noduri de comunica]ii.
2. Preciza]i din ce cauzã
Grecia are cea mai mare flotã co-
mercialã din lume.
 20°Ce 10° 0° 10° 20° 30° 40° 50° 60°
rcu 70°
l po
lar
60
arc
° tic

60°
Arhanghelsk

Perm
c
i
t

Sankt Petersburg
n

Oslo Helsinki
a
t l

Glasgow Ufa
Stockholm
Moscova
A

Marea Riga
50° Copenhaga Samara
Malmö
u l

Nordului 50°
Minsk
Hamburg
a n

Londra Berlin Var[ovia

Amsterdam
O c e

Harkov
Le Hâvre Kiev
Frankfurt
Paris Praga Cracovia Lvov
Astrahan
Rostov
Viena Dnepropetrovsk pe Don
Berna
München Budapesta
Bordeaux Lyon Odessa
Milano
Bilbao Zagreb
40° Belgrad Sevastopol
Bucure[ti 40°
Lisabona Neagr\
e a
Barcelona Roma Sofia ar
Madrid M
Valencia Napoli Istanbul
Malaga Salonic a
i
s
a r e a
A
M
Patras Atena
Palermo
M

0 200 400 600 800 1000 km

A f r i c a e
t e r a n \
10°
d i 20° 30° 40°
0°

Fig. 2 Principalele c\i de comunica]ie rutiere din Europa

20° 21° 22° 23° 24° 25° 26° 27° 28°
U C R A I N A Autostrad\
R E

Darabani
®

48°
®

Dorohoi S\veni Drumuri

Halmeu
A

® Sighetu Marma]iei Siret

P U

Petea Negre[ti-Oa[ cu patru benzi

Satu Seini
Putna
Solca R\d\u]i
Vi[eu de Sus Boto[ani
Suceava ® Drumuri na]ionale
I

Mare Câmpulung
B L

Valea lui Mihai Carei

®  Moldovenesc Bor[a  Stânca-
Coste[ti [i interna]ionale
Baia Mare
R

Marghita T\[nad Gura Humorului

Vatra Dornei F\lticeni Sculeni ®
I C

Alte drumuri
Nu[f\l\u Jibou Salva N\s\ud Târgu Neam] Pa[cani

A

na]ionale
OradeaAle[d Târgu
A

47°
® Zal\u Dej Beclean Bistri]a Mo]ca Frumos Ia[i Ungheni
Bor[ E60 E85
Indicativul
Piatra Neam]
 Topli]a
G

Huedin Roman Negre[ti drumului

Apahida Albi]a ®
 Gheorgheni Bicaz E85 interna]ional
N

V\r[and Cluj-Napoca Reghin

®
Chi[ineu Cri[ Beiu[ Turda Târgu Mure[ Hu[i
Ludu[ Sovata Poduri rutiere
Ineu {tei  Moine[ti

Bac\u
U

M O L D O VA

B\l\u[eri Miercurea- Crasna

Vârfurile Câmpeni Baia de Arie[ Vl\hi]a
Ciuc Com\ne[ti ®
Punct de trecere
Turnu® Târgu Ocna Bârlad
Aiud Târn\veni
®
 Radna Brad Abrud
Alba Iulia
Media[ Odorheiu
Cristuru Secuiesc Tu[nadSl\nic Moldova
One[ti F\lciu a frontierei
Cenad N\dlac Sighi[oara Adjud
46° Arad Blaj Secuiesc
Puncte
Sânnicolau Mare Zlatna Cop[a Târgu Secuiesc Tecuci
Timi[oara F\get Ilia Deva Mic\ Sfântu Gheorghe M\r\[e[ti de traversare
Simeria Sebe[ F\g\ra[
Jimbolia  SibiuAvrig
Bra[ov
Foc[ani A cu bacul
Hunedoara  IN
®

Lugoj {ercaia
Voiteg Ha]eg A
O]elu Ro[u S\cele Gala]i R  Aeroporturi
Deta Petro[ani Z\rne[ti C
Boc[a Soceni
 Râmnicu S\rat U
E70 Caransebe[ Lupeni Brezoi Câmpulung Sinaia
Moravi]a Re[i]a Vulcan
Curtea de Arge[
Br\ila
Buz\u
 Tulcea
Uricani Comarnic
Novaci Horezu
®
S

45° Anina E70 Baia Târgu Jiu E60

Naid\[ Oravi]a Târgu
Râmnicu Târgovi[te Ploie[ti
de Aram\ Vâlcea Pite[ti
E

® E85
Bazia[ B\ile Herculane C\rbune[ti
Motru G\e[ti Urziceni Giurgeni–Vadu Oii
Or[ova Dr\g\[ani 
R

Moldova Nou\ Gura V\ii Coste[ti Slobozia Hâr[ova


a g r \

Drobeta- Strehaia Filia[i E70 Lehliu-Gar\ E60

Turnu Severin Slatina Fete[ti

B

Drajna Nou\
Ghimpa]i BUCURE{TI Cernavod\
 G\neasa C\l\ra[i
N\vodari
Constan]a
I

Craiova Caracal Ro[iori Medgidia

N e

E85 Olteni]a Dun\rea Basarabi

44°
Ostrov
de Vede Alexandria
A

Negru Vod\
Calafat Du Giurgiu
e a

n\rea Bechet Corabia Turnu M\gurele Ruse Mangalia

®

Vama Veche
0 20 40 60 80 100 km
®

r
®

Zimnicea
®

B U L G A R I A M
Fig. 3 Re]eaua rutier\ [i aeroporturile din România

49

3
cap.I
3.9 MEDIUL ÎNCONJUR|TOR {I PEISAJE
EUROPA
Mediul înconjurãtor al Europei are carac-
teristici care derivã din pozi]ia geograficã a
continentului, elementele biogeografice [i
climatice, transformarea antropicã [i evolu]ia
postglaciarã a mediului natural.
Principalele medii geografice zonale
(fig. 2) reflectã zonalitatea temperatã între
latitudinile de 40 [i 60º lat. N. Spre deose-
bire de alte continente, care au o zonalitate
latitudinalã sub forma unor fâ[ii paralele
(America de Sud, Africa, Australia) sau o
zonalitate influen]atã de existen]a unor
mari lan]uri montane (Asia, America de
Nord), Europa apare ca un continent influ-
en]at foarte mult de un element vizibil doar
pe harta curen]ilor oceanici: prezen]a
curentului cald al Atlanticului de Nord.
Pe un spa]iu relativ redus se succed
tipuri de medii foarte mult fragmentate [i
nuan]ate spa]ial de aspectul liniei ]ãrmului.
În cazul Europei, o extensiune importantã o
au mediile umanizate [i mediul litoral, influ-
en]ate de prezen]a unui ]ãrm foarte extins.
Peisajele geografice redau mai mult
aspectul exterior al caracteristicilor vizibile pe
care le ia teritoriul european [i au o impor-
tantã componentã fiziograficã, legatã de relief.
Pot fi distinse urmãtoarele tipuri de peisaje
europene (Dupã World Regions, 2005):
 Europa atlanticã (sau fa]ada atlanticã
a Europei), cu elemente de omogenitate in-
troduse de condi]iile bioclimatice (datorate
curentului Atlanticului de Nord), contactul
ocean-continent [i amplitudinea mareelor;
elementele de diferen]iere sunt date de
forma ]ãrmurilor (cu fiorduri în Scandina-
via [i insulele britanice), ]ãrmuri relativ
joase în zonele de câmpie (cu faleze înalte
în multe locuri) [i ]ãrm cu riass în
Peninsula Ibericã;
 Europa joasã, cuprinzând peisajele de
câmpie de la Atlantic pânã la Marea
Neagrã [i Scandinavia, cu un aspect speci-
fic în cazul câmpiei fluvio-glaciare din nor-
dul Europei;
50
 Europa centralã înaltã (fig. 1),
cuprinzând sistemele montane centrale
(Alpi, Pirinei, Carpa]i) [i regiunile her-
cinice, cu o evidentã etajare verticalã a ele-
mentelor de mediu [i a peisajelor;
 Europa mediteraneanã, cu originali-
tatea cunoscutã, dar cu multiple diferen-
]ieri regionale [i locale (meseta spaniolã
fiind aridã, iar ]ãrmurile peninsulelor
sudice cu elemente de umiditate);
 Europa continentalã (Europa de Est),
cu extensiunea reliefului relativ neted (cu
latitudini de câmpie, dar cu un substrat de
podi[), în care zonalitatea latitudinalã are o
succesiune paralelã mai accentuatã (de la
peisajul arid din regiunile caspice, la peisajul
de stepã, cel al pãdurilor de amestec, pânã la
peisajul pãdurilor de conifere);
 peisaje antropice, azonale, foarte
diferen]iate (peisaje turistice, urbane [i cul-
turale, peisaje industriale, peisaje portu-
ar-urbane etc.).
ROMÂNIA
Mediul înconjurãtor pe care îl are ]ara
noastrã (fig. 3) reprezintã o detaliere [i
nuan]are a mediului continental moderat
(care ocupã cea mai mare parte a teritoriu-
lui) [i a celui cu nuan]e de ariditate din
partea de sud-est a ]ãrii. Pe fondul acestor
douã tipuri zonale de mediu apar dife-
ren]ieri teritoriale impuse de arhitectura
reliefului cu altitudini medii [i coborâte
(sub 800 m) [i de pozi]ia geograficã a
fiecãrei regiuni în raport cu influen]ele bio-
climatice exterioare.
Peisajele geografice pot fi definite, la
dimensiunile ]ãrii noastre, într-un mod mai
complex, dar în acela[i timp mai nuan]at [i
diferen]iat, care le apropie foarte mult de
caracteristicile peisajelor unor suprafe]e
relativ omogene, reduse ca întindere.
Principalele tipuri de peisaje pot fi orga-
nizate într-o taxonomie care reflectã foarte
bine caracteristicile exterioare vizibile [i
predominante (fig. 4).
TERMENI
Zonalitate – caracteristica
fenomenelor naturale de a se dis-
pune în anumite fâ[ii paralele,
latitudinale.
Mediu înconjurãtor – totali-
tatea elementelor componente, a
proceselor [i a fenomenelor care
se desfã[oarã în apropierea su-
prafe]ei terestre [i în care î[i
desfã[oarã activitatea societatea
omeneascã.
Peisaj geografic – aspectul
exterior, vizibil, al elementelor
geografice care compun un anu-
mit teritoriu.
Mediu geografic – mediu
natural transformat în urma ac-
tivitã]ilor umane; acesta cuprinde
atât elemente naturale cât [i ele-
mente introduse de om.
Fig. 1 Peisaj din Europa Central\
`nalt\
ACTIVIT|}I
1. Compara]i no]iunile de me-
diu înconjurãtor [i peisaj, sub
raportul elementelor componente
principale.
2. Descrie]i, pe scurt, caracte-
risticile mediului înconjurãtor [i
tipul de peisaj predominant din-
tr-o regiune din ]ara noastrã, pe
care o cunoa[te]i mai bine.
 mediu forestier rece
mediu oceanic
mediu continental
mediu arid [i semiarid
mediu mediteranean
medii montane

0 4000 km
Fig. 2 Tipuri de medii geografice zonale

U C R A I N A 1. Mediu continental moderat

RE
al Dealurilor [i Câmpiei de Vest
PU
A

al Depresiunii Colinare
BL
I

IC a Transilvaniei
R

A
A

MO al Dealurilor Moldovei
al Subcarpa]ilor Sudici
G

LD

regiuni joase din sud

N

OV

2. Mediu continental cu nuan]e de ariditate

U

N
A al p\r]ii de est a Câmpiei Române
(cu peisaj de step\ [i silvostep\)
I
A

al Podi[ului Dobrogei
R
C

al Deltei Dun\rii
S

3. Mediu montan
E

al mun]ilor `nal]i
R

al mun]ilor mijlocii [i jo[i

B
I

al depresiunilor intramontane
A

4. Mediu litoral
Marea
Neagr\
mediu litoral

Fig. 3 Tipuri de medii din spa]iul carpato-danu-

B U L G A R I A
biano-pontic
21° 22° 23° U 24° 25° 26° 27° 28° 29°
C R
48° A I N A
48°
I. Peisaje montane Dealuri mijlocii [i `nalte
R
A

Boto[ani Dealuri joase

E

Some[ Suceava
Alpin
P

Satu Mare
I

Dealuri, depresiuni [i
Pru

Baia Mare
t

Mun]i `nal]i
B
R

Sire

m\guri
t

Ia[i
A

Montan vulcanic
A

47°
Oradea 47°
Piatra Neam] Dealuri piemontane
G

N Cluj-Napoca Mun]i `mp\duri]i pe

Dealuri joase
O L

U Târgu Mure[ Bac\u

structur\ de tip fli[
D O V A

Mur
e[
Câmpii `nalte
Arad Depresiuni intramon- Step\
Si ret

46° 46°
Mure[

Sibiu tane, submontane [i Step\ `n regiuni de

Timi[oara Olt
Bra[ov
culoare largi podi[
INA
RA
u Gala]i UC Lunc\ [i câmpii joase
uz\
Br\ila
Regiuni calcaroase
S

Buz\u 45°
45°
Râmnicu Vâlcea Podi[ cu p\duri
E

Ploie[ti Mun]i jo[i

Drobeta- Pite[ti Ialo
m
Deltaic [i lagunar
R

i] a
Turnu
Severin II. Peisaje de dealuri [i
\ III. Peisaje antropice:
B

BUCURE{TI
r

Craiova
ag

câmpii Litoral amenajat

I

Constan]a
Ne

44°
A 44°
Ji u

Olt

Subcarpatic Urban (areale mari)

Ma rea

Dun
0 20 40 60 80 100 km \rea
B I A Fig. 4 România – harta peisajelor
22° 23° 24° U L 25° G A 26° R 27° 28° 29°

51
 3.10 REGIUNI GEOGRAFICE ÎN EUROPA
3
cap.I
{I ÎN ROMÂNIA
EUROPA
Regiunile geografice ale Europei (fig. 1)
pot fi identificate [i descrise în raport de
componentele bioclimatice (care dau nota
dominantã a mediului înconjurãtor), de
arhitectura reliefului [i de modul de grupare
în entitã]i teritoriale. Acestea au [i o impor-
tantã componentã antropicã, mai bine pusã
în eviden]ã în cazul diviziunilor interioare.
Deoarece la nivel continental caracteris-
ticile naturale au o predominare în carac-
teristicile mediului, a peisajelor [i a acti-
vitã]ilor socio-umane, regiunile geografice
ale Europei sunt, într-o mare mãsurã,
regiuni naturale. Astfel, pot fi distinse mai
multe unitã]i regionale mari:
 în sud, Europa mediteraneanã (cu-
prinzând cele trei peninsule majore);
 în vest, Europa oceanicã;
 în nord, Europa nordicã (cuprinzând
Scandinavia [i Finlanda, ca zonã de legã-
turã spre Europa continentalã);
 în est, Europa de Est, pânã la Urali,
Marea Caspicã [i Caucaz;
 în sud-est, zona Caucazului;
 în partea centralã, Europa de mijloc
(Europa Centralã), cuprinzând sistemul
alpino-carpatic, podi[uri hercinice, Câmpia
Nord-Europeanã [i câmpiile dunãrene.
Aceste diviziuni regionale majore pot fi
subdivizate în unitã]i teritoriale regionale
de dimensiuni tot mai mici. De exemplu,
Europa mediteraneanã poate fi divizatã
regional în cele trei peninsule componente,
iar fiecare peninsulã în diviziuni interne
care reflectã diversitatea sa teritorialã.
Existã [i regionãri care au în vedere, în
mod predominant, o anumitã componentã
naturalã, grupe de componente naturale,
elemente socio-economice individualizate
(de exemplu regionarea economicã, împãr-
]irea administrativã etc.), fãrã a avea un
caracter geografic integrat, care sã îmbine,
pe acela[i teritoriu, criterii naturale [i cri-
terii socio-economice.
52
ROMÂNIA
Spa]iul în care se aflã situatã ]ara noas-
trã (carpatic, pontic, danubian [i panonic),
în proximitatea istmului ponto-baltic (dar
la vest de acesta), face parte din „Europa de
mijloc”, cuprinzând însã regiuni care au
anumite asemãnãri cu alte spa]ii limitrofe.
Acest spa]iu poate fi divizat în unitã]i
regionale mai mici.
Pentru teritoriul ]ãrii noastre (fig. 2), pot
fi identificate urmãtoarele mari regiuni
geografice, cu mai multe subdiviziuni
interioare:
 în partea centralã, ocupând cea mai
mare întindere a teritoriului, se aflã o parte a
Carpa]ilor prezen]i în Europa de mijloc;
aceastã regiune o reprezintã Carpa]ii [i De-
presiunea colinarã a Transilvaniei; acest
spa]iu geografic este format din [ase divizi-
uni carpatice (de la Carpa]ii Maramure[ului
[i Bucovinei, pânã la Carpa]ii Apuseni) [i
depresiunea interioarã a arcului carpatic,
denumitã Depresiunea Transilvaniei;
 regiuni extracarpatice situate, ca po-
zi]ie, la exteriorul arcului carpatic: în partea
de vest o regiune panonicã (Câmpia [i
Dealurile de Vest), în sud o succesiune de
regiuni cuprinse între Carpa]i [i Dunãre (de
la Subcarpa]i la Câmpia Românã), în est o
regiune deluroasã, situatã între Carpa]i [i
Prut (Subcarpa]ii [i Podi[ul Moldovei), cu
elemente geografice care se regãsesc [i la
est de Prut;
 regiuni pontice (între Dunãre [i Ma-
rea Neagrã), care au unele asemãnãri, mai
mult de continuitate, cu Peninsula
Balcanicã.
Fiecare regiune majorã poate fi divizatã
în unitã]i mai mici, unde componenta
antropicã poate deveni foarte important\ în
identificarea acestora [i în definirea lor
teritorialã.
TERMENI
Regiune geograficã – terito-
riu individualizat care încearcã sã
surprindã realitatea geograficã
integratã (cu elemente naturale [i
socio-economice în acela[i timp),
care sã aibã caracteristici de
omogenitate relativã (în raport cu
alte teritorii învecinate) [i sã fie
delimitabil.
Regiune naturalã – teritoriu
individualizat pe baza omoge-
nitã]ii relative a elementelor na-
turale.
Regionare – proces [tiin]ific
de identificare a diferen]ierilor
teritoriale, la o anumitã scarã (de
la dimensiuni continentale la
unitã]i elementare), ale unor
componente individualizate (cli-
mã, relief, vegeta]ie, utilizarea
terenurilor) sau ale unor grupãri
de componente.
Taxonomie – organizarea sis-
temelor (deci [i a regiunilor
geografice) într-o ordine de
înscriere reciprocã, succesivã (de
la cele mai mici la cele mai mari)
sau de cuprindere (de la cele
mari la cele mici); taxonomia
cuprinde o ierarhizare teritorialã
pe mai multe niveluri.
ACTIVIT|}I
1. Realiza]i o scurtã prezen-
tare, la alegere, dintre regiunile
geografice ale Europei, utilizând
toate elementele studiate pânã
acum (pozi]ie geograficã, relief,
caracteristici climatice, vegeta]ie,
caracteristici ale popula]iei, a[e-
zãrilor, activitã]i economice
predominante).
2. Preciza]i elementele care
considera]i cã justificã regionarea
teritoriului ]ãrii noastre în trei
„domenii” majore (Carpa]ii [i
Depresiunea Transilvaniei, regiu-
nile extracarpatice [i pontice).
 Ce 20° 10° 0° 10° 20° 30° 40° 50° 60°
rc ul 70°
po
lar
a rcti
c

2 I. Europa de Nord
60

1. Fenoscandia
°

1 a. Mun]ii Scandinaviei
b b. Podi[ul Finlandei
2. Islanda

a II. Europa de Vest (Atlantic\)

1. Arhipelagul Britanic
2. Câmpia Francez\

III. Europa Central\

50°
1. Câmpia Nord European\
2. Europa Hercinic\
1 3. Europa Alpino-Carpatic\

IV. Europa Meridional\

1. Peninsula Iberic\
2 2. Peninsula Italic\
3. Peninsula Balcanic\
4. Europa meridional\ insular\

40° V. Europa de Est

1. Câmpia glaciar\ arctic\
1 2 3 2. Ural
3. Câmpia Est European\
4 4. Câmpia Ponto-Caspic\
5. Caucaz

0 200 400 600 800 1000 km

Fig. 1 Europa – regiuni geografice

48° 21° 22° 23° U 24° 25° 26°

A
27°
R
28° 29°
Legend\:
C R N 48°
A I E Cifrele de pe hart\ reprezint\:
A

P
I. Carpa]ii Maramure[ului [i
U
I

I Bucovinei
L
R

II. Carpa]ii Moldo-Transilvani

I C

47°
A

III. Carpa]ii Curburii

A

47°
G II IV. Carpa]ii Meridionali
XII
M O L D O V A

N V. Carpa]ii (Mun]ii) Banatului

U VI. Carpa]ii (Mun]ii) Apuseni
VI VII VII. Depresiunea colinar\ a
46°
IX 46° Transilvaniei
VIII A VIII. Dealurile de Vest
III XI IN
A IX. Câmpia de Vest
R
C X. Podi[ul Mehedin]i
IV U
S

XI. Subcarpa]ii
45°
X V 45°
E

XII. Podi[ul Moldovei

V X XIII. Piemontul Getic (Podi[ul
R

r\

XIII Getic)
XVI XVII
ag
B

XIV XIV. Câmpia Român\

Ne

XV. Delta Dun\rii

I

44°
A 44°
XVI. Podi[ul Dobrogei
ea

B XVII. Platforma continental\ a

ar

0 20 40 60 80 100 km
U A
I M\rii Negre
22° 24° L G A R
M

23° 25° 26° 27° 28° 29°

Fig. 2 România – regiuni geografice

53
 3.11 CARACTERISTICI ALE UNOR REGIUNI
3
cap.I
GEOGRAFICE DIN EUROPA {I DIN ROMÂNIA*
Regiunile geografice ale Europei pot fi
definite [i caracterizate, la scãri diferite, de
la suprafe]e de mari întinderi (Câmpia
Europei de Est), la suprafe]e foarte mici
(Grindul Letea din Delta Dunãrii).
Mun]ii (Alpii) Scandinaviei au altitu-
dini mijlocii, dar prin caracteristicile sub-
stratului, relieful subiacent, climã, ]ãr-
murile cu fiorduri [i ocupa]iile tradi]ionale
ale locuitorilor, pot fi considera]i, fãrã
îndoialã, o regiune geograficã. Denumirea
pe care o au (Alpi) este justificatã de relieful
accidentat (chiar dacã altitudinile sunt mai
mici, depã[ind în pu]ine locuri 2 000 m), de
persisten]a zãpezilor, relieful glaciar [i de
climatul asemãnãtor celui alpin (dar
datorat pozi]iei latitudinale). Fiordurile au
favorizat naviga]ia încã din Evul Mediu (în
timpul vikingilor), iar relieful accidentat [i
precipita]iile bogate au permis amenajarea
hidroenergeticã a spa]iului montan.
Podi[ul Iberic ocupã partea centralã a
Peninsulei Iberice, fiind înconjurat [i tra-
versat de sisteme montane (care au influ-
en]at aridizarea climatului). Podi[ul se
suprapune unui peisaj specific, denumit
mesetã. Diviziunile interioare fragmen-
teazã omogenitatea aparentã a podi[ului [i
au favorizat formarea unor entitã]i terito-
riale de geografie umanã (Castilia, Leon, La
Mancha, Estremadura).
Mun]ii Alpi (fig. 1) reprezintã o regiune
geograficã bine conturatã pe orice hartã.
Forma lor este determinatã de dispunerea
fragmentelor hercinice anterioare oroge-
nezei alpine. Ace[tia se caracterizeazã prin
altitudini ridicate, cu vârfuri care depã[esc
4 000 m (Mont Blanc – 4 807 m, Monte
Rosa – 4 634 m, Matterhorn – 4 478 m), un
relief glaciar actual caracteristic, vãi adânci,
climat alpin (cu etajarea corespunzãtoare a
vegeta]iei) [i traversãri dificile. }ãrile
alpine au valorificat foarte mult poten]ialul
turistic [i hidroenergetic al Mun]ilor Alpi.
54
TERMENI
Orogenezã alpinã – mi[care
generalã de ridicare a scoar]ei
terestre care a început în cretacic
Mun]ii Ural, situa]i la limita esticã a [i a dus la formarea celui mai nou
Europei, constituie în mod neîndoielnic o sistem montan, sistemul alpin.
regiune naturalã, dar în acela[i timp, o enti- Piemont – formã de relief
tate de geografie economicã. Resursele acumulativã, u[or înclinatã, situ-
atã la baza unei regiuni mai
minerale (minereuri feroase [i neferoase)
înalte.
au favorizat dezvoltarea unor industrii Mesetã – peisaj relativ neted
bazate pe utilizarea acestora (siderurgie, (cu relief de podi[), care are un
construc]ii de ma[ini). Aceste activitã]i climat arid.
industriale au stat, la rândul lor, la baza Fiziografic – termen referitor
dezvoltãrii unei genera]ii de ora[e de tip la aspectul exterior, fizic.
„socialist” (în prezent existã [ase ora[e cu
peste 1 000 000 locuitori) [i conturarea unei
regiuni economice importante pentru
Federa]ia Rusã.
Podi[ul Podolic, situat la exteriorul
arcului carpatic, spre Europa continentalã,
face trecerea, prin substrat, de la regiunile
hercinice la primul nucleu continental
(Platforma rusã). Are denumiri [i aspecte
diferite, dar [i elemente de omogenitate
pentru întreg spa]iul situat între Carpa]i,
Vistula, Nipru [i Marea Neagrã. Pe teritori-
ul ]ãrii noastre, se aflã o parte a acestuia,
denumitã Podi[ul Moldovei.
Podi[ul Central Francez (denumit [i
Masivul Central) este o regiune geograficã
bine eviden]iatã, cu un substrat hercinic,
care a influen]at curbarea Alpilor. Alti-
tudinile relativ reduse [i omogenitatea
peisajului dau podi[ului un aspect de pla-
tou întins, care pe alocuri are altitudini mai
mari, datorate masivelor vulcanice mai re-
cente (ajungând însã la pu]in peste 1 800 m).
Podi[ul Dobrogei reprezintã o unitate
consideratã hercinicã (substratul care
Fig. 1 Mun]ii Alpi
cuprinde structuri ale primului nucleu con-
tinental european [i ale orogenezei cale-
doniene); are altitudini joase [i a influen]at
ACTIVIT|}I
forma curburii estice a lan]ului carpatic.
1. Identifica]i grupe de câte
Datoritã pozi]iei, altitudinilor reduse [i cli-
douã regiuni din Europa care au
matului este o regiune de stepã [i sil-
anumite aspecte exterioare ase-
vostepã. Podi[ul Dobrogei pare o prelun- mãnãtoare.
gire a Peninsulei Balcanice între Dunãre [i 2. Numi]i câteva regiuni geo-
Marea Neagr\. grafice din ]ara noastrã asemãnã-
Anumite regiuni au similaritã]i fizio- toare cu cele din alte pãr]i ale
grafice evidente (DOC 1). Europei.
DOC 1 Asem\n\ri [i deosebiri `ntre Câmpia Padului [i Câmpia Român\
Urmãrind o hartã a Europei, pot fi strãbãtute de bazine hidrografice (Pad [i pentru Câmpia Românã, iar debitul este de
identificate diferite spa]ii regionale, care Dunãre) cu anumite asemãnãri. Formarea 8 ori mai mare decât al Padului). În
au anumite similitudini geografice. Sis- celor douã câmpii s-a realizat prin acumu- Câmpia Padului, principalele ora[e sunt
temul alpino-carpatic are asemãnãri între larea succesivã a sedimentelor depuse într-o situate la marginile ariei depresionare
componentele sale principale, Alpii [i arie depresionarã, de la vest spre est, într-un (Milano, Torino, Bologna), iar în Câmpia
Carpa]ii. Mun]ii Pirinei [i Caucaz, chiar bazin maritim în retragere pe aceea[i Românã, în partea centralã (Bucure[ti).
dacã sunt situa]i la mari distan]e, au anu- direc]ie (de la vest la est). Atât Câmpia Un element de asemãnare, sub rapor-
mite asemãnãri. Padului, cât [i Câmpia Românã au între tul geografiei umane, îl reprezintã locuirea
Existã regiuni în ]ara noastrã care au aria montanã [i axa depresionarã o treaptã celor douã regiuni cu popula]ii neolatine.
asemãnãri cu regiuni similare ca întindere piemontanã. În Câmpia Padului aceastã În partea de sud a Câmpiei Padului se aflã
din Europa. Astfel, Podi[ul Moldovei sea- treaptã piemontanã dã [i numele unei o regiune denumitã Emilia Romagna, iar
mãnã foarte mult cu alte regiuni situate regiuni istorice (Piemont), iar în Câmpia Câmpia Românã este suprapusã regiunii
între Carpa]i [i Câmpia Europei de Est. Românã aceasta este cea mai tipicã unitate istorice Valahia. Este [tiut cã popula]iile
Cele mai multe asemãnãri geografice par a de relief de acest fel (Piemontul Getic). slave îi denumesc pe români [i pe italieni
exista între Câmpia Padului (fig. 2) [i Deosebirile între aceste douã regiuni se cu acela[i termen. Câmpia Padului, prin
Câmpia Românã (fig. 3). referã la înãl]imea [i la aspectul ariilor centrele sale urbane [i industriale constitu-
Se observã cã aceste douã regiuni se montane înconjurãtoare (Alpii fiind mai ie cea mai dezvoltatã regiune a Italiei, iar
aflã situate în interiorul unor curburi sem- înal]i decât Carpa]ii Meridionali, iar Câmpia Românã, prin prezen]a capitalei [i
nificative ale catenelor muntoase, ceea ce le Mun]ii Apenini au altã orientare decât a altor ora[e (Ploie[ti, Craiova, Pite[ti,
conferã o formã de ansamblu asemãnã- Mun]ii Balcani), tipul [i debitul fluviilor Brãila, Gala]i), o regiune cu un înalt
toare. Au un caracter depresionar [i sunt principale (Dunãrea fiind un râu alogen poten]ial demografic, urban [i economic.

Adda
3554 Udine
Fig. 2 Câmpia Padului
Toce L. Como
lio

rca
Og

L. Lugano
0-100 m
Sa

Mo
Pi

L. Maggiore av nt
io

e
Se r

ica

no
Asti
Bergamo L. Iseo
c 100-200 m
o
Adda

Treviso Caorle
L

Bre

200-500 m
Agn

o Chiari
nta
o
lla

d ig
m
A
Me

L. Garda e Verona Padova 500-1000 m

Milano e]i
a
b V Vene]ia en
Chiese

i a t i c \

e
V

ici Ad
1000-1500 m
T

da a n
Laguna
no

r e
Pad d t
Ag

Torino i
M Cerea o 1500-3000 m
og

na inc
Sesi

a io
i
a dulu

Ta n
a

Piacenza aro
Pa peste 3000 m
A d r

d d
re

Pa
lta P
Nu

Tanaro
ia

b ro
Cu

eb Parma a ghe]ari montani

Tr Pan
da

ne Carpi
ro

Fidenza
De
Ar

Codigoro
ro

Ferrara
Ta

i a
r e a

cc h
lbo

E Se
a
Orba

m n
Be

i
ma

l i a g
ida

a - R o m Reno
ar

M P
en
Borm

Sav Ravenna
ici u n Bologna
M a
rno

ur ] i la ro
nte

ig i Se cchia Sil
Sa

L A p
e n Pianoro
i

no

1799 i n i
e
]i

Va r on
ro

Re

a i am
n
na

Ta M a r e a r N o r
Se
Mu

ch
io d i c i Rimini
L i g u r i c \
Gala]i

Br\ila

Ploie[ti
Târgovi[te
Pite[ti
g r \

n \
Bucure[ti â
o m
N e a

R Constan]a
Craiova
i a
p
r e a

â m
C Giurgiu
M a

peste
0 20 40 60 80 100 km 2500 m 2500 2000 1500 1250 1000 750 500 300 200 100 0

Fig. 3 Câmpia Român\

55
 3.12 CARPA}II – STUDIU DE CAZ AL UNEI
3
cap.I
REGIUNI GEOGRAFICE
Urmãrind o hartã pe care este reprezentat
sistemul alpino-carpato-himalayan, ne dãm
seama cã existã o continuitate evidentã a
principalelor segmente muntoase, ceea ce
aratã originea lui comunã, ca urmare a coli-
ziunii plãcilor tectonice. Fragmentul euro-
pean cuprinde Cordiliera Beticã, Mun]ii
Pirinei, Mun]ii Carpa]i, Alpii Dinarici, Stara
Planina [i Mun]ii Caucaz (ace[tia la limita
dintre Europa [i Asia). Continuitatea cea mai
evidentã este în cazul Alpilor [i al Carpa]ilor.
Cu toate asemãnãrile generale, existã
diferen]ieri între Carpa]i [i Alpi, care se
referã la altitudini (Alpii au 4 807 m altitu-
dine maximã, iar Carpa]ii ajung la 2 655 m,
în Mun]ii Tatra), gradul de fragmentare [i
mãrimea depresiunilor interioare.
Carpa]ii sunt cuprin[i între Dunãre (la
Bratislava) [i Valea Timocului, întinzân-
du-se sub forma unui arc de cerc pe o
lungime de peste 1 200 km [i sunt mãrgini]i
spre exterior (nord-vest, nord, nord-est [i
est) de podi[uri hercinice (Podi[ul Boemiei,
Lysa Gora, Podi[ul Podolic [i Podi[ul
Dobrogei) [i de douã arii mai coborâte (De-
presiunea Panonicã [i Câmpia Românã). În
interiorul arcului carpatic existã o întinsã
depresiune (Depresiunea Transilvaniei), iar
spre exterior se curbeaz\. Spre interior,
Carpa]ii au un aliniament de mun]i vul-
canici, care formeazã cel mai lung lan] vul-
canic din Europa.
Carpa]ii se extind pe teritoriul mai mul-
tor ]ãri (DOC 2), care au în acest fel un ca-
racter carpatic. Ace[tia pot fi împãr]i]i în
trei sectoare: sectorul nord-vestic (Carpa]ii
de Nord-Vest, situa]i pe teritoriul Slovaciei,
Poloniei, Ungariei [i, foarte pu]in, al Ce-
hiei), sectorul central (Carpa]ii Pãduro[i, în
cea mai mare parte pe teritoriul Ucrainei) [i
sectorul sud-estic (Carpa]ii de Sud-Est, pe
teritoriul României [i, foarte pu]in, al
Serbiei). Altitudinile maxime ale Carpa]ilor
sunt atinse în Vf. Gerlakovska (2 655 m), în
Mun]ii Tatra [i Vârful Moldoveanu
(2 544 m), în Carpa]ii Meridionali.
56
Sub aspect climatic, hidrografic [i bio-
geografic, au caracteristici comune, pe
întreaga întindere. Resursele naturale au
favorizat dezvoltarea activitã]ilor econo-
mice bazate pe prelucrarea acestora (meta-
lurgia neferoasã, metalurgia feroasã, eco-
nomia forestierã).
La curbura sud-estic\ a Carpa]ilor au loc
frecvent cutremure de p\mânt (fig. 1) [i s-a
format cel mai complex sector subcarpatic
(DOC 1). Carpa]ii au elemente de omogeni-
tate a utilizãrii lor economice: economia
forestierã, utilizarea fondului de pã[uni na-
turale (inclusiv prin elemente tradi]ionale de
transhuman]ã), amenajarea hidroenergeticã
[i valorificarea turisticã, prin sta]iuni mon-
tane destinate sporturilor de iarnã.
Diviziunile regionale ale Carpa]ilor (fig. 2):
Carpa]ii de Nord-Vest (Occidentali), cu-
prind Mun]ii Beschizi, Mun]ii Tatra, Mun]ii
Metaliferi Slovaci; la acestea se adaugã o
culme mai joasã de legãturã între Alpi [i
Carpa]i, formatã din Mun]ii Bakony-Matra-
Bukk, care despart Câmpia Vienei de De-
presiunea Panonicã. Carpa]ii de Nord-Vest
graviteazã din punct de vedere demografic
[i economic, astfel: Beskizii spre Ostrava
(Cehia) [i Cracovia (Polonia), Mun]ii Tatra
[i Mun]ii Metaliferi Slovaci spre Bratislava
[i Kosic4 e, iar mun]ii din sud (Bakony-
Matra) spre Budapesta [i Miskolc.
Carpa]ii de Mijloc, situa]i pe teritoriul
Ucrainei, sunt forma]i, de asemenea, din
fâ[ii paralele, fiind înconjura]i spre exterior
de cursul superior al Nistrului. Acest sector
montan, care formeazã cea mai înaltã treap-
tã de relief a Ucrainei, graviteazã economic
îndeosebi spre ora[ele Lvov [i Cernãu]i.
Carpa]ii Sud-Estici, situa]i pe teritoriul
României [i, foarte pu]in, pe cel al Serbiei,
cuprind diviziunile transversale cunoscute
(Carpa]ii Orientali, Meridionali [i Occiden-
tali), închizând în interior Depresiunea Tran-
silvaniei. Carpa]ii sunt traversa]i în apro-
pierea extremitã]ii lor sudice de cel mai im-
portant defileu din Europa, Defileul Dunãrii.
TERMENI
Bazin – areal depresionar fa]ã
de regiunile înconjurãtoare care,
în sens geologic, este o regiune de
acumulare a stratelor sedimenta-
re (de exemplu bazinul Vienei,
bazinul Panonic, bazinul Transil-
vaniei).
Transhuman]ã – fenomen de
deplasare sezonierã a oilor din
regiunile joase, de câmpie (iarna),
în regiunile montane, mai înalte
(vara).
DOC 1 Subcarpa]ii Curburii
Deplasarea pl\cilor tectonice
[i a fragmentelor acestora
(micropl\ci) au determinat for-
marea, la exteriorul curburii
Carpa]ilor, a unei zone de
coborâre pe planul c\reia se pro-
duc mi[c\ri tectonice genera-
toare de cutremure [i o `ncre]ire
(cutare) accentuat\ a suprafe]ei
scoar]ei terestre; deplasarea are-
alului montan spre exterior
(spre sud-est) a determinat
cutarea foarte strâns\ [i for-
marea unui relief de tip sub-
carpatic, cu alternan]\ de dealuri
[i depresiuni.
ACTIVIT|}I
1. Utilizând harta alãturat\
(fig. 1), explica]i fenomenele care
se observã la curbura exterioarã a
arcului carpatic situatã spre
Marea Neagrã.
2. Preciza]i douã elemente de
omogenitate a spa]iului carpatic.
 U C R A I N A DOC 2 }ãri carpatice

RE
Ponderea

I
Ponderea

P.
reliefului
R
2 reliefului
carpatic din
A

M
carpatic din

O
G

}ara suprafa]a

LD
întinderea totalã
N

totalã a
a arcului

O
U

fiecãrei ]ãri

VA
carpatic (%)
(%)
3
Slovacia 80 28
A Polonia 3 2
A IN
1 4 U CR Ucraina 6 7
România 60 55
S

Serbia 6 2
E

Ungaria 10 4
R

r\
B

Neag
Cehia 4 2
I
A

ea
ar
0 100 km B U L G A R I A

M
I. Pl\ci [i micropl\ci tectonice Regiuni vulcanice neogene Zon\ de coborâre
Placa Est-European\ Coborâre maxim\
Placa Moesic\ III. Subduc]ii [i fracturi
Placa Intraalpin\ Limit\ de fractur\ principal\ IV. Alte areale seismice

II. Elemente structurale Subduc]ie actual\ (activ\) 1. Banat

Structura de orogen a 2 Cri[ana
Fracturi secundare
Carpa]ilor Orientali [i a 3. Târnave
Carpa]ilor Meridionali Focare ale cutremurelor 4. Mun]ii F\g\ra[

 Fig. 1 – Elemente geografice ale cutremurelor de p\mânt din zona seismic\ Vrancea

Depr. Volhiniei
Mystenice
PODI{UL BOEMIEI Dukla Sanok
PO Altitudini absolute de peste 2 000 m,
e i I DI
{U forme glaciare, p\[uni alpine
vi
a
502
LP
o r Gottwaldov
Tatra 2663 Dukla
M II Dolina OD
OL Altitudini absolute `ntre 1 500-2 000 m,
r ul 1365 O
MO
oa Delatyn LD predominarea coniferelor `n p\duri masive
ul Uzhorod
1747
AV
C Kuty
Muncacevo Altitudini absolute `ntre 500-1 500 m,
Viena Hust od\i, exploat\ri forestiere intense
Bratislava Miskolc
Baia Mare
Depresiuni
MUN}II Vák |
IC Spa]ii extracarpatice
De

ALPI Györ Budapesta O N

pr
ör nea

N Piatra
.S

PA Localit\]i situate pe margine

Gy siu

om

Neam]
e

e[

EA ld
pr

an
De

N ö Cluj
o-

IU Alf
Tr

ES IIIa
a

n
ns

lato R
ilv

Ba E P Turda
an

L. D Tg. Ocna
\

IIIc I – Carpa]ii de Nord-Vest;

Alba Iulia
Lipova II – Carpa]ii de Mijloc;
IIIb 2543
2507
Mânz\le[ti
III – Carpa]ii Sud-Estici (IIIa – Carpa]ii
Boc[a Orientali; IIIb – Carpa]ii Meridionali; IIIc –
Comarnic Carpa]ii Occidentali)
C\lim\ne[ti
Bumbe[ti
Oravi]a
Belgrad IIIc Turnu Severin Bucure[ti
Cul
.M
ora

Dun\rea
viei

Ni[ Fig. 2 Carpa]ii (dup\ Vintil\ Mih\ilescu)

57

3
cap.I
3.13 }|RILE VECINE ROMÂNIEI
REPUBLICA MOLDOVA
Situatã între România [i Ucraina, Repu-
blica Moldova are o popula]ie cu o istorie [i
origini comune cu cea dintre Prut [i Carpa]i
(DOC 3).
Mediul natural (fig. 3) are o importantã
omogenitate datoritã teritoriului redus ca
întindere, a predominãrii regiunilor delu-
roase cu altitudini mici (Platoul Moldovei
în nord, Podi[ul Moldovei Centrale [i
Podi[ul Nistrului în centru) [i a regiunilor
de câmpie (Câmpia Moldovei de Sud [i
Câmpia Nistrului în sud), a substratului [i
a condi]iilor bioclimatice relativ uniforme.
Poten]ialul uman este important, dar
sporul natural [i mi[carea migratorie sem-
nificativã au contribuit la reducerea nu-
mãrului de locuitori. Structura popula]iei
pe na]ionalitã]i (65% moldoveni, 14% ucrai-
neni [i 13% ru[i, la care se adaugã alte
minoritã]i) sugereazã o anumitã diversi-
tate, care reflectã elemente ale istoriei.
Structura economicã este predominant
agrarã, în care agricultura pãstreazã ele-
mente ale organizãrii anterioare, iar indus-
tria are o dezvoltare modestã. Se remarcã
existen]a unor acumulãri hidroenergetice
(pe Prut [i pe Nistru), precum [i activitã]i
industriale în ora[ele importante.
Organizarea spa]iului geografic este in-
fluen]atã de dispunerea hidrografiei [i a re-
liefului, precum [i de concentrarea popula]iei
în câteva ora[e mari (Chi[inãu – fig. 1, cu
peste 600 000 de locuitori, Bãl]i, Tighina [i
Tiraspol). Spa]iul situat la est de Nistru
(Transnistria) are tendin]a de autonomizare
fa]ã de restul Republicii Moldova.
În Europa, pozi]ia [i ponderea Repu-
blicii Moldova sunt la dimensiuni modeste,
dar existã inten]ia realizãrii unor legãturi
mai strânse în viitor cu Uniunea Europeanã.
Problemele geopolitice principale î[i
au originea în rezolvarea statutului regiunii
situate la est de Nistru, în dependen]a ener-
geticã a ]ãrii de Federa]ia Rusã [i în pozi]ia
pe care o are ca teritoriu situat între Româ-
nia [i Ucraina.
58
TERMENI
Transnistria – teritoriu situat
la est de Nistru, spre Ucraina, în
UCRAINA care existã o tendin]ã de separare
Ucraina este al doilea stat ca întindere fa]ã de Republica Moldova, cu
origini în ponderea popula]iei
din Europa (dupã Federa]ia Rusã), mare
ruse [i existen]a unei prezen]e
sub raport demografic [i cu un ridicat militare a Federa]iei Ruse.
poten]ial economic.
Mediul natural (fig. 4) este organizat pe
trei trepte majore: în sud-vest Carpa]ii, în
centru Podi[ul Podolic, iar în est [i sud
regiuni de câmpie (Câmpia Niprului [i
Câmpia Mãrii Negre). Deschiderea la
Marea Neagrã [i existen]a Peninsulei
Crimeea leagã foarte mult Ucraina de bazi-
nul acestei mãri. O caracteristicã importantã
o reprezintã tangen]a la Dunãre. La aceasta
se adaug\ alte elemente comune (DOC 4) cu
]ara noastr\. Fig. 1 Chi[in\u
Poten]ialul uman este numeric impor-
tant (46 milioane de locuitori), dar într-o
scãdere sensibilã în ultimul deceniu. Struc-
tura internã a popula]iei (78% ucraineni, 17%
ru[i [i 5% alte na]ionalitã]i) demonstreazã o
anumitã legãturã a acesteia cu Federa]ia
Rusã.
Structura economicã predominantã
este datã de agricultura extensivã [i de
industria bazatã pe utilizarea resurselor
proprii (cãrbuni [i minereu de fier).
Fig. 2 Kiev
Organizarea spa]iului geografic urmã-
re[te cele trei trepte naturale [i marile con-
ACTIVIT|}I
centrãri umane [i economice reprezentate
de principalele ora[e: Kiev – fig. 2 (2,6 mi- 1. Preciza]i asemãnãrile geo-
grafice dintre Podi[ul Moldovei
lioane persoane, capitala Ucrainei),
(cuprins între Carpa]i [i Prut) [i
Harkov, Dnipropetrovsk, Odessa, Done]k podi[ul situat între Prut [i Nistru.
(fiecare cu peste 1 milion de locuitori), 2. Men]iona]i elementele care
Lvov [i Zaporojie. pot sã reprezinte un interes co-
În Europa, Ucraina este cunoscutã prin mun între România [i Ucraina cu
produsele agroalimentare, produc]ia de privire la utilizarea cursului infe-
huilã (Done]k a rãmas principalul bazin rior al Dunãrii [i al platoului con-
tinental al Mãrii Negre situat în
european), rolul acesteia la Marea Neagrã
continuarea acestor ]ãri.
(prin portul Odessa [i Peninsula Crimeea). 3. Utilizând datele statistice
Problemele geopolitice principale ale prezentate în DOC 1 [i DOC 2,
]\rii rezultã din pozi]ionarea acesteia între realiza]i un text, de cel mult o
aspira]iile actuale predominant europene [i jumãtate de paginã, pentru fieca-
apropierea de Federa]ia Rus\, precum [i re ]arã, în care sã preciza]i ele-
din situa]ii nerezolvate total în perioadele mentele specifice rezultate [i ca-
anterioare. racteristicile de geografie umanã.
 27° 29° 25° 30° 35° 40°

IA
0 125 250 375 500 625 km
Edine]

O N
Soroca B E L A R U S
48°
Platoul R

P O L
R

Moldovei U

Po
d.
Râ[cani B\l]i Râbni]a S

N
Cernigov I

ist
Lu]k Rovno
O

rul
C\l\ra[i 50°
Jitomir A

ui
Orhei Lvov
U d C R Kiev Sum`
M

Po
Podi[ul Dub\sari A I
.
Moldovei Ivano- P o Vinni]a Cerkassi N
Ungheni N
Frankovsk stru
i d olic A Harkov
Centrale Chi[in\u
Â

Cern\u]i Kremenciug

Bu
Hânce[ti Tiraspol

g
ul
Tighina Dnipropetrovsk

de
MO
Kirovograd
N

Su
d Lugansk
e Su

d
REP OVA
LD
ei d Krivoi-Rog

I A
Leova v Slobozia

.
o Câm Nipru
old
I

pia
Done]k

N
M M\r
ii N
pia

Â
Odessa Kherson g r e
A

Câm

46°

M
45°
v
Marea Azo

O
M.
Pen.

