UNIVERSITATEA TE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE

DEPARTAMENTUL : ECONOMIE , MARKETING ȘI TURISM

Lucrul individual

La disciplina : TEORIE ECONOMICĂ

Tema: AVUȚIA NAȚIONALĂ ȘI PARTICULARITĂȚILE EI .

Conducător științific : Hamuraru M.

Autorul : Ursachi Alexandra-Doina

Grupa : MK1702

Chișinău 2018
 CUPRINS

Introducere..........................................................................................pag.3

Capitolul 1: abordări teoretice privind avuția națională și particularitățile ei

...........................................................................................................pag 4-5

Capitolul 2 : analiza avuției naționale și a particularităților ei ...........pag 6-9

Capitolul 3: probleme și soluții ........................................................pag 10-11

Concluzii ..............................................................................................pag 12

Bibliografie ............................................................................................pag 13
 INTRODUCERE

Actualitatea si importanta temei : actualmente , avuția națională este una dintre cele mai
discutabile teme în cadrukl macroeconomiei naționale , întrucît datorită cunoștințelor asupra
temei date putem face concluzii asupra aspectului economic a țării noastre , deasemenea ,
astfel putem cunoaste la ce etapă a dezvoltării se află întreaga societate. Acestă temă ține să
evidențieze ce semnifică avuția , cae sunt particlaritățile acestieia si ce efecte poate aduce în
cadrul unei societăți , și anume ne referim la Rrepublica Moldova.

Scopul cercetării . scupul cercetării subiectului dat este de a evidenția aspectul

macroeconomic a economiei naționale , dezvoltarea societății și efectele pe care le provoacă
avuția naționala și particularitățile ei .

Obiectivele : 1. Analiza situații economice a societății . 2 Atitufinea cetățenilor conform

problemelor apărute , ca consecință a avuției naționale . 3 caracterizarea avuției naționale în
raport cu alte țări . 4 elaborarea soluțiilor în cadrul problemelor apărute .

Metodologia de cercetare : metodele utilizate pentru cercetarea acestui subiect sunt : metoda
istorică , metoda comparativă în spațiu și timp , metoda deducției și metoda analizei.

Obiectu cercetării: îl prezntă avuția națională și particularitățile ei .

Monografii: 1) Pantea L.,, avuția și importanța e,, Chișinău , 2013; 2) Keynes J.M. ,,Teoria
generală a folosirii avuției , a dobînzii şi a banilor,, Bucureşti: Editura Ştiinţifică, 1970.

Cuvinte cheie: avutia nationala, indicatorii statistici ai capitalului fix,indicatorii stocurilor

material, indicatorii eficientei mijloacelor materiale circulante, indicatorii altor elemente ale
avutiei nationale, avuția națională acumulată, indicator, capital fix, stoc de materiale, nivelul
de trai al populaţiei.

Structura lucrării: lucrarea constă din 3 capitole și anume: Capitolul 1, abordări teoretice
privind avuția naționala și particularitățile ei. Capitolul 2, analiza avuției pe plan national.
Capitolul 3, problem și căi de soluționare ale acestora.
Capitolul 1: Abordori teoretice privint avuția națională și partiularitățile ei.
Avuția națională reprezintă potențialul economic al unei țări. Avuția națională înglobează
elementele și resursele de care dispune o țară și pe baza căreia își poate organiza activitatea de
producție. Desigur, avuția națională este un element foarte important deoarece în procesul de
dezvoltare o țară are nevoie de resurse proprii și atrase. Resursele proprii ale unei țări dau
garanția perspectivei unei dezvoltări cel puțin corelată cu nevoile țării respective. În avuția
națională sunt cuprinse bunurile materiale existente în societate, rezervele de devize și
creanțele nete asupra altor țări și, din acest punct de vedere, adăugând și resursele naturale
care vor intra în circuitul economic dau posibilitatea unei aprecieri reale a perspectivelor de
evoluție. În acest articol, autorii încearcă să defi nească principalele componente ale avuției
naționale, inventariind elementele pe care se construiește avuția națională. Pentru a cuantifi
ca, avuția națională acumulată a unei țări, partea principală a acesteia, există o serie de
indicatori care dau esență volumului avuției economiei naționale. În acest sens, capitalul fix
constituie principala componentă a avuției naționale și aceasta este exprimată prin câțiva
indicatori dintre care menționăm valoarea inițială completă, valoarea rămasă, valoarea de
înlocuire. Pe baza acestor indicatori cuantifi cați prin relații de calcul se poate calcula pe total
economie națională și în structura economiei naționale elementele importante care defi nesc
partea acumulată a avuției naționale.

