Coperta - reproducere după T.

Slama Cazacu - „Atlas de psihologie" Psiholog Logoped

VERONICA BÂLBÂE
Prof. Univ. Dr. in Psihologie CONSTANTIN PĂUNESCU Log. Dr. in Psihologie
MARGARETA TOMESCU
REFERENT ŞTIINŢIFIC:
PROF. UNIV. DR. ÎN
PSIHOLOGIE STELA
TEODORESCU
Descrierea CIP a BiblioteciNaţionale a României
BÂLBÂE, VERONICA
Dicţionar de logopedieşi psihologie medicală /
Veronica Balbae, Constantin Păunescu, Margareta
Tomescu. - Iaşi : Pim, 2004
ISBN 973-716-015-0
I. Păunescu, Constantin
II. Tomescu, Margareta
81'374.2:159.9:61=135.1
81'374.2:376.36=135.1
Tehnoredactori: Benghiac Branduşa
Corina Poturu

DICŢIONAR
ELEMENTE DE
LOGOPEDIE
ŞI
PSIHOLOGI E MEDICALĂ
COORDONARE:
VERONICA BALBAE
COLABORATORI:
Psih. log. GERENDYIULIA - BUCUREŞTI
Psih. dr. log. DANCIU LILIANA - TIMIŞOARA
Psih. sociolog DITOIU CRISTINA - BUCUREŞTI
Psih. log. MITITIUCIOLANDA - IAŞI
Conf. univ. Psih. dr. log. VOICU ADELA -
CONSTANŢA
Lect. univ. dr. log. TOBOLCEA IOLANDA - IAŞI
Psiholingvist log. CĂLARAŞU MĂRIA - MORENI
SECRETARIAT:
VERONICA BALBAE
/ EDITURA PIM IAŞI-2004
Motto:
„Măreţia oamenilor stă in faptele lor, iar gandul
devine fapt cand il cedezi celor din jur."
„inainte de a fi urcată, fiecare treaptă e un obstacol."
„Truda devine voluptate atunci cand conţine
satisfacţia realizării"
„Nimeni nu creşte prin onjodu şi nici nu scade prin
modestie."
„Conştiinţa morala este partea cea mai frumoasă a
conştiinţei umane: ea te face să dai totul, chiar atunci
cand nu primeşti nimic."
„<De ta lume adunate şi (a [urne date."
REFERAT
in urma lecturii materialului prezentat spre analiză, am ajuns la următoarea
apreciere generală:
Dicţionarul „Elemente le Logopedie şi Psihologie medicală" -elaborat de Psih.
Log. Veronica Balbae (coordonator), |Prof. Univ. Dr.| |Psih. Cons tantin Păunescu] şi
Dr. Psih. Log. Margareta Tomescu atat prin motivaţia şi finalitatea sa - expresie a
intenţiei autorilor săi, susţinută de pregătirea şi activitatea deosebită a acestora, cat şi
prin conţinutul său cu caracter intra- şi interdisciplinar - se inscrie in cercetarea
ştiinţifică fundamentală şi aplicativă actuală, utilă, deosebit de utilă.
Ca element argumentativ al aprecierii noastre, cităm: „...Apariţia unui dicţionar"
se afirmă in Cuvant inainte a lucrării realizate mai sus menţionate, „se impune prin
cantitatea de informaţii conţinută, ca o ≪bancă de date≫ ... ce se adresează marelui
public şi care se dovedesc instrumente moderne ... răspunde unor necesităţi subiective
şi obiective a căror satisfacere implică eficacitatea actului terapeutic,
multidimensionat, in funcţie de particularităţile specifice persoanei umane, ca structură
şi comportament, aflată in normalitate, cat şi in diverse suferinţe, maladii, handicapuri
funcţionale, etc." (pag.l).
in ceea ce priveşte elaborarea şi redactarea dicţionarului, considerăm, pe baza
studierii acestuia, că ele s-au efectuat prin consultarea unei bibliografii alcătuită din
dicţionare de specialitate şi alte lucrări enciclopedice, romane şi străine, ulterior, prin
selectarea şi utilizarea indeosebi reproductiv-rezumativă a articolelor (referitoare la
terminologie, cat şi la personalităţile menţionate) cuprinse deja in dicţionarele
existente de inaltă ţinută ştiinţifică.
Această manieră de lucru poate fi uşor constatată din examinarea comparativă
intre conţinutul propus noului dicţionar, cat şi cel al dicţionarelor intrate deja in
circuitul informaţiei ştiinţifice. in acest sens, ca exemplificare, cităm: Dicţionarul de
psihologie, Ed. Albatros, Bucureşti, 1978, elaborat de regretatul prof. univ. dr. Paul
Popescu Neveanu şi Dicţionar enciclopedic de psihologie, Ed. Babei, Bucureşti, 1997
- realizat şi publicat in mai multe ediţii - sub conducerea distinsei prof. univ. dr. Doctor
honoris causa al Universităţi de Vest, Timişoara, Ursula Mariana - Şchiopu.
7
Prin afirmaţiile noastre
de mai sus nu am urmărit
subestimarea valorii teoretice şi
a aplicaţilor practice ale
viitorului dicţionar şi, implicit,
nici negarea ţinutei ştiinţifice a
autorilor săi, ci dimpotrivă.
Precizăm. Ele au vizat un dublu
scop: avertizarea, pe de o
parte, a celor mai puţin
familiarizaţi cu utilizarea
dicţionarelor „surprinşi" de a
găsi conţinuturi aproape
identice in dicţionare diferite,
pe de altă parte, atenţionarea
faţă de anumite „critici" făcute
de dragul criticii.
Acest mod de elaborare a
dicţionarului a solicitat eforturi
intelectuale deosebite,
desfăşurate pe parcursul multor
ani, generate şi susţinute de
interesul şi dorinţa autorilor de
a oferi unui cerc larg de cititori
cu roluri şi status-uri sociale
diferite - de la studenţi la
profesionişti din diverse
domenii, invăţămant, sănătate,
asistenţă socială, etc. - un
instrument ştiinţific
informaţional - formativ,
accesibil tuturor in pofida
deosebirilor existente in ceea ce
priveşte fondul lor aperceptiv -
intelectiv.
De asemenea, apreciem
că modul de abordare, tratare,
elaborare a dicţionarului este in
conformitate cu cerinţele
principiilor deontologice ale
onestităţii, probităţii ştiinţifice,
dacă se ia in considerare faptul
că aceste exigenţe, la randul
lor, se modulează in funcţie de
concretizarea operei (articol,
comunicare, teză de licenţă,
masterat, doctorat, tratat, pe de
o parte, dicţionare pe de altă
parte).
Un plus valoric
cantitativ-calitativ al
dicţionarului considerăm a fi,
pe langă cei circa 2300 de
termeni, cele trei anexe: Anexa
A - 31 figuri; Anexa B - Profile
bucale - 30 figuri, Anexa C - 6
tabele care sporesc
accesibilitatea inţelegerii
conţinutului tematic.
Ţinand cont de
conţinutul ideativ bogat, cu
multiple aplicaţii practice, in
diverse domenii de activitate
umană al dicţionarului,
menţionand doar că titlul
acestuia „Elemente de
Logopedie şi Psihologie
medicală", ca şi bibliografia
consemnată, probează
prudenţa ştiinţifică a autorilor,
- ne considerăm autorizaţi a
propune publicarea acestuia
pentru a intra ca „instrument"
util in patrimoniul vast al
„ştiinţei-neştiinţei noastre"
(Ion Batlan), pe deplin
conştientizată.
Prof. univ. dr.
Prof. emeritus
6 Iunie 2004
STELA TEODORESCU
Motto:
„Nimeni
nu incepe
cu
propria
sa
gandire.
Fiecare
găseşte
prezentă
in vremea
lui, o
anumită
stare de
fapt a
cunoaşter
ii şi a
punerii
problemel
or, stare
in care el
se
integreaz
ă şi de la
care
porneşte
in
cercetare.
"
N. Hartmann
CUVANT INAINTE
intr-o epocă marcată de
mutaţii fundamentale in cele mai
diverse ramuri ale ştiinţei, etapă
caracterizată printr-o amplă
revoluţie in gandire şi tehnologie,
asistăm la dezvoltarea şi influenţa
cunoaşterii legităţii fenomenelor
naturii şi societăţii asupra omului.
Cunoaşterea conduce şi
stimulează progresul omului la
nivelul cerinţelor epocii
contemporane, al propriului său
mediu, cat şi al societăţii in
general.
in acest context, apariţia
unui dicţionar se impune prin
cantitatea de informaţii
conţinută, ca o „bancă de date",
mai ales prin acelea ce se
adresează marelui public şi care
se dovedesc instrumente
moderne in procesul de cultură a
omului.
Dicţionarul „Elemente de
Logopedie şi Psihologie
medicală" răspunde unor
necesităţi subiective şi obiective
a căror satisfacere implică
eficacitatea actului terapeutic,
multidimensionat, in funcţie de
particularităţile specifice
persoanei umane, ca structură şi
comportament, aflată in
normalitate, cat şi in diverse
suferinţe, maladii, handicapuri
funcţionale, etc.
La inceputul sec. XX s-au
conturat interese deosebite
pentru comunicare, pentru
dezvoltarea limbajului şi pentru
terapia tulburărilor de limbaj,
survenite din cauze organice şi
funcţionale, cat şi a altor entităţi
nosologice psiho-medicale.
Specialiştii - medici,
psihiatri, psihologi,
psihologopezi, etc. - apreciază
progresele realizate in
psihodiagnoză şi psihoterapie,
cat şi actuala mentalitate socială
cu privire la condiţia copilului şi
a drepturilor omului, ceea ce
sporeşte interesul Logopediei şi
al Psihologiei medicale, cu
ramura sa Psihologia patologică,
cu demersurile lor comune in
direcţia sistemului unitar
educaţional al societăţii
romaneşti contemporane.
Fiind prima lucrare de
acest gen la noi, terminologia
selectivă (2300 de termeni), se
referă la noţiunile fundamentale
ale celor două discipline, cu
precădere cele ale limbajului sub
toate aspectele sale, cat şi la alte
procese psihice - normale şi
morbide - care permit inţelegerea
şi conturarea trăsăturilor
caracteristice şi specifice
diverselor persoane cu evoluţie
normală, cat şi a celor aflate in
suferinţă. Terminologia este de
actualitate, intalnită in
dicţionarele de mare circulaţie şi
utilizată in activitatea curentă a
laboratoarelor experimentale, in
clinici, in şcolile speciale,
cabinete medicale şi de
logopedie.
9
Trebuie să semnalăm că
multe dintre dicţionarele de
specialitate s-au epuizat, mare
parte dintre ele nefiind
accesibile la nivel mediu.
Prezentul dicţionar reprezintă
fondul de noţiuni
psihomedicale de strictă
utilitate in domeniul
normalităţii, cat şi al
diverselor handicapuri.
Actul educaţional şi
terapeutic - aplicativ de
sănătate, este abordat prin
teme de confluenţă ale
biologiei, fiziologiei,
psihologiei şi sociologiei, ca şi
ale tehnicii medicale de varf,
prin termeni care circumscriu
cele două laturi ale cunoaşterii:
- cea instructiv-preventivcurativă
şi - cea de forţă
educaţională.
in susţinerea
considerentelor noastre,
aducem următoarele
argumente
motivaţionale:
a) este un act de cultură şi
instrument de
informare, de sinteză a
termenilor de
specialitate al căror
conţinut este, pe cat
posibil, redat la nivel
mediu;
b) se remarcă
preocuparea ambelor
discipline, in egală
măsură, pentru
perfecţionarea,
educarea şi
recondiţionarea fiinţei
umane, atat de fragedă
şi controversată,
preocupare
concretizată in
activităţile aplicative
ale logopezilor,
neurologilor,
psihiatrilor,
psihopedagogilor;
c) avand la bază fiziologia
activităţii nervoase
superioare şi
psihologia, surse
indispensabile
progresului uman şi
liant al acestor
discipline, termenii
conturează definiţii,
acţiuni, insuşiri,
comportamente,
destinate obiectivului
de cunoaştere şi
apreciere a valenţelor
biopsihosociale ce
insoţesc „fenomenul
uman" in diverse situaţii.
Aceste deziderate nu pot
fi cu adevărat formative fără o
tratare care să asigure
accesibilitatea termenilor,
avand in vedere nivelul
marelui public căruia i se
adresează. Procesul de
democratizare a ştiinţei va
căpăta şi prin conţinutul
dicţionarului nostru o mai
mare răspandire, răspunzand
actului educaţional.
Sănătatea fizică şi
mentală, corelaţiile psihice ale
unor boli acute şi cronice, cat
şi aspectele psihosociologice
ale bolii şi ale medicinei,
problematica varstelor şi a
sexelor, a diagnosticului şi a
intervenţiilor terapeutice, a
relaţiilor bolnav (logopat) şi
specialist, cat şi incidentele
patologice, psihosociologice
ale vieţii moderne, etc. sunt
relevate intr-o acţiune
specifică. in felul acesta,
răspandirea cunoştinţelor
ştiinţifice de psihodiagnoză şi
de tehnică terapeutică, capătă
un cadru editorial
instituţionalizat, axat pe
necesităţile actuale şi de viitor
ale omului, posesor al unei
inalte culturi ştiinţifice şi
tehnice menite să contribuie la
păstrarea şi realizarea sănătăţii
publice.
Este firesc ca
terminologia să fie abordată
interdisciplinar pentru că,
evolutiv şi funcţional, psihicul
si comportamentul uman
dispun realmente, obiectiv, de
o serie de sub şi
supradeteminări de
competenţa tuturor ştiinţelor.
Autorii s-au implicat
cu devotament, pasiune şi
competenţă la elaborarea
dicţionarului, avand
conştiinţa suferinţei sub toate
formele de degradare a fiinţei
umane, in scopul informării
cititorilor, dar şi al
ameliorării şi eradicării
acestor suferinţe. Lucrarea se
doreşte un argument in acest
sens.
Elaborarea
dicţionarului reprezintă rolul
unei experienţe indelung
verificată a autorilor,
considerand că au obligaţia
morala şi profesională de a-şi
materializa astfel contribuţia
la edificarea ştiinţei, la
promovarea culturii şi a
sănătăţii mentale a
contemporanilor şi a
generaţiilor viitoare.
10
Necesitatea acestui
dicţionar a fost sugerata de cel ce
a fost Prof. Dr. Psiholog
Constantin Paunescu, in
memoria căruia nutrim un gand
pios acum, la realizarea acestui
deziderat. Terminologia abordată
condiţionează in mare măsură
eficacitatea actului terapeutic şi
progresul asistenţei psihomedicale.
Ştiind ca orice act de
cultură trebuie să fie plăcut şi util,
ne exprimăm speranţa că discursul
ştiinţific va fi folositor slujitorilor
din invăţămant, studenţilor din
universităţi - de la facultăţile de
profil - familiilor ce au copii cu
nevoi speciale, fără a ignora toate
celelalte categorii de cititori.
Datorăm recunoştinţă
specialiştilor de prestigiu care,
prin experienţa inaintată şi
fructificată in lucrările ştiinţificenciclopedice,
consultate de noi şi
indicate in bibliografie, ne-au fost
diriguitoare in eşalonarea şi
sinteza conţinutului terminologiei
abordate, cat şi a planşelor din
anexa dicţionarului.
Nutrim speranţa ca ceea ce
noi n-am spus sau am spus prea
puţin, vor spune urmaşii noştri,
animaţi de aceeaşi puternică
dorinţă de a fi folositori in munca
de documentare teoretică şi mai
ales in activitatea aplicativă.
Aşteptăm o decantare
valorică de la cei in drept să o
facă - cu bună intenţie, „sine ira et
studio" - intrucat in ştiinţă totul
este susceptibil de a fi ameliorat.
Credem in intervenţia
specialiştilor care vor spori, cu
trecerea vremii, valoarea şi
popularitatea acestei lucrări.
Adresăm gratitudinea
noastră in mod deosebit Editurii
PIM pentru profesionalismul şi
disponibilitatea cu care a
răspuns interesului nostru, cat şi
inimoşilor tehnoredactori,
Brinduşa Benghiac şi Corina
Poturu, prin strădania cărora
dicţionarul a văzut lumina
tiparului, in condiţii tehnice şi
estetice dintre cele mai bune.
Veronica Bâlbâe
Coordonator
^ţ. 1BS4
*■*≪
11
A
 Energia fizică şi
sensibilitatea sunt
A păstrate. Acest simptom
Abandon = lipsă de este cauzat de un
preocupare pentru conflict intrapsihic şi
soarta unei fiinţe; este des intalnit in
părăsirea sau ruperea nevroze (cu deosebire
legăturilor afective; isterie).
dezaprobarea de Aberaţie cromozoniială =
către o persoană iubită. anomalie privind
Despărţirea sau numărul de cromozomi sau
retragerea interesului, a structura
sentimentului de lor, chiar numai a unui
dragoste; absenţa (decesul) cromozom.
unei rude Celulele somatice conţin 46
apropiate şi a sprijinului cromozomi
acordat, toate (44 autozomi + 2 gomozomi
aceste situaţii pot fi sau cromozomi
trăite ca abandon. sexuali). Ştiinţa a
Evenimentul are un rol demonstrat că
relevator, reactivand maladia Langdon Down se
situaţii dureroase, care datorează
pot genera unui cromozom (21)
conduite nevrotice, supranumerar
subiectul reacţionand (1959, R. Turpin, J.
fie prin tristeţe profundă, Lejeune, M.
fie prin Gauthier).
agresivitate feroce, Pe langă observaţiile
vagabondaj, fapte cromozomice
antisociale, negativism. In privind numărul, există şi
unele cazuri aberaţii
(decesul părinţilor), cromozomiale de structură
subiectul devine şi fiecăreia
susceptibil şi devine dintre ele ii corespund
sensibil reacţionand tulburări deosebite.
puternic la cea mai mică Ele sunt accidentale, se
frustrare. produc pe
Spunem că subiectul devine parcursul unei diviziuni
„abandonic" celulare şi pot
căci, fără a fi realmente afecta atat autozomii, cat
abandonat, şi gomozomii.
trăieşte teama permanentă Frecvenţa lor este de
de a nu fi părăsit. aproximativ
Adesea adoptă o supunere 6%o din naştere (R. Turpin,
anxioasă 1965). Pot
faţade cei din jur. surveni in orice familie,
Abazie = incapacitate de a dar observaţiile
merge, fără ca atestă că un rol insemnat
această inaptitudine să se il are varsta
datoreze unor părinţilor (mamă f. tanără
leziuni neurologice sau sau de peste
musculare. 40 de ani; tată peste 50 de
ani, in
momentul fecundării).
Diagnosticul prenatal al
aberaţiilor
cromozomice se efectuează
intre a
12 şi a 14 săptămană a
gravidităţii prin
amniocenteză (prelevarea pe
cale transabdominală
de lichid amniotic in care
se scaldă embrionul şi
prepararea unei
culturi de celule in
laborator).
Aberaţie mintală = denaturare
cognitivă,
datorată incoerenţei in
gandire şi
instabilităţii ei. Se
manifestă printr-o
dezordine a actelor şi
proceselor de
gandire, raţionamente şi
interpretări
greşite ale unor date şi
situaţii ce au loc
in condiţii normale.
Abnormalitate = indepărtarea
faţă de
limitele normalităţii, fie
limita subnormalului,
fie a supranormalului. Nu
poate
fi considerată obligatorie
in sens
patologic.
Absenţă = in sens larg
corespunde unei
distrageri a participării
active şi conştiente,
momentană, trecătoare. Ca
formă
de manifestare clinică a
micului acces
13
epileptic, constă
in pierderea
paroxistică, de
foarte scurtă
durată, totală sau
parţială, a
conştiinţei, fiind
conservată
funcţia statică.
Abstractizare; trac prin
Abstracţie = ţia incapacitatea
produs al gandirii ana de a trece de la
şi operaţie litic hotărare la
intelectuală ă fapte, pentru
(abstracţie) de are atingerea
mişcare ca scopului
ascendentă, pe pun propus.
verticală a ct Subiectul este
intelectului. de inert, oscilant
Proces bipolar, in ple in timp
sensul că din car indelungat
elementele e asupra motivelor,
discriminate, ceva obi cat şi
se extrage şi ect asupra
reţine (după J. ele mijloacelor de
Bruner „se asu acţionare.
categorializează"), pra Chiar dacă se
iar restul se lasă căr declanşează o
in plan secundar ora acţiune,
şi se ignoră acţi aceasta este
deliberat. In mod one uşor
necesar, această ază abandonată in
operaţie este sub faţa primelor
legată de cele iect obstacole. Din
două operaţii ale ul, cauza lipsei de
gandirii: generalizarea fiin energie
şi d modul de voluntară,
concretizarea. formare al acţiunea este
Abstracţie cunoştinţelor abandonată
analitică şi despre realitatea chiar şi fără
abstracţie reflexivă obiectivă, iar dificultăţi.
= ambele
abstracţia Acalculie =
acţiuni sunt
reflexivă incapacitatea
conce-pute in
(constructivă) de a recunoaşte
psi
are ca sursă sau de a
hol
acţiunile subiectului elabora semne
ogi
asupra numerice
a obiectelor şi
gen A
constituie gice. Principalele direcţii
etic
modul de de prevenire a activării,
ă
formare al generand plăcere, fără insă
(J.
cunoştinţelor a
Pia
despre ale psihologiei sunt: •
get)
realitatea orientarea şi se- se depăşi
ca
subiectivă. un anumit prag.
fiin
Abulie = lecţia profesională; •
d
tulburare formarea profesio
co
gravă a nală; • adaptarea muncii la
mpl
voinţei, prin posibilităţile Activare a
em
pierderea învăţăturii = intensificarea
ent
capacităţii de a
are;
lua hotărari,
abs
dar mai ales
subiectului. optimă a ele. civilizaţie,
activităţii de transmitere Du instrucţie şi
a pă educaţie.
cunoştinţelor şi de educare H. Preocuparea
intelectuală He priveşte mai
Acomodarea = in inţeles cae ales varstele
general, adap- prin n tinere
intermediul celor mai (19 (pubertate,
eficiente 65) adolescenţă).
tare, datorită acestui , Acceptor de
proces, un organ metode aca acţiune =
(algoritmi, euristică etc); lcul model, constituit
creşsau ia la nivelul
un organism poate suporta reu cortexului, de
uşor terea ponderii neş organizare
acţiunii elevilor in te reflexă,
insumodificările ale stereotipdinamică,
mediului exterior. şirea xia care
cunoştinţelor şi exersarea şi indeplineşte
operaţi- agr funcţiile unei
Acomodarea are loc atat la afia instanţe de
nivel ilor intelectuale pen control in
(dezvoltarea iniţiativei tru raport cu
mental (psihic) şi cifr acţiunea
senzorial, cat şi social. e şi executată.
şi a independenţei in nu Este un model
activitatea intelec- me aferent,
Pentru J. Piaget „ re, capabil să
acomodarea impreună tuală dis prevadă
şi in formarea calculi parametrii
deprinderilor, a rezultatelor
cu asimilarea" este de viitoare
principalul mecanism tip (previziunea)
de adaptare. Activare spa şi să le
nespecifică = efectul provo ţial compare cu
cat de impulsuri şi rezultatele
activatoare ce vin de la pie reale de la
Act ratat = acţiune al cărei rde sfarşitul
rezultat vizat sistemul rea acţiunii.
reticular asupra ope R.K.
cortexului, raţi Anohin,
explicit nu este atins, ilor aritmetice referindu-se la
urmand a fi inlo- cunoscut de bază. vorbire, atestă
sub conceptul de „nivel de Acceleraţie = formarea unui
cuit printr-un altul. amplificarea acceptor de
activare". vitezei de acţiune la nivel
14 creştere şi de frază, cu o
şi diferenţiere ordine a
de somatică şi de cuvintelor,
a dezvoltare uneori chiar cu
ope psihologică, anticiparea
ra ca efect al sensului, fără
cu gradului de să fie vorba de
fiecare cuvant,
„ci de un este automatizează
intreg sistem a devin
semantic". au postvoluntare.
Accepto leg Activare =
rii au diverse ătur creşterea
arii de integrare, ă excitabilităţii
se cu S.N.C. sub
organizează var influenţa unui
ierarhic pe sta stimul de origine
baza intalnirii şi periferică
dintre cu (senzaţia auditivă,
impulsurile exp vizuală, cat şi de
aferente şi cele erie origine corticală).
retroaferente; nţa. Activarea dă o
au o mare Pre bază fiziologică
insemnătate in ven stărilor psihice
decodificarea irea (mai ales
mesajului lor emotive: furie,
verbal, al con anxietate). Activarea
inţelegerii. stă este in
Accident = in directă relaţie cu
eveniment inlă personalitatea
intamplător, tura (persoanele
vătămător pe rea introvertite se
plan material, cau comportă in
corporal sau zel permanenţă
mental. Acesta or „activate" căci ritmurile
provoacă pri lor
blocaje in n elec
mişcări şi mijloace tehnice, troe
atenţie, apare medicale şi nce
dez psiholoAct falo
ech voluntar = graf
ilib componentă a ice
rul activităţii sun
em voluntare, avand t
oţio o desfăşurare mul
nal internă sau t
şi externă, mai
chi dispunand de rapi
ar autoreglaj verbal de,
pier şi care se ma
der declanşează in nife
ea urma unor decizii. stă
con Vizează un scop rea
trol formulat conştient cţii
ului şi implică efort mai
in voluntar. vii
situ Caracteristic la
aţii actelor voluntare dur
crit este că ele sunt ere)
ice. anticipate, dirijate .
Ac conştient, iar Act
atunci cand se
ivar eriz de activitatea
ea ată nervoasă
per pri inferioară (reflexul,
mit ntro care nu este
e ex decat o eliberare
pref ager de energie ca
erinţ ată reacţie la un
a dez excitant) şi de
uno volt activitatea
ra are nervoasă
pen a superioară, a
tru extr creierului, care
anu emi pune in joc
mit tăţil mecanisme de
e or acţiune de o extr emă
acti co complexitate din
vită rpor care rezultă
ţi. ale şi a intreg psihicul
Rec scheletului facial, (sentimente,
urg datorată fenomenele
ere hipersecreţiei gandirii, etc).
a la hormonilor de Nota definitorie
dro creştere a activităţii este
guri (somatotropi) transformarea de
duc hipofizari. materiale şi a
e la o creşte-re Studiul ei a fost informaţiilor in
15 făcut de Pierre ansambluri
Acr Mărie şi informaţionale şi
om Gheorghe prin acomodarea
ega Marinescu. acestora la
lia Activitate = in sistemul
=
general, psihocomportamental
(gr.
ansamblu de acte al
akr
al unei fiinţe vii, individului sau
on -
fiind o tendinţă grupului. Se
extr
innăscută. Stă la disting: activităţi
emi
baza tuturor senzoriomotorii,
tate;
comportamentelor comunicative,
me
(copii cognitive,
gal
- animale). Se afectiv-volitive,
-
disting diferite avand la bază
mar
categorii de cooperarea şi
e);
activitate, inţelegandu- comunicarea.
boa
se atat Activitate
lă ludică =
modalitatea
end conduită de joc,
specific umană
ocri specifică
de adaptare la
nă, copilăriei mici;
mediu, cat şi
necon ea satisface
aceea de adaptare
gen trebuinţele
a mediului la
ital imediate şi il
condiţia socioumană.
ă, ajută pe copil să
In ambele
car se adapteze la
cazuri este vorba
act realitate, pe care
incearcă să o şi principiilor: a)
stăpanească. exteroceptiv determinismului,
Activitate e, pune in care afirmă că in
nervoasă evidenţă fiziologia
superioară = activitatea cerebrală totul
această corelaţional este obiectiv şi
denumire (1912 ă nervoasă. determinat cauzal;
- I. P. Pavlov) in S.N.C. b)
prezintă există două structuralismului
funcţiile aparate , privind corelaţia
şi centrale dintre
procesele diferite: • dinamica
ce se desfăşoară aparatul de nervoasă şi
la conducere structurile ce-i
nivelul directă a stau la bază; c)
superior impulsului unitatea dintre
al nervos şi • analiză şi sinteza
sistemului aparatul de corticală.
nervos conectare şi In
central al deconectare activitatea
omului. a circuitului. nervoasă
Acestuia In superioară se
ii revine consecinţă, include şi
rolul formarea sistematizarea
decisiv in conexiunilor intre cele două
conducere (legăturilor) sisteme de
a tuturor intre semnalizare,
proceselor stimulii din prin care se
organice mediul realizează
şi intern sau efectiv unitatea
comportamentale. extern şi fiziologicului cu
Prin anumite psihologicul.
intermedi funcţiuni ale Actualizare =
ul organismulu trecerea din stare
activităţii i, ale poten-ţial-latentă
nervoase analizatorilo in stare activă,
superioare r, se fapt ce se referă
se diferenţiază la procesele de
efectuează conform memorie
echilibrarea elementelor (recunoaşterereproducere),
cu şi agenţilor la
mediul stimulatori. trebuinţe, motive,
intern şi In aspiraţii,
extern. activitatea tendinţe
Studiul nervoasă afective, deprinderi;
fiziologic superioară, un rol
al funcţiile de important revine
relaţiilor bază sunt autoactua-lizării,
corticosub analiza şi a tendinţei
cor-ticale, sinteza, care au spre
al loc simultan şi exprimare
reflexelor constant, a şi
condiţiona conform realizarea
te interoceptive
pulsiunilo informaţional, (imobili sau in
r specifice fiind mişcare).
eului proiectivă, Acut =
(intenţii, ideaţionala valoare
proiecte, şi practicterapeutică, maximă de
aspiraţii). operaţională intensitate a
Acţiune = . Ea vizează stimulului,
mod de performanţe care depăşeşte
intervenţi le posibile pragurile şi se
e in ordinea pe baza transformă in
externă şi diagnosticul senzaţii
internă de ui dureroase. In
modelare, diferenţiat. terminologia
formare şi Acufenee = medicală
transform senzaţii „acut" se
are, făcut auditive referă la boli
in mod anormale cu evoluţie
conştient (zgomote, scurtă şi
de către ţiuituri etc), manifestări
subiect penibile clinice
(in dato- intense.
cunoştinţă A Adaptare =
de cauză) rită persitenţei proces
şi mijlocit lor, cauzată de complex de
instrumen afecţiuni obişnu-ire şi
tal (cunoştinţe, craniene şi integrarea
metode, otice. organismului
teste, Acuitate = • la condiţiile de
desene, caracteristică a mediu;
modele sensibilităţii funcţionarea
etc). absolute şi mai organismului
Acţiune ales prin
psihologi inglobarea
diferenţiale, in
că = schimburilor
funcţie de
ansamblu dintre el şi
diferenţele
de mediu; cand
minime ce pot
mijloace aceste
fi sesizate
şi metode schimbări
intre stimuli,
care se favorizează
deci după
adresează funcţionarea
pragurile
unei normală a
diferenţiale; •
cazuistici organismului,
capacitate
şi se acesta se
rezolutivă a
exercită consideră
analizatorului:
asupra adaptat. Fiinţa
tactilo-vizuală,
sensibilităţii vie dispune de
kines-tezică,
şi raţiunii, in o anumită
auditivă,
vederea plasticitate,
olfactivă,
educării şi datorită căreia
termică, etc.
reeducării este posibilă
Poate fi statică
aspectelor menţinerea
sau dinamică,
deteriorate. echilibrului cu
in funcţie de
Are la bază mediul său
stimuli
un conţinut
interior, organic asimilare şi
procesul vital ă. acomodare"; se
necesitand o Adaptab produc
perpetuă ilitatea schimburi intre
reajustare a este subiect şi
organismului dezvolta obiecte
pentru tă efectuate la
restabilirea maxim distanţe spaţiotemporale;
echilibrului la om, (ea gandirea insăşi
mereu rupt. fiind se organizează
Această caracterist şi structurează
ajustare se ică tuturor lucrurile, realizează
opereaz organismelor o
ă printro vii) care interdependenţa
suită nu numai permanentă
de că se conformează intre asimilare şi
schimbu cerinţelor acomodare.
ri mediului, Adaptare
neinceta ci il şi senzorială = o
te intre modifică, lege a sensibilităţii
corp şi transforma constand
mediu ndu-1 in in modificarea
in concordanţă tonusului
cadrul cu analizatorilor
unei necesităţile sale. sub influenţa
duble Activitatea unor stimulări
acţiuni: psihică este specifice de
a considerată o intensitate constantă.
subiectu componentă şi o Sub
lui formă influenţa
asupra superioară a stimulilor puternici,
obiectul adaptării. Aşa se nivelul de
ui şi explică şi sensibilitate,
invers, a adaptarea excitabilitate
obiectul socială, proces al
ui de integrare analizator
asupra activă a ilor scade
subiectu persoanei in (adaptare
lui. micro şi macrocolectivul senzorială
Potrivit social negativă)
concepţi in care trăieşte. iar in
ei Cele mai dese cazul stimulilor
piajetie tulburări de slabi,
ne (J. acomodare creşte
Piaget) survin in (adaptare
viaţa psihopatie, in senzorială
psihică diferite psihoze, pozitivă).
ascultă in oligofrenii de A.s. are şi
de aceleaşi toate gradele, in semnifica
legi epilepsie. ţia unui
structur Adaptare mecanism
ante ca mentală = după de
viaţa J. Piaget, „o optimizare a
echilibrare intre recepţiei.
Cel mai larg dintre copilărie sau critice
registru (pe care o nu fac parte
adaptativ il continuă) şi din
are sistemul varsta adultă, desfăşurare
vizual şi marcată prin a normală a
olfactiv. transform adolescenţei.
Adezivitate ări corporale Fenomenele
= atitudine şi de criză şi sindroamele
comportam psihice, psihologice pot
entală care incep fi prevenite şi
manifestată intre 12- evitate
prin 13 ani şi inlăturand
vascozitate se termină cauzele:
afectivă, intre 18- frustraţie educaţională,
lentoare 20 ani. lipsă
intelectuală şi Apariţia şi de idealuri,
psiho-motorie, durata dificultăţi de
negativism, adolescenţ inserţie socială.
insistenţă in maniera ei variază Sub
de a cere după sex, raport
ceva, politeţe ţară, psihologic,
exagerată, condiţii adolescenţa se
afectare puerilă, geografice caracterizează
perseverare, şi mediu prin
inerţie. socioeconomic. hipersensibilitat
Adezivitatea intr e, trecerea către
este un aspect e un stadiu
comportamental structurar superior al dezvoltării
caracteristic ea intelectuale,
epilepticilor şi in fiziologic către
psihastenie. ă şi cea posibilitatea
16 psihosoci gandirii
Adinamie = ală este teoretice şi
lipsă de energie un raport reflexive, prin
psiho-motoră de interdependenţă. expansiunea
intalnită in Ritmurile fanteziei şi a
patologia dezvoltării sentimentelor ca
psihiatrică in organice şi şi prin apariţia
diverse boli, ca: psihologice unor conflicte
nevroze, nefiind motivaţio-nale şi
psihopatii, egale, intre afective. Se
depresii, aceste două conturează
intoxicaţii feluri de interesele
cronice, fenomene profesionale şi
farmacodependenţă. şi in interiorul sociale, apare
Adipsie = lipsa fiecăreia instinctul sexual,
senzaţiei de sete intervin dorinţa de
intalnită in unele libertate, de
melancolie, disproporţii, autonomie, se
confuzie decalaje, precizează
mintală, contradicţii. aptitudinile
demenţă. Stările particulare.
Adolescenţa = conflictuale Conştiinţa de
perioada vieţii
sine se la băieţi, in şoptită,
adanceşte, mai mică prezentand
descoperind şi măsură Ia salturi. Mutaţia
pe cei din jur, fete. se face in
stabilind Creşterea registrul profund
noi laringelui se şi falsetul
raporturi realizează propriu-zis.
cu ei. anteroposter Mutaţia
Adolesce ior, concomitent completă se
nţii cu realizează cand
constituie creşterea vocea este fixată
o entitate corespunzăt cu inălţime,
socială oare in volum, registru
dinamică, lungime şi şi tonalitate,
bogată in lăţime a reprezentand
virtualităţi corzilor vocea unui adult.
. Inserţia vocale. In Există
socială, lungime, diferenţe intre
mijlocită corzile mutaţia vocii
de vocale cresc vorbite şi
adaptarea 1 cm la cantate (cele
socială şi băieţi, 3-4 vorbite 12 ani,
calificarea cm la fete. cele cantate 14
profesională Creşte şi ani) in funcţie
duce la camera de de lungimea
realizarea rezonanţă - laringelui.
şi faringele şi incepe să se evidenţieze
desăvarşirea sinusurile proeminenţa
personalit faciale, cartilagiului
ăţii lor. producanduse tiroi-dian.
Adolescen o adaptare Caracteristica
ţa şi vocea funcţională principală
= permanentă constă in
adolescenţ a musculaturii pierderea foarte
a, avand interioare şi evidentă a
caracteristi exterioară a tonurilor inalte
c o laringelui la şi restrangerea
explozie a raportul de volumului in
creşterii, dezvoltare a perioada de varf
(menţionă intregului a mutaţiei, iar
m şi organism al către sfarşitul
creşterea fonaţiei. Are mutaţiei capătă
laringelui) loc o o profunzime
şi sub mutaţie mare şi volumul
influenţa fiziologică se extinde din
hormonilo prin nou. La
r scăderea medie a A
androgeni vocii, la bărbaţi băieţi,
se produce cu o octavă, iar varful
şi la fete cu o terţă. mutaţiei
dezvoltare Vocea cu care se este la
a organelor vorbeşte devine 14-15
fonatorii, aspră uneori ani,
mai frecvent
mutaţia 15 ani, la a exprima sau
completă sexul a inţelege
realizand masculin, cuvintele
u-se cand vocea spuse sau
către 18- nu devine scrise; afazia -
19 ani. suficient sindrom
La fete, de gravă, neuropsihic ce
schimbar rămanand constă in
ea apare o voce tulburarea sau
intre 12- feminină, pierderea
14 ani, cand in funcţiilor
se registrul psihice orale
desfăşoar de mijloc, sau grafice, cu
ă mai cand in conservarea
puţin vocea de aparatelor
spectacul falset periferice de
os (intrun (subţire, execuţie sau de
interval răguşită, recepţie a
scurt - 6 aspră, limbajului;
luni), uneori este insoţită de
laringele diplofonic tulburări
creşte ă, intelectuale,
puţin, fatigabilita corespunzător
numai cu te rapidă). unor leziuni
o terţă şi Este cerebrale
se necesar un localizate (M.
stabilizea tratament I. Botez, Al.
ză către hormonal Sen, I. Drobotă
16 ani. prepuberal - 1971). După
Mutaţia , cu doze cum este
normală adecvate interesată
a vocii gradului funcţia de
are ca de exprimare sau
substrat insuficienţ de inţelegere a
organic ă vorbirii, afazia
dezvoltar gonadală; este moto-ră
ea de (tip expresiv,
cartilagii asemenea, afazia lui
lor se Broca) şi (sau)
laringiene recomandă senzorială (tip
şi a educarea receptiv, afazia
corzilor logopedică lui Werniche).
vocale. pentru exerciţii • Afazia
Mutaţii vocale şi motoră
anormale inlăturarea prezintă două
ale vocii timidităţii. variaţii:
au loc in Afazie = imposibilitatea
condiţiile reprezintă o de exprimare a
unei tulburare in cuvintelor
pubertăţi mecanismul spuse (afazia
tardive, psihic al motoră
după vorbirii şi propriuzisă
varsta de constă in imposibilitatea sau
de
afemia) şi formele de raport cu
imposibili afazie sunt funcţiile
tatea de a insoţite de principale ale
scrie fenomenul limbajului: de
(agrafia). de ecolalie exprimare şi de
• şi de inţelegeri a
Afazia amnezie; • vorbirii. (Vezi
senzorială imposibilitat Anexa A - Fig. 1.
se imparte ea de a a. şi b.)
de reproduce Afect =
asemenea numele modalitate
in două obiectelor, elementară a
categorii: dar cu reactivităţii
surditate posibilitatea afective; o
verbală, recunoaşterii emoţie primară,
cand acestor caracterizată
bolnavul nume intr-o prin mare
nu inţelege listă intensitate,
ce i se prezentată expan-sivitate şi
spune prin (anomie); • durată redusă,
viu grai şi prin imposibilitatea exprimată direct
cecitate de in
verbală, recunoaştere comportament.
cand nu a melodiilor Afectele sunt
inţelege cunoscute, variabile in
ceea ce cat şi a tonalitatea lor
este scris notelor afectivă şi pot fi
(alexia); muzicale numite
(după Gh. (amuzia), dispoziţii
Pendefund cat şi a (pozitive sau
a, E. imposibilităţ negative) cum
Nemţeanu, ii de a canta ar fi: furii,
Ştefanache o melodie abandonul de
Elena). cunoscută. sine,
Etiologia S-au determinat agresivitatea
afaziei: cauzele: oarbă, starea de
accidente leziuni in groază, accesele
cerebrale prima nestăpanite de
vasculare, circumvoluţiune ras sau plans.
traumatis temporară intrucat
me stangă. Cele intervine o
craniene, mai uşoare ingustare a
encefalite, forme pot fi campului de
tumori compensate conştiinţă,
cerebrale spontan sau in
şi printr-un legislaţie se
tranzitoriu program de 18
pe recuperare are in vedere
parcursul logopedică dacă infracţiunea
unor maladii dirijată de a fost comisă in
(diabet, specialişti. Examinarea stare de afect. In
intoxicaţii). unui psihologia
Toate afazic se face in modernă se are
in vedere
prevenirea sau şi critic, a
inlăturarea dezvoltare raţiunii
efectelor a vieţii obiective,
negative ale afective realizand
afectelor, prin adecvată astfel o
trecerea la ca sens, deplină
analiza detaliată valoare şi maturizare
a situaţiei. grad de afectivă
Afectivitate = intensitate (Andrei
ansamblul in raport Cosmovici).
proceselor, cu Mediul
stărilor şi activitatea social şi
relaţiilor pe care o educaţia
emoţionale sau desfăşoară influenţează
afective. Este o subiectul. afectivitatea
componentă a Un , ajută la
vieţii psihice rol conştientiza
indisolubil legată important rea şi
de cogniţie in intelectualiz
(cunoaştere, combatere area unor
inteligenţă) şi a afecte, la
activitatea agresivităţ stimularea
voluntară. ii are unora, la
Trăirile afective invăţarea inhibarea altora.
sunt bipolare: se şi Afectivitatea
consumă in educarea paradoxă =
momente conduitelo tulburarea incadrată
pozitive şi r altruiste in
negative, in şi a paratimii
condiţii de stres. valorilor (perversiuni ale
in toate morale. conţinutului
momentele vieţii Obiectivul timic induse
sale subiectul dezvoltării printr-o modificare
trăieşte stări unor afecte a
emoţionale, dacă superioare, calităţii relaţiei
nu manifeste, cel al educării stimul - răspuns).
puţin latente. Se pasiunii Calitatea
subliniază rolul tinerilor emoţiei devine
energizato pentru mari opusă celei
r indispensabil infăptuiri pe obişnuite şi
pentru tăram condiţionate,
adaptare al economic, răspunsul
factorilor tehnic, emoţional este
emoţionali. cultural, inversul celui
Reprimare este aşteptat,
a parţială fundamental bolnavii
sau totală . Este reacţionand
a emoţiilor necesară paradoxal la
duce la educarea unele
nevroze. simultană a evenimente.
Este simţului Există o
necesară realităţii, a discordanţă intre
educarea simţului temă şi răspuns:
la o veste tristă
bolnavul tendoane, aferentaţie
reacţionează organe secundară)
izbucnind in ras, interne). (vezi şi
in faţa unui Direcţia acceptor de
succes, bucurii, centripetă acţiune).
se intristează, este A
chiar incepe să proprie Afiliaţie =
plangă (se nervilor tendinţă spre
manifestă mai senzitivi, asociere cu
ales in care se alţii,
schizofrenii - mai cunoscand
Aurelia Sarbu). numesc gradaţii şi
Afemia = aferenţi variante de la
incapacitatea (sau fibre prietenie şi
bolnavului de a nervoase ataşament
folosi limbajul aferente) pană la totală
vorbit, avand şi care dependenţă
conştiinţa culeg şi afectivă de
parţială sau conduc altul.
absentă a impulsuril Este o
integrării acestei e spre caracteristică
tulburări. centrii rezultată din
Survine mai ales nervoşi. geneza socială
in epilepsia Aferentaţ a
determinată de ie =
personalităţii,
leziunea (aferentă) cat şi prin
emisferului transport intreţinerea şi
frontal stang de impulsuri dezvoltarea
(Lăzărescu- şi informaţii acesteia prin
Broşteanu) sau de la
relaţii
la nivele periferie la interpersonale.
subadiacente centru, Se au in
(Popescu- mecanism
vedere
Neveanu). nervos opus cazurile de
Aferent = şi complementar hiperdependen
impuls, eferentaţiei. ţă a copiilor
tract Cele două
frustraţi de
nervos, mecanisme asistenţă
proces ce presupun afectivă, cat şi
se convergenţă cazurile
propagă şi reciprocă contrare, in
ca influx conversiune care subiecţii
inspre (trecerea declară că
centrii uneia in preferă
nervoşi de cealaltă). singurătatea,
la Este vorba ceea ce
periferie de relevarea
ascunde intotdeauna
(de la reglajului un
organele feed-backurilor
grav
periferice ca
disconfort
receptoare modalităţi spiritual.
aflate in de Tendinţa spre
muşchi, retroaferent afiliaţie se
aţie (sau
accentuează sunet paralizia
mai ales cand sau a nervilor
subiectul trece mai recurenţi
prin stări de multor responsabili de
anxietate. sunete coardele vocale
Cercetările (raţă - (pareză
atestă că persoanele aţă; frate recurentă).
cu -frate), Afrazie =
anxietate ceea ce (termen creat de
crescută evită determin Fleury); deşi
afilia-ţia, pe ă o bolnavul poate
cand cele slab vorbire pronunţa, el nu
anxioase o incorect utilizează
caută. ă, inţelesul just al
Afinitate = ştirbită cuvantului
relaţii afective de (Emilia Jurcău).
de atracţie şi inţeles Africate =
simpatie, semantic (semioclusive);
motivată prin şi de consoane cu
asemănare expresiv caracter complex
spirituală: idei, itate. a căror articulare
sentimente, Afonie = incepe cu
varstă, statute (gr. ocluziune şi se
şi roluri qfonie - termină printr-o
asemănătoare; muţenie) constricţie; ele
adesea priveşte ; incapacitatea se compun din
relaţia dintre de două consoane,
individ şi grup. fonaţie, una oclusivă şi
Poate fi pierdere alta constrictivă,
inţeleasă şi ca a totală avand in
o sau rostire durata de
compatibilizar parţială timp a unei
e afectivă intre a vocii, consoane (c =
membrii datorită ce) este egal cu
grupului. in paralizie t+s, iar g (ge)
relaţiile intraindividuale i muşchilor este egal cu d+j.
afinitatea coardelo Aceste consoane
apare şi ca r vocale se scriu
sentiment al sau totdeauna
apartenenţei la afectării urmate de
grup sau centrilor vocalele e şi i,
colectivitate nervoşi formand sunete
(M. Zlate). ce-i ce se scriu „ceci"
Afonemie = comandă şi „ge-gi".