R
Cahul Crimeea

Str. Kerci
a
re \
Neagr\ Simferopol Kerci
Ma agr Sevastopol Ialta
Ne
Fig. 3 Republica Moldova Fig. 4 Ucraina

DOC 1 Moldova DOC 3 România [i Republica Moldova – elemente comune

Denumirea oficialã:
Republica Moldova
Suprafa]a: 34 483 km2
Popula]ia: 3 998 000 loc.
Densitatea popula]iei: 118 loc./km2
Spor natural: –1‰
Capitala: Chi[inãu (664 000 loc.)
Popula]ia urbanã: 46 %
Alte ora[e mari: Tiraspol,
Tighina, Bãl]i, Cahul
Regimul politic: republicã cu
regim semipreziden]ial
DOC 2
Denumirea oficialã: Ucraina
Suprafa]a: 603 500 km2
Popula]ia: 45 600 000 loc. (2012)
Densitatea popula]iei: 76 loc./km2
Spor natural: –4‰
Capitala: Kiev (2 816 000 loc.)
Popula]ia urbanã: 69 %
Alte ora[e: Odessa, Lvov,
Harkov, Done]k, Dniprope-
trovsk, Zaporojie, Mariupol
Regimul politic: republicã cu
regim semipreziden]ial
Unitã]i administrative: 24 re-
giuni, 2 ora[e [i republica
autonomã Crimeea
Unitã]i administrative: 33
raioane
Limba oficialã: moldoveneascã
Limbi utilizate: moldoveneascã,
rusã, ucraineanã
Na]ionalitã]i: moldoveni (76%),
ucraineni (8%), ru[i (6%),
alte na]ionalitã]i
Religii: ortodoxism (93%)
Monedã: leu moldovenesc
Produse principale: vin (rang 21)
Ucraina
Limba oficialã: ucraineana
Na]ionalitã]i: ucraineni (78%),
ru[i (17%), tãtari
Religii: ortodoxism (46%),
catolicism (8%),
protestantism, iudaism
Monedã: griwna
Produse principale: sfeclã de
zahãr (rang 6), grâu (rang 11),
o]el (35,3 mil. t, rang 8),
huilã (54 mil. t, rang 15),
energie electricã
(176 mld. kwh/an),
gaze naturale (19,9 mld. m3)
Elementele comune princi-
pale provin din istoria co-
munã, cu anumite intermi-
ten]e, a celei mai mari pãr]i a
popula]iei, a teritoriilor dintre
Carpa]i [i Nistru, inclusiv în
cadrul unui singur stat. Popu-
la]ia acestui spa]iu, care î[i are
originea în statul feudal
Moldova, vorbe[te o limbã cu
deosebiri dialectale minore
fa]ã de limba românã. O serie
de personalitã]i istorice [i cul-
turale (printre care {tefan cel
Mare, Vasile Lupu, Mihai
DOC 4 România [i Ucraina – elemente comune
Existã mai multe compo-
nente fizico-geografice având
continuitate în cele douã ]ãri:
Carpa]ii, regiuni de podi[
exterioare acestora, bazinul
inferior al Dunãrii [i ]ãrmul
Mãrii Negre. Legãtura este
foarte importantã la limita
carpaticã a acestor douã ]ãri,
unde Depresiunea Maramu-
re[ului (extinsã ca unitate na-
turalã atât în România, cât [i în
Eminescu, Ion Creangã) sunt
comune pentru regiunea
istoricã Moldova (din Ro-
mânia) [i pentru Republica
Moldova. Locuitorii teritoriu-
lui dintre Prut [i Carpa]i au
între]inut legãturi mult mai
strânse cu restul romanitã]ii
orientale centrate pe arcul
carpatic, ceea ce a oferit posi-
bilitatea realizãrii unei con-
struc]ii politice statale cu o sta-
bilitate [i continuitate mai
mare (sec. XIV-XIX).
Ucraina) are elemente naturale
[i umane comune. În lungul
Dunãrii, între Gala]i [i delta
secundarã a Chiliei, existã pre-
ocupãri pentru pãstrarea echi-
librului natural [i realizarea
unor transporturi fluviale reci-
proc avantajoase. În urmã cu
un secol, ora[ul Odessa era un
loc de atrac]ie pentru românii
moldoveni cu posibilitã]i
financiare.

59
 UNGARIA
Situatã în partea de nord-vest a ]ãrii noas-
tre (fig. 2, DOC 1), ocupând o parte impor-
tantã a Câmpiei Panonice, Ungaria reprezin-
tã teritoriul de legãturã directã, prin cãile de
comunica]ie, a teritoriului ]ãrii noastre cu
Europa Centralã [i Uniunea Europeanã.
Mediul natural se caracterizeazã prin
predominarea regiunilor joase, de câmpie,
care formeazã partea centralã a Depresiunii
[i a Câmpiei Panonice. Aceasta imprimã o
însemnatã omogenitate spa]iului geografic.
Poten]ialul uman se caracterizeazã
printr-o popula]ie relativ numeroasã pe un
spa]iu limitat (de unde o densitate ridicatã
a popula]iei) [i o omogenitate na]ionalã
deosebitã.
Structura economicã se caracterizeazã
printr-o agriculturã modernã, având un
caracter intensiv [i activitã]i industriale
bazate pe materii prime importate.
Resursele proprii (bauxitã, fier, gaze
naturale) sunt insuficiente.
Organizarea spa]iului geografic este
influen]atã de traseul Dunãrii (care împarte,
de la nord la sud, teritoriul ]ãrii în douã
pãr]i aproximativ egale) [i de orientarea sis-
temului de mun]i jo[i (Bakony-Matra-Bukk,
care desparte un sector de câmpie în
nord-vest (Micul Alföld) de alt sector în
sud-est (Alföld).
Organizarea spa]iului este influen]atã
de prezen]a aproape centralã a capitalei –
fig. 1, de mãrimea demograficã (concen-
trând 1/5 din popula]ie) [i de importan]a
economicã. Celelalte ora[e, mult mai mici,
sunt legate direct de capitalã (Miskolc, De-
brecen, Szeged, Pécs, Györ).
În Europa, Ungaria se distinge prin
pozi]ia favorabilã [i prin anumite produse
(bauxit\, aluminiu).
Problemele geopolitice principale sunt
legate de prezen]a unor minoritã]i ma-
ghiare semnificative în ]ãrile înconjurãtoare
(reprezentând împreunã aproximativ 1/3
din popula]ia actualã a Ungariei), ca rezul-
tat al evolu]iei istorice a acestui spa]iu.
60
SERBIA TERMENI
Situatã în partea de sud-vest a ]ãrii noas- Panonic – termen referitor la
tre (fig. 3, DOC 2), Serbia reprezintã nucleul spa]iul central-european care a
în jurul cãruia s-a format [i a existat Iugos- constituit provincia romanã Pa-
lavia (statul „slavilor de sud”). Din acesta nonia.
s-au desprins, în 1990, statele componente. Alföld – teritoriu de câmpie
cu peisaj de stepã [i silvostepã,
Mediul natural se caracterizeazã prin-
care desemneazã, prin caracteris-
tr-un relief jos în partea de nord (unde se
ticile sale, o regiune geograficã
aflã situatã Câmpia Panonicã) [i un relief bine conturatã a Ungariei.
mai înalt în sud, peste care se suprapun ca- Voivodina – regiune geogra-
racteristici bioclimatice de interferen]ã. ficã de câmpie, situatã în nordul
Poten]ialul uman este important, dar se Serbiei, cuprinsã între Tisa [i
aflã în prezent, ca [i în alte ]ãri învecinate, Dunãre.
într-o stagnare numericã. Structura etnicã Banat – regiune geograficã
cuprinde, pe lângã majoritatea popula]iei for- situatã între Mun]ii Banatului,
matã din sârbi, o minoritate maghiarã Mure[ [i Tisa, strãbãtutã de gra-
(Voivodina) în nord [i o minoritate albanezã ni]a dintre România [i Serbia [i
situatã în cele douã ]ãri (Banatul
în sud (Kosovo).
sârbesc [i Banatul românesc).
Structura economicã este datã de un
anumit echilibru între produc]ia industri-
alã [i produc]ia agricolã. Resursele semni-
ficative sunt: minereurile neferoase, mine-
reurile de crom [i cãrbuni inferiori. Princi-
palele centre industriale sunt amplasate la
v
Belgrad, Kragujevac, Nis, Novi Sad. Cel
mai important obiectiv economic îl consti-
tuie însã hidrocentrala de la Por]ile de Fier.
Organizarea spa]iului geografic este
influen]atã de cursurile principale ale râu-
rilor, care imprimã acestuia atât o direc]ie
vest-est (pe Sava, Drava [i Dunãre), cât [i
nord-sud (pe Tisa [i Morava).
În Europa, Serbia este perceputã ca un
stat care, pe lângã o anumitã izolare geo-
graficã (accentuatã prin independen]a
Republicii Muntenegru), are [i o aparentã
pozi]ie singularã între ]ãrile din Peninsula
Balcanicã.
Problemele geopolitice principale Fig. 1 Budapesta
derivã din consecin]ele dezmembrãrii fos-
tei Iugoslavii, în urma cãreia pe teritoriul ACTIVIT|}I
Serbiei existã alte minoritã]i na]ionale, iar
1. Compara]i hãr]ile celor
în regiunile înconjurãtoare (îndeosebi în
douã ]ãri (fig. 2, fig. 3) [i identifi-
Bosnia [i Her]egovina) existã o importantã ca]i elemente comune.
minoritate sârbã, reprezentând aproape 2. Preciza]i, pe scurt, caracte-
1/3 din popula]ia acestei ]ãri. Cea mai risticile pozi]iei geografice a
importantã problemã pentru acest stat o Republicii Serbia.
constituie, însã, inten]ia popula]iei alba- 3. Determina]i importan]a po-
neze, majoritarã în partea sudicã (Kosovo), zi]iei geografice a Ungariei pen-
de a se organiza într-un stat independent. tru ]ãrile înconjurãtoare.
 17° 20° 21°
16° 18° 19° 22° U 23°
România [i Ungaria –
S L O V A C I A 894 C
R DOC 1
A
A elemente comune
Du
IN
I n\rea Miskolc isa A

T
48°
48° 958
d Elementele comune ale spa]iilor
R

So
L. Fertö M-]ii Bükk m
Nyiregyháza e[

Can
Vác 1014 Eger geografice ocupate de aceste state
T

Györ Dun\rea M-]ii Matra

alul de Es
Sopron
l sunt reprezentate de existen]a unor

Cr
M- i l i s
S

A
as na
P
ii

]ii
-] es
Budapesta Ti
sa Debrecen regiuni (Câmpia Panonicã, în Un-
U

Alföldul Mic M rt

Za
i \u

t
é rc garia [i prelungirea acesteia în ]ara

gyv
Szombathely (Kissalföld)

I
709 V ö e Ba
A

i i y Székesfehérvár s

a
Szolnok
-] n i i[ul Repede 47°
noastrã, Câmpia de Vest) [i a unor
47° M k o Veszprém Dunaujváros

N
C
a ös) T artere hidrografice importante (Tisa,
B Kecskemét f Cris (Kör
a Some[, Cri[uri, Mure[) situate în
VE N Zalaegerszeg i

Â
SLO L. Balaton Békéscsaba C ri[ul Ne g
IA

p
Mur L. Micul C ru ambele ]ãri. De asemenea, existen]a
Dun\rea
l m Gyulari[ul

Tisa
Balaton

M
â Al unei minoritã]i maghiare impor-
CR

Kaposvár b
Drava Nagykanizsa ek C Szeged
s tante în ]ara noastrã (reprezentând
ec
O

Makó

O
]ii
M A Mure[
A

680 46°
46° IA M- Pécs Baja aproape 7% din popula]ie) [i a unei
}

R
Drav SERBIA
0 25 50 75 100 125 km 0 200 300 500 1000 peste 1000 m minoritã]i române[ti în Ungaria,
a

16° 17° 18° 19° 20° 21° 22° 23° creeazã un interes reciproc pentru
Fig. 2 Ungaria acestea. Ambele ]ãri s-au constituit
14° 16° 18° 20° 22°
ca entitã]i statale independente, în
A U S T R I A U forma lor actualã, dupã Primul
ava
Dr Maribor N
Vf. Triglav
A Rãzboi Mondial (1918), Ungaria con-
G
L I A

I A Varañdin
2863 Kranj
A R I stituindu-se ca stat individualizat
Alp

Ljubljana N
ii Iu

46° E 46°
dupã destrãmarea Imperiului Aus-
V Sav Zagreb
lien
TA

Subotica
O R
i

Pod. Karst Drav Kikinda tro-Ungar, iar România ajungând la

a

L a
O
I
Tisa

st S C âm pi a Sa ve Osijek ga
M

Kupa i Voivodina Be i[
M
forma actualã prin reunirea tuturor
G. Tri e

Rijeka Sisak Câmpia P

-

Istria im
CROA}IA S Vukovar Dun a n o n i c \ T Â teritoriilor locuite predominant de o
M
]

\ rea
-]

Pen. Istria a va Slavonia N

ii
i

I. Cres Bihaƒ a Novi Sad Vršac popula]ie româneascã. Diferite per-

Ka

Un
i

Pola
BOSNIA {I sna Sava Belgrad I
sonalitã]i politice [i culturale (Matei
pe

Dun A
Bo

\re
D

(Beograd)
la

C. Kamenjak a
M-

Banja Luka
a

Tuzla Šabac Corvin, Iancu de Hunedoara) sunt

]ii

Drin
i

HER}EGOVINA M-
Ve

]ii
n
A

r ava

M-]ii Me comune pentru popula]iile din

le

Valjevo Mi Prahovo
lp
bit

taliferi
M

D ro…
a

Zadar ai
ii

Mo

44° a ambele ]ãri. Evolu]ia comunã în

r

Bor 44°
Zenica SERBIA
D

l
i

Mo
in

Bosniei
a

m Sarajevo Kragujevac
r aceea[i entitate teritorialã a spa]iilor
c

Šibenik „a…ak ava de V st

ar

Timo

a e
B U L G A R I A
i

situate pe teritoriul celor douã ]ãri a

ic

] Jablanica Vi[egrad
r

Ne Craljevo
i

i ret Kruševac
Split a va Niš a influen]at aspectul urban al unor
e

Niš
Ibar

I. Brac Mostar va
ora[e din ]ara noastrã (Satu Mare,
M

2522 Pirot
ora
a

Vf. Durmitor Leskovac

I. Kor…ula Nikšiaƒ Oradea, Arad, Cluj-Napoca, Târgu
v a de S

Dubrovnik Peƒ Drin Priština

A I. Mljet MUNTENEGRU Mure[), care au asemãnãri cu ora[e
ul Alb

Podgorica Dakovica Kossovo

u

Gora
d
d Prizren rina din Ungaria. Ambele ]ãri sunt con-
L. Shköder Dr iC
I

in
fruntate cu un sensibil declin demo-
A L B

M-]i

42° r
Ša

42°
T

A i Skopje
]ii

grafic, dar au obiective comune,

Drinul

2764
M-

L A
O N I
a Vf. Korab 2540
I t N
C E D Vard rezultate din apartenen]a lor la
M A
A N I

ka

A
eg

i ar
Prilep Uniunea Europeanã.
Re
ru

c
\ L. Ohrid
Crna

0 45 90 135 180 225 km IA

2601
Bitola R E C
L. Prespa G22°
A

14° 16° 18° 20°

Fig. 3 Serbia [i spa]iul fostei Federa]ii Iugoslavia (Slovenia, Croa]ia, Bosnia-Her]egovina, Muntenegru, Macedonia

DOC 2 România [i Serbia – elemente comune

Elementele comune ale celor douã ]ãri prezent, de cele douã ]ãri, cu minoritã]i Bazia[ [i Por]ile de Fier, constituie un
se referã atât la componentele mediului care existã reciproc în fiecare parte. patrimoniu geografic comun al celor dou\
natural (Câmpia Banatului, Carpa]ii, Pe Valea Timocului se aflã o veche ]\ri.
Dunãrea), care sunt situate în ambele ]ãri, comunitate româneascã. Între Serbia [i Poten]ialul hidroenergetic al Dunãrii a
cât [i la elemente comune de geografie Banatul românesc au existat [i existã rela]ii fost valorificat în comun, prin construirea
umanã. Astfel, Banatul reprezintã o comerciale tradi]ionale [i un schimb eco- sistemului hidroenergetic [i de naviga]ie
regiune istorico-geograficã împãr]itã, în nomic activ. Defileul Dunãrii, dintre de la Por]ile de Fier.

61
 BULGARIA
Bulgaria este situatã în sudul ]ãrii noastre
(fig. 2, DOC 1) [i, în acela[i timp, în partea
nord-esticã a Peninsulei Balcanice. Prin pozi]ie
[i anumite caracteristici, este o ]arã balcanicã.
Mediul natural (fig. 2) este organizat în
fâ[ii paralele, care se succed de la nord la
sud (Dunãrea, Podi[ul Prebalcanic, Mun]ii
Stara Planina, mun]ii înal]i din sud-vest [i
zona depresionarã axatã pe fluviul Mari]a);
altitudinile maxime depã[esc 2 900 m (2 925
m în Mun]ii Rila [i 2 915 în Mun]ii Pirin).
Poten]ialul uman a suferit anumite
modificãri numerice, cu o cre[tere de la 8 la
9 milioane persoane în urmã cu douã dece-
nii, la o scãdere, de la 9 la 8 milioane per-
soane, în ultimul deceniu. Bulgaria se carac-
terizeazã printr-una dintre cele mai mici
valori ale sporului natural ( -3 [i -4 ‰) ceea
ce, împreunã cu mi[carea migratorie nega-
tivã, au determinat scãderea demograficã.
Structura economicã este în transfor-
mare [i începe sã aibã caracteristicile eco-
nomiei de pia]ã. Resursele naturale sunt
modeste. Cea mai importantã resursã o con-
stituie lignitul, prin a cãrui produc]ie ocupã
un loc important la nivel mondial (3% din
produc]ia mondialã [i locul 12 pe glob).
Organizarea spa]iului geografic este
dependentã de prezen]a Dunãrii, a Mãrii
Negre (pe litoralul cãreia se aflã cea mai
importantã regiune turisticã [i principalul
port de recep]ionare a produselor petroli-
ere — Burgas) [i a modului de dispunere a
treptelor de relief. Pozi]ia excentricã a capi-
talei (în partea vesticã a ]ãrii) influen]eazã
textura cãilor de comunica]ie. Celelalte ora[e
mari (Plovdiv, Varna – fig. 1, Ruse) au o po-
zi]ie secundarã în raport cu ora[ul capitalã.
În Europa, Bulgaria este perceputã ca
un partener ie[it de sub influen]a spa]iului
ex-sovietic, dupã primirea acestei ]ãri în
NATO (2004) [i în Uniunea Europeanã.
Problemele geopolitice principale
derivã din raporturile cu unele ]ãri înveci-
nate; în raporturile cu Turcia existã anu-
mite aspecte legate de prezen]a unei
minoritã]i turce importante în Bulgaria
(aproximativ 9% din popula]ia totalã).
62
VECIN|TATEA APROPIAT| TERMENI
În afarã de vecinii propriu-zi[i, anumite Balcanic – situat în Peninsula
spa]ii [i ]ãri situate într-o anumitã proximi- Balcanicã; acest termen se referã
tate (DOC 2, 3) reprezintã „vecinãtatea la elemente naturale (de florã [i
apropiatã” a ]ãrii noastre. Din aceastã gru- faunã) [i la diferite elemente de
pã de spa]ii apropiate fac parte Marea geografie umanã.
Neagrã [i ]ãri cu care România este legatã Vecinãtate apropiatã – spa]ii
situate în apropierea ]ãrii, cu care
prin intermediul prezen]ei Mãrii Negre
nu existã o legãturã directã [i o
(Federa]ia Rusã, Georgia, Turcia). linie de grani]ã, dar care au în
Marea Neagrã, situatã la limita esticã, comun cu ]ara noastrã situarea la
pare a reprezenta o prelungire directã a Marea Neagrã.
]ãrii noastre. }ãrile din jurul acesteia sunt CEMN (Comunitatea Econo-
reunite într-o comunitate de cooperare eco- micã a Mãrii Negre) – grup de
nomicã (CEMN), dar reune[te [i ]ãri situate state situate în jurul Mãrii Negre
în exteriorul spa]iului pontic. sau în apropierea acesteia, care
Federa]ia Rusã, de[i nu are grani]ã di- [i-au dezvoltat un sistem propriu
de cooperare economicã, facilitat
rectã cu ]ara noastrã, reprezintã un parte-
de existen]a acesteia.
ner de interes economic deosebit, rezultat
în urma modelelor de evolu]ie economicã
de tip socialist din deceniile anterioare [i de
necesitã]ile actuale energetice, minerale [i
tehnologice ale ]ãrii noastre.
Georgia, situatã fa]ã de ]ara noastrã în
partea opusã a Mãrii Negre, se aflã în trans-
formãri economice [i sociale în contextul
inten]iei acesteia de a se apropia de mo-
delul [i spa]iul european.
Turcia, cu cel mai lung litoral la Marea
Neagrã [i dimensiunile sale demografice, consti-
tuie un spa]iu deosebit de important. Existen]a
sistemului de strâmtori (Bosfor [i Dardanele) pe
unde se realizeazã legãtura între Marea Neagrã
[i Marea Mediteranã, mãre[te importan]a aces-
tei pãr]i a Turciei (cu ora[ul Istanbul, Turcia
europeanã [i podul care traverseazã Strâm-
toarea Bosfor) în aceastã parte a Europei. Lungi
perioade de istorie comunã între }ãrile Române
[i Imperiul Otoman au favorizat existen]a unor
Fig. 1 Varna
legãturi economice [i demografice.
ALTE SPA}II
Existã anumite spa]ii care au o semnifica]ie
ACTIVIT|}I
referitoare la vecinãtatea cu ]ara noastrã, rezul-
tate din evolu]ii istorice mai îndepãrtate sau 1. Preciza]i elementele geo-
mai apropiate. Acestea reprezintã al doilea grafice comune dintre Bulgaria [i
România [i felul în care acestea
nivel, mai îndepãrtat, al acestor vecinãtã]i:
reprezintã elemente de interes ale
Grecia, Slovacia, Macedonia, Croa]ia, Albania, integrãrii europene.
Armenia. Cu fiecare dintre acestea, România 2. Men]iona]i importan]a geo-
are elemente de naturã geograficã, istoricã [i politicã a Bulgariei, ca stat al
economicã de interes comun. Uniunii Europene [i al NATO.
 23° 24° 25° 26° 27° 28°
România [i Bulgaria –
Vidin R O M Â N I A Dun
\rea Silistra
44° DOC 1
elemente comune
Ruse
Lom Kozlodui
Cele douã ]ãri au numeroase
St

Orjahovo Nikopol
ar

Lom
a
ri] os
ta (Rahova) P o d i [ u l Dobrici elemente comune care rezultã din
a

b
Ti ar
Pl

g
O

Ian
Grivi]a
SERBIA

L u d o g o r i e

Isk
an

caracteristicile lor geografice (cursul

tra
in
- ] de V

Pro
2168 Pleven Levski C. Kaliakra
Varna Dunãrii, aria depresionarã dintre
a

Vraca m Šumen vad

Vf. Midjar
(Plevna) Osa G. Varna
i i est

iia
2016
B T\rgovište
43°
Mun]ii Stara Planina [i Carpa]ii
Vf. Kom
a P o d i [ u l P r e b a l c a n i c Kamciia
l Veliko T\rnovo
Meridionali, litoralul Mãrii Negre,

M a
Kremikov]`c a Stara Planina de Est
n i Vf. Botev existen]a unor minoritã]i).
Sta a )
Sofia r a P l a n( S t a 2376 r a P l a n i n Sliven Elemente comune semnificative

r e a
Pernik i
2290 M-]ii na Centr Burgas
au existat la începutul Evului
Sredn al
M-]ii^ a Go \ Stara G. Burgas

Tu ndj
To

Vitosa po ra Zagora Jambol Mediu (dupã venirea bulgarilor din

lni

N e a
]
Vf. Musala C â r\ zona Volgãi în nordul Peninsulei
Kiustendil
pia Tracic\ Superioa

a
m
a

2925 Plovdiv
l a Elhovo 42°
42°
2252 Blagoevgrad Ri Dimitrovgrad Balcanice [i slavizarea acestora),
- ]ii Asenovgrad

g r \
M M când se considerã cã întregul spa]iu
MACEDONIA

M- ar
M-

M-]ii Rodopi

A
Vf. Vihren ]ii i]a
I situat la sud de Carpa]ii Meri-
Me

2915 R o de Nord K\rdjali

]ii

do Arda
Strum

C
sta

pi dionali (Câmpia Românã [i cea mai

Pir

2191 R
U mare parte a teritoriului Bulgariei)
in

Smoljan
a

Petrici 2212 T 0 25 50 75 100 125 km

G R E C I A au format o singurã entitate terito-
23° 24° 25° 26° 27° 28° rialã cu elemente statale (}aratul
Fig. 2 Bulgaria româno-bulgar).
Dupã întregirea României cu
DOC 2 Spa]ii din vecinãtatea apropiatã DOC 3 }ãri pontice Dobrogea (1878), trasarea grani]ei
în lungul Podi[ului Dobrogei s-a
Suprafa]a Popula]ia Lungimea
Mãri sau state Capitala }ara Ponderea (%) realizat cu dificultate [i în mai
(km2) (mil. loc.) litoralului (km)
multe momente, din cauza între-
Ucraina 620 23 pãtrunderii teritoriale a locali-
Marea Neagrã 450 000 – – tã]ilor cu popula]ii din ambele
Fed. Rusã 300 11
na]ionalitã]i, într-o zonã denumitã,
Fed. Rusã 17 075 400 142,2 Moscova Georgia 230 8 în perioada respectivã, Cadrilater.
Turcia 1 020 38 Negocierile referitoare la
Georgia (Gruzia) 69 870 4,7 Tbilisi aceastã problemã [i transferurile
Bulgaria 280 11 de popula]ie au permis trasarea
Turcia 785 347 74,7 Ankara România 244 9 liniei de grani]ã pe traseul actual.

ACTIVITATE DE GRUP  informa]ii cartografice (hãr]i ale ]ãrii, planuri ale unor
Presupunem cã inten]iona]i sã cãlãtori]i în vacan]a de varã ora[e);
într-una din ]ãrile vecine sau dintre cele situate în vecinãtatea  informa]ii referitoare la posibilitã]ile de transport (mijloace
apropiatã (Turcia, Georgia, Federa]ia Rusã). În momentul de fa]ã de transport, orar, costuri);
nu v-a]i decis ce destina]ie sã alege]i. {i colegii vo[tri sunt intere-  modalitã]i de organizare a excursiei (individual, în grup,
sa]i de o astfel de excursie. În scopul pregãtirii acesteia, realiza]i agen]ie, cazare etc.);
urmãtoarele activitã]i, pe parcursul a douã luni.  elemente ale vie]ii sociale [i culturale din ]ara respectivã;
1. Realiza]i opt grupe de câte 3-4 elevi [i asuma]i-vã, prin  sistemul de asigurare a bunurilor [i a persoanelor;
tragere la sor]i, câte o ]arã.  repere financiare (monedã, rata de schimb, puterea de
2. În interiorul fiecãrui grup, negocia]i problemele pe care cumpãrare, modalitã]i de platã);
urmeazã sã le studieze fiecare, referitoare la ]ara respectivã.  obiective turistice care pot fi vizitate;
Scopul acestei activitã]i este ca, în final, fiecare grup sã poatã rea-  evenimente previzibile în perioada aleasã în ]ara de desti-
liza o prezentare a ]ãrii respective, astfel încât sã încerce sã na]ie.
convingã celelalte grupe de utilitatea [i posibilitã]ile realizãrii Pentru ob]inerea acestor informa]ii, pute]i folosi atlase, hãr]i,
excursiei în acea ]arã. internetul, informa]ii de la agen]ii de turism, mass-media etc.
Problemele pe care urmeazã sã le ave]i în vedere se referã la: 3. Realiza]i o prezentare cât mai obiectivã [i convingãtoare a
 informa]ii geografice generale (climã, locuitori, ora[e, acti- ]ãrii respective, pe baza tuturor informa]iilor culese, pentru colegii
vitã]i economice); din celelalte grupe.

63
cap.I

TEST — EUROPA {I ROMÂNIA — ELEMENTE GEOGRAFICE DE BAZÃ

Citi]i cu aten]ie întrebãrile urmãtoare [i
formula]i rãspunsurile solicitate pe o paginã
alãturatã.

I. Analiza]i harta alãturatã (fig. 1) [i pe baza

acesteia îndeplini]i urmãtoarele cerin]e.

1. Realiza]i un text, pornind de la elementele

generale redate în aceastã hartã, prin care sã pre-
ciza]i douã elemente geografice specifice Europei.
2. Analiza]i raporturile dintre Europa [i Asia
[i determina]i:
a) ce argumente existã pentru a considera
Europa [i Asia douã continente diferite;
b) ce argumente existã pentru a considera
Eurasia un singur continent.
3. Identifica]i elementele geografice comune
Europei [i României.
4. Explica]i, pornind de la aceastã hartã, forma
arcului alpino-carpatic, utilizând urmãtorii ter-
meni: placã tectonicã, orogenezã, depresiune,
hercinic, alpin, nucleu continental, Laurasia. Fig. 1 Harta fizicã a Europei
5. Preciza]i, pe baza acestei hãr]i, dacã
România poate fi consideratã un stat balcanic.
I (1-5) = 58 p.

II. Analiza]i harta alãturatã (fig. 2) [i pe baza

acesteia îndeplini]i urmãtoarele cerin]e.

1. Preciza]i elementele care sunt reprezentate

în mod strict pe aceastã hartã [i categoriile de
informa]ii care pot fi ob]inute din aceasta.
2. Explica]i forma curbatã a Carpa]ilor de
Sud-Est în spa]iul în care aceastã curburã este
foarte evidentã.
3. Men]iona]i elementele figurate pe aceastã
hartã care sunt comune cu cele geografice
europene.
4. Demonstra]i cã ]ara noastrã este o ]arã cen-
tral-europeanã.
II (1-4) = 32 p.
Din oficiu = 10 p.
Total test = 100 p. Fig. 2 România – hartã fizicã

64
 II
capitolul

ROMÂNIA {I UNIUNEA EUROPEAN|

În aceastã parte a manualului se

realizeazã o abordare geograficã
~n urma parcurgerii acestui capitol,
semnificativã a principalelor pro-
bleme care caracterizeazã Uniunea
ve]i avea posibilitatea s\ dezvolta]i
Europeanã. Prin intrarea ]ãrii noastre
în Uniunea Europeanã, la 1 ianuarie
competen]e noi referitoare la:
2007, a fost îndeplinitã o aspira]ie
legitimã a locuitorilor României, de a  utilizarea terminologiei [i a limbajului specific pen-
apar]ine unui spa]iu de progres [i de
prosperitate, care s-a dovedit a fi
tru prezentarea elementelor geografice de bazã ale
spa]iul Uniunii Europene. României [i ale Uniunii Europene;
Elementele geografice prezentate  identificarea asemãnãrilor [i deosebirilor geo-
vor sublinia coeziunea interioarã a
celei mai importante [i eficiente grafice semnificative dintre diferite ]ãri ale Uniunii
asocieri de state care existã la nivel Europene;
mondial, deoarece, dupã cum este
cunoscut, Uniunea Europeanã repre-  interpretarea datelor statistice [i a modelelor grafice
zintã cea mai importantã concentrare referitoare la Uniunea Europeanã [i la România;
a lumii contemporane.
Coeziunea internã a Uniunii  utilizarea unor surse de informare diferite, referi-
Europene valorificã complementari- toare la geografia Uniunii Europene;
tatea ]ãrilor [i a regiunilor compo-
nente. În raport cu restul spa]iului  explicarea diversitã]ii naturale [i umane a spa]iului
european, România are anumite format din ]ãrile Uniunii Europene;
oportunitã]i care au o dimensiune
spa]ialã, geograficã, evidentã. Influ-  raportarea sistemelor naturale [i umane la nivelul
en]a integrãrii europene a ]ãrii noas- continentului, al Uniunii Europene, al ]ãrii noastre
tre se va rãsfrânge, în urmãtorii ani,
[i asupra propriei geografii, deoarece [i al diferitelor diviziuni regionale;
modificãrile spa]iului locuit presu-  interpretarea reprezentãrilor cartografice analizate;
pus de aceastã integrare î[i vor pro-
pune sã aibã un caracter durabil [i în  în]elegerea diversitã]ii naturale [i umane a spa]iilor
concordan]ã cu mediul de existen]ã a geografice studiate.
societã]ii omene[ti.

65

FORMAREA UNIUNII EUROPENE
cap.II
1 EVOLU}IA INTEGRÃRII EUROPENE
Uniunea Europeanã este fondatã pe
principiile democra]iei, libertã]ilor funda-
mentale ale statului de drept, precum [i pe
respectarea identitã]ii na]ionale a statelor
membre. Aceasta î[i propune sã ofere
cetã]enilor sãi un spa]iu de securitate,
justi]ie [i libertate în interiorul cãruia sã
func]ioneze o pia]ã liberã.
Bazele construc]iei europene moderne
î[i au originea într-o declara]ie a ministru-
lui francez de externe, care, la 9 mai 1950,
sugera Fran]ei [i Germaniei sã creeze un
organism suprana]ional de coordonare a
industriei cãrbunelui [i o]elului. În prezent,
aceastã datã este consideratã de c\tre
statele membre Ziua Europei.
Un moment semnificativ l-a constituit
fondarea, în anul 1951, a comunitã]ii
europene a cãrbunelui [i o]elului. În perioa-
da 1950-1957, [ase state s-au arãtat intere-
sate de punerea în practicã a asocierii în
aceastã organiza]ie.
Anul 1957 este considerat ca momentul
de început al realizãrii Uniunii Europene.
Momentul ini]ial l-a reprezentat „Tratatul
de la Roma”, semnat [i dus la îndeplinire
de aceste [ase state (Germania, Belgia,
Olanda, Luxemburg, Fran]a [i Italia). Cu
aceastã ocazie, se înfiin]eazã Comunitatea
Economicã Europeanã. Strategiile de inte-
grare a ]ãrilor Uniunii Europene au la bazã
un raport echilibrat între suprana]ionalism
[i cooperare interguvernamentalã.
În 1973, se ajunge la nouã ]ãri, prin
aderarea Irlandei, a Regatului Unit [i a
Danemarcei.
Numãrul ]ãrilor ajunge, `n 1981, la zece,
prin includerea Greciei, iar în 1986 aderã
Spania [i Portugalia, astfel încât Uniunea
Europeanã numãra 12 state.
~n anul 1990, Uniunea European\ se
m\re[te `n urma procesului de reunificare a
Germaniei.
Un moment important al evolu]iei inte-
grãrii europene l-a reprezentat semnarea
„Tratatului de la Maastrich” (1993), care,
66
TERMENI
Ziua Europei (9 mai) – zi care
este consideratã ca moment de
origine a Uniunii Europene.
printre altele, consfin]e[te denumirea de CEE – Comunitatea Econo-
micã Europeanã, denumire sub
Uniunea Europeanã a acestei asocieri de
care a func]ionat reuniunea de
state europene. state europene (cunoscutã [i sub
În 1995, se ajunge la o Uniune formatã denumirea de Pia]a Comunã)
din 15 ]ãri, prin aderarea Suediei, Finlandei între 1958-1993, când a fost trans-
[i a Austriei. formatã în Uniunea Europeanã.
S-a creat, `n 1998, zona Euro, la care au Zona Euro – ansamblu de ]ãri
aderat imediat (1999) 11 state. în care se folose[te Euro ca mo-
Cel mai mare val al extinderii a fost rea- nedã na]ionalã [i zona în care
este consideratã principala mo-
lizat în anul 2004, prin intrarea în Uniunea
nedã de schimb.
Europeanã a altor zece state, dintre care opt
din spa]iul ex-sovietic (Estonia, Letonia,
Lituania) sau de influen]ã sovieticã (Polonia,
Cehia, Slovacia, Slovenia [i Ungaria).
Celelalte douã ]ãri sunt Cipru [i Malta.
La 1 ianuarie 2007 au aderat România [i
Bulgaria (fig. 2), iar la 1 iulie 2013, Croa]ia.
În prezent, Uniunea Europeanã este for-
matã din 28 de ]ãri, care ocupã o suprafa]ã
de 4 376 640 km2 [i num\r\ 504 347 230
locuitori. Sediul acestui organism se afl\ la
Bruxelles (fig. 1), iar cel al Parlamentului
European la Strasbourg (DOC 1). Dacã
apreciem Uniunea Europeanã ca pe o enti-
tate cu o structur\ asemãnãtoare statelor,
prin aceastã popula]ie se situeazã pe locul 3
(dupã China [i India, dar înaintea SUA) în
ceea ce prive[te mãrimea demograficã.
Se aflã în proces de negociere intrarea în
Uniunea Europeanã a Turciei.
În prezent, în acest organism sunt
folosite 22 de limbi oficiale. În perioada Fig. 1 Sediul Uniunii Europene din
actualã, existã un interes deosebit pentru a Bruxelles
dezvolta proiectul constitu]ional al Uniunii
Europene. În afara Uniunii Europene existã
douã ]ãri care sunt situate, sub raportul
performan]elor, la un nivel asemãnãtor ACTIVIT|}I
celor mai evoluate; acestea sunt Norvegia
1. Explica]i modul în care
(cu exploatãri petrolifere, un nivel de trai Uniunea Europeanã a evoluat [i
foarte ridicat [i cea mai mare cantitate de s-a dezvoltat teritorial de la înfi-
energie electricã pe cap de locuitor) [i in]are.
Eve]ia (un important centru bancar mon- 2. Preciza]i motivele pentru
dial). Din motive diferite, aceste douã ]ãri care existã o perioadã de a[tep-
au traiectorii independente de Uniunea tare a ]ãrilor înainte de integrarea
Europeanã. lor în Uniunea Europeanã.
 20°Cer 10° 0° 10° 20° 30° 40° 50° 60°
cul
pol
ar
Oceanul Arctic Cifrele indic\:
arct
ic 1. Republica Moldova
60
°
ISLANDA
2. Luxemburg
3. Andorra
4. Vatican
c 5. San Marino

FINL
i 6. Liechtenstein
7. Monaco

AND
t
8. Partea european\ a Turciei
n

A
9. Teritoriu apar]inând Federa]iei Ruse

A
DI
a

E
IA

SU
l

EG
t

RV
F E D E R A } I A

NO
A

ESTONIA

c\
R U S |
l

Marea

ti
REGATUL UNIT
LETONIA
u

al
AL MARII
50° IRLANDA DANEMARCA

B
BRITANII
n

a LITUANIA
{I IRLANDEI DE Nordului re
NORD Ma 9
e a

OLANDA BELARUS
POLONIA
O c

BELGIA
GERMANIA

\
2 UCRAINA

c
CEHIA

ea Ca spi
SLOVACIA
FRAN}A AUSTRIA
ELVE}IA 6 1
UNGARIA

ar
SLOVENIA ROMÂNIA

M
CROA}IA
40°
7 BOSNIA
A

5 N e a g r \
ALI

SERB

{I
3 HER}EGOVINA r e a 1957 (6 ]\ri)
TUG

M a
IA

SPANIA ITALIA MUNTENEGRU BULGARIA

1973 (9 ]\ri)
POR

ALBANIA

4
MACEDONIA 8 1981 (10 ]\ri)

A S I A 1986 (12 ]\ri)

GRECIA
M a 1995 (15 ]\ri)
r e a
2004 (25 ]\ri)
A F R I C A M
e CIPRU 2007 (27 ]\ri)
0 200 400 600 800 1000 km MALTA
d i t e r a n \
2013 (28 ]\ri)

Fig. 2 Formarea [i evolu]ia Uniunii Europene

DOC 1 Institu]iile principale ale Uniunii Europene

Institu]ia Sediul Domeniul

Activitatea de coordonare a proiectelor din domeniul mediului
Agen]ia Europeanã a Mediului (EEA) Copenhaga
înconjurãtor

Elaborarea politicii monetare comunitare [i a politicilor legate de

Banca Centralã Europeanã Frankfurt
moneda unicã
Banca Europeanã pentru Investi]ii Luxemburg Stimularea proiectelor de investi]ii în ]ãrile membre
Comitetul Economic [i Social Bruxelles Coordonarea activitã]ilor economice [i sociale
Curtea de Justi]ie Luxemburg Reprezintã instan]a principalã de arbitraj european
Parlamentul European Strasbourg Elaborarea documentelor de politicã europeanã
Organizarea activitã]ii de secretariat [i management
Consiliul Uniunii Europene Bruxelles
a documentelor Uniunii Europene
Comitetul regiunilor Bruxelles Coordonarea proiectelor de dezvoltare regionalã

67

CARACTERISTICI GEOGRAFICE, POLITICE {I
cap.II
2 ECONOMICE ACTUALE ALE UNIUNII EUROPENE
CARACTERISTICI
GEOGRAFICE
Configura]ia Uniunii Europene (fig. 1),
conform aspectului limitelor exterioare,
este datã de grani]ele ]ãrilor care au vecini
situa]i în afara acestui spa]iu [i are un
aspect complex.
Uniunea Europeanã cuprinde o parte
semnificativã a Europei (fãrã Federa]ia Rusã,
Ucraina, Belarus [i Republica Moldova), cu
spa]ii situate în continuitate. Prin aderarea
României [i a Bulgariei s-a realizat o legãturã
teritorialã directã între Europa Centralã
(Austria [i Ungaria) [i extremitatea sudicã
(Grecia). Cuprinde 27 de state (DOC 1).
În prezent, existã teritorii cu tr\s\turi
europene certe, care nu fac parte din
Uniunea Europeanã (Norvegia, Elve]ia),
dar care îndeplinesc [i, deseori, chiar depã-
[esc criterii europene de eficien]ã socialã [i
economicã.
Spa]iul pãr]ii de nord-vest a Peninsulei
Balcanice (Croa]ia, Serbia, Bosnia [i Her]e-
govina, Macedonia, Muntenegru [i Albania)
reprezintã cea mai importantã întindere
interioarã a Europei care nu face parte din
Uniunea European\. Partea de est a conti-
nentului (Federa]ia Rusã, Belarus, Ucraina [i
Moldova) este situatã în afara Uniunii
Europene, chiar dacã anumite ]ãri î[i dez-
voltã aspira]ii în acest sens (Moldova).
Acest spa]iu extins are numeroase ele-
mente de diferen]iere, dar [i caracteristici
care îi dau o anumitã omogenitate geogra-
ficã. Elementul cel mai important îl repre-
zintã constatarea cã asocierea de state care
formeazã acest organism reprezintã rezul-
tatul unei voin]e politice a statelor compo-
nente de a se asocia pentru optimizarea efi-
cien]ei muncii sociale, ridicarea bunãstãrii
colective [i individuale [i pentru a avea o
pozi]ie importantã la nivel mondial.
68
CARACTERISTICI POLITICE
Uniunea Europeanã constituie o diver-
sitate de ]ãri sub raportul structurii politice
[i a tipului de stat, reunite sub aceea[i
inten]ie politicã, de construire [i dezvoltare
în continuare, a unei structuri care sã asi-
gure dezvoltarea unei „economii bazate pe
cunoa[tere, cea mai competitivã [i dina-
micã din lume”, spre orizontul anilor 2010,
conform strategiei de la Lisabona.
Prin amplasarea principalelor sedii de
coordonare a Uniunii Europene la
Bruxelles, acesta poate fi considerat o ade-
vãratã capitalã a acesteia.
CARACTERISTICI
ECONOMICE
În prezent, Uniunea Europeanã este
principala putere economicã mondialã,
contribuind cu 1/3 la PIB-ul mondial. În
ultimii ani, cre[terea economicã medie a
fost de aproximativ 3%. For]a de muncã
(225 milioane persoane) are o ocupare în
care predominã serviciile (67%), urmate de
industrie (28%) [i agriculturã (5%).
Uniunea Europeanã este principalul
producãtor mondial de automobile (27%
din total), de avioane civile [i este cea mai
mare producãtoare de energie atomicã.
Reprezintã, totodatã, principala putere co-
mercialã mondialã, cu 40% din schimburile
interna]ionale (inclusiv 50% schimburi in-
tracomunitare). Este prima destina]ie turis-
ticã mondialã, cu jumãtate din numãrul
total de turi[ti.
Cre[terea anualã a PIB s-a men]inut
într-un ritm ridicat (de aproximativ 3%
anual). Un element negativ `l constituie
`ns\ sporul natural foarte redus al popu-
la]iei, compensat `ns\ de un spor migrato-
riu pozitiv.
TERMENI
Strategia Lisabona – docu-
ment orientativ, cu caracter pro-
gramatic, referitor la dezvoltarea
socialã, a educa]iei [i cercetãrii în
Uniunea Europeanã, care î[i pro-
pune sã accelereze introducerea
dezvoltãrilor [tiin]ifice în proce-
sele tehnologice.
PIB – (produs intern brut) in-
dicator care reprezint\ suma va-
loricã a tuturor produselor rea-
lizate în interiorul unui stat pe o
anumit\ perioad\; `n statistici se
exprim\ `n dolari pentru a facilita
compara]ia la nivel mondial.
ACTIVIT|}I
1. Analiza]i tabelul al\turat
(DOC 1) [i preciza]i:
a. cinci ]ãri cu cele mai mari
valori ale PIB/loc. [i explica]ia
acestor valori;
b. raportul dintre numãrul de
locuitori [i valoarea PIB;
c. sursele activitã]ilor econo-
mice pentru ]ãrile cu cel mai mic
numãr de locuitori;
d. din ce cauzã existã dife-
ren]e între ]ãrile intrate în Uniu-
nea Europeanã dupã 2004 [i ]ãrile
anterior integrate.
2. Analiza]i densitatea popu-
la]iei pe ]ãri [i determina]i dife-
ren]ele între valorile întâlnite.
 20°Cer 10° 0° 10° 20° 30° 40° 50° 60°
cul
po Oceanul Arctic
60 ISLANDA
lar
arct
ic ]\rile UE Harta alãturatã redã imaginea actualã a
°

extensiunii Uniunii Europene. Centrul

c sedii ale unor decizional comun se aflã situat în spa]iul
i
institu]ii ale
indicat de ora[ele care reprezintã sedii ale
t
n S Uniunii
SF unor institu]ii ale Uniunii Europene; dintre
a