J. S. Mill în lucrarea „Principles of political economy” afirma că „omul, ca o simplă fiinţă

umană nu este capital, dar serveşte drept scop în numele căreia există bogăţia”.

Leon Walras, în lucrarea „Element of Pure Economics”, considera avuția ca fiind „veşnică,
deoarece fiecare generaţie produce asemeni ei”. În opinia lui, cunoştinţele şi experienţa nu se
transmit pe cale ereditară, ele sunt o „producţie” doar a oamenilor, care pot deveni posesori ai
capitalului uman, cu condiţia să dispună de capacităţi pentru formarea lui şi de resurse
materiale şi financiare necesare.

F. List a realizat o conexiune între bogăţia unei naţiuni şi „capitalul spiritual al omenirii”
afirmând: „Situaţia actuală a naţiunii este o consecinţă a acumulării tuturor descoperirilor,
invenţiilor, ameliorărilor, perfecţionărilor şi eforturilor tuturor generaţiilor care au trăit
înaintea noastră; ele constituie capitalul spiritual al omenirii actuale şi fiecare naţiune este 21
productivă numai în măsura în care a ştiut să-şi însuşească aceste cuceriri ale
generaţiilortrecute şi în măsura în care a ştiut să le sporească prin altele noi,...[6]. Pentru a
veni în completarea ideilor anterioare, F. List afirmă: „principala bogăţie a omului sunt
cunoştinţele”
Karl Marx, în lucrarea sa intitulată „Capitalul- critica economiei politice”. În opinia sa „forţa
de muncă în mâinile lucrătorului este marfă dar nu capital..., în calitate de capital circulant ea
funcţionează după vânzare în mâinile capitalistului în timpul procesului de producţie.

J. Senior, G.Mac Leod, Irving Fischer, susţineau conceptul potrivit căruia omul, ca
personalitate, împreună cu cunoştinţele şi deprinderile sale trebuie tratat în calitate de avuție.

Conceptul de avuție este atribuit lui Theodore Schultz, prin apariţia în American Economic
Review, a articolului intitulat „Investiţia în avuții” (1961) [14]. În viziunea lui „atributele
...care sunt valoroase şi care pot fi dezvoltate prin investiţii corespunzătoare se numesc avuții.
Investind în ei însăşi, oamenii îşi lărgesc paleta de opţiuni”

Economiştii Jean Jacques Carre, Paul Dubois şi Edmond Malinvaud au concluzionat că,
în perioada 1950-1975, creşterea economică înregistrată de Franţa s-a datorat accelerării
contribuţiei creşterii exogene. Aceasta din urmă, cunoscută sub numele de progres tehnic,
reflectă îmbunătăţirea cunoştinţelor ştiinţifice şi a inovaţiei şi măsurile de eficienţă în
utilizarea mijloacelor de producţie, în special a forţei de muncă. Aceste progrese teoretice şi
studiile empirice îndeplinesc treptat condiţiile de identificare a rolului avuției în creşterea
economică.

Legat de „societatea cunoaşterii”, un aport important îl are academicianul Mihai Drăgănescu,

care în lucrarea „Societatea informaţională şi a cunoaşterii. Vectorii societăţii cunoaşterii”,
apărută la Academia Română, face referire la rolul inovaţiei în dezvoltarea economico-socială
a societăţii, ”noua economie se bazează pe crearea de cunoaştere, pe utilizarea cunoaşterii în
domeniul economic, în special prin inovare”, iar acest lucru se poate realiza cu ajutorul
capitalului intangibil, respectiv a capitalului uman, aducând ca argument un raport al Comisiei
Europene, din care reiese că, în ţări precum „Franţa, Italia şi Germania, se constată un interes
pentru inovare şi pentru capitalul de cunoaştere şi uman ca factor cheie în orice politică
economică.