(descrisă de ; adesea se Toate aceste
unii autori sub inţelege şi vocale şi
numele de incapacitat consoane se
moghilalie); ea de a rostesc fără rotunjirea
pronunţarea canta sau buzelor,
eliptică, fie intona ba mai mult,
prin corect, pentru corecta
absenţa cauzata formare a
unui fiind şi vocalelor i şi i,
buzele trebuie să variabile: iritabilitate Este cauzată
aibă comisurile marcată, de un
puternic retrase grimase, gesturi deficit al
(poziţia rasului). intempestive, funcţiei de
(După Emilia manifestări analiză la
Jurcău). colerice, reacţii nivelul
Ageuzie = inadecvate. segmentului
pierdere sau Agitaţia este o cortical al
perturbare a trăsătură unui anumit
sensibilităţii constituţională, analizator
gustative. Este la care se (M. Botez,
cauzată de adaugă, Alex. Sen,
leziuni 21 I. Drobotă).
rinencefalice. in cele mai Clasificarea
Agitaţie = multe cazuri, agnoziilor
(latinescul acţiunea nefavorabilă se face după
agitare" - a aparatul
a acţiona, factorilor de senzorial in:
a mişca); ambianţă. a) agnozie
un Aglosie = auditivă,
comporta anomalie nativă, care
ment motor, foarte rară, cuprinde
verbal, constand din mai multe
afectivintelectual absenţa limbii forme
, precipitat ca organ fizic. clinice: •
şi In această surditate
spasmodic situaţie psihică (elementară),
, pronunţarea cuvintelor cand
dezordona este subiectul nu
t, cu reacţii extrem de recunoaşte
confuze, dificilă şi se şi nici nu
hiperactive realizează după poate
dar laborioase diferenţia
ineficient, antrenamente cu un sunet de
parazitar, ajutorul buzelor. clopot,
care Agnozie = (gr. a - sonerie,
impiedica fără, gnosis - motor,
finalizarea cunoaştere); afirmand
acţiunii. sindrom doar că aude
Totul este in neuropsihic, ceva; •
dezacord cu constand in surditate
exigenţele tulburarea verbală sau
unei senzorială a surditate
conduite obiectelor, psihică
echilibrate. persoanelor, (observată
in lucrurilor in afazie),
agitaţia etc. Este caracterizată
psihomotoră sub imposibilă printr-o audiţie
formă de criză convertirea aparent normală,
(in stările elementelor pentru că copilul
anxioase şi reactive) senzoriale aude, in loc de
apar in percepţii cuvinte, doar
aspecte clinice simbolice sunete, zgomote
(Taylor).
confuze, surdul sunt: • ce face
nu identifica agnozia imposibil
cuvinte, nu poate obiectelor orice fel
repeta cuvintele, concrete de calcul;
decat unele sau • agnozia
silabe izolate, paragnozi figurilor
astfel că nu a, simbolice,
inţelege nici constand figuri
sensul in geometric
cuvintelor; b) agnozia imposibil e;
tactilă itatea de a • agnozia
(stereagnozia) recunoaşte Bodaur
sau astereognozia, vizual sau
este obiectul prosopoag
tulburarea prezentat nozia,
simţului tactil, in faţa sa; nerecunoa
caracterizată prin • agnozia şterea
imposibilitatea culorilor membrilor
recunoaşterii (cecitate familiei;
unui obiect cromatică)
• agnozia
numai prin - lipsa
constand
pipăit; c) agnozie capacităţii
in
gustativă şi d) de a
tulburări
olfactivă apar de recunoaşte
paroxistice
obicei impreună, culorile,
ale
sunt greu de dacă sunt
schemei
diferenţiat de prezentate
personale;
agnozie şi de simultan
• agnozia
anosmie; e) (aria 19
videospaţială,
agnozie vizuală, Brodmann);
imposibili
forma cea mai •
tatea
frecventă şi cu alexia
orientării
cele mai diverse agnozică,
in spaţiu
modele imposibilit
pe cale vizuală,
simptomatologice, atea de a
manifestată
care se citi un text
prin dezordine
datorează tipărit sau
video-spaţială,
leziunilor cerebrale scris cu
imposibilitate
localizate mana. Este
de orientare,
atat in capătul asociată cu
comparare,
central al agrafia; •
grupare etc.
analizator agnozia
Subiecţii nu se
ului vizual cifrelor
comportă ca
cat şi in (acalculia)
nişte infirmi
zona ,
(orbi, surzi), ci
interferenţ imposibilit
işi ignoră
ei atea de a
deficienţa.
occipitoparietală. recunoaşte
Agorofobie =
Cele mai cifrele şi
(gr. agora -
cunoscute semnele
piaţă, phobos -
tipuri ale aritmetice
frică);
agnoziei (+, -, x, :
tulburare
vizuale etc.) ceea
psihică manifestată
prin sau comporta
teamă, fobie de dobandită, ment
spaţiile independe distructiv
deschise şi ntă de şi violent
ample (străzi orice orientat
largi, camp) tulburare spre
generand motorie şi persoane,
tendinţa de a survine la obiecte
nu părăsi locuinţa, o persoană sau spre
de a care mai sine;
merge pe langă inainte a caracter de
ziduri, de plasare scris luptă,
in colţurile normal. războinic
incăperii. Grafismul al unui
Agrafia = (a - se subiect,
fără, graphein - păstrează, care nu
scriere); subiectul fuge de
afecţiune putand in dificultăţi
patologică, general să şi nici de
manifestată copie luptă.
prin literă cu Agresivitat
imposibilitatea literă. ea se poate
de a exprima Agramati manifesta
ideile prin sm = şi sub o
scris; pierderea tulburare formă
sau tulburarea de vorbire calmă, nonviolentă,
funcţiei de şi scris in dar
exprimare a care nu totdeauna in
ideilor prin mai sunt ofensivă, in
scris. Ea poate fi respectate ostilitate; nu
asociată sau nu regulile este de origine
cu tulburări gramatical instinctivă, ci
afazice. Este e şi in un rezultat al
foarte rară la consecinţă invăţării şi al
copii, mai , exprimarea imitaţiei şi
frecventă devine antrenamentulu
fiind incorectă. i.
disgrafia Este Agresivit
(mai puţin frecventă atea este strans
gravă); in legată de
agrafia oligofrenie frustrare, de
este o , nesatisfacerea
formă de encefalopa unor dorinţe vii,
apraxie, tii cronice de restanţe de
datorată posttraumatice somn, de izolare
unei ; absolută, de
disfuncţii agramatis lipsa unei
din mul este afecţiuni sau de
creierul cauzat de alimentarea
stang la leziuni ale unui sentiment
dreptaci; scoarţei de devalorizare
ea poate fi cerebrale. personală,
innăscută Agresivita aspecte care pot
te =
duce la prăbuşirea modalităţil şi cea cu
personalităţii e unui tip dominantă
subiectului. de reeducativă
Cand activitate. ; ajutorarea
agresivitatea ia Ajutorare din casele
proporţii şi specializat de copii, de
forme nocive ă= adaptare,
este necesară organizarea unde sunt
recurgerea la ajutorării elevi aflaţi
psihoterapie in copiilor şi in
variantele ei de elevilor ce dificultăţi
joc, de intampină şi care
descărcare a dificultăţi continuă să
resentimentelor deosebite frecventeze
in şedinţe in clasa
speciale de grup satisfacerea obişnuită.
sau individuale, exigenţelor Aspecte ale
de terapie unei ajutorării
ocupa-ţionala şcolarităţi specializate: •
sau reacţionala, normale, acţiunile făcute
care presupune mai ales in de psihologii de
diminuarea ce priveşte la leagănele de
agresivităţii, care dobandirea copii; • acţiunile
este stigmatizată, cunoştinţel psihologopezilor
sortită oprobiului or şi a din
public. Un aspect deprinderil centrele
al agresivităţii or fundamentale logopedice şi
poate desemna (alfabet, punctele logopedice,
tendinţă scriere, avand
pozitivă a citire, obiectiv ajutorul
luptei vorbire, specializat,
pentru calcul reeducarea
performanţă, aritmetic), vorbirii in toate
prin ajutorare tulburările de
termenul oficializată limbaj şi
de in Franţa in vorbire, oral şi
combativi aprilie scris, cat şi •
tate. 1990. terapia
Ajustare Ajutorarea complexă a
= adaptare nu se comportamentului
acomodati substituie adecvat acestor
vă; punerea acţiunii obiective. Este
de cadrelor necesar acordul
acord a didactice şi părinţilor şi pe
unui organ se exercită cat se poate tot
de in şcoală concursul lor.
recepţie sau in afara Alalie = lipsă
cu o sursă şcolii. Se sau slabă
de distinge dezvoltare a
stimulare ajutorarea vorbirii sau
a specializată S.N.V.;
sistemelor cu sindromul de
personalit dominantă ne-dezvoltare a
ăţii cu pedagogică
vorbirii sau de la occipitale,
afazie congenitală; incapacitatea de la subiectul
audimutitate. recunoaştere in in stare de
Persoanele lectură a veghe
dispun de auz cuvintelor scrise (relaxat
normal şi de pană la psihosenzorial
dezvoltare ilizibilitatea şi
intelectuală literelor şi cu ochii
comună, deci a inchişi),
nu pot fi cuvintelor. ritm care
incadrate in Alexia se prezintă o
sindromul debilităţii dovedeşte reacţie de
mintale. Alalia uneori de atenuare la
23 natură stimulare
se datorează congenitală, senzorială
unor disfuncţii numită şi cu
ale zonelor dislexie de precădere
corticale ale evoluţie. vizuală
vorbirii, şi este Este (deschidere
de trei feluri: cauzată de a ochilor)
motorie, leziuni sau la
senzorială şi cerebrale solicitarea
mixtă (E. Verza, la nivelul atenţiei
1969). in terapia ariilor subiectului.
logopedică este parastriate (Aurelia
posibilă care Sarbu).
educarea inconjoară Alfabetizar
vorbirii mai ales sci-zura e=
cand auzul nu calcanică. cunoaşterea
prezintă o Necesită cititului şi a
scădere. tratarea scrisului, o
Alergie psihică concomitentă problemă
= psihalergie; a majoră a
sindrom de tuturor contemporaneităţii;
cefalee, cauzelor. este o
palpitaţii, şoc, Alfa, ritm problemă
faţă de relaţiile (EEG) = de cultură a
conflictuale, ritm maselor,
profesionale (F. bioelectric mai ales in
Barron, 1962). cerebral, mediul
Alexie = in general rural. „Declaraţia
pierderea de aspect universală a
capacităţii de a sinusoidal, drepturilor
inţelege limbajul cu omului"
scris asociată de frecvenţa adoptată de
regulă cu de 8/13 ONU, prevede
agnozii şi afazii; c/s şi in articolul
este o formă de amplitudi 26 dreptul egal
ag-nozie vizuală, nea intre la instrucţiune
sinonimă cu 10-100 pentru orice
cecitatea verbală. microvolţi, individ, bărbat
Sunt inscris cu sau femeie.
diferite grade de precădere Ştiinţa de carte
alexie pornind in zonele este astăzi inegal
răspandită in Categorie moral opus
lume. Ţările nosologică egoismului,
evoluate au un de subiecţi constand in
procent de alienaţi acţiunea
alfabetizare de mintal care dezinteresat
peste 90%, in sunt ă pentru
vreme ce ţările incapabili binele
subdezvoltate au să ducă o celorlalţi
un procent foarte viaţă oameni;
scăzut; socială atitudine de
alfabetizarea normală şi maximă
funcţională este necesită generozitat
un instrument de supraveghere e.
civilizaţie şi de permanent A
cultură, in cel ă. Alienaţia Altul
mai inalt grad. mintală generalizat =
Algezie = reprezintă termen ce
proprietate o totalizează
neuropsihică de destructura atitudinile
a resimţi re a eului, armonice ale
durerea. Pragul „nebunia, colectivităţii,
algezie reprezintă fiind grupului,
pragul inconştient asupra unui
sensibilităţii ă de ea obiect sau
dureroase de insăşi" persoane
orice gen. (H.Ey.). (părere
Creşterea Subiectul unanimă) aşa
rezistenţei şi implicit işi cum sunt
a construieşt percepute de
pragurilor e un „eu" subiect in
dureroase se inadecvat raportarea la
realizează prin social, este mediul social.
substanţele un inadaptat Altul
analgezice sau şi nu semnificativ
anestezice. comunică = termen
Alienaţie normal cu specific
mintală = alţii; este psihologiei
denumire inchis in sociale, care
generală dată propriul precizează
tuturor bolilor univers grupul sau
mintale. In informaţional, persoana către
psihiatria se care cineva işi
actuală confundă cu indreaptă
termenul acesta şi nu atenţia şi in
este tot mai poate judeca raport cu care
puţin obiectiv se compară. in
folosit, in (1972, E. acest caz
schimb Pamfil şi D. efectele altului
cunoaşte o Ogodescu). semnificativ
mai largă Altruism = pot fi negative
circulaţie (lat. alter - asupra atitudinilor
in filosofie altul); individuale,
- principiul sau optime,
sociologie. favorizand o
socializare Amauroză = sociale cu
armonioasă. orbire, cecitate; o structură
Amânare = lipsă integrlă autoritară decat
suspensie, sau in grupurile
tendinţe ce se parţială a democratice.
pot opri in vederii; S-a
anumite prin constatat că
momente ale extensiune ameliorarea relaţiilor
activităţii şi pot absenţa interumane in
rămane un timp şi a altor colectivităţile de
suspendate, funcţii muncă
fără a ajunge la senzorial determină o
consumarea lor e sau eliberare a
completă. Este comunic energiei
o condiţie a ative. nefolosită pană
depăşirii şi Cauzele atunci, in
reţinerii constau consecinţă o
reacţiilor in creştere a
impulsive, afectarea randamentului.
datorată aparatulu Condiţiile fizice
dezvoltării i ocular, ale muncii
inhibiţiei a căilor (lumină,
centrale şi a aferente temperatură,
tuturor sau a umiditate,
mijloacelor centrilor ventilaţie,
culturale pe de iluminatul, ca şi
care le implică proiecţie zgomotele sau
dezvoltarea corticală. muzica folosită
conştiinţei Ambianţ judicios) au
umane. ă= incidenţe reale
Amanarea este mediul (pozitive sau
o trăsătură fizic şi negative) asupra
specific umană moral productivităţii.
in vederea inconjurător Ambidextrie =
deliberării care capacitate
compensaţiei şi acţioneaz umană, contrară
invenţiei (M. ă asupra dominaţiei
Ralea); individului funcţionaloperative
amanarea este, şi a
in fond, nu o determin uneia din maini
oprire a ă (in şi respectiv
oricărei parte) emisfere
activităţi (Stela comporta cerebrale, asupra
Teodo-rescu, mentul celeilalte;
1972), ci numai său. abilitate de a se
a celei externe, Studiind folosit in mod
in realitate u-se egal de ambele
activitatea ambianţa maini intr-o
mintală se diferitelor grupuri s-a diversitate de
intensifică in demonstrat acţiuni.
vederea experimental că Ambiegal = tip
chibzuirii. (P. agresivitatea psihologic la
Janet) este mai care tendinţele
puternică in mediile
extratensive şi meschine, lipsite duit
introversive se de valoare e
echilibrează. socială, pat
Este considerat realizabile prin olo
in psihologie mijloace care gic
drept cel mai sfidează e, mai
echilibrat. normele morale. ales
Ambiguita Mijloacele can
te = demne folosite d
caracteristi pentru alegerea con
că unei comunicări lor con- tradicţia
sau a unei 25 este
situaţii feră ambiţiei un ireductibilă
care permite conţinut etic şi . Este
mai favorizează prezentă in
multe dezvoltarea schizofreni
interpretări personalităţii. e, a cărei
; ambiguitatea Ambivalenţă = modificări
să nu dispoziţie bruşce de
se general-contradictorie dispoziţie
confunde sau nu ne sunt
cu bipolară a comprehensibil
echivocul sistemului psihic; e. Există şi
şi cu stare emoţionalvolitivă in stare de
expresia de de trăire normalitate,
„dublu concomitentă a dar
sens". in unor stări şi structurare
motivaţii, tendinţe contrare a
afectivitate, faţă de unul şi personalităţ
coexistă acelaşi obiect sau ii in
pulsiuni, situaţie; subiectul ordinea
tendinţe, se bucură şi se consistenţe
atitudini intristează faţă de i valorice,
contrarii, un obiect, duce la
sunt persoană, situaţie, predominar
calificate simte şi ea
uneori atracţie, dar şi anumitor
ambigui. respingere. tendinţe,
Ambiţie = Un scopuri, idei
imbold eori şi implică
puternic de , reducerea şi
implicare a ace diminuarea
forţelor ste complexelor
personale de situ şi a
angajare voluntară aţii aspectelor
spre con mai puţin
atingerea unui trad valabile.
scop, in pofida icto Ambliopie
oricăror rii = termen
obstacole. Poate se folosit
fi folosită in trad pentru a desemna
sens negativ, uc stările de
prin alegerea in diminuare
unor scopuri con accentuată a
vederii, mai Amentiv = o
ales pe sindrom interpretare,
acelea ce nu caracterizat o
sunt datorate prin-tr-o schematizar
erorilor de simptomat e a realităţii.
refracţie ale ologie Amnezie =
ochilor şi polimorfă, (gr. a - fără,
deci nu pot fi cu elemente mnesis - memorie);
corectate prin confuze, cu slăbire sau
ochelari; sau a incoerenţă pierdere a
acelor cazuri in ideativă şi memoriei
care (aparent) nu agitaţie (parţială sau
se constată dezordonat totală);
leziuni in ă. amnezia nu
structura Amintire trebuie
ochiului. = confundată
Ambliopia poate reactualizar cu uitarea,
fi congenitală ea prin care este un
sau dobandită, reproducere fenomen
temporară sau a normal;
permanentă, iar unor fapte, amnezia este
in cazuri idei, un fenomen
nefericite poate situaţii, patologic
fi evolutivă, memorate, consecutiv
ducand la orbire. fenomen unor
Unii ambliopi de evocare, traumatisme
purtători de de stocare. craniene,
ochelari pot Amintirea stări de
urma şcoala de intervine confuzie
masă, normală, spontan, mintală etc.
pe cand alţii asociativ Amnezia
trebuie integraţi sau prin poate afecta
in invăţămantul explorarea oricare din
special. intenţionat procesele
Ameninţare = ă şi memoriei
act, atitudine, sistematică (fixarea,
prin care se a stocurilor păstrarea,
comunică memoriei. reproducere
iminenţa unei Amintirea a). Amnezia
neplăceri, unei este un ia diferite
daune pentru cel eveniment forme: a)
căruia i se unic al amnezia
adresează; vieţii retrogradă, o
anticipare a unei spirituale urmare a
frustrări. Sub intrucat se perturbării
influenţa inserează evocării
stresantă a intr-un (amnezie de evocare)
ameninţării, anumit care se
comportamentul context de poate datora
celui căruia i se actualitate; unor leziuni
adresează amintirea nu vasculare sau
regresează. este traumatisme
A niciodată cerebrale; b)
fidelă, fiind
amnezia de amorful trăieşte melodia.
fixare sau clipa Anaboli
anterogradată, prezentă şi işi sm =
nefiind reţinute risipeşte ansambl
evenimentele timpul in ul
petrecute după plăceri şi procesel
imbolnăvire; c) distracţii or de
sunt cunoscute şi realmente asimilar
forme mixte, frivole; caştigă e
care constau in simpatia celor organică
tulburări ale deopotrivă şi opus
tuturor se acomodează catabolis
proceselor cu aceştia. mului,
memoriei; • amnezia Amorpropriu care se
isterică, = referă la
condiţionată sentiment de dezasimi
afectiv; subiectul inaltă lare şi a
nu poate suporta apreciere faţă cărei
fapte, perioade de propria dominar
care ii provoacă persoană; este e
suferinţe morale, un sentiment genereaz
ca o tendinţă de firesc şi ă
apărare; • raţional de structuri
amnezia lacunară, conservare şi somatice
asociată cu apărare a şi
accesele personalităţii comport
epileptice, cu de aspecte amente
perioade de denigrante. contrare
confuzie mintală, Amuzie = celor
intoxicaţie i legate de
alcoolică, şi alte nca anabolis
forme de afazii, pacit m.
agnozii, at Anabolis
posterioare a ea mul
primelor două dea genereaz
per ă stări de
A
ce senzualit
circumvoluţiu
pe ate,
ni temporale şi
muzi bonomie
ale plicii
caşi ,
curbe. Agnozia
a sintonie,
este bilaterală,
desf energie.
cand leziunea
ăşur Anaclitic
este in stanga
a = termen
şi unilaterală
oacti psihanalit
in leziunile
vit ic, indicand
emisferului
a o
drept.
te muzicală, asociere
Amorf = tip
de cu ceva
de
a sau o
personalitate
reproduc sprijinire
ştearsă, lipsit
e vocal pe ceva.
de ambiţie,
sau Anaclitice
nepăsător;
instrumental sunt
tulburăril Analgezia poate de
e ce fi indusă atat segregaţie,
intervin la medicamentos, de totală
adult cat şi prin detaşare a
similar ca hipnoză şi elementelor
la copilul sugestie sau prin şi
privat de mijloace de relaţiilor
mamă, invăţare, antrenament, transforma
tulburări intr-o ndu-le in
ce se organizare abstracţie.
instalează psiho-comportamentală. • Analiza
progresiv, Analiză = reflexivă
in acţiune de porneşte
perioada desfacere sau de la
privaţiuni descompunere a datele
i de unui intreg in experienţei
asistenţă părţile sale pentru a
maternă, componente; medita
tocmai fenomen de asupra
datorită diferenţiere şi esenţei şi
valorii selecţie opus sensului
afective a sin lucrurilor,
ataşament tez asupra
ului ei; genezei şi
anterior. ana finalităţii
Analgezi liz lor. •
e = lipsa a Analiza de
sau se nivel
suprimare rea intelectual
a temporară liz (S. Rubinstein)
a eaz se
sensibilită ă efectuează
ţii in prin
dureroase str intermediul
; poate fi ans unor
constituţional ă cunoştinţe
ă, cand locul leg sintetice şi
(unele puncte ătu in cadrul
ale pielii, ră unei
muşchilor, cu considerări
regiuni ale ace sintetice a
organelor asta. intregului.
interne) este La Analiza este
insensibil la niv metoda
durere. el utilizată in
Analgezie int majoritatea
generală se ele sistemelor
intalneşte ctu pedagogice.
extrem de rar, al Analiză
cand subiectul pro tranzacţio
nu dispune de du nală =
terminaţiile ce metodă psihoterapeutică
nervoase libere efe axată pe
subcutanate. cte relaţiile
care apar descendente, indeosebi celei
intre conexiune de a doua (N.
membrii a inversă Mărgineanu).
grupului de Anamneză =
psihoterapeutic comandă). (gr. anamnezis -
sau intre Acest amintire);
subiect şi aparat ansamblu de
psihoterapeut. asigură informaţii culese
Analizor = controlul prin investigare
sistem modului directă de la
neurofiziologic, de subiect, fie de la
care permite desfăşurar persoanele din
unitatea e a comportament anturajul său, cu
organelor de ului privire la
recepţie (conexiunea antecedentele
senzorială şi a inversă de sale personale
activităţii control). sau accidentele
scoarţei cerebrale Analogie = morbide
(I. P. judecată de precedente. Prin
Pavlov). la particular extensie, in
Analizorul este la particular; psihologie se
un aparat este urmăreşte reconstituirea
anatomofiziologic susceptibilă etiologiei
unitar, care de eroare şi cazului;
realizează de aceea anamneză
analiza şi trebuie orientează
sinteza completată diagnosticul şi
diferitelor tipuri cu inducţia, atitudinea terapeutică
de stimuli pe deducţia, analiza, a
baza acţiunii sinteza şi terapeutului
conjugate a mai conexiunea (medic psiholog
multor cauzelor. -logoped).
segmente Judecata prin Elementele
structuralfuncţionale: analogie are un furnizate prin
• caracter ancheta familială
periferic, • descriptiv şi şi socială permit
instrumental şi • caracterizează investigatorului
central inteligenţa să
(periferic: intuitivă. Ea descopere
receptorii, inter- operează din relaţii
26 extensiune. cauzale
mediar căile Judecata intre
nervoase de analitică şi anumite
conducere a sintetică din fapte,
procesului comprehensiune intamplări,
excitaţiv; are un caracter factori
central: cortexul, abstract şi e nocivi.
emisferele proprie Anartria
cerebrale unde inteligenţei = lipsa
are loc analiza şi raţionale. Judecata capacităţii
sinteza evolutivă se de
superioară şi aplică ambelor exprimare
impulsurile centrifuge categorii, verbală cu
păstrarea
conştiinţei polinevrită. Anestezia
faţă de Din punct de afectivă este
această vedere psihic, insoţită de obicei
tulburare. atat anxietatea şi de delirul de
Anartria depresia sunt auto-acuzare
apare in frecvente, cat şi (melancolie,
afazia tabloul stări depresive,
motorie. confuzooniric şi reactive).
Anemie simptomele Angajare =
cerebrală = paranoide. deplină
scăderea Terapia corespunzătoare adeziune,
debitului fiecărui tip de consecventă, cu
masei carenţă este participare
sangvine salutară, cu afectivă, in
cerebrale efecte pozitive şi efortul volitiv de
(fie prin hemoragii, asupra psihicului a se atinge
hemoftizie, - la nevoie şi scopul social sau
lezarea unor simptomatic individual
vase mari, -insoţită de propus, prin
melenă, psihotrope. infrangerea obstacolelor.
hemoragii Anestezie = (gr. Angoasă
uterine etc, anaisthesis - = stare de
fie prin boli insensibilitate); nelinişte
discrazice pierderea sau sau
sangvine suprimarea facultativă anxietate
(anemii (in scop maximă,
pernicioase). medical) a caracteriz
Tabloul sensibilităţii in ată printro
simptomatologie genere (a celei aşteptare
conţine dureroase in infricoşat
tulburări de special); poate fi ă şi
tip nevrotic realizată cand se opresivă
(ameţeli, acţionează cu faţă de o
astenie, narcotice asupra iminentă
somnolenţă) creierului, sau suferinţă
sau de tip regional (local) sau
confuzooniric. de tipul rahianesteziei; nenorocir
in este e. Produce
discraziile cunoscută şi indispoziţ
sangvine anestezia morală, ie
(anemia la persoanele profundă,
pernicioasă care au pierdut tensiune
şi hipocromă) capacitatea de emoţional
se rezonanţă ă
instalează afectivă la bine şi oxilantă,
un sindrom la rău (subiecţii perturbări
neuroanemic işi reproşează că emoţionale
cu nu mai pot iubi iraţional
simptome ca inainte exagerate
hematologic familia, nu mai .
e, parestezia simt nici Cauzele:
extremităţilo bucuria, nici un
r, arflexie şi durerea). conflict
rareori interior
(dezaprob Anomal = patologice,
area unei caracteristi create de
persoane că obstacole
iubite), nepatologi anatomice
care că, endonazale sau
reactivea deficienţă de malformaţii
ză un apropiată de sept nazal,
vechi de malformaţii
sentiment infirmitate, congenitale
de dar nu şi de endonazale,
abandon, maladie. Se vegetaţii
datorat referă la adeno-ide,
unor deficienţe hipertrofii şi
precedent fizice, cozi de cornet,
e senzoriale şi polipi
dureroase. intelective endonaza
De cele (paralizii, li, rinite
mai multe orbire, hipertrofi
ori această ambliopie, ce,
stare se surdomutitate, tumori
asociază cu hipoacuzie, endonaza
modificări intarziere le, tumori
neuroveget mintală, de
ative oligofre-nie). cavum,
(palpitaţii, Este diferenţiat fracturi
transpiraţie, de termenul ale
tremurături, „anormal" (de oaselor
vedere competenţa nazale,
inceţoşată, medicilor), etc,
voce stinsă anomal fiind de buzele
etc). competenţa sunt
Angoasa in defectologilor şi intredeschise
sine nu este a pedagogilor chiar in
un fenomen specializaţi, şi poziţie de
patologic, nu a psihiatrilor. repaus
ea fiind Anomaliile din cauza
legată de buzelor = sindromu
condiţia tulburările lui de
umană. fonemelor obstrucţie
Este un cauzate de nazală, cu
fenomen anomalii labiale insuficien
psihosomatic pot fi analizate ţă
multidimen in funcţie de 5 respirator
sional, care parametri: ie consecutivă,
se dezvoltă a) poziţia care
la diverse buzelor in sileşte
nivele de repaus: in mod subiectul
gravitate, normal, buzele a respira
fiind sunt alipite una pe gură şi
dependentă de alta complet, a vorbi pe
de inchizand nas
vulnerabilit orificiul bucal, (rinolalia
atea subiectului. in anumite inchisă),
condiţii in cazul
prezenţei c) R pronunţia
vegetaţiil igiditatea sunetelor
or buzelor, in labiale. Lipsa de
adenoide, caz de motilitate face
aspectul sechele impo
feţei este posttraumatice sibilă rotunjirea
lipsit de (arsuri şi necesară
expresie, cicatrice formării
sub retractile vocalelor
denumire vicioase (se „o" şi
a „facies produce o „u", cat şi
adenoidian". rigiditate a consoa
in consecutivă a nelor
toate aceste buzelor, care bilabiale
cazuri se motivează „p", „b".
intalnesc o articularea Paralizia
serie de deficitară a bilabialelor buzei
substituiri şi a superioare este
de foneme labiodentalelor. de obicei
(parafonem d) insoţită de
ia sunetelor Motilitatea 29
„m"-„n". in buzelor, se pareza părţii
paramitacis intal anterioare a
m, fonemul neşte in două limbii şi uneori
„m" este cazuri: • de paralizia
inlocuit cu paralizia facială velară, ceea ce
„b" (mama unilaterală de impiedică
- baba), iar tip spastic; • pronunţarea
„n" cu „d" paralizia consoanelor
(noi - doi). buzei labiale in timpul
b)D superioare, vorbirii. in acest
imensiune asociata de caz, buza apare
a buzelor, obicei şi fără vestibul,
redusă, cu alte paralizii. lungă şi lipsită de
poate Parezele supleţe, ceea ce
impiedica unilaterale dă feţei un aspect
uneori ale nervului impietrit. (Vezi
articularea facial justifică Anexa A - Fig.
fonemelor lipsa de 2). e)
„f şi „v", motilitate a Despicăturile
„p", „b", buzei superioare labiale: - buza
„m" chiar de partea superioară
şi in cazul afectată, despicată
buzelor deoarece nervii cunoscută in
prea mari. motori ai literatura de
De obicei buzelor provin specialitate sub
buza din nervul denumirea de
inferioară facial. Gura „cheilo-schizis"
compensea este trasă de (in popor „buză
ză partea bolnavă de iepure") este o
anomalia in timpul afecţiune
buzei vorbirii congenitală,
superioare. alternand caracterizată prin
fisura buzei
superioare. Acest susceptibil respectivă (Dr.
viciu de ar Valerian
conformaţie prin transforma Popescu). (Vezi
lipsă de substanţă bilateralele in Anexa A -Fig. 4.
poate provoca şuierătoare. - a, b, c, d).
alterarea şi chiar (Vezi Anexa Anomaliile
imposibilitatea A - Fig. 3.). dcnto-alveolare
pronunţării J) = in
fonemelor Despicăturile această categorie
bilabia-le, mai labio-nazoalveolare, amintim:
ales in cazul tot creşterile
cand buza congenitale, suplimentare
inferioară pot tulbura dentare; lipsa
nu poate pronunţia incisivilor
compensa corectă a superiori dentali
această bilabialelor (congenitală sau
anomalie a „p"-„b", a post-traumatică;
buzei labiodentalelor dinţi insuficient
superioare. „f'-„v" şi mai dezvoltaţi;
Operarea ales a lingvodentalelor implantaţie
despicături t, vicioasă,
i anterioare d, n, 1, r, ţ, s, proalveolită
labiale este z şi a lingvoprepalatalelo superioară etc;
recomanda r ş, j, ce-ci, anomalii ce pot
tă in jurul ge-gi. altera articularea
varstei de Terapia fonemelor, in
6 luni logopedică special a consoanelor
(Prof. dr. (ortofonică) a labiodentale
Valerian acestor şi lingvoden-
Popescu). dislalii tale. in
Refacerea organice se privinţa lingvodentalelor
chirurgical incepe se inregistrează
ă a buzei postoperatori interdentism
superioare u chirurgical, lingvo-dentar,
trebuie care are ca prin pătrunderea
făcută cu scop varfului limbii in
grijă, refacerea fanta ocluziei
evitand anato-motopografică deschise.
asimetrii şi „qvasi Proalveolită
inegalităţi normală" a superioară,
ale zonei regiunii consecinţă a unei
de contact labio-nazoalveolare, deglutiţii infantile,
cu buza care prezintă face ca
inferioară viciul de arcada alveolară
la nivelul conformaţie să se lungească,
cicatricei amintit. Operaţia aşa incat varful
respective, poate fi făcută la limbii cu greu va
deoarece 6 luni, intr-o ajunge la
prin fanta şedinţă sau 2 incisivii
rămasă şedinţe, la superiori pentru
poate interval de 2-4 pronunţia
pătrunde luni, micşorand consoanel
aerul, dehiscenţa or „n", „1"
şi „r". in
proalveolit verticală, suprimă
ă asociată cu o canalul median
bimaxilar ocluzie de scurgere a
ă nu sunt deschisă aerului necesar
pronunţate (mardex unei pronunţii
corect opertus - Şt. corecte, jetul
explozivel Garbea, M. de aer avand o
e bilabiale Pitiş) cu traiectorie
şi labiodentale, diasteme şi laterală
buzele şi treme, caz in (sigma-tism
limba care sunt lateral). (Vezi
neputand deranjate Anexa A - Fig.
efectua consoanele 5., a, b,c.)
compresia bilabiale prin Anomaliile
necesară, neputinţa fonemelor
in retroalviolita aproprierii prin
superioară buzelor una despicătu-ra
logopa-tul de alta, iar labio-maxilopalatină
= tot
pronunţă labiodentalel
după criteriul
„P in loc e prin
etiologic,
de „p", iar insuficienta
menţionăm
in retroalviolita apropiere a
două forme
inferioară buzei
clinice mai
consoanele inferioare de
deosebite, ce
siflante marginea
pot fi generate
„s", „z", incizală a
fie de cauze
„ş",, j" frontalilor
funcţionale,
sunt maxilari.
fie organice:
defectuos A dislalia
pronunţate Dacă
. O rea oligofrenilor;
apare vreo rinodislalia
implantaţi breşă incisivă, (rino-fonia)
e a dinţilor limba se (vezi
poate fi inclavează in tulburările
compensat acest orificiu, respective
ă de falsificand (litera d şi r).
mişcările pronunţia (Vezi Anexa A
de supleţe corectă a
ale limbii, - Fig. 7)
consoanelor Anomaliile
atunci lingvo-dentale, labio-dentale
cand nu care devin = cea mai reprezentativă
este vorba inter-dentale. formă de
de o breşă Dacă breşa anomalie
la incisivii este laterală labio-dentale
centrali sau este alterată este
laterală. pronunţia proalveolită
Un corectă a dentară, in
aspect constric-tivelor care scurtimea
interesant de (ş, s, j, z) din buzei
anomalie cauză că superioare este
dentoalveolară limba, in asociată
ni- tendinţa de a adesea cu
1 oferă acoperi breşa, lungimea
inocluzia
anormală a limba articulatorie
dinţilor bifidă, pentru ca
incisivi limfangi subiectul să-şi
superiori omul fixeze ortofonic
centrali, cu limbii, consoanele
gingii groase chistul lingvo-dentale.
şi limbii, Nu este indicată
proeminente. pareze operaţia in cazul
in aceste şi frenului scurt,
condiţii buzele paralizii dar nu de o
nu se mai pot ale limbii scurtime gravă,
impreuna, aşa (vezi şi ci sunt necesare
incat are loc o aglosie). exerciţii de
deformaţie Ele sunt gimnastică
acustică. afecţiuni linguală pentru
Anomaliile organice şi inlăturarea
limbii = afectează stangăciei şi
diminua articularea inflexibilităţii
rea sau fonemelor limbii. Sunt
chiar lingvodentale. numeroase
imposib Amintim cazuri care prezintă
ilitatea existenţa unui tulburarea
limbii fren lingual scurt vorbirii şi după
de a-şi incriminat ca intervenţia
indeplini factor etiologic chirurgicala a
funcţia al variatelor frenului scurt,
fonetică tulburări de explicate prin
este vorbire, producand absenţa terapiei
justifica o logopedice la
tă in insuficientă timp şi dirijată
cazul mobilitate a in cunoştinţă de
unor limbii şi cauză.
afecţiun impiedicand Anomaliile
i, ca: ridicarea maxilarelor =
macrogl completă a cea mai reprezentativă
osia apixului, mişcare formă de
(congen absolut necesară anomalie a mandibulei
itală sau articulării este
dobandi consoanelor progenia,
tă), lingvo-dentale. denumită
acromeg Numai in cazul şi „macrognatis
a-lia unei m mandibula
juvenilă, anchiloglosii r" sau
limfangi prin fren scurt, „prognatism
omul care necesită o inferior";
difuz, intervenţie se
cretinismul, chirurgicală, caracteriz
mongoli după o scurtă ează prin
smul, perioadă de creşterea
microgl convalescenţă se exagerată
osia, anchiloglo recomandă şi mărirea
sia, recuperarea in volum
glosopto funcţională a osului
za, mandibula
r incisivilor corectă
(macrognati superiori şi buzele ori
sm alveolar) vestibuloinclinaţii limba
şi prin şi (inapoia
aceasta, rotaţii ale dinţilor
mandibula incisivilor inferiori). frontali
aflandu-se Cand in superiori).
deplasată această prognaţie Pronunţia
mezial superioară există consoanelor
(inainte) faţă spaţii interdentare, siflante (s-ş;
de maxilarul jetul de z-j) este uşor
superior, pe aer eliminat prin deformată, in
care il acestea sensul
depăşeşte favorizează sigmatismulu
adesea de apariţia i aden-tal sau
jur imprejur, sigmatismului şi palatal. In
oprindu-i a zigmatismului; concluzie,
dezvoltarea; de ambele forme de
se asemenea, malformaţii
inversează şi sunt congenitale
poziţia alterate caracterizate prin
buzelor: labiodental malocluzii, din
buza ele şi cauza decalajului
inferioară situată bilabialele, poziţional dintre
anterior faţă de consecinţă cele două maxilare,
cea superioară. a ocluziei determină
Această inverse anomalii atat de
anomalie frontale, ordin estetic, cat
congenitală, care face şi fonematic,
caracterizată ca buza de privind pronunţia
prin raportul jos să corectă. (Vezi
invers de ocluzie intalnească Anexa A - Fig.
a dinţior frontali cu 6).
este unul din dificultate Anomie = (gr. a
semnele dinţii şi - fără, nemos -
principale ale buza de lege); dezordine,
ocluziei sus. dezorganizare a
mezializate. Tot Tulburările unui sistem de
o afecţiune fonetice valori acreditat
congenitală cauzate de tradiţional,
(pseudoprognaţi pragmatis specific
a man-dibulară) mul subiecţilor
este alunecarea superior sunt dezrădăcinaţi de
in afară a datorate faptului mediul lor social
31 că, sau care au
maxilarului contactul pierdut sistemul
superior. Această incisivilor lor de valori,
malformaţie superiori cu fiind predispuşi
mandibulară este buza inadaptării,
insoţită de poziţii inferioară nu delicventei.
vicioase dentale permite a se Anonimie =
(palato-inclinaţii aduce in refuzul unui
şi rotaţii ale poziţie bolnav psihic de
a-şi recunoaşte mediul delimitare
numele şi de a-şi familial; netă, ele fiind
atribui un nume. uneori este puncte extreme
Anorexia = component ale unui
stare patologică ă a unor continuum; in
sau nevroză, tulburări curba lui Gauss,
constand in psihice normalul se
refuzul mai plasează in zona
alimentării; subiectul complexe şi de frecvenţă
se necesită maximă a valorilor,
blochează parţial psihoterapie iar anormalul
faţă de acestea, şi asistenţă reprezintă
devine aproape endocrinolog abaterea de la
insensibil la i-că. Cel mai valoarea şi
foame. eficace semnificaţia
Este tratament generală a
psihogenă, psihoterapeutic modelului uman.
se ar fi o Anormal nu este
manifestă separare totuna cu
şi la sugari temporară patologicul.
in urma (2-3 luni) de Anosmie = (gr.
unui mediul an - fără, asme -
conflict cu familial, şi o miros); pierderea
mama, şi dirijare a parţial-selectivă
la copilul intereselor şi sau totală a
3-10 ani, preocupărilor sensibilităţii
explicabilă subiectului olfactive, cauzată
prin capricii, spre lumea de leziuni ale
hiperemoti din jur şi receptorilor din
vitate, spre o fosele nazale sau
opoziţii profesiune ale centrilor
menite să corespunzăto olfactivi din lobul
atragă are cu temporal.
atenţia posibilităţile A
adulţilor. şi dorinţele Anosognozie
Anorexia sale. = lipsa
mentală = Farmacotera capacităţii de
comporta pia prevede o a-şi
ment ce se chimioterapi recunoaşte
manifestă e anxiolitică propria
la la hemiplegie,
adolescenţi recomandarea bolnavul
, mai ales medicului. considerand
la fete şi Anormal = propriile
femeile ceea ce este membre paralizate,
tinere (15- in afara normelor; aparţinand
25 ani), deviaţie altei persoane.
inţeleasă patologică de Anoxie =
ca o natură rarefiere sau
regresiune psihică; intre suprimare a
cauzată de normal şi oxigenului
dificultatea anormal nu distribuit de
condiţionat poate fi o sange
ă de
ţesuturilor, demers Gandirea
care determină al este
alterări gandirii eminament
celulare, mai asupra e
ales la nivelul unei anticipativ
formaţiilor acţiuni ă şi
nervoase ce poate proiectivă.
superioare, fi Anticipar
care sunt executat e
extrem de ă inaintea operaţion
vulnerabile. stimulul ală =
Poate surveni ui la elaborare
la naştere ca care anticipativă
urmare a unui corespu a
act obstetric nde structurilo
dificil (copilul adaptarea. r operatorii necesare
este invineţit). Este pentru
Se incearcă o invăţare şi
metode de caracteri formarea progresivă
reanimare stică a
rapidă, căci generală a gandirii. Se
după 5-10 reflectării, recurge la
minute se pot condiţionat antrenamentul
instala leziuni ă modelatori u
cerebrale anticipativ, (vezi termenul
ireversibile, prin antrenament
generatoare de elaborarea modelatoriu).
sistemelor Antidepresive -
tulburări
antidelirante =
neurolo reflexe.
o seamă de
gice şi Orice
schemă, medicamente
de
introduse in
arieraţie model,
terapeutică cu
mentală. concept
acţiune
Anozod etc, are o
antidepresivă şi
iaforie bază
= stare care au
anticipativ
psihică proprietatea de a
ă (cititul,
manife reduce sau
descifrarea
stată unei antogo-niza
prin delirul
probleme,
indifere (neuroleptice).
partituri
nţă Au acţiune de
muzicale).
amuzată stimulare a
in citire,
, uneori dispoziţiei,
percepţia
euforică produc stimulare
vizuală a
a psihomotorie,
şirului de
subiectu influenţează dinamogeneza
semne
lui faţă şi
devanseaz
de ă diminuează
propriai cuvintele, depresia.
tulburar care se Efectul apare
e. decodifică după o perioadă
Anticip şi de latenţă (zile,
are = pronunţă. săptămani de la
aplicarea tratamentului). incompatibil autogen preia
Antinomie = in itate afectivă unele scheme
accepţiunea resimţită ca din practicile
modernă, lipsă de yoga, la care se
antinomia are contact şi de asociază teoria
sensul de aderenţă (nu ştiinţifică a
contradicţ ca ură). sugestiei şi
ie Antipatia autosugestiei, ca
dialectivă poate fi şi in experienţele
(ex. spontană şi medicale de
„există o nemotivată, hipnoză. Autorul
cauză motivată consideră că prin
primordială doar prin concentrare
a nepotrivire mintală,
lumii de structură autosugest
(divinitate organică şi ie, in stare
a)" - „nu psihică; de relaxare
există o antipatia psihosoma
cauză poate fi tică, se
primordial depăşită prin poate
a a lumii" raţionamente de obţine o
sau „in lume valoare şi o mai autoreglare
există bună cunoaştere a
libertate - psihologică. stărilor
in lume Antrenament corporale.
există autogen = Pe plan
numai metodă psi-hoterapeutică somatic se
determinis şi realizează
m"). La psihoprofilactică o
Kant, elaborată de deconectar
antinomia neuropatologul e organică,
desemnea german J.H. cu
ză Schultz; folosită destindere
contradicţ iniţial in musculară
iile in care tratamentul unor şi
ajunge afecţiuni vasculară
raţiunea psihosomatice, şi
pură cand in prezent ca eliberarea
incearcă metodă de automatis
să explice pregătire melor
lumea. psihologică a neurovegetative
Antipatie = oamenilor cardiace,
raport normali, respiratorii şi
afectiv de sănătoşi, dar digestive.
respingere care desfăşoară Antrenament
tacită a unei activităţi ce modelatorii! =
persoane, implică utilizarea in cadrul
neacceptand maximă a sistemului de
modul ei de posibilităţilor lor invăţare
a fi, psihice şi fizice operaţională
comportarea (aviator, anti-cipativă se
, sensibilitatea sportivi); propune un
etc; antrenament antrenament
33 care să
modeleze apreciază funcţiilor
operaţii şi că prin psihosomat
coordonări experimentarea ice;
operaţionale: şi aplicarea antrename
reversibilitatea, antrename ntul psihotonic
tranzitivitatea, ntul psihologic apare ca o
asociativitatea, modelat se abilitate
aspecte necesare obţine o conştientă
pentru progresul cunoaştere de
invăţării. mai bună fructificare
Modelul de şi mai a
acţiune elaborat rapidă a modificăril
se interiorizează, complexită or
apoi se exteriorizează ţii fiziologice
succesiv prin activităţii şi
aplicaţii psihice, ca psihologice
practice. şi provocate
Antrenament fortificarea de relaxarea
psihologic şi musculară
modelat = formă potenţarea generală.
concretă de diferitelor Antrename
aplicare a funcţii ntul
principiilor psihice. psihotonic
modelării in Antrena implică
organizarea şi ment parcurgere
desfăşurarea psihotoni a a trei
activităţilor de c= faze: a)
pregătire tehnică de faza
psihologică. in pregătire iniţială
funcţie de scopul psihosoma (adeziunea
acţiunii de tică totală a
modelare pot fi specifică subiectului
diferenţiate două activităţii in practicarea
accepţii ale termenului sportive. exerciţiilor de
de O formă relaxare
antrenament de musculară); b)
psihologic modelat: antrename faza insuşirii
- ca nt antrenamentului
instrument de ideomotor, autogen după
cunoaştere cat deoarece metoda lui J.H.
mai profundă a principiul Schultz şi c)
fenomenelor acestor faza specială de
psihice implicate tehnici antrenament
in activitatea in constă in psihosomatic
speţă; - şi ca instrument modificare modelat, vizand
de a tonusului creşterea
acţiune efectivă muscular tonicităţii şi
in dirijarea prin eficienţei
activităţii concentrar musculaturii in
psihice. ea mintală vederea
Cele două ce se valorificării
aspecte repercuteaz ulterioare.
sunt ă favorabil Metoda bine
unitare. Se asupra
aplicată elimină de cultură este normelor
tulburările posibil să de varstă şi
psihosomatice inţelegi fiinţa sex intr-o
resimţite inainte umană. populaţie,
de concurs Antropometrie ca şi a
(teamă, = (gr. normalităţi
insomnie, anthotropor i creşterii
tulburări -om; metros - şi
musculare, măsură); tehnici dezvoltării
stres, de măsurare unui copil.
incapacitate de folosite in Anulare
concentrare şi cercetările retroactivă
mobilizare, etc). asupra corpului =
Se recomandă omenesc, mecanism
in profilaxia efectuate prin psihologic
oboselii şi ca un măsurarea care il
mijloc de diferitelor determină
restabilire şi segmente pe subiect
refacere a care il să
organismului alcătuiesc. gandească
după efort. Aplicarea şi să se
Antropologia = acestei comporte
ştiinţă a omului metode astfel ca şi
şi a operelor contribuie cum o serie
sale. Conform la de acte,
tradiţiei se disting: cunoaştere cuvinte,
• a regulilor ganduri
antropologia proporţionării anterioare
fizică - omului, a ale acestuia
disciplină care modificării nu ar fi
studiază acestora şi avut loc
caracteristicile a sensului niciodată.
morfologice ale lor in tot Acest
diferitelor oase timpul comportam
umane, fenomenul ent corespunde
servindu-se mai ui de unui
ales de variabilitat mecanism
măsurători şi • e din de apărare
antropologia perioada a „Eului",
culturală, care işi de creştere destinat să
aplică cercetarea individuală indepărteze
la faptele de şi de „angoasa"
cultură. evoluţie, datorată
Reprezentanţii concretizat apariţiei de
acestei a doua in sentimente
şcoli pornesc de dezvoltarea sau de idei
la principiul că fiinţei inacceptabi
pentru a inţelege umane. le pentru
omul este Antropome persoana
necesar să-1 -tria este conştientă.
situezi in mediul un auxiliar Anularea
său social. Prin indispensa retroactivă
prisma faptelor bil in descrisă de
stabilirea Freud, se
incadrează psihozelor sau psihismului
in gandirea in afecţiuni o anume
magică, endocrine şi capacitate
prezentă cardiace. Anxietatea de a
indeosebi şi vocea = transmite şi
in vocea transforma
ritualurile poate fi o energie
obsesionale. influenţată determinată
Anxietate = de şi
plasată in cadrul anxietate. diferenţiere
emoţiilor, Mecanisme a sa in
anxietatea a fost le sistem sau
definită, (J. producerii instanţe.
Delay) anxietăţii Aparat
modificand o sunt psihic nu
formulă a lui P. multiple, trebuie
Janet, ca „o dar este inţeles in
teamă fără foarte sens
obiect aparent". probabil să anatomic,
Se manifestă intereseze ci
prin stări de preponderent semnifică o
nelinişte, teamă, sistemul organizare
in absenţa unor adrenergic. in cadrul
cauze care să le in unele căreia
provoace. cazuri excitaţiile
Termenul este tracul se urmează o
sinonim al manifestă ordine care
angoasei, cu prin fixează
precizarea că in hipoto-nii, locul
angoasă sunt disfonii, diferitelor
prezente afonii, in sisteme.
modificări care Funcţia
fiziologice predomină aparatului
(transpiraţie, component psihic este
sufocare, puls a emotivă. menţinerea
accelerat). Emoţiile nivelului
Anxietatea pot fi şi cel mai
patologică, in stimulative scăzut
opoziţie cu cea asupra posibil al
normală, este vocii, cand energiei
caracterizată sunt de interne al
prin excesul, slabă unui
durata şi intensitatea intensitate; organism.
sa. Ca sunt Apariţia
simptom depresive vorbirii = se
psihopatologic cand sunt crede că vorbirea
se intalneşte in foarte a depins de
melancolia puternice. schimbări
anxioasă, in Aparat fiziologice in
nevroza psihic = inălţimea
obsesivă, termen laringelui, care
fobică, in psihanalitic s-a produs intre
debutul prin care se Homo erectus şi
atribuie Homo sapiens,
cu 45.000 endocrină noile acte
inainte de (insuficienţă de
Hristos. tiroidiana sau percepţie
Descoperirea suprarenală), de şi
unui os hioid (la o tulburare cunoaştere
baza limbii) nervoasă . De aceea
intr-o peşteră (depresie, fondul
din Israel, confuzie aperceptiv
dovedeşte că mentală, semnifică
omul din demenţă) sau de totalitatea
Neanderthal era anumite condiţii experienţe
inzestrat cu de viaţă de lungă i,
darul vorbirii durată (detenţie, tendinţele
(acum 60.000 şomaj, etc). ce pot
de ani). Apercepţie = mijloci
Cercetările au (ad - la; perceperea
avut loc la percepţia - cunoaştere); şi
Qumrat - Israel termen introdus cunoaştere
(langă Marea de Laibnitz, a in genere
Moartă). pentru a (indeosebi
Apatic = tip de desemna reprezentă
personalitate percepţia rile
care se conştientă spre alcătuiesc
defineşte printro deosebire de fondul
slabă percepţiile aperceptiv
emotivitate; inconştiente; ). In
inactivitate şi este ceea ce Kant psihologia
lentoare desemna prin contemporană,
reactivă; apatic conştiinţă de termenul de
este opus sine; apercepţie apercepţie
colericului; om este procesul este inlocuit
al conformismului, prin cu alte
introvertit, intermediu concepte:
secretos, spirit l căruia se etalon, mnemoschemă,
raţional, slabă achiziţionează cod, model
emotivitate. noi etc.
35 cunoştinţe. Apetenţă =
Apatie = (gr. a - Popescu actualizarea
fără, pathos - Neveanu şi
pasiune) stare de precizează dezvoltarea
pasivitate, lipsă că unor
de energie, apercepţia dorinţe ce
cauzată de lipsa este duc la
dorinţelor şi a experienţa satisfacerea
oricăror perceptivă unor
mobiluri spre şi trebuinţe
acţiune; cognitivă materiale
indiferenţă faţă ce se sau
de problematica activează spirituale;
vieţii cotidiene; selectiv, stare
apatia este servind ca preferenţial
legată de instrument ă, opusă
constituţia (model) in inapetenţei.
fizică, de o disfuncţie
Apical = clasificarea curbe. Ea
(lat. apex - apraxiilor in este
varf); forme: ideatorii, bilaterală,
articularea motorii, cand
consoanelor melochinetică, leziunea
prin ideomotorii, este in
apropierea constructivă, stanga şi
varfului amuzia apraxică unilaterală
limbii de vocală şi instrumentală, in
dinţi, de afagoapraxia etc. leziunile
alveole, de a) Apraxia emisferulu
bolta palatului. ideatorie este i drept.