N Europene
l

acestea, o anumitã proeminen]ã existã în

t

cazul ora[ului Bruxelles, considerat o ade-

A

EST RUS
vãratã capitalã a Uniunii Europene. }ãrile

c\
l

Marea

ti
LV
u

sunt localizate pe aceastã hartã [i notate

al
50° IRL DK Copenhaga

B
LT
n

a
re
Nordului
Ma RUS prin indicativul auto. Se observã existen]a
e a

GB
NL BELARUS unor ]ãri importante în afara Uniunii
O c

B PL
Bruxelles D Europene: Elve]ia [i Norvegia (situate la

c\
Luxemburg 2 Frankfurt
nivelul celor mai evoluate ]ãri sub raportul

ea Ca spi
CZ UKR
Strassbourg SK

F CH 6 A MOL
cerin]elor Uniunii.), spa]iul format din ]ãri
H
care au apar]inut Iugoslaviei (Croa]ia,

ar
SLO

M
HR RO
40°
7
5 BH N e a g r \
Bosnia-Her]egovina, Serbia, Muntenegru,
P 3 SR r e a
E BG M a Macedonia) [i Albania. Se observã, de
I M
4
MK asemenea, enclava Kaliningrad, apar]inând
AL

M GR
A S I A Federa]iei Ruse, care constituie cea mai ves-
a r e a ticã pozi]ionare a acesteia în Europa.
A F R I C A M
eM d \
0 200 400 600 800 1000 km i t e r a n CYP
Fig. 1 Uniunea European\

DOC 1 Statele Uniunii Europene – date statistice de baz\ (2011)

Statul Suprafa]a (km2) Popula]ia (mil. loc.) PIB (USD/loc.) Capitala Densitatea popula]iei (loc./km2)
1 Austria 83 879 8,4 33 900 Viena 100
2 Belgia 30 528 10,8 32 000 Bruxelles 355
3 Bulgaria 111 000 7,4 4 800 Sofia 66
4 Cehia 78 856 10,5 13 800 Praga 134
5 Cipru 5 896 0,8 21 700 Nicossia 136
6 Croa]ia 56 594 4,3 14 500 Zagreb 76
7 Danemarca 42 960 5,6 42 000 Copenhaga 129
8 Estonia 45 227 1,3 10 500 Tallin 30
9 Finlanda 338 400 5,4 33 600 Helsinki 16
10 Fran]a 543 900 65,0 29 500 Paris 120
11 Germania 357 124 82,1 30 500 Berlin 230
12 Grecia 131 960 11,3 20 000 Atena 86
13 Irlanda 70 280 4,6 34 400 Dublin 65
14 Italia 301 330 60,6 25 000 Roma 201
15 Letonia 64 560 2,2 8 000 Riga 35
16 Lituania 65 300 3,2 8 100 Vilnius 50
17 Luxemburg 2 586 0,5 82 100 Luxemburg 194
18 Malta 316 0,4 15 000 La Valetta 1 310
19 Olanda 41 543 16,6 35 600 Amsterdam 401
20 Polonia 312 680 38,2 9 500 Var[ovia 122
21 Portugalia 92 590 10,7 16 200 Lisabona 117
22 Regatul Unit 242 520 61,9 5 700 Londra 255
23 România 238 391 21,5 7 200 Bucure[ti 90
24 Slovacia 49 040 5,4 12 100 Bratislava 111
25 Slovenia 20 270 2,0 17 300 Ljubljana 101
26 Spania 505 900 46,8 23 100 Madrid 93
27 Suedia 450 300 9,4 37 000 Stockholm 21
28 Ungaria 93 030 10,0 9 800 Budapesta 108

69

cap.II
3 STATELE UNIUNII EUROPENE
3.1 PRIVIRE GENERAL|
{I SINTETIC|
De[i Uniunea Europeanã constituie un
organism cu un pronun]at caracter econo-
mic, dar [i cu unele elemente de naturã
politicã, aceasta reprezintã un ansamblu de
]ãri în care se îmbinã colaborarea intergu-
vernamentalã, deciziile na]ionale [i cele
suprana]ionale.
Acest ansamblu este format însã din ]ãri
care au tradi]ii istorice [i caracteristici
geografice individualizate, chiar în acest
context, de integrare economicã [i politicã.
Pozi]ia geograficã a fiecãrei ]ãri se dife-
ren]iazã în raport de amplasarea sa terito-
rialã în Europa, fa]ã de celelalte ]ãri ale
Uniunii Europene, la care se adaugã elemen-
te geografice clasice (pozi]ia matematicã,
accesul la mãri [i oceane, pozi]ia în raport cu
anumite elemente geografice de reper).
Existã, în acest sens, ]ãri care fac parte din
nucleul ini]ial (situate mai aproape de
spa]iul decizional) [i ]ãri care au devenit mai
recent membre ale Uniunii Europene, situ-
ate la periferia geograficã a acesteia.
Întinderea statelor componente se ca-
racterizeazã, pe ansamblu, prin predomi-
narea ]ãrilor cu suprafe]e mici. De altfel, la
nivel mondial, ]ãrile europene au întinderi
medii, mijlocii [i mici. Între cele mai întinse
state (Fran]a [i Spania) [i cele mai mici
(Cipru [i Malta) existã suprafe]e intermedi-
are (sub 100 000 km2), caracteristice unui
numãr mare de ]ãri.
Caracteristicile naturale diferã în ra-
port de regiunea geograficã în care sunt si-
tuate. Pentru ]ara noastrã, spre exemplu,
sunt definitorii [i semnificative prezen]a
Carpa]ilor, a Dunãrii [i a Mãrii Negre.
Pentru Ungaria, elementul predominant îl
reprezintã situarea în Depresiunea Pano-
nicã [i existen]a Dunãrii. Pentru Grecia,
caracteristicile principale sunt legate de
pozi]ia geograficã la Marea Mediteranã,
cele ale climatului, relieful accidentat, arti-
70
cula]iile ]ãrmurilor [i existen]a unui mare
numãr de insule. Danemarca se caracte-
rizeazã printr-un relief foarte jos, similitu-
dini cu ]ãrile din nordul Europei (ceea ce
creeazã posibilitatea plasãrii acesteia în
Europa Nordicã), fragmentarea insularã [i
situarea în zona de legãturã dintre Marea
Balticã [i Oceanul Atlantic.
Popula]ia fiecãrei ]ãri diferã de la câte-
va sute de mii (Malta, Cipru), la peste 50 de
milioane (Germania, Regatul Unit, Italia,
Fran]a). Cel mai populat stat este Germania
(cu peste 82 milioane locuitori). Principala
caracteristicã a popula]iei ]ãrilor compo-
nente o reprezintã stagnarea numericã
(datorit\ sporului natural negativ sau
foarte redus) a acesteia sau chiar dimi-
nuarea relativã în ultimii ani, în unele ]ãri
(DOC 1). O serie de state se caracterizeazã
printr-un aport migratoriu foarte important
(Germania, Fran]a, Italia, Spania, Regatul
Unit, Olanda).
Resursele naturale, repartizate neuni-
form, sunt modeste, pe ansamblul ]ãrilor
Uniunii Europene. Resursele de cãrbuni
superiori din ]ãrile cu tradi]ie în acest sens
(Regatul Unit, Germania, Polonia, Cehia),
de[i încã importante, sunt exploatate într-o
mãsurã tot mai micã. Cea mai importantã
resursã o reprezintã hidrocarburile din
Marea Nordului (a cãror exploatare a deter-
minat trasarea unor zone de explorare [i
exploatare pentru ]ãrile din jurul acesteia).
Activitã]ile economice au cunoscut,
pentru majoritatea ]ãrilor, o evolu]ie canti-
tativã pozitivã, cre[teri anuale semnificative
[i dezvoltãri calitative. }ãrile Uniunii
Europene au pozi]ion\ri semnificative la
nivel mondial la o serie de produse de baz\
(DOC 2, 3, 4, 5).
Produc]ia socialã, exprimatã în valori ale
PNB/locuitor, aratã însã diferen]ieri mari
între statele intrate `nainte de extinderea din
anul 2004 [i cele integrate ulterior. Un ele-
ment important îl constituie tendin]a de
generalizare în timp a monedei europene.
TERMENI
Produc]ie socialã – totalitatea
bunurilor [i a serviciilor produse
de o anumitã popula]ie pe terito-
riul ei de existen]ã.
Spor migratoriu – cre[tere a
popula]iei unui stat sau a unei
regiuni, pe baza afluxului de per-
soane din alte pãr]i.
Spor natural – diferen]ã din-
tre natalitate [i mortalitate, care
permite evolu]ia biologicã a
comunitã]ilor umane.
IDH – indicele de dezvoltare
umanã, termen calculat dupã o
formulã complexã, care reflectã
suma bunurilor [i a serviciilor
analizate sub aspect calitativ [i
cantitativ, de care beneficiazã
membrii societã]ii; IDH cuprinde
criterii demografice, gradul de
educa]ie [i criterii economice
(PIB/loc.).
ACTIVIT|}I
1. Privi]i o hartã a Europei [i
identifica]i, dintre ]ãrile Uniunii
Europene, pe cele care au urmã-
toarele caracteristici: a) ]ãri cu ie-
[ire la Oceanul Atlantic; b) ]ãri
mediteraneene; c) ]ãri fãrã ie[ire
la mare; d) ]ãri dunãrene.
2. Analiza]i pozi]ia capitalelor
[i preciza]i, pentru ]ãrile cu o su-
prafa]ã mai mare de 30 000 km2,
unde este situatã capitala în ra-
port cu restul teritoriului.
3. Determina]i diferen]ele
dintre ritmurile de dezvoltare in-
dustrialã anualã din diferite state
ale Uniunii Europene.
4. Explica]i pozi]iile pe care le
au în ierarhia mondialã, în pri-
vin]a indicelui IDH, ]ãrile euro-
pene care se afl\ pe primele
pozi]ii.
DOC 1 Statele Uniunii Europene – date economice de baz\
Produse [i resurse }\ri (produc]ii)
Fran]a (39 mil. t, loc 5 mondial), Germania (24 mil. t, loc 6 mondial), Regatul Unit, Polonia,
Grâu
Italia, România, Spania
Produse Porumb Fran]a (14 mil. t, loc 8), Italia (9,8 mil. t, loc 11), România (9 mil. t, loc 12), Germania, Ungaria
agroalimentare Germania (10,4 mil. t, loc 1 mondial), Fran]a (10,1 mil. t, loc 2 mondial), Spania, Regatul Unit,
Orz
Polonia, Danemarca, Cehia
Cartofi Germania (10,3 mil. t, loc 6 mondial), Polonia, Olanda, Fran]a, Regatul Unit, România
Polonia (77,9 mil. t, loc 9 mondial), Germania (19,1 mil. t), Regatul Unit (17,8 mil. t), Cehia,
Huil\
Spania
Lignit Germania (175 mil. t), Polonia (57 mil. t), Grecia (65 mil. t), Cehia (45 mil. t), România (30 mil. t)
Resurse energetice
[i minerale Regatul Unit (51,1 mil. t, loc 19 mondial), Danemarca (13,0 mil. t), România (4,3 mil. t), Polonia
Petrol
(4,1 mil. t)
Gaze Olanda (88,6 mld. m3, loc 8 mondial), Regatul Unit (56,6 mld. m3, loc 15 mondial), România
naturale (10,6 mld. m3)
Argint Polonia (1,2 mil. t, loc 9 mondial), Suedia (0,3 mil. t, loc 14)
Minereuri feroase
Cupru Polonia (0,4 mil. t, loc 11 mondial), Bulgaria (0,1 mil. t, loc 20)
[i neferoase
Bauxit\ Grecia (2,2 mil. t, loc 11 mondial), Spania, Italia
Germania (577 mld. kwh, loc 7 mondial), Fran]a (540 mld. kwh, loc 8 mondial), Regatul Unit
Energie
Energie (353 mld. kwh, loc 11 mondial), Italia (291 mld. kwh, loc 12 mondial), Spania (280 mld. kwh,
electric\
loc 13 mondial)
Germania (44 mil. t, loc 7 mondial), Italia (29 mil. t), Regatul Unit, Fran]a, Spania, Polonia,
O]el
Siderurgie Belgia, Austria
Aluminiu Germania (0,9 mil. t, loc 12 mondial), Italia (1,0 mil. t, loc 11 mondial), Fran]a, Spania
Ma[ini [i Germania (5,8 mil. buc., loc 3 mondial), Fran]a (1,9 mil. buc., loc 8 mondial), Spania (1,8 mil. buc.,
Automobile
echipamente loc 9 mondial), Regatul Unit, Cehia, Polonia, Slovacia, Italia

DOC 2 Principale ]\ri ale U.E. produc\toare de o]el (2011) DOC 3 Principalele ]\ri ale U.E. produc\toare de grâu (2011)
}ara Rang mondial Produc]ie (mil. t) Pondere (%) }ara Rang mondial Produc]ie (mil. t) Pondere (%)
Germania 7 44,3 3,8 Fran]a 5 38,3 5,1
Italia 11 28,6 1,8 Germania 6 24,2 3,3
Fran]a 12 16,0 1,6 Regatul Unit 13 14,9 2,1
Spania 14 15,6 1,2 Polonia 15 9,5 1,5
Regatul Unit 17 9,5 0,9 Italia 18 6,2 1,1
Polonia 20 8,8 0,7 Spania 21 5,6 0,9
Belgia 22 8,1 0,5
DOC 5 Principalele ]\ri ale U.E. produc\toare de energie electric\ (2011)
Principalele ]\ri ale U.E.
DOC 4 în comer]ul mondial (2011) }ara Rang mondial Produc]ie (mld. kwh/an) Pondere (%)
Germania 7 577 3,8
}ara Pondere (%)
Fran]a 8 540 3,3
Germania 8,9 Regatul Unit 11 353 2,2
Fran]a 4,9 Italia 12 291 1,8
Regatul Unit 4,5 Spania 13 280 1,4
Italia 3,3 Polonia 21 148 0,8
Olanda 3,3 Suedia 22 147 0,8
Belgia 3,2 Olanda 24 108 0,6

71

cap.II
3 3.2 STUDII DE CAZ
FRAN}A
Este cel mai întins stat al Uniunii Eu-
ropene, are forma unui hexagon, despre
care geografii francezi spun cã reprezintã,
la o scarã mai micã, întreaga Europã.
Mediul natural (fig. 3) cuprinde o va-
rietate de caracteristici, influen]ate de
pozi]ia geograficã [i de dezvoltarea verticalã
a reliefului. În sud [i în est, teritoriul francez
cuprinde regiuni înalte, despãr]ite de ]ãrmul
mediteranean, `n centru, masive vechi, dez-
voltate pe structuri hercinice (Masivul Cen-
tral Francez), iar spre fa]ada atlanticã se aflã
întinse regiuni joase.
Poten]ialul uman a avut un rol foarte
important în istoria [i evolu]ia Fran]ei.
Evolu]ia demograficã din ultimele decenii a
fãcut ca popula]ia alogenã sã reprezinte o
parte foarte mare din totalul popula]iei.
Structura economicã: este a [asea pu-
tere economicã mondialã, are o agriculturã
comercialã modernã, industrii de vârf,
transporturi moderne [i o prezen]ã activã
în lumea contemporanã. Un element dis-
tinctiv deosebit îl reprezintã ponderea
importantã a energiei nucleare (85%) în
produc]ia de energie electricã, ponderea
importantã a resurselor regenerabile (14%).
Organizarea spa]iului geografic. Struc-
tura urbanã cuprinde metropole regionale
(Lille, Marsilia, Lyon, Bordeaux, Nantes,
Strasbourg – fig. 1, Toulouse) care echili-
breazã raportul dintre capitalã, cu o pozi]ie
excentric\ [i teritoriu. Spa]iul geografic
francez cuprinde [i teritorii de peste mãri.
În Europa [i Uniunea Europeanã,
Fran]a are o pozi]ie importantã, justificatã
de realizãrile [i de ini]iativele care au dus la
dezvoltarea construc]iei europene.
Problemele geopolitice principale de-
rivã din prezen]a mondialã a Fran]ei, rolul
european [i dimensiunile puterii militare.
Fran]a a avut o influen]\ semnificativ\
`n istorie asupra ]\rii noastre (DOC 1).
72
TERMENI
Teritorii franceze de peste
mãri - teritorii situate în spa]ii
extraeuropene, care sunt consi-
GERMANIA
derate regiuni ale Fran]ei.
Germania este cel mai populat stat al Metropolã regionalã – ora[
Uniunii Europene [i are cea mai mare pon- cu o func]ie proeminentã în teri-
dere economicã în cadrul acesteia. Asem\- toriu [i pozi]ie de echilibru fa]ã
n\tor Fran]ei [i Germaniei are anumite ele- de ora[ul capitalã.
mente comune cu ]ara noastr\ (DOC 2). Conurba]ie – aglomerare
Mediul natural este rezultat al pozi]iei teritorialã de ora[e care au popu-
la]ii comparabile, ocupã un teri-
pe care o are aceastã ]arã în centrul Euro-
toriu bine delimitat [i pãstreazã
pei. Acest mediu este dezvoltat pe substra-
caracterul polinuclear; acestea au
turi diferite (în sud un spa]iu alpin, în cen-
continuitate teritorialã.
tru podi[uri hercinice [i în nord zona de
câmpie glaciarã). Climatul cu nuan]e ocea-
nice [i pãdurile de foioase au dat nota do-
minantã mediului natural.
Poten]ialul uman este ridicat, Germa-
nia fiind cel mai populat stat european
(82,3 milioane locuitori).
Structura economicã. În cazul indus-
triei constructoare de ma[ini, de]ine
aproape 1/5 din produc]ia mondialã. Are
produc]ii mari la nivel mondial de o]el,
energie electric\, automobile.
Organizarea spa]iului geografic ur-
meazã succesiunea treptelor de relief de la Fig 1 Strasbourg - sediul
Parlamentului European
sud spre nord, dar are o puternicã notã de
geografie umanã, prin extinderea teritorialã
a ora[elor, înglobarea zonelor industriale [i
tendin]a naturalã de a se crea mari grupãri
teritoriale de tipul conurba]iilor. Aceste gru-
pãri urbane cuprind urmãtoarele zone:
Rin-Ruhr (cu peste 12 milioane locuitori),
Frankfurt, München, Hamburg – fig. 2, Berlin.
În Europa, Germania, alãturi de Fran]a,
sunt considerate principalele ini]iatoare ale
construc]iei Uniunii Europene.
Problemele geopolitice principale rezul-
tã din evolu]ia istoricã a acestui stat care, în
urma modificãrilor grani]ei dupã cel de-al
Fig. 2 Hamburg
Doilea Rãzboi Mondial, au generat o situa]ie
nouã, cu ]ãri învecinate. Anumite aspira]ii
ACTIVIT|}I
geopolitice pe care le-a avut Germania în
prima parte a secolului al XX-lea nu se regã- 1. Identifica]i elementele co-
mune ale geografiei Fran]ei [i
sesc în politica actualã pe care o promoveazã.
Germaniei.
În prezent, reprezintã un factor de cre[tere a 2. Compara]i sistemul de ora-
economiei Uniunii Europene [i joacã un rol [e al fiecãrei ]ãri, precizând ase-
important în procesul de globalizare. mãnãri [i deosebiri între acestea.
 4° 2° 0° 2° 4° 6° 8°
REGATUL UNIT AL MARII BRITANII {I B
IRLANDEI DE NORD
CalaisDunkerque
E DOC 1 România [i Fran]a – elemente comune
Roubaix L G
Lille Situate la extremit\]ile spa]iului romanic,
I
50° M a r e a M â n e c i i Picardie Maubeuge A G
So
m E 50°
România [i Fran]a au multiple elemente

LUX
m P R
Dieppe e od M

EMB
Amiens . A comune.
I-le Channel Cherbourg se A N

URG
(UK)
Le Hâvre Rouen Oi rd IA
Pe
en Modelul statal al României a încercat sã

Me
G. S enei Thionville
Bazinul
n
ni e

Mosselle
us
.C Metz
Se Reims
ote
Caen i e na Marna
preia, la începutul secolului trecut, modelul de
N o r m a n d

a
G. S ntin Pod. rna-Rin
Colinele Can. M a

n
n
t. M
Paris organizare al Fran]ei.

a c e
alo Strasbourg
Brest St. Brieuc Normandiei Parizian Nancy

e
g

Ca
Peninsula St. Malo nn e Lorenei

r
e

n. Marn
O serie de personalitã]i din ]ara noastrã

a
Ca

e
May

B r e t a g n e

Se
48°

Vosgi
n

o
rt h

M-]ii
p
B r e t aalu g n e Rennes n

A l s
48°
i

na
Sa
lB
a s-au afirmat în spa]iul cultural francez

L
m
Le Mans Ca

a -Saô ne
Quimper re Orléans n
e

M
in

st

.B
Lo Mulhouse
Vila

Loir ara h Rin

(Constantin Brâncu[i, Emil Cioran, Eugen

ur
s

gu
Angers C ôn
e ub
Dijon Do

ndie
I. Belle Tours SaBesançon
(Loire) Cher Vierzon
Ionesco etc.).

E LV E } I A
ara u

i
Lo j o e
Nantes A n in

r a
B
I. Noirmoutier a o
i c

Nevers C
ur u Ora[ul Bucure[ti a avut o perioadã în care

J u
Colinele an. rg
T o eu
Chalon-
I. Yeu La Roche r r y L. Geneva
Cr

o sur-Saòne

Ce
Gâtine se e nt g (Leman)
dezvoltarea urbanã a avut ca model stilul arhi-
A t l a n t

Vienne

i i
B r al n
e

- ]
Ain
tectonic al Parisului. Datoritã asemãnãrilor

Saône
M a r

Allier
46° I. Ré La Rochelle Vichy

M - ] i i Ai e
)(
c h Mont Blanc
46°
é

Sa
Limoges

Ron
I. Oléron C
Lyon 4807 dintre cele dou\ ora[e, Bucure[tiul a fost de-
ha

Clermont-Ferrand

vo
r en )(
e

I T
te Angoulème n
Villeurbane
L i

Loara
Gi
ro m o g numit în prima jumãtate a secolului al XX-lea
e r
3852

lpi
e

u s i n
nn

St. Etienne
nde

v
s

A L
ro

u
)(

„Micul Paris”. Acest lucru este justificat [i prin

D
O c e a n u l

B a z i n u l Isle e A Grenoble
gn 1886 M a s i v u l

)(
e

Brive
Bordeaux 1753
)
do

é
Bergerac Dor hône
Vf. Puy de Sancy 4102

I A
Valence
aspectul re]elei stradale [i a formei circulare a

n
ni

Central Vf. Les Écrins

d

i
en

)( re
Ron (R
Le

h
G u y e n n e Isé P.Tenda
celor douã ora[e.
yr

p
Lot M Alp

)(
ev
n
e

44° A q u i t a n i e Gi aro c u ar ii
itim
C

a
)( 44°
Golful nne o
D

În prezent, existã o colaborare importantã

a

i
ii

G Tarn d N`mes Avignon

-]

Biscaya D
a e ur a
L

r Cannes MONACO
(Gascogne) Ad
ou s
c Toulouse
u Aix-en-Provence Nisa (Nice)
nce
în realizarea autoturismelor române[ti
Bayonne g i a o c Montpellier P r o v e n c e
o

ur
Biarritz
Dacia-Renault.
e

an p d

Az
C

Pau g ro Midi n â m u e
nn

. du
Tarbes Marsilia Toulon
an
G a sta de
e Carcassonne C n g G o l f u l L i o n (Marseille) Coa
S
P M - ] 2877
i i P i r i n
L La De-a lungul timpului, România a gãsit în
A )( Vignemale
e i Marea Mediteran\
N 3298)( )(
Fran]a un sus]inãtor important la nivel
I A
Perpignan 0 45 90 135 180 225 km
ANDORRA 2785
Fig. 3 Fran]a 0 200 1000 3000 peste 3000 m
interna]ional.
)(

2° 0° 2° 4° 6°

D
I-le F

8° A 10° 12° 14°

N E
DOC 2 România [i Germania – elemente comune Fig. 4 Germania M A R C
C. Arkona M a r e a
risi ce de

A
G. Kiel B a l t i c \
M a r e a Nor
De câte ori este evocat fluviul Dunãrea [i este descris d Kiel
ltic \)
I. Fehmarn I. Rügen
l

Stralsund
ie

K Ba k
N o r d u l u i ul ec
M.

l ui
- 54°
54° üb Rostock
traseul sãu, prezentarea cuprinde precizarea regiunii de
al

G. L Pe ene
u
C an
Nord

Lübeck
.
(M

de Es t
izvoare (Mun]ii Pãdurea Neagrã din Germania), caracteristicile I-le
Frisice

Ra
Wilhelmshaven Bremerhaven Hamburg Neustrelitz

P
cursului superior [i continuitatea acesteia pânã la vãrsarea în

ndow
Emden n \
p e a
Weser

r o

O
Havel
Marea Neagrã. E u
A

Oldenburg Bremen -
r d Elba
Can. Seiten

L
Dunãrea este, în acest fel, un fluviu care începe în Germania Can.
D

N
Ems

Od
Havel-Oder er
i a Aller
[i se terminã în România.

O
p
N

Canalul D

m Berlin
â Can . M
Wolfsburg
Realizarea canalului Main-Dunãre a permis, cel pu]in teo- ort

N
C Osnabrück ittelland
A

m
Postdam
Hanovra
und

52°
-E

(Hannover)
retic, formarea unei axe de transport fluvial care `ncepe de la 52° Bielefeld Braunschweig Magdeburg
ms

I
L

Münster od Elba Sp r
B

Ems Vf. Brocken e

Weser

ee
Ne
Marea Nordului, prin intermediul Rinului [i apoi al Dunãrii, [i Elste
Leine

A
Lippe M-]i 1142

iss
O

Lippe Mu
rul

i Ha
Sa

Cottbus

e
rz ld
Duisburg DortmundRuhr
eg
N
ale

se termin\ la Marea Neagrã. ru

e

Göttingen Halle
Elb

Essen
a

Kassel
La sfâr[itul secolului al XIX-lea, o parte importantã a in- Düsseldorf M-]ii
Rothaar
843
W
er
ra
Leipzig Dresda
(Dresden)
Görlitz

Köln Erfurt
telectualitã]ii române[ti s-a format în Germania.
Ru

s Chemnitz i
r

Sieg t o rwald er
Aachen Bonn { i s este M- ta
lif
Elementele de naturã istoricã au apropiat sau au îndepãrtat W ]ii
ön

l 982
Me
Fuld
BELGIA

ii S aa
Vo

]
vu - P\
Rh
M- lsb

M du ]ii
ge

i
le

a s fel
a
]ii erg

950 rea
M-
1214
]ii

cele douã ]ãri de la obiective comune. Koblenz s

M-

M i nu Tu
E au ring
ii a n -]ii T 879 iei
-] e n
În prezent, de[i Germania reprezintã o mare putere eco- 50° M M Mainz Frankfurt 50°
LUXEMBURG

R k Main
1051
c C E H I A
l
sru
Main

se Würzburg
nomicã, prezen]a acesteia în România este deocamdatã sub Mo ün
C

M-]

Darmstadt
an l M

H
] i i 818
alu

M-
n\

ii P

Mannheim
posibilitã]ile reale.
\d

Kaiserslautern
nconia

Ne
Sa in - D
ure

Nürnberg
a

ar
ck

Saarbrücken
un\ re

a
ed

ar

Re gen
Bo

em
Ni

Naab

M-]ii P iei 1456

Al

F ra
Rin

tm

Dun \dur
\re e a
üh
F

u r a Regensburg a Ba
l

Karlsruhe Stuttgart M- ] ii J var

iei
R

\
ACTIVIT|}I c ka
r
Su
ab Ingolstadt ar Is
Passau
eagr\

Ne ra
A

u Augsburg
]i iJ
A

1015
Analiza]i hãr]ile alãturate (fig. 3, 4) [i preciza]i în ce mãsurã M- Ulm a r i e i Inn
ea N

B a v
N

l
u)

48° a (D o n
a i [ u München 48°
Le c h
du r

re o d
scara de propor]ie influen]eazã realizarea unor compara]ii teri- Freiburg D un\
}

P
P\

1493
Isa

Ill
]ii

L. Boden er
r

variei
M-

toriale bazate în exclusivitate pe dimensiunile ]ãrilor reprezen- (Constan]a) Ba

A

ii T
M-]ii Alp 2713 Aglomera]ia urban\ Rin-Ruhr
E L V E } I S
tate pe hartã. 0 200 500 1000 2000 peste 2000 m A 2963
U
0 35 70 105 140 175 km
Rin

10° Vf. Zug A 12° 14°

73
 REGATUL UNIT
Pozi]ia [i localizarea. Regatul Unit al
Marii Britanii [i Irlandei de Nord (fig. 2)
este amplasat în nord-vestul Europei,
ocupând integral Insula Marea Britanie,
partea de nord-est a Insulei Irlanda [i câte-
va insule mai mici. Este format din Anglia,
Sco]ia, }ara Galilor [i Irlanda de Nord. Are
anumite elemente comune cu ]ara noastr\
(DOC 1).
Mediul natural (fig. 2) se caracterizeazã
printr-o nuan]ã oceanicã a sistemului bio-
climatic, un relief de mun]i jo[i, podi[uri [i
câmpii (dezvoltate pe un substrat caledo-
nian în nord [i hercinic în sud). Caracte-
risticile mediului natural sunt datorate, în
cea mai mare mãsurã, influen]ei exercitate
de Curentul Atlanticului de Nord.
Poten]ialul uman [i economic este
foarte dezvoltat în raport cu întinderea
redusã a teritoriului, dar este în concordan-
]ã cu evolu]ia istoricã a economiei. Pozi]ia
geograficã, construc]iile navale [i dezvol-
tarea economicã i-au permis sã reprezinte
un timp cea mai dezvoltatã economie din
lume [i sã-[i construiascã un imperiu colo-
nial extins.
Organizarea spa]iului geografic ur-
meazã, în mod natural, treptele de relief.
Regatul Unit se caracterizeazã prin existen]a
unor concentrãri urban-industriale foarte
bine definite prin denumirile generice uti-
lizate, de exemplu: Central Lowlands
(Glasgow-Edingurgh, în Sco]ia Centralã),
Merseyside (Liverpool), Greater Manchester
(Manchester), West Yorkshire (Leeds), South
Yorkshire, West Midlands (Birmingham),
South Wales (Cardiff), Greater London.
În Europa, pãstreazã anumite caracteris-
tici care provin din relativa „izolare” geo-
graficã fa]ã de continent: o anumitã pozi]ie
particularã în cadrul Uniunii Europene
(printr-o integrare care pãstreazã unele
nuan]ãri, pãstrarea lirei ca monedã, în loc de
euro) [i legãturile foarte strânse cu SUA.
Problemele geopolitice principale re-
zultã din trecerea Regatului Unit din po-
zi]ia de centru de coordonare al unei pãr]i
importante a lumii contemporane, la cea de
parte a Europei.
74
ITALIA TERMENI
Pozi]ia [i localizarea. Italia ocupã Imperiu colonial britanic –
Peninsula Italicã [i Câmpia Padului fa]ada totalitatea ]ãrilor, teritoriilor [i
mediteraneeanã a Alpilor. La acestea se regiunilor care au fost depen-
adaugã douã insule mai mari (Sardinia, dente, la un moment dat, din
Sicilia) [i câteva insule mai mici. Se aflã în punct de vedere politic [i eco-
mijlocul Mãrii Mediterane, pe care o îm- nomic de Regatul Unit.
Rena[tere – mi[care culturalã
parte în douã sectoare, vestic [i estic.
(cu origini în Italia) care a dus la
Mediul natural al Italiei (fig. 3) este pre- dezvoltarea fãrã precedent a
dominant mediteranean, cu o etajare verti- artelor (picturã, sculpturã, arhi-
calã în Mun]ii Alpi. Este o ]arã mai mult tecturã, muzicã), apãrutã ca
montanã [i deluroasã; altitudinile maxime inten]ie de a readuce în actuali-
depã[ind 4 000 m în Mun]ii Alpi. Existã tate modelul Greciei Antice.
patru vulcani activi, dintre care Vezuviu,
cu erup]ii în vremuri istorice, [i Etna.
Poten]ialul uman [i economic al terito-
riului Italiei a fost întotdeauna deosebit de
semnificativ în cadrul culturii [i civiliza]iei
mondiale. Ca nucleu al Imperiului Roman
[i al Rena[terii, Italia a adus o contribu]ie
de o complexitate deosebitã la aspectul
actual al Europei [i al lumii contemporane.
De[i are resurse naturale limitate, Italia are
o economie foarte dezvoltatã în raport cu
acestea. Reprezintã, de asemenea, o desti-
na]ie turisticã foarte solicitatã.
Organizarea spa]iului geografic urmã-
re[te diviziunile naturale, regiunile admi-
nistrative (20) [i o anumitã împãr]ire terito-
rialã în nord, centru [i sud. Regiunea cea
mai dezvoltatã o reprezintã Câmpia
Padului (cu aria montanã înconjurãtoare),
larg deschisã spre Marea Adriaticã; aici este
concentratã o parte semnificativã a indus-
triei italiene (Torino, Milano – fig. 1).
Spa]iul geografic italian este organizat [i în
jurul sistemelor de ora[e. Fig. 1 Domul din Milano
În Europa [i în Uniunea Europenã rolul
Italiei este subliniat de caracterul pe care îl
are aceasta, de membru fondator al Uniunii
[i de importan]a sa în cadrul economiei
europene.
Problemele geopolitice principale sunt ACTIVIT|}I
legate de influen]a economicã a Italiei în 1. Compara]i peninsulele
Europa [i în bazinul Mãrii Mediterane. sudice ale Europei [i stabili]i
Experien]a din prima parte a secolului trãsãturile comune de bazã.
al XX-lea, de a redeveni o putere mondialã, 2. Preciza]i rolul pozi]iei
a avut un caracter limitat. geografice a Regatului Unit în
Pentru ]ara noastr\, Italia reprezint\ o ]ar\ decursul istoriei [i al expansiunii
de reper prin limb\, cultur\ [i istorie (DOC 2). economice.
 12° 10° 8° 6° 4° 2° 0° 2°
DOC 1 România [i Regatul Unit – elemente comune
Fig. 2 Regatul Unit I-le Orkney

C. Wrath Str. Pentland

C. Duncasby Distan]ele apreciabile dintre Regatul Unit [i ]ara noastrã

c
c h
58° no
lD
or 58°
creeazã aparent impresia unor legãturi foarte slabe. Acestea

e
998 y

M
ru ora

ord
rid
i

ch
a
tu l M
sunt însã foarte vechi sub raportul popula]iilor care locuiesc

in
Heb

eN
M Es aru

a r
ll e

A
Lit tu

id
Es
t

I-le
C. Kinnaird

]i e
Str
Inverness
aceste teritorii. Este cunoscut faptul cã spa]iul carpato-danubian

o
Sc
L. Ness

ian

e a
I. Skye
n

I
on
]i i
Vf. Ben Macdhui Aberdeen
a fost locuit în acela[i timp, înaintea Imperiului Roman, de popu-

M-
led
1310

Ca
Vf. Ben Nevis
1343 ian
mp

}
la]ii tracice [i celtice. Popula]iile celtice s-au deplasat apoi spre

n.
a

Gra Dundee

Ca
M -]ii

N
I. Mull
56°
56° vestul Europei [i insulele britanice. Spa]iul geografic actual con-

O
ne
L or
l

o r
Glasgow G. Forth
t.

Edinburgh
servã, printre altele, construc]ii foarte vechi de tipul tumulilor,
Es

ud
t

eS

d u
C. Malin C a n
a lu
lyd
e
co
]i e id
839
he
vio
t existente în ambele ]ãri. În timpul Imperiului Roman, cele douã
iS ]ii C
A

.C

Londonderry S -] i M- spa]ii au fãcut parte din aceea[i entitate teritorialã. Rolul

l

G Newcastle

l u
M
No

Carlisle
IRLANDA
rd

lwa
y 893 împãratului Hadrian este cunoscut atât pentru provincia Dacia,
G

L. Neagh
C. Benwee Donegal

A
Ulster o
.

Belfast .S Middlesbrough

i
G 978 M-]ii
DE NORD Cumbrian cât [i pentru provincia romanã Britannia (unde a construit,
M-]ii
54° Douglas Scarborough 54°
l

Dun Dealgan
be

I. Man .
Bradford York printre altele, „valul lui Hadrian”, care strãbate Anglia de la sud
N
Connaught (Dundalk)
am

G c
p i a Marea e Leeds Hull
C â m L. Ree
Penin
or
u

M Blackpool Grimsby
L. Corrib
Gaillimh I r l a n d e i Manchester G. Humber
G la nord). Legãturi recente între cele douã ]ãri au la bazã, printre
d e i Dublin I. AngleseyLiverpool
i

y (Galway)
wa I r l a n
G A L I L O R

al (Baile Átha Cliath) Sheffield as

h
altele, colaborarea în domeniul aeronautic, prin intermediul
n

L. Derg
no

Nottingham G. W
G

926 1085 Derby

Leinster
an

} A R A
G.

Birmingham
activitã]ii lui Henri Coandã. În cazul Regatului Unit, se observã
L

Sh Leicester Norwich
M-]ii Cambrieni

IRLANDA Coventry
igan

Limerick
a

(Luimneach) Loch Garman

ge
Severn
o trecere substan]ialã de la economia bazatã ini]ial pe
rd

52° Munster (Wexford)

or Ca on
Cambridge Ipswich
Port Láirge Ge G. Av C â m p i a 52°
I

1041 t.
(Waterford) S exploatarea cãrbunilor, la cea care prelucreazã resursele ener-
e

Vf. Carrantuohill lul C. St. David Gloucester L o n d r e i

Corcaigh na Oxford
Ca Newport
(Cork) Swansea misa
LondraG. Tamisei getice din Marea Nordului, spre o economie de înaltã tehnolo-
Ta
A

C. Mizen Bristol )
c

Cardiff (London) er
ov
G. Bristol
Salisbury
Stonehenge
∴ Canterbury s (D
Hastings alai
gie. Bursa din Londra [i-a pãstrat proeminen]a mondialã [i
Portsmouth C
formeazã, împreunã cu burse similare, nucleul financiar al lumii
O

Southampton r.
Brighton St
A

622 Exeter
ll
wa

Poole I. Wight i
i

G. Lyme
contemporane. Un fenomen deosebit de important îl constituie
rn

ec
Co

ân l 50°
Marea M
)

50° Plymouth
n.

ne
}

diminuarea poluãrii în ultimele decenii. Cunoscutul „smog”

Pe

C. Lizard h n
a
0 45 90 135 180 225 km (English C
N londonez nu mai existã, iar Tamisa a redevenit un fluviu care
0 200 500 1000 peste 1000 m
I-le Channel
(UK) A
10° 8° 6° 4° 2° F R 0° 2° prezintã caracteristicile ini]iale.
8° 10° P. Brenner 12° 14°
)(
I A A U S T R I A
Fig. 3 Italia DOC 2 România [i Italia – elemente comune
E }
ici

V )(
Bolzano
L
mit

E Dintre ]ãrile europene, România pare sã aibã cele mai

ei

3342
olo

L. Maggiore
r di

SL

Vf. Marmolada
M. Cervino ini Trento
ba

46°
ii D

OV

n L. Como Udine 46°

)(4478
Pen
Alpii L
om
t o ]iei multe afinitã]i [i asemãnãri cu Italia. Acestea au o origine
EN

4807 Alpii
Alp
A

Vf. Mont Blanc n t Bergamo Brescia e Vene

IA

Vicenza n ia
Novara p Treviso Trieste îndepãrtatã, construitã [i consolidatã în timpul în care Im-
o i
)(

aic

L. Garda
L o
Câ e
m
}

Gr

Torino m b
CR

MilanoC Vene]ia
V

periul Roman cuprindea [i Dacia. Arheologia romanã a

pii

a r Verona
OA

âm
Al

G. Vene]iei
p i a d i a Padova
)(

}I

Vf. Monviso aro Pad

N

Piacenza
A

Pa Ferrara C. Maestra
3841
]ãrii noastre (Tomis, Napoca, Drobeta, Sarmizegetusa
e

Ta AlessandriaE m ulu d
i l i M i L. Comacchio
- a Parma
)( Alp

ii
i

-
Genova Bologna
A

Ma ] R Modena Ulpia Traiana) cuprinde construc]ii similare celor din

M

rit P o m Ravenna
P. Tenda)( imi Savona
44° G. La Spezia 2165 i ag
a

na 44°
Italia. Columna lui Traian, aflat\ la Roma, conservã în
R

Genova Vf. Cimone i Rimini

MONACO San Remo Prato Floren]a
r

Pisa Arno SAN MARINO

r i c \
(Firenze)
miniaturã istoria Daciei [i a cuceririi sale de cãtre romani.
F

A
e

Livorno
g u a n a
L i T o s c Ancona a
Este interesant de subliniat cã maghiarii [i popula]iile
Tib p

a 16° 18°
ru

re A
I-le T

Perugia
a U m b r i a slave denumesc popula]ia situatã pe teritoriul României [i
e

d
M

I. Elba Terni Vf. Corno

osca

Grande r
cea situatã pe teritoriul Italiei cu acela[i nume. De altfel,
n

2914 Pescara i
L

Ti
A
ne

I. Corsica (Fr.) a 42°

b
br t

42°
i
a

t
numele de Romania este prezent [i în Italia. Limbajul neo-
u

i
u

VATICAN c
n z i

C. Gargano
z

\
i

1055
Roma latin asemãnãtor al celor douã ]ãri faciliteazã comunicarea
u

Campobasso
i

Latina Foggia
m

Str. Bonifacio
ra
ina Olbia
G.
C a
m A
Bari între italieni [i români, ceea ce reprezintã o motiva]ie indi-
G. As Ga Napoli p
et u rectã a migra]iei actuale a for]ei de muncã în Italia.
p

Sassari a Vezuviu Bra

dan
Alghero M a r e a I. Ischia Pen l
a n

li o
rso po 1277 . S i Lecce
Na Salerno Potenza a Se considerã cã existã o diferen]ã între nordul mai
Ti

G.
pr
iG .S Taranto len a
i a
al e

I. Sardinia
Ca Tar anto 40°
tin

40° 1834
I. dezvoltat al Italiei [i regiunile sudice, care au anumite
rno

o
G.

Oristano 2271
Flum

Vf. Dolcedorme C. Santa

Maria rãmâneri în urmã sub raport economic [i social
Ca

en

i Cb r i a i

T i r e n i a n \
m

ala brie

os
pid

di Leuca
d

Carbonia a
(Mezzogiorno). Aceastã diferen]iere are un caracter rela-
an

Cagliari
o

C. Carbonara I. Ustica
C.8°Teulada 10° tiv, deoarece sudul Italiei este o regiune cu un nivel eco-
c

Catanzaro
ina

ni a

I-le Lipari 926

nomic mai ridicat decât al unor ]ãri intrate în Uniunea
i

Stromboli
Mess

n ai l

n
A C
pe

Palermo I. Sicilia Messina

Trapani
38°
Europeanã dupã 2004. În cazul Italiei, s-a observat în
o

38° Reggio di
Str.

Etna Calabria
1979 3340
ultimii ani un interes deosebit pentru conservarea me-
I

S i c i l i a
Salso

0 45 90 135 180 225 km Marsala Catania

diului înconjurãtor [i îndeosebi a spa]iilor forestiere. „La
a

Agrigento
0 200 1000 3000 peste 3000 m Siracusa
e

I. Pantelleria r foresta perduta” este un concept integrator, care ilus-

a
12° 14°
C. Passero M 16° 18°
treazã fenomenele de defri[are anterioare.