Însă Mocuţa Dorina Nicoleta, în lucrarea de doctorat „Sănătatea umană în perspectiva

dezvoltării durabile” (2009), este cea care stabileşte interacţiunea dintre sănătatea umană şi
”noua economie”, susţinând că sănătatea constituie valoarea supremă de apreciere a avuției
naționale . Pornind de la esenţa capitalului uman, autorul dezvoltă conceptul potrivit căruia
„...sănătatea umană este şi un bun economic, în sensul că este produsă şi reprodusă mereu de
om, interacţionând cu mediul, comunitatea şi organizaţiile în care trăieşte şi munceşte” şi
„cererea pentru sănătate se bazează pe teza că sănătatea este un bun de capital, care, combinat
cu factorul timp, produce câştiguri băneşti...”
Capitolul 2 :Analiza avuției si a particlarităților ei pe plan național.

Dificultăţile măsurării avuţiei naţionale sunt în mare parte generate de complexitatea

deosebită a categoriei avuţie naţională care exprimă totalitatea resurselor materiale şi
spirituale de care dispune un popor la un moment dat. În funcţie de informaţiile care sunt
furnizate de sistemul informaţional, calculul avuţiei naţionale diferă de la o ţară la alta. În
funcţie de componentele care se iau în calcul rezultă, în principiu, următoarele modalităţi de
măsurare a avuţiei naţionale: - avuţia naţională cuprinde bunurile materiale existente la un
moment dat (avuţia acumulată – bunurile sub formă de capital fix, stocurile de materiale,
bunurile de folosinţă îndelungată afate la populaţie); - avuţia naţională cuprinde bunurile
materiale existente la un moment dat (avuţia acumulată) şi resursele naturale (pământ, păduri,
stocul de minereuri şi combustibil etc.) evaluate economic; - avuţia naţională cuprinde: avuţia
acumulată, resursele naturale şi avuţia spirituală (stocul de cunoştinţe în producţie, de
cunoştinţe ştiinţifi ce acumulate de-a lungul timpului etc.). Evident că cea de-a treia variantă
corespunde cel mai bine categoriei de avuţie naţională, iar un sistem al indicatorilor avuţiei
naţionale trebuie să cuprindă: indicatori ai avuţiei acumulate, indicatori ai resurselor naturale
şi indicatori ai resurselor spirituale. Grupele de mai sus cuprind indicatori care se exprimă
valoric şi indicatori exprimaţi în unităţi naturale. Determinarea unui indicator sintetic al
avuţiei naţionale implică exprimarea valorică a elementelor componente. În mod curent se
exprimă valoric elementele care formează avuţia acumulată şi se determină un indicator
global avuţiei acumulate. În general, celelalte elemente ale avuţiei naţionale se exprimă în
unităţi fizice şi uneori sunt evaluate cu ajutorul preţurilor. În stadiul actual, din motive
practice, în calculul curent al avuţiei naţionale sunt considerate numai bunurile nete materiale
acumulate, rezervele de devize şi creanţele asupra altor ţări. În calculul avuţiei naţionale
trebuie să se aibă în vedere şi bunurile materiale, mijloacele de plată în devize şi creanţele
asupra străinilor, care reprezintă un drept asupra avuţiei naţionale a ţărilor respective.

Astfel definită, avuţia naţională are următoarele caracteristici fundamentale:

- acumularea de mijloace de producţie şi bunuri de consum. Avuţia naţională este,

fundamental, rezultatul acumulării venitului naţional în numeroşi ani. Ea este constituită din
stocurile de mijloace de producţie şi bunuri de consum existente la un moment dat; -
disponibilitatea. Acest termen descrie situaţia bunurilor materiale care sunt disponibile
pentru a fi utilizate la un moment dat; disponibilitatea se exprimă în valoarea bunurilor
materiale, calculul ţinând seama de uzură; - principiul teritorial şi principiul naţional de
calcul al avuţiei naţionale Avuţia naţională se poate calcula după două principii:
a) principiul teritorial – după care avuţia naţională cuprinde toate bunurile situate pe
teritoriul ţării, care aparţin statului şi cetăţenilor ţării sau ai altor ţări;

b) principiul naţional – după care avuţia naţională cuprinde bunurile materiale colective şi
private de naţionalitatea ţării şi care se găsesc situate pe teritoriul ţării sau în străinătate;
bunurile ţărilor străine situate pe teritoriul naţional sunt deci excluse din calcul.