Aposteori considerată ca o b)
= (lat. - agnozie de Apraxia
„din ceea utilizare a motorie
ce urmează"), obiectelor (mielokinetică)
adică uzuale la interesează
după comanda de obicei un
cercetarea examinato teritoriu mai
faptelor, rului, dar restrans. Ea
după experienţă. poate constă intr-o
in filosofia efectua tulburare a
kantiană, prin formulei
desemna imitare; chinetice
cunoştinţele (nu poate pentru
provenite numai deschide mişcările
din experienţă, robinete, intenţionale,
in opoziţie cu nu poate afectand
cele provenite descuia toate
apriori. uşa, formele de
Apraxie = (a - aprinde o mişcare
fără, praxis - ţigară, nu simple sau
acţiune); • se poate complexe,
incapacitate de imbrăca, mişcări
executare a dezbrăca spontane
gesturilor etc). sau la
adecvate unui Apraxia cerere, sau
scop, in absenţa ideatorie imitate,
oricărei tulburări este fiind
neurologice, determinat urmarea
elementare, ă de unei leziuni
paralizii, mişcări leziuni ale la nivelul
involuntare sau extremităţi scoarţei
tulburări de lor motorii. in
sensibilitate; • posterioar acest aspect
apraxia este in e a se
sfera motorie primelor incadrează
ceea ce este două apraxia
agnozia in sfera circumvol membrului
percepţiei (Ed. uţiuni superior
Claparede). temporare prin
Sintetizarea lui şi ale imposibilita
Charlex Foix plicii tea unor
permite
mişcări elementare in aria precentrală deşi
ca: inferioară a mobilitatea
• flexia şi emisferului cerebral elementară
extensia dominant; • a
segmentelor, afagoapraxia - membrelor
răsfirarea este imposibilitatea superioare
degetelor, de a este
opoziţia inghiţi, la conservată);
degetului comandă, • amuzia
mare, cat şi • cu melokinetică:
apraxia mişcăriA conservarea pierderea
lor gestuale cu reflexului posibilităţii
caracter de de a efectua
convenţional ca: deglutiţie, gesturi fine
salutul, determinată ale mainii,
aplaudatul, de leziuni determinată
pieptănatul, bărbieritul, in aria de tulburări
cantatul Broca şi in ale căilor
la pian, vorbitul girusul motilităţii
la telefon, etc. • precentral voluntare
apraxia bucolinguo- stang şi (calea
facială supramarginal; piramidală);
-tulburare • • apraxia
bilaterală, ce apraxia mersului şi a
constă in imposibilitatea mişcărilor redresării
de a expresive prin
executa mişcările mimice - pierderea
la comandă, la imposibilita capacităţii de
nivelul tea redării a coordona
musculaturii stărilor membrele
cefali-ce: emoţionale inferioare in
umflarea de către mers, in
obrajilor, musculatur absenţa unui
increţirea frunţii, a facială deficit motor,
ridicarea şi determinată fără tulburări
coborarea de leziuni ataxice de tip
alternativă sau in regiunea cerebral,
concomitentă a precentrală vestibular
obrajilor, motoră a sau
fluieratul, suflatul capului; • proprioceptiv
sau diverse amuzia , determinată
grimase. De apraxică de leziuni
asemenea este vocală frontale; •
imposibilă (imposibilit apraxia
executarea unor atea de a mişcărilor
acte reflexe: canta din oculare:
sugerea, gură) şi cea constă in
masticaţia, instrument imposibilitatea
deglutiţia, ală dirijării
scoaterea limbii. (incapacitatea voluntare a
Toate acestea sunt de a privirii determinată
determinate de canta la un de
leziuni localizate instrument, leziuni
localizate in de a Toate
lobul frontal, efectua formele de
occipital şi spontan apraxie pot
parietal. sau fi compensate
c) Apraxia automat spontan sau prin
ideomotorie, actul acţiunea de
interesează atat motor recuperare
actele simple cat respectiv. dirijată.
şi cele complicate, Apraxia nu Apreciere =
şi poate fi este o aserţiune privind
unilaterală agnozie, ci o anumită
(leziuni la mai ierarhie, pe baza
nivelul corpului degrabă o comparaţiei intre
calos) sau amnezie obiecte,
bilaterală, prin motorie. fenomene,
afectarea regiunii d)Ap persoane, acţiuni
parieto - plică raxia etc. Aprecierea
curbă (plică constructi este o operaţie a
curbă, girus vă, o gandirii şi apare
supramargina-lis tulburare a in procesul
şi porţiuni din activităţilor cunoaşterii; este
parietala plastice o judecată de
ascendentă). Este (aranjare, valoare şi poate
forma cea mai modelare, fi justă cand
severă de desenare), in reflectă adecvat
apraxie, care datele realităţii,
interesand mai elementele şi falsă cand nu
ales mişcările spaţiale ale reflectă aceste
intranzitive. lucrării sunt date. Asupra
Clinic se disting greşit aprecierii pot
două forme de dispuse, influenţa stări
apraxie determinate subiective,
ideomotorie: de de leziuni interese etc. Este
evocare, cand localizate fie importantă
subiectul nu in emisferul 37
poate evoca cerebral aprecierea
formula kinetică drept, (formă obiectivă in
a unor gesturi mai sensul că poate
uzuale, dar imită frecventă şi reflecta just
pe mai datele realităţii.
examinator accentuată Aprecierea
obiectivă a
i; de pe linie
personalităţii
executare, spaţiovizuală)
==
cand fie
se realizează prin
cunoaşte in cel stang;
experiment
formula • apraxia
pedagogic şi
kinetică a imbrăcatului
na
mişcărilor, -
tur
pe care dezorganizar
al
trebuie să ea gesturilor
pe
le execute, care primesc
ba
dar este actul
za
imposibil imbrăcării.
un
or transfer in activitatea du
ex oamenilor pă
er (ştiinţă, artă, şi
ciţ activităţi şcolare di
ii, practice etc.) ntr
ob Aprehensiune = -o
iective in stare similară ex
fişă, a anxietăţii, dar de pe
rezultatelo mai mică rie
r intensitate; are nţ
activităţilo şi sensul ă.
r şcolare. inţelegerii sau A
Se cere şi surprinderii a pr
subiectului ceva real, in os
ex
o autoapreciere, special a
ie
fiind un faptelor
=
criteriu de psihologice.
tu
sinceritate Apriori = ceea
lb
şi putere de ce există de mai
ur
gandire inainte şi
ar
obiectivă. precede un
e
Aprecierea eveniment sau o
gr
se face şi experienţă.
av
prin Termen folosit in
ă
comparaţie gnoseologia clasicii de
cu ceilalţi (Kant), in at
subiecţi ai inţelesul unei en
clasei/grup cunoaşteri care ţie
ei. Metoda nu depinde de vo
aprecierii nici o lu
obiective experienţă, fiind nt
prezintă universală; este ar
importanţă in totuşi criticată, ă,
tratarea căci judecăţile ca
individuală a apriorice au o racterizată
elevilor, in validarea legătură neindoielnică prin lipsa
probelor cu posibilităţii
şi testelor cu experienţa; de a
caracter ştiinţific, apriori se opune se
in faţ concentra
orientarea şi ă
asupra
autoorientarea de
unui
şcolară şi ap
fenomen,
profesională, in ost
noţiune şi
evoluţia trăsăturilor eo
de a-şi
de ri,
dirija
personalitate şi a cu
efortul
aptitudinilor: no
spre o
este importantă aşt
anume
in general, dar er
acţiune.
mai ales in e
Aprosexia
judecăţile de ce
apare in
valoare cu vi
oligofrenii
ne
profunde; generale un
sindroame (inteligenţa, ea
fronta- memoria, atenţia, ce
A spirit de nt
le, stări observaţie). Cele ral
confuzive etc. speciale se ă;
(Vezi Aurelia disting pană la 3)
Sarbu). 13-14 ani, fiind ca
Aprozodie = necesară o -
modificarea relativă le
intonaţiei individualizare a a
vorbirii, prin procesului ef
ştergerea instructiveducativ er
inflexiunilor şi en
obişnuite şi in diagnosticarea tă.
deplină lui precoce, Or
concordanţă cu neconfirmanduse ic
semnificaţia teoria e
cuvintelor independenţei re
(frecventă in aptitudinii. fle
epilepsie). Talentul rezultă x
Aptitudine = din interacţiunea es
dispoziţie specifică a te
naturală şi dobandită aptitudinilor. Cei un
a ce se disting prin m
subiectului care aptitudini ec
mijloceşte complexe ani
reuşita intr-o (speciale şi s
activitate, generale) şi m
posibilitatea de creează epocă in de
a acţiona şi a domeniul de au
obţine activitate, de to
performanţe; importanţă re
aptitudinea este istorică pentru gl
ceea ce permite societate, aj
diferenţierea constituie geniul. ce
indivizilor, cu o Aptitudinile sunt in
educaţie egală, sisteme cl
din punct de operaţionale ud
vedere al stabilizate, e
randamentului - superior cu
in domenii: dezvoltate şi de ne
intelectual, mare eficienţă. ce
senzorial, Arc reflex = -
artistic, practic, structură sit
motor etc. Ele morfofuncţională at
sunt elemente a reflexului, e şi feedback-
ale talentului şi constand din: 1) ul,
se impart in calea aferentă; sau
speciale 2) conexiune
(muzică, co a inversă,
pictură, ne de
matematice) şi xi retroafere
ntaţie este perinatal, unei
venită de incapabil să encefalite, etc.
la efector. reuşească in Există insă şi
Se adaugă viaţă; dacă este alte stări de
deci o a vorba de un arieraţie
patra com- copil, acesta se intelectuală, ale
A dovedeşte căror cauze
ponentă inapt să inveţe; răman
iar in • arieraţia necunoscute,
reflexele intelectuală dar care par a fi
concrete corespunde in relaţie cu o
se unei „neglijenţă
multiplic insuficienţe culturală" (ca in
ă congenitale a cazul copiilor
secvenţia dezvoltării sălbatici) sau cu
li inteligenţei, o carenţă
mpulsuri care se afectivă
le eferente, manifestă precoce. •
de precoce şi, in arieraţia
diverse principiu, nu afectivă apare
tipuri. poate fi cel mai adesea
Arieraţie niciodată la indivizi cu o
= stare a recuperată. inteligenţă
unui copil Arieraţia gravă normală şi
sau adult are un procentaj corespunde unei
intarziat in intre 3-6 imaturităţi
dezvoltare %o şi se poate psihice, ca o
a sa. datora eredităţii, consecinţă a
Această unei fixaţiei la o
intarziere fragilităţi a anumită treaptă
se cromozomului a copilăriei; se
evaluează X (transmis de manifestă
in raport femeie şi care printr-un
cu media poate afecta pe ataşament
grupului toţi băieţii excesiv faţă de
căruia ii născuţi de părinţi; prin
aparţine aceeaşi absenţa de
individul mamă), unei autonomie,
in cauză şi aberaţii egoism,
poate fi cromozomice puerilitate,
globală (ca in sindromul putand evolua
sau, Down), favorabil sub
dimpotrivă, unei leziuni influenţa
să nu organice a creierului, psihoterapiei.
afecteze ca Articularea =
decat o urmare a unei fonaţia mai
parte a boli a mamei dispune de un
personalităţii. in perioada organ
Cand sunt gravidităţii propriu, ce
atinse (cum ar fi s
funcţiile rubeola), unui ei
psihice, traumatism nt
subiectul cranian e
gr toracică, cu coardelor vocale
eazăi muşchii se realizează
n respiratori, astfel: prin
acţiunile plămanii şi contracţia
altor căile muşchilor ariaritenoidian
organe. inferioare şi
Schematic, respiratorii cricoaritenoidie
aparatul ) are ca ni laterali, are
fonator se principală loc o afrontare a
poate funcţie coardelor vocale
impărţi in asigurarea pe toată
trei etaje: • schimburil lungimea lor, iar
etajul or chimice prin contracţia
inferior intre aer şi muşchilor
respirator; sange şi tiroartenoidieni
• etajul numai interni şi
mijlociu, secundar, cricotiroidian,
vibrator; • furnizarea ca şi a
etajul aerului muşchilor
superior, necesar perila-ringieni,
rezonator. producerii se produce o
Aceste sunetului. rigidizare a
segmente 2. Laringel coardelor
sunt e este vocale. Poziţia
comandate organul mai inaltă sau
de centrii principal al mai coborată a
corticali şi fonaţiei, laringelui
anume de pentru că la influenţează
centrii acest nivel intr-o anumită
motobucofaringolaringieni iau naştere măsură poziţia
şi ai sunetele fonatorie a
muşchilor prin coardelor
respiratori, „secţionarea vocale. Vibraţia
in stransă " coloanei coardelor vocale
dependenţă de aer reprezintă
de centrii expirator de fenomenul cel
auditivi, către mai important al
unde se coardele fonaţiei, la acest
face vocale. nivel luand
reprezenta Pentru naştere sunetul
rea producerea glotic. Asupra
mentală a sunetului modului de
sunetului sunt producere a
care va fi necesare: • vibraţiilor
emis, şi punerea coardelor vocale
centrii coardelor nu avem pană
gandirii. vocale in astăzi o teorie
(Vezi poziţia fonatorie una
Anexa A - şi • producerea ni
Fig. 8, 9) vibraţiilor m admisă.
1. Etajul coardelor Observarea
inferior vocale. Poziţia glo-
(cutia fonatorie a 38
tei prin
laringoscopie, pereţi Deci,
stroboscopie, se rigizi şi consoanele
evidenţiază mobili şi se formează
următoarele pereţi moi in cavitatea
aspecte: • coardele şi mobili. bucală, spre
vocale Prin deosebire de
vibrează pe toată deplasările vocale care,
lungimea lor şi pereţilor iniţial, se
in planul glotic ca şi prin formează in
(orizontal); • contactul laringe.
amplitudinea limbăpereţi După locul
vibraţiilor numit in care se
depinde de articulare, formează in
indepărtarea ia naştere cavitatea
celor două o mulţime bucală,
coarde vocale; de consoanele
ea este mare configuraţi se impart in:
(2,5 mm de i ale • labiale: B,
fiecare parte, acestor P, M; •
pentru vocile cavităţi labiodentale:
grave) şi mică care din F, V; •
(lmm, pentru bogăţia de bidentale: T,
vocile acute). armonice D; •
3. Sunetul ale siflante: S,
laringal variabil sunetului Z, T, S, J
ca inălţime şi laringian, (nesonante
intensitate se selectează fricative); •
propagă in şi intăresc linguopalatodentale:
cavităţile aeriene pe acelea L,
supraglotice, mai care au N, R
intai in frecvenţel (sonantelichide);
hipofaringe, iar e formaţiilor •
de aici, fie numai , dand guturale: C,
prin cavitatea naştere G, H, K, Q, R
bucală şi timbrului (gutural).
orificiul bucal, vocalic, Fosele
fie şi prin rinofarin- adică nazale, cu pereţii
ge şi fosele vocalelor. lor rigizi nu se
nazale, in funcţie Pe de altă pot acorda cu
de poziţia vălului parte, trecerea sunetul laringian
palatin către aerului decat
exterior. Dintre expirator intamplător şi
aceste cavităţi, printre totdeauna pe
cele mai obstacolele aceeaşi
importante pentru formate de frecvenţă. Cand
fonaţii sunt organele de vălul palatin este
faringele şi articulare coborat,
cavitatea (limbă, văl rinofaringele
bucală, palatin, participă la intărirea
care maxilare, sunetelor
prezintă buze) dă grave; la o
pereţi naştere anumită inălţime
ficşi, consoanelor. a sunetului
variabilă cu rezonanţă, a voinţei, de
individul, vălul se realizează perseverenţ
palatin inchide acordul ă şi
accesul fonorezon sarguinţă,
sunetului spre anţial. In care constă
rinofaringe şi această in
fosele nazale. situaţie capacitatea
Timbrul nazal nu lucrul de a urmări
rezultă dintr-un coardelor neabătut un
fenomen de vocale scop, mai
rezonanţă, ci este uşurat ales intr-un
prin excitarea şi ritm
aerului din stimulat; susţinut, cu
fosele nazale de in schimb, o energie
către unda atunci mereu
sonoră cand nu se improspătat
laringiană; realizează ă. Este o
neputandu-se acest calitate
propaga cu acord, necesară
uşurinţă la asupra pentru
exterior, această vibraţiilor indeplinirea
undă zdruncină coardelor acţiunilor
intregul aparat vocale au dificile şi
facial, producand loc de lungă
senzaţii retroacţiu durată.
bine resimţite şi ni Asimbolie =
folositoare in inhibatoar tulburare a
autocontrolul e (după Şt. funcţiei simbolice;
emisiei, dar care Garbea şi mai
nu au nimic de-a Marcela mult decat
face cu Pitiş). afazia, implică
rezonanţa acustică. Asialie perturbări şi a
Cand prin (salivară) simbolisticii
modificări de = uscarea nonverbale,
poziţie ale mucoasei gestică,
laringelui, bucale, cu figurativă,
limbii, vădită geometrică,
mandibulei, greutate in numerică etc.
vălului palatin şi vorbire şi in Atingand
prin contracţia mestecarea centrii
muşchilor alimentelor. senzoriali şi
faringelui se Apare in motori,
obţine o intoxicaţie asimbolia
concordan cu atropină, perturbă şi
ţă intre opiu şi ca funcţia de
lucrul fenomen recunoaştere,
laringelui secundar in incluzand deci
şi tratamentul şi agnoziile.
configuraţ cu Asimbolia
ia de moment neuroleptic afectează nu
a e majore. numai operarea
cavităţilor Asiduitate cu simboluri, ci
de = şi inţelegerea.
proprietate Asimetrie
funcţională = sensibilă din superioar
caracteristică a punct de vedere ă.
funcţiilor tactil şi servind Asimila
analogice din la fixarea obiectului, re,
cele două emisfere iar dreapta acomod
cerebrale, dispunand de are = in
inclusiv a mai multă forţă fiziologi
organelor de şi capacitate de e,
simţ perechi, de coordonare asimilare
a avea o motorie, a este
dezvoltare inegală, intrucat procesul
unul intervine prin care
dintre centrii dominant in fiinţele
dispuşi simetric acţiuni. vii
fiind mai activ Psihofiziologii transformă
şi ocupand o americane au elementele lor
poziţie afirmat că substanţiale, in
funcţională asimetrie psihologie, J.
dominantă. funcţiona Piaget, in teoria
După lă a celor sa psihogenetică,
unii autori două denumeşte asimilarea
(Ananiev B.) emisfere şi
asimetrie este acomodarea ca
funcţională a foarte procese de
organelor accentuat integrare a
perechi este ă, dobandind condiţiilor de
necesară, caracter mediu la
elementul de structura internă
dominant indeplinind specializa a organismului;
un rol re: asimilarea şi
decisiv in stangul acomodarea
coordonarea asigurand desemnează
sistemului. simbolis cele două
Astfel, prin mul procese psihice
asimetrie funcţională verbal, ale acomodării la
se iar mediu, in măsura
accentuează dreptul in care aceasta se
decalajul dintre percepţia deosebeşte de
imaginile spaţială. adoptarea vitală
monoculare, După sau biologică
fuziunea lor ducand dezvoltar propriu-zisă.
la efectul ea Trebuie subliniat
percepţiei predomin faptul că
spaţiului tridimensional ată a unei adaptarea psihică
(stereoscopie). sau alteia este subordonată
Asimetria din adaptării in
funcţională se emisfere, general.
exprimă s-ar Asimilarea
pregnant in explica reprezintă orice
diferenţierea tipurile incorporare sau
celor două speciale „absorbţie" de
maini, de regulă de activitate informaţie prin
stanga fiind mai nervoasă intermediul unor
scheme sau
modele perturbat psihiatrică.
operaţionale. de noile Psihiatria
Acestea acte de modernă a
condiţionează asimilare. cunoscut o
nivelul acomodării, Asinergie rapidă
care poate = dezvoltare, căci
fi perceptivă, pierderea alături de „a
intelectuală, sau trata" a apărut „a
operaţionala, diminuare preveni", de la
raţională, a caracterul clinic
conştientă sau capacităţii la cel social, de
inconştientă. de a la izolare la
intrucat noile indeplini reintegrare, ceea
conţinuturi simultan ce presupune
produc in raport bi-manual perceperea
cu schemele diverse psihiatriei
efecte de mişcări moderne
deformare sau care drept un
destrămare a alcătuiesc complex
vechilor scheme, acţiunea de
se impun cicluri motorie, activităţi
operaţionale cauzată de exercitate
specifice, noi afecţiuni ale pe baze
combinări şi cerebelului. ştiinţifice
construcţii Asistenţă şi umane
complementare psihologică = pentru
de scheme, totalitatea măsurilor protejarea,
acomodarea cu şi menţinerea
funcţiile ei de acţiunilor de şi recuperarea
restructurare, sprijin acordate stării
apare in raport de o persoană de sănătate
cu asimilarea ca specializată in mintală; b)
o vederea uzuală,
dimensiun intăririi, şi care constă
e insănătoşirii in ajutarea
compleme psihice a unui omului
ntară, subiect. Se face aflat intrun
fără de in trei impas,
care viaţa modalităţi principale o anumită
şi de situaţie; c)
dezvoltare acţiune: a) a.p.
a psihică profilactică terapeutică,
nu ar fi urmă- al cărei scop
posibilă. 41 este
rind prevenirea
Prin vindecarea
apariţiei unor
succesivel pe calea
manifestări
e intervenţiei
nedorite sau
acomodări psihologice
diminuarea
şi a unor
forţelor psihice;
reacomod manifestări
in acest sens se
ării se indezirabile
identifică cu
reface sau boli
igiena mintală,
echilibrul psihice.
medicală,
Asistenţa asemănarea sau importanţa
psihologică contrastul, avand motivelor
presupune ca circulaţie şi a
cunoaşterea ştiinţifică legile interesului
profundă şi activităţii pentru
multilaterală nervoase fixarea
a omului superioare, facilă a
căruia i se indeosebi acelea, cunoştinţe
acordă care intervin in lor, pentru
asistenţă. Ea fasonarea legăturilor trăinicia
se acordă şi temporare. lor şi
omului Deci asociaţiile pentru
sănătos cu sunt intotdeauna rolul pe
scopul de a-i mijlocite de care-1 pot
facilita campuri, ansambluri avea in
adaptarea sau viaţa
psihică la sisteme, avand indivizilor
condiţii dificile. un caracter .
Specialistul dinamic şi Asociaţii
foloseşte: complex. verbale
persuasiunea, Asociaţiile sunt libere = la
organizarea intrasistemice şi sfarşitul sec
regimului de intersistemice, XIX, F.
muncă şi viaţă, a la diverse Galton a
mediului de niveluri incercat pe
viaţă, in sensul sunt el insuşi
creării unui dispuse experienţa
climat favorabil. ierarhic. asociaţiilor
Asociaţie = ( J. Legăturile libere verbale,
Locke, sec dintre trăgand
XVII); termen diverse concluzia că
ce denotă niveluri, ideile şi
legătura, dispuse cuvintele
asocierea intre ierarhic. „pun in
anumite Legăturile lumină cu o
fenomene dintre ciudată
psihice, incat diverse precizie
introducerea elemente bazele
uneia atrage in psihice nu gandirii
mod automat sunt insă omului şi ţi
apariţia numai de dezvăluie
celorlalte. A. se ordin anatomia
creează ca asociativ, mentală cu
urmare a ci şi mai multă
contiguităţii lor motivaţion lipsă de
in timp, avand al, semantic menajament
importanţă şi decat ar
vivacitatea (sau) dori-o".
impresiilor şi implicativ. Această
repetarea trăirii Pedagogia constatare a
lor simultane. in contempor incantat pe
evocare poate interveni ană psihiatri (C.
şi subliniază H. Kent şi
A.J.
Rosanov) şi asociaţiei ca asociaţie
pe fenomen central i. Timp
psihanalişti şi fundamental indelung
(C.G. Jung) in formarea şi at s-a
să manifestarea incercat
intocmească proceselor a se
liste de psihice. A fost explica
cuvinte semnalat fenomenel
susceptibile fenomenul e psihice
să sondeze asociaţiei incă prin legile
problemele de la Aristotel, asocierii
psihologice care a iniţiat şi (behaviori
ale clasifi- smul,
pacienţilor şi A Watson Y.,
să le rezolve carea Spence K.,
complexele. legăturil B.
Metoda este or dintre Skinner,
intrebuinţată in procese: ceea ce
criminalistică (se a) contiguitate; reduce
notează timpul b) posibilităţi
de reacţie, asemăna le de
semnele re şi c) explicare
emoţionale, contrast. ştiinţifică.
presiunea Aso Cercetările
sangvină şi ciaţionis au dovedit
reacţiile mul că acestea
electrodermale). consider au o sferă
Subiectul este ă că orice foarte
obligat să proces redusă de
răspundă imediat sau variabilitat
la cuvinte-stimul formaţiu e, mai ales
cu primul cuvant ne in faptele
care-i vine in psihică elementare
minte (localizate superioară de
inconştient). este memorie
Metoda poate fi rezultatu şi
utilizată pentru l unui deprinderi.
studiul lanţ sau Asociaţion
limbajului compoziţii ismul a
copiilor (proba asociativ fost
Kent Ressanofl) e. in contrazis
sau al adulţilor epoca şi depăşit
pentru modernă prin
determinări , W. gestaltism,
tipologice (A. Wund şi operaţiona
Iva-nov E. lism, psihologia
Smolenski, P. Thorndik cibernetică
Popescu e s-au şi
Neveanu). sprijinit sistematic
Asociaţionism in ă, psihologia
= curent lucrurile conduitei,
psihologic ce lor pe etc.
constă in ideea Asomatog
relaxarea nozie =
tulburare a funcţională a capacităţii
percepţiei care se de
schemei aseamănă cu lucru; stare
corporale paraplegia de
(somatognozie (paralizia oboseală
), caracterizată membrelor permanentă
prin ignorarea inferioare), dar pe
sau nerecunoaşterea de care se care simpla
unuia sau mai deosebeşte odihnă nu o
multor profund, in poate
segmente ale sensul că nu i reduce. Este
corpului. se cunoaşte insoţită de
Aspiraţie = cauza anorexie,
năzuinţă, organică. insomnii,
motivaţional; Se nevralgii,
ansamblu de insoţeşte vertijuri şi
tendinţe care il intotdeaun labilitate
propulsează pe a de vegetativă.
om către un abazie Din punct de
ideal, către (sau vedere psihic
realizarea isterie), este
capacităţilor care se insoţită de
sale. Nivelul manifestă hipomnezii,
de aspiraţie prin lentoare
depinde atat convulsii intelectuala,
de factorul tumultoase dispersarea
individual, cat , şi
şi de factorii spasticitate instabilitatea
sociali; nivelul , pierderea atenţiei. Este
de aspiraţie limbajului punctul de
necesită o vorbit. pornire in
anumită Este o diverse
cunoaştere de isterie maladii
sine, a valorii anxioasă şi mintale.
proprii, a traumatică Poate fi
aptitudinilor şi . consecinţa
limitelor personale. Astenie = unei infecţii
Idealul stare (hepatită
trebuie să fie rezultată virală,
in raport cu din encefalopatii
vocaţia şi deficitul , a unor
posibilităţile forţelor disfuncţii
personale vitale, endocrine
pentru a nu caracteriza sau
avea deziluzii. tă prin insuficienţă
Astazie iritabilitate suprarenală).
(Abazie) = şi Astenofobie
imposibilitatea hipersensi = teamă
de a se bilitate, cat intensivă şi
menţine in şi prin parţial
poziţie fatigabilita lucidă trăită
verticală. Este te sporită dureros; cu
vorba de o şi reducţie toate că persoana
tulburare mărturiseşte
deschis plăcerilor. ataxia
inutilitatea Ataşament = statică -
anxietăţii sale, afecţiune, pierderea
este in acelaşi simpatie durabilă coordonării
timp dominată faţă de musculare
de ea. cineva sau de in
Astenofobia ceva. ortostatism
generează o Atavism = şi uneori in
stare de tensiune potenţial ereditar poziţie
puternică, al unei speţe sau şezand.
insoţită de rase; apariţia la Ataxia este
disconfort; de un individ a unor provocată
obicei este caracteristici de leziunile
insoţită de un ereditare, pe care unor căi
cortegiu de părinţii şi bunicii nervoase
manifestări nu le-au posedat, sau a
neurovegetative: dar care se centrelor
transpiraţii, presupune a fi din S.N.C,
tahicardie, aparţinut unor care
asialie, sealoree strămoşi mai coordonează
etc. Apare in indepărtaţi; ele mişcările
depresie, schizonemie, sunt fără (cerebel,
etc. importanţă lob frontal).
Astereognozie biologică pentru Ataxofemi
= formă de indivizii actuali. e=
agnozie tactilă Ataxie = (gr. a - afectarea
constand din fără, taxis = comunicării
incapacitatea de ordine); fără verbale,
a recunoaşte ordine; tulburare datorită
obiectele, a coordonării unei
formele şi mişcărilor tulburări de
calităţile de voluntare coordonare
factură ale prezintă a aparatului
suprafeţelor. importanţă două fonator,
Astigmatism = forme; a) conducand
defecţiune a motorie şi b) la o
vederii datorită statică; a) ata-xia distorsionar
discordanţei in motorie este e a
construcţia şi caracterizat sunetelor şi
coeficienţii de ă prin incapacitate cuvintelor.
reflecţie ai de Ateliere
globilor oculari, a coordona terapeutice
curburile fiind mişcările = formă
net diferite in membrelor activă a
planurile inferioare terapiei de
perpendiculare sau readaptare
intre ele. Se superioare, ce se
42 mersul devenind realizează
Ataraxie = stare nesigur, in cadrul
de calm, greoi, cu unităţii
impăcare şi oscilări in (medicale,
seninătate toate educative)
sufletească; direcţiile; b) care
moderaţie in satisfacerea tratează
bolnavul in dinamogen şi stării de veghe.
perioada selectiv in Ca
acută a activitatea dovadă: dacă
tulburării. cognitivă, aceste căi
Atelierele afectivă; este in colaterale sunt
terapeutice ajutorul secţionate se
oferă activităţii de instalează
posibilitatea cunoaştere dar somnolenţa.
continuării nu se confundă Tot colateralele
tratamentul ce ea. Atenţia activează şi
ui de A substanţa
intreţinere corectează prin ochelari cu reticulară
a lentile restant, oferind talamică care
potenţialulu modalităţi de reinserţie stimulează in
i de cilindrice. socio-afectivă mod
muncă ulterioară. selectiv
Atenţie = proces este pusă in scoarţa
de orientare relaţie cu cerebrală.
selectivă şi dominanta Apare
concentrare corticală (A. astfel
focalizată a Uhtomshi). La reflexul
proceselor actul de atenţie necondiţion
psihocomportam participă toate at de orien
entale in vederea componentele tare -
unei optime şi vegetative, investigare,
facile reflectări, hormonale şi care se
sau a unei motorii, in exprimă in
intervenţii declanşarea şi explorarea
eficiente. in menţinerea mediului.
acest proces are reflexelor de Acest
loc ierarhizarea orientare. Atenţia reflex de
tendinţelor: este rezultatul termină o
unele sunt unui proces de activare
promovate, iar activitate neurofuncţională continuă şi
altele reţinute, cu speci
inhibate, cele mai multe fică a
concurente sunt componente: diverselor
excluse. Atenţia - influx nervos arii ale
inseamnă proces specific acelei contextului,
bipolar: pe de o senzaţii; exprimandu
parte - şi alt influx -se in starea
intensificarea şi colateral care de atenţie.
focalizarea, pe ajunge la A.
de alta, substanţă inseamnă
distragere şi reticulară din mobilizare,
deconcentrare. mezencefal, o activare,
Atenţia nu activează şi energizare
dispune de aceasta trimite şi
informaţii, nu impulsuri organizare,
conferă semnificaţii, spre scoarţă căci scoarţa
dar este determinandu-i o cerebrală va
implicată ca activare focaliza
factor difuză specifică atenţia, in
special prin tonificare pentru (internă sau
ariile frontale ceva; are loc externă) sau
direct paralel, voluntară (internă
implicate in concomitent, sau externă). •
apariţia centrele inhibarea altor Externă:
nervoşi stimuli, realizand intensitatea,
dominanţi şi fenomenul de noutatea, apariţia
in reglarea filtraj senzorial şi sau dispariţia
energiei. de selecţie care bruscă a unor
Focarul se realizează stimuli,
dominant chiar de la complexitatea lor.
determină nivelul • Internă: interesul,
prin inducţie receptorilor şi a fenomene
negativă, substanţei afective. Atenţia
inhibiţie in reticulare. Ceea involuntară apare
jur şi astfel ce intră in sub influenţa
se creează campul acestor factori
zona cu focalizării este interni şi externi
excitabilitate clar şi bine reflectat, şi este avantajoasă
optimă care cea ce pentru că
corespunde corespunde zonei mecanismele
obiectului periferice este neurofiziologice
(activităţii) mai vag asigură eficienţa
din centrul recepţionat şi pentru o activitate
atenţiei. Cu interpretat. Aici fără
cat aceasta intervin să apară
corespunde mecanismele oboseala.
şi verbale prin Atenţia
trebuinţelor intermediul voluntară şi
şi generează lobilor frontali. autoreglată
trăiri afective Deci, fenomenul conştient
pozitive, de atenţie este
aceste stări presupune reglări superioară
motivaţionalafective şi autoreglări de atat prin
vor nivele diferite. mecanismel
genera, Perfecţionarea e de
orienta şi atenţiei inseamnă producere
regla atenţia, elaborarea, fixarea cat şi
o vor şi efectele ei.
menţine cu generalizarea Rol
uşurinţă timp mecanismelor de important au
indelungat. activare, mecanismele
De reţinut, că selectare, verbale şi
in formele orientare, lobii
mai complexe de concentrare, ceea frontali.
atenţie, intervine ce duce la o Deci
voinţa şi deci atenţie uşor de orientarea
formaţiunile instalat şi intenţionată
reticu-lare eficientă. in intensifică
subcorticale sunt funcţie de natura activităţile
reglate cortical şi reglajului, atenţia psihice cat şi
paralel cu poate fi inhibă pe
orientare şi involuntară cele
colaterale, şi este funcţia lipsă de
inlăturand unei afectivitate
excitanţii dominante sau foarte
perturbatori (punct de slabă
şi menţine optimă raportare
concentrată excitabilitate); • afectivă cu cei
pe durată stabilitate din jur. De la
necesară caracteristică hipotimie, pe
acelei temporară a măsură ce se
activităţi. Ea concentrării şi a agravează boala,
se menţine modului de se poate ajunge
cu consum organizare; • la atimie.
energetic şi distributivitatea Atitudine =
nu pentru sau ţinută sau poziţie
mult timp. plurifocalizarea a corpului ţinută
Prin a., funcţionarea faţă de un
repetarea ei ei in diferite eveniment sau
se creează un direcţii, o aspect al
grad de concomitentă de realităţii; fel de a
automatizare mai multe fi, de a se
al ei, dominante comporta; a lua
transformand- (Uhtomski); • atitudine a-şi
o intrun comu-tativitatea arăta cu fermitate
sistem de (flexibilitatea, părerea. Din
deprinderi şi mobilitatea), este punct de vedere
se numeşte capacitatea de psihologic,
atenţie restructurare atitudinea este o
postvoluntară rapidă; cam 1/6 modalitate de
care nu dintr-o secundă reportare la o
necesită este permisă, căci clasă generală de
incordare peste acest prag obiecte sau
obositoare. se manifestă inerţia fenomene prin
Cele trei atenţiei, ceea care subiectul se
forme se ce poate fi orientează
imbină şi se contraindicat in selectiv şi se
complementarizează. anumite profesii. autoreglează
insuşirile Atestat = act preferenţial. A.
structurale prin care se este un vector
ale atenţiei atestă ceva; major al
variabil certificat sau personalităţii şi
dezvoltate şi diplomă de include motivaţii,
deci diferenţiate studii; a atesta; scopuri şi
sunt: • a face dovadă, a preocupări
volumul - dovedi, a corespunzătoare
segmentele confirma pe Componenta
informaţionale cineva intr-un executivă
concomitent grad superior in presupune un
relevate; • invăţămant sau mod de
concentrarea, in cercetare. autoreglare ce are
contrară 44 la bază eforturi
distragerii; se Atimie = voluntare
realizează in indiferentism susţinute. Omul,
diverse grade afectiv; glacialitatea ca valoare
afectivă;
supremă impune perceptive ordonate pe
categoria (cu efecte de scale. (Vezi
atitudinilor: • faţă selectivitate Anexa A - Fig.
de oameni explicate prin 10 )
(inţelegere, motivaţie şi Atom social
asistenţă); • modele (sociogramă) =
faţă de sine perceptive). reţeaua de relaţii
(cultivarea) Atitudinea de atracţie -
propriei este un respingere -
individualit concept cheie indiferenţă ale
ăţi fără a se in inţelegerea unui individ cu
ajunge la caracterului, cei din jur.
narcisism, avand o Reprezentarea
nici la umilinţă, funcţie grafică a
modestia evaluativă ansamblului
fiind mai ales prin unui grup
corelată cu conţinutul lor minuscul se
demnitatea; emoţional cat numeşte sociogramă.
• atitudinea şi prin acţiunile Atonie =
faţă de corespunzăto diminuare a
cunoaştere are. tensiunii normale,
a ştiinţifică Componenta fiziologice,
şi mai ales a-fectivă este pe care prezintă
cele bazată pe un unele organe
profesional proces cognitiv, contractile, in
e (vocaţia fiind un stare de repaus.
= suma antecedent Neurologic,
aptitudinilo preparatoriu apare in cazul
r al cand leziunea se
profesional comportamentul află la nivelul
e asociate ui. Şi cu cat neuronului
cu atitudini „Eul" este mai motor periferic
corespunză puternic, cu atat (prezentă in
toare). Atitudinea, atitudinile sunt poliomielită acută)
fiind o mai sau in
latură independente şi rădăcinile
component mai deschise, posterioare
ă a caracterului mai suple; cu cat senzitive sau
relativ este mai slab, cu mixte (senzitivomotorii);
constantă, atat atitudinile apare
are o sunt mai rigide. in polinefrite.
structură Atitudinile sunt Are loc şi o
orientativreglatorie, marcate bipolar scădere a
executand (negative sau tonusului afectiv
o funcţie pozitive; bazai (in
direcţional favorabile sau depresii şi
ă şi nefavorabile), anxietate).
evaluativă avand o anumită Atrofia
a personalităţi intensitate (de la cerebrală =
Pot fi ură la dragoste, diminuarea
clasificate: • de la indiferenţă unilaterală sau
atitudini intelectuale la pasiune), ceea ambilaterală a
şi • ce face să fie emisferelor
cerebrale, ca
urmare a efectuarea limbajului fără
distribuţiei şi unei nici o paralizie,
reducţiei investigaţi mişcarea
substanţei i buzelor şi a
cerebroneuronal radiologic limbii fiind
e, printr-un e (P.E.G), normale, ca şi
proces de care are o audiţia.
scleroză. mare Diagnosticul se
Termenul are un valoare de pune cu
conţinut obiectiviz precizie in jur
anatomopatologi are a de 5 ani, căci
c, ca urmare a atrofiei manifestarea
existenţei unor cerebrale. inteligenţei la
leziuni de Se aceşti copii
diverse tipuri la manifestă prezintă un
nivel celular. o contrast impresionant
A.c. este un simptomat faţă de
proces ologie absenţa
dobandit, confuzion limbajului.
deci al Diagnosticul
exclude delirantă, diferenţial al
hipoplaziile sub forma audimutităţii
şi unor (afazie
aplaziile episoade congenitală de
cerebrale. tranzitorii. expresie) se
Clinic, Audienţă pune faţă de
simptomat = surditate
ologia, ansamblu verbală (afazie
deşi persoanelo congenitală de
diversă r care recepţie, sau
semiologic, recepţione agnozia
in ază auditivă, caracterizată
mod sigur mesajele printr-o
se difuzate audiţie aparent
caracterize (auditori şi normală, căci
ază in spectatori) copilul aude in
două şi loc de cuvinte,
planuri cititorului sunete sau
principale: de cărţi. A. zgomote
neurologic este in confuze. in
şi psihic. funcţie de audimutitate,
Deficitul canalele de chiar dacă
psihic se comunicare, copilul
constată informaţionale progresează
prin , conţinutul oarecum in
A comunicaţiei, comunicarea
fondul afectiv, lui expresivă,
involuţie
intelectual motivaţia şi are un limbaj
interesul, agramat, cu
ă şi
varsta, nivelul mari greşeli de
afectivă;
certitudinea cultural al articulare, ceea
diagnostic auditorului. ce nu-i permite
Audimutitate să ia parte la
ă necesită
= absenţa
viaţa socială, este audiograme
depinzand de congenital se inscriu
familie şi la ă (fără grafice ale
varsta adultă. tulburări curbelor
Reeducarea de auz, inregistrate
este foarte defecte ca rezultat al
dificilă, psihice pragurilor
etiologia sau absolute şi
obscură, iar anomalii relative luate
cazurile sunt ale la diverse
destul de rare. organelor niveluri de
Absenţa fonatorii), intensitate,
completă a are dar mai ales
limbajului la evoluţie la nivelul
copiii intre 3-5 favorabilă minimei
ani, ne face să in cursul intensităţi
ne gandim şi terapiei perceptibile.
la o psihoză logopedic Explorarea
(mutism e, fiind funcţiei auditive
psihogen sau posibile se realizează
electiv). unele prin depistare cu
Diagnosticul sincinezii metode
se pune intre şi o apraxie subiective,
surdimu-titate, ideomotor obiective, de
audimutitate şi ie. audiţie tonală
mutitate Audiometru supraliminară şi
autistică, fapt = dispozitiv vocală. •
care ne obligă pentru măsurarea Audiometria şi
să indrumăm comportame acumetria sunt
copilul ntelor metode
către proceselor subiective
neuropsih auditive; cunoscute de
iatria generator de oricare otolog,
infantilă sunete, utilizate la copiii
sau la amplificator, mai mari şi la
otologi, atenuator, adulţi. •
fiind conductor Audiometria
posibilă şi aerian sau tonală supraliminară
prezenţa telefonic, prin care se
in diferite microfon şi determină sediul
grade de sistem de leziunilor in
encefalop inregistrare cazul
atii (cu butoane) hipoacuziilor
lezionale. a răspunsului cohleare,
Audimutit subiectului cuprinde
atea la stimulii recruitmentul sau
sinonim auditivi. fenomenul de
cu afazia Sunt 3 tipuri intărire a
congenita după senzaţiei
lă de destinaţie şi intensităţii
evoluţie construcţie: auditive. Prin
sau alalie tonal, verbal recruitment
ideopatică; şi verbotonal. inţelegem o
Pe
perturbare intre • Audiometria antecedente
intensitatea vocală (după familiale
senzaţiei auditive principiile incărcate:
şi intensitatea fonetice) cu surditate
fizică a ajutorul testului familială,
stimulului acustic de inteligibilitate, incompabil
care a se poate executa itate sangvină,
provocat mai bine la varsta infecţii
senzaţia. Orice şcolară a virale in
modificare a copilului cand timpul
relaţiei dintre semnele fonetice gradităţii,
intensitatea fizică sunt bine ingerarea
a stimulului cunoscute. Aceste anumitor
sonor şi teste droguri de
caracteristicile audiometrice către gravidă,
psiho-senzoriale vocale se pot malformaţi
ale senzaţiei, practica la cască i
constituie sau in auriculare,
o camp liber: prematurii,
manifestare s-au ca şi cei cu
patologică, o constituit meningită,
dis- liste de cate o infecţie
46 10 cuvinte virală,
torsiune a bisilabice, renală in
senzaţiei. verbe care antecedent
Audiometria se e sau
tonală la copii se utilizează endocrină
realizează prin in (hi-pofiză,
proba Peep- audiometri tiroidă);
Show a lui Dix a vocală toţi aceşti
şi Hollpike pentru copii
(1947) care se copoii intre trebuie
poate aplica de 2 şi 9 ani. supraveghe
la varsta de 3 ani Se numără aţi de
12 ani şi cuvintele serviciile
jumătate, după auzite de
felul cum se greşit şi pediatrie. •
comportă copilul procentul Audiometri
şi după nivelul se dă după a obiectivă
său mental. numărul de cuprinde
Rezultatul corect cuvinte următoarele
al acestui corect metode
examen este de auzite. pentru
80% la 3 ani şi Pentru determinar
de 90% la 4-5 măsurarea ea gradului
ani. După 6 ani justă a audibilităţii
copilul este in audiţiei :
stare să fie supus sunt electroder
la un examen necesare mografia;
audio-metric minimum electroence
clasic: tonal, 100 de falografia;
liminar, cuvinte. electrococl
supraliminar şi Copiii cu eogra-fia;
vocal.
impedanso calea transtimpanică. e prin
metria. Aura = semn fotografie
Prin aceste premonitoriu ce re. Este
metode se precede apariţia numit şi
depistează unor simptome aura vitală
surditatea la definite. Este in - pusă in
sugar, copil mic, fond o evidenţă
la simulanţi in manifestare de S.
domeniul focală, de scurtă Kirlian,
medico-legal şi durată, de obicei care
la adulţi cu identică la consideră
leziuni ale acelaşi bolnav că dimensiunile
sistemului (isterie, aurei ar fi
nervos central epilepsie, proporţio
care nu pot migrenă etc), nale cu
coopera la reprezentată capacitate
examenul lor clinic prin a vitală.
auditiv prin simptome Autism =
metode de ordin sindrom
subiective. motor, constand
Obişnuit senzitivsenzorial, in replierea
se explorează vegetative totală
trei intensităţi: sau asupra
30, 60, 90 dB psihice, ce propriei
(decibeli). pot avea lumi
Traseele uneori o lăuntrice;
obţinute sub semnificaţ mod de
formă de unde: • ie gandire
unda I arată localizato necritică,
activitatea are a centrată
nervului auditiv; focarului. pe
• unda II arată A poate fi subiectivit
activitatea utilizată ate, rupt
nucleului pentru a de
cohlear; • unda adapta realitate,
III, a olivei măsuri de dominat
superioare; şi • preintamp de
undele IV şi V, inarea fantezie şi
activitatea crizei. reverii. A.
tuberculilor Aura cunoaşte
quadrigemeni. umană = diverse
Avantajele fenomen grade de
metodei constau cu cauză dezvoltare
in executarea neelucidată intre normal
examenului şi deplin, şi
intr-un laborator constand patologic
de in şi apare
neurofiziologie; emanaţii sub două
fără nici o bioelectric forme
anestezie e dispuse distincte:
prealabilă, la in jurul a) agitat,
orice varstă, corpului subiectul
nefiind utilizată uman incercand
evidenţiat
pe plan iar aceasta duce r, aptitudinilor
imaginar la eşuarea şi
experienţe absolută a atitudinilor
care-1 sentimentului , a
terorizeaz relaţiilor trăsăturilor
ă sau duc interumane de
la extaz; b) , făcand personalita
calm, din autist te şi a
tip contemplativ, „un prăbuşit" gradului de
in care subiectul in dezvoltare.
se complace propria Acest act
idilic prin fiinţă şi in se
iluzionare sau neantul realizează
consolare. său. Există prin
Autiştii sunt mai multe comparaţie
cazurile de introversiune variante: • cu ceilalţi
accentuată; oricat a. infantil oameni şi
de bizare ar fi Kanner, • suscită
trăirile a. infantil evaluarea
subiectului, ele precoce, • produselor
nu intră in a. primar, • muncii
conflict direct cu psihopatie proprii, a
realitatea, autistică sensului
datorită lipsei de Asperger comportam
continuitate (sinonim entelor
logică a autismului. cu A. sociale şi a
Jung şi Kanner), • particularităţilor
Maslow il a. individuale
consideră doar un convulsiv, .
fenomen etc. in Autocatar
compensatoriu, acest ultim sis =
ce se desfăşoară caz, reuşita (catharsis
in diverse grade tratamentul -
intre normal şi ui crizelor purificare);
patologic. epileptice mod de
intreaga viaţă atrage după exprimare
psihică a subiectului sine dispariţia individuală
este autismului prin scris,
polarizată asupra şi muzică,
propriilor lui compensar desen etc,
dorinţe, angoase, ea progresivă utilizat
producţiei ale a uneori in
imaginaţiei sau fenomenel scop
delirului. Relaţia or de terapeutic,
intre lumea reală intarziere permiţand
şi lumea proprie psihică. subiectului
este imposibilă, Autoaprec să-şi cunoască
impenetrabilă, iere = şi stăpanească
incomprehensivă. cunoaştere mai bine
P. Janet consideră a calităţilor emoţiile.
autismul ca fiind şi Autocentric =
pierderea defectelor subiect care işi
simţului realului, proprii, a concentrează
capacităţilo gandurile,
sentimentele, prin eliminarea aprecierii
acţiunile asupra erorilor de obiective" iar U.
propriei conduită Şchiopu,
persoane, mai determinand Garboveanu şi
ales in restructurări P. Mureşanu
adolescenţă, are profunde ale propun testul
loc o schimbare personalităţii. „celor trei
a sensului Autocuno profile", omul
orientării aştere = concret, omul
autocentrice a cunoaştere ideal şi al
copilului. a de sine 49
Autocontrol = prin sine propriei
operaţie fiind insă persoane,
complementară impregnată metoda
comenzii, prin de subiectivism. autentică de
care se Nu este cunoaştere a
supraveghează, vorba de psihismului.
pe baza dedublare Autodepăşire =
retroaferentaţiei a responsabila
şi aferentaţii-lor conştiinţei, atitudine faţă de
suplimentare, ci de un propria evoluţie
propriile reacţii demers prin activitate;
şi stadial, pe principiu de
comportamente, care-1 bază, lege
determinand realizează fundamentală a
ponderea, individul in personalităţii;
accelerarea sau direcţia constă in
suspendarea lor, cunoaşterii proiectarea şi
in conformitate de sine, efectuarea unor
cu cerinţele demers util acţiuni ce
programului, situaţiei atat pentru depăşesc de
(P. autoeducaţ fiecare dată
Popescu ie şi posibilităţile de
Neveanu). A. stabilirea moment ale
apare ca o nivelelor subiectului,
stăpanire de de aspiraţie sporindu-le
sine. individuală progresiv. A.
Autocritică = cat şi implică un nivel
analiză a pentru superior şi
propriei conduite psihodiagn pozitiv de
şi oză. A. aspiraţii.
recunoaşterea presupune Autoeduc
erorilor, a actelor autoobservaţie, aţia =
de incălcare a autoapreci proces de
normelor morale, ere, critică formare a
cat şi dezvăluirea şi autovalorizare, propriei
lipsurilor din deci personalit
propria activitate. raportare şi ăţi şi
A. este utilă in evaluare conduite,
măsura in care calitativă. conform
este realistă şi Pentru evitarea unor
orientată subiectivităţii, modele şi
autoeducativ, Zapan propune cerinţe pe
„ metoda baza unor
eforturi Subiectul are are.
personale. convingerea că Automatis
Cel in in creierul său mele conservă
cauză este pătrund ganduri şi
in acelaşi străine, că repetă
timp gandirea ii este ceea ce a
obiect şi manevrată, că fost
subiect al actele ii sunt achiziţionat,
educaţiei. comentate şi dar
Automati comandate din valoarea
sm afară. Uneori lor
mental = apare şi adaptativă
termen fenomenul de depinde
psihopatologic, ecou al gandirii strict de
stare de (ecolalia), cu caracter modul
tulburare adiţional, cum sunt
a constatator sau integrate
conştiinţei comenta-tiv. Se in
, in care intalneşte in conduita
subiectul elementele inteligentă
are schizoide, in . Este ceea
impresia stări ce I. P.
pierderii confuzionale sau Pavlov
stăpanirii toxice. numea
propriilor Automatizarea stereotip
procese şi acţiunilor dinamic,
insuşiri psihomotorii iar
psihice, = proces de cibernetic
care sunt transformare a „o
ieşite de prin interiorizare matrice
sub şi exersare funcţional
controlul repetitivă, in ă". In
propriei baza stereotipiilor automatis
voinţe. dinamice m nu
Automati şi a trebuie să
sm mintal fenomenel se
= proces or de feedback, absolutizeze
autonom a nici
caracteriz acţiunilor rigiditatea
at prin conştient - şi nici
halucinaţii voluntare, desprinder
prihosenzoriale in acţiuni ea de
simple, autorizate controlul
automatism de conştiinţă. conştient.
motor şi ideoverbal, Automatiz Reglajul
dedublarea area conştient
mecanică a decurge nu este
gandirii şi din exerciţiu, suspendat,
anticipare care ci
ideativă, presupune restructura
intenţii condiţiona t,
abstracte, re reflexă reducandu
stranietatea sau -se la
gandirii. stereotipiz
supravegh posibilitatea este
erea unui sistem de o putere
generală a a se echilibra recunoscut
activităţii, in raport cu un ă, acceptată
şi cu cat o program care şi in
activitate poate fi stabil consens cu
este mai (fix) sau apt de cei cărora
complexă, reorganizări se adresează.
cu atat ea (sinonim cu Autoritatea
necesită auto-conducere). educativă
mai multe Condiţia se obţine
acţiuni principală este prin:
automatiz conexiunea exemplul
ate. inversă (feedback pozitiv,
Autonom pozitiv comportare
ie = care sau negativ) şi şi pregătire
se relaţia de profesional
conduce complementarita ă, exigenţă
după legi te dintre funcţia şi spirit de
proprii, de comandă şi răspundere
independe control. Orice in opera
nt; in sistem biologic educativă.
psihologia (organismele vii) Autoritate
contemporană este un educativă
are un sens sistem cu = calitate,
apropiat de cel autoreglaj, constand
al ceea ce din
autodeterminăr condiţione ascendentu
ii prin ază l faţă de
autoreglaj permanent copil, posibilitatea
conştient. a lui dominării
Autopuniţie = adaptabilitate, acestuia
tulburare gravă intreaga prin
a instinctului activitate capacitatea
de conservare: psihocomportamentală de a se
pedepsire a poate fi impune şi
propriei interpretată de a obţine
persoane prin ca un din partea
diferite sistem lui
mijloace autoreglabi recunoaşte
(privarea de l, la toate rea rolului
satisfacţii, nivelurile. educativ
nesatisfacerea Autoritate (al
unor trebuinţe), = impunere părintelui,
pană la a unei educatorul
flagelare, automutilare, influenţe ui). Se
suicid. Este de către un obţine prin
prezentă in subiect sau exemplu
patologia o instituţie personal
psihică asupra pozitiv,
(depresie, altora, cu comportare
melancolie, scopul de adecvată
schizofrenie). a-i face să misiunii
Autoreglaj = se conformeze; educative,
bună autosugestia echilibrarea
pregătire conştientă este vieţii
profesional un proces de personale
ă şi educare a şi a sporirii
pedagogică imaginaţiei, eficienţei
, exigenţă realizat in activităţii.