75
 SPANIA
Pozi]ia [i localizarea. Spania ocupã cea
mai mare parte a Peninsulei Iberice (fig. 2),
având deschidere spre Oceanul Atlantic [i
Marea Mediteranã. Spre restul Europei, legã-
tura o reprezintã sistemul Mun]ilor Pirinei.
Mediul natural este influen]at de pre-
dominarea podi[urilor întinse (cu peisaje
de tip mesetã), întrerupte de lan]uri mon-
tane [i mãrginite spre exterior de câmpii
(mai întinsã fiind Câmpia Andaluziei).
Pozi]ia Spaniei a favorizat foarte mult na-
viga]ia maritimã, începutã în perioada des-
coperirilor geografice, care a permis expan-
siunea maritimã spaniolã.
Poten]ialul uman [i economic se carac-
terizeazã prin dimensiuni demografice
medii (dar cu o importantã eficientã a
muncii sociale) [i o dezvoltare economicã
semnificativã, realizatã dupã integrarea în
Uniunea Europeanã.
Organizarea spa]iului geografic a avut
în timpurile istorice o importantã compo-
nentã naturalã, în sensul cã entitã]ile terito-
riale apãrute în Evul Mediu au utilizat spa-
]ii geografice cu o bunã delimitare [i
coeren]ã naturalã: Catalonia (partea de
nord-est), Castilia – Leon (Podi[ul Castiliei
Vechi), Castilia – La Mancha (Podi[ul Casti-
liei Noi), Andaluzia (Câmpia Andaluziei),
Asturia (Mun]ii Cantabrici), Galicia (ex-
tremitatea nord-vesticã), Aragon (Valea flu-
viului Ebru). În prezent, centrele urbane
principale (Madrid, Barcelona, Sevilla,
Valencia) reprezintã concentrãri economice.
Rolul Spaniei în Europa a fost deosebit
de activ ca spa]iu al Imperiului Roman,
apoi al Evului Mediu (Reconquista a oprit
`naintarea arabilor în Peninsula Ibericã [i
implicit în Europa) [i ca principal actor ma-
ritim în descoperirile geografice (prin
Cristofor Columb [i Magellan). De[i dis-
tan]a fa]\ de ]ara noastr\ este mare, exist\
anumite elemente comune (DOC 1).
Problemele geopolitice principale re-
zultã din legãturile preferen]iale pe care le
are cu ]ãri hispanice mari din America
Latinã (Mexic, Venezuela, Peru, Columbia,
Argentina) [i din pozi]ia geograficã (atlan-
ticã [i mediteraneeanã).
76
PORTUGALIA
Pozi]ia [i localizarea. Portugalia ocupã
partea de sud-vest a Peninsulei Iberice (fig. 2),
cu o largã deschidere la Oceanul Atlantic.
De[i are aceastã pozi]ie, Portugalia este per-
ceputã ca o ]arã mediteraneanã. Situarea sa
la Oceanul Atlantic a imprimat Portugaliei
o puternicã dimensiune maritimã [i de
explorare. {i `ntre România [i Portugalia
exist\ elemente comune (DOC 2).
Mediul natural, predominant oceanic,
are [i caracteristici mediteraneene. Relieful
montan, de podi[ [i de câmpie, alterneazã
în fâ[ii perpendiculare pe ]ãrm, ca rezultat
al prelungirii catenelor montane din
Podi[ul Iberic spre Oceanul Atlantic.
Poten]ialul uman [i economic al Portu-
galiei pare modest, având în vedere ele-
mentele cantitative. În prezent, existã re-
giuni semnificative ale lumii contemporane,
care au o origine lusitanã, cum ar fi Brazilia
[i unele ]ãri care au apar]inut imperiului
colonial portughez (Mozambic, Angola).
Organizarea spa]iului geografic este
determinatã de coborârea în trepte a relie-
fului spre Oceanul Pacific [i de dimensiunea
deosebitã a aglomera]iei urbane a capitalei.
Rolul în Europa [i în lumea contempo-
ranã este subliniat de dimensiunile influ-
en]ei mondiale pe care a avut-o Portugalia
la un moment dat. Asemãnãtor Spaniei,
dupã o anumitã perioadã de dezvoltare
limitatã, integrarea în Uniunea Europeanã
a reprezentat momentul unei relansãri eco-
nomice substan]iale.
Problemele geopolitice principale de-
rivã din legãturile privilegiate pe care le are
aceastã ]arã cu Brazilia, în contextul în care
cel mai important stat de limbã portughezã
din lume (Brazilia) se aflã într-un proces de
dezvoltare [i de cre[tere a importan]ei sale
la nivel regional [i mondial. Un element
semnificativ îl reprezintã rela]iile de coo-
perare dintre Brazilia [i Portugalia, inclusiv
sub raportul pãstrãrii unitã]ii lingvistice.
Ca stat implicat în construc]ia europeanã,
Portugalia realizeazã o legãturã semnifica-
tivã a acesteia cu teritoriile extraeuropene
de limbã portughezã.
TERMENI
Meseta – regiune care de-
nume[te în mod generic podi[ul
[i vegeta]ia sa caracteristicã.
Lusitan – temen referitor la
Lusitania, denumire folositã une-
ori pentru a desemna Portugalia.
Hispanic – de origine spa-
niolã.
Catalan – termen referitor la
Catalunia (limbã, grup etnic,
spa]iu cultural).
Castilian – termen referitor la
Castilia (locuitor, limbã, spa]iu
cultural).
Fig. 1 Barcelona
ACTIVIT|}I
1. Urmãrind harta Peninsulei
Iberice (fig. 2), preciza]i deosebi-
rile [i asemãnãrile dintre Portu-
galia [i Spania, sub raportul con-
secin]elor pozi]iei geografice.
2. Preciza]i consecin]ele inte-
grãrii acestor ]ãri în Uniunea
Europeanã.
3. Preciza]i elemente de ase-
mãnare [i de deosebire între
Spania [i Portugalia, care pot fi
identificate pe harta alãturatã
(fig. 2).
4. Pot fi considerate: a) Por-
tugalia o ]arã mediteraneeanã;
b) Spania o ]arã atlanticã? Argu-
menta]i pentru fiecare caz în
parte.
 10° 6° 4° 2° 0° 2° 4°
8°
C. Estaca de Bares 0 200 1000 3000 peste 3000 m
El Ferrol Cost a Ver G. Biscaya
d F
La Coruña Gijón e Santander C o s t a R e a l R A
ño
Bilbao N
Mi Asturia Oviedo San Sebastian } A
b r i c i }ara
Co Baja

a n t a
Ria

Galicia C B a s c i l o r Pamplona
Vf. Pico
sta

2615
i i
s

)( d’Aneto )(
- ] Pico de Vitoria M
de

u )(
M León Europa Ebr Aragón n ] 3404
ANDORRA

Arga
s

Sil o (E i i )( C. Creus
Vigo bru) P i r i n e i
Burgos

Esla
Logroño
c

Vf. Teleno
42°
N a v a r r a 42°

rava
in ho
o n
2188 2262
Ter Gerona

Gallego
M n Tudela
L e \n zo
g
i

Lima
ia

ta B
ga lan M
M i n h o âme Ar u 2313 Lérida on

os
Valladolid Duero n Câ n c l

Ci
a
t

T C
ta
Braga Zamora mp a

C
r Zaragoza ia A Ca
1415 bo Barcelona

A r
]
Sa
To rag
I A
n

Porto i

i
r on Tarragona
es i e

a
m
ulu

i
Vila Nova D our o Segovia t i l i orad
a

e
Salamanca ta D

l op
s

Eb r u
a

de Gaia a os

I
b

s
B e i r oa s C

da

C
2430
g i i
Guadalajara e G ua a
de - ] Madrid r
L
l

Ta
on i c Vf. Javalambre

i
t
la M

a
Coimbra M stre

jo
uñ
i 2020 e (Span.)

c
a E 1991 Vf. Estrela
t

Taj
40° d 2592 40°
a r

Gu
rra

n
i
A

Vf. Almanzór
Se liei
a

re Castellón de la Plana
lagón ul Casti l e

ad al a
ze

e
Podi[
ur
A

Zé
A

Tajo l a 1445 I. Menorca

a
l
Toledo

ar
ia

nci
B
G

S P A N I A

v
ad

a D Azah
r

le
i
e Palma de I. Mallorca

Va
V
Ca
em

Záncara bire l

el
Mallorca
o

lValencia

os G.
a - iuze
j

ian
Te

ad Jucar
Capul Lisabona Badajos Gu a

t
na
tr

a diaDon I. Ibiza
nch

I
I - le Pi
t
Gu Benito Albacete
Ma
Roca (Lisboa) Ibiza
Es

Mérida Ciudad Real C

T

Amadora Barreiro La Jabalon C. Nao I. Formentera

Setúbal S jar Puertollano 38°
Zú
l

ad
illa Alicante
al
jo
o
R

e n a gura
1323

Ju m
úb
te

ia
et Se
M o ruivir
38°
u

can nca
.S n Moura r
le

c
Guadiana

te
G Sines
r r a Linares
M u Murcia Spania [i Portugalia –

G. a Bla
lq
S i e
O

A da
Gua Córdoba
2381
DOC 3
n

Ali
Vf. La Sagra Lorca compara]ii geografice

st
A n d a l u z i a

Co
l
Odie

Câmpia Ge
P

\
e t i c anzora
a

A l g a r v e a B
nil
lm Cartagena
Pe fondul elementelor
Huelva Sevilla
r
A

Lagos i e Granada
Andaluziei i l
e

C. São Faro Sierra Nevada geografice comune oferite de

G. Cádiz r d iei 3478 Almeria
Vicente Jerez de la Frontera C o a luz Vf. Mulhacén mediul natural al Peninsulei
d
c

n Málaga
i A
C. Gata n \ Iberice, existã anumite dife-
Cádiz - ] i Costa del Sol
e r a
t
O

M
36° e d i ren]ieri. Portugalia, prin pozi]ia4°
0 45 90 135 180 225 km Algeciras Gibraltar (UK) M a r e a M 36°
8° 6° Str. G ibraltar 4° 2° 0°
spre Oceanul Atlantic,
2° benefici-
azã de precipita]ii importante,
Fig. 2 Spania [i Portugalia
care diminueazã ponderea iri-
ga]iilor. Centrul Spaniei este,
DOC 1 România [i Spania – elemente comune DOC 2 România [i Portugalia – elemente comune prin esen]ã, o regiune cu pre-
Elementele comune î[i au originea în extensi- Este cunoscut faptul cã popoarele, ]ãrile cipita]ii reduse, chiar aridã, care
unea Imperiului Roman, care a cuprins, la un [i comunitã]ile umane situate la extremitã]ile a necesitat realizarea unor mul-
moment dat, Hispania [i Dacia ca regiuni ale sale, unui spa]iu cultural comun (cum a fost tiple construc]ii hidrotehnice [i a
pozi]ionate la o anumitã distan]ã. lumea latinã din timpul Imperiului Roman), unor sisteme de iriga]ii; în
Dupã cum aratã Alexandru Busuioceanu, un au cele mai mari asemãnãri [i pãstreazã, Spania existã un adevãrat res-
cunoscãtor al culturii spaniole [i române, a avut fiecare, elemente arhaice netransformate. pect pentru utilizarea ra]ionalã a
loc deplasarea unei popula]ii semnificative de pe apei, atât în marile ora[e, cât [i
Este [i cazul Portugaliei [i al României, care
teritoriul actual al ]ãrii noastre în Peninsula în mediul rural. Turismul în
au elemente comune cum ar fi unele cuvinte
Ibericã, în epoca dezmembrãrii Imperiului Portugalia este adaptat caracteris-
[i obiceiuri. Textele portugheze pot fi citite [i
Roman [i a migra]iei popoarelor „barbare”. O ticilor sale atlantice, iar Spania
în]elese foarte u[or de cunoscãtori ai limbii
parte din aceste popula]ii au fost formate din go]i [i-a dezvoltat un turism litoral
române. Un element deosebit de interesant îl care valorificã ]ãrmul medite-
care, dupã o anumitã sta]ionare în spa]iul carpa- reprezintã modul de adresare pentru su-
tic, au ajuns în Peninsula Ibericã, ducând cu ei ranean [i Insulele Baleare. Existã
gerarea genealogiei, în Portugalia [i în anu- anumite afinitã]i între provincia
mituri [i legende cu origini în cultura dacicã.
mite regiuni din România. Astfel, existã locuri spaniolã Galicia [i Portugalia.
Existen]a unor denumiri cu o asemenea origine în
în ]ara noastrã, la sat, unde se spune, spre Diviziunile administrative ale
rândul nobilimii hispanice din Evul Mediu a fost
exemplu, „Ion al lui Vasile al lui Maria” (ceea Spaniei au grade diferite de
explicatã prin respectul ini]ial fa]ã de personajele
ce înseamnã cã Ion este al lui Vasile, care este autonomie fa]ã de autoritatea
reprezentate de aceste denumiri. Clasa de cava-
leri ai Spaniei care a preluat aceste denumiri s-a al Mariei). În portughezã se folosesc acelea[i centralã, în timp ce Portugalia
impus ca organizatoare a Reconquistei. sintagme, cu nume, evident, schimbate. are un caracter mai centralizat.

77
 GRECIA
Pozi]ie [i localizare. Grecia este situatã
în sudul Europei, având o largã ie[ire la
Marea Mediteranã (fig. 2), prin mãrile aces-
teia. Lungimea [i forma ]ãrmului [i legã-
turile tradi]ionale cu alte regiuni meditera-
neene, au facilitat dezvoltarea maritimã a
Greciei. Are elemente comune cu ]ara noas-
tr\ (DOC 1).
Mediul natural, mediteranean, este
influen]at de predominarea reliefului mon-
tan (cu Muntele Olimp, 2 913 m, cel mai
înalt), de articula]iile litoralului [i de mul]i-
mea insulelor.
Poten]ialul uman [i economic a fost
influen]at de integrarea europeanã, în
urma cãreia Grecia a cunoscut o dezvoltare
foarte rapidã (la care sectorul ter]iar con-
tribuie cu peste 70%).
Organizarea spa]iului geografic urmã-
re[te caracteristicile naturale, cu îmbinarea
spa]iului continental, peninsular [i insular,
a reliefului accidentat, cu suprafe]ele
reduse de câmpii [i articula]iile ]ãrmurilor,
care au facilitat dezvoltarea unor ora-
[e-porturi. Sistemul urban [i portuar
Atena-Pireu (fig. 1) concentreazã peste 1/3
din popula]ie [i din activitatea economicã a
Greciei.
În Europa, Grecia a avut o influen]ã
deosebitã prin multiple realizãri [i ini]ia-
tive. Se considerã cã modelul Greciei antice
stã la baza culturii [i civiliza]iei europene,
prin dezvoltarea [tiin]elor, a filosofiei, artei,
mitologiei [i democra]iei.
Imperiul Bizantin (continuator al pãr]ii
de est a Imperiului Roman) a fost un terito-
riu grecesc. Muntele Athos (organizat ca
regiune autonomã în cadrul Greciei),
reprezintã principalul centru ecumenic al
ortodoxiei sud-estului european.
Problemele geopolitice rezultã îndeo-
sebi din istoria acestei pãr]i a Europei.
Grecia are anumite probleme negociabile
cu Turcia, dar [i cu alte ]ãri din apropiere
(Macedonia [i Albania).
Prezen]a mondialã a Greciei este afir-
matã prin prezen]a mondialã a flotei pro-
prii sau sub pavilionul ]ãrii.
78
AUSTRIA TERMENI
Pozi]ie [i localizare. Austria, un stat mic, Polis – ora[-stat în Grecia
este situatã în Europa Centralã [i nu are Anticã.
ie[ire la mare (fig. 3). Prin pozi]ie, realizeazã Alpin – sistem montan, tip de
legãtura între regiuni [i ]ãri europene situate peisaj, etaj bioclimatic, care carac-
în nord [i sud, în est [i în vest. terizeazã Mun]ii Alpi [i reprezin-
Mediul natural este determinat de pre- tã o proprietate aplicabilã pentru
regiuni cu dezvoltare verticalã.
dominarea regiunilor alpine [i a fluviului
Imperiul Habsburgic – im-
Dunãrea. Alpii ocupã cea mai mare parte a periu din centrul Europei, cu-
teritoriului ]ãrii (cu altitudini maxime de prinzând diferite regiuni [i
3 797 m), Austria fiind cea mai „alpinã” ]arã. popoare, având capitala situatã la
Poten]ialul uman [i economic este ridi- Viena.
cat în raport cu dimensiunile teritoriului; în Olimpic – termen generic,
structura produc]iei industriale, de[i ser- care se referã la jocurile sportive
viciile ocupã locul principal, industria are o cu originea în Grecia Anticã,
pondere importantã (prin industria chi- amintind denumirea Muntelui
Olimp.
micã, electronicã [i metalurgicã). Formarea
sa ca stat modern este relativ recentã (1918).
Organizarea spa]iului geografic este
influen]atã de sistemul alpin [i de Dunãre,
precum [i de situarea regiunii mai joase [i
bine populate (Câmpia Vienei), care este
situatã în nord-vestul ]ãrii. De[i regiunea
capitalei concentreazã cea mai mare parte
din popula]ie [i activitã]ile economice, sis-
temul modern de transporturi asigurã,
chiar în condi]iile reliefului accidentat, o
legãturã foarte bunã [i rapidã pe întregul
sãu teritoriu.
În Europa, Austria se distinge ca stat
descendent din Imperiul Habsburgic
(DOC 2). Este consideratã o ]arã cu o
importantã tradi]ie muzicalã [i culturalã.
Problemele geopolitice, în cazul Aus-
triei, sunt influen]ate de pozi]ia sa de ]arã
neutrã (nu este membr\ NATO). Neu-
tralitatea nu este atât de tran[antã ca în
cazul ]ãrii vecine, Elve]ia, din cauza aparte- Fig. 1 Atena
nen]ei la Uniunea Europeanã. În prezent,
joacã un rol activ, prin expansiunea eco-
ACTIVIT|}I
nomicã [i financiarã, îndeosebi spre est, în
]ãri [i regiuni apropiate. 1. Identifica]i printre ]ãrile
Popula]ia Austriei, de[i este de origine europene pe aceea care are cele
mai multe asemãnãri cu Austria
germanã (vorbind limba germanã), se con-
[i preciza]i care sunt asemãnãrile
siderã diferitã de cea a Germaniei.
[i deosebirile dintre acestea.
Legãturile Austriei spre Europa Meditera- 2. Men]iona]i elemente, con-
neeanã sunt aparent dificile, din cauza cep]ii, practici care î[i au originea
reliefului accidentat, dar sunt compensate în Grecia anticã [i sunt, în
printr-un sistem modern de autostrãzi [i prezent, în situa]ia de a fi utilizate
cãi ferate. la nivel mondial.
 20° 22° 24° 26° 28°
B U L G A R I A
România [i Grecia –
Fig. 2 Grecia I A DOC 1
O N elemente comune
C E D Va
M A Ne

rda
L. Nestos sto
Serrai Drama s Komotini La origine douã popula]ii

r
St

Evros
ri mo T r a c i a
indoeuropene înrudite, tracii [i grecii

T
Kavala

Ax
n
Amphipolis

io
M. Marmara
IA

Florina Salonic au ocupat spa]ii diferite ale sud-estu-

s
M a c e d o n i a G.
N

St I. Samothráki s
rim I. Thassos aro lui european. Coloniile [i ora[ele
A

le
Pen. Calcidic\ S
G.

on
on

ne
Katerini

G.
B

grece[ti de la Marea Neagrã (Histria,

U
km
∴OlinthosG

da
M - ]

40°
L

Ter

ar
Vf. Smólikas
ia Mt. Olimp G. .A Athos
A

D
Al
40° 2637 gio I. Limnos Callatis) au fost primele centre

ma
2917 Ka

r.
ss n

St
iko
an Or
dr os urbane de pe teritoriul actual al

s
Ioannina
i

Meteora a
Te
)(

E p i r Pinios Larissa României. Convie]uirea îndelungatã

i

R
I. Corfu ∴
s a

(Kerkira) Dodona Trikala Volos

dintre greci [i români în spa]iul de
P

l i

I-le Spo

a
n
i

Arta rad
influen]ã al Imperiului Otoman [i
a

I. Paxos d e de

r
Lamia No I. Lésvos
∴ practicarea religiei ortodoxe au fãcut

C
I. Lefkas

rd
Termopile I. E
M a

e
)( Vf. Parnass
2457
ube
ea
I. Skyros ca, în anumite momente, scopurile
Delfi ∴ B e o ] i a Halkida

a
I. Itháki na]ionale sã fie asemãnãtoare. Pe te-
r e

I. Chios
Patras Teba ∴

reu
I. Kefallinia G. C A t i c a Marathon 38°
orint ritoriul României s-a înfiin]at [i a
a

I
afi
38° (Kefaloniá) Pireu
G.

A r .K func]ionat Eteria, organiza]ie care a

E
I. Zante 2376 ∴ Megara I. Samos
I o

Pyrgos c a d
Pe

Str
Corint Atena alion I. Ándros
I. Ikaria
t

∴Olimpia i a Micene militat [i a realizat independen]a

g
(Athinai)
n i

∴
I -le

G. K Tripoli ∴Epidaur I. Tinos

na]ionalã a Greciei. Minoritatea ele-

A
ip
c

Pen. Pelopones

e
I. Mykonos
G.
a

I-l
nã din România a fost prezentã în
\

rissia

Ar

e
e
go

Kalamata∴Sparta I. Náxos
La activitatea economicã [i comercialã a

Sp
lid

co I. Páros
ei
G. M

2407
M

or
ni mai multor ora[e din ]ara noastr\. În
Ci

a I. Amorgos

ad
a

esin

G. Lak

cl

prezent, Grecia are o importantã

e
I. Milos
r

d
iak

a
e

e I. Thira Su I. Ródos
prezen]ã economicã [i financiarã în
d

C. Tainaron
a

onia

d 36°
M
M

(Matapan) I. Kythira (Santorin)

a
St
36°
e societã]i comerciale mari [i bãnci si-
r.
r e

K
d
ar
i t a tuate pe teritoriul României —
pa
C r e
th
I. Antikythira
e r t e i
os
a n I. Karpathos Romtelcom, Banca Româneascã,
St

\ Iraklion
r.

I. Kásos Piraeus Bank.

K

0 40 80 120 160 200 km 2452

as

Mt. 2456∴
os

I d a Knossos 2148
0 200 1000 2000 peste 2000 m I. Creta ∴Phaistos
24° 26° 28°

10° 12° 14°

H
16° România [i Austria –
C E I A DOC 2
Fig. 3 Austria Gmünd elemente comune
SLO
A

O serie de elemente comune î[i

I

V A C va

KremsStockerau
B au origini mai îndepãrtate sau mai
Mo
N

Inn
Linz
ra

St. Pölten apropiate (rezultate din exten-

az

a
IA

A Dun\r e
in

Wels
un Viena siunea Imperiului Roman [i a Im-
ul

M a Steyr i e i Baden Leitha

Tr tr
od. Aus
V i e n ei

48°
R EnnP periului Habsburgic). Dunãrea re-
yr

Wiener Neustadt
Ste

s
E
G Salzburg Salza prezintã o axã naturalã de legãturã
Est z L. Neusiedl
10°
Alp
ii de Mürt Enn
s între cele douã ]ãri. Influen]a aus-
Vf. Zug Alpii Salzburgului iei
n Leoben S t y r
I A

h 2963
e url J o s
triacã în apari]ia [i dezvoltarea
Mu

L. Boden
Lec

Alp Innsbruck Inn 2941

u ii
p
r

ii A T a Ta u e r n metalurgiei feroase din zonele

Fe

lga A l p i i
LIEC

i
A

u
st

lt 2862
Ta u e r n u l ~ n a Graz
HTE

rit

Mur
A

Jundenburg
Re[i]a [i Hunedoara (cu peste douã
z
NST

tzt al er
M-]ii Ö 3674 3798
EIN

Raab
G

Vf. Grossglockner Colinele

E
LV
47°
secole în urmã) este un element
N

3768 Spittal
E} Vf. Wild I Styriei
A l p Drava
U

IA T i i C Klagenfurt Drava cunoscut de mult timp; dezvoltarea

a r n
0 25 50 75 100 125 km
A i c i A acestor regiuni a fost consecin]a
L M-]ii Karawanken I
0 200 500 1000 1500 2000 3000 peste 3000 m I N pierderii de cãtre Imperiul Habs-
A E
O V
10° 12° S 14° L 16°
burgic a altor regiuni cu resurse
similare. În ultimii ani, Austria este
DOC 3 Grecia [i Austria – compara]ii geografice
o prezen]ã activã în România, în
Hãr]ile de mai sus sugereazã cã în cazul maritim al Greciei [i cel continental, închis, al sectorul petrolier (OMV – Petrom)
acestor douã ]ãri, ne aflãm în prezen]a unor ca- Austriei. Elementele de asemãnare rezultã din [i bancar (BCR – Erste Bank).
racteristici geografice cu elemente de diferen- relieful predominant montan al celor douã ]ãri Arhitectura [i organizarea unor
]iere, dar [i anumite aspecte comune. Elementul [i din concentrarea demograficã [i economicã ora[e (Timi[oara [i Arad) este simi-
principal de diferen]iere îl constituie caracterul în cazul celor douã capitale. larã cu cele din Austria.

79

cap.II
3 3.3 CELELALTE }|RI ALE UNIUNII EUROPENE*
Belgia (fig. 2) se caracterizeazã prin
„divizarea” sa interioarã, lingvisticã [i cul-
turalã în douã comunitã]i: flamandã (cu 60%
din popula]ie) [i valonã (cu 40% din
popula]ie) [i prin situarea la Bruxelles a
„capitalei” Uniunii Europene. Divizarea
interioarã a Belgiei în cele douã comunitã]i
are origini foarte vechi; Imperiul Roman a
avut limita nordicã în teritoriul mai înalt,
deluros, al Belgiei actuale de unde spre nord,
în regiunea de câmpie, mai joasã, erau
prezente popula]ii germanice. Densitatea
mare a popula]iei (de peste 300 loc./km2) [i
concentrarea economicã fac din Belgia un
stat cu o deosebitã utilizare antropicã a medi-
ului natural. Spa]iul geografic este organizat
în cele douã regiuni — Flandra, Valonia — la
care se adaug\ regiunea capitalei, având con-
centrãri semnificative în marile ora[e
(Anvers, Liège, Charleroi – fig. 1). Belgia este
consideratã sediul „administrativ” al Uniunii
Europene (având caracteristicile unei capitale
a acesteia), sediul NATO [i al unor institu]ii
interna]ionale.
Olanda (fig. 2). Denumirea de Olanda,
utilizatã în multe ]ãri pentru a desemna
Regatul }ãrilor de Jos, este relativ impro-
prie, deoarece Olanda reprezintã doar o
regiune a }ãrilor de Jos (iar olandezii con-
stituie o parte a neerlandezilor). Aceastã
asociere este par]ial justificatã de concen-
trarea în aceastã regiune (Olanda) a acti-
vitã]ilor economice, financiare, comerciale,
politice [i administrative în principalele
ora[e (Amsterdam, Haga, Rotterdam). Aici
se aflã situatã [i conurba]ia cunoscutã sub
numele de Ranstad. Mediul natural se ca-
racterizeazã prin influen]ele atlantice [i
relieful de câmpie (situat, pe alocuri, sub
nivelul mãrii). În peisajul Olandei, polde-
rele constituie un element specific.
Poten]ialul uman [i economic se caracte-
rizeazã printr-o concentrare deosebitã a
popula]iei (cu peste 400 loc./km2), a activi-
tã]ilor comerciale în portul Rotterdam (al
doilea din lume) [i prin activitã]i semnifica-
80
TERMENI
Benelux – denumire generic\
pentru Belgia, Olanda [i Lu-
xemburg.
tive în celelalte ora[e. Olanda constituie o
Polder – suprafa]\ de teren care
importantã putere economicã [i comercialã a fost transformat\ `n uscat prin
a Europei [i a lumii contemporane (cu `ndiguiri succesive ale unei por-
aproximativ 3% din economia mondialã, ]iuni din mare.
ceea ce reprezintã foarte mult prin rapor-
tare la popula]ie [i la teritoriu). Spre deose-
bire de alte ]ãri, Olanda are resurse semni-
ficative de gaze naturale ([i mai pu]in de
petrol) situate în partea de nord a ]ãrii [i în
Marea Nordului.
Luxemburg este un stat mic ca întindere,
dar cu o pozi]ie proeminentã în cadrul
Uniunii Europene [i în lumea contemporanã.
Metalurgia feroasã are o mare importan]\ la
nivel na]ional (bazatã ini]ial pe minereurile
de fier din apropiere), cât [i interna]ional. Un
element specific îl reprezintã dezvoltarea
deosebitã a sistemului bancar (cu peste 200
de bãnci), nivelul foarte ridicat de capi-
talizare [i prezen]a unor institu]ii europene
(legate de justi]ie [i activitã]ile financiare).
Irlanda (Éire în irlandezã) este o ]arã si-
tuatã în insula Irlanda din arhipelagul bri-
tanic, împãr]itã între aceastã ]arã [i Ulster
(sau Irlanda de Nord), care face parte din
Regatul Unit. Irlanda se caracterizeazã
printr-un spor natural ridicat [i o puternicã
dezvoltare economicã. Aceasta este concen-
tratã foarte mult în zona capitalei (Dublin),
cu 1/3 din produc]ia economicã.
Fig. 1 Charleroi
În popula]ia actualã a Statelor Unite, cel
mai numeros grup na]ional îl constituie
descenden]ii irlandezilor.
Danemarca se distinge printr-un mediu
natural omogen, desfã[urat pe o regiune
foarte joasã, formatã din Peninsula
Iutlanda [i diferite alte insule. Are o pozi]ie
importantã în tranzitul dinspre Scandi-
navia spre Europa Centralã [i dinspre
Marea Nordului spre Marea Balticã. Este
ACTIVIT|}I
un stat cu o economie foarte dezvoltatã.
Are douã regiuni autonome (Groenlanda [i 1. Identifica]i [i explica]i ele-
mentele de asem\nare dintre
insulele Feroë), dintre care Groenlanda este
Belgia, Olanda [i Luxemburg.
cea mai întinsã insulã de pe glob. Danezii 2. Demonstra]i c\ ora[ul
reprezint\ o popula]ie predominant de Bruxelles este [i capitala Uniunii
origine scandinavã. Europene.
 3° 4° 5° V e s t 6° I. Schiermonnikoog 7°
ACTIVIT|}I
de I. Ameland
ce Delfzijl
i si I. Terschelling 1. Compara]i Olanda
Gr on ing en

i
r Leeuwarden cu Danemarca [i identifi-

F
I. Vlieland
Groningen ca]i câte dou\ asem\n\ri [i

e
l
F r i e s l a n d dou\ deosebiri `ntre aces-

I-
I. Texel

l
53° 32 Assen 53°
g 19 tea.
De Helder Di

u
2. Groenlanda poate fi
Emmen considerat\ o parte com-
d
L. Ijssel D r e n t e

d
Hoogeveen
ponent\ a Uniunii Euro-

n
pene? Argumenta]i de ce.
r

G
a
Noord

n
Flevoland Zwolle Vecht

rke
o

Ma
l
Holland Lelystad
Overijssel

L.
Haarlem Amsterdam

A
l
Almelo
N

Deventer

D
Apeldoorn

Ijssel
H U t r e c h t Amersfoort

E
Enschede
Haga Leiden Utrecht

N
Zoetermeer Gelderland
a

52°
52°
Z u i d Arnhem
k

A
Le
Nijmegen
e

Rotterdam
H o l l a n d Waa l

R
L
Dordrecht
d
r

R
in
n

Noord

Ma
a

O
a

as
l

Tilburg
e

B r a b a n t Helmond
e

Breda
M

Vlissingen Eindhoven

M
g
Bruges Anvers
b u r

(Antwerpen)
C an
Ostende C â m p ie a .
Gand eld Al 51°
51° be
F l a n d r a
L i m

(Gent) ch S Malines er rt
Dem

A
Genk
F l a n d r e i Louvain (Leuven)
Ypres s Courtrai Anderlecht Bruxelles Maastricht
Ly lde er
c he d (Brussel)
n

B E L G I A
De
S

Tournai Liège
B r a b a n t e
N

us
Me 694
Namur Am bl M-]ii
Mons
Charleroi év
e
the

Hautes
699
F
Meuse

ur

bre Fagnes
Sam
O

651
R V a l o n i a
I

P o d.
A Chimay
Couvin 50°
50°
A r d e n n i
N Sûre Diekirch
S
} Neufchâteau
LUXEMBURG
A
le auer
sel

Semois Redange
A
Mo

0 25 50 75 100 125 km Differdange

Luxembourg
−20 0 100 200 500 peste 500 m Dudelange Fig. 2 Belgia, Olanda,
3° 4° 5° 6° 7° Luxemburg

Cele trei ]ãri redate cartografic sunt reunite, uneori, sub denu- limba francezã. În Luxemburg se considerã cã existã o limbã aparte,
mirea comunã de Benelux. Existã o anumitã întrepãtrundere de cu elemente franceze, germane, [i olandeze, denumitã luxem-
naturã geograficã [i istoricã între caracteristici ale acestor ]ãri [i între burghezã. Olanda se distinge prin întinderile mari cu teritorii situate
comunitã]ile umane. Astfel, partea de nord a Belgiei, denumitã sub nivelul mãrii [i provenite, în parte, din îndiguirea acestora (de-
Flandra, are o popula]ie de origine germanicã foarte strâns legatã de numite poldere). Sistemul de canale din cele trei ]ãri leagã râurile
locuitorii Olandei. Partea sud-esticã (Luxemburg, care acoperã principale [i cursurile acestora cu estuarele. Porturile Rotterdam [i
Podi[ul Ardeni), are asemãnãri geografice cu Marele Ducat al Anvers (cele mai importante porturi europene) reprezintã adevãrate
Luxemburgului. În partea sudicã a Belgiei, Valonia, se vorbe[te centre de convergen]ã a transporturilor continentale [i maritime.

81
 Suedia este un stat întins, dar pu]in
populat. Prin diviziunile regionale (Norr-
land în nord, Svealand în centru [i
Götaland în sud), are o organizare atât lati-
tudinalã (de la nord la sud), cât [i transver-
salã (de la regiunea montanã înaltã la
podi[ul central [i câmpia glaciarã litoralã).
Amenajarea hidroenergeticã a râurilor,
resursele de minereu de fier [i dezvoltarea
economicã modernã (concentratã la
Stockholm, Malmö, Göteborg) asigurã
suedezilor un nivel de trai foarte ridicat.
Finlanda (Suomi în finlandezã) este, de
asemenea, un stat întins [i pu]in populat.
Finlandezii, împreunã cu ungurii [i
estonienii, fac parte din grupul de popula]ii
ugro-finice, originare din Asia Centralã.
Aproape întregul teritoriu al Finlandei îl
reprezintã o regiune de podi[, dezvoltatã
pe un substrat foarte vechi, modelat inte-
gral de calota glaciarã cuaternarã din nor-
dul Europei [i cu altitudini de câmpie;
modelarea glaciarã a generat denivelãri, în
care s-au format un mare numãr de lacuri,
ceea ce s-a reflectat [i în denumirea aces-
teia, de „]ara celor o mie de lacuri”.
Þãrile baltice (Estonia, Letonia [i
Lituania) au anumite legãturi cu ]ãrile
nordice, datoritã popula]iilor cu origini
comune. Includerea acestora, în anul 2004,
în Uniunea Europeanã le-a permis o
deosebitã dezvoltare economicã.
Polonia (fig. 2), prin dimensiunile teri-
toriale [i demografice, precum [i prin
pozi]ia pe care o are în Europa, devine o
]arã importantã a Uniunii Europene. De[i
produc]ia de cãrbune s-a diminuat, Silezia
rãmâne un bazin huilifer important la nivel
mondial, fiind cel mai mare din Uniunea
Europeanã. Aici s-a dezvoltat o importantã
concentrare urban-industrialã, Katowice
(cu peste 3,3 mil. loc.). Teritoriul este orga-
nizat pe direc]ia sud-nord, pe cele trei
trepte principale de relief, spre Marea
Balticã [i porturile sale.
Cehia (fig. 3) se suprapune unei regiuni
naturale [i istorice denumite în mod gene-
ric Boemia. La aceasta se adaugã un spa]iu
82
de interferen]ã naturalã [i umanã între TERMENI
zona de podi[ hercinic (Podi[ul Boemiei [i Ugro-finic – grup de popoare
mun]ii înconjurãtori) [i sistemul montan [i familie lingvisticã cu origini în
carpatic, reprezentat de o zonã depresio- Asia Centralã.
narã (Moravia). Cehia este un stat dezvoltat Concentrare urban-industri-
din punct de vedere economic [i are toate al\ – concentrare teritorial\ a
popula]iei, ora[elor [i activit\]ilor
caracteristicile unei ]ãri central-europene.
industriale, pe un teritoriu co-
Ora[ul Praga reprezintã o atrac]ie econo- mun, relativ bine determinat.
micã [i turisticã semnificativã pentru ]ãrile
din vestul Europei.
Slovacia (fig. 4) este un stat carpatic,
mãrginit de Dunãre, pe care se aflã situatã
[i capitala ]ãrii, Bratislava. Economia s-a
transformat sensibil în ultimii ani, pãstrând
însã caracteristici anterioare care derivã din
exploatãrile de cãrbuni [i din metalurgia
v
feroasã [i neferoasã (Nitra, Kosice). Are o
importantã minoritate maghiarã. Legã-
turile principale ale Slovaciei sunt în con-
tinuare cu Cehia, ambele ]ãri provenind din
divizarea pa[nicã a Cehoslovaciei. Ca întin-
dere [i aspect al peisajului, Slovacia este cel
mai reprezentativ stat carpatic.
Slovenia este primul stat din fostul te-
ritoriu al Iugoslaviei care s-a integrat în
NATO [i în Uniunea Europeanã. Spre
deosebire de celelalte state ale Iugoslaviei,
nu a suferit rãzboaie interetnice [i nu face
obiectul unor dispute teritoriale.
Malta (fig. 1) constituie, pe un teritoriu
foarte redus, o importantã concentrare
umanã (densitatea popula]iei este extrem Fig. 1 Malta
de ridicatã, fiind de 1 200 loc./km2). A avut
un rol deosebit în istorie, prin pozi]ia sa în
mijlocul Mãrii Mediterane. Turismul ACTIVIT|}I
reprezint\ o ramur\ foarte important\, 1. Compara]i cele trei hãr]i de
asigurându-i resurse financiare foarte mari. mai sus [i identifica]i elemente de
Republica Cipru, locuitã predominant asemãnare [i cele de diferen]iere
între acestea; ave]i în vedere ur-
de greci, poate fi consideratã o insulã a mãtoarele criterii: pozi]ia în Eu-
Europei (mai ales dupã integrarea în ropa, aspectul general al reliefu-
Uniunea Europeanã), dar este perceputã ca lui, caracteristicile climei [i ale
un spa]iu asiatic. hidrografiei, consecin]ele carac-
Croa]ia, integrat\ recent `n Uniunea teristicilor geografice asupra
transporturilor.
European\ (2013), este o ]ar\ relativ mic\,
2. Preciza]i douã elemente
are un relief variat, care spre Marea semnificative pentru fiecare ]arã,
Adriatic\ formeaz\ un ]\rm cu insule (dal- care eviden]iazã asemãnãri sau
matin) [i are un mare poten]ial turistic. aspecte comune cu ]ara noastrã.
 17° 19° 21° 23°

Fig. 2 Polonia a M \ Gdynia G. Gdansk

\
l \ ic F E D. . R U S | LI În cazul Poloniei (fig. 1), se poate observa scãderea
ra alt TU

ri
B Gdansk
M a r e aKolobrzeg t o AN
i B a l t i c e

i
i
L Koszalin i IA altitudinalã a reliefului în trepte, spre Marea Balticã.

ie
54° a n i e 54°
Swinoujscie i a Elblag u r

Ca
m p er a z Teritoriul ]ãrii îmbinã regiuni alpine, regiuni hercinice

n.
C â m

B
Olsztyn M
Po

El
G. Szczecin Elk
e

bla
le e l

la
ine Ilawa [i întinsa câmpie glaciarã, care ocupã cea mai mare

E
Vistu
i n Lacurile
G

Szczecin Col o l Mazuriei

C \ parte a suprafe]ei ]ãrii. De altfel, traseul vãilor princi-

L
Grudziadz
E

Bydgoszcz ec
a n Bialystok
Notec Torun Drw l o pale (Vistula, Odra) sugereazã direc]ia de retragere a

A
Lomza
R

rew
Gorzow o Narew

Vis
P

Na
i a
C â m p Bug ghe]arului de calotã care a acoperit câmpia glaciarã. O
O

R
M

tula
l \
dr

W
Warta Wloclawek
a

C â r aPlock

kr
i e i
C e n t
v

a
m p i a M a z o
caracteristicã o reprezintã [i existen]a unei concentrãri

U
A

Poznan
Var[ovia

S
urban-industrialã semnificative (cu peste 3,3 milioane
N

52° a 52°
Zielona Obr S u
Pr

Góra p i a d i
locuitori), situatã în jurul ora[ului Katowice, cu origini
os
I

c
m Lódï \
na

Od
ra â Kalisz
A

U
C a
â
m
Pilic în exploatarea huilei [i apoi în industria siderurgicã.

W
p

iep
Are anumite asemãnãri cu zona Ruhr din Germania; `n

C
Jelenia Góra i a Radom Lublin

rz

Bu
M Wroclaw Wart

g
-] S a Pod
ii i l i[
Czestochowa Kielce Lysa Goul prezent, se aflã într-un proces de restructurare, care se

R
Su e ra
z P o d i [ u l
de i e Opole
Podi[ul Poloniei Mici va baza într-o mãsurã mai micã pe exploatarea cãr-

a
]i i L u b l i n

ul

A
st
bunilor.
Vi
rpa
C Katowice rec a tic\
Od

Klodzkó
aP
ne Rzeszow
ra

Sa
E s iu

I
50° Cracovia Polonia se individualizeazã printr-o relativã echili-

n
H r e 50°
D ep Tarnów
I

N
Aglomera]ia urban\ Katowice A Subcarpa]ii Pol
onezi brare a re]elei urbane, în sensul cã principalele ora[e de
Bielsko-Biala

A
0 30 60 90 120 150 km 1725
M-]ii Tatra M-
]ii B eski rang doi sunt repartizate echilibrat [i au dimensiuni
0 200 500 1000 1500 peste 1500 m Zakopane z
I A demografice asemãnãtoare.
i

S 2499 Vf. Rysy C

15° 17° 19° L O V A 21° 23°

0 200 500 13° 1000 2000 m 14° 15° 16° 27°

P 51° Fig. 3 Cehia

O
I A
N L
M D…in Liberec
A 1602
M- O
E R ri
Elba ]ii
G
lif
e Ústi nad Labem
a
Su
de
]i
ACTIVITATE DE GRUP
ta
r

e
Jize

M 1244 C Trutnov
El

Ohre âm
ii
ba

] 17° 18°
M- pi N
a Analiza]i o hartã [i o listã a ]ãrilor
Ja
M vorn

Karlovy-Vary Hradec Králové I

Cheb Kladno Praga E l
-]i ik

be
i y

A care formeazã Uniunea Europeanã.

Or

50° 983 i a Krnov

lic

ounk Pardubice 1492 1115 50°

er
e

Kolin M
Je -]ii
Forma]i grupe de câte 2-3 elevi. Discuta]i
B

Mñe
Mora

^
Sazava
M-]ii P\d

Plzen M a „eská se Ostrava

între voi [i alege]i (prin negociere sau
G

s i v TÍebová nik
va

uz u l y
va a
Úsla

db B o e m r a er
va

Od (Od prin tragere la sor]i), pentru fiecare

urea

i e i
a

Podi[ul l
Vlta

R
E

Olomouc
Úhla

va

u 1324
Cehiei Centrale i[ Be…va izi grup, una dintre ]ãrile prezentate (pot sã
Ceh

v
Svitav

Tabor dJihla a sk
Svra
iei

o va r Be
R

o nu fie alese toate ]ãrile).

ice

P i
Otava
-]i
tka

Jihlava M
a
ñn

Pisek - M
Zlin
o Trebi…
Lu

Brno A Ave]i în vedere urmãtoarele pro-

M

ice

h
M

I
an

49° e
a
-]

C
Bl

rav

C 49° bleme, pentru fiecare dintre ]ãri:

ii

A
A

Mo
S

1362 Ceské ia V
C â m pr i i
um

N Budejovice
Dy
Dun\ L
O  informa]ii geografice generale
av

I Vl Znojmo je S
BÍeclav
a

A tav
a
0 25 50 75 100 125 km
(climã, popula]ie, ora[e, activitã]i eco-
A U S T R I A
13° 14° 15° 16° 17° 18° nomice);
 informa]ii cartografice (hãr]i ale
17° 18° 19° 20° 21° 22°
0 200 500 1000 2000 peste 2000 m P O L O N I A ]ãrii, planuri ale unor ora[e);
 informa]ii referitoare la mijloacele
L. Orava
„adca t M-]i
Ves i B
ii de es
M-]ii Beskiz gura va p rad
a Po kiz de transport, elemente ale vie]ii sociale [i
Lab

\ r
Topla

ðilina -]ii M avei O 2655 Vf. Gerlachovka ii

I A M Or 2250 M-]ii Tatra To de
r
culturale, repere financiare, obiective
ore

H Vf. Bystra ys Es
i

E Poprad 1290 a 49°

lb

Ruzomberok
ra i
c

C Prešov t
at ]
A

Va
49°
]i
i
iF
Martin h
a r p a Humenné turistice.
a -]i \ ra i 2043 i C
U C R A I N A

rp ic M at- ] M-]ii Vihorlat

Realiza]i, în fiecare grup, câte o ca-
Ca M M iF Ta t r a M i c \
M-]i
i Tren…in -]i are Mn - ] i i Michalovñce
M M vac i Košice
Slo racterizare cât mai obiectivã [i convingã-
Ondava

Hr M- ]ii Me tal ife ri

o Uh
Banská Bystrica
Topol…any toare a ]ãrii alese, pe baza prelucrãrii
Vah

Zvolen
A

1346
Piešt’any Podi[ul informa]iilor de mai sus, în scopul
a

Rim
ici
I

Nitr
iM

Krupinei Lu…enec
Trnava prezentãrii acesteia colegilor vo[tri.
av
a]i
Mo

Nitra
a
R

a
pinic
rp
rav

Ca

Levice
Aduce]i argumente care sã trezeascã in-
a
T

D un C
Kru

\re â
Hr

Bratislava D a m Ipel teresul celorlal]i pentru cunoa[terea [i

on

u Mic\ p
S

48°
n i a Nové Zámsky
\ vizitarea ]ãrii. Dupã prezentarea realiza-
U

ri A
i Komárno tã de colegii vo[tri, adresa]i întrebãri [i
A

D un\rea I
R
U
N G A 0 25 50 75 100 125 km
rãspunde]i, de asemenea, celor refe-
Fig. 4 Slovacia
17° 18° 19° 20° 21°
ritoare la ]ara pe care a]i prezentat-o.