Pe baza acestor considerente, recomandările pe plan internaţional privind determinarea

volumului, compoziţiei şi reproducţiei avuţiei naţionale cuprind următorii indicatori: - Bunuri

materiale din sfera producţiei - Bunuri de capital fix (fonduri fixe) - Stocuri - Bunuri durabile

de consum ale menajelor - Bunuri materiale aflate pe teritoriul ţării - Distincţia între bunurile

materiale ale ţării şi cele ale altor ţări - Bunuri materiale ale ţării pe teritoriul altor ţări -

Bunuri materiale ale altor ţări pe teritoriul naţional - Bunuri materiale ale ţării - Active şi
pasive financiare Active care măresc avuţia naţională (rezerve de devize; creanţe asupra
străinilor) Pasive care diminuează avuţia naţională (rezerve de monedă naţională deţinută de
alte ţări; obligatorii faţă de ţările străine) - Avuţia naţională acumulată a ţării.

Componentele avuţiei naţionale sunt calculate pe forme de proprietate, pe ramuri ale

economiei naţionale şi pe categorii de menaje. Bunurile de capital fix şi stocurile din toate
sectoarele, indiferent de forma de proprietate, sunt determinate prin mecanisme contabile şi
statistice, recomandându-se utilizarea mai multor surse de date. În cazul bunurilor care aparţin
ţării, dar sunt situate pe teritoriul altor ţări, evaluarea de bază se face la preţurile pieţei în
moneda corespunzătoare. Trecerea în moneda ţării proprietară a bunurilor se face cu ajutorul
ratei de schimb în vigoare la data evaluării. Pentru evaluarea acestor bunuri materiale în
preţurile constante ale anului de bază se poate considera valoarea reală a anului de bază ca fi
ind egală cu valoarea reală a anului pentru care se face calculul sau se poate utiliza raportului
între preţurile reale şi cele constante ale bunurilor materiale analoage de pe teritoriul ţării.
Bunurile materiale situate pe teritoriul ţării, dar aparţinând altor ţări sunt evaluate de aceeaşi
manieră. Rezervele de devize, creanţele asupra străinilor sunt calculate în moneda naţională,
cu ajutorul taxei de schimb în vigoare la data calculului.

Avuția națională acumulată Caracterizarea statistică a avuţiei naţionale acumulate

presupune calcularea şi analiza unor indicatori cu ajutorul cărora să se evidenţieze mărimea,
structura, dinamica, eficienţa componentelor acesteia. Capitalul fix constituie principala
componentă a avuţiei naţionale acumulate. Cuprinde bunuri materiale care se folosesc un timp
îndelungat, păstrându-şi, în acelaşi timp, forma fizică iniţială. Conform practicii statistice şi
contabile, sunt considerate bunuri de capital fix numai acele bunuri materiale care au o durată
de întrebuinţare mai mare de un an şi o valoare de inventar mai mare de un anumit plafon
valoric. Informaţiile privind bunurile care formează capitalul fix stau la baza caracterizării
unor aspecte esenţiale care privesc: potenţialul tehnic al economiei naţionale, al ramurilor, în
profil teritorial; dotarea tehnică a muncii; eficienţa utilizării capitalului fix etc. Caracterizarea
statistică a capitalului fix la nivel macroeconomic presupune determinarea unor indicatori care
evidenţiază: volumul, structura, dinamica, starea fizică şi mişcarea capitalului fix. Volumul
capitalului fix poate fi măsurat prin intermediul a două grupe de indicatori: indicatori în
unităţi fi zice şi indicatori în unităţi valorice. Indicatorii în unităţi fizice sunt utilizaţi pe
categorii de bunuri. Pe baza indicatorilor în unităţi fizice nu se poate calcula un indicator
sintetic care să refl ecte volumul dintr-o ramură sau pe ansamblul economiei naţionale. Pentru
aceasta este necesară exprimarea cu ajutorul unor indicatori valorici. Evaluarea bunurilor de
capital fix asigură posibilitatea determinării volumului valoric, a structurii şi mişcării acestora,
precum şi corelarea capitalului fix cu alţi indicatori macroeconomici. Bunurile de capital fix
pot fi exprimate în valoare iniţială completă, valoare rămasă sau valoare de înlocuire. Valoarea
iniţială completă (VIC) (valoare de inventar sau de înregistrare) – reprezintă totalitatea cheltuielilor
făcute cu construirea sau achiziţionarea, transportul şi punerea în funcţiune a capitalului fix.
Valoarea iniţială completă serveşte la cunoaşterea volumului valoric al capitalului fix de care
dispune o unitate, ramură sau economia naţională, indiferent de starea fizică a acestuia. Pe
baza ei se caracterizează dinamica şi structura capitalului fix, se calculează amortizarea şi se
analizează eficienţa folosirii acestuia. Valoarea iniţială completă se modifi că odată cu
recalcularea acestora sau executarea unor lucrări suplimentare. Valoarea rămasă (VR)
exprimă partea din valoarea iniţială care nu a fost încă transferată asupra producţiei prin
intermediul amortizării. Se stabileşte ca diferenţă între valoarea iniţială şi amortizarea
calculată până în momentul calculului. Valoarea rămasă stă la baza analizei concordanţei
dintre valoarea scriptică a capitalului fi x şi starea tehnică a acestuia. Prin intermediul ei se
caracterizează starea fizică şi eficienţa folosirii capitalului fix, se fundamentează durata
posibilă de funcţionare şi obiectivele din domeniul investiţiilor etc. Valoarea de înlocuire (VI)
se stabileşte cu ocazia reevaluării capitalului fix, acţiune efectuată periodic, pentru a pune de
acord valoarea la care figurează în evidenţă şi preţurile în vigoare în momentul reevaluării. Cu
ocazia reevaluării se stabilesc valori de inventar unitare pentru toate elementele de capital fix
de acelaşi fel, indiferent de momentul punerii în funcţiune. Valorile la care pot fi exprimate
bunurile de capital fix evidenţiază volumul valoric al acestora la un moment dat, deci sub
formă de stoc. În analiza de tip economic, capitalul fix se corelează cu indicatorii care se
referă la o perioadă de timp (indicatori de flux) – PIB, venitul naţional etc. Ca urmare, este
necesară calcularea valorii medii anuale a bunurilor de capital fix. Valoarea medie anuală de
inventar a bunurilor de capital fix (F) se calculează ca medie aritmetică a valorilor lunare
(VICt).