şi spirit de anumite condiţii, Este
răspundere cu participare ilustrativ
, dăruire de volitivă, in antrenamentul
sine şi dragoste scopul autogen.
faţă de cei imbunătăţirii Autotelic
educaţi. unor stări de = (autos -
Autoscopie = disconfort sine,
perceperea de psihofiziologic. insuşi,
către subiect, ca Şi aici poate fi telios -
intr-o oglindă, a vorba de o scop); ceea
imaginii propriului incărcătură ce are scop
său corp, emoţională (ca şi in sine;
proiectată in in sugestie), dar ceea ce işi
afara lui, in şi de convingerea este sieşi
spaţiul suscitată de scop,
perceptual. adjuvanţi purtand in
Autosugestie = (autoritatea sine
proprietate exterioară a propria
general umană specialistului). finalitate
şi formă Exemplu poate fi imanentă.
particulară de activitatea yoga - Jocul copilului
sugestie, constand care poate
in auto demonstrează o fi apreciat
influenţarea performanţă a o astfel de
propriului psihism autoreglajului activitate,
şi (sau) a mintal in sfera ca o
stării proceselor vitale. pregătire
fiziologice, pe A. este o metodă pentru
baza unei idei de psiho-terapie viaţă. In
sau imagini in sensul creşterii sens
mintale şi a rezistenţei restrans
unor mecanisme increderii in sine, defineşte o
inconştiente de in bine. Se tendinţă
„apărare" şi de urmăreşte sau un
„intărire a relaxarea profil al
Eului. Poate fi şi emoţională cărui
o autosugestie , distragerea specific
spontană, dar de la este dat de
spre deosebire simptomele predomina
de aceasta şi de maladiei, nţa in
cea provocata incurajarea ansamblul
(prin) persuasiune somnului, de scopuri
din afară, evitarea personale a
de către o abuzului de mecanismelor
persoană medicamen de autoapărare,
autorizată sau te. Se autoprotecţie şi
prin hipnoză), urmăreşte autodezvoltare.
Autotopoagnoz
ie = tulburare ca undă sensul că
de percepţie şi elastică. A. sunetele joase le
integrare, care este strans estompează sau
face imposibilă legat de acoperă pe cele
localizarea unui activitatea inalte, dar relaţia
segment al intelectului: inversă nu este
corpului. Este o auzul verbal posibilă.
agnozie de constituie Senzaţiile
schemă, uneori baza aferentă auditive
asociată cu a limbajului. indeplinesc un
sentimentul Teoria rol important in
„pierderii" unui rezonanţei perceperea şi
segment sau (cea mai măsurarea
altul. importantă dintre timpului, iar in
Autozom = teoriile audiţiei), orientarea
cromozom arată că senzaţiile spaţială rolul lor
somatic sau şi percepţiile este mai redus.
nesexual. auditive sunt Cel mai bine se
Auz = funcţia eminamente diferenţiază
perceperii succesive şi sunetele din
stimulilor prezintă calităţi direcţii laterale,
acustici prin de intensitate, iar cel mai slab
intermediul inălţime şi cele
urechii. timbru, corespunzător provenite
51 caracteristicilor din spatele
Vibraţiile undelor acustice, subiectulu
mecanice care se respectiv de i Pe
propagă prin amplitudine, frontul
mediul gazos, frecvenţă şi auzului
solid sau lichid - formă. Pragurile fizic fundamental
care constituie diferenţiale se se
sursa de determină diferenţiaz
informaţii, distinct pentru ă auzul
complexă pentru tărie şi pentru muzical şi
om; este o inălţime, căci verbal, ca
modalitate de asupra perceperii modalităţi
prim ordin sunetelor influenţează perceptive
pentru a putea interacţiunea , specifice,
comunica. dintre intensitatea dobandite.
Percepţiile şi inălţimea Auz
vibratorii sunetelor. absolut =
cuprinse Adaptarea pozitivă aptitudine
intre 16- şi senzorială
20.000 sensibilizarea ce constă
hz., este dependentă in
frecvenţă, de semnificaţia identificar
suferă sunetelor (mai ea şi
comprimă ales a celor reproduce
ri şi dilatări verbale). rea unui
succesive Fenomenul sunet, fără
ale mascării (ecranării), a fi
particulelo se raportat la
r mediului, constantă in alte
sunete cu
valori descifrare, semantice.
cunoscute reproducere Tulburarea a. v.
. Este o -producere a constă in lipsa
insuşire sunetelor cu maturizării
de mare valoare muzicală. acestei
utilitate Are ca variabilă particularităţi
pentru centrală care face
activitatea inălţimea sau aproape
muzicală. tonalitatea, de imposibilă
Cand un aici insemnătatea exersarea laturii
sunet este auzului relativ şi expresive a
recunoscut mai ales absolut limbajului oral.
prin (in limbaj curent Această
raportare la „ureche deficienţă
altele, emise muzicală"). explică in mare
de un Auz verbal parte
instrument (fonetic) = vocabularul
sau fixate submodalitate a sărac,
bine in percepţiei exprimarea
memorie, auditive adecvată greoaie,
intervine recepţiei şi dificultăţile de
auzul relativ. pronunţiei evocare a
Auz intern limbajului. in cuvintelor, cat şi
= un fel de structura auzului fluxul verbal
reprezentări verbal neadecvat, iar la
auditive fundamental, hipoacuziei
dezvoltate auzul fone-matic alterarea vocii ca
procesual, pe mediază intensi-
un fond diferenţierea şi
A
mental, identifică
tate şi
asemenea fonemele. Auzul
muzical
percepţiilor fonematic, ca
itate.
in campul particularitate a
Cercetă
stimulărilor auzului uman, se
rile
nemijlocite. dezvoltă
ştiinţific
Este o procesual pe un
e
activitate fond mental,
anatom
structurată. asemenea
opatologi
Auz muzical oricărei percepţii
ce fac
= şi este o
distincţi
modalitatea activitate
e etimologică
de percepţie structurală,
şi
auditivă adecvată
de
elaborată recepţiei şi pronunţiei
conţinut
cultural pe limbajului. in
intre
baza auzului structura percepţiei
noţiune
fizic, in şi recepţiei,
a de
conformitate fundamental este
„deficit
cu codul şi auzul fonematic
de auz
valorile ce mediază
fonemat
muzicale; diferenţierea şi
ic" şi
sistem de identificarea
„deficit
recepţie, fonemelor ca
auditiv
ascultare, elemente
frust" t, cu Mai uşor se
(Dublin simptomat identifică
1951 şi ologie de vocalele decat
Gerard tip afazic. consoanele şi
1952), Aceste intre consoane,
ignorat caracteristi existand
ca atare, ci conferă diferenţieri
cu o o (mai uşor
persiste individuali labialele,
nţă tate aparte bilabialele,
indelun acestor mai greu
gată, categorii oclusivele,
numit şi de ficati-vele,
„hipoac logopaţi, vibranta „r"
uzie avand mai etc). Cuvintele
nucleară". multe se aud şi se
Este asemănări receptează in
vorba cu funcţie de
de un audiomutit intensitatea şi
deficit atea, decat claritatea
auditiv cu pronunţiei
special, hipoacuzia care
care pro-priu-zisă, presupune
constă prin reducerea
in deficit neinţelegerea zgomotului de
de sinteză limbajului; fond şi păstrarea
auditivă scurtă memorie unei
superioară, pentru cuvinte, redundanţe
foarte des incapacitatea moderate.
intalnită in evocării lor, Cercetătorii au
dislalia cat şi de constat că in
receptiv - receptare a auzul verbal
senzorială, evocării lor şi intervine şi
de natură de receptare a ideomotricitat
centrală cuvintelor şi ea
(sau de propoziţiilor. corespunzătoa
evoluţie). Auz verbal = re a aparatului
Studiile modalitate de vorbirii,
anatomopatolog percepere (coardele
ice auditivă vocale şi
medicale adecvată celelalte
indică şi recepţiei şi componente).
termenul pronunţiei Deci,
de limbajului. in ascultarea
„disacuzie structura vorbirii altuia
neurală" auzului verbal, nu este numai
(Goadhil fundamentul recepţie, ci
1956), este auzul şi o
care apare fonematic care vorbire
datorită mediază interioară
leziunilor diferenţierea şi proprie,
de tip identificarea ce reproduce
encefalopa fonemelor. in
micro paternă a occipital şi in jos
vorbirea copilului cu axisul,
altuia. poate duce suportand
intre la intreaga greutate
auzul perturbarea a capului şi care
verbal şi şi franarea impreună constituie
articulare dezvoltării pivotul de
sunt somatice, rotaţie a capului.
relaţii necesare. psihice şi Axon =
De aceea, intelectuale. prelungire a
in Din acest neuronului,
surdomut motiv, s-a denumită şi
itate, pacientul constatat fibra nervoasă,
neauzind regresiunea constand intr-o
u-se pe mintală, expansiune
sine in apatie şi citoplasmatică
vorbirea chiar lungă prin care
lui, deformări influxul nervos
intervin caracteriale, se propagă
perturbări intalnite in centrifug, de la
ale delicventa corpul celulei
pronunţie juvenilă. spre altă celulă
i şi Axiomă = sau spre un
modulării (grecescul organ efector:
ei. axioma - cilindru-axil.
Coordona opinie; 53
rea axios - B
cuvintelo adevărat);
Bagdasar Florica = medic -
r fiind enunţ prim
cercetător in
perturbat şi nedemonstrat
probleme de iniţieri a
ă se intr-un
elevilor incepători
ajunge la sistem, din care
din clasele elementare şi
dizartrie se deduc alte
grădiniţe de
(după P. enunţuri
copii in domeniul
Neveanu) (teoreme) pe
scrisului. Cercetările
. baza anumitor
desfăşurate intre 1964 -
Avitamin reguli. Se
1968 in mai
ază deosebeşte de
afectivă multe şcoli din Capitală,
teoreme, care
= sinonim au dus la constatarea
sunt nu numai
cu „carenţă că scrisul vertical este
valide, ci şi
afectivă"; superior
deductibile.
stare celui oblic, că scrierea
Axis = a doua
rezultată din verticală este tot
vertebră
insatisfacere atat de bine insuşită de
cervicală, care
a nevoii de elevul dreptaci, ca
se articulează cu
asistenţă şi de elevul stangaci („
atlasul (prima
afectivă, Importanţa
vertebră
mai ales la neurifiziologică a relaţiei
cervicală, de
varste scriitor - spaţiu
formă circulară,
copilăriei. grafic in predarea
care se
Privarea de scrierii" - 1964). Pe
articulează in
asistenţă aceeaşi linie se inscrie
sus cu osul
maternă şi comunicarea ţinută
(in colaborare C. Păunescu)
la Congresul
Societăţii de Logopedie şi
Fo-niatrie din
1969 de la Viena
referitoare la măsurile
de prevenire a dereglărilor
de citire,
scriere şi ortografie la
elevii din ciclul
primar.
Balbism = (balbaială -
logonevroză);
tulburare a vorbirii,
frecventă la copii,
mai rară la adulţi,
rezultată din
defectuoasa reglare a
limbajului şi se
manifestă prin dezordinea
intermitentă a
pronunţiei: a) prin
repetări a inceputului
cuvintelor, uneori
convulsive sau b) prin
blocaje a unor foneme,
indiferent dacă
sunt vocale sau consoane.
Au loc
emisiuni precipitate, in
rafale, urmate de
momente de dificultate in
articularea
unor cuvinte, ceea ce face
ca acestea,
după eforturi, să fie
adesea articulate
incorect. Din descrierea de
mai sus,
distingem două forme de
logonevroză: a)
clonică - manifestată prin
repetiţii ale
silabelor iniţiale şi b)
tonică, care se
manifestă invers, prin
imposibilitatea
articulării primei silabe,
ceea ce presupune
chiar şi unele grimase,
crispări.
in copilărie se cunosc faze
tranzitorii
de uşoară balbaială care,
neremediate
prin terapie logopedică la
timp,
se pot transforma in forme
mai
complexe de limbaj,
asociate cu o nevroză
aferentă ei (E. Verza), cum
este
logonevroză.
Terapeutica medicală şi
logopedică
se aplică in funcţie de
cauzele neurosomatice
şi psihice. Paralel cu
această
dublă terapie se impune şi
o psihoterapie
in cadrul reeducării
ortofonice,
prin incurajarea la o
vorbire intr-un ritm
mediu articulator prin
măsuri de
relaxare (cantec, numărare,
recitări,
susţinere şi stimulare
afectivă, inlăturand
treptat teama de vorbire,
mai ales
in public. Precizăm că
tulburarea respectivă
se produce şi pe fondul
unei
emotivităţi accentuate,
ceea ce duce la
complex de inferioritate,
fapt pentru
care pacientul cu greu işi
exprimă
gandurile, ideile,
autosugestionandu-se
negativ. Din acest impas
trebuie scos
prin tehnică logopedică şi
psihoterapie.
Reeducarea obişnuită: prin
exerciţii de
articulare a cuvintelor cu
structuri
fonoarticulatorii diverse,
paralel cu
reglarea suflului
respirator şi a ritmului
de articulare. Psihoterapia
se va extinde
şi asupra grupului
(familie, prieteni,
clasă) pentru a fi
cooperant, pentru ca
pacientul să nu fie
frustrat de afecţiune,
şi incurajare (sa se
inlăture ironia,
subaprecierea, blamul).
Tulburarea nu
este permanentă, poate
dispărea cand
starea somatică, psihică şi
socială il fac
sigur pe sine şi cand are
un suport
moral. Poate reapărea in
funcţie de
aceeaşi factori care au
produs-o, fiind
intermitentă.
55
Toţi
factorii educativi
sunt chemaţi să
neutralizeze
efectele negative
ale acestei
tulburări,
acţionand asupra
cauzelor, asupra
condiţiilor
obiective, dar şi
subiective ale
comportamentul
ui verbal şi
motor, ajutandu-
1 să se modifice
el insuşi, prin
crearea unui nou
reflex condiţionat
al ritmului
vorbirii şi al
stimulării
increderii in
sine. Precizăm
că tulburarea
respectivă nu se
datorează unor
leziuni ale recomandă corecturii,
organelor ca urmată de
fonatorii, că tratament vorbirea
poate apărea profilactic spontană,
după o emoţie evitarea independent
bruscă, că o emoţiilor ă, respectand
intalnim mai des puternice, a toate
la stangaci şi la traumelor cerinţele
sexul masculin. psihice şi a impuse pe
Etiologia bolilor parcursul
balbaielii (după infecţioase, terapiei
Seeman) ar fi o a nu se logopedice.
modificare atrage Toate aceste
dinamică a atenţia recomandări au
aparatului copilului ca urmare
palido-striat, asupra vindecarea
provocată de tulburării completă a
emoţii sau stări sale de balbaielii in
afective vorbire, iar procent de 80%
violente. corectarea a cazurilor,
Transmiterea să se facă recidive avand
ereditară a cu multă doar 20% din
balbaielii blandeţe, cazuri. In toate
este inlăturand cazurile este
susţinută frica de necesară
de majoritatea vorbire şi asocierea psihoterapiei
autorilor dezvoltand cu
(Seeman). curajul. Se logoterapia şi
După recomandă farmacoterapia
Gh. şi (medicaţie
Marinescu, introducere simptomatică
balbaială a cantecului sedativă -
are la bază in bromură de Ca,
un exerciţiile de sodiu,
dezechilibr ortofonice, valeriană, etc).
u intre deoarece in Baraj =
procesul de cantec simptom
excitaţie şi tulburarea constand in
inhibiţie la nu se mai intreruperea
nivelul produce, bruscă a
centrilor debitul activităţii
motori ai respirator psihice, care se
limbajului. fiind foarte poate relua, cu
Ea poate fi ordonat. sau fără legătură
şi o urmare Metoda cu faza
a unor vorbirii anterioară. Se
traumatism (citirii) poate manifesta
e ' simultane in plan verbal
obstretical cu sau motor şi se
e, a unor logopedul manifestă prin
maladii (asociată) oprirea bruscă
infecţioase. este prima pentru cateva secunde
Se etapă a a
desfăşurării Folosirea inacceptare şi
activităţii, fără abuzivă a rezistenţă activă
ca subiectul să acestor a copilului faţă
pară tulburat de produse de cerinţele
această situaţie. este adulţilor
Reluarea acţiunii periculoas (părinte,
se face fie in ă. profesor),
direcţia Barbituris adesea rezultat
anterioară de m = stare din faptul că
activitate, fie psihică aceştia nu ţin
intr-o direcţie cu specifică seama de motivele
totul neaşteptată. toxicomani reale de
Baraj psihic = lor, conduitei
suspendare, epilepticilo infantile,
oprire bruscă şi r şi unor punan-du-1 in
nemotivată a nevrotici, dificultate,
unui act; apare manifestată neglijand rolul
şi la subiecţii prin lene succesului in
normali in intelectuală, dezvoltarea
condiţii de stres apatie, aspiraţiilor
sau hipomnezie copilului.
examinare. , lipsă de Baterie de teste
Specialistu iniţiativă şi = sistem de
l va folosi tulburări probe standardizate,
elemente comportam care
de entale, vizează
psihoterap uneori şi diagnosticarea
ie prin tulburări diverselor
alunecare somatice. insuşiri şi
la diverse Barieră = procese psihice,
discuţii, in in vederea
pentru a-1 psihanaliză prognozei
scoate din , mecanism adecvării
inhibiţie. de apărare, individului la o
Barbituri datorat anumită acţiune,
c= unei profesiune, etc.
medicame motivaţii (Exemplu:
nt cu negative şi bateria de teste
toxicitate care duce pentru inteligenţă,
redusă, la ignorare, pentru
folosit in refuz, personalitate,
mod abandonare. baterie de teste
curent prin Ascetismul pentru caracter
farmacoter este astfel Hartilorne-Mai,
apie pentru inţeles ca Binet, Terman,
proprietăţil apărare FI. Ştefanescu
e sale impotriva Goangă, Al
calmante exceselor Roşea etc.)
şi de senzualitate. Beatitudine =
hipnotice In stare psihică de
(gardenal, psihologia calm, seninătate,
vero-nal, invăţării, insoţită de
imenactol, este fenomenul euforie, cu detaşare
etc.) de şi pasivitate
faţă de realitatea tulburări două
din jur, de gandire sisteme de
condiţionată de şi vorbire. relaţii intre
uitarea realităţii Termenul cuvinte şi
inconjurătoare. comun concepte,
Betacism = defineşte care nu se
denumire beţia suprapun exact.
specifică a dislaliei alcoolică, Alţi cercetători
sunetului b; beţia de (D. A. Wagner,
este cazul dioxid de 1980) apreciază
alterării, omiterii carbon, că, dimpotrivă,
sau inlocuirii de bilingvismul
sunetului beţia aduce un
(parabeta-cism) muscarimi avantaj
in diferite poziţii că (cea a intelectual faţa
(iniţial, median, consumatorulu de
final) in cuvant i de monolingvism,
sau chiar a mai ciuperci), dar că poate fi
multor sunete. de tip sursă de
Beţie = Amanito, tensiuni şi de
ansamblul cat şi beţia dificultăţi.
manifestărilor adancurilor Bioenergie =
neuro-psihice şi (apare la terapeutică a
motorii care apar scafandri). cărei finalitate
in urma unor Bilingvism este
intoxicaţii acute, = practică a conştientizarea
masive, produse două limbi; curenţilor
voluntar sau preşcolarii vegetativi care
accidental. invaţă cu circulă in
Manifestările uşurinţă interiorul
motorii constau limbile corpului,
in apariţia vorbite in resimţirea
succesivă a unor jurul lor; acestora,
stări de excitaţie, specialiştii inţelegerea
urmată de (E. Pichon) disfuncţionalităţ
incoordonarea apreciază ilor şi
motorie, că regenerarea
tulburare de bilingvism armoniei „corp
vorbire şi tonus ul poate - spirit", prin
muscular scăzut. tulbura inlăturarea
Pot apărea funcţiile inhibiţiei şi
convulsii şi ordonatoar descătuşarea
pierderea e ale limbajului; fluxului
controlului prin faptul energetic. S-a
sfincterian. că in acest pornit de la
Tulburările caz copilul ideea că
psihice este supus suferinţa
sunt influenţelor spiritului se
reprezentat a două exprimă prin
e de culturi, a corp şi este cu
exuberanţă, două putinţă să
iluzii, moduri de scăpăm de ea
halucinaţii, gandire acţionand
diferite, a
asupra corpului. culturale ale că şi starea
Exerciţiile omenirii, nu a de
fizice, masajele, dus la rezultate sănătate.
pantomimele, concludente. Particulari
strigătele, rasul Aceste stadii ale tăţile
şi plansul, dezvoltării biologice
muzica şi psihice ale individual
desenul işi au omenirii se produc e trebuie
locul lor in concentrat, luate in
şedinţele de eliptic şi mult consideraţ
bioenergie. modificat prin ie, cat mai
Datorită acestor intervenţia mult
forme de modificată a posibil,
expresie, mediului şi a prin
tensiunea educaţiei. observare
musculară Biosocial = directă,
şi nervoasă particularitate a teste de
diminuează proceselor şi comportar
şi o insuşirilor care e, etc.
nouă au atat o Acestea
energie se determinare pun
eliberează. biologică cat şi probleme
Biogenetic una socială, dificile,
= principiu (varstă, sex); de a căror
formulat de mod de rezolvare
Haechel abordare a depinde in
(1866) psihicului mare
conform uman, parte
căruia căutand să eficienţa
evoluţia echilibrez şcolarilor
individului e factorii şi calitatea
reproduce biologici personalit
treptele parcurse şi sociali. ăţii lor.
anterior Biroul B.I.
de speţele din Internaţio E., cu
care provine, nal de sediul la
formula corectă Educaţie
Geneva,
fiind „ontologia = in
creată in
57 relaţia
1925, şi-a
repetă dintre
constituit
filogenia"; biologia
un statut,
principiul nu omului şi
valabil in
este pe deplin educaţie
mare pană
confirmat de trebuie să
azi, din
embriologie. consideră
1929. Este
Astfel, m trei
o instituţie
tentativele de a modalităţi:
cu
explica stadiile individuali
caracter
dezvoltării tatea
semioficial, o
intelectuale şi de biologică
instituţie
personalitate a a
internaţională
copilului prin copilului,
privată;
stadiile mari ale etapa
condusă de un
dezvoltării ontogeneti
consiliu, care al mamei), anomalii
alege din sanul tulburări ale
său un comitet endocrine şi mai tractului
executiv, care ales cand varsta gas-trointestinal.
numeşte un mamei se apropie Tulburări
director, un de 45 de ani. psihice:
directoradjunct Boala se recunoaşte nedezvoltare
şi un din intelectuală
secretar general. primele luni după de
Cel dintai naştere; stă in intensităţi
director, Ed. şezut şi merge cu diferite, de
Claparede, intarziere, este obicei
pană in 1929, apatic; aspectul idioţenie
apoi J. Piaget somatic 65%,
pană in 1967, caracteristic: imbecilitate
cand a craniul mic, faţa 60%,
demisionat. in rotundă, ochi debilitate
urma constituirii oblici, ingustarea mintală
organizaţiei fantei palpebrale; 15%.
ONU şi a uneori şi De
UNESCO, cele strabism bilii L.
două instituţii convergent Down
au lucrat in , pleoape sunt tip
colaborare ingroşate, armonic:
şi adesea liniştiţi,
organizează infectate, afectuoşi,
anual (iulie) o gene rare, sensibili,
conferinţă de nasul turtit, ascultători;
instruire gura mică foarte rar
publică. veşnic se
Boala Langdon intredeschi intalnesc
- Down = formă să, limba agresivi,
particulară de ingroşată, instabilita
oligofrenie, adesea cu te
descrisă de L. şanţuri emoţional
Down (1866). (limbă ă,
Etiologie - geografică), negativis
anomalii cromozomiale urechile m.
şi malformate Diagnosti
anume prezenţa şi uneori cul
unui cromozom anormal diferenţial
suplimentar plasate; se face cu
ataşat perechii membrele alte
21, (de aceea se scurte, degetele categorii
mai numeşte mici, de
trizomie varfuri oligofreni,
cromozomială), pătrate, criteriul
sub influenţa abdomenul de diferenţiere
unor factori destins. constand
externi nocivi ca: Malformaţi mai ales
embriopatiile i interne: in caracterele
toxiinfecţioase, diverse somatice
alcoolismul cardiopatii, particular
cronic (in special
e. antecedente frontiere
Deficitul incărcate prin nete intre
intelectual amnio-centeză se boală şi
se poate determină sănătate.
accentua cariotipul fătului Trebuie
sau compensa din lichidul deosebite
intr-o amniotic). Măsuri bolile
mică psihopedagogice psihice
măsură. variază după caz, (nevroze,
Prognosticul in funcţie de psihopatii,
rămane intensitatea psihoze) de
rezervat, deficitului tulburările
datorită intelectual. Se vizează psihice din
rezistenţei o bolile
scăzute la boli şcolarizare curente
intercurente; elementară, (febră) sau
mortalitatea invăţarea de
este de 6 ori unor simptomel
mai ridicată faţă deprinderi e psihice
de populaţia practice şi ale bolilor,
normală. utile, cat şi accidentelo
Tratamentul este crearea r (ex.
de multe ori unor reflexe durerea).
paleativ şi constă condiţionat Boală
in măsuri igienice e simple. psihogenă
şi Boală = = care
psihopedagogice. categorie desemneaz
Tratamentul fundamenta ă in special
medical lă a medicinei, reacţiile de
(farmacoterapie): tradusă prin tip isteric.
administrare de deficienţe Ele constituie
hormoni de activitate, un
tiroidieni, acid adaptare grup
glutamic. şi evoluţie polimorf
Tratament a de
profilactic: este organismul afecţiuni
posibilă depistarea ui şi a psihotice şi
precoce persoanei. nevrotice
atat a riscului Substratul in al căror
genetic, cat şi a bolii poate determinism
copiilor purtători fi o multifactor
de anomalii anomalie ial intervin
cromozomiale, de ca factori
incă din viaţa dezvoltare, etiologici
intrauterină, o leziune principali
evitandu-se astfel morfologică, traumele
naşterea unui copil o psihice, iar
cu boala tulburare apariţia şi
Langdon - Down subiectivă, evoluţia lor
(aceasta se face implicaţii sunt
prin studiul etice şi influenţate
cariotipului sociale. Nu atat de
părinţilor cu există factori
somatici,
cat şi de de ritm a psihice şi
factori vorbirii, acţiunilor
genetici viteză motorii;
predispoza scăzută, bradilalia este
nţi. Cea mai frecventă in vorbi-rea
generală şi mai bolile anormal de
comună psihice in lentă, cu
impărţire a care există intervale mari
psihogenezei o inhibiţie intre cuvinte,
se referă la două psihomotorie, avand ca formă
mari categorii: • cu extremă
stări reactive incetinirea bradifazia.
(psihoze reactive) procesului Bradipsihismul
şi • nevroze. idea-tiv, ea caracterizează
Bradichinezie = fiind stările
lentoarea expresia depresive,
anormală şi verbală a oligofrenia,
globală a bradipsihiei. epilepsia şi
activităţii Bradifreni schizofrenia. Se
psihomotorii, e= combate prin
manifestată prin incetinirea tratamentul
mişcări şi facies ritmului de bolii, dar şi
inexpresive, lipsa desfăşurare printr-un sistem
iniţiativei pentru a de exerciţii
activitatea proceselor speciale menite
spontană. psihice, să organizeze
Evoluează cu mai ales in intr-un ritm din
fenomene de realizarea ce in ce mai
inhibiţie unei rapid activitatea
psihomotorie; se conduite intelectuală,
manifestă in (in stări verbală şi
boala lui postcomiţi 59
Parkinson şi onale, fi
epilepsie, iar depresii, zi
incetinirea inhibiţii, că.
vorbirii etc.) Br
(bradilalia) in Bradilalia a
afecţiunile = este di
sistemului vorbirea c
nervos. anormal de hi
Bradifazie = lentă, cu nezi
greutate, intervale a
tărăgăneală mari intre s
, incetineală cuvinte, e
in avand ca m
vorbire; formă anifestă in Boala
cuvintele extremă lui Parkinson şi
silabisite bradifazia. epilepsie, iar
(in Bradipsihi incetinirea
epilepsie, sm = vorbirii
barbiturism sindrom de (bradilalia) in
, etc). desfăşurare afecţiunile
Bradifemie extrem de lentă sistemului
= tulburare a proceselor nervos.
Bruxism = faptul că nici bazat
automatism una dintre aceste ă
masticator ce categorii nu pe
s poate fi a
ur caracterizată ut
vi doar ca efect al oc
ne unui factor ont
i exogen sau r
n endogen. ol,
s Bulimie = dozar
o (sinonim e
mn, hiperaxenie); a
car exagerarea e
act instinctului xcit
eri alimentar; foame aţi
zat continuă şi ei
pri excesivă, şi
n dincolo de de
c necesităţile e
on-t organice, vit
r cauzată de o ar
acţii perturbare e a enervării,
br neuropsihică; se panicii şi
uş presupune că de deznădejdii;
t multe ori apare luare de
e, ca o tendinţă de decizii
r supracompensare adecvate
e a unor stări situaţiei
pet de frustraţie concrete fără a
at afectivă. Se pierde
e, intalneşte in echilibrul şi
l bolile nevrotice, estimarea
a demenţă, exactă a
ni oligofrenie, consecinţelor
vel schizofrenie pozitive şi
ulmuş cronică. negative.
c Câmp
hi
c psihologic =
expresie ce
-l
or c desemnează
masti Cal toate faptele
cat m fizice,
ori = biologice, sociale,
( st psihologice
s ar (conştiente sau
cr ea inconştiente)
aş psi care există la
n hi un moment dat
itul din dinţi). că pentru un
Toate de individ sau un
clasificările sunt ec grup, cărora
doar orientative, hili aceste fapte le
avand in vedere br determină
u comportamentul
(K. Levin). sunetului „c", e
Canal de iar in cazul =
comunicaţie = inlocuirii lui ca
traseu structurat „c" cu un altul ntit
de natura pe care at e de
fiziologică logopatul il i
(sau tehnică) articulează nf
prin care se fără greutate, or
transmit este maţi
mesaje paracapacism. e
informaţionale Capacitate = det
cu o anumită sistem de ect
viteză. insuşiri at
Analizatorii funcţionale şi ă
s operaţionale, şit
unt in uniune cu ransmisă, in
c deprinderile, unitatea de timp
onsi cunoştinţele, de către
der experienţa analizator, in
aţi necesară, care calitatea sa de
i duc la acţiuni canal de
n eficiente, comunicaţie. Ea
psi performante. este diferită
hol Spre deosebire pentru fiecare
ogi de aptitudine, analizator, dar
a care reprezintă nedepăşind
ci numai un aproximativ 10
ber segment al biţi, limită peste
neti capacităţii, care recepţia
că aceast senzorială este
dr ept a tulburată. In
c s genere este
a e capacitatea unui
nal de sistem de
e monst recepţionare şi
de r transmitere a
c ează informaţiei
o nu Caracter =
muni mai ansamblul
caţi pri insuşirilor psihice
e. Ca n pentru
paci f individ. Apare ca
s a nucleu al
m personalităţii
pt
= intrucat exprimă
e.
( partea profund
Ca
vezi paci individuală, cat
bet t şi valoarea moral
aci at personală.
s e Caracter, profil
mpa de
psi-ho-moral
rabeta-cism); a
d evaluat după
alterarea şi consistenţă şi
mi
omiterea si stabilitate. Se
admite azi că la acestea ordonaţi după
achiziţiile activ. imaginea
datorate Cunoaşterea caracterelor microscopică.
mediului, are loc Deoarece forma
educaţiei, prin observare şi numărul
experienţei şi directă. cromozomilor
efortului Caracterologie sunt o caracteristică
personal, grefate = studiul a speciei,
pe temperament, caracterelor şi cariotipul este un
de care ele sunt indeosebi criteriu de
i clasificarea lor apropiere
ndi după anumite genetică a
s criterii, speciei.
ol integrandu-se in Catabolism =
ubil psihologia termen ce
e, diferenţială. desemnează
c Şcoala francoolandeză global procesele
ont (Heimans şi de dezasimilaţie
ri Wiersma), ca şi opuse celor
bui aceea a lui C.G. asimilatorii.
e Yung, susţine că Predominanţa
i toate caracterele acestui proces
n sunt susceptibile condiţionează
mod de reducerea la aspectele
es opt tipuri, care astenice (Viola,
e se combină celor Knetschmer),
nţi trei factori dar in plan comportamental
all fundamentali ai dă
a persoanei mare
c umane: emotivitate, excitabilitate,
on activitatea şi sensibilitate şi
t răsunetul. Psihologia activism.
ur utilizează Catalepsie
ar datele = stare
ea biografice, observaţia anormală,
car directă constatată
act şi testele in sistemul
er (chestiona- hipnotic şi
ul 61 in cazul
ui rele - unor maladii
fiecăr psihodiagnostic) psihice sau
uii pentru a analiza somatice,
ndi caracterele. care constă
vi Carenţă din
afectivă = vezi lentoarea,
d.
avitaminoză inerţia şi
Atit
afectivă
udi lipsa de
Cariotip =
ni independenţă
ordonarea
le, deprinderile a
sistematică a
nu sunt niciodată activităţii
cromozomilor
contractate in musculare
dintr-o celulă aşa
mod pasiv, şi psihice.
cum au fost
subiectul participand Subiectul
fotografiaţi sau
are o
figură de in boli percepţiile şi
ceară, infecţioase, reprezentările,
inţepenit, encefalite, dar schemele motorii
cu mutism mai ales in sau verbale,
şi este schizofrenie. Se devin
incapabil caracterizează categoriale.
de acţiuni printr-o stare de Catharsis = (gr.
precis pasivitate, katharsis -
orientate şi negativism purificare);
bine (refuzul de a operaţie de
coordonate vorbi, de a descărcare şi
. Este manca), dar şi eliberare, după
simptom al prin acte de sensul originar,
unor violenţă, furie datorat lui
focare de care il fac Aristotel, care
demenţă, periculos pentru constatase că
isterie. anturajul său. identificarea
Catamnez Această stare dintre spectatori
ă = termen poate fi şi personajele
folosit in trecătoare, teatrale duce la
psihiatria periodică, efecte de
infantilă, cronică. purificare, de
menit să Etiologia este relaxare. S.
călăuzeasc ipotetică; ar fi de Freud renunţă la
ă terapia şi origine hipnoză şi
să permită psihologică, ca o propune metoda
prognoze retragere din psihanalitică, in
asupra evoluţiei realitate, care fenomenul
subiectului şi asemenea autismului. şi metoda ocupă
a După alţii un loc central,
posibilităţilor ar fi de origine căci aducerea in
sale de organică. conştiinţă şi
adaptare Terapeutica: analiza conflicteor,
socială. neuroleptice sau a
Catatimie = şocul electric. tensiunilor
modificarea Categorie = nervoase, produc
subită a fiecare ştiinţă işi un efect de
stărilor are categoriile ei destindere.
afective către de concepte, la Această
una din care face mereu metodă
extreme, fie referire in oferă
depresiune, investigaţii şi subiectului
tristeţe, interpretări. In ocazia de
apatie, fie psihologie, c. a-şi descărca
euforie, ocupă acţiunea, energia
exuberanţă. funcţia, pulsională,
Catatonie = procesul, starea, investită in
sindrom complex informaţia, experienţa
care cuprinde structura, traumatiza
tulburări insuşirea, etc. ntă.
psihomotorii şi Prin generalizare,
perturbări orice act
c
neurovegetative Cauzalitat
psihic, inclusiv
(se intalnesc uneori e = sistem
de internă = bucală şi
investigaţii motivul intern, faringiană pot
, analize, care deşi căpăta variate
practici implică configuraţii;
centrate pe asimilarea odată cu
cazuri individuale, unor condiţii schimbarea de
iar externe, formă şi
datele şi declanşează volum se
invăţămint acţiuni ca un schimbă şi
ele extrase determinant sunetele
din studiul direct şi proprii ale
lor să imediat. cavităţilor.
servească Cavitate de Cand unele
la inţelegerea rezonanţă = armonice ale
şi cavitatea in sunetului
diagnostica care are loc produs de
rea, fenomenul de laringe sunt
rezolvarea rezonanţă intărite la
unor noi (rezonator). Ea anumite
cazuri. nu creează frecvenţe
Medicina sunetele, ci caracteristice,
modernă doar intăreşte sunetul devine
apreciază acele armonice articulat;
că nu cu frecvenţe aceste
există boli apropiate de frecvenţe se
in genere, frecvenţa sa numesc
ci numai caracteristică; formanţii
bolnavi prin aceasta vocalei, care
individuali. timbrul sunt diferiţi de
in sunetului la vocală la
psihologia complex este vocală.
diferenţială, modificat de Caz =
pedagogică rezonator. abstracţie
şi Cand două metodolo
industrială, cavităţi de gică, constand
metoda rezonanţă sunt in
cazului cuplate intre izolarea
dobandeşte ele rezultă un unui
o tot mai singur rezonator individ,
mare cu două considerat
extensiune. incăperi care reprezenta
J. Piaget se influenţează tiv dintr-o
arată că in reciproc. categorie
conceptul Acesta este şi bine
de cazul cavităţilor delimitată.
cauzalitate faringiană şi Metoda
este insăşi bucală, cazului a
inteligenţa de a principalii fost iniţial
căuta şi alţi rezonatori ai folo-sită
factori in afara aparatului in
cauzelor care fonator. Pentru medicină,
au determinat producerea apoi a
un caz. vocalelor, dobandit o
Cauză cavităţile
largă servind pentru viscerale, ducand
răspandire inţelegerea la o imagine a
in ştiinţele şi rezolvarea mediului intern,
sociale şi unor noi exprimată
umane, cazuri. intotdeauna
creanduse Metoda printr-o stare
o cazului organică plăcută
disciplină dobandeşte o sau neplăcută.
a analizei tot mai mare Are rol de bază
de caz. extensiune senzorială pentru
Caz in psihologia conştiinţa de
limită = diferenţială, sine.
subiect ce pedagogică şi Cenestopatic =
se situează industrială. tulburare a
intr-o Cecitate psihică cenesteziei (a
zonă de = pierderea sensibilităţii
frontieră a reprezentărilor viscerale)
două clase optice, fapt care caracterizată prin
sau a două duce la nerecunoaşterea apariţia unei stări
stări vizuală a organice penibile
psihologic obiectului. Se (furnicături,
e. in datorează unei arsuri) generale
patologia leziuni sau localizate.
mentală este occipitale, cu Dacă nu li se
c.l. cel ce are sediul in poate găsi semne
Q.I. intre 71 circumvoluţiunil obiective
şi 84%, căci e 2 şi 3 din somatice, ele
simptomele emisfe-rul relevă o psihopatie
observate dominant (Dr. sau un
sunt Aurelia Sarbu). simptom al unei
intermediare Pentru cei care nevroze astenice.
intre nevroză nu citesc in Centru nervos =
şi psihoză. Braille există nucleu format
Personalităţil „ortofoane" care din grupe
e limită fiind convertesc neuronale situate
extrem de literele in in zona cenuşie a
labile, sunete, precum sistemului
fragile, nu şi „maşină de nervos central,
este indicat citit" (Kurzweil ce realizează
tratamentul Reading integrarea unor
psihanalitic. Machine - informaţii de un
Cazuistică = K.R.M.). anumit fel şi
sistem de Cefalee = indeplineşte o
investigaţii, durere acută de funcţie specifică
analize şi cap provocată in reglaj.
practici de surmenaj, Cenzură =
centrate pe intoxicaţie şi funcţia
cazuri diverse maladii intelectului
particulare care afectează şi a conştiinţei
(individuale) nervii cranieni. morale,
, rezultatele 63 constand
extrase din Cenestezie = din
studiul ansamblul aprecierea
cazurilor sensibilităţii
critică a detaşează dorsal in
tendinţelor, cercetarea porţiunea
ideilor şi ştiinţifică inferioară a
actele fundamentală trunchiului
comportam privind cerebral.
entale. Prin imbogăţirea Participă la
c. se ştiinţei şi reglarea fină a
apreciază o cea aplicată, tonusului
selecţie in vizand muscular al
campul controlul, respiraţiei,
variantelor prin mijloace tensiunii
şi alternativelor ştiinţifice, a arteriale,
motivaţion unui metabolismului
ale şi domeniu al glucidic.
intelectuale realităţii Cerebral =
. Este şi un in vederea persoană la care
mecanism optimei lui predomină viaţa
de apărare organizări şi intelectuală,
a celui ce optimizări. cerebralul
controlează Cercetare corespunde
şi supune operaţională = sangvinicului lui
trăirii disciplină Hipocrate.
conştiente metodologică şi Certitudine =
pulsiunile aplicativă, care siguranţă in
şi urmăreşte să veracitatea unui
tendinţele stabilească fapt de
de origine indici, criterii de cunoaştere.
inconştientă. eficacitate Implică o demonstraţie
Cercetare maximă a care
= formă proceselor ce se nu lasă nici un
superioară desfăşoară intrun loc pentru
a activităţii domeniu de indoială sau
de activitate şi să eroare. Opusă
investigaţie elaboreze oscilaţiilor
desfăşurată procedee aleatorii. C. se
sistematic raţionale de susţine obiectiv
şi organizare a şi subiectiv prin
organizată activităţii in convingere.
ştiinţific in general. Ea are Chemorecepţie
vederea mai multe etape = modalitate
culegerii de „ultima fiind senzorială prin
noi luarea deciziei care se
informaţii, a pe baza semnalizează
prelucrării rezultatelor modificările
şi verificării cercetării şi chimice din
lor şi a aplicarea in mediul extern
formulării practică a sau intern
de noi măsurilor ce duc exemple:
cunoştinţe la sporirea externă:
ştiinţifice eficacităţii sensibilitatea
sau a activităţii. gustativă,
stabilirii Cerebel = olfactivă
unui adevăr. formaţiunea internă:
Se encefalului situată chemoreceptării
din aparatul e, neritmice, ului), cat şi
circulator şi prin agitaţie metoda
digestiv globală, analogiei.
care au rol haotică Priveşte patru
de neincetată. aspecte: •
modificare Deseori informaţional, •
a este insoţită de sistemic, • de
compoziţie ticuri şi grimase reglare şi • de
i chimice a repugnabile. strategie a
sangelui şi Apare in jocului.
lichidelor contextul Psihologia
din organism. encefalopatiilor, cibernetică
Chestionar ca o perturbare abordează cu o
= metodă cronică sau metodologie
care constă acută, in urma cibernetică şi
in unei infecţii psihologică,
administrar care atinge funcţionalitatea
ea unei straturile cenuşii şi evoluţia
serii de ale encefalului. proceselor
intrebări Este combătută psihice,
care se medical şi ireductibile la
succed totodată prin mecanismele lor
conform tehnici speciale fiziologice in
logicii de reeducare a diferite etape ale
interne a mişcării activităţilor
cercetării voluntare. umane in
unor Cibernetica = structura
indivizi, disciplină ierarhizată şi
avand drept metodologică relativ stabilă a
scop concepută de personalităţii.
dezvăluirea Nombert Wiener Ciclotimie =
unei opinii, (1948) ca ştiinţă dispoziţie
trăsături de a procesului de constituţională
personalitate comandă şi control spre o evoluţie
etc. in sistemele tehnico-afectivă
intrebările tehnice, in ciclică,
trebuie organisme vii şi sinusoidal
astfel in sistemele ă, cu
formulate sociale. Toate alternanţe
incat să sistemele intre stări
permită complexe şi active,
răspunsuri hipercomplexe), euforice şi
adecvate. inclusiv omul, depresive
Choree = constituie (atonie).
maladie obiectul c. din Circumvo
nervoasă perspectivă luţie =
intalnită informaţională. (indoitură)
mai ales la Cuprinde ; zonă a
copii (C. principiile suprafeţei
Syderman) investigaţiei şi corticale
manifestată analizei, principiul delimitată
prin mişcări conexiunii prin
anormale, inverse (feedback- adancituri,
dezordonat plieri, şi
care o decodificare destinată
amplifică ce ameliorării
intinderea evoluează lecturii la
şi de la nivelul celor trei
posibilitat sintetic la parametri de
ea analitic. bază: viteză,
funcţional Pentru inţelegere şi
e ale cititorul memorare. Cel
creierului. exersat mai dificil de
Delimiteaz textul ameliorat este
ă ariile şi devine viteza de
deţine reduntant, lectură.
relative intrucat el inţelegerea
specializăr nu mai urmăreşte poate fi sporită
i; c. mai asemenea prin
importante incepătorilo familiarizare cu
determinat r literă cu un anumit gen
e sunt literă, ci de materiale
delimitare identifică scrise,
a de cuvinte şi memorarea prin
scizuri. propoziţii notarea ideilor principale,
Citire = după a paragrafelor,
acţiune anumite 65
anterioară indici de capitolelor, pe
şi complementară recunoaştere, măsura
scrierii; integraţi intr-o parcurgerii lor.
este o strategie a Prin diferite
activitate lecturii, in citire tehnici şi
condiţionată se constată o exerciţii se diminuează
de cotă de discifrabilitate diferite
coordonări a textului tulburări ale
verboacustice, şi un indice de vitezei: tendinţa
optice sau predic-tibilitate intoarcerii la
de ce urmează. textul deja
coresponde Real, percepţia parcurs, tendinţa
nţe intre grafică de subvocalizare
modele devansează (articulare in
acustice şi inţelegerea şi gand sau in
cele grafice oferă bază şoaptă) insoţită
ale cuvintelor, pentru aceasta. de o vibrare a
posedand Atat laringelui sau
semnificaţii. superficilita-tea, mişcarea
Constă din cat şi buzelor, cat şi
perceperea profunzimea tendinţa de
grafoverbală lecturii sunt dependente urmărire cu
şi de degetul a randurilor
inţelegere, măsura angajării de cuvinte.
in timp ce operaţiilor Se ajunge astfel
scrisul este intelectuale. la lărgirea
o codare de Citire campului vizual
la analiză la dinamică, activ, fiind legate
sinteză, rapidă mai multe
(tahilectură) cuvinte prin
citirea este
= o tehnică sens. Dacă un cititor
cult citeşte spirituale Flaurnay, iar in
circa 300 de şi se 1912, impreună
cuvinte pe minut exprimă in cu psihologul
(60 de pagini pe comportamente Pierre Bovet,
oră) prin c. d. r. adecvate infiinţează
se poate citi de existenţei cunoscutul
3-10 ori mai culte, Institut de ştiinţă
repede. calificate ca şi educaţie „Jean
Citogenetica = civilizate. Jacques Rousseau",
ramură a Claparede care a
geneticii care Eduard = a acaparat tot ceea
studiază trăit intre ce a fost mai bun
procesele 1873 -1940, din munca lui
ereditare in 29 Claparede. A fost
corelaţie cu septembrie; printre fondatorii
structurile psihopedag Biroului Internaţional
şi cu og şi medic de
eveniment elveţian. Şia Educaţie, şi
ele celulare, făcut primul său
indeosebi studiile de director. Ca
legate de medicină la psiholog, s-a
numărul, Leipzig, realiat direcţiei
morfologia unde a experimentale
şi cunoscut pe psihologiste şi a
modificăril W. Wund, susţinut metoda
e apoi la Paris testelor,
cromozomi unde a combătand unele
lor. cunoscut şi exagerări ale
Civilizaţie colaborat cu freudismului şi
= grad de A. Binet. ale gestaltismului.
culturalizar intors la Ca
e a vieţii Geneva, a pedagog a militat
sociale. iniţiat un pentru o
intrucat curs despre pedagogie
civilizaţia senzaţii in experimentală,
presupune 1899, iar in bazată funcţionalist
concretizar 1901, pe
e, impreună cu psihologia
obiectivare Th. experimentală a
şi Flaurnoy, copilului.
generalizar şeful Lucrarea
e a catedrei de „Psihologia
valorilor, psihologie copilului şi
termenul experimentală Pedagogie
se a experimentală"
identifică Universităţi scrisă in 1909 (in
frecvent cu i, a traducere
cultura intemeiat romanească
materială, „Archi-ves 1924 - prof.
dar implică suisses de Emerit dr.
şi psychologie Victoria C.
prelungiri ". in 1908 ii Petrescu şi prof.
in sfera urmează la de lb. franceză
existenţei catedră lui
Elvira Balmuş) capacitatea instructiveducativă,
se află acum la de a supunand elevii
ediţia a IX-a, inţelege şi unui proces de
postumă şi prevedea socializare,
refăcută de clar şi stimulandu-i la
Pierre Bovet, relevant cooperare şi la
care exprima evenimentele acomodarea cu
la 29 in baza viaţa in colectiv,
sept. 1940: unei gandiri la comunitatea
„Niciodată realiste şi de interese.
ca acum, perspicace. Experienţa pedagogică
golul pe Un alt sens, recomandă o
care 1-a cu aceleaşi cunoaştere
lăsat nu mi efecte de temeinică şi la
s-a părut prevedere zi a naturii şi
mai mare". limpede a specificului clasei.