83

DIVIZIUNI REGIONALE {I ORGANI-
cap.II
4 ZAREA SPAÞIULUI GEOGRAFIC ÎN
UNIUNEA EUROPEANÃ
Diviziunile regionale ale fiecãrei ]ãri au
rezultat în urma unor evolu]ii de naturã
istoricã, politicã, economicã [i administra-
tivã. Foarte rar acestea sunt comparabile
(dupã suprafa]ã, popula]ie, raportul dintre
popula]ia majoritarã [i minoritã]i, structurã
religioasã, putere economicã).
Diviziunile regionale ale fiecãrei ]ãri au
denumiri diferite (regiuni, landuri, dis-
tricte, teritorii, provincii, voievodate, jude-
]e), care provin din tradi]ia acestora.
În divizãrile regionale pot fi întâlnite
mai multe criterii, avute în vedere în mod
explicit sau implicit. Acestea sunt: eficien]a
administrativã, caracterul istoric, etnico-mi-
noritar, lingvistic, confederativ [i economi-
co-statistic.
Diviziunile de acest fel sunt, în cea mai
mare mãsurã, unitã]i teritoriale, adminis-
trative [i, uneori, unitã]i de naturã istoricã.
Acestea diferã de diviziunile naturale ale
teritoriului [i de regiunile geografice.
În unele ]ãri, criteriul istoric este deter-
minant, cum ar fi cazul landurilor germane.
În alte ]ãri existã preocupãri de conturare a
unor regiuni pe baza unor criterii mai com-
plexe, de naturã economicã [i istoricã; un
exemplu în acest sens îl reprezintã regiu-
nile din Fran]a, cu diviziunile interioare
componente (departamente). În cazul altor
]ãri existã un decupaj cultural, social [i
istoric (în cazul provinciilor spaniole [i al
provinciilor din Italia).
Indiferent de caracterul unitã]ii admi-
nistrative, un rol foarte important îl are
existen]a unor centre urbane cu mare pute-
re de atrac]ie asupra regiunii înconjurã-
toare, precum [i dimensiunea capitalei în
raport cu popula]ia totalã [i celelalte ora[e.
Raportul dintre popula]ia unui stat [i
popula]ia capitalei, dimensiunile demo-
grafice ale altor ora[e în raport cu popula]ia
84
capitalei [i unit\]ile administrative, repre-
zintã bune indicii ale modului de organi-
zare intern\ a spa]iului geografic din
fiecare ]ar\ (DOC 1).
Pentru uniformizarea raportãrilor sta-
tistice, Uniunea Europeanã a adoptat, în
1989, un sistem denumit „Nomenclatorul
Unitã]ilor Teritoriale Statistice”, prescurtat
(NUTS). Aceastã viziune încearcã sã com-
patibilizeze, sub raportul statisticii teritori-
ale, unitã]ile regionale din fiecare ]arã.
Existã patru niveluri, dintre care NUTS 1
presupune unitã]i teritoriale cu 3-7 mi-
lioane locuitori, NUTS 2 cu 0,8-3 milioane
locuitori, celelalte douã (NUTS 3 [i
NUTS 4) fiind mai mici. Chiar în aceste
condi]ii existã diferen]ieri mari între re-
giuni considerate `n aceea[i categorie.
Ca rezultat al acestui nomenclator sta-
tistic, în România a fost imaginat un sistem
de raportare statisticã pe a[a-numitele
„regiuni de dezvoltare”, care nu au o
func]ie efectivã, ci reunesc doar mai multe
jude]e (fiecare dintre acestea reprezentând
o unitate teritorialã cu un caracter func-
]ional).
Organizarea spa]iului geografic repre-
zintã o activitate de optimizare a ele-
mentelor componente pentru realizarea
unei dezvoltãri cu unele caracteristici dura-
bile. Existã mai multe niveluri [i categorii
de teritorii asupra cãrora se exercitã organi-
zarea spa]iului geografic. Sub raportul ca-
tegoriilor de teritorii [i al tipului de organi-
zare a spa]iului, pot fi distinse: organizarea
spa]iului urban [i rural, organizarea
spa]iului agricol, industrial, turistic, orga-
nizarea spa]iului natural [i a celui uma-
nizat etc.
O imagine general\ [i sintetic\ a orga-
niz\rii spa]iului socio-economic este redat\
cartografic al\turat (fig. 1).
TERMENI
NUTS – nivel de accep]iune
regionalã, numerotat de la unitã-
]ile de dimensiuni mari (NUTS 1)
spre cele mici (NUTS 4), constru-
ite pentru raportare statisticã, în
conformitate cu nomenclatorul
unitã]ilor teritoriale statistice,
elaborat de Uniunea Europeanã.
Land – regiune a unui stat
federal, rezultatã în urma unei
evolu]ii istorice, nemodificatã
prin schimbãri administrative.
Regiune de dezvoltare – uni-
tate teritorialã care are un carac-
ter statistic, creatã în ]ara noastrã
pentru a reuni jude]ele situate
într-o anumitã parte (NV, SV, S,
SE, N [i Centru), în vederea com-
patibilizãrii statistice cu unitã]i
teritoriale asemãnãtoare celor din
Uniunea Europeanã.
ACTIVIT|}I
1. Compara]i datele referi-
toare la ]ãrile redate alãturat
(DOC 1) [i preciza]i raportul din-
tre popula]ia totalã a ]ãrii, gradul
de urbanizare, popula]ia capi-
talei, raportul dintre popula]ia
]ãrii [i cea a capitalei.
2. Care sunt ]ãrile europene
cu asemãnãri mai semnificative
cu ]ara noastrã în privin]a rapor-
tului dintre popula]ia totalã a
]ãrii [i cea a capitalei?
DOC 1 Organizarea spa]iului geografic (popula]ia capitalei, alte ora[e, unitã]i administrative – `n anul 2011)
Austria Italia
Capitala: Viena (1 724 000 loc., 2 000 000 loc. aglomera]ia urbanã) Capitala: Roma (2 664 000 loc.)
Popula]ia: 8 430 000 (2011); Popula]ia urbanã: 68% Popula]ia: 59 465 000 (2011); Popula]ia urbanã: 68 %
Alte ora[e mari: Graz, Linz, Salzburg, Innsbruck Alte ora[e: Milano, Torino, Napoli, Genova, Floren]a (Firenze),
Unitã]i administrative: 9 teritorii (state) federale (landuri) Palermo; Unitã]i administrative: 20 regiuni (provincii)
Fran]a Portugalia
Capitala: Paris (2 234 000 loc., 12 090 000 aglomera]ia urban\) Capitala: Lisabona (565 000 loc., 2,0 mil. aglomera]ia urbanã)
Popula]ia: 65 350 000 (2012); Popula]ia urbanã: 86 % Popula]ia: 10 562 000 (2011); Popula]ia urbanã: 60 %
Alte ora[e mari: Marsilia, Lyon, Lille, Strasbourg, Bordeaux, Alte ora[e: Porto, Coimbra, Amadora, Setubal, Braga
Unitã]i administrative: 18 districte [i douã regiuni autonome
Toulouse, Nice; Unitã]i administrative (regiuni): 21 departamente
Regatul Unit
Germania
Capitala: Londra (7 600 000 loc., 8,2 mil. aglomera]ia urbanã)
Capitala: Berlin (3 460 000 loc., 4 200 000 loc. aglomera]ia urbanã)
Popula]ia: 62 417 000; Popula]ia urbanã: 80 %
Popula]ia: 82 162 000 (2011); Popula]ia urbanã: 74 % Alte ora[e mari: Birmingham, Leeds, Glasgow, Liverpool,
Alte ora[e mari: conurba]ia Essen (Ruhr), Hamburg, München, Manchester, Sheffield; Unitã]i administrative: 4 regiuni istorice —
Köln, Frankfurt pe Main, Stuttgart, Leipzig; Unitã]i administra- Anglia (cu 42 comitate), Walles (22 comitate), Sco]ia (32 comitate),
tive: 16 landuri (state confederate) Irlanda de Nord (26 comitate)
Grecia Spania
Capitala: Atena (790 000 loc., 3 158 000 loc. aglomera]ie urban\) Capitala: Madrid (3 265 000 loc., 5 760 000 loc. aglomera]ie urban\)
Popula]ia: 10 787 000 (2011); Popula]ia urbanã: 62 % Popula]ia: 47 030 000 (2011); Popula]ia urbanã: 78%
Alte ora[e mari: Salonic (Thessalonikki), Patras, Lárisa, Joannina, Alte ora[e mari: Barcelona, Sevilla, Zaragoza, Valencia, Málaga,
Lámia, Tripolis; Unitã]i administrative: 13 regiuni (provincii) Bilbao, Grenada; Unitã]i administrative: 17 regiuni [i douã teritorii

1 Sco]ia Central\ (Glasgow)

2 Anglia Central\ (Manchester-Bir-
mingham)
3 Anglia de Sud (Londra)
4 Paris
5 Rotterdam-Anvers
c 6 Nantes
i 7 Bordeaux-Toulouse
t

8 Lyon
n

9 Marsilia
a

26
l

10 Oviedo-Bilbao
t

1
11 Barcelona
A

24 12 Torino-Milano
25
l

2 13 Ploie[ti-Bucure[ti
u

14 Györ-Budapesta
n

3 5 20
23 15 Brno
e a

21
16 Praga
4 19 22
17 München
O c

16
18
6 15 18 Frankfurt-Main
17 19 Rin-Ruhr
8 14 A. Utilizarea terenurilor: 20 Hamburg
10 7 12 Terenuri arabile 21 Berlin
13
P\duri
9 22 Silezia
P\[uni naturale
P\[uni [i arabil 23 Var[ovia - Lodz
11 24 Copenhaga
Terenuri neproductive
B. Resurse naturale: 25 Malmö
C\rbuni 26 Stockholm
Petrol
M a r e a
M
e
Gaze naturale
A F R I C A d Fier
i C. Activit\]i industriale:
0 660 km t e Fig. 1 Organizarea economic\ a spa]iului
r a n \ Concentr\ri ale industriei
geografic `n Uniunea European\

85

ROMÂNIA CA PARTE A UNIUNII
cap.II
5
EUROPENE
5.1. OPORTUNIT|}I GEOGRAFICE ALE ROMÂNIEI CU
SEMNIFICA}IE PENTRU UNIUNEA EUROPEAN|
Problematica integr\rii europene a
României, eviden]iaz\ complexitatea sub
raport teoretic [i pragmatic a acestui demers
(DOC 1). Aceasta porne[te de la premisa legit-
imit\]ii acestei integr\ri care nu poate fi pus\
la `ndoial\ având [i o anumit\ tradi]ie istoric\.
Problema care se pune din punctul de
vedere geografic al abord\rii integr\rii euro-
pene este urm\toarea: `n ce m\sur\ pot fi
identificate [i dezvoltate acele oportunit\]i
oferite de teritoriul concret care s\ maximi-
zeze (`n ambele sensuri) integrarea european\
a ]\rii noastre?
Vom prezenta pe scurt principalele dimen-
siuni geografice ale integr\rii europene (fig. 1).
 Pozi]ia geografic\ a României constitu-
ie un element foarte important [i semnificativ
din ambele puncte de vedere: pentru Uniune
reprezint\, cel pu]in deocamdat\, extremi-
tatea estic\ a ariei asumate, iar pentru ]ara
noastr\ pot fi puse `n eviden]\ anumite ele-
mente favorabile [i limit\ri (care provin toc-
mai din faptul c\ o parte important\ a grani]ei
României reprezint\ grani]a estic\ a Uniunii
Europene).
Elementul principal al acestei pozi]ii `l
constituie „apropierea” acestui organism
(prin spa]iul geografic al ]\rii noastre) de zona
ponto-caspic\ [i de Orientul Apropiat. Dac\
sub raport economic aceast\ proximitate este
favorabil\ (judecând [i din perspectiva rolului
crescând al resurselor de petrol din jurul M\rii
Caspice), sub alte aspecte (migra]ia interna-
]ional\ din spa]iul asiatic spre Europa, traficul
ilegal, apropierea de anumite focare de con-
flict, apropierea de zona relativ instabil\ a
Caucazului [i altele) aceast\ pozi]ie are [i ele-
mente mai pu]in favorabile.
}ara noastr\ este interesat\ s\-[i dezvolte
acest poten]ial de pozi]ie prin valorificarea
sistemului Dun\re-Marea Neagr\, prin
utilizarea poten]ialului deosebit al portului
86
Constan]a [i a anumitor leg\turi tradi]ionale
cu spa]iul ponto-caspic.
 Dimensiunile ]\rii noastre schimb\
sensibil ierarhia tradi]ional\ a ]\rilor Uniunii
Europene.
 Resursele naturale ale României, prin
compara]ie cu cele ale Uniunii Europene, au
anumite caracteristici [i particularit\]i.
Principala resurs\ natural\ a ]\rii noastre,
fondul funciar (prin propor]ia deosebit\ a
terenurilor arabile), reprezint\ elementul spe-
cific cel mai important.
~n condi]iile `n care se va ajunge la o va-
lorificare economic\ apropiat\ de cea a ]\rilor
cu tradi]ie agricol\ din Uniunea Europen\,
acesta va deveni un furnizor de produse agro-
alimentare `n propor]ii mult mai mari decât
necesarul prezumat.
Resursele energetice [i minerale, aparent
diversificate (c\rbuni, petrol, gaz metan,
minereuri neferoase), sunt, cantitativ [i calita-
tiv, de dimensiuni modeste.
Resursele de sare sunt semnificative canti-
tativ [i calitativ, dar utilizarea acestora este re-
lativ limitat\. Exist\ resurse complementare
(poten]ialul turistic, apele subterane, hidroe-
nergie etc.) care vor putea fi valorificate `n
viitor.
 Poten]ialul geodemografic
Poten]ialul demografic (21,5 mil. loc.),
aparent ridicat, dar `n diminuare are anumite
diferen]ieri teritoriale.
Sc\derea popula]iei României (cu 1,5 mil. loc.
`n 2002, de la maximul `nregistrat `n 1988) ridic\
o serie de probleme pe termen mediu, iar pentru
viitor vor fi necesare anumite op]iuni de politic\
demografic\.
Popula]ia României, `ndeosebi popula]ia
tân\r\ (fig. 2) va trebui s\ devin\ un factor de
afirmare a ]\rii `n context european [i mondial.
Repere „ini]iale”
DOC 1
ale integr\rii europene
Problematica integr\rii Româ-
niei `n Uniunea European\ (sau,
altfel spus, a „integr\rii euro-
pene”) are câteva repere „ini]iale”
care, cel pu]in `n momentul actual
sunt fundamentale. Acestea sunt:
 `n ce m\sur\ Uniunea
European\ va fi `ntr-adev\r o con-
struc]ie democratic\ (la nivelul
]\rilor [i comunit\]ilor compo-
nente);
 cum va rezista economia (`n
forma `n care este acum) la „pre-
siunea comunitar\” (unde econo-
mia de pia]\ are tradi]ii [i reguli
practicate de mult timp);
 Uniunea European\ va fi
`ntotdeauna o „federa]ie de sta-
te-na]iuni” (cum este acum) sau
va evolua spre o form\ `n care
regiunile [i entit\]ile umane ale
acestora vor fi „unit\]ile ele-
mentare” ale Uniunii ([i nu
statele);
 care va fi raportul real de
decizie (nu cel formal) `ntre „na-
]ional” [i „suprana]ional” (Uniunea
European\) sau, altfel spus, ce
dimensiune va avea „transferul de
suveranitate” spre autorit\]ile
comunitare;
 va putea asigura Uniunea
European\ un nivel al „bun\st\rii”
statelor periferice (economic [i ca
pozi]ie) care s\ le asigure acestora o
securitate intern\ durabil\ [i s\ nu
perturbe `n plan social dezvoltarea
european\ [i democra]iile „noi”;
 care poate fi contribu]ia
]\rii noastre la patrimoniul comun
[i cum va fi p\strat\ identitatea
cultural\ [i na]ional\;
 ce raport se va stabili `ntre
Uniunea European\ [i celelalte
]\ri sau grupuri de ]\ri din spa]iul
adiacent (sud, est) [i, `ntr-un sens
mai larg, din spa]iul geografic
angrenat `n globalizare.
 21° 22° 23° 24° 25° 26° 27° 28° 29°
48° U C R „Noua Românie `n
A I N A DOC 2

R
noua Europ\”

EP
Satu Mare Boto[ani

A
Baia Mare

UB
Suceava ~n anul 1921, profesorul

LI
francez Emmanuel de Martonne a
R

CA
47° Zal\u Bistri]a ]inut o cuvântare la Societatea Re-
A
Oradea
 Piatra Neam] Ia[i
Cluj-Napoca Roman gal\ Român\ de Geografie, intitu-
G

MO
N 
lat\ „Noua Românie `n noua Eu-
U

L D O VA
Târgu Mure[ Bac\u
rop\”. Aceasta red\ situa]ia poli-
 Arad Bârlad tic\ nou\ a Europei dup\ Primul
46°
Alba Iulia R\zboi Mondial [i pozi]ia Româ-

Sibiu Foc[ani niei `n noul context. ~n final,
Timi[oara A
AIN
Bra[ov
Gala]i
R autorul arat\:
3 UC
Br\ila–M\cin „Cred, deci, c\ pot conchide c\
Re[i]a 1
45° Râmnicu Vâlcea Buz\u Br\ila Tulcea situa]ia noii Românii, `n noua
Târgu Jiu Târgovi[te
Ploie[ti Europ\, `nf\]i[at\ de o manier\
S E

Drobeta- 3
Turnu Severin Pite[ti 1
Slobozia
Cernavod\
absolut obiectiv\, pe baza faptelor
BUCURE{TI

agr\
3 riguros controlate, apare ca un
R

A
2
Slatina viitor plin de promisiuni.
B

I C\l\ra[i 4 Constan]a

Ne
44° Craiova
A Alexandria Giurgiu 3 C\l\ra[i–Silistra 2 Geografia politic\ trebuie s\
Calafat–Vidin

ea
Bechet r considere ]ara dumneavoastr\ ca
0 100 km Dun\rea
A Ma
B U L G A R I una din noile forma]iuni cele mai
fericite [i cele mai solide ale noii
Europe”.
Regiuni economice de interes european Infrastructur\ de transport Alte elemente geografice de interes
1 Regiunea industrial\ Bra[ov-Ploiesti-Bucure[ti Poduri posibile european

2 Regiunea portuar-urban\ Constan]a (Constan]a, {osele principale existente Carpa]ii

Midia, Mangalia) Autostrad\ existent\ Terenuri arabile utilizabile prin
3 Regiunea portuar-urban\ Gala]i-Br\ila agricultur\ intensiv\
Autostr\zi `n construc]ie
A Central\ nuclear\
Autostr\zi posibile
A[ez\ri urbane 1 Rezerva]ia Delta Dun\rii
C\i ferate de mare vitez\
Metropol\ de nivel european 2 Litoralul M\rii Negre
(trasee posibile)
Metropole regionale 3 Dun\rea
 Aeroporturi interna]ionale
Ora[e de echilibru 4 Canalul Dun\re-Marea Neagr\

Fig. 2 Copil european

 Fig. 1 – Elemente geografice ale integr\rii europene

ACTIVIT|}I
 Elementele geografice de interes european  Infrastructura de transport, `n general
redate `n harta de mai sus pun `n eviden]\, `n mod modest\ (cu excep]ia construc]iilor portuare), 1. Preciza]i specificul României
foarte clar, posibilit\]ile reale ale României de a poate fi ameliorat\ prin: `n procesul de integrare `n Uniunea
asigura o anumit\ ofert\ cu elemente de favorabi- — realizarea unor poduri noi pe Dun\re (`n European\.
litate asupra Uniunii Europene `n ansamblul s\u. 2. Demonstra]i legitimitatea
zonele Br\ila, C\l\ra[i [i Calafat);
integr\rii europene a României.
 ~n primul rând este vorba despre arealele — dezvoltarea unor segmente noi de
economice de interes european; acestea sunt: 3. Demonstra]i complemen-
autostr\zi; taritatea resurselor României cu
— regiunea industrial\ Bra[ov – Ploie[ti – — realizarea unor c\i ferate de mare vitez\ ale Uniunii Europene.
Bucure[ti; (orientate `n principal pe direc]ia vest-est). 4. Preciza]i raportul dintre
— regiunea portuar-urban\ Constan]a
 Exist\ [i alte elemente de interes euro- caracteristicile geografice princi-
(Constan]a – Midia – Mangalia);
pean, cum ar fi: pale ale României [i ale Uniunii
— regiunea portuar-urban\ Gala]i – Br\ila.
— arcul carpatic; Europene.
 Ierarhia urban\ pune `n eviden]\ o 5. Identifica]i alte elemente, în
metropol\ de nivel european, zece metropole — terenurile arabile pentru agricultur\ inten-
afara celor prezentate pânã acum,
regionale [i aproape dou\zeci de ora[e de echili- siv\, atomocentrala de la Cernavod\, litoralul
care pot constitui elemente de
bru; aceast\ re]ea urban\ are semnifica]ie [i la M\rii Negre, Dun\rea, Rezerva]ia Biosferei Delta interes pentru Uniunea
nivelul Uniunii Europene. Dun\rii, Canalul Dun\re-Marea Neagr\. Europeanã.

87
 5.2 ROMÂNIA {I }|RILE UNIUNII EUROPENE —
cap.II
5 INTERDEPENDEN}E GEOGRAFICE, ECONOMICE {I CULTURALE
ROMÂNIA CA PARTE A
UNIUNII EUROPENE
Integrarea României, la 1 ianuarie 2007,
în Uniunea Europeanã, reprezintã con-
cretizarea unei aspira]ii legitime a ]ãrii
noastre [i a locuitorilor acesteia pentru par-
ticiparea efectivã la acest spa]iul de efi-
cien]ã [i bunãstare.
Raportul dintre România [i restul
Uniunii Europene este ilustrat de o serie de
date comparative care aratã, printr-o sim-
plã parcurgere, dimensiunile reciproce ale
acestora (DOC 1, 3). Se observã anumite
diferen]e între indicatori care caracte-
rizeazã Uniunea Europeanã [i România:
ponderea diferitelor categorii ale popula]iei
ocupate, produsul intern brut [i chiar
sporul natural.
Ca parte a Uniunii Europene, România
are o serie de caracteristici care îi subliniazã
specificul:
 dimensiunile teritoriale [i demo-
grafice care fac din ]ara noastrã un stat
întins [i populat al Uniunii Europene;
 existen]a unor resurse naturale sem-
nificative la nivel european (terenurile ara-
bile îndeosebi, dar [i resurse de cãrbuni [i
gaze naturale);
 legãtura geograficã pe care o are în
mod natural cu ]ãri din Europa Centralã,
prin intermediul Dunãrii (fig. 1) [i al arcu-
lui carpatic;
 pozi]ia geograficã la extremitatea
actualã a Uniunii Europene;
 popula]ia neolatinã, predominantã
numeric, asemãnãtoare ]ãrilor latine din
Uniunea Europeanã;
 deschiderea spre Marea Neagrã, care
asigurã Uniunii Europene (împreunã cu
Bulgaria) posibilitatea unor legãturi eco-
nomice semnificative în viitor, cu spa]iul
ponto-caspic [i resursele energetice situate
în jurul Mãrii Caspice;
 pozi]ionarea dificilã a ]ãrii noastre sub
raportul fluxurilor migratorii interna]ionale.
88
ROMÂNIA {I }|RILE
UNIUNII EUROPENE
Între ]ara noastrã [i ]ãrile Uniunii
Europene existã multiple interdependen]e
geografice, economice, culturale, care au un
caracter de grup sau un aspect biunivoc.
Interdependen]ele geografice princi-
pale se referã la:
 forma [i existen]a arcului carpatic
(comun pentru toate ]ãrile carpatice);
 bazinul Dunãrii (care leagã [ase ]ãri
ale Uniuni Europene);
 Marea Neagrã;
 caracteristicile bioclimatice (de
tranzi]ie între cele ale Europei Centrale [i
cele ale Europei de Est).
Interdependen]ele economice rezultã
îndeosebi din convergen]a modelelor ]ãrilor
integrate în 2004 [i 2007, spre modelul eco-
nomic al Uniunii Europene; la acestea se
mai adaugã alte aspecte, referitoare la carac-
terul modest al resurselor naturale (cantita-
tiv [i calitativ); integrarea României în acest
organism va trebui sã aibã ca efect cre[terea
productivitã]ii muncii sociale, astfel încât
aceasta sã se apropie tot mai mult de media
Uniunii Europene.
Interdependen]ele culturale sunt
deosebit de complexe, au un caracter istoric
[i se manifestã în toate domeniile presu-
puse; este cunoscutã legãtura pe care o are
]ara noastrã sub raport cultural cu fiecare
dintre ]ãrile Uniunii Europene; existã anu-
mite afinitã]i de limbã [i rela]ii privilegiate,
care au facilitat în anumite momente afir-
marea unor personalitã]i române[ti în
spa]iul european.
În condi]iile în care România urmeazã
sã aibã [i o pozi]ie decizionalã în cadrul
Uniunii Europene, dimensiunile sale
demografice îi conferã în viitor o pondere
semnificativã (DOC 2). ~n acest context, se
poate observa c\ România are o ponedere [i
o pozi]ie asem\n\toare altor ]\ri impor-
tante din Uniunea European\.
TERMENI
Popula]ie neolatinã – popu-
la]ie descendentã a romanilor,
care vorbe[te o limbã neolatinã,
provenitã din transformarea lim-
bii latine vulgare.
Spa]iu ponto-caspic – spa]iu
situat între Marea Neagrã [i
Marea Caspicã, unde au fost
descoperite importante resurse
energetice.
Bioclimatic – termen referitor
la climã [i la înveli[ul biotic al
unui teritoriu.
Fig. 1 Dun\rea la Cazane
ACTIVIT|}I
1. Urmãri]i datele alãturate
(DOC 1, DOC 2, DOC 3) [i pre-
ciza]i, pentru cinci state, la
alegere, profilul geografic [i eco-
nomic predominant care rezultã
din aceste date.
2. Realiza]i trei grupe de ]ãri,
formate fiecare din câte douã ]ãri,
cu cele mai mari asemãnãri dupã
structura economicã, folosind
datele din tabele.
3. Compara]i elementele ca-
racteristice ale României cu cele
din ]ãrile Uniunii Europene
(DOC 3) [i identifica]i douã ]ãri
cu care ]ara noastrã are asemãnãri
mai importante; argumenta]i
acest lucru.
 România [i U.E. (28 ]\ri) –
DOC 1 date comparative (2010) DOC 3 Þãrile Uniunii Europene – produse principale (2011)

Uniunea Statul Produse principale

Indicatori România
European\ Austria o]el (5,7 mil. t, loc. 24), energie electric\ (63 mld. kwh/an)
Belgia o]el (8,1 mil. t), sfecl\ de zah\r (loc 10), energie electric\ (84 mld. kwh/an)
Suprafa]a (km2) 238 391 4 376 640
Bulgaria vin (1,3 mil. hl, loc 22), lignit (28 mil. t, loc 12)
Popula]ia (loc.) 21 462 000 504 347 230
Cehia o]el (4,6 mil. t, loc 23), automobile (loc 14), lignit (45 mil. t, loc 7),
Sporul natural (‰) - 1,9 1,0
uraniu (loc 15)
Densitatea popula]ie
90 114 Cipru flot\ sub pavilion cipriot (loc 7 mondial)
(loc./km2)
Croa]ia gaze naturale (1,9 mld. m3, nave)
PIB (mil. USD) 60 800 10 428 000
PIB/loc. (USD/loc.) 7 200 24 000 Danemarca grâu (6 mil. t, loc 22), petrol (12,3 mil. t, loc 32), pescuit (loc 17)
Ponderea popula]iei Estonia energie electric\ (10,1 mld. kwh/an)
32,0 5,0 Finlanda telefoane mobile (Nokia), zinc, energie electric\ (68 mld. kwh/an)
în sectorul primar (%)
Ponderea popula]iei în Fran]a sfecl\ de zah\r (loc 1), cereale (loc 7), orz (loc 2), grâu (38 mil. t/an,
31,0 25,0
sectorul secundar (%) loc 5), porumb (14 mil. t/an, loc 8), o]el (16 mil. t, loc 12),
Ponderea popula]iei automobile (1,9 mil. buc.), avioane civile (loc 1), vin (loc 2),
37,0 70,0
în sectorul ter]iar (%) energie electric\ (540 mld. kwh/an, loc 8), zah\r (loc 3)
{omaj (%) 7,3 9,7 Germania grâu (24 mil. t, loc 6), zah\r (loc 10), vin (loc 8), o]el (44 mil. t, loc 7),
automobile (5,8 mil./an, loc 3), cauciuc sintetic (loc 5), energie electric\
Uniunea Europeanã: locuri în parla-
DOC 2 (577 mld. kwh/an, loc 7), orz (loc 1), sfecl\ de zah\r (loc 3), sare (loc 3)
ment [i în Consiliul de Mini[tri
}ara Popula]ia Locuri în Voturi în Grecia ulei de m\sline (loc 3), vin (loc 13), lignit (65 mil. t),
(mil. loc.) parlamentul Consiliul de flot\ maritim\ (156 mil. t. depl., loc 1)
european Mini[tri Irlanda energie electric\ (26 mld. kwh/an), bovine (loc 32)
Germania 82,2 99 29 Italia o]el (29 mil. t/an, loc 11), automobile (0,8 mil. buc., loc 12), cauciuc
Regatul Unit 60,0 72 29 sintetic (loc 11), ulei de m\sline (loc 2), vin (loc 1), energie electric\
Fran]a 63,4 72 29 (291 mld. kwh/an, loc 12), porumb (loc 11), aluminiu (loc 11)
Italia 57,6 72 29 Letonia pescuit, energie electric\, produse agroalimentare
Spania 43,5 50 27 Lituania energie electric\ (12 mld. kwh/an)
Polonia 38,6 50 27 Luxemburg o]el (2,1 mil. t), servicii financiare
România 22,3 33 14 Malta servicii financiare, turism
Olanda 17,4 25 13 Olanda brânzeturi, o]el (5,1 mil. t, loc 24), aluminiu, gaze naturale (88,6 mld.
Grecia 10,6 22 12 m3, loc 8), energie electric\ (108 mld. kwh/an)
Cehia 10,2 20 12
Polonia zah\r (loc 18), o]el (8,8 mil. t, loc 20), cupru, construc]ii navale (loc 6),
Belgia 10,8 22 12
huil\ (77,5 mil. t, loc 8), energie electric\ (148 mld. kwh/an, loc 21)
Ungaria 10,0 20 12
Portugalia cupru, vin (loc 10), ulei de m\sline (loc 9), servicii turistice
Portugalia 10,5 22 12
Suedia 9,0 18 10 Regatul grâu (14,9 mil. t, loc 13), o]el (9,5 mil. t, loc 17), automobile (1,3 mil. t,
Bulgaria 7,4 17 10 Unit loc 12), cauciuc sintetic (loc 10), huil\ (17,8 mil. t), energie electric\
Austria 8,4 17 10 (353 mld. kwh/an, loc 11), gaze naturale (56,6 mld. m3, loc 15),
Slovacia 5,4 13 7 petrol (51,5 mil. t/an, loc 19)
Danemarca 5,4 13 7 România lignit (30 mil. t), petrol (4,3 mil. t), prelucrarea petrolului (12,4 mil. t),
Finlanda 5,3 13 7 gaze naturale (10,6 mld. m3), o]el (6 mil. t), autoturisme (323 000 buc.),
Irlanda 4,5 12 7 energie electric\(62 mld.kwh/an), porumb (loc 12), uraniu (loc 16)
Lituania 3,5 12 7 Slovacia o]el (3,4 mil. t, loc 32), automobile (556 000 buc.), aluminiu
Letonia 2,3 8 4 Slovenia porumb, energie electric\, produse turistice
Slovenia 2,0 7 4 Spania o]el (15,6 mil. t, loc 14), automobile (1,8 mil. buc., loc 9), ulei de
Cipru 0,7 6 4 m\sline (loc 1), vin (loc 2), energie electric\ (280 mld. kwh/an, loc 13)
Estonia 1,3 6 4 Suedia o]el (2,8 mil. t.), cupru, automobile, energie electric\ (147 mld. kwh,
Luxemburg 0,5 6 4
loc 22), minereu de fier (25 mil. t, loc 11)
Malta 0,4 5 3
Total 486 732 345 Ungaria porumb (7,5 mil. t, loc 14), vin (loc 15), energie electric\ (34 mld. kwh/an)

89
 5.3 ORGANIZAREA {I AMENAJAREA
cap.II
5 SPA}IULUI GEOGRAFIC ÎN UNIUNEA
EUROPEAN| {I ÎN ROMÂNIA*
Organizarea spa]iului geografic are
elemente generale comune, care derivã
din caracteristicile teritoriului supus ame-
najãrii.
Prin organizarea [i amenajarea spa-
]iului se în]elege ac]iunea voluntarã pe care
o realizeazã societatea omeneascã, de rea-
ranjare func]ionalã a elementelor compo-
nente, în vederea ob]inerii unui sistem
spa]ial ameliorat.
La nivel mondial, organizarea spa]iului
este, în principial, aceea[i la nivelul unui
continent, al unor grupe de state (cum este
Uniunea Europeanã), al unor regiuni [i ]ãri.
Organizarea spa]iului geografic vizeazã
anumite caracteristici ale acestuia, cum ar
fi: structura economicã (spa]iul agrar,
industrial, forestier etc.), tipul de unitate
teritorialã (regiune geograficã, regiune
istoricã, unitate administrativã), tipul de
mediu, de peisaj sau de habitat.
În cadrul Uniunii Europene existã o
preocupare de amenajare globalã a
spa]iului, dar [i un cadru de afirmare a
ini]iativelor regionale (DOC 1).
Din punct de vedere al resurselor finan-
ciare, suportul organizãrii spa]iului îl con-
stituie unitatea administrativ-teritorialã. În
cadrul acesteia, existã abordãri sectoriale
pentru spa]iul agrar, turistic sau urban.
Amenajarea marilor regiuni geografice
este limitatã de fãrâmi]area administrativã,
dar aceastã activitate ar avea o coeren]ã
suplimentarã, datoritã omogenitã]ii rela-
tive a substratului.
În Uniunea Europeanã existã exemple
de amenajare a unor spa]ii geografice cu
anumite caracteristici.
În Olanda, desecãrile succesive au per-
mis amenajarea unui spa]iu agricol nou,
sub formã de poldere (fig. 1). În Regatul
Unit, amenajarea spa]iului agricol a fost
realizatã în raport cu extensiunea arealelor
90
TERMENI
Sistem teritorial – ansamblu
func]ional format din elemente,
procese [i rela]ii care definesc un
spa]iu bine delimitat; în proiec-
tarea dezvoltãrii sistemelor teri-
toriale pot fi urmãrite mai multe
urbane (cãrora li s-a limitat extinderea teri- scopuri de naturã economicã.
torialã necontrolatã). Dezvoltare regionalã – dez-
În Belgia, fosta regiune minierã voltare teritorialã care are în
vedere o anumitã regiune geo-
Charleroi [i-a schimbat aproape total pro-
graficã, identificatã obiectiv sau o
filul, spre industrii [i tehnologii înalte. unitate administrativã, definitã în
Un exemplu deosebit în constituie ba- mod conven]ional.
zinul Ruhr care, chiar dacã [i-a mai pãstrat Dezvoltarea durabilã – dez-
profilul ini]ial bazat pe exploatarea cãr- voltare economicã [i socialã (cu o
bunilor, s-a transformat într-o regiune cu componentã teritorialã pregnan-
un caracter complex [i accent pe cercetarea tã) în care existã o preocupare
[tiin]ificã. pentru pãstrarea pe viitor a
resurselor naturale [i a mediului
În România, exemplele de amenajare a
înconjurãtor.
spa]iului se referã mai ales la amenajarea
Luncii Dunãrii, a unor por]iuni din deltã [i
la organizarea spa]iului turistic.
Unitatea administrativã asupra cãreia
se pot îndrepta resursele financiare nece-
sare amenajãrii teritoriale o reprezintã
jude]ul [i, într-o anumitã mãsurã (în urma
integrãrii europene), regiunile de dez-
voltare.
Cre[terea importan]ei Comitetului
Regiunilor în cadrul Uniunii Europene su-
gereazã o dimensiune nouã în procesul de
amenajare a spa]iului locuit.
Pentru ]ara noastrã existã un anumit
interes în amenajarea regiunilor geografice
situate în diferite unitã]i administrative.
Un exemplu îl poate constitui Carpa]ii
Moldo-Transilvani, care pot fi amenaja]i
unitar sub raportul poten]ialului turistic
(fig. 2, DOC 2). Fig. 1 Peisaj cu agricultur\
Ca o constatare negativã, trebuie sã intensiv\ – Olanda
observãm cã, în cazul ]ãrii noastre,
cre[terea teritorialã a ora[elor (prin apari]ia
unor cartiere reziden]iale la marginea aces- ACTIVIT|}I
tora) s-a fãcut în detrimentul spa]iului 1. Urmãri]i harta alãturatã
agricol. (fig. 1) [i preciza]i elementele care
Exemplele de ora[e care au cartie- trebuie luate în considerare pen-
tru amenajarea turisticã.
re-satelit sunt foarte numeroase. De exem-
2. Identifica]i elemente ale
plu, ora[ul Bucure[ti este înconjurat la exte- dezvoltãrii spontane a ora[elor
rior de o centurã de zone reziden]iale noi. din ]ara noastrã.
DOC 1 Amenajarea spa]iului geografic

Amenajarea spa]iului geografic reprezintã o activitate care are geografic urmând a fi supuse efortului transformator.
legãturi importante cu dezvoltarea regionalã [i cu cea durabilã. În prezent, în cazul ]ãrii noastre existã anumite componente
Geografia poate sã aibã contribu]ii semnificative, indiferent de ale dezvoltãrii teritoriale, cum ar fi:
scara spa]iului reprezentat, de la nivelul planetei ca întreg, la  sprijinirea agriculturii [i a dezvoltãrii rurale;
nivelul unei a[ezãri elementare.  protejarea [i îmbunãtã]irea calitã]ii mediului înconjurãtor;
Posibilitatea trecerii de la o scarã la alta reprezintã un element  îmbinarea structurilor economice ale regiunilor;
de specificitate pe care geografia poate sã îl aducã amenajãrii  sprijinirea dezvoltãrii regionale echilibrate [i durabile;
spa]iului prin înscrierea unui anumit teritoriu în întinderi mai mari  îmbunãtã]irea [i dezvoltarea infrastructurii.
sau prin subînscrierea în cadrul acestuia a unor spa]ii mai mici. Se observã cã aceste componente au în vedere un teritoriu cu
Inser]ia geografiei se poate realiza la nivelul unor macrosis- anumite caracteristici ini]iale [i cu un caracter de „sistem deschis”.
teme teritoriale (regiuni geografice sau pãr]i ale continentelor) sau Ca teme de reflec]ie pentru viitorul apropiat, men]ionãm:
pe probleme cu un caracter liniar (amenajarea bazinelor hidro- posibilitatea dezvoltãrii sistemului de autostrãzi, [osele de mare
grafice, amenajarea localitã]ilor). vitezã; realizarea (spre mijlocul secolului alXXI-lea) unor trasee cu
Elementul central al dezvoltãrii [i amenajãrii spa]iului îl con- trenuri de mare vitezã; amenajarea unor teritorii utilizate mai
stituie însã identificarea [i caracterizarea regiunilor geografice. pu]in (regiunile montane înalte, Dobrogea de Sud, Delta Dunãrii);
Prin caracterul relativ omogen, acestea constituie o premisã amenajare turisticã a spa]iilor din jurul ora[elor foarte mari; dez-
ini]ialã în în]elegerea caracteristicilor actuale ale spa]iului voltarea unei zone metropolitane în jurul Bucure[tiului.

26°

i [
i B u c o v i n e i Harta alãturatã redã o regiune
0 10 20 30 km l u Obcinele Bucovinei geograficã reprezentând un model de teri-
u Câmpulung Gura
Humorului Suceava
Po
[

Bi
str P. Mestec\ni[ Moldovenesc
Depr. Câmpulung Moldovene toriu asupra cãruia poate fi realizatã o
r e

i]a sc di
)(

Au
u rie [u amenajare teritorialã, pornind de la carac-
m Vf. Giumal\u Vf. Rar\u M l
r a 1651
r\ u ol teristicile mediului natural. Din punct de
M a
ha

M - ] i i G i u m a l \ u-RaDepr.
1857
do
Su

i i
M

C a r p a ] Ostra
Moldo
va ve vedere al amenajãrii spa]iului geografic,
i
- ]

Vatra Dornei
lui
Depr. Dornelor
\u aceste caracteristici dau elemente comune
ârg
i i

P. Stâni[oara
Ilva
]ii
B Depr. Vf. Bivolu teritoriului, indiferent de unitatea adminis-
)(

Mic\
M-
b

Neagra 1530
trativã cãreia le apar]ine. Elementele co-
S t

{arului
M -( B i s

lui
Bi

c
)(

n i aru

ra

P. Tihu]a (Bârg\u)
]ii

Neam]
str

mune sunt vizibile pe aceastã hartã, care

ag
{

i]a

1201
â n
ra

Ne
Neag

Gr t r i ]

Depr. Târgu Neam]

Vf. Pietrosu
eviden]iazã posibilitã]ile [i limitãrile sis-
in]
a

Glod Vf. Budacu

i [

2100
1590 1859
r
m

M -
ie[ e i

] i i l i temelor de transport [i poten]ialul turistic.

o a

Cra
C \ Depr. c\u
u l u)

L. Izvorul
Bilbor
ra

Muntelui
i

ioa

Defileul
r e

Localit\]i:
a
tric

47° To p l i ] a - D e d a 47°
Bis

Vf. Ocola[u Mare

Depr. Borsec
100 000–350 000 loc.
]
i

1907
Deda Topli]a M Borsec M-]ii Piatra Neam] Girov
De

Tulghe[
i
M -

25 000–50 000 loc.

-]

Ceahl\u
re[

D e p r .
Mu
pre

ii

B
i

az Bicaz
Vf. Fâncelu
Bic 10 000–25 000 loc.
] i i

M-]ii
G

1684
M
siu

iu

L. Ro[u C
Gurghiu 1545 sub 10 000 loc.
- ]
rg

M
Tarc

Cheile
Go
)(

Reghin
nea

i i
G u

P. Bicaz Bicazului alte localit\]i

eu

u
G i u

1256
Bis

A Gheorgheni
[m

o
tri]a

M-]ii
T
lu

Vf. Saca Mu A. Mun]i vulcanici

an
r g

re H\[ma[u Mare Vf. Grindu[u u

Taz

Vf. Geam\na
col

1776 [
g
i
r

rc

l\

1442
l

e u (Curm\turii) B. Mun]i din zona cristalino-mezozoic\

u

1664
h i

u
\

B\lan
ina

Sovata P.
lu C. Mun]i din zona fli[ului
u

)( i
Depresiuni intramontane
o
r\

l u

D e pO r .

Praid Dealuri exterioare

i

Depr.
v

Dep
a T

Niraj
r. V Ag\[
\r[ Vf. Harghita-M\d\ra[
lt

ag 1800 Regiuni montane exterioare

e

Tro Moine[ti
ran

M-]
M

tu[
)(

va Mic
\ P. Ghime[ ii C Zona de interferen]\ carpato-subcarpatic\
Ciuc
- ]

M-

Târna iuc
i

Ciceu ulu Com\ne[ti

]ii
silv

i Cratere principale
i i

P. Vl\hi]a
Depr.
D\rm\ne[ti
Odorheiu 985
Be

Defilee, chei
)(

Miercurea-Ciuc Uz Com\ne[ti
Secuiesc
anie

rz

Vl\hi]a
un

P. Uz
Pasuri
a

)( 1085
)(
]i

Cristuru Secuiesc
r g

Târnava Mare Limit\ `ntre regiuni

i

Depr. Vf. Nemira Mare Sl\nic Târgu

h

1649 Moldova Ocna

Vârfuri
Vârghi[

Pl\ie[i
i t

B\ile uz
Oit
Tu[nad Nemira
M-]ii
e

{osele
Subcarpa]ii

Vf. Ciomatu Mare

i

Curburii

P. Tu[nad )( 1301
C
Ca[in

L. Sf. Ana
i C\i ferate
a Baraolt oc P. Oituz
Rupea r
Homorod

lt
d

r 866
ei
Bo

co[
)(

l Ra p a rao u ranc Fig. 2 Carpa]ii Moldo-Transilvani —

46° efileu Ba ]
Târgu Secuiesc
ii

D b ii V
i i
M-]

-] i r ]
M i 26° C u M- 46° amenajare teritorial\

91
 5.4 PROBLEMA ENERGIEI ÎN UNIUNEA EUROPEAN|
cap.II
5 {I ROMÂNIA. ALTE PROBLEME COMUNE*
PROBLEMA ENERGIEI ÎN
UNIUNEA EUROPEAN|
{I ROMÂNIA
Resursele energetice clasice, neregene-
rabile sunt, la nivelul Uniunii Europene,
modeste. Chiar dacã Europa (în sens larg,
incluzând [i Federa]ia Rusã) are resurse mai
bogate, accesibilitatea lor (din diferite moti-
ve) restric]ioneazã folosirea acestora (fig. 2).
Uniunea Europeanã se aprovizioneazã
cu resurse energetice de bazã astfel:
 din Marea Nordului, petrol [i gaze
naturale; deoarece acestea nu sunt sufi-
ciente, în porturile europene sunt aduse
mari cantitã]i de petrol [i gaze naturale;
 din bazinele carbonifere proprii
(Ruhr, Silezia), din regiuni apropiate
(Done]k) sau din areale situate la mari dis-
tan]e (Australia, Republica Africa de Sud).
Aceste resurse de energie [i îndeosebi
cele de petrol [i gaze naturale nu sunt sufi-
ciente, ceea ce presupune realizarea unor
importuri mari prin intermediul con-
ductelor din diferite ]ãri [i mai ales din
zona Mãrii Caspice.
În prezent, aprovizionarea Uniunii din
estul Europei [i de la Marea Caspicã este
îngreunatã de dificultã]ile presupuse de
construirea [i exploatarea conductelor, de
cre[terea progresivã a pre]ului materiilor
prime [i de disputele dintre diferite ]ãri tra-
versate de gazoducte [i oleoducte.
În prezent, existã câteva tendin]e mani-
festate în ]ãri din Uniune cum ar fi:
 diminuarea [i chiar excluderea cãr-
bunelui din balan]a energeticã;
 cre[terea ponderii energiei atomice;
 realizarea unor conducte noi.
Speran]ele puse în energia neconven-
]ionalã au fost infirmate, chiar dacã existã
unele realizãri minime, cum ar fi centrala
mareomotricã de la Rance (Fran]a – fig. 1).
Dependen]a energeticã a României de
resurse exterioare ajunge la aproximativ
40% din totalul necesar.
92
TERMENI
Oleoduct – conductã de
transport a petrolului neprelucrat
(]i]ei) sau prelucrat.
ALTE PROBLEME COMUNE* Gazoduct – conductã de
În prezent, Europa este confruntatã cu o transport a gazului metan.
serie de probleme, cum ar fi: Electroenergie – energie elec-
 cre[terea demograficã redusã [i tricã produsã din diferite alte
surse energetice (petrol, cãrbuni,
scãderea relativã a propor]iei Europei în
gaze naturale).
popula]ia mondialã (de la 15%, în anul 1980
la 11%, în anul 2005);
 pãstrarea unui ritm înalt al imigra]iei,
inclusiv cu fenomene negative pe care le
genereazã;
 productivitatea activitã]ilor agricole;
 modificarea mediului înconjurãtor (cu
fenomenele de poluare [i cu încãlzirea globalã);
 amenajarea spa]iului în perspectiva
unei dezvoltãri durabile.
Aceste probleme se reflectã [i în cazul
]ãrii noastre, chiar dacã unele sunt de datã
mai recentã.
Dintre problemele comune, prezentãm,
sub forma unor scurte studii de caz, douã
domenii de interes deosebit în viitor: polu-
area mediului înconjurãtor (DOC 2) [i
migra]ia popula]iei [i a for]ei de muncã
(DOC 3). Între aceste probleme ale lumii
contemporane [i reflectarea lor la nivelul
Europei, Uniunii Europene [i al României,
existã o legãturã foarte strânsã, acestea Fig. 1 Barajul centralei
având o dimensiune globalã, cu efecte la mareomotrice de la Rance, Fran]a
diferite scãri [i suprafe]e.
Aria problemelor comune pentru spa]iul
european este posibil sã se extindã foarte
mult în urmãtoarele decenii. În afara pro-
blemelor centrale, cum ar fi mediul încon-
jurãtor [i migra]ia popula]iei, pot apãrea
preocupãri semnificative în domenii cum ar ACTIVIT|}I
fi: utilizarea resurselor de apã, încãlzirea
globalã ([i cre[terea corespunzãtoare a ni- 1. Preciza]i ce elemente de
velului oceanului planetar), efectele clima- politicã energeticã ar putea fi
avute în vedere pentru cre[terea
tice ale despãduririlor, turismul de iarnã în
independen]ei energetice a
zonele montane, modificãri ale bilan]ului Uniunii Europene.
apei în regiunile în curs de aridizare. 2. Men]iona]i în ce mãsurã
Una dintre problemele principale va fi politica energeticã a României
probabil utilizarea unor resurse energetice poate sã fie corelatã cu cea a
neconven]ionale (în prezent cu o pondere Uniunii Europene [i în ce mãsurã
simbolicã) [i a combustibilului în transpor- aceasta trebuie sã aibã un caracter
turile rutiere. independent.
 20°Cer 10° 0° 10° 20° 30° 40° 50° 60°

60 ISLANDA
cul
po lar
a rctic
Oceanul Arctic
Harta alãturatã redã principalele sisteme de trans-
°
port al resurselor energetice de bazã (petrol [i gaze
i
c naturale). Se observã aprovizionarea ]ãrilor europene
cu resurse energetice din Federa]ia Rusã, nordul
t
n
Africii [i Marea Nordului. Pe traseul principalelor con-
a
l

ducte sau în porturi existã capacitã]i de rafinare sem-

t
A

nificative. Harta eviden]iazã foarte clar dependen]a

l

energeticã a Europei de Federa]ia Rusã, prin sistemul

u

50°

de conducte care leagã cele douã entitã]i teritoriale.

n

9
e a
O c

2 oleoducte
gazoducte
6
petrol
40°
rafin\rii
5
gaze naturale
4

A F R I C A Fig. 2 Europa – harta energiei (resurse, conducte, centre de

0 200 400 600 800 1000 km
prelucrare)

DOC 1 Mediul `nconjur\tor DOC 2 Migra]ia popula]iei [i a for]ei de muncã

O problemã comunã importantã o reprezintã mediul Europa este cunoscutã ca o regiune de atrac]ie a popula]iei la
înconjurãtor. Acest exemplu aratã cã, de la nivelul pro- nivel mondial. Performan]ele economice ale Uniunii Europene au
blemelor mondiale la cel al Europei, al unei pãr]i a continen- mãrit [i mai mult atractivitatea acestui spa]iu. Dezvoltarea ]ãrilor
tului (Uniunea Europeanã) [i pânã la nivelul unei ]ãri [i al europene a avut la bazã, în ultima perioadã de timp, printre altele, [i
regiunilor sale, existã probleme comune care diferã, cantitativ un anumit aflux migratoriu în contextul în care sporul natural al
[i calitativ, [i se manifestã în raport cu întinderea spa]iului. În popula]iei acestor ]ãri a fost modest.
acest caz, putem spune cã este mai mult o trecere de scarã de Fluxul de popula]ie imigrantã î[i are originea atât în fostele ]ãri
la o problemã globalã la o problemã localã, deoarece între coloniale, cât [i în alte ]ãri.
aceste spa]ii înscrise reciproc ac]ioneazã aproape acelea[i ca- Astfel, între 1970 [i 2000, spre Regatul Unit vin grupuri umane
racteristici ale mediului [i probleme ale degradãrii sale. îndeosebi din India, Pakistan, în Spania, din Maroc, în Fran]a din fos-
Poluarea aerului, care a dus la actuala tendin]ã de tele colonii africane [i din Algeria, în Germania din Turcia [i din
încãlzire globalã, se manifestã la toate aceste niveluri [i con- fosta Republicã Federativã Iugoslavã, în Olanda din Indonezia [i din
stituie un fenomen atât global, cât [i local. zona Caraibeeanã. În unele ]ãri, existã termenul de „muncitor vizita-
Industria metalurgicã, electroenergeticã [i consumul tor”. În Fran]a, dintre cele 4 milioane de persoane sosite, 1 milion
urban sunt areale de poluare intensã, realizatã în diferite ]ãri sunt cetã]eni francezi.
europene [i care are apoi un circuit mondial. În Uniunea O categorie aparte de imigran]i o reprezintã refugia]ii. Numãrul
Europeanã, politica privind mediul înconjurãtor a impus lor a crescut dupã 1990. În urma rãzboaielor din Iugoslavia,
restric]ii foarte clare, care au avut ca efect reducerea sesi- Germania a acceptat, spre exemplu, 300 000 de refugia]i din Bosnia
zabilã a poluãrii aerului [i apelor în ultimii ani. Vechile [i Her]egovina.
areale industriale (Anglia Centralã, Ruhr, Belgia, Italia de În prezent, un numãr mare de refugia]i au venit din diferite ]ãri
Nord) [i-au transformat succesiv tehnologia [i sunt, în aflate în rãzboi (Iran, Afganistan, Somalia, Sri Lanka, Etiopia) sau
prezent, regiuni lipsite de poluare. Acelea[i exemple se pot din ]ãri în care existã regimuri de oprimare individualã sau colectivã.
da în domeniul transporturilor rutiere, unde benzina de tip Dupã integrarea noilor ]ãri membre în Uniunea European\, în
Euro a scãzut foarte mult poluarea, a transporturilor fero- 2004, fluxul migratoriu din aceste ]ãri spre vestul Europei a crescut.
viare (electrificate aproape în totalitate), precum [i `n cazul Acesta este mai consistent în cazul ]ãrilor cu o popula]ie mare
polu\rii accidentale în porturi (controlatã foarte mult în (Polonia), dar foarte mic în cazul ]ãrilor care au, ele însele, un anu-
prezent). Existã, desigur, exemple cunoscute de poluare acci- mit deficit de for]ã de muncã (Slovenia, Ungaria).
dentalã a mãrilor. Un grad ridicat de poluare se constat\ `nc\ În esen]ã, sub raport economic, migra]ia for]ei de muncã este un
în cazul fluviilor, în care sunt deversate substan]e poluante fenomen pozitiv (mai accentuat în ]ãrile primitoare), dar poate avea
industriale care, la rândul lor, sunt transportate în mãri. [i elemente negative (scãderea for]ei de muncã din ]ãrile emergente
În prezent, Uniunea Europeanã are un program coerent sau lucrul în ilegalitate).
de combatere a poluãrii [i de reducere a fenomenului de Din România se apreciazã cã lucreazã în prezent (în mod legal),
încãlzire globalã. în diferite ]ãri europene, peste 1 milion de persoane.