Stocurile de materiale sunt formate din mijloacele materiale circulante din unităţile
economico-sociale, gospodăriile populaţiei, dar şi din rezervelor materiale de stat. Volumul
mijloacelor materiale circulante se determină pe baza datelor privind stocurile de materiale
existente în momentul pentru care se face calculul. Calculul se face atât pe ramuri, cât şi la
nivelul întregii economii naţionale, în unităţi fizice şi în expresie valorică. Sursele de date
folosite sunt, în principal, bilanţurile contabile şi recensămintele stocurilor de materiale.
Cuprinderea mijloacelor circulante în avuţia naţională necesită evaluarea acestora în formă
bănească. La evaluare trebuie îndeplinite următoarele condiţii: - asigurarea concordanţei, din
punctul de vedere al evaluării dintre venitul naţional creat şi cel utilizat, deoarece în sursele de
date contabile, stocurile sunt exprimate în diferite preţuri, în funcţie de stadiul parcurs în
cadrul procesului de producţie. Nivelul stocurilor trebuie evaluat în preţurile în care se
evaluează producţia; - asigurarea comparabilităţii preţurilor cu ajutorul indicilor de preţuri.

Bunurile de folosinţă îndelungată şi cu durată medie de folosinţă cuprind acele bunuri care
sunt destinate să satisfacă pe o durată mai mare de un an diferite cerinţe materiale şi spirituale
ale populaţiei şi care sunt cumpărate din reţeaua comercială, confecţionate cu mijloace proprii
sau dobândite din alte surse de populaţie. Volumul acestor bunuri se determină în unităţi
fizice şi valorice, pe categorii şi în expresie valorică pe total, aceasta permiţând includerea lor
în indicatorul care exprimă avuţia naţională acumulată (locuinţe, autoturisme, televizoare,
aparate de radio, frigidere, mobilă etc.). Sursele de date care stau la baza determinării valorii
bunurilor acumulate de populaţie sunt în funcţie de categoria de bunuri pentru care se face
calculul. Astfel, în cazul clădirilor şi autoturismelor, bunuri asigurate prin efectul legii, există
o evidenţă curentă riguroasă la organele financiare privind numărul şi valoarea acestora.
Numărul aparatelor de radio şi al televizoarelor existente la populaţie se poate determina pe
baza evidenţei de la organele de poştă şi telecomunicaţii.
Capitolul 3: probleme și soluții

1.Lipsa unei analize profunde a acestei teme cît pe polan national atît și pe plan internașional.

2.Neinform, area societății despre problemele create de avuția națională.