Claritate unor Clasificare =
= calitate a evenimente, proces de
senzaţiilor obţinută stabilire a claselor
şi percepţiilor insă prin de obiecte şi
de prognoză, acţiuni sau de
a reflecta iluminări concepte după o
distinct şi spontane, schemă de
relevant transă sau distribuţie,
anumite alte dotaţii bazată pe
insuşiri şi ce se anumite criterii
structuri, pretind a fi de esenţialitate,
permiţand supranaturale. genealogie, etc.
astfel o Acest După J. Piaget
certă sens este este o activitate
recunoaşte apropiat de permanentă a
re a lor. W. cel de gandirii ce
Wurndt a premoniţiun realizează integrări
deosebit e. la diverse
pragul Clasă = niveluri. Forma
intensităţii categorie de superioară a
de pragul elemente reunite clasificării este
clarităţii. prin trăsături sistematică,
in comune. Clasă bazată pe
accepţiune şcolară, unitate ierarhizare, nu
a de bază a şcolii, numai a
carteziană formată dintr-un obiectelor, ci şi a
se număr de elevi relaţiilor.
foloseşte de aceeaşi Clastomanie =
pentru a varstă, care inclinaţie
caracteriza studiază după patologică spre
gandirea şi aceeaşi distrugerea
conştiinţa. programă, cu sistematică a
Zona conştiinţei aceeaşi tuturor obiectelor
clare este profesori, in intalnite.
intotdeaun aceeaşi sală. C. Simptom al
a restransă. indeplineşte o psihozei maniaco-
Clarviziun multiplă funcţie depresive sau
e=
al idioţeniei. Clinic = repetările de
Climat psihic = calificarea silabe, sunete
aspectul global metodelor sau cuvinte in
al campului de investigaţie vorbirea
psihosocial are psihice, copilului cu
sens de bazate pe logonevroză
atmosferă observaţii (balbaială), care
spirituală sau de directe apare pe un fond
„mediu psihic" asupra emotiv labil, in
in cadrul pacientului urma unei
grupului social in joc, tensiuni
contează: • activităţi, emoţionale, a
structura şi convorbiri unei labilităţi
funcţionarea de varstă psihoafective, a
grupului; • infantilă (J. unei boli.
compoziţia şi Piaget) sau Adesea acestea
interacţiunile Ia orice au loc in urma
grupului; • varstă unor blocaje de
personalitatea şi asupra scurtă durată la
comportamentul comportamentu inceputul
individului. in lui in vorbirii. La cei
general, acest muncă. Se mici se intamplă
termen poate fi deosebeşte chiar cand nu
considerat de metode pot pronunţa
şi o dispoziţie statistice toate sunetele
afectivă sau de sau unele cuvinte
colectivă, laborator. mai lungi,
un Clonic = cand „se
microclimat (grecescul incurcă" repetand
psihic. klonos - fie
Pentru agitaţie); cateva silabe, fie
aceasta apariţia cuvantul intreg.
este spontană Coardele
necesară sau vocale =
adoptarea provocată a vasomotricitatea
motivaţiei unor laringelui; la om
de grup de trepidaţii are un grad de
către ritmice, ca perfecţionare
individ şi urmare a care nu există la
reglarea alungirii animale. Laringele
relaţiilor bruşte a uman, cu
de grup de unui tendon. muşchiul său
valori Este intalnită in vocal -organ cu
morale şi leziunile căilor un inalt grad de
profesiona piramidale şi are diferenţialita-te
le in importanţă in şi cu un
scopul clinica randament
depăşirii psihiatrici in funcţional
incompatib stabilirea considerabil,
ilităţilor diagnosticului are nevoie
afective şi diferenţial. in de o
intamplăto logopedie este reglare
are. vorba de circulatorie
perfectă.
Intervenţia asigură inţelegerea de
muşchiului şi extragere a
cordal este transcriere mesajului
extrem de a informaţion
fină, mesajelor al din
terminaţiile dintr-un ultimul cod.
nervoase alfabet Decodarea
motrice ale iniţial, in presupune o
muşchiului alfabetul serie de
vocal sunt propriu operaţii in
cu mult mai sistemului sens invers
fine ca ale altor de recodărilor
muşchi şi care transmisie. succesive.
impresionează Limba Coeficient
prin bogăţia reprezintă de
aparatului cel mai dezvoltare
nervos de perfecţiona (Q.D.) =
recepţie. t şi bogat raport intre
66 sistem de nota
Structura foarte coduri. obţinută la
fină a Codare = o scară de
terminaţiilor nervoase operaţie de dezvoltare
motrice se traducere, psihomotor
explică prin inţelegere ă şi acea care
necesitatea de a unui presupune că a
adaptare a mesaj fost obţinută de
corzilor vocale la informaţio un copil mediu,
variaţiile nal in de aceeaşi varstă
continue ale cadrul cronologică, la
limbajului uman. unui aceleaşi probe
Tripla funcţiune sistem psihometrice.
a muşchiului oarecare. Acest coeficient
corzii vocale Acest prim este multiplicat
(fonatorie, cod este cu o sută spre a
respiratorie şi adesea se evita
sfinc-teriană) supus zecimalele.
explică numărul _ varsta
operaţiilor
mare de plăci de dezvoltare
de
y.D. = -----------------------
motrice. in decodare ------
concluzie, nervul (alerganduse x 100
recurent se semnele var
intinde in evantai cele mai sta
in muşchiul potrivite rea
cordal, unde se pentru lă
ramifică şi dă transmisie), Coeficient de
bogăţia de elemente pentru ca in inteligenţă (QI)
nervoase, final, la = raport
de o mare nivelul dintre varsta
diversitate in central al mentală a unui
terminaţiile lor. sistemului, copil
Cod = sisteme să se realizeze (apreciată prin
de corespondenţă operaţia de metoda
intre elementele decodare, testelor) şi
mesajelor. Codul varsta sa reală:
_ , percepţii, destinaţie
varsta memorie şi educativă.
mentală invăţare, Coleric =
Q.l. = -------------------- pană la tip
x 100
formarea temperame
v
conceptelo ntal,
arst
a r şi a puternic,
r raţionamen neechilibrat
e tului logic. , excitabil
al Pe baza şi de
ă testelor personalitate,
Altfel spus, cognitive caracterizat
raportul dintre (testele de prin
nota obţinută la nivel relativă
un test şi nota ce şcolar), slăbiciune a
se presupune a fi care inhibiţiei, o
obţinută de permit puternică
cineva la nivel evaluarea emotivitate
mediu, de cunoştinţel şi nevoie de
aceeaşi varstă, la or unui acţiune, de
acelaşi test de subiect, se reacţii
inteligenţă. in pot face imediate.
mod normal, aprecieri Adesea
varsta mintală calitative apare
corespunde cu in vederea nestăpanire
cea cronologică selecţiei a de sine, impulsivitatea,
(Q.l. = 100), iar profesional agitaţia,
deficientul e. nerăbdarea, uneori
intelectual Colectiv = chiar
incepe sub 70%; grupuri depresie,
cea superioară sociale ce inclinaţia spre
peste 130%. au unitate stări de alarmă
Cogniţie = de acţiune exagerată.
ansamblu actelor şi scop, cat Trăsătura
psihice pur şi dominantă a
cognitive, coeziunea colericului este
independe acestora. mai puţin mania,
nt de După cat vivacitatea
motivaţie, psihologul reacţiilor sale,
intenţii, Panait exuberanţa.
tensiuni, Golu, Deseori se
voinţă. grupul cu constată o
Psihologia un triplu evoluţie dublă,
cognitivă sens - sinusoidală, cu
are drept cadru, ascensiuni şi
obiect de factor şi căderi ale capacităţii
studiu destinator de lucru
mecanisme al educaţiei. cu oscilări intre
le gandirii, După M. entuziasm,
datorită Zlate: grup temeritate şi
cărora se constituit, stare de
elaborează avand abandon,
cunoştinţe structură şi decepţie. in
de la
dependenţă de caracter dezarticulate.
semnificaţiile nou, Ultima
activităţii lor, de fundament fază,
idealul de viaţă al, stertoroasă,
se pot afirma ca distingand incheie accesul
oameni ai u-se epileptic
marilor idealuri, combinaţii prin
iniţiative, operaţiona respiraţie
capabili să se l-logice şi zgomotoasă şi
concentreze imaginativ hipotonie
maximal in e, libere. prelungită.
acţiuni de lungă Comisur Comoţie
durată. Sunt extravertiţi, ă = punct cerebrală =
foarte de unire a sindrom cauzat
comunicativi, două părţi de traumele
orientaţi in anatomice craniene,
prezent şi viitor. (buzele, manifestat prin
După descrierile pleoapele pierderea
bibliografiei, au etc.) cunoştinţei şi
fost colerici I. L. Comiţialit asociindu-se cu
Caragi-ale şi L. ate = tulburări
Rebreanu. (epilepsie); somatice ce se
Combinat maladie a pot finaliza cu
orică = encefalului, moartea.
posibilitat datorită Comparaţie =
ea a nenumărate unor operaţie prin
variante descărcări care se stabilesc
de neuronale, asemănările şi
construcţi cu expresie deosebirile dintre
e şi reconstrucţie specifică, lucruri, fiinţe
intelectual paroxistică, sau idei. Cuvant,
ă (la apar in expresie sau
nivelul urmă unor noţiune care
grupărilor traumatism serveşte pentru a
operaţiona e, tumori compara ceva.
le, sau altor Deci, asocierea
formale, cauze. Are a doi termeni
implicand mai multe (obiecte,
identitate, forme persoane,
inversiune (unele pe acţiuni) cu
, negaţie, fondul scopul reliefării
reciprocitate). pierderii unor insuşiri
J conştiinţei) asemănătoare.
Piaget bolnavul Compatibil =
admite prezintă o care poate
posibilitat fază tonică exista
ea unor de rigiditate impreună
operaţii de motorie, cu
acest fel urmată de altceva;
către 11- o fază care se
12 ani, clonică impacă cu
care, către insoţită de ceva; o
14-15 ani mişcări funcţie
capătă un bruşte şi (calitate)
care se de bază. demonstr
poate Compensaţ at că in
exercita ia se raporturile
simultan realizează prin integrării
cu eforturi in
altceva; orientate in grupuri
care domeniul iniţial se obţin
admite deficitar, fie rezultate
soluţii; prin efort superioar
potrivire indreptat asupra e din
intre două unui alt punct de
enunţuri domeniu in care vedere
(caractere subiectul competiti
) care nu incearcă să v decat in
se exclud obţină rezultate competiţi
reciproc. excepţionale. C. a
Compens se poate realiza interindividuală.
aţie = fie in formă Psihologi
proces de conştientă, fie i insă fac
contrabalansare inconştientă. distincţie
a Competiţia intre
unei aferentelor = aceste
deficienţe, proces neurofiziologic două
insatisfacţii cu forme, avand
sau desfăşurare in vedere că in
nerealizări, spaţiotemporală, competiţia
la un loc, a care stă intergrupurilor
unei la baza verigii are loc
decompensări. aferente a cooperarea.
La procesului Complex =
deficienţii perceptual. (termen
senzoriali Constă in filtrarea introdus de C.
se dezvoltă aferentelor G. -^hing)
compensat venite pe desemnează o
oriu, pană diferite căi, totalitate de
la cele mai 68 trăiri şi trăsături
inalte la acelaşi centru personale, cu un
nivele, nervos, unele fond foarte
organele de fiind lăsate să intens, declanşate
simţ valide. treacă mai de evenimente,
Transferul departe, altele situaţii, relaţii
compensat nu. umane, care au
or, al cărui Competiţie = un caracter
concept a situaţie care frustrant. Se
fost apare in interiorul creează o
precizat de unui structură dinamică
A Adler, D. grup cu privire inconştientă,
Damaschin la o sarcină, inzestrată cu
, a fost privind mecanisme de
asociat in performanţele autoreglaje la
viaţa psihică in nivelul intregii
cu raporturi personalităţi, o
semnificaţi interpers sursă de
a unei legi onale. Sa
dezechilibru tea şi adaptative,
(emoţii, atitudini indepărta obiectiv
conduite cu nd observabil
caracter descuraja e, pe care
conflictual, rea. orice
rezultand din Familia organism
situaţii sociale, are prevăzut
mai ales obligaţia cu sistem
familiale). să creeze nervos le
Complex de un climat execută ca
inferioritate = o favorabil răspuns la
formă frecvent stimulării stimuli din
intalnită la copii pozitive ambianţă, de
şi adulţi, derivată in asemenea,
din relaţiile dezvoltar obiectivobservabili
interindividuale ea (echivalent al
şi familiale copilului. termenului de
(copil-adult, Complex behavior). P.
adult-adult) ul lui Janet introduce
subiectul Oedip = termenul de
devenind ataşament „conduită" cu o
conştient de ul psihic, semnificaţie
unele slăbiciuni, erotic al mai complexă.
neimpliniri, copilului Comportament
nerealizări. pentru ul depinde atat
Sentimentul de părintele de individ, cat
inferioritate de sex şi de mediu şi
provoacă reacţii opus, are intotdeauna
de compensare considerat un sens: de
ineficiente. a fi satisfacere a
Efectele acestui pozitiv, iar trebuinţelor, de
sentiment sunt alternativa reducere a
deprimante. opusă, tensiunilor (C.
Copilul se ataşament L. Huli).
retrage in ul faţă de Comportamen
sine, se părintele t aberant
izolează de acelaşi (deviant) =
şi se sex este care se abate de
consoleaz considerat la normele
ă cu mici negativ. acreditate de
realizări. După unii sistemul social,
Uneori autori, in mergand pană
insă, condiţii la conflict
unele anormale, social şi cu
personalităţi poate fi valorile
puternice sursa unor culturale.
se nevroze, a Incapacitatea
mobilizea homosexu de a-şi rezolva
ză in activităţi alităţii. (S. propriile
tenace de Freud). contradicţii, o
autoperfe Comporta conduită
cţionare, ment = repetitivă şi
compensand ansamblul anxioasă care
inferiorita reacţiilor deranjează pe
cei din jur. Este pătrunde influenţeze
specifică in conţinutul persoana
psihastenie, unei „receptor".
nevroză probleme. Se produce
obsesivofobică. Compulsi o acţiune
Abaterile cu sens une = asupra lui
negativantivaloric constrange şi un efect
de re internă retroactiv
tipul delicventei, de tip asupra
vagabondajului, obsesional, persoanei
negativismului, care obligă emiţătoare
malformaţiilor la o (feed-back)
caracteriale şi conduită care la
chiar al psihopatiilor repetitivă; randu-i
reprezintă devieri are este
moralcaracteriale, semnificaţi insufleţită,
iar a unui in
psihologia sindrom comunicar
socială a patologic; ea
educaţiei acordă dacă nu interumană
interes studiului este , limbajul
etiologic şi exercitată, se bazează
preventiv al ca. duce la o pe procese
Comprehensiun creştere a psihomotor
e = sinonim cu angoasei. ii, in care un loc
inţelegere Are uneori deosebit revine
(franceză) in un caracter componentei
sensul de demoniac conştiente,
cuprindere (in şi este in gandirii. Paralel
germană: fond o cu comunicarea
„Verstehende obsesie. S. verbală se pot
Psyholo-gie"). Freud - utiliza mijloace
Are sensul de „formaţiun neverbale cu
psihologie i de funcţie de
introspecţionistă compromis, semnalizare;
(Dithey şi pulsionale, atitudini
Spenger). Se rezumă suficient posturale,
mai de mimicogesticulaţie,
ales la puternice care pot să
descrierea pentru a se insoţească şi să
fenomenelor plasa comple-menteze
psihice deasupra comunicarea
in baza principiulu verbală
intuiţiei, i plăcerii". (limbajul
fără a pretinde Comunica ectosemantic).
explicarea re = Comutativ =
lor. transmitere funcţie a
Comprehe a sistemelor de
nsiv = (intenţion reflexie de a
(comprehe ată sau nu) răspunde
nsiune); de schimbărilor
care informaţii, din ambianţă şi
inţelege mesaje, a-şi adecva
uşor; de a destinate să
comportamentul de vederi, vizual-auditiva.
la acestea. Se idei cu Practica şi terapia
presupune un privire la logopedică
reflex la probleme probează
ambianţă, filosofice, concretismul
constand in ştiinţifice, activităţii.
deplasarea atenţiei literare, cu Condiţionare
de la un privire la reflexă
obiectiv la altul; natură, la (operantă) =
reorienta-rea psihic, proces de
promptă a societate formare a unui
atenţiei de la o etc, cu o nou reflex, a
activitate la interpretar unei noi
alta, ce e unitară. conexiuni
intervine subit. Concret = nervoase prin
Conativ = opus asocierea
(conaţie); abstractulu repetată a unui
desemnează i; ceea ce stimul
latura pulsională reprezintă indiferent.
de tendinţe, efort, o realitate Acesta din
intreţinere nemijlocită urmă, fiind
energetică; , palpabilă; intărit printr-o
reuneşte afectivul caracteriza reacţie
cu voli-ţionalul. tă prin necondiţionata,
Ar fi opus continuitat devine semnal
cognitivului e, unitate. al ei şi produce
(non-cognitiv), Senzaţiile, aceleaşi efecte
uneori percepţiile ca şi stimulul
inţelegandu-se reproduc necondiţionat.
doar volitivul concretul (I. P. Pavlov).
rupt de afectiv. prin 71
Opusă
Concentrare = imagini,
condiţionării
latură a dinamicii iar
pavloniene
proceselor reprezentările
clasice, este
nervoase dispun
metoda
fundamentale, de un grad
condiţionării
constand in variabil de
operante (B.
revenirea concretitudine.
Skinner), in care
excitaţiei şi Logopedia
se asociază un
inhibiţiei iradiate, debutează
stimul intăritor
la focarul iniţial. in genere
cu o mişcare, o
Neurofiziolo-gic printr-un
operaţie, incat
este expresia grad
subiectul uman
focarului de variabil de
obţine reflexul
excitabilitate concretitudine,
cerut in
optimă sau a atat
condiţii
dominantei. pe plan
fireşti ale
Concept = psihic prin
activităţii
instrument intuiţie
de
intelectual senzorială,
invăţare.
(noţiune) cat şi prin
Concepţie Diversele
materiale
= posibilităţi
de percepere
ansamblu de
condiţiona Janet, inteligenţa mintale.
re reprezintă este o conduită Conflict
modele internă şi intern
elementar mijlocită (disonanţă
cognitivă)
e ale instrumental
=
procesului (semne,
luptă de
invăţării. simboluri) prin
tendinţe,
Conduită care subiectul
= (P. Janet) de interese,
intreţine relaţii
activitatea de motive,
cu lumea. Şi
sau acţiunea ciocniri de
limbajul este un
sub tendinţe,
sistem de
toate atitudini
conduită al
formele: opuse;
colaborării.
internsubiecti- poate fi
Conexiunea
ve inversă (feedback; doar de
şi externmotorii, retroacţiune) moment sau
ceea ce = este
semnifică principiu persistent.
unitatea dintre cibernetic care in anumite
psihic şi faptele desemnează situaţii
de comportament. informaţia poate căpăta
Accentul se inversă, provenită o formă
pune pe modul de la efector către dramatică,
de a se conduce receptor, (deci a provocată
şi de a acţiona efectului asupra de o
mintal şi motor cauzei) şi tensiune
al subiectului inchegarea circuitelor intrapsihică.
intr-o situaţie reflexe Multe din
dată. in sfera autoreglatorii, aceste
fiind principiul situaţii pot
c de bază al fi depăşite
intoxicaţie, infecţie, adaptării prin opţiuni
febră, alcoolism, numai in oricărui in favoarea
anumite limite, legea sistem la unor
percepetc. mediu. tendinţe cu
ţiei fiind relativă. Confabul semnificaţie
conduitei, spre aţie = superioară.
deosebire de asocieri E.
comportament, fanteziste Claparede
sunt delimitate şi absurde susţinea:
atat reacţii in „fiecare
obiective şi contextul satisfacere
observabile, cat unei de dorinţe
şi fenomene relatări, in ascunde şi o
interne scopul renunţare".
subiective. acoperirii Sunt
Procesele psihice lacunelor momente
senzoriale, de inevitabile
intelective şi memorie, in viaţa unei
afective sunt sau in persoane;
concepute ca contextul poate fi
fiind conduite unor manifest
interne. După P. tulburări sau lent, cu
simptome prin tulburări ale circulaţie,
de lucidităţii conotaţia
dezordine a conştiinţei, stări constituie
conduitei şi de obtuzie. Are acel aspect
tulburări de loc funcţionarea al
caracter. deficitară a semnifica
Conformism = percepţiei, ţiei unui
se asociază cu memoriei, cuvant, ce
atitudinea de gandirii, ceea ce nu este
fidelitate faţă de creează comun
grup; acceptarea dezorientarea tuturor
normelor subiectului in vorbitoril
sociale, morale, timp şi spaţiu. or unei
de educaţie, ceea Subiectul pierde limbi.
ce face să nu se datele corecte Acel
izoleze de despre el (nume, cuvant,
comunitatea din ziua, localitate) atat
care provine. este rătăcit. Nu conotativ
Nonconformismul este o stare de cat şi
este demenţă, denotativ,
un act de curaj, subiectul făcand are
voinţă, aspect eforturi pentru a semnificaţi
critic, ceea ce se redresa. Este e lexică şi
atrage adesea produsă de semantică
pedepsirea celui Congenit stabilă.
in cauză. al = Consecven
Confort apreciere ţă =
spiritual = stare a decurgerea
de echilibru şi insuşirilor logică a
satisfacţie , unei
rezultată din dispoziţiil situaţii din
acordul cu or, alta; ceea
ambianţa posibilităţ ce respectă
socială, in ilor, cerinţele
condiţiile maladiilor principiilor
absenţei de origine gandirii,
conflictelor. Are ereditară legile şi
loc realizarea de sau din regulile de
sine naştere. formare şi
nestingherită, Conotaţi transforma
intr-un climat de e = un re intr-un
echitate, semn sistem
intrajutorare, lingvistic deductiv.
cooperare şi care se Este o
creare, umanism referă la trăsătură
şi inţelegere. un de voinţă
Confuzie ansamblu şi caracter,
mentală = stare de obiecte de
patologică in care au convingeri
care ideile sunt note ferme.
incalcite, comune. Consens =
trecătoare, dar in sens caracteristi
uneori durabile. psihologi că a
Se caracterizează c, de largă relaţiilor
de menţinerea (Kretschs
cooperare constantă a ner) şi
şi dimensiunilor C.G. Jung
interdepen structurii. doare
denţă, de Aceasta insă două:
acord. Constelaţia introversi
Unitate de aferentelor = une şi
orientare in proces neurofiziologic extraversi
sentimente cu une.
şi gandire desfăşurare Constituţ
intre spaţio-temporală, ie
membrii care stă somatops
unui grup la baza verigii ihică =
social. Este o aferente a inzestrarea
convergenţă de procesului de ereditară şi
opinii publice percepţie, care dobandită a
sau individuale. constă in sinteza fiecărui individ
Conservare = aferentelor (persoană)
se realizează venite pe căi exprimată
intotdeauna diferite la acelaşi prin infăţişare,
printr-o centru nervos. Pe reactivitate,
coordonare şi această bază se temperame
constituie o realizează un nt, predispoziţie,
condiţie fond aferenţial, aptitudini
obligatorie a peste care se etc.
oricărei suprapune Constrange
activităţi raţionale. oricand o nouă re =
J. Piaget - aferentă, a cărei determinar
„orice valoare ea unei acţiuni
conservare construită funcţională va fi printro
se momentană, va presiune
fundează fi determinată de exercitată
simplu pe acest fond. din exterior
identitate". Constituţie = in mod
Conservarea ansamblu de organizat
este al II-lea dispoziţii prin
proces al memoriei congenital moravuri şi
(păstrarea e opinii.
informaţiei); morfologi Poate fi
este ceea ce ce şi exercitată şi
face posibilă, psihofizio dinăuntrul
ulterior, -logice ale subiectului de
recunoaşterea şi unui norme, idei,
reproducerea. individ. intim asimilate
Contra Unii şi care se
conservării cercetători bucură de
mne-zice este sintetizeaz autoritate, in
uitarea. ă opt viaţa socială
Anumite tipuri legea
persoane au constituţionale constrangerii
instinctul de (E. este decisivă (E.
conservare. Dupre), Durkheim).
alţii trei Conştiinciozita
Constanţă =
tipuri te = atitudine ce
se dezvăluie aceasta, fibrelor componente
printr-un efort conştiinţa şi
depus de o persoană nu este determinată de
in abolită, ci pierderea
vederea are loc temporală sau
desfăşurării conştiinţa definitivă a
activităţilor la onirică. Relaţia capacităţii de
un nivel dintre decontracţie.
superior conştiinţă şi Contrast
cantitativ şi psihismul senzorial =
calitativ, in inconştient creşterea sensibilităţii
afara oricărei poate fi de ca urmare
constrangeri, ci sinergie, a interacţiunii
din proprie complementaritate stimuli-lor net
conştiinţă. sau diferiţi (chiar
73 contrarietate. opuşi), care
Conştiinţă = Contagiune acţionează
cunoaştere afectivă = succesiv sau
imediată pe care transmiterea de simultan asupra
fiecare din noi o la un om la altul aceluiaşi
are despre existenţa a unei stări analizator.
sa, despre afective de Logica
actele sale, entuziasm, formulează
despre lumea depresiune, principiul
exterioară şi alarmă, bucurie, contrariilor
interioară. teamă, . In
Epistemologie: ingrijorare, care contrastul
„act cu ştiinţă" se bazează pe succesiv
care presupune imitaţie şi are loc
reducerea empatie. Este creşterea
fenomenului la frecventă in acuităţii
esenţă, a formei psihologia senzoriale
la conţinut, a maselor (in faţă de
particularu psihiatrie stimulul ce
lui la specifică urmează la
general, a isteriei). in scurt
intamplătorului dezvoltarea interval,
la necesar. psihică a dar diferit
Ea copilului se calitativ. In
organizeaz produce trecerea contrastul
ă datele de la adult; este simultan
simţurilor o metodă de are loc
şi ale modelare a accentuare
memoriei. activităţii a reciprocă
Sunt mai emoţionale a a
multe copilului. stimulilor
trepte ale Contractură = prezentaţi
conştiinţei, stare de in acelaşi
ea fiind contracţie prelungită moment in
determinată sau campul
de ceea ce permanentă a perceptiv.
precede muşchiului Contrastul
adormirea. manifestată prin succesiv are
Şi după rigiditatea o sferă de
intindere hipocamp, cat şi la chestionar, o
mai mare din ariile senzitive serie de intrebări
decat cel şi motorii clare, fără a se
simultan. asociative din interveni in
Mecanismul cortex. In toţi dirijarea
se explică aceşti centri răspunsurilor,
prin nervoşi au loc creandu-se un
procesul de tot mai ample climat de
inducţie reciprocă operaţii de incredere şi
şi sinteză. deschiderea
autoinducţie Convingerea = liberă
ale are sensul de către
diferitelor certitudine terapeut,
campuri logică. Opţiunile care
receptoare subiective in probează
ale unuia şi situaţie de multă
aceluiaşi conflict valoric afecţiune
sistem se impun printro şi
aferent. necesitate bunăvoinţ
Convergen internă. C. ă.
ţa rezultă din asocierea Convulsie
aferentelor unei idei =
= este un cu o trebuinţă şi contracţie
proces din legătura bruscă şi
neurofiziolo afectivă cu acea involuntară
gic care stă idee sau normă; a
la baza este apărată cu muşchilor
verigii energie şi datorată
aferente a argumente cand unei descărcări
procesului este contestată, neuronale.
perceptual de aceea c. Sunt
şi constă in reprezintă „o cunoscute
aferentarea idee forţă" care convulsii
aceluiaşi se impune prin tonice şi
neuron cu comportament şi clonice.
informaţii argumente etice, Primele se
care provin sociale, caracterizeaz
simultan ştiinţifice, ă prin
sau profesionale. rigidizarea
succesiv pe mai Convorbire = corpului,
multe căi (conversaţie pe cand
senzoriale, logic inchegată), celelalte
avand efecte metodă pentru se
pozitive sau studierea manifestă
negative asupra personalităţii printr-o
neuronului subiectului, care serie de
respectiv. permite informarea mişcări
Fenomenul se terapeutului dar musculare
intalneşte la şi soluţionarea ritmice.
nivelul problemelor Sunt prezente
neuronilor subiectului. ambele in
formaţiei Tehnica c. logonevro
reticulată, din presupune, ca şi ze, in
nucleii tala-mici, balbism,
caracteriza reciproce a unor Aveyron şi
nd un scheme de al „copiilor
creier acţiune". După lupi" de la
hiperexcita acest autor, c. Midnapore
bil. reprezintă ; cel de la
Cooperare modalitatea Aveyron -
= centrală a Victor -
comportam constituirii şi descoperit
ent realizării in 1799, in
colaborativ activităţii varstă de
intre 2-3 intelectuale. 10-12 ani,
persoane Această sinteză trăia gol,
sau de operaţii in stare
grupuri, in logice, coordonate sălbatică in
vederea intr-un pădurea de
unui scop mod nou, poate la Lacaune
cunoscut, fi şi inteligenţa. (la hotarul
interesul Chiar şi stările dintre Tarn
tuturor afective sunt şi
fiind egal. supuse Aveyron).
Trebuie coordonării, Acesta a
stabilite structurandu-se fost
sarcini şi in sentimente. incredinţat
un consens C. se identifică unei
intre cu autore-glajul instituţii de
participanţi conduitelor surdomuţi
. P. Janet se individuale. unde
referă la Copii sălbatici psihologul
sensul de = copii J.M. ltard
bază al abandonaţi, s-a străduit
cuvantului crescuţi de zadarnic
cooperare, animale; se vreme de 5
de acţiune cunosc vreo 30 ani să-1
colectivă, de cazuri. După educe. Alte
definin-duse R. M. Zingg, ei douăfetiţe,
conduitele nu emit nici un una
sociale. sunet vocal de 4 ani,
Coordonar omenesc, nu alta de 8
e= vorbesc, se ani, cărora
modalitate deplasează in li s-a dat
operaţional patru labe, se numele de
ă de punere hrănesc ca Amala şi
in ordine a animalele, Kamala, au
unor adulmecă intai fost
elemente, alimentele, apoi capturate
cat şi le iau cu gura; in India, in
stabilirea işi exprimă 1920. Ele
unei interrelaţii suferinţa urland trăiau intr-o
şi ca lupii. peşteră la
interacţiuni Cazurile cele un loc cu
sistemice intre mai cunoscute lupii.
ele. P. Janet: sunt: Umblau in
„asimilări şi sălbatecul patru labe;
acomodări de la
au fost gandirea, nu ce se succed din
incredinţate posedă voinţă şi punct de vedere
unor sentimente somatic,
misionari, omeneşti; intelectual şi
dar n-au imprumută afectiv, pe care
reuşit decat comportamentul Psihologia
să articuleze şi regimul de copilului le
cateva viaţă al animalelor relevă, ca o
cuvinte şi să adoptive; alternativă a
umble in după capturare adultului de
picioare. Au nu sunt accesibili perspectivă.
murit educării Persoana copil
repede (cea dacă au depăşit trebuie
mică după varsta copilăriei, cunoscută şi
un an, cea căci sistemul lor considerată
mare după 8 nervos nu mai valoric pe etape.
ani de la dispune de Copil întârziat
descoperire plasticitatea = copil care nu
a ei, fără să necesară pentru ţine pasul cu
se adapteze a permite ritmul normal al
la viaţa construirea unor achiziţiilor şcolare,
umană. procese aşa de nu
Toate aceste complexe ca intotdeauna sunt
cazuri gandirea şi deficienţi din
demonstrea limbajul. Iată punct de vedere
ză influenţa rolul decisiv al intelectual, ci din
mediului socializării in cauze
asupra umanizare. independente de
dezvoltării Copii = fiinţa voinţa lor:
fiinţei umană pe situaţie familială,
umane. traiectoria dezvoltării boală, schimbări
Mediul de la de domiciliu,
furnizează procreaţie pană dificilă adaptare
funcţiei, la adolescenţă; şcolară,
ajunsă la in perioada părinţi
maturitate, intrauterină dezinteresaţi,
excitanţii evolu- etc.
corespunzăt 75 Terapeutul
ori pentru ează polimorf ortopedag
ca funcţia amintind şi de og il poate
să rămană alte speţe decat ajuta să
dezvoltată, cea umană, după recupereze
in lipsa lor naştere dispune intarzierea
funcţia rămane de un potenţial .
virtuală sau se uman incă Copilărie
atrofiază. neactivat şi = varsta
Concluzii: in nemotivat, iar in intre 0-11-
afara cadrului condiţii normale 12 ani, cu
social, copiii devine subiect al următoare
sălbatici nu se unei accelerate a
pot socializa dezvoltări, ca periodizar
autonom, nu-şi obiect al e: 0-1 an =
formează limbajul, educaţiei. C. varsta
parcurge stadii sugarului;
f-3 ani = Corectitudine = scris urat,
perioada calitate ce constă neregulat.
antepreşcolară; in respectarea Tratament
3- riguroasă a : igienă,
7(6) ani = regulilor şi normelor. repaus,
perioada Privind exerciţii
preşcolară activitatea dozate; in
(mică, intelectuală sau cazuri
mijlocie, morală, are un benigne
mare); 7- sens logic. C. permite o
10-11 ani gandirii este educare.
= perioada condiţionată de: Coreea
şcolară, claritatea şi „Syderma
după care precizia ideilor; n" - acută,
incepe respectarea este de
preadolesc principiului natură
enta. noncontradicţiei; reumatism
Această intemeierea pe ală,
perioadă argumente a infecţioasă
este inlănţuirii şi apare in
necesară ideilor. Din meningite
in punct de vedere şi in alte
dinamica moral are mai maladii
formării multe inţelesuri: infantile
adultului onestitate, (rujeola,
din punct respectarea oreionul,
de vedere normelor de tuşea
psiho-motor şi al muncă şi convulsivă
diferenţierii convieţuire ). Coreile
progresive, cand universul socială, consecvenţă cronice
copilului se lărgeşte, iar in apar la
interesele sale capătă respectarea varsta
volum, el cuvantului dat. adultă (C.
işi descoperă Coree = maladie lui
personalitatea nervoasă, numită Huntingto
paralel cu achiziţiile „dansul n);
cognitive şi Sfantului Guy caracteriza
procesul comunicării şi al care ajunge in te prin
socializării. special copiii mişcări
Copuiă = legătură, liant, intre 7-13 ani, coreice
cuplare care au condiţii lente,
a elementelor propoziţiei igienice precare insoţite de
sau ai (lipsiţi de aer şi o alterare
termenilor unei judecăţi; lumină). Nu se a
funcţie recunoaşte caracterul
a verbului „a fi" care precoce şi se ui
neagă sau manifestă prin (agresivitate sau depresie)
afirmă existenţa unei mişcări şi a
relaţii intre involuntare, inteligenţei. C. este o
subiectul şi predicatul agitaţie maladie
logic dezordona ereditară, degenerativă,
(conjuncţiile „şi" sau „ tă, care
nici"). grimase,
atinge creierul şi mai ales pri care devine un coeficient
nucleii nci al
cenuşii centrali de la baza piil dezvoltării
creierului. or Puterea unei credinţe
Corelaţie = relaţie de psi variază de
interdependenţă intre doi hot la o
termeni, in sensul că unul er intelectuale, permiţand
nu a comparaţii indipersoană
poate exista fără celălalt, peuti la alta sau chiar la
modificarea unuia ce aceeaşi
antrenează s viduale şi intraindividuale
modificarea celuilalt (ex. ub prin
cunoaştere-afectivitate). indrumare urmărirea
in a şi persoană in funcţie de
psihologie se foloseşte supravegh argumentele
coeficientul de corelaţie erea menţiner
dintre psihotera- ii,
variabilele măsurabile, Credinţă = in sens creşterii
introdus figurativ, c. şi a
de Spearman. este descreşte
orice opţiune sau opinie rii coemoment
c fermă; ului,
Coterapeut = atitudi fi
un viitor nea unei persoane faţă de o ci
psihoterapeut idee e
stimulent sau un nt
pentru Cotient intelectual (Q.I.) = ul
imaginaţia noţiune ui
fiecărui fapt, pe care le consideră i
car intemeiate. P. n
e introdusă de W. Stern 1912) ti
s completand mpul
e Janet face distincţia intre i
e credinţele raconceptul nai
xer de varstă mintală al lui nt
s A. ării
ează ţionale şi experimentale pe i
ti de o n
mp parte, var
de Binet, reprezentand un st
un raport ă.
a intre varsta Posibilitatea
n şi credinţele personale şi efectuării uneia
i sentimentale sau mai
n mintală şi cea cronologică, Credulitate =
a inmulţit cu inclinaţie de a
pli pe de altă parte, in care crede cu
- elementul multor activităţi
m 100 (pentru eliminarea practice sau
e zecimalelor) şi mintale. C.
mbr raţional intervine prea uşurinţă,
u), puţin sau fără nici
car deloc. un fel de
ea
verificare, c. mare (emisferele şi
este cerebrale), creierul l
constituită mic (cerebelul), bulbul a
din (medu-la t
cunoştinţe, ablogata), telencefal + oat
priceperi diencefal, mezencefal. e
cele spuse Diencefalul cuprinde var
de alţii. talamusul, st
Implică hipotalamusul (in conexiune el
naivitate. cu hipofiza e.
C. sau glanda pituitară) şi Est
şi epitalamusul e
deprinderi, (in conexiune cu epifiza st
la baza sau ri
cărora stau glanda pineală). Suprafaţa ct
invăţaeste cu circumvoluţiuni de
necritică şi este cortexul cerebral - pe
poate pătură nde
permite de substanţă cenuşie. nt
influenrea Neocortexul ă
şi -porţiunea cea mai recentă de
aptitudinil filogenetic, me
e. atinge la om o dezvoltare di
ţări şi o organizare ul
nocive, incomparabilă cu ale s
decepţii. oricărui animal. oci
Cre Este constituit din 6 oc
ati straturi celulare şi ult
vi conduce funcţiile vieţii ur
t al
conştiente ca
at
vorbirea, iniţiativa. Zona şi
e
= de asociaţie, necesi
di cea mai nou apărută -t
filogenetic are 3 ă
s
regiuni: prefrontală, c
poziţi
temporală şi ondiţii
e
parietooccipitală şi deţine f
de
i a
a
n vor
cr
st a
ea,
ar bil
car
e e
e
pot pe
e
e nt
xi
nţi r
st
al u
ă
Creier = formaţie nervoasă ă a
constituită l s
din emisferele cerebrale şi a e
din structurile ori dez
care le unesc. Morfologii ce vol
deosebesc: per -t
s a.
oană Ar
e I e
mai nt de
mult r nou,
e e di
i Q. nt
nţ I. r
el şi e
es f atit
uri: act udi
i or ni
nve ul şi
nti ori a
vit gi ptit
a-t nalitat udi
e, e ni.
s e Apti
pi st -t
rit e ud
cr o i
eat c nil
or, or e
t el nu
al aţi s
e e unt
nt. s cr
Confor e eati
mi mni ve
s fi pri
mul ca-ti n
est vă. el
e La e
o nivel i
pi ul ns
e per ele,
di s ci
că ona de
i lit vi
n ăţii, n
cal c. a
ea est st
cr e f
eativit o el
ăţii, i i
ca nt n
şi er măs
t acţi ur
ea une a
ma opti i
de mă, n
a ge car
nu ner e
gr at s
eşi. oar unt
acti i Crepuscular =
vat nt sindrom al
e r tulburării
şi odus el conştiinţei,
val e caracterizat
ori me printr-o profundă
fi nt alterare a
c e reflectării
at de senzoriale, cu
e i păstrarea
pri nvăţ automatis
n ar melor
moti e motorii,
ve cr ceea ce
şi e exprimă
atit ati un aspect
udi vă relativ
ni ( coordonat
cr br şi coerent
eati ai al actelor
ve nst şi
( or comporta
V. mi mentului
Pavel ng bolnavului
c şi . Este o
u) si alterare a
. - conştiinţei,
C. necti care poate
est ca, dura de la
e i cateva
o n minute
f car pană la
or e cateva
maţi gr zile. Pe
une upul acest fond
per acţi pot apărea
ma onează elemente
ne ca halucinatordelirante
nt un şi
ă 77 anxietate,
a funcţia de care duc la
per sinteză, legată la o stare de
s om de determinarea agitaţie
onalit personalităţii, psihomotorie.
ăţii prin ariile sale de Starea
, asociaţie, avand crepuscular
i funcţii mult mai ă poate apărea
n complicate decat in:
ş realizarea diencefaliză
c interconexiunilor , epilepsie,
oal regiunilor isterie, tumori
ă corticale. (Vezi de lob
sa Anexa A -Fig. temporal
u 11)
etc. somatice caracteristice: congenital
Creştere = facies prin
proces in lună plină, instituirea
dinamic de gură intredeschisă, unei
dezvoltare, care macroglosie, opoterapii
incepe odată cu abdomen de substituţie
fecundarea; este voluminos; poate
o impulsie care uneori atenua
caracterizează subiectul apariţia
organismul viu; este oligofreniei,
este un proces suprapond cu
de organizare eral. condiţia ca
progresivă a Psihic, se aceasta să
ţesuturilor, a constată o se facă
organelor şi a intarziere pană la
comportamentul in varsta de 6
ui şi se bazează dezvoltare luni; după
in esenţă pe a această
maturizare, dar psihomoto varstă,
depinde şi de rie orice
influenţele (evidentă intervenţie
mediului (care după a VI" terapeutică
favorizează sau lună); este rămane
intarzie apatic, inutilă,
dezvoltarea) şi greoi, indiferent deficitul
de cultură. Creşterea la intelectual
cunoaşte stimulii fiind
faze bruşte, de din mediu, ireversibil
consolidare şi mimică (după
chiar de regresie inexpresiv Aurelia
(mai ales pe plan ă. Mersul Sarbu).
mintal, in urma şi vorbitul Criestezie
unor obstacole). apar cu = senzaţie
Cretinism = mare cutanată de
boală cronică de intarziere; rece in
natură endocrină, dinţii absenţa
echivalentă cu vicios unui stimul
imbecilitatea; implantaţi termic
desemnează o şi cariaţi corespunzător;
formă etiologică precoce, generată de
a oligo-freniilor. membre tulburări
Se datoreşte unei scurte, disproporţion nevrotice,
insuficienţe ate faţă de nefritice,
tiroidiene grave trunchi, arterioscler
(mixedem), tegumente otice.
apărută in cursul uscate, o Crimă =
vieţii intrauterine slabă infracţiune
sau in primele dezvoltare gravă in raport
luni după intelectuală. cu legea civilă şi
naştere. Clinic, Intervenţia morală; sunt
boala se manifestă in două feluri de c:
prin mixedemu • cele
modificări l patologice, ale
celor ce suferă
de tulburări reuneşte profesional
mentale şi • procedee este
celelalte de descompus
obişnuite. In depistare in mai
prima grupă, ele a crimei şi multe
sunt produse in a făptuitoru variabilecriteriu.
momentele de lui. Astfel se
confuzie mentală, Criptom poate
care succed nezie = determina
uneori crizei este o performanţ
comi-ţiale; după paramnezi a prealabilă
criză, subiectul e caracterizată a activităţii
nu-şi aminteşte prin respective
nimic. A II" uitarea (potenţialul
categorie de unor date de reuşită
crime este importante profesional
reprezentată de sau ă).
faptele celor oameni Critică =
care nu sunt nici apropiaţi, proces
nevrotici, nici creaţiile, intelectual
nebuni, dar care operele, de
prin acţiunile lor sunt discriminare
au optat pentru prezentate a
izolarea de de bolnav adevărului
societate. ca fiind de fals, a
Criminalogie = producţii valorii de
ştiinţă proprii. nonvaloare
multidisciplinară Apare in , a punerii
care se schizofren lor in
ocupă de: • ie, opoziţie.
fenomenele psihoze Spiritul
crimei, • presenile, critic este o
comportamentel parafrenie atitudine ce
e infracţionale, • , tinde spre
particularităţile oligofreni evaluarea
individuale i, etc. riguroasă a
criminale şi Criteriu faptelor, fără a
structurile = tolera ceva din
psihice indicator, ceea ce nu se
particulare ale normă, justifică valoric.
persoanei sistem de Critica este
criminalului; • referinţă in constructivă in
combaterea şi raport cu măsura in care,
prevenirea care se fără a ignora
actelor criminale efectuează ceea ce este
şi de • mijloacele o evaluare pozitiv şi
de sau sprijinindu-ne
reeducare. comparaţie pe aceasta,
Se şi in care acordăm
deosebeşt variabila oamenilor
e de psihică este increderea şi
criminalis considerată contribuim la
tică, care esenţială. diminuarea şi
Succesul
inlăturarea genere, c. organovege
deficienţelor. psihice -tative.
Criza = pot fi Automatis
manifestare calificate mele pot fi:
bruscă a unei ca automatisme
ruperi de normale ambulatorii
echilibru. Toată sau , gestuale,
existenţa umană anormale, verbale,
este jalonată de ca gelastice,
crize, prima tranzitorii fuga
criză fiind chiar sau epileptică;
intrarea in viaţă persistente; unele din
(naşterea) ele ele sunt de
insoţită de pot fi natură
ţipete. Vin apoi intelectual temporară.
altele: e, mnezice, Cromozo
inţărcarea, intrarea voliţional m=
in grădiniţă, e şi mai formaţiune
şcoală, ales filiformă
adolescenţa, afective şi plasată in
menopauza, etc. de interiorul
in limbajul personalit nucleului
psihiatric curent, ate. celulelor, care
acest termen se Criza prin constituţia
utilizează de epileptică sa (acid
obicei pentru psihomot dizoxiribonucleic,
desemnarea orie = histone şi alte
simptomatologiei acest tip de substanţe specifice),
paroxistice criză se indeplineşte
epileptice sau incadrează funcţia de
isterice. in epilepsia purtător al
Există c. parţială materialului
de (localizată, ereditar.
creştere focală) cu Numărul şi
legată de simptomatologie forma c. sunt
relaţii complexă caracteristici
dizarmoni şi se speciei. Omul
ce ce concretizea deţine două
intervin in ză clinic seturi a cate 23
evoluţia prin de c. dispuşi in
organismu tulburări perechi; 22 de
lui; psihice ce perechi sunt
momentel constau autozomi sau
e de c. dintr-o omologi
nervoasă alterare in funcţional, iar o
reprezintă grade pereche este
contradicţ variabile a constituită din
ii a căror conştiinţei, heterozomi sau
rezolvare insoţită de c. sexuali,
coincide automatis diferiţi prin
cu me, combinarea in
depăşirea asociată perechea
c. In sau nu şi cromozomica in
cu crize celulele
masculine (XY) sa personală. al
şi cele feminine Cultură = microsiste
(XX). noţiune care mului
Cronaxie = desemnează totalitatea social, c.
timpul minim cunoştinţelor prezintă un
necesar pentru a acumulate şi a nivel de
obţine un efect valorilor create funcţionalit
excitator, de o de umanitate. ate şi o
intensitate egală Orice societate mare
cu dublul umană posedă complexitat
reobazei. cultura sa, care e. Educaţia
Reobază - condiţionează prin cultură
sinonim prag dezvoltarea are şi un
galvanic; intensitate totală a pronunţat
minimă membrilor caracter
a curentului săi. Cultura axiologic.
galvanic transformă Cultura este
care individul o sinteză de
provoacă intr-un tip idei şi de
o excitaţie determinat. cunoştinţe
a unui ţesut Cultura ii sistematizat
nervos sau dă omului e. Direcţia
muscular. umanitatea prospectivă
Cronaxia este un sa. Copiii in educaţie
parametru al sălbatici nu (pedagogie)
excitabilităţii au nimic presupune o
nervilor şi omenesc. c. generală
muşchilor. Cultura elastică care
Culpabilitate = este să dea
stare a celui care apanajul individului
este dominat de omului. posibilitatea
ideea că a comis Cultura unei
o greşeală şi este un adaptări şi
resimte in fenomen de integrări
oarecare măsură socializare rapide la
vinovăţia sa. bazat pe dinamismul
Cand acest invăţare, şi mobilitatea
sentiment devine ceea ce vieţii
intens, el poate permite contempora
determina integrarea ne. In
nevroza sau individului psihologie
chiar nebunia. in grupul se
Unii trăiesc său. menţioneaz
sentimentul de Cultura işi ă metoda
culpabilitate incetează culturologică
intens, dureros şi fiinţarea constand
caută să se cand nu din
pedepsească, să mai este cercetarea
se mutileze generativă, şi explicarea
(omoare), nu produce formaţiunil
considerandu-1 o valori noi. or de
ameninţare Fiind un personalitate
pentru valoarea subsistem prin studiul
morfologic al informare conştientă a interacţiunii
culturii de obstacolelor şi de alte dintre subiect şi
forme de recepţie lumea sa.
apartec protopatică Specificitatea,
me de gandire şi deprinderi acţiune consecventă in dar şi
de lucru care marea condiţii de risc. ascensiunea
deprinderilor, curba (sensibilitate la lumină, cunoaşterii
invăţării A. Leontiev). rezidă in aceea
constituie mecanisme de Nu implică absenţa fricii, că, nu numai că
achiziţie pentru urcă ci stăpanirea şi Se asimilează lumea
iniţial brusc, apoi mai consideră că substratul fizică a
lent in cazul cutanat obiectelor, dar şi
noile date, informaţii. desăvarşirea ei. Emmerson pe cea a acţiunilor,
Prin acumulări acţiunilor spunea: „ Să reprezintă ele
facile şi invers in cazul senzorium comun, adică stă devenind, prin
progresive, aceste nu-ţi fie teamă de nimic, interiorizare,
instrumente mentale, mai mult decat la baza operaţii
acţiunilor dificile; iniţial tuturor celorlalte organe mintale.
evoluează lent de Cunoştinţ
mecanisme de achiziţie, dau de teamă." simţ. ă = tot ceea
formă con- şi apoi urcă nenţa ce se
brusc. Are de obicei o culturalului şi achiziţionează
cretă şi dezvoltă socialului, cu
inteligenţa insăşi, pro- alcătuind un privire la
formă de „S" iniţial iar sistem realitatea
apoi formă de interacţional. internă şi
movează creativitatea, Cunoaştere = externă,
contribuie la cui- spirală. categorie din familie,
Curba lui Gauss filosofică exprimand şcoală sau
inregistrează o relaţiile proprie
tivarea limbajului etc. dintre subiect şi experienţă.
Prin educaţia inte- formă obiect al Acumulare
de clopot. Exemplu: asimilării şi a
reprezentalectuală reconstrucţiei cunoştinţel
se urmăreşte şi formarea informaţionale, a or este in
motive- rea normală a lunii obiective de funcţie de
efectivelor in funcţie de către subiect. C. mijloacele
lor superioare ale comună este de informaţie
invăţării, stimularea şi studiată de gnoseologie, şi
note: note mici, mijlocii iar cea posibilităţil
şi mari. (Vezi ştiinţifică de e
dezvoltarea intereselor de epistemologie. intelectuale
cunoaştere. Anexa A, Fig. C. este ale
12) recunoscută ca subiectului,
(După Şt. Barsănescu) un proces ce de
Cutanat = complexul reuneşte personalitat
senzorial cu re- senzorialul şi ea lui şi de
Curaj = trăsătură logicul, empiricul metodele
caracterială de ordin şi ce le poate
ceptori periferici in piele teoreticul, care utiliza.