93
 TEST — ROMÂNIA {I UNIUNEA EUROPEAN|
Citi]i cu aten]ie întrebãrile urmãtoare [i for- 20°Cer
cul
po lar
a rctic
10° 0° 10°
Oceanul
20° 30°
Arctic
40° 50° 60°

60
°
ISLANDA
mula]i rãspunsurile solicitate.
c
i

t
I. Analiza]i harta alãturatã (fig. 1) [i, pe baza

n
S SF

a
acesteia, realiza]i urmãtoarele cerin]e: N

l
t
A
1. Elabora]i un text, pornind de la aceastã EST RUS

c\
l
hartã, prin care sã descrie]i formarea [i evolu]ia Marea

ti
LV

al
50° IRL DK
Copenhaga

B
LT

n
a
teritorial\ a Uniunii Europene. Nordului
Ma
re
RUS

e a
GB
BELARUS
(22 p.) NL

O c
B PL
Bruxelles D
2. Analiza]i raporturile spa]iale dintre

c\
2
Luxemburg Frankfurt

ea Ca spi
CZ UKR
Strassbourg SK
Uniunea Europeanã [i Europa [i preciza]i: F CH 6 A MOL
H

ar
a) douã elementele naturale comune; SLO

M
HR RO
40°
7
5
b) raportul spa]ial (cu aproxima]ie); P
E
3
BIS
SR
BG
M a
r e a
N e a g r \

I M
c) ]ãrile vest-europene care nu apar]in 4
AL
MK

Uniunii Europene; M a r e a
GR
A S I A

d) ]ãri est-europene care nu apar]in A F R I C A M

eM d
0 200 400 600 800 1000 km i t e r a n \ CYP
Uniunii Europene.
(16 p.) Fig. 1 Uniunea European\
3. Men]iona]i douã caracteristici ale Uniunii 21° 22° 23° 24° 25° 26° 27° 28° 29°
48° U C R
Europene rezultate din integrarea Bulgariei [i a A I N A

R
EP
Satu Mare Boto[ani
A

României. Baia Mare

UB
Suceava
I

LI
(8 p.)
R

CA
47° Zal\u Bistri]a
A

Oradea
Ia[i
II. Analiza]i harta alãturatã (fig. 2) [i, pe baza  Cluj-Napoca
Piatra Neam]
Roman

MO
G

N 
acesteia, realiza]i urmãtoarele cerin]e: U

L D O VA
Târgu Mure[ Bac\u

1. Demonstra]i cã principala resursã naturalã  Arad Bârlad

46°
Alba Iulia
a României o reprezintã terenurile arabile. 
Sibiu Foc[ani
INA
Timi[oara
(12 p.) Bra[ov
Gala]i A
CR
UM\cin
2. Identifica]i douã elemente geografice din Re[i]a Br\ila–
1
45° Râmnicu Vâlcea Buz\u Br\ila Tulcea
]ara noastrã care prezint\ un interes european. Târgu Jiu Târgovi[te
Ploie[ti
S E

3
Drobeta- Pite[ti
Turnu Severin
(8 p.) BUCURE{TI
Slobozia
Cernavod\

agr\
3
R

A
2
3. Men]iona]i douã elemente care pot facilita Slatina
B

I C\l\ra[i 4 Constan]a
44°
A
Craiova
3 C\l\ra[i–Silistra Ne
realizarea unor legãturi de transporturi mai bune Calafat–Vidin
Alexandria Giurgiu
ea

Bechet r
0 100 km Dun\
rea Ma
între ]ara noastrã [i celelalte ]ãri ale Uniunii B U L G A R I A
Europene. Fig. 2 România
(6 p.)
4. Preciza]i douã elemente comune între
România [i Bulgaria redate pe aceastã hartã. caracteristici ale mediului natural, elemente geodemografice,
(6 p.) poten]ial economic, organizarea spa]iului geografic.
(6 p.)
III. Utilizând harta de mai sus (fig. 1), realiza]i
o compara]ie între douã ]ãri reprezentate pe Punctaj I + II + III = 90 p.
hartã, la alegere, sub raportul unor elemente Din oficiu = 10 p.
geografice fundamentale: pozi]ie geograficã, Total test = 100 p.

94
 III
capitolul

EUROPA {I UNIUNEA EUROPEAN| ~N

LUMEA CONTEMPORAN|
~n urma parcurgerii acestui capitol,
ve]i avea posibilitatea s\ dezvolta]i
competen]e noi referitoare la:
În aceastã parte ve]i avea posibili-  utilizarea terminologiei [i a limbajului specific pen-
tatea sã în]elege]i modul în care
Uniunea Europeanã [i Europa joacã tru prezentarea elementelor geografice de bazã ale
un rol proeminent în lumea contem- Europei, Uniunii Europene [i ale României;
poranã, în condi]iile în care diferite
regiuni [i grupãri de state ale acesteia  formularea unor probleme referitoare la regio-
s-au dezvoltat foarte rapid în ultima nalizare [i globalizare, din perspectivã europeanã;
perioad\.
Ponderea României în lumea con-  explicarea rela]iilor dintre lumea contemporanã [i
temporanã la diferi]i indicatori aratã Europa;
o pozi]ie modestã sau chiar nesemni-
ficativã, dar `n contextul în care con-  utilizarea unor surse de informare diferite;
siderãm ]ara noastrã parte a Uniunii  raportarea sistemelor naturale [i umane la nivelul
Europene, iar aceasta ca parte a
Europei, datele se schimbã foarte continentului, al ]ãrii [i al diferitelor diviziuni
mult. regionale;
Declara]ia de la Lisabona sublini-
azã cã Uniunea Europeanã trebuie sã  interpretarea reprezentãrilor cartografice analizate.
devinã cea mai importantã regiune
de dezvoltare economicã a lumii
bazatã pe cunoa[tere.

95

PROBLEMELE FUNDAMENTALE ALE
cap.III
1 LUMII CONTEMPORANE –
PREZENTARE SINTETICÃ
Prezentarea problemelor fundamentale
ale lumii contemporane are o importan]ã
majorã pentru aprecierea corectã a pozi]iei
Europei [i a Uniunii Europene în cadrul
acesteia.
Problemele globale, continentale, ale
]ãrilor [i regiunilor sunt corelate între ele.
În anumite pãr]i ale globului, existã
unele probleme care lipsesc însã în alte
regiuni.
Cadrul general al acestora rãmâne un
sistem de referin]ã suficient de complex, la
care sã ne raportãm.
În prezent, principalele probleme ale
lumii contemporane, care au o reflectare în
continentul european [i în spa]iile sale,
sunt:
 modificarea caracteristicilor mediului
înconjurãtor, ca rezultat al fenomenelor de
poluare a aerului (fig. 1), a apelor [i de
încãlzire globalã;
 cre[terea rapidã a popula]iei (dife-
ren]iatã pe continente [i ]ãri), care rea-
lizeazã o presiune tot mai mare asupra
mediului ei de via]ã [i asupra resurselor
agroalimentare;
 persisten]a unor conflicte interne [i
externe, cu un caracter local sau regional,
care pericliteazã stabilitatea anumitor spa]ii
geografice;
 epuizarea resurselor neregenerabile [i
utilizarea, într-o mãsurã foarte redusã, a
unor resurse noi, alternative;
 explozia urbanã, dezvoltarea teritori-
alã a ora[elor [i presiunea pe care acestea o
exercitã asupra entitã]ilor individuale;
 transformarea unor elemente de tip
tradi]ional în bunuri cu utilizare [i eficien]ã
limitatã, în condi]iile expansiunii procesu-
lui de mondializare [i de globalizare;
 modificarea puterii economice [i
96
militare a diferitelor ]ãri [i regiuni, care
asigurã un cadru nou pentru reflexiile de
naturã geopoliticã;
 reducerea diversitã]ii biologice [i
diminuarea resurselor biotice ale planetei
noastre;
 transformarea peisajelor naturale în
peisaje culturalizate [i, în mod frecvent, în
peisaje degradate;
 cre[terea masivã a tuturor categoriilor
de de[euri nereciclate suficient pânã în
prezent, care nu pot fi incluse ca atare în
circuitele naturale de materie [i de energie
ale planetei;
 apari]ia unor fenomene meteorolo-
gice în forme extreme (secete, inunda]ii
etc.), care afecteazã suprafe]e terestre tot
mai întinse;
 cre[terea accentuatã a fenomenului
migra]ionist în lumea contemporanã, prin
deplasarea accentuatã din ]ãrile sãrace în
]ãrile dezvoltate a unor grupuri de
persoane;
 persisten]a „problemei apei în lume”,
chiar în condi]iile în care rezervele mondi-
ale actuale sunt suficiente, dar inegal
rãspândite.
La nivelul continentului european, aces-
te probleme capãtã anumite nuan]e [i con-
cretizãri în raport cu starea actualã a me-
diului înconjurãtor (fig. 2).
La nivelul României, o serie de ele-
mente de acest fel au o frecven]ã mai mare
(fig. 3).
În perspectiva unui ideal comun al
omenirii pe termen mediu (care poate fi, de
exemplu, oprirea degradãrii mediului
înconjurãtor, a[a cum s-a sugerat recent `n
cadrul Uniunii Europene), efectul acestor
probleme poate fi diminuat printr-un efort
[tiin]ific, tehnologic [i economic comun.
TERMENI
Încãlzire globalã – fenomen
de cre[tere a temperaturii medii
anuale a globului, ca efect indi-
rect al fenomenelor de poluare.
Explozia demograficã – fe-
nomen de cre[tere rapidã a popu-
la]iei globului.
Hazarde naturale – feno-
mene întâmplãtoare, accidentale,
cauzate de manifestãri ale altor
fenomene cu origine în mediul
natural.
Reciclarea de[eurilor – pro-
ces obligatoriu pentru echilibrul
natural, de transformare a
de[eurilor în pãr]i componente,
care pot fi integrate în circuitele
terestre.
Fig. 1 Poluarea aerului
ACTIVIT|}I
1. Identifica]i problemele ma-
jore ale lumii contemporane care
[i-au avut originea în continentul
european.
2. Preciza]i ce probleme, din-
tre cele pe care le-a]i men]ionat
mai sus, considera]i cã vã pot
afecta direct în activitatea cotidi-
anã.
3. În cadrul cãror probleme
pute]i avea o contribu]ie, în sco-
pul ameliorãrii sau limitãrii lor?
Men]iona]i care sunt aceste posi-
bile contribu]ii.
 O c e a n u l A r c t i c

Novaia
Zemlea
Three Mile Island
Braer Exxon Valdez
Torrey

O
Henderson Canyon Samara
Erika Novosibirsk
Aegeean Cernob`l

c
Sea
Amocco Irenes Minamata

e
Cadiz Serenade
Los R\zboiul Tropicul de Nord
Alfaques din Golf

a
O
Guadalajara Egipt Bhopal

c e

n
Mexic
Atlantic
O c

Expres

u
a n u l
Caracas

l
e a

Ecuator
Iacoa
Showa Maru
n u

Sea Star
A t

P a
l

l a

O c e a n u l
Cubatao

c
n t
P

Tropicul de Sud
a

i c

i
c

I n d i a n
i

f
i
f

i
0 2000 km

c
Poluare marin\ ridicat\ Poluare accidental\ cu hidrocarburi (maree neagr\) Râuri poluate
Poluare marin\ medie Poluare accidental\ a aerului

Fig. 2 Principalele elemente distructive în Europa [i în lumea contemporanã

48°
21° 22° 23° U C
24° 25°
A
26° 27° 28°
Surse48°majore de poluare:
R A I N
Industria minier\
A

R
EP

Industria metalurgic\
I

Satu Mare Bor[a Boto[ani

UB

Baia Mare Suceava Petrochimie

R

Suplacu Rodna
Industria cimentului
LI

de Barc\u
A

Zal\u Ia[i Termoenergie

CA

47° Dej
G

Piatra Neam]
Oradea Roman Industria chimic\
N Ale[d
Cluj-Napoca S\vine[ti
Zootehnie [i industria
MOL

Târgu Mure[ Bicaz

U Turda Roznov
Bac\u
alimentar\
Baia de Arie[ Ludu[-Iernut
Alte ramuri
D O VA

Ocna
Brad Mure[ Târn\veni D\rm\ne[ti Bârlad
46° Arad Blaj
Cop[a Mic\ One[ti-Borze[ti 46°
Chi[c\daga Zlatna
Mintia Hoghiz M\r\[e[ti
F\g\ra[
Sibiu A
AIN
Timi[oara Hunedoara C\lan
CR
O]elu Ro[u Bra[ov Gala]i
Petrila U
Paro[eni Livezeni
Re[i]a Lupeni Câmpulung Br\ila
Buz\u
S

45° Bârse[ti Tulcea 45°

Râmnicu
(Tg. Jiu) Vâlcea Fieni
E

Rovinari Govora Ploie[ti

(Rogojelu)
R

Pite[ti Brazi Slobozia

Turceni }\nd\rei
Drobeta-
B

Turnu I[alni]a BUCURE{TI N\vodari

I

A Severin
\

Craiova Slatina C\l\ra[i Midia

agr

Constan]a
44° Giurgiu Medgidia 44°
Ne
ea

Turnu M\gurele
0 100 km A
ar

B U L G 25° A R I
M

23° 24° 26° 27° 28° 29°

Fig. 3 România harta surselor de poluare

97

ROLUL EUROPEI ÎN CONSTRUIREA
cap.III
2 LUMII CONTEMPORANE
Anterior ultimei glacia]iuni care a avut
loc la sfâr[itul pleistocenului (pânã acum
12-15 000 ani), Europa a fost un teritoriu
slab populat, din cauza condi]iilor climatice
deosebit de aspre, asemãnãtoare regiunilor
subpolare actuale. Jumãtatea de nord a con-
tinentului era acoperitã de un ghe]ar conti-
nental (de tip inslandsis), asemãnãtor
Antarcticii sau Groenlandei.
Încãlzirea climaticã postglaciarã a per-
mis venirea unor popula]ii din Africa [i
Asia care, pe teritoriul european, [i-au
schimbat ulterior fizionomia. Civiliza]ia
neoliticã (cu origini în Mesopotamia [i
Delta Nilului) s-a extins [i în Europa. Veni-
rea popoarelor indo-europene a schimbat
structura popula]iilor anterioare. Dezvol-
tarea unor civiliza]ii (în Insula Creta,
Grecia, Peninsula Italicã) a contribuit la
evolu]ia lumii din acel moment.
Un rol important în omogenizarea cul-
turalã, umanã [i economicã a Europei în
Antichitate l-a avut Imperiul Roman.
Împãr]irea sa în douã spa]ii descendente
(în vest, Imperiul Roman de Apus, unde s-a
dezvoltat catolicismul [i în est, Imperiul
Roman de Rãsãrit, predominant ortodox) a
generat aparent douã civiliza]ii europene.
De[i Europa a jucat un rol important în
Evul Mediu, prin dezvoltarea me[te[u-
gurilor [i a comer]ului, atât la Marea
Mediteranã (prin ora[ele-state Vene]ia [i
Genova), cât [i la Marea Nordului (prin
ora[ele hanseatice), cea mai importantã
expansiune a Europei a fost posibilã în
urma perioadei „descoperirilor geogra-
fice”.
Aceste „descoperiri”, începute de navi-
gatori cunoscu]i (Cristofor Columb, Ma-
gellan, Americo Vespucci etc.) au lãrgit aria
de influen]ã a Europei. Explorãrile s-au
extins pânã la dimensiunile planetei.
98
Expansiunea Europei a atins dimen-
siuni maxime la începutul secolului
al XX-lea, când s-au format principalele
„imperii coloniale” (fig. 1).
Un rol important în aspectul actual al
lumii contemporane l-a avut Revolu]ia
Industrialã (originarã din Anglia), care a
„industrializat” areale extinse din lumea
modernã [i contemporanã. Cele douã rãz-
boaie mondiale din secolul al XX-lea au
modificat sistemul geopolitic mondial [i au
reprezentat un exemplu negativ de influ-
en]ã a continentului asupra lumii contem-
porane.
Aceasta a continuat cu „împãr]irea”
Europei în blocuri politico-economice [i
militare adverse, care au imprimat o impor-
tantã competi]ie ideologicã [i militarã în
timpul „Rãzboiului Rece” (1949-1990). În
paralel cu aceste op]iuni politice [i ideolo-
gice diferite, în vestul Europei a început sã
fie edificatã o structurã economicã [i apoi
politicã reprezentatã de Uniunea Euro-
peanã.
În perioada actualã, rolul Europei la
nivel mondial începe sã aibã elemente cu o
proeminen]ã mai clarã, vizibilã în
urm\toarele situa]ii:
 exemplul coeziunii interioare [i al
proiectului comun reprezentat de Uniunea
Europeanã;
 realizãri semnificative în diferite
domenii tehnologice, [tiin]ifice, economice
[i culturale;
 afirmarea principiilor democra]iei ca
op]iune fundamentalã a statelor lumii con-
temporane;
 dezvoltarea pozi]iei proeminente a
Europei în domeniul economic [i comer-
cial;
 nivelul evoluat al structurii econo-
mice al ]ãrilor europene (fig. 2).
TERMENI
Pleistocen – ultima parte a
epocii glaciare, caracterizatã prin
instalarea [i apoi retragerea
ghe]arilor.
Indo-european – concept
care define[te originea comunã a
acestui grup de popula]ii, care
provin dintr-un spa]iu originar
comun; popoarele indo-europene
au aceastã denumire pentru a
sugera extremitã]ile spa]iului
ocupat de acestea.
Descoperiri geografice –
perioadã istoricã în care diferi]i
navigatori, explorând regiuni
exterioare Europei, au cunoscut
teritorii noi.
Bloc politico-militar – struc-
turã cu elemente de suprana]io-
nalitate, formatã din grupe de
]ãri cu ideologii similare [i cu
structuri militare integrate; Pac-
tul de la Var[ovia, în estul Euro-
pei [i NATO, în vestul Europei,
au avut, în principiu, un caracter
advers.
Rãzboiul Rece – perioadã
caracterizatã prin dispute ideo-
logice, politice [i militare între
grupuri de state (comuniste [i
democratice), pentru afirmarea [i
dezvoltarea teritorial\ a acestora.
ACTIVIT|}I
1. Preciza]i câteva consecin]e,
pozitive [i negative, ale desco-
peririlor geografice asupra popu-
la]iilor extraeuropene.
2. Identifica]i câteva domenii
în care contribu]ia ]ãrilor euro-
pene la tehnologia mondialã a
fost evidentã [i substan]ialã.
 O c e a n u l A r c t i c Imperiul colonial
britanic
Imperiul colonial francez
posesiuni temporare ale
Germaniei
posesiuni olandeze

O c e a
posesiuni ale Italiei
Tropicul de nord
posesiuni ale Portugaliei
posesiuni ale Belgiei
posesiuni ale Spaniei
n u

Oceanul
Ecuator
l
A

O c e a n u l O c e a n u l
Pacific
t
l

d
Tropicul de su
a

I n d i a n
P a c i f i c
n
t i c

0 3000 km

Fig. 1 Principalele posesiuni coloniale la `nceputul secolului al XX-lea

O c e a n u l A r c t i c }\ri industrializate
}\ri `n dezvoltare
}\ri `n tranzi]ie
}\ri exportatoare de petrol
}\ri subdezvoltate
Alte ]\ri din sud
O

}ar\ `n dezvoltare [i `n
c

tranzi]ie
O
e

c e

Tropicul de Nord
a

a n
nu

u
O c

l
l

Ecuator
P
e a

a c
A
n

i f
t
u

O c e a n u l
l

Tropicul de Sud
i c
a
P

I n d i a n
n
a

t
c
i

i
f

c
i
c

0 2000 km

Fig. 2 Categorii de state dup\ nivelul de dezvoltare

99

UNIUNEA EUROPEANÃ {I ANSAMBLURILE
cap.III
3 ECONOMICE {I GEOPOLITICE ALE LUMII
CONTEMPORANE
SISTEMUL ECONOMIC
MONDIAL
Evolu]ia economiei mondiale [i a sis-
temului economic mondial a dus la
asocierea unor state, regiuni, teritorii, în
structuri supraordonate, bazate pe anumite
în]elegeri, care î[i propun sã aibã o ac]iune
comunã, convergentã în vederea afirmãrii
acestora în lumea contemporanã.
Existã câteva structuri importante ale
lumii contemporane [i sisteme teritoriale
care s-au dezvoltat foarte mult. În acest
context, trebuie sã men]ionãm rolul mon-
dial crescând al Chinei, al altor teritorii
(Asia de Sud-Est, Asia de Sud, Orientul
Mijlociu [i Apropiat, America Latinã), în
condi]iile în care state sau grupãri de state,
recunoscute prin realizãri anterioare, [i-au
conservat pozi]iile (Europa Occidentalã,
America anglo-saxonã, Japonia).
Sistemul mondial actual nu are o struc-
turã omogenã, în sensul c\ toate regiunile
mari sã aibã elemente de similaritate.
Anumite grupãri teritoriale (ASEAN, MER-
COSUR, Comunitatea Economicã a Africii
Australe) au o coeren]ã limitatã.
De altfel, chiar împãr]irea lumii contem-
porane în astfel de ansambluri teritoriale
poate fi privitã cu anumite nuan]ãri,
deoarece la baza constituirii lor existã criterii
diferite.
Dintre criteriile care atestã diversitatea
accep]iunii ansamblurilor, men]ionãm: ariile
culturale majore, asocierea militarã, criterii
statistice, nivelul de dezvoltare al statelor,
proximitatea teritorialã, pozi]ia geograficã,
elemente de naturã etnicã, religioasã sau
istoricã.
Imaginea cea mai sugestiv\ a sistemului
mondial actual este ilustrat\ de ansam-
blurile lumii contemporane (fig. 1). Aceasta
permite [i o apreciere generoas\ asupra
pozi]iei geostrategice actuale a României
(DOC 1) `n contextul sistemului mondial.
100
UNIUNEA EUROPEAN| {I
SISTEMUL ECONOMIC
MONDIAL
Fa]ã de celelalte ansambluri economice
ale lumii contemporane recunoscute în
momentul de fa]ã, Uniunea Europeanã se
caracterizeazã printr-o suprafa]\ redusã, cu o
popula]ie relativ numeroasã care faciliteazã
performan]e economice deosebite în raport
cu resursele, întinderea [i popula]ia. Astfel,
produsul total brut al Uniunii Europene este
de aproximativ 1/3 din cel mondial, ceea ce
reprezintã o valoare foarte ridicatã. De
asemenea, peste 40% din comer]ul mondial
este de]inut de Uniunea Europeanã. Sub
raportul deciziilor, se apreciazã cã, la nivelul
Uniunii Europene se realizeazã un raport de
aproximativ 1/2 între deciziile adoptate la
nivel na]ional [i cele la nivelul Uniunii.
Anumite teritorii situate în exteriorul
Europei sunt considerate ca apar]inând
acesteia, prin legãturile cu teritoriul ]ãrii
europene respective. În aceastã categorie se
încadreazã teritoriile de peste mãri ale
Fran]ei (Polinezia Francezã, Guyana Fran-
cezã etc.), insulele portugheze din Oceanul
Atlantic, teritoriile dependente de Regatul
Unit sau Groenlanda prin legãturi mai
strânse pe care le are cu Danemarca.
Diferitele ]ãri ale Uniunii Europene au,
prin tradi]ie, rela]ii privilegiate cu spa]ii
extraeuropene. Astfel, Regatul Unit are
legãturi privilegiate cu SUA, Canada,
Australia, Noua Zeelandã [i ]ãrile care au
apar]inut Imperiului Britanic, reunite sub
formula de cooperare economicã a
Commonwealth-ului. Fran]a are rela]ii
privilegiate cu ]ãrile francofone [i Canada,
iar Portugalia cu Brazilia, Angola [i
Mozambic. În acest fel, existã o cooperare la
nivelul Uniunii Europene cu ansamblurile
economice mondiale, dublatã de o coope-
rare economicã [i culturalã biunivocã, între
]ãri ale Uniunii Europene [i alte state.
TERMENI
Intracomunitar – activitate
desfã[uratã în interiorul comu-
nitã]ii formate din statele Uniunii
Europene; comer]ul intracomuni-
tar reprezintã totalitatea schim-
burilor dintre aceste ]ãri.
Sistem economic – sistem de
materii, produse [i energie în
care au loc procese economice de
transformare a unor materii pri-
me [i substan]e în produse desti-
nate oamenilor.
Sistem economic mondial –
reprezintã totalitatea economiilor
]ãrilor componente [i intercondi-
]ionarea lor sub raportul apro-
vizionãrii cu materii prime, des-
facerea produselor [i asigurarea
resurselor financiare.
ACTIVIT|}I
1. Determina]i caracterul
mondial al economiei din perioa-
da contemporanã, analizând ele-
mentele sale componente (resurse
naturale, resurse umane, tehnolo-
gie, activitã]i economice, resurse
financiare).
2. Demonstra]i dependen]a
crescândã a României de subsis-
temul economic al Uniunii Euro-
pene [i de sistemul economic
mondial.

3 15. America de Sud
Tropicul de Nord
4 6
5
0 2000 km
Fig. 1 Ansamblurile regionale ale lumii contemporane
Harta de mai sus reprezint\ un punct de
vedere asupra ansamblurilor regionale ale
lumii contemporane, care `ncearc\ s\ sinte-
tizeze anumite elemente de natur\ geogra-
fic\, pozi]ional\, cultural\ [i economic\. Sunt
totodat\, `n mare m\sur\, „arii culturale”.
Acestea nu `ncorporeaz\ dimensiunea
geopolitic\ [i geostrategic\ a lumii fiind, mai
DOC 1
Dimensiunea geostrategic\ a României
(`n sensul actual [i modern al termenului)
cuprinde urm\toarele grupe de probleme:
a. Sub aspect militar, ]ara noastr\ a fost
primit\ `n NATO, `n prezent fiind `ntr-un
parteneriat strategic cu acesta.
Extinderea NATO de la sfâr[itul anului
2002, a cuprins un num\r de 7 state.
Fa]\ de actorii militari principali ai lumii
contemporane (marile puteri), România se
afl\ `n vecin\tatea imediat\ a celei de a doua
puteri mondiale (Federa]ia Rus\), la o anu-
mit\ dep\rtare de principala superputere
2 16. Africa de Nord – SV Asiei
1
9 11. Australia
8
7
10
mult un punct de vedere geografic (H. J. de
Blij, Peter Muller, „Geography Realms Regions
and Concepts, 2000”).
Fiind o reprezentare cartografic\ utilizat\
larg ([i presupus acceptat\) permite o situare
corect\ a ]\rii noastre `n cadrul acesteia. De[i
nu ofer\ o raportare de natur\ geopolitic\,
permite aprecierea obiectiv\ a locului
Dimensiunea geostrategic\ a României
(SUA) sau de alte puteri regionale (Fran]a,
China etc.);
b. Fa]\ de resursele naturale de baz\ ale
lumii contemporane (`ndeosebi resursele de
petrol [i gaze naturale), România, ]ar\ cu un
ansamblu de resurse energetice [i minerale
modeste, se afl\ `ntr-o pozi]ie acceptabil\,
`ndeosebi datorit\ noilor resurse de petrol [i
gaze naturale din zona M\rii Caspice;
c. Fa]\ de actorii geopolitici principali,
]ara noastr\ [i-a exprimat op]iunea cunoscut\
pentru Uniunea European\ [i NATO.
~n acela[i timp, exist\ un interes fa]\ de
11. Europa
12. Federa]ia Rus\
13. America de Nord
14. America Central\
17. Africa Subsaharian\
18. Asia de Sud
19. Asia de Est
10. Asia de Sud-Est
12. Pacific
12
Ecuator
Tropicul de Sud
11
României `n lumea contemporan\. Cea mai
important\ constatare este lipsa de echivoc `n
privin]a apartenen]ei sale europene.
~n acela[i timp `ns\, prin pozi]ia sa `n
apropierea lumii islamice (prin Asia de SV [i
Africa de Nord), România va trebui s\ se
adapteze exigen]elor noi impuse de aceast\
proximitate.
alte ]\ri cu rol `n deciziile interna]ionale sau
fa]\ de ]\ri cu un poten]ial `n cre[tere. ~ntr-o
anumit\ m\sur\, pot exista [i alte op]iuni `n
perspectiv\. Este, de asemenea, cunoscut\ [i
opinia ]\rii noastre `n problematica tero-
rismului interna]ional, a traficului de droguri,
a migra]iei clandestine [.a.
România, prin apartenen]a la diferite or-
ganisme interna]ionale (ONU, UNESCO,
Banca Mondial\, OMM, OMS, Oraganiza]ia
Economic\ [i Comercial\ a ]\rilor din jurul
M\rii Negre), joac\ un rol activ `n poblemati-
ca lumii contemporane.
101

MONDIALIZARE, INTERNA}IONALIZARE
cap.III
4 {I GLOBALIZARE DIN PERSPECTIVÃ
EUROPEANÃ
Mondializarea constituie un proces
prin care anumite valori încep sã aibã o cir-
cula]ie mai largã, pe alocuri cu un caracter
global. Multiple elemente de origine euro-
peanã au, în prezent, un caracter mondial:
jocurile olimpice, diferite jocuri sportive
(fotbal, rugby), limbile europene vorbite în
lume (limba englezã, francezã, spaniolã,
portughezã), unitã]ile de mãsurã, sistemul
de coordonate geografice, mãsurarea tim-
pului, circula]ia aerianã, elemente ale cul-
turii, literaturii, artelor [i arhitecturii (cu
originea în Europa, dar prezente în ]ãri
extraeuropene).
Un studiu atent al elementelor de mon-
dializare eviden]iazã constatarea cã fiecare
]arã europeanã are o anumitã contribu]ie în
acest sens, prin promovarea [i afirmarea
unor crea]ii proprii.
Rezultatul principal al mondializãrii îl
reprezintã crearea sistemului economic
mondial, cu influen]e asupra fiecãrei re-
giuni [i ]ãri componente.
Interna]ionalizarea reprezintã mai
mult un element în care se presupune [i un
anumit proces de negociere asupra pro-
blematicii respective. În aceastã categorie ar
intra diferitele conflicte interna]ionale,
folosirea economicã a platformelor conti-
nentale, exploatarea regiunilor arctice [i
antarctice etc. Din pãcate, un fenomen
interna]ionalizat îl reprezintã terorismul,
care are la bazã elemente ideologice sau
religioase.
Schimburile economice reprezintã o
expresie evoluatã a interna]ionalizãrii
comer]ului, prin stabilirea unor reguli de
comportament al statelor [i al companiilor
la nivel mondial, astfel încât sã nu fie pro-
movate mãsuri cu un caracter protec]ionist
evident. Organiza]ia mondialã a comer-
]ului reprezintã forma sub care se realizea-
zã corelarea aspira]iilor economice indivi-
duale ale ]ãrilor [i companiilor cu anumite
102
TERMENI
Mondializare – tendin]a de
utilizare la scarã mondialã a unor
elemente economice, sociale [i
culturale realizate într-un anumit
spa]iu geografic.
cerin]e [i reguli considerate a fi asumate de Globalizare – generalizare la
scarã globalã a unor idei, con-
to]i partenerii.
cepte [i produse utile activitã]ii
Un alt element de interna]ionalizare îl oamenilor.
reprezintã poluarea aerului, dar [i a apelor,
care creeazã anumite dispute între ]ãrile
apropiate.
Globalizarea reprezintã o formã mai
avansatã [i mai complexã prin care anu-
mite elemente (indiferent de ]ara de prove-
nien]ã) încep sã aibã o utilizare globalã. În
acest context, elemente de globalizare evi-
dente le au utilizarea internetului, a
tehnologiei informa]iilor, a sistemului
mondial de comunica]ii [i anumite ele-
mente culturale cu un caracter global.
Limba englezã, de[i are o utilizare
foarte largã, reprezintã un vector al globa-
lizãrii, fãrã a fi utilizatã pe întreaga
suprafa]ã a planetei.
Perspectivele europene ale interna]io-
nalizãrii, mondializãrii [i globalizãrii pun
continentul nostru într-o pozi]ie privile-
giatã, de[i vectorul principal al globalizãrii
îl reprezintã SUA. Trebuie sã observãm cã,
într-o perspectivã istoricã apropiatã, Statele
Unite au reprezentat un efect al mondia-
lizãrii valorilor europene referitoare la
democra]ie [i modelul economic capitalist,
bazat pe economia de pia]ã. SUA au dez- Fig. 1 Elemente ale mondializ\rii [i
globaliz\rii
voltat foarte mult sisteme care au contribuit
foarte rapid la globalizare [i au dat o
dimensiune nouã limbii engleze, ca purtã-
tor elementar al informa]iei.
În prezent, Europa contribuie la feno-
menul de globalizare, printr-o serie de ele- ACTIVIT|}I
mente noi, cum ar fi: modelul coeziunii
1. Urmãri]i harta alãturatã
interne între o asociere de state, cum este (fig. 2) [i preciza]i extensiunea
Uniunea Europeanã, modelul democra- teritorialã a grupãrilor economice
]iilor evoluate, modelul social al economiei reprezentate.
de pia]ã (în care existã elemente de redis- 2. Compara]i harta de mai sus
tribuire a produselor muncii sociale) [i [i datele statistice (DOC 1) [i, pe
modelul culturii moderne [i contemporane baza acestora, realiza]i o scurtã
(care este mult diversificatã de contribu]ii caracterizare a douã ansambluri
individuale). teritoriale reprezentate.
 O c e a n u l A r c t i c ALENA
America de Sud
UE (27) [i alte ]\ri
europene
Federa]ia Rus\ [i
spa]iul conex
Maghreb [i Orientul
Mijlociu

O c
Africa Subsaharian\
Tropicul de nor
d Asia de Sud

e a
Pacificul Occidental
O
c e

n u
a n

Ecuator
l

O c e a n u l
O c e a n u l
u l

A
t

P a c i f i c
l

Tropicul de sud
P a

I n d i a n
a
n t
c
i

i c
f

c
i

0 3000 km

Fig. 2 Grup\rile economice [i comerciale ale lumii contemporane

DOC 1 Date statistice generale ale ansamblurilor teritoriale regionale

Ansamblul economic Suprafa]\ Popula]ie PNB Export

(mil. km2 [i %) (mil. loc [i %) (mld. USD [i %) (%)
ALENA 21,6 460 12 000 18,9
16,3 6,8 32,5
America de Sud 18,6 490 1 450 2,9
11,0 6,9 3,9
UE (28) 4,4 504 11 600 42,1
3,2 7,1 32
Federa]ia Rus\ 22,1 240 790 4,3
16,3 6,5 2,1
Maghreb [i Orientul 12,6 470 990 3,6
Mijlociu 9,5 6,8 3,0
Africa Subsaharian\ 24,6 740 301 1,0
18,5 11 0,9
Asia de Sud 4,5 1 560 595 1,0
3,5 22,1 1,6
Pacificul Occidental 25,0 2 180 7 620 26,2
18,7 33,4 24
Total 133,2 6 580 33 346 100
100 100 100

103

EUROPA, UNIUNEA EUROPEANÃ
cap.III
5 {I ROMÂNIA ÎN URM|TOARELE DECENII
Proiec]iile de viitor referitoare la Europa
[i Uniunea Europeanã ([i, în acest context, [i
al României) diferã foarte mult în func]ie de
domeniul pe care îl avem în vedere.
Sub raport demografic, proiec]ia este
numeric defavorabilã continentului nostru,
deoarece alte regiuni [i ]ãri înregistreaz\
cre[teri deosebite. Efectul imediat îl repre-
zintã scãderea relativã a ponderii europe-
nilor în popula]ia totalã a planetei noastre.
Aceastã scãdere are un caracter relativ,
deoarece se referã doar la o componentã
numericã, absolutã [i relativã. Scãderea
sporului natural în ]ãrile europene (în
prezent, pentru multe, având valori nega-
tive) este compensatã, în parte, de mi[carea
migratorie extraeuropeanã. De aici rezultã,
pe termen mediu [i lung, o altã tendin]ã a
evolu]iei demografice în viitor, care are în
vedere schimbarea structurii sale inte-
rioare, pe na]ionalitã]i, grupuri etnice [i
categorii de vârstã. Cre[terea procentualã a
popula]iilor alogene de origine extraeuro-
peanã va putea fi un element favorabil de
evolu]ie dacã se realizeazã integrarea cul-
turalã, economicã [i lingvisticã a acestora.
Sub raport economic, actuala pondere a
Europei va rãmâne în continuare neschim-
batã, pe un interval mediu de timp. Este
posibil ca, în condi]iile în care se pãstreazã
ritmurile actuale de dezvoltare pentru anu-
mite ]ãri (India [i China îndeosebi), pon-
derea economiei europene sã se diminueze
pe termen îndelungat.
Participarea Europei la sistemul deci-
zional mondial depinde foarte mult de
ini]iativele ]ãrilor componente. Chiar dacã
influen]a ONU s-a redus sensibil, prezen]a
reprezentan]ilor europeni în Consiliul de
Securitate rãmâne foarte importantã. Un
element interesant îl va reprezenta în viitor
felul în care Federa]ia Rusã (consideratã ca
parte a Europei) va reu[i sã exercite o influ-
en]ã constructivã în Asia [i în alte regiuni
de pe glob (în condi]iile în care popula]ia
104
acesteia scade [i, prin compara]ie, a unor
]ãri asiatice cre[te accelerat).
Sub raportul prezen]ei militare în lumea
contemporanã, Europa nu pare sã aibã în
viitor o cre[tere semnificativã, chiar dacã
existã inten]ia realizãrii, la nivelul Uniunii
Europene, a unei armate comune.
Evolu]ia viitoare a Uniunii Europene [i
a Europei depinde foarte mult de
rezolvarea unor probleme conflictuale pe
continentul nostru (fig. 1, DOC 1) [i de
evolu]ia extinderii Uniunii Europene.
Conflictele actuale cunosc dimensiuni [i
motiva]ii foarte diferite: anumite diferen]e
de opinii sau dispute relativ minore [i
situa]ii conflictuale mai grave. În cazul
Europei, existã minoritã]i care au tendin]e
de afirmare a unor aspira]ii specifice comu-
nitã]ilor respective; în acest sens, este
cunoscutã inten]ia Sco]iei de sporire a
autonomiei, disputele intraconfesionale din
Irlanda de Nord (în prezent, în curs de
rezolvare negociatã, dupã secole de situa]ii
conflictuale), tendin]ele autonomiste din
}ara Bascilor, Catalunia, nordul Italiei
(unde Padania a reprezentat o op]iune
depã[itã în prezent), anumite teritorii pe
care trãiesc minoritã]i semnificative nume-
ric, conflictele din zona Caucazului (unde
fosta autoritate dominantã, reprezentatã în
prezent de Federa]ia Rusã, are scopuri
divergente în raport cu aspira]iile indivi-
duale ale statelor [i regiunilor respective).
Cea mai complexã situa]ie o reprezintã,
însã, spa]iul fostei Republici Iugoslavia, din
care au apãrut state descendente, cuprin-
zând în interiorul lor o varietate de situa]ii
de divizare pe criterii etnice, lingvistice [i
religioase. Un caz în acest sens l-a reprezen-
tat Republica Serbia [i Muntenegru, ulti-
mul fragment al Iugoslaviei, despãr]itã
printr-un referendum organizat în Mun-
tenegru (unde popula]ia localã a decis, cu o
foarte micã diferen]ã, dobândirea indepen-
den]ei) în Serbia [i Muntenegru.
TERMENI
Padania – regiune care
cuprinde nordul Italiei (Câmpia
Padului [i regiunile înconjurã-
toare), cu o anumitã identitate
istoricã [i geograficã, în care o
parte din popula]ie a avut
inten]ia separãrii de restul Italiei,
într-un stat independent.
Þara Bascilor (Euskadia) –
teritoriu situat în nordul Spaniei
([i extremitatea sud-vesticã a
Fran]ei), locuit de basci (o popu-
la]ie de origine celticã), cu
tendin]e autonomiste.
Kosovo – regiune istoricã a
Serbiei (Kosovo-Metohia), în
prezent cu o popula]ie majoritar
albanezã, cu tendin]e autono-
miste; sârbii considerã aceastã
regiune locul lor de origine.
ACTIVIT|}I
1. Identifica]i în presã sau la
emisiuni TV, pe parcursul unui
interval de timp de cel mult o
sãptãmânã, un element referitor
la o problemã conflictualã exis-
tentã în Europa, în acest moment.
Prezenta]i, într-un text scurt,
originile, evolu]ia [i explica]ia
fenomenului identificat.
2. Realiza]i un scenariu al
evolu]iei viitoare a Uniunii Euro-
pene, în care presupune]i absen]a
unor elemente negative.
DOC 1
În prezent, Uniunea Europeanã se aflã
într-un proces în care, în urma ultimei
extinderi din anul 2007 (cu includerea
României [i a Bulgariei), s-a creat o situa]ie
nouã, existând diferen]ieri mari între
nucleul ini]ial, ]ãrile integrate pânã în anul
2004 [i cele 12 ]ãri integrate în 2004 [i 2007.
Se contureazã, în acest fel, un spa]iu cen-
tral, o zon\ apropiatã [i alta mai îndepãr-
tatã, situatã spre est. Pe termen scurt, per-
spectivele se referã la lãrgirea ariei de com-
Viitorul Uniunii Europene
peten]e constitu]ionale ale Uniunii
Europene (inclusiv prin adoptarea posibilã
a unei Constitu]ii), la ridicarea performan-
]elor spa]iilor marginale [i la valorificarea
posibilitã]ilor noilor ]ãri integrate.
Într-un anumit interval de timp, Uniu-
nea Europeanã ar urma sã ia o decizie în
privin]a integrãrii Turciei, a statelor candi-
date care s-au exprimat în acest sens
(Croa]ia [i Macedonia), precum [i a altor
state posibile candidate. Integrarea Turciei
ar mãri dimensiunile demografice [i econo-
mice ale Uniunii Europene [i i-ar schimba
sensibil structura etnicã [i religioasã.
În viitorul apropiat sau îndepãrtat,
principala speran]ã a evolu]iei Uniunii
Europene este legatã de reformarea sa inte-
rioarã, astfel încât sã fie mãritã coeziunea
acesteia în vederea dezvoltãrii ulterioare.
Func]ionarea institu]iilor Uniunii Euro-
pene va deveni, în acest context, determi-
nantã pentru evolu]ia acesteia.

Acest\ hart\, prelu-

at\ dup\ o lucrare cu
MILE
larg\ r\spândire inter-
KILOMETRI na]ional\ (World Regio-
nal Geography, Pearson,
state rezultate din secesiuni recente
New Jersey), ilustreaz\
regiuni cu sentimente recesioniste majore,
dar cu perspective de succes limitat un punct de vedere rela-
regiuni cu sentimente separatiste minore tiv obiectiv asupra aspi-
ra]iilor unor minorit\]i `n
Insulele F afirmarea propriilor iden-
Feroe tit\]i. Orice alt\ con-
struc]ie cartografic\ ar fi
implicat elemente de
subiectivitate, de aceea
EST
am optat pentru „pre-
Scoþia LI
luarea” unei opinii cu o
Irlanda
de Nord anumit\ notorietate `n
LT
rândul lucr\rilor recente
RUS de geografie a lumii con-
temporane. De la apari]ia
MB Districtul acestei lucr\ri (2005) si-
Kaliningrad
tua]ia este pu]in modifi-
B
cat\ prin apari]ia unui
Flandra nou stat, Muntenegru.
MOL
Valonia SK
Bretagne
Transnistria
Tirolul
F de Sud
SLO
HR Republica Sârbã
Padania
BiH
Galicia
Euskadia SR
Croaþia MK
I
Corsica Muntenegru
Catalonia Kosovo
F (Albania)
S Macedonia
(Albania)

Fig. 1 – Europa – afirmarea

identitã]ilor

105
 TEST — EUROPA {I UNIUNEA EUROPEAN| ~N LUMEA CONTEMPORAN|
Citi]i cu aten]ie întrebãrile urmãtoare [i formula]i rãspunsurile pe o paginã alãturatã.