3.Apariția sau majorarea taxelor, a impozitelor cee ace stopeaza creștrea avuției naționale

4.Creșterea ratei dobînzii ceea ce împiedică și îndepărtează investițiile în cadrul societății

naționale.

5.Utilizarea insuficientă a potențialului uman, ceea ce duce la stagnarea creșterii Produsului

intern brut .

6 "Într-o interpelare parlamentară adresată tuturor instituțiilor publice cheie am ridicat o

întrebare clară la care orice stat modern ar trebui să poată răspunde: "Care este avuția
națională a Republicii moldova și cum a evoluat aceasta în ultimii 25 de ani?". Am declanșat
mai multe reacții instituționale și dezbateri publice. Nimeni nu știe azi care este avuția
națională, la cât se ridică patrimoniul financiar și nefinanciar românesc, pe scurt — bogăția
națională. Intenția mea a fost de a marca și corecta această lipsă fundamentală în valorificarea
potențialului național", afirmă Andreea Paul într-un comunicat transmis, miercuri,
AGERPRES, deci o majoră problem este faptul că avuția națională de fapt nu este evsluată
cîțiva zei de ani, aceasta duce la o descreștere economică semnificativă.

7. Avuţia naţională se manifestă în următoarele forme:   avuţie individuală, care include

bunurile aflate în proprietate particulară;avuţie colectivă, care include bunurile ce aparţin
întreprinderilor, cooperativelor, diferitor organizaţii obşteşti, etc.; avuţie publică, care include
bunurile ce aparţin administraţiilor de stat şi locale existente la momentul dat . Criza economică,
începută în 2007 şi cu orizont de finalizare la nivel mondial necunoscut încă, reprezintă un subiect
preocupant pentru economiști și nu numai. Este probabil cea mai gravă criză din ultimii 80 de ani. Este
de asemenea, ocazia pentru economişti de a da cărţile pe faţă şi de a se ralia deschis cu una din cele
două tabere doctrinare principale contemporane: curentul mainstream keynesist, care se declară în
favoarea creşterii rolului statului în economie, respectiv grupul celor care cred în virtuţile sistemului
neîngrădit al economie de piaţa libere. Avem o explicaţie oficială a crizei, furnizată de instituţiile
publice, potrivit căreia problema îşi are originea în comportamentul nepotrivit al agenţilor economici
şi în imposibilitatea pieţei de a funcţiona lin, asigurând alocareacorespunzătoare a resurselor. Pe de
altă parte, există argumente care susţin că tocmai intervenţia statului a sădit seminţele turbulenţelor
financiare pe care le traversăm în prezent. Potrivit celor care le susţin, reţeta prescrisă de autorităţi nu
poate duce la atenuarea dificultăţilor economice ci, din contră, la agravarea lor.
 SOLUTII

Stagnarea sau reducetrea ratei dobînzii, aceasta va duce la creșterea nbumărului de invetstiții odată cu
aceasta produsul intern brut ser va afla in creștere, deci avuția națională va fi întro dezvoltare. de altfel
reducere impozitelor si a taxelor cît în cee ace ține de domeniu public atît și de domeniul privat ,
deoarece odata cu reducere impoziotelor productia va fi în creștere , cererea și oferta se vor confrunta
la nivele mai inalte , de unde exprimă creșterea volumui de producție și a volumului de vînzări .
Adam Smith se delimitează net de mercantilişti şi în ceea ce priveşte comerţul internaţional,
fiind adeptul liber-schimbului şi oponent al protecţionismului vamal. În acest sens el scrie:
„comerţul între două ţări, făcut fără restricţii şi cu regularitate, este întotdeauna avantajos, deşi
nu întotdeauna egal de avantajos pentru ambele. Prin avantaj sau cîştig nu înţeleg mărimea
cantităţii de aur sau argint, ci aceea a valorii de schimb a producţiei anuale a pămîntului şi
muncii ţării sau sporirea venitului anual al locuitorilor săi (…). Dacă balanţa va fi echilibrată,
iar comerţul între cele două ţări va consta în întregime în schimburi de produse indigene, ele
nu numai că vor cîştiga ambele, în cele mai multe cazuri, dar ambele vor cîştiga egal sau
aproape egal” odată cu asta avuția ambelor națiuni va crește, va prospera situația economică, iar
intreaga societate se va bucura de o dezvoltare pe plan economic cît în partial atăt și înttreaca
națiune. Meritul lui Smith a fost acela de a înţelege că, întrucât toată lumea beneficiază de pe
urma lui, liberul schimb ne sporeşte prosperitatea la fel de sigur precum o fac agricultura sau
manufacturile. Avuţia unei naţiuni nu stă în cantitatea de aur din vistieria sa, ci în volumul
producţiei sale şi comerţului său – adică ceea ce numim, astăzi, produsul naţional brut. Aceste
idei noi, dar puternice, au creat o breşă intelectuală masivă în zidurile comerciale ale Europei,
iar stilul direct şi provocator al lui Smith, inteligenţa sardonică şi gama largă de exemple l-au
făcut accesibil politicienilor, care au pus în practică ideile sale, creând marea eră a pieţelor
libere, competiţiei şi prosperităţii din secolul XIX.Eamonn Butler, Director al Institutului
Adam Smith.
 CONCLUZII