şi care involiţional, se desfăşoară Orice cunoştinţă
constand in capacitatea de continuu in despre un
clude: tactul, simţul relaţia obiect sau
termic, dureros şi fenomen
este insuşire a reprezintă
relativă, in cunoştinţelor o
funcţie de duce la modalitate
metodele cristalizarea de
folosite de unor instrumente reprezentar
subiect şi mintale; e normală
diferă de la noţiuni, ae
un subiect operaţii, scheCurba fectivelor
la altul, in de in funcţie
funcţie de evoluţie = de valorile
fondul exprimă grafic lor.
informaţion modificările de Exemple:
al. ordin cantitativ şi curba
Cunoştinţel calitativ ce invăţării:
e sunt intervin in se
inţelese, evoluţia inseamnă
memorate şi psihofiziolo-gică pe abscisă
reproduse la a unei persoane investiţiile
momente intr-o anumită de timp, iar
potrivite, perioadă de timp. pe
ele Se impun trei ordonată
reflectand tipuri de curbe progresele
lumea de evoluţie: a) şi greşelile.
fenomenelor cea care exprimă Se constată
reale o evoluţie că in for-
in creierul accelerată in Cutezanţă
uman (pe primele perioade =
plan de varstă şi o caracteristic
subiectiv). reducere a ă comportamentală,
Cu cat ritmului in definită
fondul perioadele prin curaj,
achiziţiilor următoare; b) cea sfidarea
creşte, are care exprimă un primejdiei,
loc ritm lent al temeritate,
reorganizar evoluţiei in indrăzneală.
e calitativă primele perioade Din punct
a acestora, şi o intensificare de vedere
o a ritmului cognitiv, c.
modificare ulterior; c) cea este legată
a structurii care exprimă un de
personalităţii ritm uniform şi afirmarea
pe plan moderat pe ideilor noi,
cognitiv, intreg parcursul valoroase şi
intelectual intervalului personale,
şi afectiv. studiat. in pofida
Educaţia Curba lui oricăror
intelectuală Gauss = a riscuri.
nu se fost Cverulenţă
reduce la studiată =
orizontul de simultan modalitate
cunoştinţe atat de S. de reacţie
invăţate. P. Laplace, revendicato
Procesul de cat şi de K. are a unei
F. Gauss, şi persoane
care se r pri
crede u ntro
nedreptăţită af dur
, frustrată. aces ere
Se caracterizează ăt vie,
prin atacarea ri ins
adversarului, cu umfe upo
o mare forţă revendicări rta
afectivă, derizorii bilă
caracter ostil şi (Bernard). la
o tenacitate Aceştia sunt fre
deosebită in veritabili car
realizarea scopului „persecutaţi - ea
propus: persecutori", deg
admonestări care merg etel
verbale, reclamaţii, pană la crimă or
scrisori, pentru a ma
polemică, r inii.
pamflete, ăz Ap
chemare in faţa buna are
justiţiei. o in
După pr epi
Michaux, este eti sod
modul de reacţie ns ul
al psihopatului ă pos
revendicativ, i tcri
impulsiv, nj tic
acţionand ustiţi al
anarhic, e. ep
exploziv. ilep
Formele de
D siei
Dactil
cverulenţă .
oc
persistentă, elaborată, a Da
continuă, sunt nps ctil
paranoia şi o olo
gie
hipo-condria. di
ni =
Cvereulenţii
e mo
sunt „procesomani",
= dali
trăind
t tate
delirul de
ul de comunicare
revendicare,
81 bur prin mişcări
ări convenţionale,
c de cu ajutorul
pri s degetelor, pe
n e baza alfabetului
vi nsi dactil inventat de
ol - L. Epee, utilizat
e bili in mutitate.
nţ tate Conţine atatea
ă car semne digitale
„ act cate litere sunt in
pe eriz alfabetul limbii
nt ate respective. Astfel,
cuvintele se bi nţa
comunică pe cale in inte
vizuală. Este in lect
inlocuită prin di ual
demutizare, mai vi ă a
ales in relaţiile du fiec
cu normalii prin al ărui
labio-lectură. iz ele
Pentru orbii - ar v şi
surzi, un mod de ea pos
comunicare in ibili
tactilă (prin v tate
dermografie ăţ a de
-trasare de litere ă a-şi
pe palma celui ce ma ale
recepţionează). nt ge
Olga ul mat
Scarodoskaia ui eriile
(oarbă -surdo - , pref
mută), a scris c erat
cartea „Lumea in o e,
percepţia mea". n-t pe
(Vezi Anexa A - r car
Fig. 13) ar e le
Dai ton = ş poa
metodă c te
pedagogică olit stu
orientată după r dia
„principiul şcolii a in
active", inspirată diţi lab
din lucrările lui J. onal e ce orat
Dewey şi al c oar
Măriei onst e de
Montesori. A fost r spe
iniţial aplicată in a cial
or nge izat
aş el e,
ul e und
D vul e dispune de
al s fişiere cu
to ă informaţii,
n( i metode de lucru,
S. nv
D
U. eţe
r
A) ce i
ef
şi se
eri
c dă.
nţ
on Met
e
st oda
pe
ă permit
car
in e
e
de ind
i
os epe
nvaţ
e nde
ă ital To
s e a ţi
ă per la
l cep unl
e ţiei ocf
utili vizuale or
zeze. cromatice, meazăc
Dă constand in at
posi imposibilitatea e
b de a percepe go
ilit culorile roşu ri
ate (protanopia) şi a
ele verde des
vul (deuterano-pia). ub ie
ui Wagel Dalton, cţ
de cel care a descris i
a această ai
pro anomalie, d
gre suferea el insuşi e
sa de această boală. ge
con Aceasta se ner
for explică printr-o aţil
m defecţiune or
rit constitutivă a mor
mu sistemului vizual ali,
lui (cele 2 culori se prec
şi confundă intre urs
pos ele). Cercetări orii
ibil recente au arătat psi
ităţ corelaţii hop
ilor existente intre aţil
pr bolile afective şi or
oprii defectul de şi
, percepţie diz
făr cromatică, arm
ă a semnal biologic oni
fi al unor tipuri cilo
fra depresive. r
nat Daltoniştii din
sau morali = termen psi
dep propus de hiat
ăşit Mausoley celor ria
de „anesteziţi ai con
col simţului moral" tem
egi. (alţi autori: por
Dal „idioţi morali" ană
ton sau anormali .
ism morali); acele Da
= persoane caracterizate ma
tulb prin sch
ura anormalitate, in
re inafectivi-tate, Do
con rin
inadaptabilitate
gen (19
şi impulsivitate.
14- condiţiilor creaţioniste şi
197 interne şi fixiste, sprijinind
7) influenţele ateismul. D. a
= de mediu; pus bazele
psihol 2. psihologiei
og ereditatea, genetice.
roman cu prin care se Neodarvinismul
contribuţii fixează şi sau genetica,
importante in transmit antropologia
domeniul din culturală
defectologiei, generaţie continuă darvinismul
autor al unor in clasic.
studii cu privire generaţie, Dârzenie =
la „ oligofrenii variatele calitate
dotaţi" şi la caractere voluntară,
recuperarea dobandite; rezultată din
deficienţilor 3. suprapo reunirile
(mai ales orbi şi pulaţia: consecvenţei,
ambliopii), prin tendinţa de fermităţii şi
diverse strategii sporire a cutezanţei; se
de invăţare. numărului manifestă prin
Lucrări indivizilor perseverare
importante speciei activă şi
„Defec-tologia", peste rezistenţă
„contribuţii in condiţiile energetică in
problema compensării de direcţia stabilită;
deficienţilor subsistenţă orice incercare ce
motrici", „Teoria oferite de vizează
şi practica mediu, schimbarea
compensaţiei". luptă pentru atitudinală este
Darvinism = existenţă, reprimată. D.
teoria pentru izvorăşte din
evoluţionistă de supravieţuire, convingerea in
insemnătate luptă dată in justeţea cauzei pe
revoluţionară cadrul aceleiaşi care o slujeşte şi
elaborată de specii sau intre presupune tărie a
Charles-Robert specii apropiate; voinţei şi
Darwin (1808- 4. Selecţia pasiunii.
1882) naturală, care Dat = ontologic,
83 duce la trierea şi ceea ce
conform căreia continuitate reprezintă realitatea
speciile se celor mai apţi, obiectivă,
transformă mai bine independen
treptat unele din adaptaţi t de
altele prin condiţiilor de subiect;
interacţiunea existenţă. D. epistemolo
următorilor este prima gic
factori: 1. demonstraţie obiectul
variabilitatea sau argumentată a cunoaşterii,
diversitatea originii animale luat ca
modificărilor a omului, care a atare, fără
organismului zdruncinat a fi supus
datorită concepţiile prelucrării
sau valoricnormativă, esenţială a binelui
interpretări denotand in moral, care
i (fapt primul rand se apreciază
senzorial obligaţia după principiul
elementar morală. lucrului bine
şi brut, in Este o făcut.
concepţia necesitate Dăruire de sine
engleză). internă care = trăsătură
Prin reclamă un caracterială
extensie, in anumit manifestată prin
psihologie, comportam disponibilitatea
d. ent de a se devota
semnifică subiectului. unei persoane
un conţinut D. se afirmă admirate, unor
şi stări ca un cauze sociale,
psihice imperativ ştiinţifice,
prezente la investit de nobile, dincolo
un moment către o de interesele
dat, autoritate personale, sau
imediate, normativă chiar de
impuse transcendentă, instinctul de
obiectiv de care constrange conservare.
imprejurări individul să aibă Debilitate
le psihice o anumită mintală =
anterioare, conduită, (infirmitate, slăbiciune).
care interzicand Forma
indeplinesc comiterea unor cea mai uşoară a
rolul de fapte sau gesturi oligo-freniei, de
premise reprobabile. slăbiciune a
(senzoriale Doar iniţial se activităţii psihice.
sau dezvoltă Cuprinde
intelectuale) conştiinţa morală 80% din totalul
, pentru că prin intarzierilor
abia ulterior constrangeri, mintale (Q.I.
să fie persuasiuni, etc. intre 50-70%,
supuse unei căci pe parcurs respectiv varsta
prelucrări se dezvoltă o mintală de 9-10
sau morală ani). Pană la
colaborări. autonomă. I. varsta preşcolară
Etimologic: Grigoraş sau şcolară poate
(adj) dat - (Universitatea trece
oferit, Iaşi) afirmă că neobservată.
dăruit, pus libertatea voinţei Dificultăţile de
la este condiţia invăţare
dispoziţie. sine qua non a atrag
Datorie = indeplinirii datoriei, atenţia
etimologic iar asupra
lat. libertatea trebuie dezvoltării
„debitorius" inţeleasă ca fiind deficitare a
- categorie conştiinţa unei gandirii
centrală a necesităţi. D. (care este
eticii, ca morală este o concretă,
disciplină dimensiune dar operaţiile
de
generalizar şcoli simplă, intre
e, speciale acestea două
abstractizar (Mariana rămanand o zonă
e, coordonare Roşea) de tranziţie
sistematică deoarece pe reprezentată de
sunt măsura „intelectul de
imposibile) inaintării in limită" (debitul
. Sfera varstă lejer (f.r) cu
intereselor intervin subiecţi al căror
este mai blocaje şi Q. 1. este situat
limitată, tulburări intre 70-80-85%,
afectivitatea emoţionale iar elementul
săracă, cu care esenţial care-1
caracter argumentea delimitează pe
instabil. ză deficitul debil de liminar
Debilul intelectual. este capacitatea
mintal işi Se impun cu de invăţare şi de
insuşeşte necesitate adaptare, mai
greu diferite dezvoltate la
limbajul tipuri de liminar.
oral şi psihoterapie Debilitatea
scris; este (artistică, motorie
incapabil muzicală, (sindrom) =
de calcul ocupaţional stare patologică
mintal, critică ă, ludică, de congenitală a
şi grup) motricitatii,
discriminar (Lungu adesea eredofamilială,
e. Sub Nicolae, caracterizat prin
aspect 1975). Spre hiperreactivitate
comportamental deosebire de osteotendinoasă,
are celelalte frecvent mai
priceperi şi forme de accentuată la
deprinderi inapoiere membrele superioare,
de conduită mintală hiperextensibilit
civilizată. (idiot, imbecil), ate musculară,
Sunt debilul mintal, imposibilit
educabili, cu toate atea
pot fi insuficienţele intreruperii
şcolarizaţi, sale mintale, se voluntare a
fiind poate adapta şi contracţiil
capabili să integra or
inveţe, să satisfăcător intro musculare
scrie, să activitate utilă. (paratonie)
citească şi Etiologia d. in. , sincinezii,
să-şi este variată: mişcări
insuşească factori genetici, nesigure şi
unele traumatici, greoaie.
noţiuni toxiinfec-ţioşi, Sindromul
concrete (C. psiho-sociali, are la bază
Pufan). etc. Delimitarea o
Pregătirea d. ni. de insuficienţ
lor se normalitate nu ă, o
realizează in este totdeauna imperfecţi
une a
funcţiilor stările creativ,
motorii. normale la socioterapie,
Sincineziile femei, etc.
şi isterice şi Debut = termen
paratoniile paranoice introdus pentru
au in timp in special. a desemna
o evoluţie Logoreea apariţia unor
tonicăkinetică, are o tulburări
afectivă creştere de psihice. De
(de debit verbal acest inceput se
persistenţă dar şi de leagă diagnosticarea
). ritm. corectă şi
Diagnostic Dimpotrivă, instruirea
ul de d. ni. debit verbal precoce a
presupune scăzut se tratamentului,
existenţa intalneşte la cu modificările
ansamblul persoane necesare
ui de simptome timide, 85
ce hiperemotiv in evoluţia
caracterize e, in stări ulterioară.
ază acest depresive, Relaţia debutterapie
sindrom. in va fi
Se impune psihastenie, evidenţiabilă de
terapie ajungand fie la factorul cauzal.
psihomotri mutism psihogen Spre deosebire
ca acţională (electiv), de medicină, cu
asupra fie la mutism toate ramurile ei,
fondului ackine-tic. in logopedie nu
tonic Deblocare = se poate stabili o
(precizia, anularea corelaţie precisă
viteza blocajului (inhibării intre acuitatea
mişcărilor) afective) tulburării de
ca şi asupra ce impiedică limbaj şi evoluţia
organizării activitatea sau prognosticul
schemei mintală şi ulterior. Unele
corporale. exteriorizarea. din ele pot
Debit In funcţie de debuta discret,
verbal = se particularităţile altele destul de
referă la individuale ale pregnant, fiind
aspectul personalităţii şi urmate de
cantitativ al de cauzele remisii, recidive,
activităţii blocajului se insoţite de
verbale; diferenţiază mai nevroze sau
tulburările multe tehnici de depresii de
d. v., in deblocare: prin scurtă durată.
sensul substanţe Decibel = unitate
creşterii psihotonice, de măsură a
acestuia prin electroşoc, nivelului de
(vorbărie), psihoterapii presiune acustică
sunt individuale şi de (simbolizată dB)
intalnite in grup de tip care reprezintă
stările analitic, nivelul presiunii
anxioase, comportamental, acustice al cărui
cat şi in raport faţă de
pragul . ele
convenţional 2 x De diferitelor
10"5 N/m2, luat ca cilaj = probe nu
nivel zero are metodă de puteau fi
logaritmul elaborare a puse pe o
zecimal inmulţit testelor bază
cu 20, astfel psihologic comparabil
determinandu-se e avand la ă.
unitatea (dB). O bază Decizie =
ambianţă sonoră calculul decizia
pană la 40 dB procentual, succede in
este considerată ca unitate general
liniştită, către 60 etalon fiind unei
dB devine zgomo-toasă, folosită deliberări.
la decila. Este o
80 Decilajul modalitate
dB nu este o de a depăşi
foa măsură, ci un conflict
rte un cognitiv
zgo clasament. sau afectiv
mot In funcţie intr-o
oas de notele situaţie a
ă, primite, cărei
iar apare in evoluţie nu
apr grafic o se poate
oap curbă care aprecia cu
e are certitudine.
de aparenţa Subiectul
140 unui „S" trebuie
dB culcat sau 86
dev a unei să opteze pentru
ine semiogive. o variantă
asu Se anume, din mai
rzit recomandă multe variante
oar să nu se posibile. Actul
e, aplice d. pe decizional este
ins un eşantion cerut de acele
upo mai mic de situaţii cu grad
rtab 100 de de incertitudine,
ilă, subiecţi. in care există
atin Se va mai multe căi de
gan constata: - rezolvare, deci
d formarea de acţiune, toate
pra unei avand
gul reprezentăr probabilităţi
dur i de diferite de utilitate
erii ansamblu şi de
(du despre succes. Etapele
pă nivelul deciziei (după P.
P.P. general al Popescu
Ne performanţ Neveanu) sunt: •
vea ei acelui identificarea
nu) colectiv; principalelor
-performanţ
variante şi aprecierea activitatea pri
eficienţilor; • logopedică, d. vaţiun
ierarhizarea este un proces i.
efectelor după care De
două criterii: funcţionează din obi
utilitate (subiectiv) momentul instituirii cei
şi valoare relaţiei apa
socială logoped-logopat. re
(obiectiv); • Logopedul in
aprecierea decodifică din ur
şanselor de declaraţia ma
reuşită şi eşec logopatu-lui une
pentru fiecare (familiei) i
variantă; • mesajul pe care traum
adaptarea unei ei doresc să-1 e
strategii de comunice, psihice
acţiune; • etapa definind (sau fizice)
„dilemei" sau categoria nosologică şi este de
„structura in care origine
alternativelor"; • acesta se reactivă.
alegerea propriuzisă incadrează. Se
a variantei De manifestă
de acţiune considerată co sub mai
optimă, mp multe
ens
variantă care le forme:
are
inlătură pe anxioasă,
=
celelalte. depresivă,
pro
Decodificare = onirică,
ces
procesul de insoţite de
inv
transformare a tulburări
ers
semnalelor unui ale
co
mesaj in vederea limbajului
mpen
identificării şi -in
sări
interpretării mesajului domeniul
i,
de către logopediei.
ce
destinatar in genere,
con
(receptor). d.
stă
Psihologic, presupune
din
decodificarea şi
pert
inseamnă trecerea reversibilit
urb
de la semn atea
are
la semnificaţie, intregii
a
de la informaţia simptomat
ech
reproductivă la ologii, deci
ilib
cea de comandă, posibilitate
rul
de la reflex a restabilirii
ui
senzorial la echilibrului
in
senzaţie, anterior d.,
ur
percepţie, etc. specifice
ma
Forma cea mai pentru
unu
inaltă a fiecare caz
i
decodificării este in parte.
defi
inţelegerea. in Decondiţio
cit,
nare =
proces mo belgian. După
terapeutic d studii şi
derivat din pat experimentări
psihologia olo indelungate
experiment gic, efectuate intr-o
ală a alc şcoală de
insănătoşiri oolis deficienţi
i şi destinat m, mintali şi una de
eliminării dro copii normali
unor gur din Bruxelles, a
tulburări i, elaborat un
emoţionale co sistem
şi de tip mp instructiveducativ,
nevrotic. ort cunoscut sub
Reprezintă am denumirea de
metoda de ent „metoda
bază a nev centrelor de
terapiei roti interes". Metoda
comportam c, etc), un s-a aplicat in
entale, răspuns Belgia din 1922
numită şi neadaptativ, şi porneşte de la
terapie prin invăţat prin teza că formarea
dec condiţionare, copilului este
ond care persistă determinată de
iţio indelung timp, doi factori: •
nar chiar după ce interesele
e. situaţia precară copilului
De care a (nevoile lui) şi •
con determinat mediul, ale cărui
diţi condiţionarea a influenţe sunt
ona fost modificată. determinate tot
rea Mecanismul de interese.
est principal prin Referindu-se la
e care se produce primul factor,
un d. este inhibiţia patru sunt
răs reciprocă, contra normele
pun condiţionarea. dominante:
s la Există nevoia de hrană,
con numeroase tehnici de luptă
diţi de terapie impotriva
ona prin intemperiilor de
re decondiţionare: tot felul, de
(sti desensibilizarea 87
mu sistematică, luptă
li modelarea, impotriva
ce antrenamentul primejdiilo
au afirmării de sine, r şi nevoia
fost etc, tehnici de de
con aşa-zisă „spălare activitate.
diţi a creerului". Cel de-al
ona Decroly Ovide doilea
ţi (1871-1932) = factor,
in medic, psiholog mediul,
şi pedagog
furnizează ent. Dintre ps
mijloacele cele două ihoz
pentru Euri ce e
formarea coexistă, alc
copilului unul ool
in toate normal, ice
direcţiile. altul şi
Procesul patologic, ma
de formare ambele cu nia
presupune o motivaţie cal
parcurgerea inconştient e,
a trei ă, se in
stadii mai subinţelege ep
importante ruperea ilep
: observaţia, acţiunii de sia
asocierea gandire, te
şi expresia. căci Eul nu mp
Concepţia se orală.
lui D.O. substituie Deducţie = tip
este realităţii. fundamental de
originală şi D. se raţionament,
a fost experimentat inscrie in constand din
ă in multe sfera trecerea de la
ţări, printre tulburării aserţiuni
care şi conştiinţei generale la
Romania, propriului concluzii asupra
incercandu Eu, unor fapte
-se o fac particulare,
sinteză cu e deoarece acestea
metoda par sunt
tradiţională te subordonate
in şcoala din primelor.
primară. sin Deducţia este
Dedublare dro mult mai
= fenomen mu riguroasă decat
psihopatologic l de inducţia.
de dep Conduita logică
disociere a ers a deducţiei este:
unităţii ona dacă premizele
personalităţ liza sunt adevărate,
ii, prin re concluzia este
dedublarea şi adevărată. O
fiinţei; se deducţie corectă
apariţia a int din propoziţii
două Euri aln adevărate se
diferite, ce eşt numeşte demonstraţie.
evoluează e in D.
succesiv sch stă la baza
sau izo pedagogiei
simultan şi fre deductive, un
determină nie, important proces
două tipuri iste pedagogic
de rie, bidimensional: -
comportam
să se pornească reprezintă un deficienţi,
de la premize conflict); • cat şi
exacte, limbajul adult logopedia,
obiective, şi in este impropriu ca
cursul pentru a explica disciplină
procesului ce se petrece la a
educativ să se nivelul acestei profilaxiei
respecte regulile relaţii. Defectul şi terapiei
raţionamentului funcţional ar fi tulburărilo
deductiv pentru rezultatul unei r de
a se evita carenţe afective limbaj
raţionamentele in cadrul relaţiei oral şi
false copilului cu scris.
(sofismele familia sa (după Deficient
); (după C. Gorgos). =
Şt. Defectologie = persoană cu
Barsănescu) disciplină o lipsă, o
. psihopedagogică lacună
Def care se morfofuncţi
ect ocupă de onală,
fun particulari innăscută
cţional = tăţile sau survenită.
termenul desemnează psihologic Deficienţele
un deficit e ale sunt
apărut in cursul copiilor anomalii,
primei cu dar nu
dezvoltări a deficienţe reprezintă
individului. El fizice şi ceva
reprezintă psihice, patologic.
efectul precum şi Se disting:
disproporţiei cu legile, d.
intre trebuinţele metodele senzoriale,
primare ale şi motorii şi
individului şi tehnicile mintale.
ingrijirile ce i se educării şi Prin
acordă. Defectul reeducării extensiune
funcţional se lor, a se vorbeşte
caracterizează instruirii şi de
(după Balint) şi deficienţi
prin următoarele adaptării morali.
aspecte: • relaţia lor la Deficit =
subiect-obiect muncă. in (lat.
este exclusiv contextul deficere - a
bipolară; • d. se lipsi, a
relaţia este dezvoltă inceta, a
eterogenă pedagogia părăsi);
comparativ cu şi pierderea
relaţia psihologia (lipsa)
oedipiană; • specială morfofun
această relaţie pentru cţio
este acţionată de toate nal
o forţă dinamică categoriile ă,
profundă (care de inn
in sine nu ăsc
ută sub raport cazul unui copil
sau calitativ prin cu senescenţă
dob raportare la „normală", se
and normalitatea inregistrează o
ită, funcţională, diferenţă
cu folosind metode progresivă in
car şi teste anumite limite,
acte psihologice tolerabile intre
r specifice in atitudinile
tran cuantificarea verbale şi cele
zito gradului de nonverbale (care
riu deficit senzoriomotor se diminuează
sau şi de cu varsta).
defi limbaj. (Testul Definiţie =
niti Loreta Bender, operaţie logicosemantică,
v, Rever-sal, exprimată intr-o
inregi Wechsler, Raven, propoziţie
stra Binet-Simon, concretă,
tă cuburile Kohs, concisă, prin
la labirintele care se indică
niv Parteus etc). in proprietăţile
elul funcţie de esenţiale ale
intr coeficientul unui obiect,
egii obţinut prin fenomen, stare
per punctaj se poate sau se
son delimita gradul precizează
alit de intarziere semnificaţia
ăţi mintală; • idioţia unui semn. D.
sau - 30%, chiar un stabileşte o
al Q.I. inferior identitate de
sub acestuia; • semnificaţie
sist imbecilitatea - cognitivă intre
em corespunde unui termenul de
elor Q.I. intre 30-50 definit şi
ei %; • debilitatea explicaţia in
(se mintală - jurul
nzo corespunzătoare termenului
rial, unui Q.I. intre definitor.
mot 50-70%. Cei Logica
or, intre 70-80% pot aristotelic
afe fi consideraţi • ă arată că
ctiv liminari, dar pot definiţia
, fi şi debil se
intelectual, etc). mintali, in construieşt
in psihopatologie funcţie de e prin
şi logopedie, calitatea raportarea
deficitul se referă adaptării lor la genul
cel mai frecvent sociale, de nivelul proxim şi
la funcţiile intelectual stabilirea
intelectuale şi ale cat şi de diferenţei
limbajului sub caracteristicile specifice.
toate formele şi afective ale După
poate fi evaluat personalităţii. in această
formulă ces un loc central in
clasică, inv teoria
funcţiile ers degenerării. in
definiţiei ref acest context se
sunt: • referenţial ulă inscriu cauze
designatoar rii, exogene, fizice,
e; • de ce sociale,
introducere co psihologice, care
a unui nst influenţează
termen sau ă terenul predispus
expresii in - sistemul nervos
noi; • de eli - sensibil la
concentrare ber influenţele
a are degenerative.
informaţiei; a Degenerescentă
• de ten = termen folosit
evidenţiere din de şcoala
a ţel franceză in
schimbărilo or acelaşi sens cu
r intervenite ref degenerare. Se
in conţinut; ula referă la o
• şi te, degradare
sintacticcalculatorie; pri progresivă a
toate n personalităţii, ce
justifică rea se accentuează
inlocuirea du din generaţie in
intr-un cer generaţie. Prin
context ea extensiune se
propoziţion lor poate referi şi la
al a in domeniul psihic,
definitului co spiritual şi
prin nşt moral.
definitor şi iinţ Deja vu, deja
invers. Nici ă, conu, deja
o definiţie red vecu, deja fait,
etc. =
nu este uca
(pseudomnezie)
exhaustivă, nd
; tulburare de
nu este infailibilă ten
siunile memorie (in
şi
special de
universal acumulate, prin
evocare). Falsă
valabilă, activarea
recunoaştere in
prin diversitatea funcţiilor
simţămantul de
perspectivel cathartice.
familiaritate, de
or Degenerare =
apartenenţă la
epi pierderea totală
propria
ste sau parţială a
experienţă, la
mo unor insuşiri
prima intalnire
log morfologice sau
cu fapte şi
ice. funcţionale in
evenimente noi.
De urma acţiunii
Apare in stări
ful unor factori de
ar onirice, in
mediu sau
e= epilepsie
ereditari.
pro psihosenzorială,
Ereditatea ocupă
in schizofrenie. uct greşeală, un
89 ura conflict intre
Deleţie = re persoană şi
pierderea a societate, prin
unui per violarea legilor.
fragment de son D. poate fi de
cromozom. alit ordin sociologic,
Deliberare ăţii etico-moral,
= (a cantări) . biologic.
moment al Ar Variabilitatea codului
acţiunii e de legi de
voluntare de loc la o ţară la alta,
examinare lup de la o societate
cat mai ta la alta, de la o
completă a mo epocă la alta,
unui fapt, tiv atrage după sine
cu relevarea elo şi variabilitatea
argumentelor r, comportamentelor
(pro şi intr ce
contra) şi a e pot fi etichetate
motivelor in fac ca delicvente.
vederea tori Aspectul eticomoral
adaptării i derivă din
unei decizii. afe raportul dintre
In d. cti conştiinţa eticomorală
intervine vi individuală şi
reflexia şi structurile sociale;
conştientă, cog şi cu cat
care influenţează niti acestea sunt mai
unele vi. perfecţionate, cu
mobiluri De atat e mai mare
afective. lict posibilitatea ca
După B. =( persoana să
Zorgo, in d. vi devină
intervin mai nă, delicventă,
mulţi gre presupunand că
factori: • şea nu există o
intensitatea lă); sincronizare
trebuinţei; • inf perfectă a celor
semnificaţia rac doi termeni ai
pentru ţiu relaţiei. Astfel
persoană; • ne se poate ajunge
scopul urmărit; de la afirmaţia
• dre paradoxal
aprecierea pt ă că „toţi
posibilităţil co suntem
or de realizare; mun săvarşită de delicvenţi
• o persoană, ca o de un fel
influenţele expresie a unei sau altul"
mediului; • stări patologice. (G
mo Delicventă = (a era
dul fi de vină, a ud)
de greşi); .
str desemnează o Delincventa
juvenilă = (singur, in gandirii, care
fenomen ce grup); • face ca fapte
cuprinde instabilitate imaginare să
totalitatea emoţională fie
incălcărilor de generată de considerate
norme sociale şi carenţe drept fapte
morale, săvarşite educaţional reale. Astăzi
de tineri sub 18 e şi de semnificaţia
ani, incălcări fragilitatea sa este mult
sancţionate Eului; • mai largă:
penal. Marea lor inadaptarea tulburare
majoritate provin socială, complexă
din familii generată de care
dezorganizate. exacerbare angajează
Factori a intreaga
generatori al d.j. sentimentul personalitate,
sunt subcultura ui de avand ca
(bazată pe valori insecuritate atare răsunet
negative, ; • tipul de puternic
deviante), relaţii asupra tuturor
filmele şi socioafective funcţiilor sale
romanele ce din psihice (pe un
cultivă violenţa familia fond
şi agresivitatea, tanărului: patologic a
iar ca o condiţie ostilitate, unor idei false,
internă, manipulare raţionamente
frustraţia. Fie că , limbaj greşite, concluzii
tinerii provin din violent şi aberante,
familii paupere trivial, preocupări deformate,
sau prospere, la sexuale necorespunzătoar
aceştia are loc o precoce, e realităţii). D. se
supradimensionare minciuni şi caracterizează
a furturi printr-un şir
trebuinţelor şi repetate, intreg de
pretenţiilor, iar reacţii şi tulburări, cum ar
realizarea lor o atitudini fi: iritabilitate,
vor pe căi disproporţionate susceptibilitate,
neacceptate de faţă de izolare,
legile sociale şi diverse suspiciune,
morale. D.j. situaţii. preocupare
poate fi Delir = excesivă in
clasificată după: problemă legătură cu
• gradul de fundamentală semnificaţia unor
intenţionalitate; • a psihopatologiei, evenimente,
gradul de „delirul a fost căutarea unor
responsabil dintotdeauna explicaţii,
itate considerat schimbarea
(intelect drept felului obişnuit
redus); • fenomen de a trăi de pană
participare fundamental atunci. De la
la al nebuniei" simple
comiterea (K. Jespers); coincidenţe,
delictului dezordine a presupuneri,
nelămuriri sau psihoză prin
intamplări confuzoonirică tremurături şi
mărunte, persoana de stare
in cauză natură confuzodelirantă.
incepe să emită infecţioasă. Pot
presupuneri, Delir la fi şi tulburări
bănuieli şi să-şi copil = somatice:
alimenteze falsa delirul febră ridicată,
convingere cu propriu-zis fenomene
argumente, să poate fi o neurovegetative
caute probe, etc. entitate (roşeaţă,
Treptat, intreaga rară la transpiraţie,
sa viaţă se copil. tahicardie).
centrează pe Delirurile Ipoteze
false concepţii, copilului, patogenice:
care aduc printrun sistematiza consum
mecanism de te, cronice,
D
cerc vicios, alte au o
excesiv şi
argumente in tematică
indelungat de
susţinerea premizei, predomina
alcool; teren
printr-o nt
somatic şi
fabulaţie extrem imaginativ
psihologic,
de bogată şi ă (decat
care rezultă
halucinaţii interpretati
din
intense. Receptiv vă). Ele
catabolismul
şi inclinat să pot fi
alcoolului şi
creadă orice ar cauzate de:
care acţionează
putea să-i servească instabilitat
electiv
de e,
asupra
explicaţie, reversibilit
creierului
devine in acelaşi ate, lipsa
(dezechilibru
timp inabordabil unei
hidroelectroliti
in faţa unor convingeri
c). Etiopatia
argumente reale, absolute, care
nu este pe
logice, dar in de fapt sunt
deplin
contradicţie cu caracteristici
elucidată, dar
convingere ale varstei.
are un
a sa. D. are Deliram
prognostic
un caracter tremens =
favorabil.
polimorf şi poate fi:
Diagnosticul
suportă considerat un
nu ridică
multe accident al
probleme
transformăr alcoolismului
mari, doar cel
i sau cronic, aspect
diferenţial
sublimări, dramatic al
(delirul acut
echivaland psihozelor
azotemic,
cu un alcoolice,
encefalopatia).
sindrom care reclamă
Delta ritm =
sau chiar instituirea
ritm EEG, unul
cu o boală. unor măsuri
din ritmurile
Prin d. se terapeutice
principale
poate urgente şi
alături de a, p,
inţelege o adecvate. Se
O, ale
manifestă
activităţii traumatisme demenţia -
bioelectrice a craniocerebrale, nebunia);
creierului tumori tulburare
format din cerebrale, psihică gravă
oscilaţii, boli vasculare, (de obicei
diferenţiate demenţe ireversibilă),
prin frecvenţă, presenile, etc. degenerare
amplitudine, Deltagism profundă,
morfologie, (paradel globală şi
localizare, proporţie tagism) progresivă a
in = dislalie psihicului,
traseu; mod de specifică care alterează
răspuns la sunetului funcţiile
stimuli. „d" - fie intelectuale
Proporţia in prin bazale şi
traseu: absentă alterarea dezorganizea
in mod sau ză conduitele
normal. Ritmul omiterea sociale; destructurează
delta este lui, fie personalitate
prezent in prin a, tot
primele luni de inlocuire sistemul
viaţă, fiind (para) cu valorilor
considerat altul la a logice (de
fiziologic la cărui cunoaştere,
sugar, iar la pronunţi de judecată şi
adult are e copilul de adaptare
aceeaşi nu la mediul
consideraţie intampin social). Se
fiziologică, ă datorează
greutăţi.
numai in stare proceselor de
Sunetul
de somn atrofie cerebrală;
(fonemul
profund. in este o
) este o
afara acestor simptomatică
consoană
situaţii, a leziunilor
dentala,
prezenţa cerebrale. Pot
alveolară,
ritmului delta fi innăscute,
oclusivă
reprezintă un cum sunt
- sonoră
element oligofreniile
(vezi
patologic. Fără (o alienare
a constitui un
Gramati mintală mai
element
ca limbii mult sau mai
definitoriu, in
romane). puţin
Deme =
unele afecţiuni profundă), şi
grup cu
se se manifestă
inrudire
inregistrează prin
consang
modificări ale incapacitate
uină sau
ritmului delta: de gandire
comunit
isterie, nevroze abstractă,
ate
spasmodice, insuficienţă a
locală
ima-turitate limbajului,
endoga
afectivă, vocabular foarte
mă.
tulburări de sărac, imaginaţie
Demenţe =
comportament, şi comportament
(lat.
aberant, memorie, stare, ce poate
afectivitate redusă gandire, dura mai mulţi
la trebuinţe limbaj) cat ani, apar
biologice. D. şi afective tulburări complexe
dobândită (descărcări de tip
depinde de violente, agnozo-apraxoafazic,
caracteristicile iritabilitate, incontinenţă
leziunilor alterări de la afectivă şi
cerebrale, de un pol la deteriorare
natura bolii care altul). Cea progresivă
a provocat aceste prese-nilă a stării
leziuni. Astfel, „alzheimeriz somatice.
sunt: d. toxice, d. are" (boala Anatomopa
neurologice, d. lui Alzheimer) tologia
posttraumati-ce, ar fi un demonstrea
d. precoce, d. debut precoce al ză evidente
mixte (semne demenţei senile, leziuni
psihice şi care are o atrofice
neurologice), d. evoluţie lentă şi cerebrale,
vasculare, d. din pro- difuze, a
boli infecţioase, 91 căror cauză
etc. Demenţele gresivă spre este incă
pot apărea la deteriorare necunoscut
orice varstă. profundă şi ă şi care
Un globală. afectează
examen Debutează intre predominant
psihiatric şi 70 şi 80 de ani ca lobul
neurologic atent un sindrom frontal cu
este necesar psiho-organic, pierderi
pentru instituirea peste care se neuronale
diagnosticului suprapun care
etiologic in care episoadele realizează
tabloul delirant-halucinatorii, „plăci
simptomatic depresivhipocondriace, senile" (de
apare cu multă mai rar formă
vreme inaintea maniacale şi de circulară
tulburărilor tip amnestic. sau in stea)
psihice de tip Orientarea care sunt
deteriorativ. temporală, adevărate
Demenţe spaţială, „cicatrici",
presenile şi autopsihică este incorporan
senile = (presenilă, progresiv şi d
d. sever afectată, fragmente
Alzheimer); alături de pierderea de neuroni
este un sindrom simţului atrofiaţi şi
demenţial critic. Se adaugă celule
comun marcat insomnii cu gliale.
de deteriorarea agitaţie nocturnă, Demisie =
severă a o creştere (de demitere
performanţelor pasageră a poftei - a lăsa să
intelectuale şi de mancare, cadă);
cognitive ale tulburări de reacţie de
subiectului termo-reglare. renunţare la
(atenţie, După această
atribuţiile justifică prin specifică
proprii şi respectarea indatoririlor personalităţilo
responsabili sociale r depresive,
tăţi, şi morale. astenice,
generată de Dezechilibrarea imature
o situaţie sistemului de afectiv şi
obiectivă relaţii constă in
defavorabilă valorizante pierderea
sau afectează d., increderii
frustrantă, ducand la in forţele
pe care orgoliu, vanitate proprii,
persoana nu sau umilinţă şi descurajare
reuşeşte să o autoabandon. ,
depăşească. Demonstraţie = apatoabulie
Este o procedeu logic ,
atitudine de prin care se demisionari
inadaptare, fundamentează sm. Poate
pe o adevărul, in fi
perioadă structura lui individuală
mai lungă, intrand obiectul sau
ce apare la sau teza de colectivă şi
persoane demonstrat, şi reflectă in
imature, cu procedeul logic ultimă
„Eu" slab. propriu-zis de instanţă
in funcţie de argumentare. D. pierderea
particularităţile poate fi cu sau
structuraldinamice caracter deductiv repunerea
ale persoanei sau inductiv, in discuţie
in directă sau a valorilor
cauză, poate indirectă. morale
avea şi reacţii de Trebuie ca argumentele pană atunci
rezistenţă la să fie acceptate.
terapie, conflict adevărate, să Demostene
intre Supra-eu şi constituie raţiuni = om
Eu. suficiente pentru politic şi
Demnitate = teza dată, orator
presupune procedeul logic atenian
conştiinţa propriei să respecte (384-322
valori, a regulile i.e.a).
meritelor şi inferenţei Orfan de
responsabilităţii deductive sau tată, sărac,
morale. inductive. cu defect
Respectul faţă de Demoralizare = de vorbire,
sine şi de alţii se comportament reuşeşte
imbină consecutiv unui prin efort şi
armonios, eşec, unei tenacitate
implică modestia, nerealizări pe să-şi
exclude linia aspiraţiilor depăşească
narcisismul şi sau datorat unei handicapul
megalomania. afecţiuni şi să devină
Dreptul la (psihice, un mare
statutul de somatice). orator.
personalitate se Este Potrivit
legendei s-a
sinucis după persoana umană, Janet in
infrangerea a obiectivitătii psihastenie.
răscoalei absolute, Automatismul
antimacedon păstrarea mintal are la
iene a secretului profesional, bază scăderea
atenienilor. autonomie tensiunii
Dendrită = necondiţionată psihologice, deci
ramificaţii in utilizarea apariţia senzaţiei
de natură tehnicilor şi de
protoplasmatică perfecţionarea depersonalizare.
a lor. Depersonalizare
neuronului, Dependenţă = a nu
cu rol in receptarea trebuinţă de dispune de
influxurilor altul; raportarea o terapie
nervoase. Se sinelui la o altă specifică,
articulează persoană, cu căci prin
cu care să afle tratamentul
terminaţiile satisfacţie şi afecţiunii
axonale ajutor in de bază se
făcand rezolvarea recapătă
sinapsă. problemelor. conştiinţa
Dentale = Depersonalizar propriului
consoane care e = stare de Eu, iar
se articulează destructu-rare a uneori dispare
prin apropierea organizării spontan,
varfului limbii psihice a după o
de dinţii incisivi persoanei. lungă
sau inferiori. Subiectul are perioadă
(Vezi Anexa B ) impresia că Eu-1 de
Deontologie = propriu a fost persistenţă.
un cod al pierdut, că şi-a Depistare
moralei profesionale. pierdut = element
Are identitatea de
rolul de funcţie psihică şi referinţă al
dinamogenă - in somatică şi profilaxiei.
sensul trăieşte dureros Cu cat se
perfecţionării impresia că a face mai
profesionale, de devenit străin, timpuriu
permanentă păstrand d. cazurilor
deschidere spre conştiinţa manifeste,
tot ce e nou. in personalităţii dar şi a
psihologie, sale anterioare. celor
desemnează Propriu „Eu" nesemnalat
toate indatoririle devine un e, pe cale
şi normele spectacol dramatic de a se
morale pe care pentru constitui,
trebuie să le subiect. Apare cu atat
respecte senzaţia de vid instituirea
psihologul; emoţional, de unor măsuri
obligaţia lui de a gol interior, medicoeducativesociale
acţiona exclusiv printr-o analiză complexe
pe linia respectului introspectivă. D. este mai
faţă de a fost iniţial promptă.
descrisă de P. Consecinţel
e pozitive distincţie a realizează
sunt: cresc acestei stări: • prin
şansele de cea uzuală, la exersarea
refacere a care ne-am repetată,
sănătăţii, referit, in care fundamenta
fie că nu lipseşte ndu-se prin
incepe obiectul stereotip
terapia, fie suferinţei şi • dinamic sau
că se intre aspectul pe o matrice
rezolvă psihopatologic, funcţională,
prompt; se in care lipseşte efectorie şi a
inlătură obiectul reflexelor.
riscul de a suferinţei şi Reacţiile se
deveni chiar starea coarticulează şi
complexă şi pervertită, se organizează
cronicizată deformată a structural, iar
maladia, suferinţei - aferentaţia
etc. „obiectul propriei inversă
Depresia = sale 93
cel mai suferinţe", care (feed-back)
frecvent işi are rădăcinile inseamnă
fenomen in modul de trecerea de la
patologic; structurare al nivel verbal la
se personalităţii lor. cel senzorial şi
caracterizea in genere, cei acţionai, unde
ză printr-o deprimaţi au controlul se
scădere a tendinţe de realizează prin
tonusului de autoreproş şi receptorii
activitate vină; scade atat proprioceptivi.
psihică şi ritmul gandirii, Deprinderile
motorie, cat şi claritatea sunt insuşiri
insoţită de o ei; au ganduri dobandite pe
stare sufletească negre (moarte, cale de invăţare,
astenică, de suicid), nevroze educare,
tristeţe ciclotimice etc. habitudini, ce
exagerată, de Deprindere = funcţionează pe
deprimare şi componentă baza legii
fatigabilitate automotiva-tă a efectului, a
sporită, de activităţii exerciţiului.
anxietate. Este o caracteriza Crearea şi cultivarea
reacţie firească tă prin d. bune
in situaţii reducerea facilitează
dificile din sau adaptarea la
viaţă: moartea absenţa cerinţele vieţii,
cuiva, insuccese, controlului de mare
certuri, conştient, importanţă in
despărţiri, divorţ adică psihologia
etc. Sunt realizarea socială (J.
posibile la orice spontană Dewej). Sub
varstă; abundă şi facilă a imperiul
in adolescenţă şi activităţii exemplului rău,
bătraneţe. Este respective. apare
necesară o Se condiţionarea
socială negativă, Numărul potrivite. După
cu d. rele. derivaţiilor D.R., criteriul
Derealizar utilizate D
e= variază in festandu-se verbal (funcţia
pierderea funcţie de cathartică a portamentale
„funcţiei scopul antagoniste anxietăţii,
realului" urmărit, de limbajului) şi
(P. Janet), dimensiunil mimicogesticular (limbajul
cand e craniului obţinute prin impactul
subiectul subiectului progresiv al
se simte şi de ectosemantic). sugestiei
detaşat, capacitatea terapeutului, cu imaginea
izolat de tehnică a mintală axiogenă. Metoda
lumea aparatului. constă in
concretă, De regulă se Descrierea = (fr. decrire);
işi pierde realizează modalitate de exerciţii de
„familiarita derivaţii relaxare musculară
tea". D. longitudinal progrereproducere
este o e şi prin mijloace verbale (sau
ieşire din transverse, sivă (R. Jakobson),
realitate; iar metoda inlocuită prin relaprin
este derivaţiilor alte mijloace) a unei
dezagregar permite realităţi, tin- xare
ea trăirii stabilirea cu autogenă (Schultz). Pe
spaţiotemporalită precizie a măsura
ţii, „este o focarelor zand spre o prezentare cat
alienare de lezionale. mai completă, desfăşurării
la realitate" Descartes Ren6 exerciţiilor, itemii
(Mayer- (1596-1650) = axiogeni
Gross). (latinizat,
concretă şi sugestivă,
Prin d. este Renatus utilizand detalii şi
negată Cartesius); prezentaţi subiectului nu
posibilitate filosof şi savant
mai
a de francez, antreneaparticularităţi,
anticipare, intemeietor al care o fac extensivă. D. ză
caracteristică filosofiei moderne, anxietatea acestuia.
omului reprezentant
Recent, desensireflectă
normal. D. de seamă al spiritul de observaţie al
poate duce raţionalismului, persoa- bilizarea
la o) considerand sistematică se realizează
dezordine prioritatea indinei,
mintală raţiunii, care capacitatea sa de evocare
progresivă. deţine „idei şi flexibi- vidual sau in
Derivaţie - innăscute". In grup, utilizand mijloace
EEG = concepţia sa, litatea lingvistică. audio-
traseu raţiunea este vizuale sau
realizat in dată in mod egal
psihofarmacologice.
electroencef tuturor adevărului se află
alografie de oamenilor, dar
in raţiunea insăşi,
diferenţa de nu toţi o
in claritatea şi
potenţial folosesc in mod distincţia
culeasă de corect, datorită cunoştinţelor
doi lipsei unei noastre. in
electrozi. metode
filosofie porneşte descoperi progresului
de la indoiala adevărul, ştiinţei şi al
cunoaşterii, ajungand filosofiei.
indoială progresiv la Opere:
metodică, cunoaşterea „Discurs
considerand că şi asupra
unicul fapt sigur, inţelegerea metodei de a
ce nu poate fi pus tuturor ne conduce
sub semnul fenomenelo bine
indoielii şi care r. Filosofia raţiunea şi a
poate fi punctul carteziană căuta
de plecare al unei este adevărul in
cunoaşteri dualistă, ştiinţă",
(filosofii) este susţinand „Meditaţii
constatarea: existenţa metafizice",
„mă indoiesc, independentă „Principiile
deci cuget; cuget, a filosofiei",
deci exist" două „Geometria"
(„Dubito ergo substanţe: • etc.
cogito; cogito materială Descărcare
ergo sum"). (corpul, afectivă =
indoiala creierul) cu eliberare
carteziană nu atributul emoţională,
este sceptică, ci intinderii şi care are loc
metodologică şi cea • cand
vizează un spirituală, incordarea
fundament sigur cu atributul internă
al cunoaşterii. gandirii, devine
Metoda sa este cugetării, insuportabil
deducţia, care ambele ă şi subiectul
trebuie să pornească supuse unui dă curs
de la principiu liber
adevăruri sigure suprem: emoţiilor
şi clare, Dumnezeu, sale, mani-
cunoscute care a creat Desen =
nemijlocit prin universul, activitate grafică
raţiune. pe baza sau picturală
Recunoaşte totuşi unor legi prin care
şi valoarea mecanice, subiectul
cunoaşterii materialiste incearcă să
experimentale. . La baza reproducă sau să
Descartes gandirii producă imagini
formulează pune latura ale unor obiecte
conceptul materialistă şi situaţii, ori
modern de (in exprimă ceva
„metodă": evoluţie). din proprie
„Ansamblu Este o iniţiativă,
de reguli orientare simţire. Este o
sigure şi antiscolastic imbinare de
uşoare, ce a a imitaţie şi
trebuie raţionalism creaţie
aplicate cu ului, care a intelectuală,
exactitate stat la baza vizual-motrică.
pentru a Dincolo de
mazgălituri, la comportamental, (ca idee).
copii este şi un bazată pe După
limbaj in care nu condiţionare Roman
simbolizează clasică (de tip Jakobson
ceea ce văd, ci pavlovian) al (1960),
ceea ce ştiu inhibiţiei termenul
despre lucruri, reciproce şi pe designare se
cat şi modul teoria invăţării. identifică cu
cum şi-1 Metoda se funcţia
reprezintă şi bazează pe denotativă
afecţiunea sa. răspunsuri com- sau
Desenul Designare referenţială
reprezintă şi modul = (sin. a
de desemnare cuvantului,
structurare a ); funcţie a adică constă
spaţiului, a proporţiilor. unui semn in
Desenul poate fi ca simbol, conturarea
folosit ca test de a avea o cuvantului
individual sau ca semnificaţi asupra
test proiectiv. e, care se obiectului
Ex.: testul referă la o semnificat.
omuleţului, al categorie Despicături
arborelui, al de obiecte le labiomaxilopalatine
familiei etc. sau =
Desenul reflectă fenomene sunt cele
personalitate şi reale. Un mai severe
dezvoltarea gest poate malformaţii
intelectuală a fi indicativ congenitale.
copilului. Desenul in chip intre
are valoare direct despicăturil
expresivă (gestul (limbaj e totale şi
grafic), in care ectosemant pană la cea
transpar aspecte ic), pe cand mai simplă,
temperamentale, cuvantul lueta bifidă,
cat şi natura este există mai
reacţiilor designativ multe forme
emotive. in sensul că intermediar
Desenele au nu reclamă e pe care
valoare prezenţa chirurgia
proiectivă: obiectului ORL le
semnifică un şi nu-1 rezolvă.
anumit conţinut reproduce Dacă după
intrapsihic; au pe acesta operaţie
valoare narativă prin factura vălul
şi valoare sa de semn reconstituit
asociativă (au loc verbal, ci nu permite
condensări, numai o fonaţie
deplasări, actualizeaz normală, se
substituiri şi ă un practică o
simbolizări). conţinut faringoplast
Desensibilizare conceptual, ie.
= metodă ce este Tratamentul
psihoterapeutică referitor la chirurgical
de tip ceva real trebuie să
fie urmat de cel
logopedic
(ortofonic).
95
Destăinuire = act
interrelaţional prin
care o persoană dezvăluie
despre sine
informaţii reale. Persoana
care ascultă
trebuie să participe intr-
un fel sau altul
la ceea ce i se spune.
Destăinuirea poate
fi voluntară sau
involuntară, cand
presiunea unor stări
afective, acumulate
duce la necesitatea
descărcării lor. O
condiţie de bază este ca
psihoterapeutul
să fie neutru, spontan.
Poate avea loc şi
destăinuirea
psihoterapeutului in cadrul
relaţiei terapeut-pacient,
cu caracter
instrumental, atent
manipulată şi
controlată.
Destin = (sm.fatalitate);
forţă inflexibilă
care ar guverna
evenimentele şi existenţa
individuală. Pentru antici,
chiar zeii şi alte
fiinţe supranaturale erau
supuse
ydestinului. Spiritul uman
incă nu a găsit
un răspuns corespunzător,
noţiunea de d.
fiind intim legată de
iraţional, ocult
(chiromanţie,
astrologie) care incearcă
să
aproximeze destinul pe baza
unor presupuse
determinări individuale
congenitale
sau extraindividuale.