I. Pe baza observãrii hãr]ii alãturate (fig. 1), realiza]i urmãtoarele cerin]e:

1. Elabora]i un text, pornind de la aceastã hartã, prin care sã descrie]i, cu aproxima]ie, pozi]ia Uniunii Europene (inclu-
siv a spa]iului situat `n interiorul ei) în ansamblul lumii contemporane. (10 p.)
2. Analiza]i raporturile spa]iale dintre Uniunea Europeanã, Europa [i lumea contemporanã [i preciza]i:
a) ansamblul teritorial care are cele mai multe asemãnãri cu Uniunea Europeanã, men]ionând douã dintre acestea;
b) ansamblul teritorial fa]ã de care Uniunea Europeanã are cele mai mari deosebiri, men]ionând douã dintre acestea;
c) denumi]i ansamblurile teritoriale situate în est [i sud de Uniunea Europeanã, men]ionând, pentru fiecare, douã ase-
mãnãri [i douã deosebiri. (20 p.)
3. Men]iona]i douã caracteristici ale Uniunii Europene care îi subliniazã specificitatea în raport cu celelalte ansambluri
teritoriale. (8 p.)
O c e a n u l A r c t i c

II. Urm\rind spa]iul reprezentat pe harta

alãturat\ (fig. 2), realiza]i urmãtoarele cerin]e:
1. Demonstra]i cã Uniunea Europeanã are
O
resurse naturale modeste în raport cu cele-
c e a
Tropicul de nord
O

lalte ansambluri ale lumii contemporane, pre-

c e

n u

cizând douã resurse abundente [i douã

a n

Ecuator
l

O c e a n u l
resurse care lipsesc. (8 p.) O c e a n u l
u l

A
t

P a c i f i c
2. Preciza]i douã resurse naturale ale
l

Tropicul de sud
P a

I n d i a n
a
n t

României care reprezintã interes pentru

c
i

i c

Uniunea Europeanã. (8 p.)

f

c
i

3. Men]iona]i douã asemãnãri între România

Fig. 1 0 3000 km
[i Uniunea Europeanã sub raportul evolu]iei
demografice în viitor. (8 p.) 20°Cer
cul
po lar
10° 0° 10°
Oceanul
20° 30° 40°
Arctic
50° 60°

Fig. 2 ISLANDA
a rctic

4. Preciza]i legãtura dintre poluarea aeru-

c
lui [i cea a apelor în România, Uniunea i
t

Europeanã, Europa [i lumea contemporanã,

n

S SF
a

demonstrând caracterul comun al acestei N

l
t
A

probleme. (12 p.) EST RUS

c\
l

5. Realiza]i un text, de maximum o jumã- Marea

ti

LV
u

al

50° IRL DK
Copenhaga
B

LT
n

a
re
tate de paginã, în care sã preciza]i perspectiva Nordului
Ma RUS
e a

GB
NL BELARUS
europeanã asupra unor probleme ale lumii
O c

B PL
Bruxelles D

contemporane, folosind urmãtorii termeni:

c\

2
Luxemburg Frankfurt
ea Ca spi

CZ UKR
Strassbourg SK
mondializare, globalizare, interna]ionali- F CH 6 A
H
MOL
ar

SLO
M

zare, integrare, diversitate, dezvoltare dura- 40°

7
HR RO
5 BIS N e a g r \
3 r e a
bilã, geopoliticã. (16 p.) P
E I M
SR
BG
M a
4
Total I + II = 90 p. AL
MK

A S I A
GR
Din oficiu = 10 p. M a r e a
A F R I C A M
Total test = 100 p. 0 200 400 600 800 1000 km
eM d
i t e r a n \ CYP

106
 IV
capitolul

ELEMENTE DE GEOGRAFIE SOCIAL| {I

CULTURAL| A EUROPEI {I A ROMÂNIEI
~n urma parcurgerii acestui capitol,
ve]i avea posibilitatea s\ dezvolta]i
competen]e noi referitoare la:
 explicarea unor sisteme, structuri sociale [i cultu-
În acest capitol, ve]i studia anu-
mite aspecte minimale referitoare la rale pe baza informa]iilor din diferite surse;
geografia socialã [i culturalã a Euro-  explicarea raporturilor dintre componenta socialã a
pei, precum [i raporturile dintre
problemele abordate atât la nivel Europei [i suportul ei teritorial;
european, cât [i la nivelul ]ãrii noas-  utilizarea informa]iilor ob]inute prin mijloacele de
tre. Geografia socialã [i culturalã
reprezintã dimensiuni noi ale documentare;
geografiei umane [i redau, într-o per-  utilizarea mijloacelor de reprezentare graficã [i car-
spectivã cuprinzãtoare, raporturile
dintre comunitã]ile umane, caracte- tograficã a spa]iului social [i cultural;
risticile lor (demografice, lingvistice,  interpretarea reprezentãrilor cartografice analizate.
etnice [i religioase) [i mediul în care
acestea î[i desfã[oarã activitatea.
Peisajul geografic este, din multe
puncte de vedere, un peisaj cultura-
lizat, iar elementele de geografie
socialã reprezintã proiec]ia societã]ii
asupra mediului ei de existen]ã.

* Curriculum diferen]iat (CD) pentru clasele de [tiin]e sociale (2 ore)

107

TIPURI TRADI}IONALE DE UTILIZARE
cap.IV
1 A SPA}IULUI GEOGRAFIC*
În prezent, se poate aprecia cã întregul
spa]iu locuit al planetei este utilizat, direct
sau indirect, de societatea omeneascã.
Oicumena constituie, în acest caz, suprafa]a
uscatului. Sfera socioumanã a crescut foarte
mult în importan]ã, odatã cu cre[terea
rapidã a popula]iei mondiale.
Popula]ia actualã (6,4 miliarde locui-
tori), prin activitã]ile [i necesitã]ile sale,
exercitã o exploatare fãrã precedent a me-
diului natural al planetei noastre, con-
tribuind totodatã, în mod progresiv, la
degradarea acestuia. Utilizarea spa]iului
geografic este propor]ionalã, într-o anu-
mitã mãsurã, cu mãrimea numericã a po-
pula]iei care locuie[te un anumit teritoriu [i
î[i gãse[te expresia valoricã în densitatea
medie a popula]iei. Este cunoscut cã repar-
ti]ia popula]iei este inegalã, existând câteva
concentrãri foarte mari (DOC 1).
Existã mai multe tipuri de utilizare
tradi]ionalã a spa]iului geografic.
În Europa, sunt cunoscute urmãtoarele
tipuri:
 economia forestierã tradi]ionalã,
îmbinatã cu vânãtoare, pescuit [i activitã]i
agricole minimale; aceasta caracterizeazã,
în prezent, nordul continentului;
 agricultura itinerantã, în prezent
foarte rarã, cu o prezen]ã mai importantã în
timpul migra]iei popoarelor (Evul Mediu);
 agricultura intensivã, bazatã pe
metode agrotehnice evoluate, instalatã în
Europa în urmã cu douã secole [i dez-
voltatã sub forma agriculturii de tip
comercial;
 utilizarea caracteristicilor ]ãrmului
pentru dezvoltarea unor activitã]i legate de
naviga]ie; acest tip de utilizare a spa]iului
geografic este, pentru Europa, foarte vechi;
men]ionãm cã, în Evul Mediu, porturile
mediteraneene [i cele situate la Oceanul
Atlantic au dezvoltat importante activitã]i
comerciale, care au imprimat anumite
108
TERMENI
Oicumenã – spa]iul locuit.
Sferã socio-umanã – geosferã
formatã din totalitatea comu-
nitã]ilor umane care locuiesc pe
caracteristici fizionomiei ora[elor [i struc- planeta noastrã (antroposferã).
Densitatea medie a popu-
turii economice;
la]iei – indicator aproximativ,
 exploatarea resurselor minerale [i care reflectã numãrul de locuitori
prelucrarea lor industrialã; în cazul pe o anumitã suprafa]ã, cu o
anumitã omogenitate.
Europei, este, de asemenea, o activitate
tradi]ionalã, succedând `n timp activitã]ilor
me[te[ugãre[ti (fig. 1);
 realizarea unor construc]ii monu-
mentale, ca expresie a înfrângerii unor li-
mitãri impuse de caracteristicile spa]iului
geografic (podul lui Traian construit la
Drobeta, Valul roman din Marea Britanie,
construit în timpului împãratului Hadrian,
aduc]iuni de apã, viaducte, structurile
urbane ale unor ora[e, cum ar fi Brugge,
Vene]ia);
 exploatarea regiunilor alpine
printr-o economie pastoralã diversificatã.
În România, tipurile tradi]ionale de uti-
lizare a spa]iului geografic vizeazã urmã-
toarele elemente:
 realizarea unor construc]ii bazate pe
materii prime din orizontul apropiat (lemn,
Fig. 3 Carier\ de c\rbune la zi
piatrã), în diferite regiuni (Bucovina,
Maramure[, Oltenia Subcarpaticã), DOC 2;
 explorarea [i exploatarea resurselor
minerale (încã din perioada daco-romanã), ACTIVIT|}I
a resurselor de cãrbuni (din secolul 1. Realiza]i o scurtã caracteri-
zare a unei regiuni din ]ara noas-
al XVIII-lea) [i dezvoltarea timpurie a acti-
trã, care sã aibã elemente de cul-
vitã]ilor de prelucrare a fierului [i a
turã tradi]ionalã, precizând speci-
minereurilor neferoase; ficul acesteia referitor la urmã-
 activitã]ile legate de agriculturã toarele elemente: spa]iul identifi-
(extinderea suprafe]elor agricole în secolul cat, denumirea, caracteristici ale
al XIX-lea [i cre[terea efectivelor de ani-
mediului natural, modul de lo-
cuire, tipuri de a[ezãri, ac-
male), pe întregul teritoriu al ]ãrii. tivitã]ile economice tradi]ionale,
Sinteza geografic\ a spa]iului locuit o elemente de naturã istoricã, etno-
reprezint\ peisajul antropizat, adic\ graficã [i folcloricã.
„peisajul culturalizat”; acesta este vizibil 2. Explica]i similitudinile care
existã între diferite regiuni ale
prin ceea ce numim spa]ii [i peisaje cultu- Europei, sub raportul utilizãrii
rale (DOC 3). tradi]ionale a spa]iului geografic.
DOC 1 Concentrãri mari de popula]ie
Principalele concentrãri de popula]ie sunt:
 Asia de Est, cu 1,6 miliarde locuitori;
 Asia de Sud, cu 1,4 miliarde locuitori;
 Europa, cu 700 milioane locuitori;
 nord-estul Americii de Nord, cu 110 milioane locuitori;
 Golful Guineii, cu 140 milioane locuitori.
Concentrarea mare a popula]iei în aceste spa]ii se manifestã
prin exploatarea resurselor, utilizarea intensivã a terenurilor
arabile [i degradarea mediului înconjurãtor.
DOC 3 Spaþii ºi peisaje culturale
Tipurile tradi]ionale de utilizare a spa]iului geografic, precum
[i utilizarea lui actualã creeazã un anumit peisaj distinct, care este
denumit „peisaj cultural”. Conceptul de peisaj cultural constituie
un punct de vedere nou asupra peisajului geografic, punând
accentul în mod deosebit pe componenta construitã de om a aces-
tui spa]iu, care introduce elemente de omogenitate (prin ceea ce
este adãugat de societatea omeneascã), precum [i elemente de
diferen]iere. Totodatã, spa]iile [i peisajele culturale de acest tip
trebuie sã fie privite [i din prisma coeren]ei dintre un anumit te-
ritoriu [i comunitatea umanã care îl locuie[te.
Spa]iile [i peisajele culturale definite `n sensul de mai sus nu
cuprind acea component\ de tip „cultural” (`n sensul culturii
tradi]ionale sau academice, a muzicii, picturii, arhitecturii) care ar
fi presupus\ de acest concept. Spa]iul [i peisajul cultural se refer\
la modul `n care un anumit mediu natural a fost transformat
`ntr-un teritoriu cu o nou\ calitate, vizibil\ prin elemente cu o
anumit\ permanen]\ [i omogenitate: utilizarea terenurilor (dar [i
tipul predominant al culturilor agricole), structura a[ez\rilor,
arhitectura spa]iului construit, elementele de infrastructur\,
comunit\]ile umane care locuiesc acest teritoriu [i, mai nou,
tehnologia industrial\ predominant\; este vorba, cu alte cuvinte,
de un peisaj `n care se reg\se[te amprenta modului de via]\ al
locuitorilor. Geografia cultural\ reprezint\ astfel un mod nou de
a percepe spa]iul geografic „culturalizat”, adic\ transformat de
om. Originalitatea viziunii rezult\ din amprenta uman\ asupra
teritoriului, care nu se poate identifica, repetabil, `n alte spa]ii.
Pentru locuitorii comunit\]ilor respective spa]iul lor `nconjur\tor
reprezint\ un „univers `n sine”, cu elemente tradi]ionale [i men-
talit\]i legate de aceastea.
Se poate observa cã existã anumite diferen]ieri la nivelul
Europei între mãrimea teritorialã [i demografic\ a acestor spa]ii
geografice culturale.
Astfel, în Regatul Unit se pot identifica patru spa]ii majore
care coincid cu unitã]ile majore componente (Sco]ia, Anglia, ]ara
Galilor, Irlanda de Nord). În cadrul acestora existã anumite divi-
ziuni interioare majore precum [i, pe un nivel taxonomic inferior,
DOC 2 Regiuni istorico-geografice
În cazul ]ãrii noastre, regiunile istorico-geografice (a[a-nu-
mitele „]ãri”) au, fiecare, elemente tradi]ionale de utilizare a
spa]iului geografic. ~nainte de orice, acestea sunt forme de
extensiune spa]ialã a comunitã]ilor umane tradi]ionale, identifi-
cate cu un anumit teritoriu bine individualizat. Aceste entitã]i
teritoriale de tip „]ãri” reprezintã o formã de organizare terito-
rialã care se regãse[te în Spania, Fran]a, Italia, România [i, într-o
anumitã mãsurã, în Peninsula Balcanicã. Aceste spa]ii con-
tureazã împreunã arealul romanitã]ii, în sens foarte larg.
alte diviziuni de mai micã întindere; aceste diviziuni elementare
coincid, în cea mai mare mãsurã, cu extensiunea administrativã a
unor comitate (Cornwall, Devon, Somerset, Cumbria, Durham
etc.).
În cazul Fran]ei, diviziunile majore care au func]ia unor spa]ii
[i peisaje culturale au o extensiune care le face similare cu regiu-
nile geografice (fãrã a fi la fel cu acestea), suprapunându-se par]ial
cu entitã]i administrative de tipul regiunilor; câteva exemple:
Picardia, Champagne, Normandia, Bretania, Savoia, Languedoc,
Burgundia etc. Aceste entitã]i au o coloraturã istorico-geograficã
evidentã [i reprezintã peisaje geografice [i culturale cu o identi-
tate care nu este necesar sã fie descrisã.
O situa]ie similarã este în Spania. Aici întâlnim spa]ii culturale
precum Asturia, Galicia, Aragon, Catalunia, la Mancha,
Andaluzia.
În Belgia, existã nu numai o diferen]ã de peisaj, ci si în aspec-
tul comunitã]ii umane [i în structura culturalã între Flandra [i
Valonia.
În cazul Germaniei, regiunile [i peisajele culturale au o anu-
mitã coeren]ã administrativã: Bavaria, Brandenburg, Saxonia,
Renania-Palatinat, Renania de Nord-Westfalia.
În cazul Italiei, situa]ia este mai complexã, deoarece spa]iile
culturale, regiunile geografice [i regiunile administrative au la
bazã o anumitã evolu]ie istoricã [i o coeren]ã teritorialã; câteva
exemple: Lobardia, Piemont, Liguria, Toscana, Umbria, Latium,
Apulia, Campania, Calabria, Sicilia.
Pentru a ne face o idee asupra acestor spa]ii [i peisaje cultu-
rale, ar fi util sã le comparãm cu cele din ]ara noastrã. În acest
sens, men]ionãm cã existã o anumitã accep]iune [i generalizare a
spa]iilor geografice cu semnifica]ie istoricã pentru ceea ce este
denumit frecvent „regiune istoric\”: Muntenia, Dobrogea,
Moldova, Bucovina, Maramure[, Transilvania, Oltenia, Banat. În
afara acestora, existã spa]ii cu aceea[i legitimitate istoricã dar care,
datoritã întinderii mai reduse, nu sunt considerate regiuni
„tradi]ionale”; acestea sunt: Vrancea, Ha]eg, Zarand, Silvania. La
acestea se adaugã alte spa]ii, de tipul „]ãrilor”.
109

TIPURI DE COMUNITÃ}I UMANE
cap.IV
2 MENTALITÃ}I*
TIPURI DE COMUNIT|}I
În prezent, existã o taxonomie a comu-
nitã]ilor umane (DOC 1), indicând felul în
care este concentratã popula]ia pe un anu-
mit teritoriu, definit [i delimitat.
~n comunitã]ile umane elementare
(locuin]a individualã, cãtunul, a[ezãrile
foarte mici sau a[ezãrile izolate de obsta-
cole naturale) este asigurat\ o comunicare
între pu]inii ei membri componen]i, iar
accesul la spa]iului înconjurãtor locuit de
alte comunitã]i este mai dificil [i accidental.
Sistemele de a[ezãri, dezvoltate în re]ea,
cu legãturi bine conturate între ele, repre-
zintã o formã superioarã de integrare a
locuitorilor. În Imperiul Roman, re]elele
erau desenate de drumuri (limes) în care, în
fiecare punct, exista o perspectivã asupra
locului urmãtor în traseul de parcurs. Acest
sistem a fost foarte dezvoltat în Evul Mediu
[i în epoca modernã.
Ora[ele industrializate, bazate pe uti-
lizarea resurselor de materii prime din
apropiere, care au favorizat constituirea
unor comunitã]i noi, aglomerate dupã cri-
terii economice.
Comunitã]ile dezvoltate în ora[ele
mari, cu multiple func]ii, î[i construiau o
tradi]ie în timp, care era pãstratã [i trans-
misã mai departe (Paris, Praga, Viena).
Comunitã]ile umane din centrele
urbane industriale adunau pe un anumit
teritoriu oameni din regiuni diferite, lega]i
prin tipul de activitate productivã.
Ora[ele foarte mari, aglomera]iile
urbane [i metropolele reprezintã forme cu
o deosebitã concentrare umanã [i econo-
micã, în care individul are o pozi]ie neglija-
bilã în raport cu ansamblu comunitã]ii.
Chiar dacã aceste structuri teritoriale au
multiple avantaje, pe plan individual,
raportul dintre avantaje [i dezavantaje este
determinat de felul particular în care indi-
vidul se reg\se[te în structura vie]ii sociale.
110
TERMENI
Comunitate uman\ – grup
uman cu o anumit\ coeren]\
interioar\ (familial\ sau de alt\
natur\), care ocup\ un spa]iu bine
MENTALIT|}I determinat.
Mentalitã]ile formeazã un model inte- Mentalitate – fel particular de a
lectual care se aplicã unor situa]ii diferite gând al unui individ sau al unei
colectivit\]i.
de via]ã, în func]ie de experien]a ante-
rioarã, cuno[tin]ele [i pãrerile construite de
o comunitate umanã pânã într-un anumit
moment.
Mentalitatea comportamentalã a indi-
vidului diferã în raport de caracteristicile
comunitã]ii umane (mãrimea demograficã,
structura socialã, componen]a lingvisticã,
op]iunile religioase), de elemente ale per-
forman]ei economice (concretizate în nive-
lul de via]ã), precum [i în anumite tradi]ii
istorice.
Comunitã]ile arhaice au modele care
realizeazã o legãturã strânsã între acestea [i
teritoriul pe care îl locuiesc. Ora[ele de
mari dimensiuni asigurã un anumit aer de
apartenen]ã la acestea, dar contribuie la o
anumitã „izolare” a individului fa]ã de
mediul lui de existen]ã.
Comunitã]ile umane de tipul a[ezãrilor
rurale (fig. 1), bine stabilizate numeric [i
teritorial, cu rãdãcini foarte vechi în istoria
Europei, faciliteazã o anumitã dezvoltare,
rezultatã din numãrul mai mare de
locuitori [i posibilitatea comunicãrii unor
experien]e cu alte comunitã]i asemãnã-
toare.
Mentalitã]ile sunt legate foarte mult de
percep]ia construitã în timp asupra comu-
ACTIVIT|}I
nitã]ii proprii sau a altora, mai apropiate
1. Realiza]i o scurtã pre-
sau mai îndepãrtate. La noi, un element îl
zentare geografic\ a unei comu-
reprezintã, pe plan mental, raportul dintre nit\]i teritoriale, la alegere dintre
ora[ [i sat (DOC 2). Este foarte cunoscut\, cele amplasate pe harta al\turat\
de asemenea, mentalitatea popular\ per- (fig. 1) precizând elemente speci-
sistent\ de-a lungul istoriei, de leg\tur\ fice de geografie uman\.
`ntre un anumit teritoriu [i proprietatea 2. Preciza]i cum influen]eaz\
comportamentul individual m\-
asupra acestuia, `ntre un anumit spa]iu
rimea comunit\]ii (dintre cele de
bine definit [i comunitatea uman\ care la DOC 1) `n care `[i def\[oar\
`l locuie[te. activitatea.
DOC 1 Taxonomia comunitã]ilor umane DOC 2 Tipuri de mentalitã]i
În societatea româneascã a existat o
Forme de aglomerare uman\ Suprafa]a (km2) Popula]ie (loc.) anumitã deosebire între „mentalitatea
urbanã” [i „mentalitatea ruralã”, în sensul
Locuin]\ individual\ 0,01 - 0,1 1 - 1⋅10
unei opozi]ii relative a acestora [i a consi-
Grup de locuin]e (c\tun) 0,1 - 1 1⋅10 - 1⋅102 derãrii comunitã]ilor urbane ca purtãtoare
singure de progres [i de civiliza]ie. În re-
Sat 1 - 10 1⋅102 - 1⋅104 alitate, mediul rural asigurã o legãturã mai
bunã între om [i spa]iul lui de existen]ã.
Grup de sate 110 - 1⋅102 1⋅103 - 1⋅105 Aceastã legãturã este foarte bine conturatã
în cazul unitã]ilor teritoriale de tipul
Ora[ (individual) 1⋅102 - 1⋅103 1⋅104 - 1⋅106
„]ãrilor” unde, pe un anumit spa]iu, existã
Aglomera]ie urban\ 1⋅102 - 1⋅104 1⋅106 - 1⋅107 caracteristici naturale, de geografie umanã,
o anumitã mitologie, elemente folclorice
Conurba]ie 1⋅102 - 1⋅104 1⋅106 - 1⋅107 [i de mentalitate [i un mod de a vedea
apartenen]a indivizilor la lumea
Metropol\ 1⋅102 - 1⋅104 1⋅106 - 1⋅107 înconjurãtoare.
21° 22° 23° 24° 25° 26° 27° 28° 29°

U C R A I N A
48°

RE
2
A

P.
I

11

M
R

10 22

OL
21
A

47°
12

DO
G
N

VA
U

13
4
20
9
46°
14
6
NA
23 8 16 15 5 I
RA
7 UC
24
45° 17 19
S

18
r\
E

Neag
R
B
I
A

ea

44°
ar
M

0 20 40 60 km
B U L G A R I A
I. Tipuri de habitat rural II. Variet\]i regionale specifice ale habitatului rural (exemple)
Habitatul rural al regiunilor muntoase Habitatul rural al regiunilor deluroase 1. Oa[; 2. Maramure[; 3. Obcine; 4. Girgeu–Ciuc; 5. }ara Bârsei; 6. Vrancea;
Habitatul rural al depresiunilor intramontane deschise 7. Lovi[tea; 8. }inutul P\durenilor; 9. }ara Mo]ilor; 10. Silvania; 11. L\pu[;
Areale industrial-urbane Habitatul rural al regiunilor de câmpie 12. N\s\ud; 13. „Câmpie” (Câmpia Transilvaniei); 14. Târnave; 15. F\g\ra[;
Habitatul rural al regiunilor submontane [i Habitatul rural agropiscicol al Deltei Dun\rii 16. M\rginimea Sibiului; 17. Oltenia Subcarpatic\; 18. Alm\j; 19. Muscel; 20.
subcarpatice Tutova; 21. Suceava–Neam]; 22. Câmpia Moldovei; 23. Banat; 24. Delta Dun\rii.

Fig. 1 Comunit\]ile teritoriale cu origini istorice

111

cap.IV
3 DIVERSITATEA UMANÃ A EUROPEI*
DIVERSITATEA LINGVISTIC|
Diversitatea lingvistic\ `nseamn\ c\ `n
spa]iul european se vorbesc mai multe
limbi (fig. 1). Acestea sunt:
a) Limbi indo-europene, care cuprind:
 limbile romanice (italiana, franceza,
spaniola, româna, catalana, portugheza [i
retoromana) ocupã aproape integral terito-
riul Italiei, Fran]ei, Spaniei, Portugaliei [i
României; limba retoromanã este utilizatã
de o popula]ie minoritarã în Elve]ia; în Re-
publica Moldova, autoritã]ile locale actuale
considerã cã existã o altã limbã decât limba
românã — limba moldoveneascã;
 limbile slave (rusa, bielorusa, ucrai-
neana, ceha, slovaca, slovena, sârbo-croata,
poloneza, bulgara etc.) ocupã teritoriile
]ãrilor sugerate de aceste denumiri;
 principalele limbi germanice (ger-
mana, engleza, daneza, olandeza, flaman-
da, norvegiana, suedeza, islandeza) su-
gereazã teritoriile unde sunt utilizate;
 existã câteva limbi vorbite doar de un
grup restrâns de popula]ii (greaca, albane-
za [i limbile celtice).
b) Limbi ugro-finice, care se vorbesc în
Finlanda, Estonia [i Ungaria.
c) Limbi altaice (turca, tãtara), vorbite
de popula]iile respective din Peninsula
Crimeea [i partea europeanã a Turciei.
Geografia lingvisticã este corelatã în-
deaproape cu na]ionalitã]ile [i grupurile
etnice care formeazã comunitã]ile dife-
ritelor state. În diverse surse, se considerã
cã, între termenul de na]ionalitã]i [i
grupuri etnice nu poate fi fãcutã întotdeau-
na o diferen]iere foarte clarã, folosindu-se
uneori într-un mod complementar. Este
vorba de aceea[i realitate, consemnatã în
op]iunea locuitorilor pentru o anumitã
na]ionalitate sau un anumit grup etnic,
chiar dacã aceastã apartenen]ã are mai mult
o componentã lingvisticã.
112
TERMENI
Geografie lingvisticã – disci-
plinã din sfera geografiei sociale
care se ocupã cu reparti]ia terito-
rialã a diferitelor familii [i grupe
DIVERSITATEA NA}IONAL| lingvistice, precum [i cu expli-
În anumite situa]ii, între grupul etnic, carea acestor diferen]ieri pe
na]ionalitate [i grupul lingvistic nu existã o baza raportului pe care îl au cu
mediul de locuire al popula]iilor
suprapunere totalã. respective.
În cazul Europei, existã mai multe Altaic – originar din regiunea
situa]ii ale raporturilor dintre popula]ia Mun]ilor Altai din centrul Asiei.
majoritarã [i popula]iile cu un caracter Na]iune – grupare umanã cu
minoritar, `n ceea ce prive[te numãrul de o coeren]ã interioarã de naturã
locuitori [i ponderea lor total\ în ansamblul istoricã, lingvisticã [i culturalã
care are obiective comune.
popula]iei ]ãrii.
Diversitatea na]ionalã (DOC 1) aratã o
gamã largã de situa]ii, care pot fi rezumate
în câteva tipuri caracteristice:
 ]ãri care au o na]ionalitate covâr-
[itoare (peste 95%) [i minoritã]i asociate în
propor]ii mai reduse: Albania, Danemarca,
Grecia, Irlanda, Italia, Malta, Norvegia,
Polonia; aceastã structurã a rezultat în
urma unor cauze istorice diferite;
 ]ãri care au o na]ionalitate predomi-
nantã (între 70-95%) [i mai multe minoritã]i
etnice (cu un total de 6-30%); aici putem
men]iona Belarus, Bulgaria, Cehia, Croa]ia,
Finlanda, Fran]a, Germania, Luxemburg,
Regatul Unit, Olanda, România, Serbia,
Slovacia, Slovenia, Ucraina, Ungaria;
 ]ãri cu minoritã]i foarte puternice,
dintre care una este, din punct de vedere
numeric, mai importantã: Letonia (cu peste
30% ru[i), Macedonia (cu 20% albanezi);
 ]ãri cu douã grupuri na]ionale
aproape egale numeric: Belgia (formatã din
flamanzi [i valoni), Bosnia [i Her]egovina
(unde majoritatea bosniacã [i minoritatea ACTIVIT|}I
sârbã sunt comparabile).
1. Explica]i, pe scurt, cauzele
Aceastã situa]ie, care redã diversitatea pentru care pe un anumit teri-
etnicã, sugereazã [i anumite probleme care toriu întâlnim popula]ii de na-
pot sã aparã între grupul majoritar [i ]ionalitã]i diferite, majoritare sau
grupurile minoritare. minoritare.
În ]ara noastrã, structura popula]iei este 2. Preciza]i rolul sporului na-
formatã din români (89%), maghiari tural în evolu]ia numericã a
popula]iilor unui anumit teri-
(aproape 7%), romi (2,5%), germani (0,3%),
toriu, indiferent de ponderea lor
cetã]eni de alte na]ionalitã]i. actualã.
DOC 1 Europa – diversitate na]ionalã
Statul Na]ionalitã]i / Grupuri etnice Statul Na]ionalitã]i / Grupuri etnice
Albania albanezi (96%), greci (2%), al]ii
Lituania lituanieni (83%), polonezi (7%), ru[i (6%), al]ii (4%)
Andorra catalani (61%), castilieni (31%), al]ii
Austria austrieci (91%), imigran]i iugoslavi (4%), turci (2%), al]ii Luxemburg luxemburghezi (72%), portughezi (9%), italieni (5%), al]ii
Belarus belaru[i (78%), ru[i (13%), polonezi (4%), al]ii Macedonia macedoneni (67%), albanezi (20%), turci (4%)
Belgia flamanzi (58%), valoni (32%) Malta maltezi (98%)
Bosnia [i Moldova moldoveni (65%), ucraineni (11%), ru[i (13%), al]ii
bosniaci (44%), sârbi (31%), croa]i (14%)
Her]egovina muntenegreni (43%), sârbi (32%), bosniaci (8%), albanezi
Bulgaria bulgari (85%), turci (9%), români (3%), macedoneni (3%) Muntenegru
(5%), al]ii (17%)
Cehia cehi (85%), moravi (13%) Norvegia norvegieni (96%), laponi
Cipru greci (77%), turci (18%) Olanda olandezi (83%), al]ii (17%, din care 9% marocani, turci etc.)
Croa]ia croa]i (80%), sârbi (12%), unguri, sloveni Polonia polonezi (98%)
Portugalia portughezi (98%)
Danemarca danezi (96%), ferroezi (1%) Regatul Unit englezi (82%), sco]ieni (11%), irlandezi (4%), galezi (3%)
elve]ieni de limbã germanã (62%), de limbã francezã (17%), România români (89%), maghiari (7%), romi (2,5%), germani (0,5%)
Elve]ia
de limbã italianã (3,5%), al]ii San Marino sanmarinezi (95%), italieni
Serbia sârbi (83%), maghiari (4%), bosniaci (2%), al]ii
Estonia estonieni (68%), ru[i (26%), ucraineni (2%), beloru[i (1%)
Finlanda finlandezi (93%), suedezi (6%) Slovacia slovaci (86%), maghiari (10%), romi (2%), ucraineni (1%)
Fran]a francezi (92%), nord-africani (3%)
Slovenia sloveni (84%), croa]i (2%), sârbi (2%), bosniaci (1%)
Germania germani (92%), turci (3%), al]ii (5%)
Spania spanioli (castilieni), catalani, basci
Grecia greci (98%), turci, al]ii Suedia suedezi (91%), finlandezi (2,5%), laponi
Irlanda irlandezi (98%) Ucraina ucraineni (73%), ru[i (22%), tãtari, al]ii
Italia italieni (98%)
Ungaria maghiari (92%), romi (2%), al]ii (6%)
Letonia letoni (57%), ru[i (30%), belaru[i (4%), al]ii

Limbi indo-europene
Romanice (italiana, franceza,
spaniola, româna, portugheza,
retoromana etc.)
Slave (rusa, bielorusa,
ucraineana, ceha,
slovaca, slovena, sârbo-croata,
poloneza, bulgara etc.)
Germanice (germana, engleza,
daneza, olandeza, flamanda,
norvegiana, suedeza, islandeza etc.)
Alte limbi (greaca, cecena,
albaneza, letona, lituaniana, limbi
celtice: irlandeza, sco]iana, basca,
vel[a, bretona)
Limbi uralo-altaice
Ugrofinice (maghiara, finlandeza,
estoniana, lapona etc.)
Altaice (turca, t\tara, g\g\uza)

0 2000 km
Fig. 1 Europa – limbi vorbite

113

STRUCTURI TERITORIALE
cap.IV
4 {I DINAMICA SOCIALÃ*
STRUCTURA RELIGIOAS|
Structurile teritoriale de bazã ale vie]ii
sociale sunt reprezentate de comunitate,
etnie, structura confesionalã, structura for]ei
de muncã, structura pe medii [i modul în
care sunt repartizate grupurile etnice [i
lingvistice în diferite unitã]i administrative.
În cadrul structurilor teritoriale, o
importan]ã mare la nivelul statelor este
reprezentatã de structura religioasã speci-
ficã a fiecãruia.
Aceasta determinã anumite modele ide-
ologice, comportamentale [i mentale co-
respunzãtoare. Asemãnãtor grupurilor
etnice, cele religioase au ponderi foarte
diferite în cadrul statelor, având un aspect
asemãnãtor raporturilor dintre majoritate [i
minoritate pe un anumit teritoriu.
Diversitatea religioasã (DOC 1, fig. 1, 2)
poate fi exprimatã cartografic [i cu ajutorul
unor date sintetice complementare, care pot
fi interpretate la o simplã lecturã.
În ]ara noastrã, structura confesionalã
indicã o predominare a cre[tinilor orto-
doc[i (88%), urma]i de catolici (5%), refor-
ma]i (3%) [i alte religii. Libertatea religi-
oasã, etnicã [i culturalã sunt garantate de
Constitu]ia României.
STRUCTURILE TERITORIALE
Structurile teritoriale la nivelul Europei
sunt asemãnãtoare, în linii generale, cu ta-
xonomia comunitã]ilor umane, în interiorul
fiecãrei comunitã]i, însã, existã diferen]ieri
în func]ie de structura religioasã, structura
etnicã [i lingvisticã, mentalitã]i, concep]ii,
ideologii [i de nivelul de trai.
Unitatea teritorialã asupra cãreia pot fi
fãcute anumite aprecieri privind structurile
teritoriale o reprezintã unitatea administra-
tivã de cel mai înalt rang a ]ãrii respective.
La nivelul acestor structuri teritoriale existã
114
o serie întreagã de indici care pot fi plasa]i
pe un suport cartografic.
Anumite tipuri comportamentale pot fi
redate spa]ial. Cei mai simpli indici (expli-
ca]i pentru ]ara noastr\) se pot referi la rata
[omajului sau indicele de infrac]ionalitate.
Aceste date permit sesizarea unor
raporturi teritoriale, care în realitate sunt
mult mai complexe, deoarece fiecare uni-
tate teritorialã este formatã din mai multe
localitã]i [i comunitã]i tot mai mici.
Structura teritorialã a popula]iei poate fi
privitã [i din alte puncte de vedere, cum ar
fi structura popula]iei ocupate, ponderea
popula]iei neocupate, structura pe medii [i
structura pe grupe de vârstã [i sexe.
DINAMICA SOCIAL|
Dinamica socialã presupune trecerea
dintr-o categorie socialã în alta, deplasãrile
de popula]ie [i, în general, traiectoria pe
care o are o comunitate (formatã din indi-
vizii acesteia) în cursul evolu]iei sale
istorice în timp.
Dinamica socialã presupune [i modifi-
carea profesiunilor.
În România, este de a[teptat sã se mani-
feste în urmãtorii ani o trecere a popula]iei
active din sectorul primar [i secundar spre
cel ter]iar, la anumite valori, care sã apropie
]ara noastrã de valorile Uniunii Europene.
Transformãrile economice [i politice din
ultimul deceniu au avut un anumit efect
asupra popula]iei active, prin scãderea
numericã din sectorul secundar [i cre[terea
relativã din cel ter]iar.
Au apãrut, de asemenea, numeroase
activitã]i liberale [i activitã]i ocazionale,
existând, totodatã, o mai mare mobilitate
profesionalã [i teritorialã a for]ei de muncã.
Un numãr important de persoane din
]ara noastr\ lucreazã în strãinãtate (aproxi-
mativ 1 milion de locuitori).
TERMENI
Geografie socialã – domeniu
al geografie umane care studiazã
ansamblul de fenomene [i pro-
cese care caracterizeazã evolu]ia
comunitã]ilor umane vãzute în
raport cu mediul lor de existen]ã.
Comunitate umanã – grup de
oameni cu o anumitã coeziune
interioarã, care ocupã un teritoriu
bine determinat [i are anumite
obiective comune referitoare la
propria dezvoltare.
ªomaj – fenomen social [i
economic reprezentat de
pierderea temporarã a locului de
muncã de o anumitã persoanã,
care a prestat anterior o activitate
remuneratã.
Structurã teritorialã – modul
în care o comunitate ocupã un
anumit teritoriu.
ACTIVIT|}I
1. Analiza]i datele referitoare
la diversitatea lingvisticã, na]io-
nalã [i religioasã (DOC 1) a Eu-
ropei [i preciza]i, pe scurt, princi-
palele constatãri care rezultã din
compararea acestor date.
2. Explica]i diversitatea reli-
gioasã a Europei [i ponderea
diferitelor religii pe baza ele-
mentelor de naturã istoricã pe
care le cunoa[te]i.
DOC 1 Europa – diversitate religioas\
Statul Religii Statul Religii
Albania islamism (70%), ortodoxism (20%), catolicism (10%) Lituania catolicism (79%), ortodoxism (4%), protestantism (2%), altele
Andorra catolicism (84%) (5%), nedeclara]i (10%)
Austria catolicism (73 %), protestantism (4%), islamism (4%) Luxemburg catolicism (87%), protestantism (13%)
Belarus ortodoxism (60%), catolicism (8%), nedeclara]i, al]ii Macedonia cre[tinism (66%), islamism (30%), alte religii
Belgia catolicism (81%), protestantism, islamism Malta catolicism (98%)
Bosnia [i Moldova ortodoxism (98%)
islamism (40%), ortodoxism (31%) catolicism
Her]egovina Muntenegru ortodoxism, islamism, catolicism
Bulgaria ortodoxism (84%), islamism (12%) Norvegia protestantism (88%), alte confesiuni cre[tine (12%)
catolicism (44%), protestantism (6%), alte religii cre[tine Olanda catolicism (31%), protestantism (21%), islamism (5%)
Cehia
(12%) Polonia catolicism (90%), alte confesiuni cre[tine (10%)
Cipru ortodoxism (78%), islamism (18%), alte religii (4%) Portugalia catolicism (97%)
catolicism (77%), ortodoxism (11%), protestantism (1%), Regatul Unit protestan]i (anglicani) (70%), catolici (15%), musulmani
Croa]ia
nedeclara]i, al]ii (10%) (2,5%)
Danemarca luteranism (91%) România ortodoxism (88%), catolicism (5%), al]ii
Elve]ia catolicism (44%), protestantism (37%), islamism (4,5%), al]ii San Marino catolicism (96%)
luteranism (14%), ortodoxism (13%), al]i cre[tini (35%), alte Serbia ortodoxism (83%), islamism (8%), catolicism (5%), protestantism
Estonia
religii [i nespecificate (32%) (4%)
Finlanda luteranã (84%) Slovacia catolicism (70%), protestantism (11%), ortodoxism (4%), alte
catolicism (83%), protestantism (2%), iudaism (1%), islamism religii [i nedeclara]i
Fran]a
(5%), altele Slovenia catolicism (60%), ortodoxism (2%), islamism (1%), alte religii
protestantism (34%), catolicism (34%), islamism (4%), neafil- [i nedeclara]i (37%)
Germania
ia]i [i al]ii (28%) Spania romano-catolici (94%), alte religii (6%)
Grecia ortodoxism (98%) Suedia luteranism (87%), catolicism, ortodoxism, alte religii
Irlanda catolicism (92%), protestantism (3%), alte religii Ucraina ortodoxism (66%), greco-catolicism (19%), catolicism, al]ii
Italia catolicism (99%) Ungaria catolicism (52%), calvinism (16%), luteranism (3%), al]i
Letonia luteranism (85%), alte confesiuni cre[tine (15%) cre[tini (4%), nespecifica]i [i neafilia]i (25%)

Fig. 1 Biserica Mân\stirii Curtea de Arge[ Fig. 2 Biserica Sf. Sofia (Istanbul), transformat\ `n moschee

115

RAPORTUL DINTRE ELEMENTE DE
cap.IV
5 GEOGRAFIE SOCIALÃ {I CULTURALÃ
ALE EUROPEI {I ROMÂNIEI*
Geografia socialã are acelea[i obiective,
indiferent de întinderea teritoriului. Aceas-
ta cuprinde: a) geografia elementelor ce
caracterizeazã societatea (sub raport canti-
tativ, calitativ, de structurã [i dinamicã),
b) elementele (faptele) sociale care au un
caracter marginal sau sunt neglijate
(infrac]ionalitate, [omaj etc.), c) dispari-
tã]ile teritoriale ale activitã]ii profesionale
pe care o desfã[oarã persoanele.
Aria este, a[adar, foarte largã, dar aceas-
ta trebuie în]eleasã cu un anumit discernã-
mânt deoarece, în multe situa]ii, feno-
menele sociale au doar o reprezentare
spa]ialã, teritorialã, fãrã a se putea identifi-
ca întotdeauna mecanismele producerii lor.
La nivelul Europei, existã diferen]e de
statut social între persoanele aparent de
aceea[i profesiune, în func]ie de ]ara în care
î[i desfã[oarã activitatea [i, în principal, de
nivelul de trai reflectat în salarizare.
Diferen]ieri apar, de asemenea, în pon-
derea relativ crescutã a indicelui de
infrac]ionalitate, în grupele umane alogene,
în cele situate în suburbiile ora[elor sau
chiar în anumite grupuri etnice minoritare,
neavând însã un caracter determinant [i
nereprezentând un fenomen general. Existã
diferen]ieri comportamentale între dife-
ritele grupuri etnice sau religioase, în cadrul
]ãrilor sau al comunitã]ilor regionale.
În cazul României, existã anumite dis-
crepan]e aparente între ora[ul capitalã [i
celelalte ora[e, între ora[ele mari [i ora[ele
mai mici, între ora[e [i localitã]i rurale,
între regiunile aparent mai dezvoltate [i
cele care reprezintã arii defavorizate, între
diferitele regiuni istorico-geografice ale
]ãrii [i între centrul ora[elor [i periferia
acestora.
Geografia culturalã (DOC 1) î[i pro-
pune sã abordeze problema semnifica]iilor
culturale ale raporturilor dintre om [i
mediu. Geografia culturalã nu studiazã
116
cultura propriu-zisã [i nici mediul natural
ca atare, ci mai mult un anumit raport între
acest mediu [i modul în care a fost transfor-
mat de om. Se vorbe[te foarte frecvent
despre peisaj cultural, în]elegându-se însã
mai mult ideea de peisaj transformat de
om. Peisajul cultural se poate identifica
foarte bine cu no]iunea de peisaj antropic
utilizatã în mod frecvent (fig. 1, 2, 3, 4, 5, 6).
Un element important îl reprezintã
identificarea unor spa]ii culturale în care
existã o omogenitate relativã atât a mediu-
lui natural, cât [i a felului de transformare a
acestuia de cãtre om, adicã a peisajului cul-
tural.
În Europa, existã spa]ii culturale care,
prin denumirea lor, eviden]iazã o legãturã
strânsã între componenta umanã [i cea na-
turalã: Andaluzia, Castilia, Normandia,
Champagne, Burgundia (Bourgogne),
Alsacia, Flandra, Bavaria, Hessen, Ka-
rinthia, Apulia, Toscana, Emilio-Romagna,
Lombardia, Umbria, Silezia, Galicia,
Polesia, Pommerania, Laponia etc. (DOC 2).
În ]ara noastrã, spa]iile culturale pot fi
definite [i pentru regiuni mai mici decât
cele istorico-geografice (Transilvania, Ba-
nat, Muntenia etc.); acestea sunt: Zarand,
Vrancea, Nãsãud, Muscel, Oa[, Mara-
mure[, Trei Scaune, Ciuc, Dorna, Tutova,
Fãgãra[, Lãpu[, Silvania, Almãj, Lovi[tea,
Ha]eg etc., reprezentând totodat\, arii `n
care se poate vorbi de o anumit\ memorie
colectiv\ a regiunilor respective.
Geografia culturalã a României [i a
spa]iului ei geografic aratã o anumitã com-
plexitate a spa]iilor culturale definite mai
sus. Pe lângã elementele de mediu, existã
componente cu aspecte de omogenitate
(cultura, etnografia, folclorul, dialectul, ele-
mente de istorie, comunitatea familialã,
identitatea teritorialã [i, în anumite situa]ii,
obiective de dezvoltare comune).
TERMENI
Geografie culturalã - dimen-
siune metodologicã integratoare
a geografiei, prin care feno-
menele culturale sunt raportate la
un anumit spa]iu concret.
Peisaj cultural – tip de peisaj
în care transformarea umanã a
mediului natural este evidentã
(peisaj antropic).
Arie culturalã – spa]iu pe
care se dezvoltã o anumitã cul-
turã [i unde aceasta î[i are exten-
siunea naturalã.
DOC 1 Sensul geografiei culturale
Diversitatea culturilor se
exprimã prin maniera de a locui,
a lucra [i a se distra a oamenilor.
Aceasta se reflectã în peisaje, ca
urmare a nivelurilor de dez-
voltare. Nãscutã în diversitatea
modurilor de via]ã [i diversi-
tatea peisajelor, geografia cul-
turalã se ocupã de reprezen-
tãrile [i sentimentele de identi-
tate care le leagã. Totodatã, cul-
tura are o influen]ã asupra
structurii spa]iale a societã]ilor.
Cultura se ocupã de indivizi,
societã]i, teritorii, grupuri [i de
identitã]i colective. De aseme-
nea, existã o amprentã a so-
cietã]ii asupra mediului încon-
jurãtor. Cultura asigurã oame-
nilor modalitã]i de orientare, de
individualizare a spa]iilor [i de
exploatare a mediului. Mediul
înconjurãtor devine el însu[i o
parte a culturii.
ACTIVIT|}I
1. Preciza]i elemente de na-
turã socialã [i culturalã semni-
ficative pentru ]ara noastrã, care
pot avea o reflectare [i o relevan]ã
în spa]iul european, argumentân-
du-vã alegerea fãcutã.
2. Identifica]i douã spa]ii cul-
turale europene [i preciza]i ele-
mentele care le caracterizeazã.
DOC 2 Europa – spa]ii [i centre culturale
Accep]iunea cea mai simplã a peisajului [i spa]iului cultural o
reprezintã legãtura pe care o are cu anumite fenomene, eveni-
mente [i caracteristici culturale. Acestea pot sã se refere la festiva-
luri de film (Cannes, Berlin, Vene]ia), de teatru (Sibiu, Avignon),
festivaluri de muzicã simfonicã (Viena, Salzburg, Bayreuth), cen-
tre expozi]ionale (Londra, St. Petersburg, Paris, Berlin) sau de
manifestãri culturale care au loc cu o anumitã ocazie.
Un impuls edilitar [i cultural l-au avut, în ultimii doi ani,
ora[ele care au fost investite cu titulatura de „capitalã culturalã” a
Europei. În acest sens, men]ionam transformarea profundã a
ora[ului Lille, precum [i transformarea vizibilã a centrului istoric
Fig. 1 Brugge Fig. 2 Paris
Fig. 4 Viena Fig. 5 Bucure[ti
al ora[ului Sibiu. În cazul ora[ului Luxemburg, capitalã culturalã
europeanã împreunã cu Sibiul în anul 2007, transformarea este
mai pu]in observabilã la nivelul peisajului urban (care este un
deosebit exemplu de amenajare modernã a unui spa]iu cu tradi]ii
istorice) [i mai mult la nivelul dimensiunii culturale.
Alte ora[e au o semnifica]ie importantã prin încãrcãtura
istoricã (Verona, Roma, Vene]ia, Stanford upon Avon, Edinburg,
Praga, Cracovia, Weimar). Existã, de asemenea, o serie de ora[e
de dimensiuni mici [i mijlocii, cu o componentã universitarã [i
culturalã inconfundabilã (Cambridge, Oxford, Freiburg,
Heidelberg, Bologna, Uppsala, Montpelier, Coimbra).
Fig. 3 Praga
Fig. 6 Lausanne
117
cap.IV

TEST PENTRU CURRICULUM OP}IONAL

Citi]i cu aten]ie întrebãrile urmãtoare, formulând rãspunsurile pe o paginã alãturatã.