Munca singurul factor ce determina valoare unui bun și creșterea avuției., incearca sa exprime
permanent munca ca valoare absoluta ce masoara niste bunuri a caror valoare este relativa –
“marfurile sunt mai ieftine sau mai scumpe”-, aceiasi valoare fiind exprimata la randul ei prin
munca, nu reuseste sa observe cercul vicios la care ajunge, un fel de definire a inflatiei ca o
permanenta crestere a preturilor, iar aceasta din urma ca un proces inflationist.  “Muncitorul
este mai bogat sau mai sarac, mai bine sau mai prost platit in proportie cu pretul real al muncii
ale, iar nu cu cel nominal” este expresia contradictiei la care se ajunge, muncitorul mediu asa
cum l-a definit A.Smith avand probabil o cu totul  alta parere, nu efortul depus ci puterea sa
de cumparare determinandu-i nivelul de trai. Acest lucru este cu atat mai evident atunci cand
se vorbeste de partile care alcatuiesc pretul unui bun. A.Smith considera ca intr-o societate
primitiva daca este de doua ori mai greu de prins un castor decat o caprioara atunci “fireste”
un castor se va schimba pe doua caprioare. Aceasta concluzie se datoreaza ignorarii totale a
utilitatii in evaluarea valorii unui bun, utilitate ce, intr-o societate primitiva dominata de nevoi
de baza, biologice, va fi clar mai mare in cazul caprioarei. A.Smith desparte pretul in renta,
salariu si profit, nu in cost si profit , acesta din urma distibuindu-se posesorilor factorilor de
productie. Alaturi de aceste parti “se crede ca este necesara” si o patra parte necesara pentru
despagubirea fermierului pentru “istovirea vitelor de munca si uzura uneltelor”, amortizarea
conform terminologiei de astazi. De aici observăm că o cunoștință mai amplă asupra
subiectului dat poate exprima o viziune mai amplă asupra stării economice a societății, avuția
de fapt este o creștere economică care depinmde de fiecare activitate în parte indifferent de
gradul de specializare sau de instituția de învățămint, acest bun economic este un rezultat al
muncii silnice a fiecărui cetățean al unei țări , fiecare poate contribuia printr-un ritm sau altul
la creșterea , stagnarea sau descreșterea avuției naționale .
 BIBLIOGRAFIE

1.Globa G.. Inteligența business în luarea deciziilor pe piața muncii. În: Economie și
Sociologie, nr. 4, 2013
2. Abel, Andrew B., și Bernanke, Ben, 2013. Macroeconomics, Prentice Hall
3. Keynes, John Maynard, 2009, 1936. Teoria generală a ocupării forței de muncă, a dobânzii
și a banilor, Editura Publica
4. ASE Bucureşti, Catedra de Economie şi Politici Economice, 2009. Economie: aplicaţii,
Ediţia a VI-a, Editura Economică
5. Taşnadi Alexandru, Taşnadi Bogdan – Universul Teoriilor Economice (Vol. 1), Editura
Economică, Bucureşti, 2001
6. Elena Ştirbu, Economie – Elemente de Teorie Fundamentală, Elemente de Microeconomie,
Elemente de Macroeconomie, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2005
7.Joseph E. Stiglitz, Carl E. Walsh - Economie, Editura Economică, Bucureşti, 2005
8.Cezar Basno, Nicolae Dardac, s.a.- Monedã, credit, bãnci, - EDP, Bucureşti, 2005, vol I şi
II.