Schopenhauer afirma
că „pornind de la naştere,
cursul vieţii
umane este determinat pană
in cele mai
mici detalii". Ereditatea
şi genetica vor
apropia ideea de destin de
medicină,
elaborand conceptul de
destin biologic ca
o sumă de variabile
determinate, ce
intregesc personalitatea
biologică.
Detectorul de minciuni =
ansamblu de
aparate folosite pentru
inregistrarea
efectelor fiziologice
(modificări de ritm
cardiac şi respirator,
diminuarea
rezistenţei electrice a
pielii, variaţii de
potenţial electrocerebral,
etc, ale
emoţiilor provocate de
intrebările ţintă
care vizează stabilirea
credibilităţii unor
relatări, răspunsuri sau
afirmaţii ale
subiectului. Această metodă
de stabilire
a adevărului pe baza
corelării verbale cu
modificările vegetativ-
motorii
inregistrate grafic rămane
imperfectă datorită
particularităţilor
psiho-individuale,
deosebite de
la o personalitate la alta.
Deteriorare; Deteriorare
mentală =
concept ce desemnează
procesul de reducere
progresivă a randamentului
intelectual, consecutiv
senescenţei normelor
patologice, cat şi
evoluţiei unor
afecţiuni psihice cronice;
afecţiunea se
caracterizează printr-un
deficit dobandit
şi ireversibil al
diverselor componente
ale inteligenţei. D. m.
progresează
cu varsta, dar sunt
posibile după 25-
30 ani. Indicele de
deteriorare mintală
semnifică un raport intre
rezultatele
obţinute la testele
aplicate conform
varstei, şi cele
anterioare. Tratamentul
preventiv constă in
eliminarea factorilor
etiologici: infecţii,
traumatisme; in
celelalte cazuri este
inoperant. Tratamentul
curativ constă in mijloace
psihoterapeutice
de reeducare prin
stimularea
aptitudinilor intelectuale
restante
şi prin stoparea reacţiilor
afective
negative, cat şi a
sentimentelor
devalori-zante.
Determinism = in
psihologie, principiul
de a cărui promovare
depinde
constituirea ştiinţifică.
Teorie a interacţiunii
universale, axată pe ideea
unei
ordini care guvernează
cosmosul,
astfel incat geneza şi
desfăşurarea
tuturor proceselor şi
fenomenelor din
natură, societate şi viaţa
psihică a
oamenilor se inlănţuie,
fiind supuse
unei legităţi obiective.
Avand o
indelungată tradiţie
filosofică (in
opoziţie cu indeterminis-
mul), d.
constituie una dintre
strategiile posibile
prin care spiritul tinde să
realizeze un
acord intre coerenţa
raţională şi
devenirea fenomenala,
perceptibilă
prin experienţă. La nivelul
omului,
avand cel mai inalt şi
specific
sistem de
96
autoreglaj, determinarea
trece progresiv in auto-
determinare.
Deuteranopie = cecitate
cromatică parţială,
constand din incapacitatea
perceperii
distincte a culorii verzi;
in consecinţă,
subiecţii afectaţi de d. nu
diferenţiază
verdele deschis de roşu
inchis, violetul de
albastru.
Deuteroneuron = al H-lea
segment al
căilor somestezice (primul
fiind protoneuronul)
oligosinaptice. Din axonii
acestui segment, d. situaţi
in coarnele
dorsale ale măduvei, este
alcătuit fascicolul
spinotalamic, care se
termină in
talamus, de unde
informaţiile sunt conduse
la scoarţă de un al treilea
neuron,
talamo-cortical.
Devianţă = caracteristicile
anumitor
comportamente care se abat
de la normele
acceptate in interiorul
unui grup
(societăţi), determinand
conflicte intre
persoana devianţă şi grupul
respectiv.
Este vorba de o abatere de
la normalitate,
atat psihologic cat şi
psihiatric, dar
şi valorico normativ.
Etiologic sunt
incriminaţi mai mulţi
factori: ereditari,
psihice, psihopatologici,
socio-cultural,
dand comportamentul
aberant, sub raport
judiciar priveşte
comportamentul antisocial
(infracţional, delictual).
Forme mai
frecvente: recidiva,
simularea, hetero şi
autodistrucţia.
Devieri de conduită = forme de
dezechilibru
psiho-moral a persoanei,
cauzate
de influenţe morbide de
natură sociogenă,
de tulburări morfo-
funcţionale ale
creierului. Se
concretizează prin
atitudini
şi fapte reprobabile ale
persoanei prin
care incearcă să-şi facă
inserţia socială.
Prin devieri de conduită se
subinţelege
tulburări de comportament,
de caracter, care au
devenit un mod
constant, stil de a
acţiona. Această conduită
deviată de la linia etică
de comportament
se caracterizează prin
existenţa
scandaloasă, depravată,
inconştientă,
de tip caracteriopatic, in
genere pe
fond ereditar. Se impune
terapia psihopedagogică
şi medicală.
Devotament = consacrarea
faţă de un
ideal, aspiraţie, idee, faţă
de o persoană
din colectivitate, pe baza
ataşamentului
sincer şi neimpus. Faţă de
obiectul d. se
manifestă constant, cu
interes, bunăvoinţă,
grijă, susţinere morală şi
materială,
identificare de interese.
Dewey John (1859-1952) =
filosof, sociolog,
psiholog şi pedagog
american.
Ca filosof de factură
idealist subiectivă
este reprezentantul „
instrumentalismului",
in care cunoaşterea
omenească nu
reflectă realitatea
obiectivă, ci este numai
un instrument prin care
omul adună
experienţă utilă acţiunilor
sale. in
domeniul psihologiei
şcolare, consideră
ereditatea şi mediul
(societatea in primul
rand), factori hotăratori
in formarea
omului, iar educaţia -
rezultatul interacţiunii
dintre aceşti doi factori.
Rolul
educatorului este redus la
rol de
consultant. in pedagogie,
in locul climatului
autoritar tradiţional din
şcoli,
introduce angajarea liberă
şi mai democratică
a elevului, pe baza
interesului
potenţial, aprioric pe plan
individual.
Este reprezentantul
curentului sociologic
in pedagogie, al
democratismului
educativ in sensul
accesului tuturor la
educaţie (şi a adulţilor),
in scopul adaptării
la ne-voile societăţii
moderne.
Lucrări de bază: „
Principiile psihologice",
„Democraţie şi educaţie",
„Caracterul şi
comportamentul uman",
„Şcolile de maine".
97
Dexterimetru =
experimentează
abilităţile motorii simple
şi
coordonarea mişcărilor
intr-o activitate
(dexteri
graful).
Dexteritate = (dibăcie,
ingeniozitate,
iscusinţă, indemanare,
abilitate);
facultate ce condiţionează
mişcările
precise, rapide,
ingenioase, aptitudini
practice (dacti-lografie,
strung,
instrumente muzicale,
tehnică militară
şi sportivă, inginerească,
artistică etc).
Dezagregare psihică = in sens
restrans, corespunde
disociaţiei, in sens
larg, diso-luţiei. P. Janet
a creat
termenul inţelegand
incapacitatea de
sinteză, de reunire intr-o
singură
conştiinţă personală,
fenomenele
psihice elementare. in sens
larg se
referă la făramiţările
ansamblului psi-
(hic, a structurilor
organizate superior.
(Exemplu: comportamentul
adoptativ
se reduce progresiv către
un nivel
funcţional elementar).
Primul sens se
referă co-notativ la
aspectul calitativ al
funcţiilor psihice, cel de-
al II-lea
traduce aspecte de reducţie
cantitativă.
Dezangajare = in psihologie
se referă
la sfera motivaţional
afectivă, la nivel
de atitudine şi de acţiune
a unui
subiect intr-o relaţie sau
intr-o
activitate. Această
atitudine poate fi
motivată şi voluntară in
anumite
circumstanţe psihologice,
fiind
reflexul stingerii
motivelor, intereselor,
aspiraţiilor care-1
mobilizase şi orientase
anterior pe subiect. Poate
fi insă
şi expresia unor
circumstanţe
patologice (depresii,
schizofrenii) in
care d. reprezintă un
indice de
prognostic negativ,
conducand la
izolarea şi disocializarea
subiectului.
Dezavuare = atitudine şi
sancţiune
morală exprimată prin
desolidarizare
cu o anumită persoană, prin
dezaprobarea
D
actelor, ideilor,
comportamentului
cuiva, cat şi prin
condamnarea şi
infierarea celor care
incalcă anumite
norme.
Dezechilibru psihic = lipsă de
armonie a vieţii psihice, a
personalităţii in
manifestările sale
datorate unor trăsături
exacerbate;
comportament iritabil,
impulsivitate,
tulburări atitudinale,
instabilitate,
perturbare a sistemului de
valori (mai
ales morale). in
psihiatrie, „psihopatie
de structură dizarmonică a
personalităţii", fără
coexistenţa
vreunui deficit in sfera
inteligenţei
(ciclotimie,
hiperemotivitate, trăsături
nevrotice, uneori cu
tulburări
organice sau ale funcţiilor
cognitive
trăsături psihotice,
labilitate emotivă,
tulburări de caracter). La
copii, o
urmare a influenţelor
educaţionale
negative, climat familial
traumatogen
insecurizant, lipsa
climatului afectiv
intre copii şi părinţi.
Dezgust = aversiune
condiţionată;
procedeu terapeutic a
psihoterapiilor
comportamentale, care
constă in
elaborarea şi intărirea
unui reflex
condiţionat negativ faţă de
un
comportament, avand ca scop
determinarea acelui
comportament,
ca frecvenţă şi
intensitate. Se aplică
cu succes in nevroze
motorii, etilism
cronic, toxicomanii etc.
Dezinteres = lipsa unei
motivaţii faţă
de obiecte materiale
sociale sau
spirituale din mediul
inconjurător,
mani-festandu-se prin
scăderea
rezonanţei emoţionale, a
curiozităţii
psihomotorii faţă de un
obiect, o
persoană, faţă de cei ce-1
inconjoară.
Pendularea intre interes -
dezinteres
este mai rapidă şi
considerată in
limitele normalului la
copil. Este
prezentă in depresii
melancolice, şi in
măsură mai mică la
personalităţi
dizarmonice de tip
schizoid.
98
Dezorientare spaţio-temporală
= simptom
psiho-patologic
caracterizat prin
pierderea capacităţii
persoanei de a-şi
reprezenta situaţii in timp
(dezorientare
temporală) sau in spaţiu
(spaţială) şi de
identificare a propriei
persoane, a propriei
scheme corporale
(dezorientarea alopsihică).
Acest simptom apare la
deficienţi
mintali (oligofreni şi
demenţi), sau
insoţesc tulburările
amnestice anteroretrograde
din sindromul Korsakov, in
presbiofrenie, unde
subiectul trăieşte ca
actual un moment trecut al
existenţei sale
(delir ecmnestic). Este o
urmare a unor
leziuni parieto-occipitale,
prin confuzie
dreapta-stanga, agnozii
elective, cu
tulburări de schemă
corporală, acalculie
spaţială (subiectul nu mai
cunoaşte locul
cifrelor. Bătranul confuz
vagabondează
neintenţionat pentru că şi-
a pierdut simţul
de orientare; nu-şi
recunoaşte patul in
spital, nu poate localiza
obiectele. Uneori
dezorientarea spaţio-
temporală este mai
discretă, necesitand
intrebări suplimentare
pentru a depista locuinţa,
cartierul,
aspecte concrete de
măsurare a
timpului cronologic şi a
timpului
obiectiv.
Dezvoltare = proces de
transformare
progresivă şi continuă de
la inferior la
superior, ducand in final
la funcţionalitatea
optimă a organismului, la
maturitatea
lui. Nu este un proces
liniar, pe
parcurs au loc modificări,
transformări,
restructurări a unor forme
comportamentale,
ducand la o mai bună
adaptare
la mediu. D este un
principiu de bază al
psihologiei. La om,
dezvoltarea este
influenţată
de doi factori: ereditatea
şi
mediul cu acţiunea
specifică a fiecăruia.
Prin ereditate se transmit
de la ascendenţi
la descendenţi unele
caracteristici
somatice şi in oarecare
măsură şi anumite
particularităţi
temperamentale.
Samburele ereditar deţine
predispoziţii
naturale, fără ca ele să
constituie un dat
fix şi imuabil, fiind in
mare măsură
influenţate de mediu.
Mediul influenţează d. prin
interacţiunea
socială (familie-şcoală,
grup
social), prin mijloacele de
transmiterea
informaţiilor (radio,
presă, televizor).
Copilul işi dezvoltă
anumite forme
de comportament prin
observarea şi
imitarea persoanelor din
grupul său, dar
şi prin intermediul
influenţelor
culturaleducative.
Interacţiunea ereditate -
mediu
determină fundamental
dezvoltarea
umană. L. S. Vigotschi
relevă o caracteristică
logică a psihogenezei
umane, şi
anume caracterul ei
sistemic: procesele
psihice nu se dezvoltă
separat unul de
altul, ci in raporturi
necesare intraspecifice
ce mijlocesc acţiunile
globale
cu ambianţa socio-umană,
fără de care
d. psihologică nici n-ar fi
posibilă. in
fiecare stadiu, unul din
procesele psihice
ocupă un loc dominant in
raport cu
celelalte. Astfel, sunt in
ordine: emoţia,
percepţia, reprezentarea,
memoria, voinţa,
gandirea, sentimentele
superioare,
imaginaţia. D. psihologică
presupune
confruntarea dintre
cerinţele subiectului
şi exigenţele ambianţei,
dintre aspiraţii
şi posibilităţi, dintre
constrangeri şi
iniţiative, dintre imaginea
despre sine şi
viziunea altora asupra sa.
Treptat,
psihogeneza capătă
caracteristici de
personogeneza, prin
asumarea de roluri
responsabile ca
personalitate constituită.
Diadocokinezie = capacitatea
de a executa
mişcări alternative in
succesiune
rapidă şi prin sincronizări
bilaterale
(invartirea pumnilor,
mişcarea degetelor
in evantai la ambele maini
sau
picioare). Pierderea
acestei abilităţi se
numeşte adiadocokinezie.
Diagnostic = este o
recunoaştere, o
identificare a unui proces,
abatere de la
normal, tulburare, pornind
de la detalii
caracteristice. D. inseamnă
atat un efort
de informare, cat şi unul
decizional. Nu
este un scop in sine, ci
mijloc de
orientare, atat in terapia
de recuperare a
cazului, cit şi in
predicţia prognosticului.
in psihologie nu se poate
vorbi de un
diagnostic psihologic, ci
de un examen
psihologic, de metode
proprii de investigare
(teste), care in final
concură la un
diagnostic unic, rezultat
al tuturor demersurilor
efectuate (examen
neurologic,
fund de ochi, examen ORL,
oftalmologie
etc). Orice diagnostic este
dat in raport cu
personalitatea, varsta,
simptomatologia,
etiologia, stabilind atat
aspectul
patologic, cat şi
capacitatea restantă a
organismului, a persoanei,
ca posibilitate
de răspuns la terapie şi
reinser-ţie
normală sau aproximativă.
Toate acestea
sunt valabile şi in
logopedie, in-dicanduse
multiplele aspecte
asemănătoare cu
alte tulburări, dar şi
elementul specific,
diferenţial pentru
delimitarea nosologică
a entităţii. Este necesară
munca de echipă
inter-disciplinară pentru
evitarea erorilor,
cu efecte dureroase şi
păgubitoare.
Diagramă = instrument,
construcţie grafică
care exprimă dezvoltarea,
evoluţia,
cat şi variaţiile unor
fenomene supuse
studiului sau a unor
rezultate statistice.
Dialog = cea mai obişnuită
formă a
comunicării interumane, in
care două sau
mai multe persoane
(plurilog) fac schimb
reciproc de mesaje, intr-un
scop comun
de cooperare sau al unui
acord mintal.
Cei doi parteneri
interlocutori
sunt pe rand emiţători şi
receptori,
avand un cod comun - limba,
cat şi un
context comun.
Dicţie = arta de a pronunţa
corect un
text, cu claritate, şi
respectarea prozodiei;
sunetele, silabele,
cuvintele cat
şi sintagmele formează o
unitate cu ritm
şi muzicalitate. Realizarea
dicţiei de
calitate depinde de
elasticitatea, perfecta
mobilitate şi antrenamentul
organelor,
articulaţiilor; sunt
absolut necesare
poziţia liberă, neforţată a
laringe-lui şi a
intregii musculaturi buco-
farin-giene,
alături de libertatea,
naturaleţea
muşchilor feţei.
Didactica = ramură a
pedagogiei,
avand ca obiect de studiu
sistemul de
invăţămant, formele de
organizare,
principii, metode,
mijloace, programe,
problematizare şi
euristică, tehnici
audio-vizuale, etc. Latura
informativă a
invăţămantului este
asigurată prin plan,
programe, manuale, iar
căile de insuşire,
metodele specifice
obiectelor sunt
cuprinse in metodicile
respective, in
care se dezbate concret
latura tehnologică.
Didacticism = modalitate
defectuoasă
de instruire şi educare,
care pune accentul
exclusiv pe comunicare şi
pe insuşirea
dogmatică a regulilor,
definiţii,
norme, etc. Este o
modalitate exagerată
de a critica pe educat,
ceea ce creează
rezistenţă faţă de invăţare
şi educaţie,
inăbuşă libertatea şi
spiritul activ,
creativ al elevului.
Didactogenie = stare
morbidă, de tip
reactiv, intalnită la
elevi, creată de
greşelile didactice ale
dascălilor, care-şi
exagerează rolul, nu ţin
seama de
oboseala şi surmenajul
elevilor, provo-
100
cand apatie şi dezgust faţă
de studii in
general, inchizandu-se in
mutism electiv
sau depresie. Este similară
iatrogenilor,
stări patologice ale
bolnavilor determinate
de conduita traumatizantă a
medicului. Didactogeniile
creează
anxietate şi favorizează
fenomenul de
dezadaptare şcolară.
Diferenţial semantic = fenomen
de
comparaţie, (mediaţie) in
relaţiile lingvistice.
Se dau cuvinte ce trebuie
să fie
apreciate după o scală in
termeni bipolari
(antonime: frumos-urat;
elegant-grosolan
etc). Se construieşte apoi
„portretul"
cuvantului (ca semn in
sine, ca structură
sonoră), de către subiect.
Deci nu conţinutul
semantic este evaluat, ci
numai
sensul efectiv
parasigmatic. Prin
extensiune,
tehnica d. s. a fost
aplicată, cu bune
rezultate, in pedagogia
socială, studiul
personalităţii (C. Osgood
1954).
Diferenţiere psihică = insuşiri
şi grupe
de insuşiri
psihocomportamentale după
care se deosebesc intre ele
persoanele,
microgrupurile şi marile
colectivităţi
umane. D. p. sunt
calitative şi cantitative,
prevăzand gradaţii şi
confruntări de
structură. Se stabilesc in
raport cu un
model general al
personalităţii sau grupului
şi de regulă uzează de
incadrarea in
tipuri. Aceasta este
obiectul de studiu a
psihologiei diferenţiale.
Diferenţiere senzorială =
proces de
distincţie a unor insuşiri
sau puncte
apropiate, bazat pe
inhibiţie. Diferenţierile
se obţin prin aplicarea de
intăriri
deosebite la cei doi
stimuli.
La baza acuităţii
sensibilităţii diferenţiale
este activitatea reflexă a
creierului.
Dificultate şcolară = poate fi
de diferite
feluri: intarzierea
maturizării, debilitate
mintală, carenţă afectivă,
instabilitate
motorie, nivel cultural
scăzut, carenţă
in informaţiile de bază,
hipomnezie,
omisiune in formarea unor
operaţii
şi procedee de lucru
intelectual, devieri
de comportament etc.
Dificultatea şcolară
presupune studiu de caz,
descoperirea
cauzelor şi acţiune asupra
lor, tratare
individuală adecvată şi
integrare
adecvată in colectivul
şcolar.
Digestiv = unul dintre cele
patru tipuri
morfologice esenţiale, ce
se caracterizează
printr-un abdomen voluminos
şi
importante trebuinţe
vegetative.
Dilemă = tip de raţionament
silogistic,
disjunctiv-ipotetic
(premisele disjunctiv-
ipotetice, iar concluziile
pot fi judecăţi
categorice sau
disjunctive). Sunt
dileme simple şi complexe,
in funcţie
de argumentele aduse in
susţinerea
concluziilor. Persoana
problematizează,
cantăreşte mereu
argumentele şi
contraargumentele,
se consumă şi este
imposibil să iasă din impas
(psihastenie,
nevroză obsesivo-fobică,
celebras-tenie,
schizofrenie).
Dinamism = in psihologie,
ansamblul
motivelor, tensiunilor şi
tendinţelor ce
susţin conduitele şi
determină conduite
modificate; continuă
interacţiune cu
ambianţa. De aici şi
restructurările in
domeniul organizării
personalităţii.
Dinamogen = proprietate a
stimulilor
externi şi interni, a
trebuinţelor şi motivelor,
a reactivităţii emotive de
a dinamiza
organismul, crescand
tensiunea
psihică şi sporind
capacitatea de
acţiune.
101
Diogene din Sinopa (412-323
î.e.n.) =
filosof grec cinic.
Potrivit legendei,
locuia intr-un butoi şi
umbla ziua cu un
felinar
aprins in
căutarea
unui „OM".
Diplacuzie = in examenul
audiometric cu audiometria
tonală
liminara sau su-
praliminară, cu testele
de recruitment şi
audiometric
automatică, alături de
recruitment ca
element esenţial in
fiziopatolo-gia
cohleara, apare şi
displacuzia, semnalată
spontan de pacient cand la
aceeaşi frecvenţă el nu are
aceeaşi
senzaţie de inălţime la o
ureche şi la
alta.
Diplopie = formă de vedere
binoculară, anormală
datorită
discoordonării campurilor
vizuale
monoculare, astfel incat
fiecare obiect,
proiectandu-se in afara
horopterului
(locul geometric al
punctelor
corespondente din cele două
retine)
este văzut dublu
(Helmhoitz). Cele
două imagini concomitente
ale
aceluiaşi obiect au şi o
dispoziţie
spaţială diferită. Apare in
condiţiile
unor perturbări nervoase,
in stări fizice
şi se instalează cronic in
cazul
strabismului extern.
Dipsofobie = frica de a bea,
frica de lichide
in general. Este o prezenţă
rară
in psihopatologie (dipso =
sete).
Dipsomanie = tendinţe
excesive,
hiper-dimensionată
patologică,
impulsivi, irezistibilă de
a consuma
băuturi alcoolizate,
manifestată
intermitent, periodic.
Succede stărilor
depresive. Trebuie
diferenţiată de
polidepsia diabetică, unde
setea
exagerată este determinată
de pierderea
mare de lichide prin
rinichi -
(poliurie). Trebuie
diferenţiată şi de
po-tomanie, trebuinţa
permanentă de a
consuma orice lichid.
Psihoterapia are
menire de a evidenţia
factorii externi
care precipită crizele, de
a
preintampina noul
D
acces prin internarea
cazului cand se
simte iminenţa crizei.
Dis = prefix cu sens
privativ;
tulburare, modificare,
deprimare.
Disabilitate = incapacitate
pasageră,
durabilă sau permanentă,
limitată la o
funcţie instrumentală
(motorie,
senzorială, adaptativă,
etc), sau
asociind mai multe dintre
acestea,
care influenţează negativ
viaţa
subiectului aflat in
condiţii normale
de existenţă şi pe care o
poate
compensa. Uneori,
necompensată de
către subiect, ceea ce
constituie un
handicap. Toate
dificultăţile de invăţare,
(deficitul hemiparetic,
indiferenţa
afectivă etc.) pot apărea
după
un accident vascular
cerebral,
constituind disabilităţi.
Pot fi fizice şi
psihice. Este antonimul
termenului
„abilitate" consacrat in
psihologie.
Disartrie = (gr. arhon -
articulaţie);
articulaţie dificilă,
greoaie,
caracterizată prin
tulburări in
execuţia mişcărilor
coordonate
sincronic, ale aparatului
fo-nator, la
care se pot adăuga
tulburările de ritm
ale vorbirii şi
modificările modulaţiei
vocii. Are la bază o
afecţiune
neurologică sau musculară
şi este
evidentă in pronunţarea
consoanelor.
Rostirea confuză,
disritmică,
disfonică are un evident
aspect nazal,
este monotonă, aprozodică.
Ea nu
afectează limbajul propriu-
zis, poate
chiar nici vorbirea in
general, ci doar
latura ei instrumentală, la
un nivel
intermediar (intre organul
periferic
de execuţie şi centrul
cortical de
elaborare şi comandă). D.
es-te
determinată de lezarea
anumitor zone
din S.N.C. şi se observă
după
afecţiuni cerebrale:
meningoencefalite,
tulburări
vasculare, traumatisme cra-
niocerebrale.
Forma gravă de disartrie
102
se inregistrează cand
vorbirea este
aproape imposibilă din
cauza paraliziei
muşchilor motori ai
vorbirii şi poartă
denumirea de anartrie. Sub
aspect gradual,
„in d. sunt posibile
treceri succesive
de la anartrie la apraxie,
balbaială,
dislexie centrală motrica".
Terapia logopedică
este de lungă durată, prin
exerciţii
sistematice progresive.
Discalculie = (sin.
disaritmetrie); perturbarea
in operaţionalizarea
aritmetică,
constand in incapacitatea
parţială sau
totală de invăţare şi
aplicare a regulilor
aritmetice. La copiii cu
inteligenţă normală
are caracter tranzitoriu,
dar sunt
retardaţi in formarea
capacităţii de structurare
a spaţiului. Este
remediabilă prin
terapie individuală. La
oligofreni, encefalopaţi,
demenţi, este totală şi
incurabilă.
Discernământ = capacitatea
unei persoane
de a-şi da seama de faptele
comise,
ca şi de urmările acestora,
de a distinge
intre bine şi rău. Este una
din condiţiile
sine qua non ale
răspunderii civile,
delictuale, penale, sau
administrative.
Este funcţia dinamică de
sinteză şi
integrare normală a
psihismului, care
conferă persoanei calitatea
de a efectua
conştient, deliberat,
subiectiv-motivat,
fapte sau acţiuni concrete.
Disciplină = modalitate a
conduitei activităţii
culte, superior organizate
şi sistematizate;
are loc subordonarea
conştientă,
atat intern cat şi extern,
faţă de principii,
norme, dispoziţii (etc.)
superioare. D.
se manifestă nu numai prin
executarea
conform unor normative,
ordine, dar şi
prin organizarea automată a
conduitei
autocontrolate in
indeplinirea deciziilor
interne (perceperea,
gandirea, atenţia,
voinţa, afectivitatea).
Disciplina şi iniţiativa
creatoare sunt compatibile
la nivel
valoric, conducand la auto-
disciplină.
Disciplină ia alegere = in
planurile de
invăţămant din diverse ţări,
ca şi din
Romania, in grupa
disciplinelor la alegere
figurează la fiecare secţie
obiecte
de profil ale secţiei sau
ale altor secţii,
ca o modalitate de
diversificare a
invăţămantului
şi de descoperire şi
cultivare
a inclinaţiilor şi
aptitudinilor, un ghid in
acţiunea de orientare
şcolară şi profesională,
mărind şansele de succes
şcolar.
Disconfort spiritual =
insuficientă
realizare a confortului
spiritual, datorat
deficienţelor in relaţiile
interindividuale
şi de grup, lipsei de
echitate şi al unui
climat nefavorabil. Este
cauza
principală a randamentului
scăzut al
activităţii şi
afectivităţii.
Discordanţă = element
psihopedagogie
fundamental şi specific
personalităţii
schizofrenului, constand in
dezorganizarea
fundamentală şi haotică a
personalităţii
globale (termen sinonim cu
disociaţie). Se manifestă
prin fragmentarea
persoanei, tulburarea
integrităţii,
lipsa de sincronizare a
proceselor
psihice.
Discret = cel ce se comportă
cu discernămant,
care nu se amestecă in
activităţi
ce nu-1 privesc, cel ce
păstrează
secretul, este rezervat,
modest, nu caută
să se afirme. Se opune
indiscreţiei.
Discrimatopsie = nume ce
semnifică
tulburări ale vederii
culorilor, care include
daltonismul, tritanoptia,
defecte
ale vederii (di şi
tricromatice). Psihologii
au demonstrat posibilitatea
produce-
103
rii unor asemenea iluzii
prin suprapunerea
unui nou pretext perceptiv
peste
vechea schemă cunoscută, pe
care o
identifică doar parţial
(Al. Roşea, T.
Slama-Cazacu, Wund, Muller,
Lyer).
Discriminare = distincţie la
nivel intelectual,
prin delimitări
conceptuale, care
operează comparativ
precizările gandirii
logice. In percepţie are
loc detaşarea
obiectului de fondul
perceptiv.
Discriminare socială = in
sociologie şi
psihologia socială,
termenul denotă o
tratare favorabilă sau
defavorabilă a unui
categorii de persoane, care
nu are legătură
cu activitatea reală,
veridică a persoanelor
tratate astfel. Presupune
elemente
de naţionalism, şovinism,
narcisism.
Discursiv = gandirea
discursivă parcurge
din aproape in aproape
toate operaţiile
unui algoritm logic,
respectand cu
stricteţe, prin raţionament
corect din
punct de vedere formal,
concluzia din
premise. in mod normal,
discursivitatea
asigură o urmărire facilă
şi o inţelegere
adecvată din partea
interlocutorului.
Disfazie = este aspect
afazic, diferenţiată
prin aceea că subiecţii
doresc să comunice;
tulburarea lor de limbaj şi
vorbire este
de natură organică,
neuronală, de origine
centrală (campul frontal 3,
cat şi
temporal, parietal
inferior). Poate fi de
natură traumatică,
vasculară sau tumorală.
in diagnosticul diferenţial
avem in
vedere eliminarea stărilor
psihotice, aspectele
de deteriorare profundă
cognitivă
(demenţa) sau nedevoltarea
cognitivă
(oligofrenia). Afazia
copilului, ca şi
disfazia, au simptome
comune, elemente
afazoide, care
individualizează tulburarea
de limbaj şi vorbire şi
care impun o
terapie logopedică de
reinvăţare
a limbajului. in
simptomatologia
disfaziei se intalneşte
intoxicaţia prin
cuvant, amnezia verbală,
parafazia, alexia
sau cecitatea verbală,
jargonafazia
etc. Mai frecvent se
intalnesc dislexia şi
disgrafia, dislalia
polimorfă de natură
centrală. Tratamentul este
de lungă
durată şi prognosticul
parţial favorabil.
Disfemie = modificarea
timbrului vocal;
survine in tulburarea de
pronunţie a
cuvintelor in logonevroză.
Disfonemie = este o formă
simptomatologică
a dislaliei, caracterizată
prin
distorsiune fonetică,
adică, prin denaturarea
articulării fonemului, care
reprezintă
partea acustică a
fonemului, adică
ceea ce auzim cand se
rosteşte o vocală
sau o consoană; altfel
spus, disfonemia
reflectă redarea
invelişului sonor al
fonemului, necomformă cu
tiparul fonetic
al acestuia, stabilit in
baza de articulare
a limbii (respectiv, limba
romană).
Această dislalie, prin
distorsiune
fonetică (disfonemia), se
datorează nerespectării
punctului de articulare.
Exemplu: sunetul „t"
romanesc este o
consoană lingvo-dentală,
iar dacă este
articulata lingvo-
prepalatal, capătă un
accent englezesc şi trebuie
recuperată
corect in lanţul vorbirii
ortofonetice.
Tulburările fonematice,
indiferent de
simptomatologia sub care se
prezintă,
de gradul extinderii sau de
localizarea
lor topofonematică,
afectează profund
structura sunetului,
deranjand toate unităţile
morfofuncţionale ale limbii
din
fluxul vorbirii, şi prin
aceasta, procesul
comunicării fono-auditive.
Aceste aspecte
raportate in mod
individualizat la
nivelul sunetului
denaturat, omis sau
substituit, creează forma
clinică specifică
a dislaliei simptomatice.
Pentru
elucidare asupra
identităţii tulburării de
104
pronunţie de largă
frecvenţă, am redat
tabelul denominativ al
acestora, in funcţie
de aspectele principale ale
dislaliilor.
(Vezi Anexa C - Tab. 1.)
Disfonie = modificarea
timbrului vocal.
Poate fi de natură organică
in afecţiunile
hipofizei, care aduce
modificări
somatice, metabolice şi
psihice, cu repercusiuni
semnificative asupra vocii,
vorbirii şi cantului.
Emisia vocală este
slăbită, vocea ingroşată,
rugoasă, cu modulare
şi grade diferite de
disartrii; uneori
vocea este mai puţin
inteligibilă,
pronunţia dificilă, in
special determinată
de macroglosie. Vocea
oboseşte uşor, este
monotonă şi frecvent se
vădeşte lentoare,
datorită, pe de o parte,
tulburărilor
mecanice şi pe de altă
parte modificărilor
psihice.
Disfonia funcţională a
copilului se
deosebeşte de cea organică,
fiind produsă
de o utilizare incorectă a
vocii fără
defecţiuni
laringostropostopice. Poate
fi
determinată de un torace
stramt care
micşorează volumul
respirator (cu o oxigenare
insuficientă printr-o
respiraţie
superficială); copilul
caută să o suplimenteze
printr-o tensiune a
musculaturii
laringiene şi
perilaringiene, fapt care
duce la o voce răguşită;
poate fi şi o glotă
ovalară (fuziformă) care
evidenţiază
disfonia hipochinetică in
evoluţie; poate
fi prezenţa vegetaţiilor
adenoide care dau
rinolalia inchisă (clauza),
care alterează
vocea. Disfonia poate
persista toată viaţa
dacă nu este corectată
printr-o reeducare
potrivită. Ortofonistul
(logopedul) se va
ocupa de restabilirea
fonaţiei şi respiraţiei,
după ce cunoaşte bine
copilul cu
disfonie funcţională, sub
aspectul stării
generale, al stării
psihologice şi al
anturajului
familial, educativ, care
trebuie să-
1 ajute la reeducare.
Disfonografie = erori de
transcriere a
limbajului oral in limbajul
scris, consecinţă
a conflictului de
individualitate
receptivă şi fenomenul
lingvistic; contradicţie
intre structura fonetică
(orală)
şi fonografică a
cuvantului, tulburand
atat ritmul cat şi unitatea
proceselor de
analiză şi sinteză
corticală. Sunt frecvente
la şcolarii claselor 1-IV
in etapa
de trecere de la limba
uzuală la cea de
insuşire a limbii literare.
Terapia este
facilă, cu excepţia celor
de natură
neuropsihică.
Disforie = tulburare de
afectivitate,
manifestată prin
interferenţa iritaţiei cu
tristeţea; dispoziţie
afectivă astenică opusa
celei de euforie, implicand
insatisfacţie,
depresiuni; poate fi
trecătoare
sau de durată, anunţand
melancolia.
Este cauzată de
imprejurările de viaţă,
dar şi de structura şi
profilul afectiv al
subiectului. Logoreea şi
anxietatea pot
fi notate ca fenomene
secundare, care
insoţesc aceste stări
timice. Poate fi
intalnită intr-o serie de
dizarmonii ale
personalităţii (excitabilă,
explozivă).
Disfrenie antitonică = sindrom
caracterizat
prin melancolie anxioasă,
cu negativism,
ostilitate, neincredere (in
special
faţă de familie). Are
prognostic rezervat,
nefavorabil, din cauza
evoluţiei
rapide spre demenţă.
Disfuncţic cerebrală = sindrom
organic
- hiperactivitate,
impulsivitate,
excitabilitate,
tulburări de comportament,
tulburări ale proceselor
cognitive, mnezice,
de limbaj etc. Pentru
diagnosticare,
ca şi pentru tratarea lui
este necesară
o colaborare
interdisciplinară intre:
psihiatru, psiholog,
logoped, pedagog.
Terapiei medicamentoase i
se adaugă
terapia logopedică şi
pedagogi-
105
că. Destructurările pot
avea loc in sens
negativ (hipofuncţie) sau
pozitiv (hiperfuncţie).
Ex. hipermnezie -
hipomnezie.
Disglosie = (dis - defectuos;
glossa
-vorbire); alterarea
pronunţiei multor
forme consecutive
anomaliilor de
structură a organelor
periferice ale
vorbirii. Fiind de natură
instrumentală, d.
nu afectează limbajul in
structura
sintactico-semanti-că.
Acest sindrom
„instrumental", nefi-ind
regresiv, se
deosebeşte de sindroa-mele
dismaturative. D. este
sinonimă cu
„dislalia mecanică", fiind
vorba de anomalii
ale organelor periferice
ale vorbirii.
Disgnozie = deficienţă
constand intr-o
recepţie difuză şi
incorectă, sau chiar
absenţa
percepţiei vizuale a
formelor şi
contururilor.
Disgonosomie = aberaţie
cromozomială.
Disgrafia = este o
perturbare a limbajului
scris, a folosirii
alfabetului limbii şi al
cuvintelor codificate sub
forma grafemelor.
Atat scrierea, adică
elaborarea şi
producerea grafemelor, cat
şi recepţionarea
şi inţelegerea sintezei
grafemelor, nu
respectă cerinţele auzului
fonematic şi ale
limbajului oral, nici ale
motricitatii şi
orientării spaţiale. La
copilul cu dezvoltare
normală (liminară), d. se
datorează
unor insuficienţe motorii
sau contracţii
musculare exagerate şi
adesea unor tulburări
emoţionale. in sindromul
disgrafic,
pe langă componenta motrică
şi psihică
este incriminată şi
componenta neurologică,
mintală, intelectuală.
Dislexodisgrafia
de evoluţie se incadrează
in
patologia centrală a
limbajului prin
dificultăţi de analiză
temporo-spaţială şi
de operare a transferului
simbolic dintr-o
serie spaţială intr-una
temporală şi
invers. La copilul normal
psihic se
constată că in formarea şi
dezvoltarea
abilităţilor de scris-citit
nu este suficientă
numai perceperea corectă a
limbajului
şi grafemelor, după cum
nici
reprezentarea şi ordonarea
lor in spaţiul
paginii nu contribuie la
realizarea actului
lexic pe deplin. in acest
mecanism
stereotip sunt implicaţi „
factori de organizare
mintală, cat şi de
intreţinere
prin efort voluntar" (E.
Verza). in
sindromul disgrafic sunt
prezente multe
elemente de natură afazică
care conduc
la tulburarea percepţiei
vizual-motrice şi
a memoriei, datorate
lezării centrilor
parieto-occipito-temporali,
concretizaţi
prin: • scăderea acuităţii
vizuale cunoscută
prin denumirea de
hemianopsie
dreaptă; • incapacitatea
identificării
simbolurilor verbale; •
dislexia fonematică
(ca o variantă a agnoziei
alexice).
Terapia (grafoterapia)
reeducă dificultăţile
de latelaritate, stimularea
motricitatii,
suprimarea mişcărilor
inutile,
inlăturarea anxietăţii şi a
complexului
de inferioritate prin
redarea increderii in
puterile proprii, prin
terapie individualizată
de la caz la caz.
Disgramatism =
incapacitatea de a formula
gramatical actul vorbirii
(in special
după cinci ani), prin
nerespectarea
cerinţelor morfologice şi
sintactice ale
limbii orale şi scrise.
Sunt in atenţia
terapeuţilor logopezi modul
de folosire
al declinărilor,
conjugărilor, acordurilor
gramaticale şi regulilor
ortografice.
Disimulare = tăinuirea sau
mascarea
unor stări sufleteşti, in
mod conştient,
(bucuria, mania, dragostea,
egoismul
etc). Unii bolnavi
disimulează, işi ascund
boala, spre protejarea
familiei. D.
poate fi şi o trăsătură a
caracterelor,
cand persoana egoistă şi
intrigantă mimează
sinceritatea, loialitatea
etc, fiind
de fapt ipocrită,
impostoare. Uneori
disimularea
este socialmente necesară
(„minciunile
convenţionale"). Este des
intalnită in structurile
dizarmonice ale
personalităţii.
Disjuncţie = separare,
diversitate,
relaţie logică intre două
enunţuri. D.
poate fi exclusivă cand
leagă două
propoziţii care nu pot fi
nici adevărate
nici false impreună; poate
fi neexclusivă,
cand cel puţin una dintre
propoziţiile
conectate este adevărată,
sau cand toate
propoziţiile sunt false.
Diskinezie = in psihologie,
alterarea mecanismelor
de reglare a activităţii
motorii;
distorsionarea mişcărilor
voluntare cu
apariţia unei activităţi
musculare
involuntare sub formă de
ticuri, spasme,
mioclonii.
Dislalia = (vorbire
dificilă); este cea mai
frecventă tulburare
intalnită provocată de
afecţiuni organice sau
funcţională a elementelor
periferice ale vorbirii;
constă in
imposibilitatea emisiei
corecte a unui
sunet sau a unui grup de
sunete. Ea cuprinde
deformarea sunetelor,
substituirea,
omiterea, inversarea lor
spontană sau
reprodusă, ceea ce schimbă
structura
cuvantului şi aspectul
semantic, inţelesul,
intalnită pană la 5 ani nu
este considerată
formă patologică, intrucat
depinde de
ritmul propriu al
dezvoltării, deci are o
natură fiziologică. După 6-
7 ani are
aspect patologic atat din
punct de vedere
etiologic, cat şi
psihofiziologic. in funcţie
de aspectele cantitative şi
calitative, de
fonemele implicate
morfostructural, de
gradul de extindere, pot fi
d. simple
(monomorfe) şi totale,
generale (polimorfe).
Varietatea lor depinde şi
de
specificul etiologiei, de
specificul limbii,
cat şi de existenţa altor
handicapuri
şi particularităţi psiho-
individuale ale
persoanei. După modul de
deficienţă a
aparatului verbo-motor se
disting: dislalia
organică (anomalii ale
organelor
periferice ale aparatului
vorbirii: dinţi,
limbă, boltă, buze,
maxilare) şi dislalia
funcţională, cauzată de
funcţionarea
defectuoasă a verbo-
aparatului articulator:
atrofia muşchilor buzelor,
limbii,
obrajilor, vălului palatin,
maxilare deformate
şi muşcătură deformată,
inervaţie
neterminată, respiraţie
superficială
etc, cat şi o insuficientă
dezvoltare a
auzului fonematic şi a
atenţiei auditive.
Pot fi frecvente şi
dislalii de cuvinte
prin alterarea unor silabe:
cu diftongi,
triftongi sau grupe de
consoane.
Abaterile de la natura
fonemului
pot fi clasificate şi
grupate, formand
grupa tulburărilor
dislalice sub aspectul
calitativ. Din această
grupă fac parte: •
afonemia: o pronunţare
eliptică, a unuia
sau mai multor sunete (ex.:
aţă in loc de
raţă; fate in loc de
frate); • para-lelia
(parafonemia), substituirea
sau alternarea
unor sunete cu altele
similare
sub aspect acustic sau
articulator (scoală
in loc de şcoală; ţeară in
loc de ceară).
in acest caz se denaturează
structura
fonetică exterioară a
cuvantului, dar şi
semantica lui. Prefixul „
para" se
intalneşte la toate
sunetele limbii.
Disfonemia: alterarea
sunetului prin
nerespectarea bazei de
articulaţie; se
concretizează prin toate
formele de
sigmatism: lateral,
labiodental, adental.
(Vezi Anexa A - Fig. 14)
Dislalia audiogenă (otopatică) =
de
natură organică, cauzată de
un deficit
auditiv, prin leziuni la
diferite nivele ale
analizatorului acustic; ca
urmare, nu
permit recepţia normală a
vorbirii, nici
un autocontrol al propriei
articu-
107
lari. Leziunile ariilor
corticale şi subcorticale
(talamus), căilor
talamocorticale,
dau o hipoacuzie de
percepţie. Hipoacuzia
provocată prin leziuni ale
urechii
medii, este hipoacuzie de
transmisie
afectand şi biomecanica.
Acestea
constituie o categorie
aparte a
dislaliilor, ducand la o
intarziere in
structurarea vorbirii, cat
şi la deformări
fonoarticulatorii
caracteristice,
determinate prin deficit
auditiv
congenital sau dobandit
precoce.
- Hipoacuzia uşoară există
in afara unui
deficit intelectual şi
psihic, şi nu efectuează
limbajul, chiar dacă există
unele
imperfecţiuni
fanoarticulatorii.
- Hipoacuzia medie se
incadrează intre
40-70 de decibeli, in
special pentru
aspectele de conversaţie şi
atrag o intarziere
in dezvoltarea limbajului
şi intelectului.
- Hipoacuziile sub 70 de
decibeli fac
imposibilă apariţia
oricărui limbaj, copilul
fiind mut, dacă nu se
solicită terapie
specială pentru demutizarea
lui şi pentru
insuşirea deprinderilor de
labiolectură,
pentru ca limbajul să
devină mijloc de
comunicare.
Melodia vocii este
monotonă, atat
sub raportul intensităţii,
cat şi al inălţimii
tonale, ritmul fiind
conservat. Nu numai
gradul de surzenie
contează, ci şi inteligenţa
hipoacuzicului şi varsta
cand s-a
produs surzenia.
Dacă este prenatală
(congenitală)
sau survenită inainte de 2
ani, va provoca
cu siguranţă mutitatea,
dacă nu se
apelează la surdolog-
logoped. Dacă deficienţa
auditivă se instalează după
6 ani,
va afecta mult mai puţin
vorbirea, căci
simbolizările verbale au
fost deja consolidate
prin corespondenţele lor
grafice,
iar achiziţiile lingvistice
sunt numeroase,
atat pe plan semantic cat
şi gramatical,
consolidate prin
activitatea
scris - cititului. Are
greutăţi in diferenţierea
siflantelor şi
şuierătoarelor.
in hipoacuziile de
percepţie, in
care sunt afectate
indeosebi frecvenţele
inalte, deficientul auditiv
neavand posibilitatea
de a-şi controla nici
inălţimile,
nici timbrul vocii,
reproduce doar ce
aude, tonalităţi parţiale
sau necontrolate,
cu un volum de intensitate
excesivă.
Adesea vocea-i strigată, cu
accente
de intensitate plasat
necorespunzător,
fapt care deranjează
inteligibilitatea
vorbirii. Deformaţiile
vocii sunt
diferite, după forma curbei
pragului
tonal.
Cunoscand formele clinice
(de
transmisie, de percepţie,
şi mixte), cat şi
caracteristicile de varstă
(apariţia tulburării
vocii şi articulării,
emisiei,
recepţiei, ritmului etc),
in funcţie de
sediul lezional, se poate
stabili audiometria
(auditivă) obiectivă, pe
baza impedansmetriei
(timpanograma) şi
diagnosticul,
interesand şi etapele de
varstă
a limbajului.
Dislalia centrală (de evoluţie) =
constă
in incapacitatea de a
pronunţa corect
anumite sunete sau grupe de
sunete şi se
manifestă prin alterarea,
inlocuirea sau
omiterea unor forme in
structura
silabelor sau a cuvintelor.
Termenul „de
evoluţie" indică caracterul
ei regresiv,
spontan sau după un
tratament
logopedic. Are un caracter
dismaturativ
care se verifică prin
faptul că scade
invers proporţional cu
varsta şi in mod
deosebit prin terapia
logopedică şi
psiho-pedagogica. Această
dislalie este
favorizată de două tipuri
de condiţii:
intrinseci, manifestate
printr-o labilitate
neuropsihică, consecutivă
unui factor
ereditar sau dobandit; şi
condiţii extrinseci,
intalnire in cadrul unor
tulburări
din limbaj din mediu
ambiant sau a
bilingvismului
inainte de constituirea
limbajului
in limba maternă.
Factorii etiologici sunt de
natură: •
organică, după leziuni
extrapiramidale
consecutiv traumatismelor
cerebrale in
timpul naşterii, sau
encefalitelor din prima
varstă, leziuni micro-
sechelare, care
exercită o frană in
procesul maturizării
fanoarticulatorii; •
factori somatopsihici
şi constituţionali,
reprezentaţi prin ascendenţă
pe linie paternală, care au
avut
intarzieri in maturizarea
fanoarticulatorie;
• factori de natură
funcţională; • de
natură psihică: imitaţie,
vorbire infantilă
dincolo de varsta şi limita
fiziologică;
supraprotecţie; • de natură
socio-familială
(lipsa afecţiunii,
maltratarea, abandonarea
etc). • Alţi factori
organici, cat şi
psihogeni, au rol patogen
şi determină
sindromul dislalic, cu
forme diverse,
mergand pană la suprimarea
completă a
codului fonematic (Seeman,
1971 - „Dislalii
consecutive diverselor
maladii ale
sistemului nervos central,
după o leziune
a creierului").
intarzierile in dezvoltarea
vorbirii
şi a componenţei motorii
(mersul, ţinerea
capului, apraxiile,
controlul sfincterian)
şi, in general, intarzierea
maturizării
structurilor kinestezice şi
auditive, schema
perceptiv-motorie se
perfecţionează
cu mare intarziere, ceea ce
explică labilitatea
in pronunţie, tonusul
scăzut şi eliziunile.
Dislalia centrală are
următoarele
forme: motoră, receptiv-
senzorială şi
forma psihogenă sau
reactivă.
Evoluţia şi prognosticul
sunt favorabile
dacă auzul este normal,
motricitatea
corespunzătoare şi
intelectul nelezat.
Rinodislalia = este o formă
clinică
specială a dislaliei in
care nazalitatea
timbrului vocal (rinofonia)
se răsfrange
asupra melodiei vorbirii,
cu tulburări variate
de pronunţare (omisiuni,
substituiri,
distorsiuni fonematice).
Deperdiţia nazală
zgomotoasă se suprapune
sunetului
fundamental vocal. M. Sovac
(1956)
face unele precizări
terminologice: in
măsura in care nazalitatea
sunetelor,
provenită din cauze
patologice se
manifestă in special prin
deformarea
sunetului, ea trebuie să se
numească
„rinolalie", iar cand
predomină deformarea
vocii, defectul de formare
al sunetului
se va numi „rinofonie".
Etiopatogenia
evidenţiază rinodislalii in
afecţiunile congenitale
labio-maxilopalatine,
dar şi cele dobandite ale
palatului dur, vălului
moale (fisuri
posttraumatice sau
postvirale, pareze,
hemipareze ale vălului şi
ale luetei).
Unele apar in insuficienţa
funcţională a
mişcărilor vălului şi a
limbii (hipotomie
velară, linguală), cat şi
la lipsa de
contact a vălului cu
peretele exterior al
faringelui.
Din punct de vedere
etiopatogenic
se deosebesc două
categorii: a) organică
şi b) funcţională, cu
următoarele
forme: a) organică: • r.
deschisă
(apperta) = prin
insuficienţă velară, nu
se poate forma istmul velo-
faringian,
care separă cei doi
rezonatori, oral şi
nazal; • r. inchisă
(clausa) = prin
obstrucţie nazală şi
blocarea faringelui
(vegetaţii, tumori ale
cavităţii nazale,
rinofaringelui,
faringelui); in acest caz
presiunea intraorală se
realizează fără
participarea rezonatorului
nazal, iar
vorbirea are rezonanţa „
unui fund de
sac"; • r. mixtă = coexistă
factori etiologici
din ambele forme citate.
b) in cea funcţională se
intalnesc
forme şi denumiri
asemănătoare, dar cu
factori etiologici
specifici: • cea
deschisă, cauzată de
tulburări respiratorii,
hipoacuzie, surditate,
balbaială, dar
mai ales hipotonie velară;
• cea inchisă,
de-terminata tot de
hipotonie velară, văl
cu luetă lungă, inchidere
mare oto-
109
laringiană. Toate se
intalnesc in: - despicături
parţiale, asociate şi
totale, vegetaţii
adenoide; - hipertrofia
nodulilor limfatici
din peretele posterior al
nasofarin-gelui,
care alcătuiesc „amigdala
nepereche"
(Luschka) care
obstrucţionează vorbirea
şi creează rinofonia
inchisă posterioară.