I. Pe baza analizei hãr]ii alãturate (fig. 1), realiza]i urmãtoarele cerin]e:

1. Scrie]i o scurtã caracterizare geograficã a unei ]ãri, la alegere, dintre: Polonia, Cehia, Slovacia, Slovenia, Suedia,
Danemarca, Irlanda, Finlanda, Ungaria, Belgia, Olanda, Luxemburg. În aceastã caracterizare, urmeazã sã preciza]i urmã-
toarele elemente: momentul integrãrii în Uniunea Europeanã, ]ãrile vecine, capitala, mãrimea aproximativã a teritoriului,
structura lingvisticã [i pe religii, specificul economic, ora[e importante. (16 p.)

2. Identifica]i câte douã elemente comune

20°Cer 10° 0° 10° 20° 30° 40° 50° 60°

între: Fig. 1 ISLANDA

cul
po lar
a rctic
Oceanul Arctic

a) ]ãrile nordice;
c
b) ]ãrile care formeazã Benelux; i

t
c) ]ãrile baltice;

n
S SF

a
N

l
d) Polonia, Cehia [i Slovacia. (16 p.)
t
A
3. Prezenta]i, pe scurt, douã caracteristici EST RUS

c\
l

Marea

ti
comune ]ãrilor care au fost integrate în Uniunea LV
u

al
50° IRL DK
Copenhaga

B
LT
n

a
Nordului re
Europeanã în 2004. (8 p.) Ma RUS
e a

GB
NL BELARUS
O c

B PL
Bruxelles D

c\
II. Pe baza analizei hãr]ii alãturate (fig. 2), Luxemburg
2
Frankfurt

ea Ca spi
CZ UKR
Strassbourg SK
realiza]i urmãtoarele cerin]e: F CH 6 A
H
MOL

ar
SLO

M
1. Prezenta]i, pe scurt, diversitatea umanã a 40°
7
HR RO
5 BIS N e a g r \
3 r e a
Europei redatã prin grupele lingvistice ale conti- P
E I M
SR
BG
M a
4
nentului, precizând trei exemple de raporturi AL
MK

A S I A
care existã între aceste grupe [i statele europene. M a r e a
GR

M
(12 p.) 0 200 400
A F R I C A
600 800 1000 km
eM d
i t e r a n \ CYP

2. Realiza]i o compara]ie între diversitatea

lingvisticã [i diversitatea na]ionalitã]ilor Europei,
Fig. 2
precizând câte douã elemente de asemãnare [i
douã elemente de deosebire între aceste caracte-
ristici de geografie socialã. (8 p.)
3. Preciza]i douã asemãnãri [i douã deosebiri
între harta lingvisticã a Europei [i principalele
grupuri lingvistice din ]ara noastrã. (8 p.)
4. Realiza]i un text de maximum o jumãtate
de paginã, în care sã preciza]i elemente de
geografie culturalã ale României [i ale Europei,
utilizând urmãtorii termeni: peisaj cultural,
comunitate umanã, geografie culturalã, spa]iu
cultural, identitate, teritoriu. (22 p.)

Punctaj I + II = 90 p.
Din oficiu = 10 p.
0 2000 km
Total test = 100 p.

118
 V
capitolul

ELEMENTE DE GEOGRAFIE A SERVICIILOR {I

ADMINISTRA}IEI ~N EUROPA {I ~N ROMÂNIA
~n urma parcurgerii acestui capitol,
ve]i avea posibilitatea s\ dezvolta]i
competen]e noi referitoare la:
Profilul de turism [i administra-  explicarea unor sisteme [i structuri teritoriale refe-
]ie, incluzând anumite calificãri pro- ritoare la servicii, comer] [i administra]ie, pe baza
fesionale legate de domeniul mai larg
al serviciilor, presupune dobândirea unor informa]ii din diferite surse;
unor competen]e suplimentare [i stu-  elaborarea unor proiecte de dezvoltare teritorialã
dierea unor elemente care sã asigure
profesionalizarea celor interesa]i. care au [i componente de geografie a serviciilor [i
În acest context, capitolul de fa]ã administra]ie;
cuprinde o serie de elemente mini-
male referitoare la cãile de comunica-
 explicarea raportului dintre componentele sociale,
]ie, rela]iile economice, turism, co- economice [i de servicii la nivelul Uniunii Euro-
mer] [i la geografia administrativã.
Aceasta se bazeazã pe date învã]ate
pene [i al României;
anterior în cadrul primelor trei capi-  utilizarea mijloacelor de reprezentare graficã [i car-
tole [i au în vedere aceea[i realitate
teritorialã formatã din Europa, Ro-
tograficã a elementelor de geografie administrativã
mânia [i Uniunea Europeanã, sub [i a serviciilor;
raportul problemelor geografice fun-  interpretarea reprezentãrilor cartografice analizate.
damentale pe care le abordeazã.

** Obligatoriu pentru calificãrile profesionale care apar]in domeniilor servicii

[i administra]ie (tehnician în turism, activitã]i de po[tã, activitã]i economice,
administra]ie, achizi]ie [i contractãri, coafor stilist, tehnician în turism, activitã]i
de comer], gastronomie, banketing, din cadrul filierei tehnologice).

119

CÃI DE COMUNICAÞIE {I MIJLOACE
cap.V
1 DE TRANSPORT**
Sistemul cãilor de comunica]ie [i al
mijloacelor de transport reprezintã un ade-
vãrat „sistem vascular” al economiei mon-
diale, al regiunilor [i al ]ãrilor. Principalele
tipuri de cãi de comunica]ie (DOC 1) asi-
gurã transportul materiilor prime, al pro-
duselor [i al oamenilor, dar [i un caracter
dinamic activitã]ii [i existen]ei societã]ii.
Cãile de comunica]ie feroviar\, care au
avut un rol deosebit de-a lungul timpului,
tind sã-[i diminueze importan]a în raport
cu alte mijloace de transport (transport ruti-
er, naval [i aerian). Dupã o perioadã de
avânt în construirea cãilor ferate (în prima
parte a secolului al XX-lea), acestea au, în
prezent, un caracter stagnant. Noile dez-
voltãri privesc accesul în zone dificile (cum
ar fi calea feratã spre Tibet) sau realizarea
unor performan]e de vitezã (în Japonia,
Fran]a, Germania). În Europa (fig. 1), cãile
ferate realizeazã legãturi între principalele
ora[e. Acestea au mai mult o coeren]ã la
nivelul statelor, cu interconectãri între
statele învecinate [i mai pu]in la nivelul unei
re]ele unitare continentale. În prezent, existã
inten]ia realizãrii unui sistem unitar la
nivelul Uniunii Europene. În România
(fig. 2), transporturile feroviare sunt organi-
zate pe magistrale feroviare, care fac legãtu-
ra, prin puncte de frontierã, cu ]ãrile vecine.
În prezent, coexistã trei tipuri de ecartament
(îngust, normal [i larg).
Cãile de comunica]ie rutierã cunosc în
prezent o dezvoltare calitativã, prin con-
struirea de autostrãzi sau [osele moderne,
cu patru benzi. Re]eaua rutierã a Europei
[i-a dezvoltat un sistem de autostrãzi aflat
într-o continuã dezvoltare. Existã un sistem
de codificare a numelor ]ãrilor, iar în interi-
orul acestora, al unitã]ilor administrative
unde sunt înmatriculate autovehiculele.
Construc]ia de autostrãzi în România, limi-
tatã pânã în prezent la douã segmente de
dimensiuni modeste (Pite[ti – Bucure[ti [i
Bucure[ti – Cernavodã), urmeazã sã se
extindã progresiv. Un proiect rutier aflat în
120
TERMENI
Zonã liberã – parte a unui
port (maritim sau fluvial) în care
pot fi realizate opera]iuni comer-
derulare urmeazã sã realizeze o legãturã ciale în sistem liber, fãrã taxe
vamale.
direct\ între Bucure[ti – Bra[ov – Oradea
Flotã maritimã – totalitatea
(Bor[) [i, în acest fel, spre centrul Europei. navelor înregistrate sub pavi-
Transporturile aeriene asigurã legãturi lionul unei ]ãri.
rapide între ]ãri [i ora[e îndepãrtate, într-un Ecartament – distan]a între
interval scurt de timp. Aproape jumãtate [inele de cale feratã.
din transporturile mondiale sunt realizate
de SUA [i un sfert de ]ãrile europene.
Transporturile fluviale faciliteazã legã-
turile dintre ]ãrile situate în lungul fluviilor. În
cazul Europei, în afarã de Rin [i Dunãre, prin-
cipalele fluvii sunt amenajate pentru naviga]ie;
existã mai multe canale fluviale, îndeosebi în
regiunea Câmpiei Nord-Europene.
Transporturile maritime au cunoscut o
importantã dezvoltare, impulsionatã de
necesitatea schimburilor de mãrfuri [i de
rezolvãri de naturã tehnologicã. Se trans-
portã minereuri, produse petroliere, cãr-
buni, produse agroalimentare [i, mai
recent, s-a revigorat transportul de per-
soane (cu un predominant scop turistic).
Porturile au, în unele cazuri, zone libere.
Existã ]ãri europene cu o pozi]ie importan-
tã la nivel mondial: Grecia (cu 18% din flota
maritimã mondialã), Norvegia (cu 7%),
Germania. În cadrul transporturilor ma-
ritime predominã transportul petrolului
brut (cu 1/3 din tonajul total transportat).
ACTIVIT|}I
Transporturile speciale cuprind sis-
temele de conducte [i de transport al energiei 1. Utilizând harta cãilor ferate
din ]ara noastrã (fig. 2), preciza]i
electrice. Pentru aprovizionarea cu gaz metan
direc]ia magistralelor feroviare [i
[i produse petroliere a ]ãrilor din centrul [i punctele de frontierã care fac
vestul continentului, urmeazã sã fie constru- legãtura cu ]ãrile vecine.
ite conducte noi, pe trasee care pornesc din 2. Utilizând hãr]ile cãilor fe-
zona Mãrii Caspice. Dificultã]ile construirii rate (fig. 1, fig. 2) [i elemente con-
semnate în bro[ura „Mersul tre-
unor asemenea conducte sunt mãrite de
nurilor” (DOC 2), preciza]i cum
ra]iuni de ordin economic (costurile fiind
se poate realiza legãtura între
foarte mari) [i de perspectivele unor modi- Bucure[ti [i urmãtoarele ora[e:
ficãri decizionale la nivelul statelor tranzitate. Praga, Berlin, Viena, Vene]ia,
Un tip special de transport îl constituie Sofia, Istanbul, Chi[inãu, Var[o-
transporturile po[tale, într-o formã clasicã via. Nota]i, pentru fiecare desti-
sau prin mijloace moderne. Existã un sis- na]ie, traseul urmat, durata cãlã-
tem modern, codificat, de adrese po[tale. toriei, tipul de tren.
 20°Ce 10° 0° 10° 20° 30° 40° 50° 60°
rcu
l po
70°
Tipuri
60
lar
arc DOC 1
° tic Murmansk de transporturi

Arhanghelsk
a) Transporturi pe uscat
(terestre):
Ekaterinburg
 transporturi rutiere;
 transporturi feroviare;
c
i

Perm
 transporturi tradi]ionale.
t

Sankt Petersburg
n

Oslo Helsinki
b) Transporturi pe apã:
a

Ufa
 transporturi fluviale
t l

Glasgow Nijni Kazan

Göteborg Stockholm
Belfast Moscova Novgorod
(inclusiv pe lacuri);
A

Riga
Copenhaga
50°
Dublin
Samara
 transporturi maritime.
u l

Malmö Vilnius Saratov

Hamburg
Gdansk Minsk c) Transporturi aeriene
a n

Londra Berlin Var[ovia

Voronej d) Transporturi speciale:
Amsterdam
conducte;
O c e

Kiev Harkov Volgograd

Le Hâvre Bruxelles
Paris
Frankfurt
Praga Cracovia Lvov linii de înaltã tensiune.
Astrahan
Viena
Rostov e) Po[tã [i telecomu-
Golful
Berna Dnepropetrovsk pe Don
Biscaya Budapesta nica]ii
Bordeaux Lyon Odessa
Torino Milano
Porto Toulouse Zagreb Groznâi
40°
Lublijana Belgrad
Bucure[ti
Lisabona Madrid Monaco Neagr\
ea
Barcelona Roma Sofia ar
Valencia M
Sevilla Napoli Istanbul
Salonic a
Marea s
i DOC 2 Mersul trenurilor
a r e a Marea
Egee A
M Ionic\
Atena
În anumite ]ãri
existã un document sin-
M

0 200 400 600 800 1000 km

A f r i c a e
t e r a n \
0° 10°
d i 20° 30° 40°
tetizator asupra modu-
lui în care se desfã[oarã
Fig. 1 Transporturile feroviare în Europa
transportul feroviar de
pasageri, care cuprinde:
20° 21° 22° 23° 24° 25° 26° 27° 28°
numerotarea liniilor fe-
C\i ferate
U C R A I N A roviare, tipul de tren,
R

48°
®

Câmpulung la Tisa 600 Num\rul

®

Dorohoi
A

Vic[ani Siret magistralei sta]iile situate pe parcurs,

P

Halmeu Putna
Negre[ti-Oa[ Sighetu Marma]iei Dorne[ti
feroviare
U

R\d\u]i 500 Suceava

reperele temporare. În
I

Satu Mare 400 Vi[eu Câmpulung Boto[ani

B

Carei de Jos Vere[ti

®
Punct
Moldovenesc
L

Baia Mare ]ara noastrã, prin Mersul

R

T\[nad Rodna Gura Hârl\u de trecere

I

® S\rm\[ag Ilva Mic\ Floreni Humorului F\lticeni

C

a frontierei
Valea Zal\u Ia[i trenurilor se poate ob]i-
A

400 Salva Târgu Neam]

Marghita
Dorni[oaraVatra Dornei ®
A

lui Mihai
® Jibou Pa[cani Podu Ungheni Porturi maritime
47°
Episcopia Bihor Ale[d Dej Beclean Bistri]a Iloaiei 600 ne o imagine a circula]iei
G

Oradea S\r\]el Deda Topli]a Piatra Neam] Roman Porturi

M O L D

300
Holod
Huedin
Reghin
Negre[ti
fluvio-maritime acestora la un moment
Gheorgheni Bicaz
N

Ciumeghiu Apahida 500

Cluj-Napoca Buh\ie[ti Vaslui
Chi[ineu Cri[ Câmpia Târgu Mure[ Hu[i
Porturi fluviale dat. Utilizarea mersului
Sovata
U

400
Cermei Turzii Ludu[ Praid Bac\u Crasna
Va[c\u Poduri feroviare trenurilor este facilitatã
O VA
®

Sântana Ineu R\zboieni Odorheiu Ciceu Com\ne[ti

Curtici 300 Târn\veni Secuiesc Miercurea- Bârlad
N\dlac Arad Teiu[
Aiud
Media[ Vân\tori
Ciuc
F\lciu
de indica]ii precise [i un
Cenad Radna Brad
Sighi[oara One[ti Adjud
46° Sânnicolau Mare Alba
Zlatna
Iulia Blaj Cop[a Mic\ 300 Târgu Secuiesc Târgu sistem de codificare co-
200 Ilia 400 Bre]cu
V\lcani Lovrin Agnita 600 Bujor
Ner\u ® Timi[oara Deva Simeria Cugir Vin]u de Jos Vurp\r F\g\ra[ Sfântu M\r\[e[ti
Tecuci A respunzãtor. Existã, în
Jimbolia 900
Lugoj Hunedoara
200 Gheorghe Foc[ani IN
Buzia[ Sibiu ~ntorsura A cadrul acestuia, infor-
Cruceni O]elu Ro[u Ha]eg Podu Olt Bra[ov Buz\ului Gala]i R
Voiteg Z\rne[ti
500 C
Berzovia Bou]ari Petro[ani Nehoia[u Râmnicu Barbo[i
U ma]ii despre trenurile cu
G\taia Caransebe[ 300
Stamora Câmpulung Sinaia S\rat Br\ila Sulina
Moravi]a Re[i]a Buz\u circula]ie directã spre
®

Râmnicu Arge[el Sl\nic M\neciu 700

Anina 900
Târgu Vâlcea
Curtea Pietro[i]a Câmpina Mizil Tulcea
S

45°

Iam Oravi]a
Jiu Albeni Alunu de Arge[ Târgovi[te Ploie[ti
500 F\urei destina]ii din alte ]ãri,
Drobeta- Rovinari B\beni
Pite[ti
E

Moldova Târgu Moreni

Veche Turnu
Or[ova Severin Motru C\rbune[ti
Gole[ti 500
Urziceni
}\nd\rei
precum [i asupra legã-
a g r \

Dr\g\[ani
R

Coste[ti
300 700 Slobozia turilor care pot fi rea-
Filia[i Titu
Slatina BUCURE{TI Fete[ti Cernavod\ N\vodari
B

Strehaia
Craiova 800
Ciulni]a Medgidia lizate în alte direc]ii, în
Piatra Olt 900 C\l\ra[i
I

N e

Constan]a
900 Caracal Ro[iori de Vede
Olteni]a Basarabi ]ara de destina]ie. Infor-
A

44°
Alexandria Giurgiu Dun\rea 800
Calafat
Negru Vod\ Mangalia ma]ii privind mersul
e a

Poiana Mare
trenurilor, în România [i
®

Dun\rea Corabia Turnu M\gurele Ruse

r
®

Zimnicea
a

0 20 40 60 80 100 km M
B U L G A R I A în alte ]ãri europene, pot
Fig. 2 Transporturile feroviare în România
fi accesate pe internet.

121

RELA}II ECONOMICE, TURISM, COMER}
cap. V
2 {I ACTIVITÃ}I COMPLEMENTARE**
RELA}II ECONOMICE
Rela]iile economice se referã la toate
schimburile care au loc la nivelul sistemu-
lui economic interna]ional, cuprinzând
rela]iile comerciale, financiar-bancare, de
credit [i asisten]ã. Acestea reprezintã un
concept mai larg decât rela]iile comerciale,
care sunt incluse în acestea [i se referã
îndeosebi la schimbul de produse [i bunuri.
TURISM
Turismul reprezintã un domeniu al ser-
viciilor cu o dezvoltare deosebitã în continua-
re. Existã ]ãri în care numãrul de turi[ti sosi]i
anual depã[e[te popula]ia ]ãrii (DOC 1).
Un aport important în dezvoltarea tu-
rismului îl au cunoa[terea [i valorificarea
patrimoniului turistic. Acesta cuprinde
obiective de interes natural, istoric, arhitec-
tonic [i urban, grupate în anumite regiuni.
În Europa (fig. 1), atrac]iile turistice
principale sunt situate pe ]ãrmul meditera-
neean, în diferite ora[e mari, în spa]iul
Mun]ilor Alpi, precum [i în alte puncte de
interes ale continentului.
Cunoa[terea poten]ialului turistic al
României (fig. 2) constituie o premisã prin
care acesta poate sã reprezinte, într-o
mãsurã mai mare, o oportunitate a ]ãrii
noastre la nivelul Uniunii Europene [i al
continentului nostru.
COMER}
Volumul total al schimburilor comer-
ciale a crescut în mod continuu, facilitând
diviziunea interna]ionalã a muncii. De[i
comer]ul reprezintã o activitate cu tradi]ii
în Antichitate, Evul Mediu [i lumea mo-
dernã, a atins dimensiuni mondiale, glo-
bale, în ultimele decenii, prin integrarea
tuturor ]ãrilor în schimbul mondial de
bunuri [i valori.
Comer]ul exterior al unei ]ãri cuprinde
toate activitã]ile de schimb realizate la
nivelul statului, al firmelor [i al persoanelor
122
TERMENI
Regiune turisticã – teritoriu
cu o anumitã omogenitate a po-
ten]ialului turistic natural, a ofer-
tei turistice [i a amenajãrilor.
individuale din ]ara respectivã. Centru turistic – localitate cu
Comer]ul interior cuprinde acelea[i o concentrare mare de obiective
activitã]i, realizate însã în interiorul terito- turistice vizitabile.
Circula]ia turisticã – depla-
riului na]ional. În ]ara noastrã, comer]ul
sarea persoanelor în afara loca-
interior s-a diversificat foarte mult, prin
litã]ii de re[edin]ã, cu un pre-
înfiin]area unui numãr foarte mare de dominant scop recreativ.
agen]i economici axa]i pe aceastã activitate.
În cazul unei ]ãri, un indicator impor-
tant într-un anumit moment îl constituie Numãrul de turi[ti din
balan]a comercialã (reprezentând diferen]a DOC 1 câteva ]ãri europene
dintre valoarea produselor exportate [i al (2010)
celor importate), care poate fi pozitivã Nr. turi[ti
(excedentarã) sau negativã (deficitarã). Þara
(mil. pers.)
În cadrul comer]ului mondial, Uniunea
Austria 21,4
Europeanã de]ine o pondere foarte impor-
Belgia 6,8
tantã (aproape 40%), ceea ce aratã rolul
acesteia în lumea contemporanã. Un exem- Bulgaria 5,8
plu foarte relevant pentru intensitatea legã- Cehia 6,0
turilor comerciale [i al ponderii unei ]ãri în Fran]a 76,8
comer]ul mondial îl constituie Olanda, în Germania 24,2
care, în raport cu popula]ia (0,3% în popu- Grecia 14,9
la]ia mondialã) [i suprafa]a (0,1%), se rea- Irlanda 8,0
lizeazã un comer] de 3,6% din comer]ul Italia 54,4
mondial (mai mare decât al unor ]ãri foarte Olanda 9,9
întinse sau populate — China, India,
Polonia 11,9
Federa]ia Rusã).
Portugalia 12,3
Comer]ul electronic reprezintã achizi-
]ionarea de bunuri, pornind de la un calcu- Regatul Unit 28,2
lator [i prin intermediul unui card bancar. România 7,5
Spania 52,2
ACTIVIT|}I
COMPLEMENTARE
Activitã]ile complementare se referã la
diferite servicii realizate pentru satisfacerea ACTIVIT|}I
necesitã]ilor popula]iei. Acestea cuprind 1. Identifica]i pe harta turis-
sistemul de învã]ãmânt [i sistemul sanitar. tic\ a Europei (fig. 1) principalele
O categorie de activitã]i complementare regiuni, centre [i tipuri de turism
foarte importantã o constituie telecomuni- reprezentate. Prezenta]i, pe scurt,
ca]iile (care au crescut în ultimele douã caracteristicile unei anumite re-
decenii, ajungând sã reprezinte aproxima- giuni sau a unui ora[ din Europa,
la alegere, despre care ave]i
tiv 8% din PIB mondial). În cadrul acestora,
informa]ii.
pe lângã telecomunica]iile clasice, s-a dez-
2. Identifica]i pe harta turis-
voltat foarte mult internetul, telefonia tic\ a României principalele
mobilã, televiziunea prin cablu [i cea regiuni turistice [i preciza]i, pe
digitalã. scurt, specificul fiecãreia.
 A. Regiuni turistice B. Poli de turism
Principalele areale turistice
Turism de munte (sporturi Turism urban
de iarn\) Turism balnear 1 Litoralul românesc al M\rii Negre
Turism balnear (vara) Sporturi de iarn\ (Mamaia– Constan]a–Mangalia)
Alte forme de turism C. Leg\turi turistice majore
2 Bra[ov–Bucegi–Valea Prahovei
Leg\turi rutiere
Leg\turi maritime (croaziere) 3 Nordul Moldovei (Târgu
Neam]–Suceava– Boto[ani)
Helsinki Sankt Petersburg
Stockholm 4 Bucure[ti [i `mprejurimile
Oslo
Moscova (Snagov–C\ld\ru[ani)
Edinburg
5 Oa[–Gutâi–Maramure[
Copenhaga
6 C\limani–Dorna– Câmpulung
Amsterdam Berlin Moldovenesc
Londra Var[ovia
Bruxelles 7 Ceahl\u–Cheile Bicazului
Praga Cracovia 8 M-]ii F\g\ra[
Paris Kiev
München 9 M-]ii Parâng–{ureanu– Cindrel
10 M-]ii Retezat–Godeanu
11 M-]ii Semenic [i Aninei
Milano Vene]ia Mamaia
Lisabona Madrid 12 Delta Dun\rii
Barcelona a 13
i M-]ii Vl\deasa–Bihor
Roma s
A 14 M-]ii Trasc\ului
Faro Palma
Alicante Atena Antalya
Malaga 15 Podi[ul Târnavelor
16 Subcarpa]ii Getici
Rhodos 17 Defileul Dun\rii
A f r i c a Creta
0 1500 km 18 Muntele Mic
19 M-]ii Ciuca[
Fig. 1 Harta turisticã a Europei Miercurea-Ciuc–B\ile Tu[nad
20

22° 23° 24° 25° 26° 27° 28° Tipuri de areale turistice
48° U C A R Areale turistice cu un poten]ial
R A I N Darabani
Tis natural deosebit (elemente de
E

a Dorohoi
Sighetu Siret
P

So
me
Marma]iei
5 Dragomirna
Ipote[ti
peisaj, relief, vegeta]ie, poten]ial
U

[ Bârsana Putna Boto[ani

Satu Mare Arbore
Sucevi]a 3 climateric)
B

Carei Vorona
Baia Mare Bogdan Vod\ Moldovi]a Humor
Areale turistice cu un poten]ial
Pr

T\[nad Bor[a Suceava

ut

6
Câmpulung Vorone] Hârl\u
S\lacea Târgu L\pu[ Sângeorz-B\i
cultural istoric [i arhitectonic
I

{imleu Moldovenesc
Sir
et

Silvaniei
C

Biharia Vad Beclean N\s\ud Vatra Dornei

Neam]
Târgu
Neam] Areal turistic amenajat cu un `nalt
Agapia Pa[cani
A

Ruginoasa
47° Oradea
1 Mai
Zal\u Gârbou Dej Bistri]a V\ratec B\l]\te[ti Ia[i poten]ial balneoclimateric
Ciucea Gherla Borsec
Bistri]a
B\ile Felix Bologa
Nicula
Herina
Dur\u Piatra Roman Areal natural neamenajat
M O

Huedin Neam]
Tinca Beiu[ Stâna de Vale 7
Salonta Reghin Lacu Ro[u
Bis

Cluj-Napoca
tri]

Vaslui
Chi[ineu Cri[
a

Rieni Sovata
Târgu Mure[
L D O V A

13 Gheorgheni
IA Ineu
Moneasa
Turda ure[ Bac\u Obiective turistice
AR
Bârlad

Macea Ludu[ M
Dezna 14
G Abrud
Ora[e mari cu obiective turistice
UN Arad
{iria
Râme]i
Aiud Blaj
Sighi[oara Odorheiu
20
Sl\nic Moldova Bârlad
Periam
Hodo[-Bodrog
Radna
Mu
Brad
Cric\u Bazna
Media[
Secuiesc
Saschiz
Miercurea-Ciuc
diversificate [i capacitate mare
46° Sânnicolau re Troa[
Lipova [ Soveja
Mare
S\vâr[in Gurasada Geoagiu B\i Alba Iulia
Deva
15 Rupea de cazare
Sebe[ Agnita B\ile Tu[nad
Sire

Or\[tie Ocna Sibiului Covasna

Câlnic
Localit\]i cu monu-
t

Timi[oara Tim Tili[ca

Sibiu F\g\ra[ M\r\[e[ti
i[ Hunedoara Codlea
Buzia[ Lugoj C\pâlna Sâmb\ta Prejmer
Foc[ani mente istorice,
A

Ciacova Densu[ Sarmizegetusa Râ[nov Bra[ov

P\ltini[
ava Sarmizegetusa 8 Bran
I N arhitectonice
R A
Bârz Caransebe[ Ulpia Traiana 9 Poiana Bra[ov Predeal 19
Voineasa Azuga Gala]i
U C
Re[i]a
18
Curtea
2 Bu[teni Cheia
Buz
\u [i de art\
S

C\lim\ne[ti de Arge[ Sinaia Br\ila M\cin

10 B\ile
45° 16 Horezu
Ol\ne[ti Câmpulung
Sl\nic
S\rata Buz\u Lacul S\rat Niculi]el 12 Sta]iuni climaterice
11 Râmnicu Monteoru Tulcea 45°
E

Oravi]a Pucioasa
B\ile Herculane
Tismana S\celu B\ile Govora
Vâlcea
Cilic-Dere
de interes general
Târgu Jiu Babadag
Cotmeana Ploie[ti Sta]iuni balneare [i
R

17 Enisala (Heracleea)
Pite[ti Târgovi[te
Drobeta-
balneoclimaterice
a g r \

Snagov
Olt

Turnu Amara
rea

Hâr[ova
B

Ialomi]a
n\

Severin Strehaia Potlogi C\ld\ru[ani

4 de interes general
Du

Jiu Cetatea Histria

Topalu
Pas\rea
I

Slatina
BUCURE{TI
Cernica
N\vodari
Sta]iuni climaterice
A

Brâncoveni Medgidia
C\l\ra[i Mamaia
[i balneoclimaterice
N e

Bucov\]
C\lug\reni Adamclisi Constan]a
Craiova rea Tropaeum Traiani
44°
Caracal Du
n\ Techirghio Eforie Nord
Eforie Sud
44° de interes regional
Giurgiu
1 Neptun [i local
a

Calafat V\dastra A Mangalia

e

B Celei Turnu Zimnicea Monumente de art\

r

U
M\gurele
I
religioas\
a

21° 22°
L G 25° A R 0 20 40 60 80 100 km
M 29°
23° 24° 26° 27°

Fig. 2 Harta turisticã a României

123

ELEMENTE DE GEOGRAFIE
cap.V
3 ADMINISTRATIVÃ**
Teritoriile ]ãrilor cuprind anumite
diviziuni interioare, cu un pronun]at carac-
ter administrativ. În anumite situa]ii, aceste
diviziuni interioare au o origine istoricã
(landurile din Germania [i regiunile din
Spania).
În multe situa]ii, diviziunile interioare
sunt construite pentru a oferi o eficien]ã
mai mare gestionãrii teritoriului.
Sistemul administrativ al fiecãrei ]ãri
are [i o structurã ierarhicã, pe verticalã,
pornind de la institu]iile na]ionale de coor-
donare a activitã]ilor sociale [i economice,
pânã la nivelul unitã]ilor elementare (de
obicei o localitate sau o comunitate
investitã [i cu func]ie administrativã).
Organizarea verticalã (de la nivelul cen-
tral la nivelul local) poate cuprinde în inte-
rior mai multe niveluri intermediare. În
acest caz, existã diferen]ieri ale deciziei
administrative pentru fiecare nivel.
În cazul statelor federale, diviziunile
intermediare între autoritatea centralã [i
statele componente lipsesc, existând doar
niveluri inferioare (de la statul federal la
comunã).
Sistemele administrative diferã foarte
mult între ele (de exemplu organizarea
administrativã în Fran]a [i pe landuri în
Germania, fig. 1 [i fig. 2) [i, în anumite
situa]ii, au suferit modificãri importante.
Astfel, Polonia a trecut de la o organizare
fãrâmi]atã (pe 80 de voievodate), la una
mai concentratã, construitã pe 20 de
voievodate; în acest caz, teoretic, unitatea
administrativã de bazã, voievodatul, a
rãmas ca denumire, modificându-se doar
con]inutul sãu.
Geografia administrativã studiazã
modalitã]ile în care este organizat adminis-
trativ fiecare stat, tipul unitã]ilor adminis-
trative, raportul acestora cu ora[ele coordo-
natoare, precum [i legãtura dintre entitã]ile
administrative [i ansamblul teritoriului
na]ional.
124
TERMENI
Geografie administrativã –
componentã din sfera geografiei
umane, care î[i propune sã
studieze entitã]ile administrative
România este organizatã administrativ ale ]ãrilor, evolu]ia lor istoricã [i
pe urmãtoarele niveluri: 41 de jude]e, caracteristicile lor geografice.
municipii (dintre care 40 municipii re[e-
din]ã de jude]), ora[e [i comune. Între
administra]ia centralã, administra]ia jude-
]elor [i cea a comunelor existã o ierarhizare
a activitã]ilor [i a deciziilor.
În prezent, existã inten]ia descentra-
lizãrii administrative, prin transferul unei
pãr]i importante a mecanismelor decizio-
nale spre jude]e [i comune.
În ]ara noastrã, au fost conturate
asocieri de jude]e, sub forma unor regiuni
de raportare statisticã, denumite [i „regiuni
de dezvoltare”.
Aceste regiuni de dezvoltare nu repre-
zintã însã unitã]i administrative, ci doar
ansambluri de raportare statisticã pentru
facilitarea rela]ionãrii cu unitã]i compara-
bile ca mãrime cu cele din Uniunea
Europeanã.
Geografia administrativã se ocupã [i de
prezentarea caracteristicilor geografice
principale ale unitã]ilor administrative.
Acestea se referã la elemente ale cadrului ACTIVIT|}I
natural, popula]ie, a[ezãri, activitã]i 1. Compara]i modul de orga-
economice. nizare administrativã a douã ]ãri
Organizarea administrativã, în felul în (Fran]a [i Germania), pe baza
care existã în momentul de fa]ã, asigurã un hãr]ilor de la fig. 1 [i 2 [i identifi-
cadru corespunzãtor realizãrii unor proiec- ca]i douã asemãnãri [i douã
te de dezvoltare teritorialã la nivelul deosebiri dintre acestea.
2. Compara]i, pe baza fig. 3 [i
jude]elor, al asocierii unor jude]e limitrofe
a DOC 1, unitã]ile administrative
sau al diferitelor comunitã]i locale. Existã ale României (jude]ele). Iden-
elemente comune pentru spa]ii mai largi, tifica]i [i localiza]i cele mai în-
pânã la nivelul teritoriului na]ional (infra- tinse cinci jude]e [i cele mai
structura de transport). populate cinci jude]e.
În anumite cazuri, existã rela]ii de 3. Realiza]i o caracterizare, de
colaborare mai strânse între unitã]i admi- cel mult o paginã, a jude]ului na-
nistrative situate de o parte [i de alta a fron- tal sau a municipiului Bucure[ti,
tierei dintre douã ]ãri. în care sã preciza]i urmãtoarele
elemente: pozi]ia geograficã,
Aceste asocieri, denumite euroregiuni,
unitã]i învecinate, caracteristici
au grade foarte diferite de colaborare [i ale mediului natural (unitã]i de
coordonare a activitã]ilor, astfel încât nu se relief, râuri etc.), principalele
poate face o apreciere asupra evolu]iilor lor ora[e, activitã]ile economice,
`n viitor. mijloacele de transport.
 BE 1. Nord-Pas-de-Calais
LG

GE
Lille
IA 2. Picardia (Picardie)

R
1 3. Haute-Normandie

M
Schleswig-

AN
Amiens 4. Ile-de-France
Rouen
2 Holstein

IA
5 5. Champagne-Ardenne
3 Metz
6. Lorena (Lorraine) Mecklemburg
8 Caen
4 Châlons-en- 6 Strasbourg
7. Alsacia (Alsace) Hamburg
Paris Champagne Bremen
12 7 8. Basse-Normandie Brandenburg
Rennes
9. Centre
Orléans 10. Bourgogne Saxonia- Berlin
13 Dijon Besançon
9 11. Franche-Comté Inferioar\

ELV
L A TL A N T I C

Nantes 10
11 12. Bretania (Bretagne) Saxonia-

E
13. Loara (Pays de la Loire) Anhalt
Westfalia

}I A
Poitiers
16 14. Poitou-Charentes
14 15 15. Limousin Saxonia
Limoges Clermont- 16. Auvergne Thüringen

ITALIA
Ferrand Lyon 17
17. Rhône-Alpes Hessen
A NU

18. Acvitania (Aquitaine)

Bordeaux
19. Midi-Pyrénées Renania-
18 Palatinat
E

20. Languedoc-Roussillon
OC

19 20 21 21. Provence-Alpes-Côte d’Azur Saarland

Marseille 22. Corsica
Montpellier
Toulouse
Bayern
Baden
S P
A N 22
I A
Ajaccio

Fig. 1 Fran]a – organizarea administrativã pe regiuni Fig. 2 Germania – organizarea administrativã pe

landuri federale
21° 22° U 23° 24° 25° 26° 27° 28° 29°

A
C

R
48° N 48°
R

E
A

A I

P
BOTO{ANI
Satu Mare

U
NORD–EST
I

NORD–VEST MARAMURE{ Boto[ani

B
Pr
SATU MARE

L
Baia Mare Suceava

ut
R

I C
SUCEAVA
Zal\u IA{I
VEST BISTRI}A-N|S|UD
A

A
47° NEAM} 47°
S|LAJ Bistri]a Ia[i
Oradea

M O
CLUJ
G

BIHOR MURE{ Piatra Neam]

N Cluj-Napoca Târgu Mure[
L D
HARGHITA Vaslui
U Bac\u
ARAD ALBA VASLUI O V A A
Miercurea-Ciuc BAC|U N46°
46° Arad Alba Iulia CENTRU AI
R
COVASNA C
Sfântu VRANCEA U
TIMI{ Deva Sibiu BRA{OV GALA}I
Gheorghe SUD–EST
Timi[oara SIBIU Foc[ani
Bra[ov Gala]i
HUNEDOARA BUZ|U
S

Re[i]a VÂLCEA
45° GORJ PRAHOVA Br\ila Tulcea 45°
ARGE{
E

CARA{- Râmnicu Buz\u BR|ILA

SEVERIN Târgu Jiu Vâlcea Târgovi[te Ploie[ti TULCEA
R

Pite[ti DÂMBOVI}A
r\

Drobeta- ILFOV IALOMI}A

B

Turnu Slobozia
g

Severin BUCURE{TI
a

MEHEDIN}I
I

N e

A Slatina C|L|RA{I C\l\ra[i Constan]a

44° Craiova 44°
TELEORMAN
OLT GIURGIU CONSTAN}A
e a

SUD–VEST DOLJ Giurgiu

Dun Alexandria
M a r

0 20 40 60 80 100 km \rea
B U BUCURE{TI SUD
21° 22° 23°L G A 24° R I A 25° 28° 29°

Fig. 3 România – harta administrativã [i a regiunilor de dezvoltare

125
 TEST FINAL*
Citi]i cu aten]ie 2
`ntreb\rile urm\toare [i
formula]i r\spunsurile
solicitate pe o pagin\
separat\.

7
3
6

5
1
I. Întrebãrile urm\toare 8
se referã la harta
al\turat\.

Alege]i rãspunsul corect, pentru fiecare dintre întrebãrile 5. Pentru ]ara notatã pe hartã cu 5, realiza]i o scurtã carac-
urmãtoare: terizare a mediului natural, precizând: caracteristicile
1. Prin cifra 1 este reprezentatã Peninsula: reliefului, tipul de climã [i de vegeta]ie [i caracteristicile
a. Balcanicã; b. Ibericã; hidrografiei.
c. Italicã; d. Scandinavã. (6 puncte)
6. Pentru ora[ul notat cu 6, preciza]i: numele acestuia, ca-
2. Marea localizatã pe hartã prin cifra 2 se caracterizeazã racteristicile urbane principale [i importan]a sa.
prin: (6 puncte)
a. maree reduse; b. banchizã temporarã; 7. Descrie]i, în aproximativ 10 rânduri, specificul economic
c. caracter semiînchis; d. temperaturã ridicatã a apei. al ]\rii notate cu cifra 7.
(6 puncte)
3. Prin cifra 3 este localizat ora[ul: 8. Preciza]i caracteristicile ]\rii notate cu 8, pentru comer] [i
a. Budapesta; b. Praga; transport.
c. Var[ovia; d. Viena. (6 puncte)
II. Realiza]i un text, de cel mult o jumãtate de paginã, în care
4. În regiunea notatã cu 4 existã resurse de: sã preciza]i rolul Uniunii Europene în lumea contemporanã,
a. huilã; b. petrol; utilizând urmãtorii termeni: globalizare, comer], energie
c. minereuri feroase; d. minereuri neferoase. electricã, automobile, energie atomicã, Londra, Euro,
(8 puncte) Bruxelles, Frankfurt, Germania, SUA, popula]ie.
(14 puncte)
* Model orientativ pentru o evaluare final\ din partea obligatorie.

126
 3
1
C

B
A
4
D

III. Întrebãrile
urm\toare se
referã la harta
al\turat\.

1. Regiunea notatã cu 1 reprezintã:
a. Carpa]ii Meridionali; b. Carpa]ii Curburii;
c. Subcarpa]ii Curburii; d. Carpa]ii Moldo-Transilvani.
2. Ora[ul notat cu 2 se caracterizeazã prin urmãtoarea pro-
prietate:
a. are în apropiere o importantã întreprindere siderurgicã;
b. are în apropiere o întreprindere de automobile;
c. se aflã într-o depresiune intracarpaticã;
d. are peste 500 000 locuitori.
3. Regiunea notatã cu 3 are un climat cu influen]e:
a. oceanice; b. pontice;
c. continentale; d. submediteraneene.
4. În regiunea notatã cu 4 existã resurse de:
a. huilã, lignit, petrol;
b. petrol, lignit, gaze naturale;
c. gaze naturale, huilã, petrol;
d. petrol, minereuri feroase, sare.
(8 puncte)
5. Preciza]i, în cel mult zece rânduri, specificul reliefului
regiunii notate cu A.
(6 puncte)
6. Preciza]i, în cel mult zece rânduri, specificul climei [i al
hidrografiei din regiunea notatã cu B.
(6 puncte)
7. Prezenta]i, pe scurt, importan]a regiunii notate cu C pen-
tru realizarea unor legãturi cu Uniunea Europeanã.
(6 puncte)
8. Men]iona]i oportunitã]ile regiunii notate cu D, pentru
Uniunea Europeanã.
(6 puncte)
IV. Compara]i cele douã hãr]i [i realiza]i câte o scurtã carac-
terizare a douã dintre elementele comune reprezentate pe
fiecare hartã. În aceste caracterizãri, pentru fiecare element,
ve]i preciza: denumirea elementului respectiv, douã carac-
teristici principale, importan]a [i modul în care realizeazã o
legãturã între România [i Europa.
(12 puncte)
Punctaj I – IV = 90 puncte
Din oficiu = 10 puncte
Total = 100 puncte

127
 BIBLIOGRAFIE
Europa
Bär, O. (1977), Géographie de l’Europe, Librairie de l’Etat de
Berne, Berna
Boyer, J.-C. (2003), Les villes européennes, Hachette, Paris
Cote], P. (1967), Europa [i Asia. Geografie fizicã, Editura
Didacticã [i Pedagogicã, Bucure[ti
Foucher, M. (coord), (1994), L’Europe prochaine. Essai sur
les alternatives et les strategies pour une nouvelle vision
de l’Europe, Fundation BBV, Bilbao
Foucher, M. (1993), Fragments d’Europe, Fayard
Lévy, J. (1997), Europe. Une géographie, Hachette, Paris
Lopez Palomeque, F. (coord.) (2000), Geografia de Europa,
Ariel Geografia, Barcelona.
Thébault, V., Elissalde, B. (coord.), (2006), Géopolitique de
l’Europe, Nathan, Paris.
România
Iano[, I. (1987), Ora[ele [i organizarea spa]iului geografic,
Editura Academiei Române, Bucure[ti
Iano[, I. (2000), Sisteme teritoriale. O abordare geograficã,
Editura Tehnicã, Bucure[ti
Ielenicz, M. (1999), Dealurile [i podi[urile României, Editura
Funda]iei „România de mâine”, Bucure[ti
Ielenicz, M., Pãtru, Ileana (2005), România – geografie fizicã
(vol. I), Editura Universitarã, Bucure[ti
Martonne. Emm. de (1981, 1985), Lucrãri geografice despre
România, vol. I, vol. II, Editura Academiei, Bucure[ti
Martonne, Emm. de (2000), Noua Românie în noua Europã,
text din 1921, republicat în Buletinul Societã]ii de
Geografie din România, serie nou\, tom IX, CD Press
Mândru], O. (2002) România – geografie regional\, Editura
Universit\]ii de Vest „Vasile Goldi[” Arad
Mândru], O. (1993), Geografia României, Editura Coresi,
Bucure[ti
Mândru], O. (2011), Geografie regional\. Geografia regional\ a
României, Editura „Vasile Goldi[” University Press, Arad.
Mih\ilescu, V. (1964), Carpa]ii Sud-Estici, Editura {tiin]ific\,
Bucure[ti
Posea, G. (2003-2004), Geografia fizicã a României (partea I
[i partea a II-a), Editura Funda]iei „România de mâine”,
Bucure[ti
{andru, I. (1978), România – geografie economicã, E.D.P.,
Bucure[ti
Tufescu, V. (1974), România. Naturã, om, economie, Editura
{tiin]ificã, Bucure[ti
Ungureanu, A., Groza, O., Muntele, I. (2002), Moldova –
popula]ia, for]a de muncã [i a[ezãrile umane în
tranzi]ie, Editura Corson, Ia[i
* * * (2011), Recensãmântul popula]iei [i al locuin]elor din
anul 2011 – date preliminare, Institutul Na]ional de
Statisticã Bucure[ti
128
* * * (2005), Institutul de Geografie, România [i spa]iu, soci-
etate, mediu, Editura Academiei, Bucure[ti.
Uniunea Europeanã
Bârzea, C. (2005), Cet\]enia european\, Politeia-SNSA,
Bucure[ti.
Ghica, Luciana - Alexandra (coord.), (2006), Enciclopedia
Uniunii Europene, Editura Meronia, Bucure[ti
Hen, C., Léonard, J. (2002), Uniunea Europeanã, Editura
C.N.I. „Coresi” S.A., Bucure[ti
Mândru], O. (2012), Geografia Uniunii Europene, Editura
„Vasile Goldi[” University Press, Arad.
* * * (2001), România [i viitorul Europei, Monitorul Oficial,
Bucure[ti
Europa, Uniunea Europeanã, lumea contemporanã
Blij, H.J., Muller, P. (2000), Geography – Realms, Regions
and Concepts, J. Wiley Ed., New York
Clawson, D., Merril, J. (2004), World Regional Geography,
Pearson, New Jersey, USA
Instituto Geografico de Agostini (2012), Calendario Atlante
de Agostini, De Agostini Libri, Novara.
Marston, Sallie, Knox, P., Liverman, Diana (2005), World
regions in global context, Pearson, New Jersey, USA
Mândru], O. (2012), Geografia fizic\ [i uman\ general\,
Editura „Vasile Goldi[” University Press, Arad.
Rowentree, L., Lewis, M., Price, Marie, Wyckoff, W. (2005),
Diversity and Globalization – World Regions, Pearson,
New Jersey, USA
* * * (2013), Calendario Atlante de Agostini
Geografie socialã, culturalã [i administrativã
Claval, P. (1995), La géographie culturelle, Nathan, Paris
Claval, P. (2001), Geopolitic\ [i geostrategie, Editura Corint,
Bucure[ti
Mali]a, M. (1998), Zece mii de culturi, o singurã civiliza]ie,
Editura Nemira, Bucure[ti
Sãgeatã, D. R. (2004), Modele de regionare politico-adminis-
trativã, Editura Top Form, Bucure[ti
Atlase
* * * (2013), Atlas geografic [colar, Editura Corint, Bucure[ti
* * * (2013), România – atlas geografic [colar, Editura Corint,
Bucure[ti
* * * (2013), Atlas geografic de buzunar, Editura Corint