Dislexia = tulburare a
achiziţiei normale
a lecturii şi a limbajului
scris. Constatările
cercetătorilor acestui
sindrom lexicografic
citează convergenţa
elementelor
neurologice cu „elemente
afectiv-sociale".
Acţiunea corelată auditiv-
vizualmotoră
(A.V.M) este transmisă in
zonele
corespunzătoare ale
scoarţei cerebrale
pentru perceperea imaginii
literei, in timp
ce mişcările globului
ocular in direcţia
randurilor din text
formează o transmisie
in lanţ datorită
analizatorului motor.
Analiza şi sinteza actului
lexic este şi o
urmare a auzului fonematic.
Actul lexic
are loc prin cele trei
mecanisme de
recepţie nervoasă, avand
localizarea
parieto-occipitalo-
temporală, iar prin
lezarea acestei zone se
produce
dezintegrarea cititului
manifestată diferit.
Formele consecutive
manifestărilor
sechelare de intelect,
afectivitate şi
comportament
(Q.I. 60-70%), cu specific
de
bradipsihie, gandire
intuitivă, labilitate
emoţională şi volitivă,
slabă motivaţie
pentru invăţare, sunt cele
mai frecvente,
in timp ce alexia şi
agrafia sunt mai rar
intalnite şi nu pot fi
recuperate.
Dislexiile asociate
tulburărilor
spaţiale sunt mai greu de
corectat, mai
ales stangăcia contrariată
(amestecată)
diferită pentru mană, ochi,
picioare,
ureche. in aceste cazuri,
pe scoarţă este
percepută numai imaginea
din emisferul
dominant, iar cealaltă
rămane sub pragul
perceptiv.
in dominanţa diferită
pentru ochi
şi pentru mană
(contrariată), apare
disocierea
şi conflictul intre ceea ce
vede
ochiul şi realizează mana
(S. T. Orton
-1937). Dislexicul are
dificultăţi prin inversiune
de litere, silabe, cuvinte,
cifre,
unele stabile, altele
labile. De obicei
sunt insoţite de disgrafii
şi disortografii.
Atat capacitatea
intelectuală, cat şi
nivelul pronunţiei şi al
elocuţiunii, nivelul
sănătăţii normale
senzoriale (auzvăz-
motricitate) condiţionează
atat
structurarea spaţio-
temporală, cat şi
abilitatea de identificare,
ordonare, discriminare.
Dislexia poate fi:
fonematică,
optică, literală şi
verbală, iar din punct
de vedere genetic poate fi:
constituţională,
de evoluţie şi afectivă.
Din punct
de vedere etiologic, poate
fi: instrumentală,
falsă (afectivă),
paradislexia,
pură; primară şi secundară
(asimbolică).
Dislogie = tulburări de
vorbire şi limbaj,
atat sub aspectul formei
cat şi al
conţinutului, consecutive
tulburărilor de
gandire, de logică, fără un
substrat
neurologic evident; se
manifestă prin
alterarea caracteristicilor
esenţiale ale
comunicării verbale
(caracterul adresativ,
situativ, stereotip,
sărăcie lexicală,
absenţa controlului real
asupra emiterii
de răspunsuri,
dezorganizarea limbajului,
dificultăţi de inţelegere şi
ale aparatului
verbo-motor). Sub diferite
aspecte
se intalneşte in nevroze,
demenţă presenilă,
psihoze şi psihopatii.
Dismetabolie = tulburări ale
metabolismului.
Metabolismul defineşte
transformările
biochimice şi energetice
care
au loc in organismele vii
şi este constituit
din două procese
antagonice: anabolismul,
care consta in sinteza unor
110
constituenţi structurali,
realizată cu
consum energetic; şi
catabolismul, care
constă in procese de
degradare a unor
constituenţi structurali
sau a unor compuşi
chimici intermediari, cu
eliberare
consecutivă de energie.
Pentru menţinerea
organismului in stare de
echilibru
metabolic este necesar ca
alimentaţie să
aducă zilnic cantitatea de
calorii echivalentă
cu consumul energetic.
Dismetabolismul
indică un aport caloric
inferior
consumului energetic, iar
bilanţul organismului
devine negativ, ca şi
atunci cand
aparatul caloric depăşeşte
necesităţile
energetice, plusul
depunandu-se sub
formă de rezerve lipidice.
Dismnezie = tulburările
funcţiei mnezice,
de natura cantitativă şi
calitativă
(hipomnezie, paramnezii
(iluzii), amnezii
de fixare, de evocare).
Orice aspect
calitativ presupune şi
existenţa unui grad
de dismnezie cantitativă.
Disociere = operaţie opusă
asocierii,
necesară in reorganizările
intelectuale şi
afective, care poate afecta
grav structurile
de personalitate şi unitate
a eului. Ca
semn psihopatologic este
nucleu al
schizofreniei, al
autismului, prin slăbirea
esenţei ideative, pierderea
armoniei
unităţii şi continuităţii
psihice.
Disonanţă cognitivă =
nearmonizare a
două structurii psihice
(cognitiv-afective,
atitudinale) aparţinand
aceleiaşi persoane
sau mai multora. Acest
fenomen
personal sau interpersonal
dizarmonic
este trăit ca o stare
confuză, tensională,
de disconfort psihic,
generand nevoia
unor interacţiuni
psihosociale, cu sens
compensator, echilibrator.
Astfel sunt:
confruntarea principală de
opinii, argumentarea
ponderată a propriilor
opinii,
emiterea şi recepţionarea
afectivă a
aprobării sociale etc, in
scopul cristalizării
propriilor convingeri,
decizii.
Disortografîe = tulburare a
invăţării
corecte a ortografiei,
adesea asociată
dislexiei, deşi persistă şi
după corectarea
acesteia. Se concretizează
in incapacitatea
de a scrie corect, de a
citi
corect, ci cu imersiuni şi
confuzii de
grafeme relativ apropiate:
m-n; f-v; b-d
etc. D. poate fi o urmare a
unei lateralităţi
defectoase (stanga-dreapta,
sus-jos)
sau a unor tulburări
caracteriale şi
afective. Apare in stările
de deficit
cognitiv, tulburări
dislalice şi de
comportament.
Terapia logopedică este in
funcţie de caz (etiologie,
simptomatologie).
Disparitate = calitate a două
serii de a
fi situate in puncte
spaţiale diferite;
exemplu: proiecţiile
retiniene monoculare
nu sunt identice, abătandu-
se de la
horopter (loc geometric al
punctelor
corespondente) şi aceasta
intrucat fiecare
ochi recepţionează aceiaşi
stimuli
sub unghiuri şi intr-un mod
puţin
diferit. Prin suprapunerea
centrală a
celor două campuri vizuale
se obţine
efectul de adancime sau
relief. Cand d.
rămane in anumite limite,
ea mijloceşte
vederea tridimensională,
dar depăşirea
acestor limite, din caza
unor defecţiuni
organice sau funcţionale,
duce la vederea
dublă sau diplopie.
Dispersie = coeficient
rezultat din raportul
unor valori individuale cu
valorile
medii admise şi care se
situează in
afara acestora. Exprimată
procentual,
de-fineşte coeficientul de
variabilitate.
Dispiazie = anomalie in
dezvoltarea ţesuturilor,
organelor sau a unei
regiuni
anatomice, ducand la
aspecte deforma-
111
te sau la monstruozităţi,
unele incompatibile
cu viaţa.
Dispnee nevrotică =
tulburarea actului
respirator, de obicei
reducerea componenţei
inspiratorii, cauzată de o
stare
emoţională (negativă sau
pozitivă) sau
manifestată in cadrul deja
constituit al
unei nevroze (anxioase,
isterice). Este de
natură funcţională, dar
solicită o minuţioasă
analiză diagnostică
(clinică şi
psihică, tipul de
personalitate) pentru a
exclude posibilele cauze
organice.
Disponibilitate = in
neurologie: campuri
corticale şi mecanisme care
incă n-au fost
exploatate şi utilizate. Se
apreciază că in
cursul unei vieţi normale,
subiectul nu
reuşeşte să utilizeze decat
maximum 15-
20% din potenţialul său
neuronal. In
psihologie sunt calificate
ca
disponibilităţi
informaţiile, cunoştinţele,
abilităţile, valorile
afective care nu sunt
implicate direct in
activitatea cotidiană,
dar constituie rezerve
pentru dezvoltarea
creatoare a acesteia şi
reprezintă indicatori
ai vieţii spirituale a
subiectului (cazului).
Imaginaţia generează
continuu noi
disponibilităţi.
Dispoziţie afectivă = o
organizare mintală
care orientează pe subiect
intr-un
anumit mod, facandu-1 chiar
să aştepte,
să caute, să dorească o
activitate anume
(care i se părea dificilă),
să fie sensibil la
anumite situaţii şi
inclinat spre anumite
conduite. D. a. rezultă din
acumularea,
aglutinarea emoţiilor,
intereselor, intr-un
fond de trăiri continue,
generalizate. Ne
referim la d. a. secundare
şi nu la cele
primare, determinate de
constituţia organică,
deşi includ dispoziţia
organică ca
pe o componentă a lor.
Cauzele: stări
fizice sau organice;
relaţiile dezvoltate in
activitate; oameni care au
cea mai mare
influenţă in viaţa
fiecăruia, existand
persoane care indeplinesc
rolul principal
in determinarea
dispoziţiilor, factori
sociomorali şi de grup.
Disprozodie = afazie de
intonaţie. Tulburare
de vorbire constand in
alterarea
melodicitaţii (la afazici),
care au un bagaj
de cuvinte relativ
important păstrat.
Din această cauză, ei dau
impresia că
vorbesc cu un accent de
limbă străină.
Tulburarea apare şi in
nevroze, logonevroze,
epilepsie, demenţe, ca şi
in
bizareria discursului
schizofrenic.
Disritmie = ansamblul
modificărilor
anormale ale ritmului
encefalogramei
(E.E.G) de bază cuprinse
intre 8-12 c/s,
dar uşor instabile de la un
moment la
altul (unde puţin mai
rapide sau puţin
mai lente,
nesistematizate). Acest tip
de
disritmie poate apărea ca
indicator pentru
diagnoza neuropsihică:
afecţiuni
vasculare cerebrale,
traumatisme craniene,
meningioane, tumori
hipofizare
sau epifizare, tumori de
fază posterioară,
numeroase afecţiuni
psihiatrice. A.
Sarbu citează aspecte ale
E.E.G. rezultate
dintr-o intricare de unde
diferite pe
acelaşi traseu (ritm
dominant delta sau
theta); d. cu ritm dominant
beta; şi d.
poliritmică prin intricarea
frecvenţelor
lente cu cele rapide. in
mod obişnuit, d.
fiind reprezentate de un
amestec de
unde diferite, poate crea
confuziei de
diagnostic.
Dissinergie = diminuarea sau
pierderea
capacităţii motorii, care
necesită desfăşurarea
precisă, simultană a unor
mişcări.
Poate fi o consecinţă a
afectării
cerebelului sau a scoarţei
cerebrale, a
măduvei spinale, a
dezechilibrului simpatic-
parasimpatic.
112
Dissintaxie = modificare
patologică a
limbajului scris prin
alterarea regulilor
sintactice, survenită in
oligofrenii, demenţe.
Distanţă socială = fenomen
psihosocial
ce reflectă măsura in care
membrul unui
grup social il agreează (ii
agreează) pe
celălalt (ceilalţi) şi care
determină pe
baza unor tehnici de
măsurare (E.
Bogarous), un grad mai
redus sau mai
ridicat de agreare a unui
grup social,
etnic, profesional etc.
Distimie = modificare
patologică a
afectivităţii bazale,
polare, in sensul că
distimicii sunt afectaţi in
mare măsură de
evenimentele neplăcute ale
vieţii, prezentand
o reactivitate depresivă
accentuată
la factorii
psihotraumatizanţi.
Mobilitatea
proceselor cognitive este
scăzută;
slabe relaţionări sociale,
imbold spre
acţiune diminuat.
Constituie terenul
premorbid
favorabil instalării
depresiei de
diferite intensităţi
(hipertemiile de anxietate,
depresie, euforie).
Reprezintă toate
tulburările afective
(pozitive, negative)
de la euforie la depresie.
Distorsiune = modalitate de
gandire
negativă, ilogică, de
evaluare eronată a
realităţii, care constituie
cauza principală
a tulburărilor emoţionale.
D. implică
simbolizare şi condensare
ce nu exprimă
conţinutul latent, dar prin
modificare
(deghizare) capătă şanse de
a fi acceptat.
După A. Bek ar există un
număr de şapte
distorsiuni (mai frecvente
in nevroze): •
generalizare exagerată („nu
sunt bun de
nimic"); • focalizare
excesivă (un singur
amănunt din context
interpretat
independent); •
responsabilitate excesivă
(toate eşecurile, erorile
altora sunt
personalizate - „eu sunt
vinovat pentru tot
ce s-a intamplat");
• referire la sine („orice
greşeală
a mea este observată de
toată lumea");
• dramatizare excesivă
(vede numai
partea negativă,
anticipează numai
consecinţe neplăcute); •
deducţie arbi
trară (concluzii
nejustificate şi lipsa do
vezilor); • gandire in
extremis, fără cale
de mijloc.
Distracţie = acţiuni,
contacte care generează
stări plăcute şi
reconfortante
prin deconectarea de
preocupările cotidiene,
de problemele grave ale
existenţei.
Are loc evaziunea intr-o
sferă de
facilitate, surpriză, umor,
regăsire de
sine. Este o formă a
odihnei active prin
divertismente artistice,
turistice, sportive
etc.
Distragere = incapacitate de
fixare a
atenţiei; deviaţia atenţiei
de un stimul
suplimentar. Subiectul este
prea puţin
permiabil la informaţii,
neputand să le
coordoneze pe cele care le
deţine. Sunt
posibile două variante de
distragere:
• printr-o concentrare
intensă a atenţiei
intr-o problemă, astfel
incat nu mai este
permiabil la alte stimulări
pe care in
mod normal ar trebui să le
perceapă
(frecventă iti deliruri
cronice sistema
tizate, depresii) şi ■
printr-o dispersie a
atenţiei, neputand coordona
informa
ţiile primite, avand o
exagerată atenţie
spontană.
Distributivitate =
caracteristică a
atenţiei, constand din
urmărirea concomitentă
a mai multor obiective sau
acţiuni (operatori,
dispeceri, activitate
militară, sportivă,
didactică etc). Este
posibilă elaborarea mai
multor dominante
cerebrale, neechivalente ca
intensitate;
numai una din ele ocupă
locul
principal. Celelalte focare
de atenţie
sunt asigurate prin
automatizarea acţiu-
113
D Termenul se mai
nilor şi persistă la nivel
subconştient. D. dul,
epileptoidul). D. nu
trebuie coneste
deductibilă la comutări
rapide; fundată cu noţiunea
de delicventă,
rezultă din antrenament şi
este o calitate
anormalitate,
antisocialitate.
Fenomediferenţială.
nul se situează in afara
patologicului.
Distructivitate = un fel de
perversiune
instinctivă, caracterizată
prin inclinaţie
patologică spre distrugere.
Este o manifestare
explozivă a agresivităţii,
satisfăcand
nevoia de afirmare a
puterii, altfel
decat prin mijloace
elaborate (creaţie,
comunicare, inovaţie etc).
Este independentă
de nivelul intelectual şi
de educaţie,
care trebuie să o modeleze
situaţional.
Este o modalitate de
manifestare a
sadismului (devastare,
demolare, distrugere
a fericirii, a plăcerii
altora). Este
specifică personalităţilor
dizarmonice,
tipică in stări de agitaţie
psihomotorie,
tulburări de comportament
ale oligofrenilor,
epilepsie etc.
Divergenţă = sens al
coordonării binoculare,
opus convergenţei. Prin d.
axele
oculare formează un unghi,
fiecare ochi
fixand un alt punct.
foloseşte şi in desemnarea
producţiei
intelectuale extrem de
liberă (fantezia
fiind principalul mijloc al
creaţiei).
Dizarmonic = persoană a
cărei trăsături
de personalitate se află
intr-un dezechilibru
net, provocandu-i
dificultăţi de
adaptare. Predispoziţiile
morale şi intelectuale
sunt independente una faţă
de
alta, dar in mod normal
intre ele nu
trebuie să intervină
dizarmonie, ceea ce
ar insemna „un semn de
degenerare".
Armonia personalităţii
reiese din acordul
intim intre calităţi.
Dizarmonie = structură de
personalitate
a unor indivizi aflaţi la
extremele axei
normal ităţii psihice
(hiperemotivul, instabilul,
ciclotimul, paranoicul,
schizoi-
Dizigot = gemenii proveniţi
din două
ouă distincte (gemeni
fraterni).
Dobândit = se opune
ereditarului, calificand
structurile, funcţiile,
procesele şi
toate cunoştinţele insuşite
după naştere
prin adaptare, integrare in
mediu,
enculturaţie, educaţie şi
invăţare. intre
premisele ereditare şi cele
dobandite nu
este o discontinuitate,
pentru că dobandit
există pe baza, prin
modificarea şi
prelungirea ereditarului.
Subliniem caracterul
constructiv al dezvoltării
psihice
umane, esenţialmente
dobandită.
Docilitate = caracteristică a
celor ce se
supun cu uşurinţă altora;
este o trăsătură
de caracter negativă, ce se
explică prin
slăbiciune voinţei şi prin
lipsa de
răspundere. D. se opune
spiritului de
independenţă şi
combativitate; d. este
necritică,
nediscriminatorie,
manifestandu-
se prin supunere faţă de
cei mai
tari, mai reactivi sub
raport emoţional.
Docimologie = disciplină
psihologică
nouă, inrudită cu
psihotehnica, avand ca
obiect analiza modului de
desfăşurare a
examenelor şi
concursurilor, a notării şi
acordării calificativelor,
a raportului
intre factorii obiectivi şi
subiectivi (ce
depind de examinator), in
scopul măririi
corectitudinii hotărarii şi
al diminuării
coeficientului de
subiectivitate (acesta
nu a fost eliminat, dar
semnificativ
diminuat prin suprimarea
probelor orale
sau inregistrarea lor pe
bază magnetică,
prin introducerea
chestionarelor grilă
etc.)
114
Dogmă - Dogmatism = mod de
gandire
rigid, tendinţă
absolutizanta a gandirii,
care nu admite păreri
critice sau obiecţii
in formularea unor
enunţuri. Pretinsele
adevăruri absolute sunt
doar afirmate,
argumentele contrarii fiind
respinse a
priori. Dogmatismul este
invăţătura provenită
de la o autoritate
(intelectuală,
politică), adoptată şi
urmată intocmai,
rigid, fără a se ţine seama
de noile date
ale cunoaşterii. Termenii
vin din domeniul
religiei (in domeniul
teologic, filosofic,
funciar, ştiinţe ale
naturii şi socialpolitice).
Dominantă = termen introdus
de A.
Uhtomski pentru a desemna
zona cerebrală
sau focarul de excitaţie ce
domină
la un moment dat şi, după
cum arată I.P.
Pavlov, atrage spre sine
influxurile
nervoase provenite din alte
zone ale
creierului. D. implică o
zonă de optimă
excitabilitate. Principiul
d. a fost folosit
pentru explicarea
reflexelor condiţionate.
Dorinţă = trebuinţă
conştientizată, tendinţă
către o stare emoţională
satisfăcătoare
sau către o acţiune.
Reprezintă o
componentă de motivaţie, cu
rol dinamogen
şi orientativ; are o dublă
articulare:
biologică (necesitate
internă, subiectivă)
şi socială; dau coloratură
vieţii
afective, generează
sentimente şi pasiuni;
apare ca o premiză a
actului voluntar,
iar controlul voluntar duce
la selecţia
lor (implinirea sau
represiunea d.
„Tendinţa este sub dorinţă
şi dorinţa sub
voinţă". „Omul lipsit de
dorinţe este un
infirm, un mutilat" (V.
Pavelcu).
Dotaţie = ansamblu de
insuşiri funcţionale,
ereditare, care stau la
baza dezvoltării
psihice şi a educaţiei şi
care condiţionează
performanţele in activităţi
de diverse tipuri.
Realizările precoce se
pun pe seama unei inalte d.
naturale.
Copiii supradotaţi prezintă
oarecare
fragilitate şi dizarmonie
psihică, de
aceea se recomandă un regim
atent de
educaţie şi instrucţie
pentru inlăturarea
dezvoltării unilaterale şi
consolidarea
personalităţii prin
multiple mijloace de
antrenament. Sunt socotiţi
supradotaţi
cei care la bateriile de
inteligenţă depăşesc
punctajul de 120. Chiar şi
in condiţiile
unei d. de nivel normal, pe
baza
exerciţiului şi educaţiei se
pot obţine
performanţe dintre cele mai
inalte. in
sens negativ se disting
copii subdotaţi,
care reclamă forme speciale
de educaţie
şi compensaţie.
Dottrens Robert = pedagog
elveţian
din cadrul Institutului
J.J. Rousseau". A
lucrat in B.I. şi al
U.N.E.S.C.O.; şi-a
concretizat experienţa in
numeroase
lucrări, cu o largă
răspandire, in două
direcţii principale:
didactică şi pedagogie
comparată şi experimentală.
Dramatic = acţiuni intense
şi relevante
conflictuale; succesiune de
evenimente
şi situaţii impresionante,
ajungand la un
deznodămant. in psihologie,
R. Politzer
a preconizat ca variantă o
psihologie
concretă, axată pe studiul
evenimentelor
concrete din viaţa
individului şi pe
conduita lui
interpersonală.
Drog = farmacognozic,
denumeşte substanţa
naturală sau sintetică ce
constituie principiul activ
din medicamente.
Se impune precizarea:
medicament
= drog + ingrediente,
pentru că
termenul de „drog" este
uneori folosit
pentru a desemna
medicamentul in
general, confuzia pornind
de la faptul că
in limba engleză,
medicament se spune
„drug", dar şi „medicine".
115
Substantivul „drog" şi
verbul derivat
„a se droga" in limbajul
laic (medical)
sunt folosite pentru a
denumi psihotropele,
mai ales tranchilizantele.
Nu de
puţine ori, bolnavul
nevrotic, personalitate
dizarmonică, pentru a
convinge de
intensitatea suferinţei
sale, afirmă: „mă
droghez cu medicamente
pentru a rezista",
afirmaţie care reflectă un
consum
maxim de medicamente, nu
neapărat
tranchilizante. Trebuie
făcută precizarea
că stupefiantele - acele
substanţe care
determină o stare de
inerţie psihică şi
fizică - sunt tot substanţe
psihodislep-tice,
al căror consum cronic duce
la toxicomanie.
Drogurile tari (heroina,
cocaina)
trebuie diferenţiate de
drogurile uşoare
(ex.: haşiş), distincţie
care nu poate fi
decat artificială, căci de
multe ori există o
politoximanie din drogurile
uşoare.
Consecinţele psihice şi
fizice ale oricărei
toximanii - chiar dacă este
vorba de haşiş,
heroină, morfină, alcool -
sunt
dezastruoase pentru
sănătate,
toxicomanul constituind o
mare problemă
socială şi medicală, din
păcate greu
de rezolvat, potenţial
recuperativ biopsihic,
situat incă pe o curbă
ascendentă.
Frecvenţa mare a patologiei
nevrotice la
varsta tinereţii se
polarizează in jurul
eşecului (şcolar,
profesional, sexual) sau
se datorează factorilor de
suprasolicitare, inadaptare
sau conduitei
de sub- sau supraevaluare.
Dintre
particularităţile
terapeutice ale
juventopsihiatriei,
remarcăm că
psihoterapia, in toate
formele sale, işi
găseşte aici terenul cel
mai fertil.
Terapiile biologice,
aplicate precoce,
sunt urmate de rezultate
deosebite,
care au scăzut mult
răsunetul negativ al
acestor afecţiuni.
Prevenţia şi profilaxia
ating aici,
ca şi in pedopsihiatrie,
cotele de maximă
amplitudine, orice referire
la sănătatea
mintală a colectivităţii
fiind necesar
să cuprindă, in primul
rand, acest
subgrup populaţional. „Deşi
constituie o
preocupare relativ recentă
a medici-nei",
(Angheluţă, Nica - Udanciu)
juventopsihiatria
a devenit un curent de
interes in sfera
psihiatriei.
Drogomanie (Narcomanie) =
folosire
sistematică a preparatelor
ce induc efecte
narcotice, sedative,
stimulative,
halucinatorii, asupra
sistemului nervos.
Deprinderea faţă de drogul
in cauză
creează fenomene de
dependenţă cronică
a absorbirii, de regulă
doza mă-rindu-se
treptat. Influenţa asupra
organismului
este nefastă; se instituie
interdicţie asupra
folosirii lor in afara
indicaţiei medicului.
Dromomanie = tendinţă
irezistibilă spre
vagabondaj, manifestată in
stări
psihotice, postcritice ale
epilepsiei, după
encefalită sau traumatisme
craniene.
Dublă legătură = mesaje
contradictorii,
frecvent repetate, care
angajează două
sau mai multe persoane,
constand in
distorsiunea funcţiilor
comunicării: ca
factor de echilibru sau de
tensiune in
familie; comunicarea se
realizează prin
limbaj şi mijloace
nonverbale: gestică,
mimică, ton. in familiile
cu echilibru
precar apare o discordanţă
in comunicare
intre nivelul verbal şi cel
nonverbal, circumscriind
sfera dublei
legături.
Dumnezeu = noţiune
fundamentală a
religiilor monoteiste in
cadrul cărora se
afirmă existenţa unei fiinţe
perfecte,
transcendente, cauză
primordială a
universului, rezervand
omului un destin
privilegiat, condiţionat
insă de adorarea
divinităţii şi de respectul
„poruncilor"
116
revelate de fiinţa supremă
şi de profeţi.
Doctrina creştină clasică
despre Dumnezeu
s-a constituit sub
influenţa filosofiei
eleniste şi a religiei
iudaice, iar teologia
medievală a descifrat
tainele divinităţii cu
argumente raţionale in două
direcţii
problematice: existenţa şi
natura lui
Dumnezeu.
Duplicitate = caracter al
unei persoane
care adoptă două atitudini,
joacă premeditat
două roluri, afişează
sentimente şi
ganduri diferite de cele pe
care le are cu
adevărat. D. - falsitate,
ipocrizie, opus
sincerităţii şi cutezanţei,
trădează deficienţe
caracteriale (om cu mai
multe feţe).
D. aparţine unor
personalităţi dizarmonice.
D. este o formă a
disimulării.
Durată = desfăşurarea in
timp a sistemelor
şi proceselor. In concepţia
lui
Bergson durata se opune
categoriei de
timp; este timpul trăit,
intuiţia subiectivă
a devenirii, in timp ce
timpul măsurat sau
matematic, obiectiv, este
abstract. Timpul
psihic şi timpul fizic.
Durere = sensibilitate
algică, semnalizand
agenţii de distrugere prin
traumă,
presiune, distensie,
inflamaţie, ardere etc.
D. se distinge de suferinţă
sau durere
psihică, care reprezintă o
reacţie emoţională
la situaţia dată. D. morală
este o
stare efectivă cu
incărcătură negativă care
se manifestă prin trăiri
autodepre-ciative,
tristeţe vitală
disproporţionată; implică
potenţialităţi
autoacuzatoare.
Durkheim Emil (1858-1917) =
sociolog
de renume, intemeietor al
Sociologiei
ştiinţifice; preocupările
pentru psihologie
şi psihopatologie sunt
indirecte.
Societatea este văzută ca
fenomen
autonom care se
autodetermină. D.E.
distinge fenomene sociale „
normale" şi
„anormale".
Duşmănie = formă de
agresivitate
manifestată prin atitudini,
gesturi, acţiuni
ostile ce pot ajunge pană
la distrugerea
unei persoane. Sunt
izvorate din
ură, adesea nejustificată;
poate fi unilaterală
sau reciprocă; este
individualistă,
pătimaşă de cele mai multe
ori. Numai o
motivaţie morala superioară
de principiu
o poate justifica,
implicand fermitate
şi combativitate pentru
salvarea şi
promovarea unor valori
superioare.
117
E
trarea lor in scopul unei
eficacităţi
maxime.
E
Ecforare = operaţie a
memoriei prin care
se reactualizează
informaţii anterior
stocate, care erau
considerate definitiv
uitate. Extragerea
selectivă şi activă a
acestora şi decodificarea
lor se reconvertesc
prin reutilizarea
dimensiunii temporale.
Apare in psihozele
posttraumatice,
presenile, senile şi
vasculare.
Echilibru = stare staţionară
a unui sistem.
Este o proprietate a unui
sistem de
forţe a căror rezultantă
este nulă. Pentru
organismele sănătoase, e.
este rezultatul
eliminării şi anulării in
mod conştient sau
inconştient a acţiunii
factorilor perturbatori.
Echilibrul şi dezechilibrul
emoţional =
componentă a echilibrului
psihic constand
in acţiunea contrară a
intensităţii
celor două trăiri afective
polarizante: stenice
şi astenice; stare de
tensiune relativ
omogenă, cu evitarea
excesului sau deficitului
de mobilizare energetică.
Pentru a
menţine starea pozitivă, se
recomandă
evitarea situaţiilor
conflictuale, acordul
corect intre aspiraţii şi
posibilităţi, reprimarea
reacţiilor impulsive prin
control
voluntar.
Echipă = grup mic, cu o
bună structură
funcţională, cu obiective
şi acţiuni precise
de indeplinit, fiecare
membru avand
roluri diferite, coordonate
de un conducător.
Spiritul de echipă trebuie
să
permită potenţarea
eforturilor şi concen-
Echivalenţă epileptică,
depresivă, somatică
= crize epileptice (de ras,
de
foame, de angină), de fapt
manifestări
nonepileptice, echivalenţe
epileptice;
crize de somn, de nervi,
migrene, psihomotore,
crize temperamentale; prin
extensie sunt considerate
crize comiţiale
tip grand mal sau petit
mal. Cele
somatice - cardiovasculare,
gastrointestinale,
dispnee asmatică,
urogenitale,
senzoriale, motorii,
lombolgii etc. Cele
depresive sunt greu de pus
in evidenţă,
dar pot fi: hipocondrii,
obsesii, iritabilitate,
delicvente, fugă, fobii
etc.
Eclipsă cerebrală (amnezică,
psihică)
= suprimare bruscă şi de
scurtă durată a
stării de veghe, datorită
unei tulburări
circulatorii pasagere;
uitare; cea psihică
- formă de delir primar;
subiectul are
impresia că i se sustrag
gandurile,
ideile.
Ecmnezie = simptom
(hipermnezie) de
amintire extrem de intensă,
de tip
eidetic, frecventă in stări
de şoc, isterie,
epilepsie.
Ecoencefalografle = tehnică
modernă
de neurodiagnostic, bazată
pe principiul
propagării ultrasunetelor
(cu frecvenţă
de 1-6 megacicli) in
ţesuturile craniene.
Este utilă in stabilirea
etiologiei unor
tulburări psihoorganice
acute sau
cronice.
Ecolalie = fenomen patologic
de „vorbire
după ecou" ce constă in
repetare
automată a cuvintelor şi
gesturilor
interlocutorului. Dacă redă
toată
propoziţia interlocutorului
se numeşte
ecofrazie.
119
Ecologie = ştiinţa
multidisciplinară care
studiază relaţiile dintre
organisme şi mediul
lor de viaţă. E. umană
studiază atat
activitatea umană
individuală, cat şi a
colectivităţilor;
preocuparea de seamă
este poluarea mediului in
marile oraşe
(chimică, sonoră, morală),
pentru care se
caută mijloace şi căi
pentru reducerea sau
prevenirea acesteia.
Ecopraxie = reacţie
patologică de imitare
automată a gesturilor şi
acţiunilor altor
persoane. Adesea este
insoţită de ecolalie.
Termenul este sinonim cu
ecochinezie.
Ecou = fenomen de repetare
a unui
sunet, care prin repetare
se intoarce la
sursa emitentă cu o
intensitate suficientă.
Ecran senzorial = zonele
senzoriale de
recepţie ale scoarţei
cerebrale active şi
in absenţa stimulului sau
anticipandu-1
pe acesta; camp pe care se
conturează
imaginea, iar
reprezentările mentale se
dezvoltă normal pe acest
fond.
Ecto = (cf. gr. ektos - „in
afară"); element
de compunere, exprimand
sensul
de extern; situat in afară.
Ectomorf = tip de
personalitate care
are la bază criteriul
morfologic de
clasificare şi corespunde
tipului
temperamental cerebraton
(rapiditate in
reacţii; tendinţă spre
singurătate, viaţă
psihică bogată,
inteligenţă).
Ectosemantic = limbaj situat
in afara
aspectului semantic; ex.
comunicarea
non-verbală (gesturi,
mimică,
comportament, tăcere).
Educaţie = fenomen social
fundamental
şi original apărut odată cu
societatea
umană, implinind funcţia
socială de informare
şi de formare a omului, ca
subiect
al acţiunii, cunoaşterii şi
valorilor.
E. se realizează prin
comunicare şi
exerciţiu, prin modelarea
comportamentului.
Astfel, e. devine proces de
dezvoltare a omului in
general, educaţia
fiind permanentă,
necesitatea ei din
punct de vedere practic
fiind axiomatică.
Ereditatea şi mediul sunt
numai
condiţii pentru dezvoltarea
individului,
e. rămanand factorul
conducător. Acţiunea
educativă este considerată
drept o
latură deosebită a
practicii sociale formată
dintr-o succesiune
ordonată, finalizată,
de „operaţii" pedagogice,
integrate
intr-un program, strategie,
in care
fiecare pas, in aplicarea
operaţiilor este
condiţionat de informaţiile
referitoare la
relaţiile dintre subiect şi
obiect, la
finalitatea ei, la
programul desfăşurat şi
rezultatul obţinut:
comportarea educatului.
E. este o acţiune
specializată,
efectuată de persoane
calificate, care-1
conduc pe educat (persoană)
la formarea
personalităţii, făcand ca
factorul
uman să fie purtătorul
sistemului social
de valori. E. se desfăşoară
atat in forme
instituţionalizate (şcoală,
familie, organizaţii
politice şi obşteşti), cat
şi in
forme neinstituţionalizate
(grupuri şi
relaţii spontane), cele
două laturi fiind
complementare; abordarea
ştiinţifică a
celei dintai constituie
obiectul pedagogiei
(paid - agoghia =
conducerea
copilului). E. constituie
şi o modalitate
principală de corecţie şi
terapie specializată
in cadrul intregii game de
deficienţe
psihofizice, potenţand
recuperarea
şi reinserţia socială a
deficientului. E.
supravegheată este o formă
particulară a
educaţiei aplicată in
unităţi speciale de
creştere şi ocrotire a
minorilor şi de
reeducare a lor. E. are
multe ramuri:
educaţia in familie;
educaţia adulţilor;
120
educaţia artistică; educaţia
religioasă, civică,
estetică; fizică; morală;
intelectuală,
toate fiind componente
fundamentale ale
e. care folosite cu fineţe,
pregătire de
specialitate, in funcţie de
varstă şi
particularităţile
psihoindividuale,
realizează
atmosfera educativă, prin
influenţa
convergentă a tuturor
factorilor.
Efect = (rezultat); răspuns
determinat de
o cauză cunoscută sau
necunoscută; in
psihologie: fenomen
obiectiv ce intervine
in anumite condiţii. E.
este precizat după
numele descoperitorului sau
după
conţinutul lor
(stereofonic, microfonic,
de mascare, perceptiv, de
grup etc.)
Efecte secundare sau reacţii
adverse =
efecte nedorite, ale
medicaţiei psihotrope,
in special ale celei
neuroleptice (reacţii
toxice, alergice, de
sensibilizare organică
şi psihică). Acestea
creează disfuncţii
de natură comportamentală
şi
terapeutică.
Efector = organ periferic
motor sau secretor
asupra căruia stimulii
nervoşi sau
umorali determină o acţiune
de răspuns
la o modificare semnalată
in mediul extern
sau intern. Stimulii de la
nivelul
centrilor nervoşi
acţionează asupra
muşchilor sau structurilor
secretarii, in
timp ce efectorii pentru
stimuli
hormonali sunt organe ţintă
asupra
cărora hormonii işi
exercită acţiunea.
Dar acţiunea organelor
efectoare este
permanent corectată prin
intermediul
mecanismelor de feed-back,
astfel incat
aceste organe realizează
adaptarea
rapidă, diferenţiată şi uşor
modificată a
organismului la variaţiile
permanente şi
complexe ale mediului
extern şi intern.
Efectul placebo = (efect de
plăcere);
modificări obiective sau
subiective,
terapeutice ale
medicamentelor mai noi
(substanţă martor, folosită
in farmacologia
clinică). Subiectul căruia
i se
administrează „un placebo"
poate fi
influenţat puternic şi de
sugestie (chiar
pană la 30% din bolnavi
răspund favorabil
unui tratament, datorită
exclusiv
sugestiei). Aceasta
complică testarea
clinică a medicamentelor,
neştiind cat se
datoreşte sugestiei şi cat
medicamentului;
s-a instituit metoda
placebo-ului.
Modurile de utilizare a
placebo-ului sunt
diferite (formă
farmaceutică identică
organoleptică cu a
medicaţiei vechi, fără
principiul activ al
acestuia; dacă bolnavul
nu cunoaşte natura exactă a
medicamentului, este vorba
de metoda
„simplul orb" iar dacă nici
personalul
medical de supraveghere a
bolnavului nu
cunoaşte natura substanţei
administrate,
avem de-a face cu metoda „
dublului orb".
Efectul tare, slab = iluzie
după care
intervalele de timp
influenţează asupra
percepţiei intervalelor
spaţiale. Fenomenul
contrar, cand intervalul
spaţial
influenţează percepţia
intervalului temporal
aparent, se numeşte efectul
slab.
Eferent = (a duce afară; a
scoate);
impuls şi traiect nervos ce
porneşte de
la centrii cerebrospinali
către periferie
către muşchi (centrifugi),
organe de
simţ, organe interne,
coordonand activitatea
acestuia; este o
caracteristică a
nervilor motorii şi
senzitivi ce se opune
nervilor aferenţi.
Eficienţă = (sin.
eficacitate); efectul
util al unei acţiuni
motorii sau psihice,
care este cuantificată cat
mai precis
posibil (de obicei cu
ajutorul unor probe).
Exemplu: raportul dintre
valorile
obţinute la anumite teste
psihologice şi
121
valorile considerate
normale la testele
respective. Raportul intre
scorul obţinut
de o persoană şi sporul
mediu corespunzător
varstei persoanei
respective este
coeficientul de eficienţă
(Wechsler,
1958).
Efort = solicitare maximală
a funcţiilor
organismului sau mobilizare
focalizantă a
disponibilităţilor psiho-
fizice in direcţia
atingerii unui scop,
depăşirii unui
obstacol sau a unei
disfuncţii, invingerii
unei rezistenţe a mediului
sau a propriei
persoane; in sens restrans,
se referă la
incordarea neuromusculară
sau intelectuală
care intervine atunci cand
solicitarea
energetică depăşeşte un
anumit prag
(absolut sau diferenţial),
cel care corespunde
punerii in consum a
rezervelor. W.
Wund il apropie de
senzaţiile de enervare
eferentă, iar W. James
consideră că işi are
originea in centrii
cerebrali. Efortul
precede oboseala.
Ego = eu (lat.)
Egocentrism = tendinţă de a
face din
sine centrul universului;
pană la 6-7 ani
este normală, copilul
nediferenţiind conştiinţa
de sine de conştiinţa
lucrurilor;
altfel spus, nu face
diferenţierea dintre
acţiunile asupra obiectelor
ce-i aparţin şi
intre cele asupra cărora
doar acţionează
subiectul, dar aparţin
lumii exterioare lui;
e. nu trebuie confundat cu
egoismul, care
este iubirea de sine
excesivă. Epistemologia
genetică precizează că e.
este o
conduită intermediară intre
conduitele
socializate şi cele
individuale; este specific
isteriei, mitomaniei,
hipocondriacului,
debilului mintal,
paranoicului şi
senilităţii, cat şi
megalomanilor.
Egofîlie = iubire patologică
de sine
Egofonie = menţionarea
propriei persoane
intr-o discuţie; scoaterea
in evidenţă
a propriilor calităţi; este
prezentă
in isterie, psihoza
paranoicală, maniacală.
Egoism = subordonează
interesul semenului,
propriului său interes;
situează
propriile interese mai
presus de interesele
grupului social; este o
diferenţă
subtilă a e. şi narcisism.
Egomanie = (de la manie)
paroxismul
patologic al egoismului.
Egoparie = manifestare
comportamentală
cu consecinţe dezadaptive a
unui
subiect in raport cu
ceilalţi membri ai
grupului sau ai societăţii,
determinată
de supraevaluarea Eului, la
personalităţi
structurate dizarmonic. Are
trăsături
caracteriale dominate de
egocentrism
ca o necesitate imperioasă
de afirmare
in dauna altora; condusă de
agresivitate,
revendicativitate.
Egotism = atitudine
rezultată din egocentrism
şi egoism, manifestată
negativ
in planul relaţiilor
interpersonale prin
exagerarea propriei valori,
cultivarea
excesivă a propriilor
interese, prin insingurare
şi autoadoraţie.
Eideism = reprezentare
dincolo de limitele
perceptive ale imaginii, a
unui
obiect sau subiect absent
in acel moment,
dar care a fost perceput
anterior;
sunt imagini vii şi
complete, fără perturbarea
numită halucinaţie. Forma
eidetică
este opusă anaeideticului.
Este
rar intalnită la adult,
apare frecvent la
copil şi adolescent.
122
Elaborare = proces de
transformare a
unor date; ansamblu de
operaţii intelectuale,
prin care elemente simple,
senzaţii,
percepţii, dorinţe, idei
sunt transformate
intr-un proiect; este faza
executivă a
acţiunilor voluntare, a
procesului de
creaţie ulterior luptei
motivelor şi hotărarii,
in psihologia freudiană, e.
este
transformarea şi combinarea
coerentă,
transfigurată in
simbolistica viselor, in
care mai intervine o e.
secundară, de
condensare şi de inscenare
intr-un scenariu,
prin considerarea
inteligenţei.
Elan vital = (H. Bergson) -
elanul vital al
vieţii (contingent al
materiei vii şi nu
predeterminat), trecand de
la o generaţie
la alta prin intermediul
organismelor
evoluate (la nivelul
filogenezei biologice)
şi care formează legătura
continuă. Acest
principiu ar guverna
intreaga evoluţie a
umanităţii, stă la baza
psihologiei
vitaliste: „viaţa noastră
este orientată
inainte de toate către
viitor"
(Minkowski).
Elecrodiagnoză =
determinarea diagnosticului
„discernămantului" prin
utilizarea
curentului electric, prin
stabilirea
proprietăţilor bioelectrice
ale ţesuturilor
sau organelor. Metodele pot
fi impărţite
in: - cele ce utilizează
biocurenţii (EEG,
electrocarticografia,
electromiografia); -
cele care utilizează
stimularea cu curent
electric (cromoximetrie,
stimulode-tecţie
etc.)
Electroencefalografie = metodă
de interpretare
a unui traseu EEG pentru
depistarea
factorilor perturbatori ai
traseului,
fiind necesar să se
cunoască şi să se
ţină seama de unele situaţii
care pot produce
variaţii ale traseului
normal: • ora
din zi cand se efectuează
examenul
(dimineaţa predomină ritmul
„alfa",
seara ritmul „beta"); •
temperatura (hipertermia
induce ritmuri rapide „
alfa" şi
„beta"; hipotermia, unde
lente „beta" şi
„delta"); • sexul (nu sunt
deosebiri
evidente intre sexe; doar
la femei -timp
premenstrual - alfa rapid;
menstrual -
alfa lent şi beta creşte,
iar la
menopauză, accelerarea
ritmurilor şi
posibile varfuri); •
factori emoţionali
(desincronizare in stările
de anxietate,
furie); • terapia unui
număr ridicat de
medicamente acţionează
asupra traseului,
producand numeroase
modificări.
Aspectul normal al EEG este
determinat
de succesiunea cu
regularitate ritmică a
undelor ce diferă ca
frecvenţă, formă,
amplitudine şi durată şi
care se
grupează in frecvenţele
fundamentale
ale scoarţei: alfa, beta,
tetha şi delta.
Electromiografle = tehnică de
inregistrare
a potenţialelor
bioelectrice ale
activităţii musculare.
Electromiogramă
normală in stare de repaus
nu evidenţiază
activitatea electrică, doar
potenţiale
de inserţie de scurtă
durată. La
efort muscular apar unităţi
musculare
(U.M) sub formă de varfuri
bifazice.
Modificările patologice ale
electromiogramei
se intalnesc in unele boli
musculare,
afecţiuni neurologice.
Electrotonus = totalitatea
modificărilor
de excitabilitate şi
conductibilitate
provocate in nerv la
trecerea printr-o
porţiune dintrinsul a
curentului continuu.
Elegiac = caracteristică a
stărilor psihice
de lungă durată,
predominand emoţii
şi sentimente de
melancolie, tristeţe,
nostalgie. Manifestarea
elegiacă exprimă
visare şi predispoziţie
pentru suferinţa
psihică.
123
Elevaţie (spirituală) =
presupune interiorizarea
valor"or culturale şi
capacitatea
de rec^Ptare. ceea ce duce
la inălţare
spirituala-
Eliade Mire*8 (1907-1986) =
scriitor
roman, filosof ?> istoric
al religiilor. Studiază
la BucareŞti≫ Roma,
Calcuta; indeplineşte
misiuni diplomatice
culturale
(Paris - Lisabona). Din
1956 - profesor la
Universitatea din Chicago.
Specialist in
istoria religiil°r> opera sa
oferă o serie de
sugestii şi conexiuni de o
deosebită
valoare in <jc≫rneniul
psihiatriei (tehnici
ale extazului, ocultismul,
meditaţii yoga
şi Zen, deschid ° serie de
perspective incă
incomplet explorate).
Eliberare = stare depresivă
(distimie) care
apare după depăşirea unei
tensiuni
psihice indelungate
(suferinţa sau dispoziţia
unui mernbru din familie,
prizonierat,
suferinţe somatice grele).
Emancipare = ieşire de sub
tutelă in
baza capacităţii de a trăi şi
acţiona independent;
la tifleri este un
comportament
nonconformist; nu trebuie
confundată
cu libertinajul şi cu
nerespectarea
sistemului de statute p rolwi
sociale.
Embolofazie = tulburare de
limbaj caracterizată
prin apariţia unui fonem
sau
cuvant fără sens in cadrul
vorbirii. E.
survine in encefalopatie,
schizofrenie,
demenţe.
EmbriogeneZ» sistemului
nervos
=
dezvoltarea SN- uman in
viaţa embrionară,
proces f°arte timpuriu. in a
18a zi
se formează tubul neural
din ectoderm,
care se invelite in
mezoderm. Toate
formaţiile ulterioare au
caracteristici
diferenţiate, sunt
specifice ca structură
şi funcţionare.
Emergent = teoria evoluţiei
cu privire la
procesul dezvoltării
(Morgan). Teoria
susţine că apariţia noilor
calităţi este
absolut spontană şi
imprevizibilă. Astfel,
in dezvoltarea psihică, un
nou comportament
apare din altul anterior
fără a
putea fi redus la acesta.
Emerofonie = tulburare de
vorbire caracterizată
prin blocaj verbal apărute
in
timpul nopţii; apare in
nevroze, stări
anxioase, schizofrenie.
Emetropie = posibilitate
normală a refracţiei
oculare, determinand
focalizarea
in centrul retinian, in
absenţa acomodării.
In acest fel percepţia
distanţei infinite se
realizează pe retină in
condiţii de repaos.
Emotivitate = predispoziţie
spre trăirea
frecventă şi intensă a
emoţiilor; este o
reacţie spontană şi primară
care apare
pană la cele mai
neinsemnate incitaţii,
creand dispoziţii afective
profunde şi de
lungă durată.
Emoţie = reacţie afectivă la
un stimul
sau o situaţie oarecum
nouă, neaşteptată
sau care are o anumită
semnificaţie;
pot fi, după natura
stimulului, pozitive
sau negative, deci trăite
cu o stare
de confort psihic,
relaxare, satisfacţie
sau incordare, depresie,
nesiguranţă,
disconfort. Sunt şi
situaţii cand coexistă
ambii poli, subiectul
trăind o stare
conflictuală de atracţie -
respingere.
Ambivalenţa poate avea
valoare de
simptom patologic relevand
disociativitate.
E. se manifestă in grade
diferite de
intensitate, de la foarte
slabe la manifestări
explozive. Cele de
intensitate
medie au rol potenţiator al
activităţii.
Din punct de vedere
genetic, evolutiv şi
al nivelului integrator, se
disting e. primare
şi secundare. Cele primare
(afecte),
spontane, involuntare, de
scurtă durată,
asemenea instinctelor, sunt
insoţite de
manifestări
comportamentale, gestică,
manifestări
neurovegetative. E.
complexe
se manifestă mai slab, in
modalităţi mai
rafinate, influenţate de
convenţiile
socioculturale.
Empatie = fenomen psihic
(intuiţie simpatetică
Bergson), de identificare
emoţională
cu trăirile altei persoane,
in consonanţă
afectivă cu altul. Se
deosebeşte
de simpatie, care e o stare
afectivă conştientă;
inseamnă „a simţi cu" iar
e., „a
simţi in" (senzitivitate
interpersonală) (o
simetrie EU-EU). E. stă la
baza
identificării şi a
inţelegerii psihologice a
celorlalţi.
Empiric = aspect al
cunoaşterii care se
bazează pe experienţă, pe
observarea şi
sesizarea perceptivă a
obiectului, spre
deosebire de cunoştinţele
teoretice, bazate
pe logică şi subordonate de
raţionalitate.
Prin metoda empirică se
inţelege
totalitatea procedeelor
experimentale utilizate
in ştiinţă.
Empirism = concepţie
epistemologică
opusă raţionalismului, care
soluţionează
unilateral şi simplist
problematica gnosologică,
postuland primatul
experienţei
perceptive comune in
dobandirea şi verificarea
tuturor cunoştinţelor
omeneşti.
Neputand să explice in mod
corespunzător
temeiul obiectivitătii, al
certitudinii
datelor senzoriale şi ale
metodei inductive,
empirismul clasic a tratat
in spirit
relativist valoarea
cunoaşterii. Incapacitatea
totală de a explica geneza
şi structura
abstracţiilor teoretice şi
a relaţiilor
formale cu caracter
apodictic; a cunoscut
eşecul deplin al acestor
orientări
epistemologice (după teoria
kantiană).
Termenul exprimă o
atitudine exagerat
pragmatică, desconsiderand
generalizările
teoretice, adevărurile
ştiinţifice şi
normale acţionale ce decurg
din acestea.
Encefal = partea principală
a sistemului
nervos central (SNC)
situată in cutia
craniană. Părţile
componente care-1
alcătuiesc: • trunchiul
cerebral (mezencefal,
puntea lui Varoni, bulb
rahidian);
• cerebelul, • diencefalul
şi • telencefalul
(emisferele cerebrale). E.
este
organul esenţial al
realizării vieţii de
relaţie. Este un ansamblu
morfohistologic
de o complexitate
deosebită, in bună
măsură necunoscut,
caracterizat in
esenţă prin modul de
distribuţie şi
pondere a substanţei
cenuşii şi albe
(Arseni, Golu, Danăilă,
1983). Este
sediul SN dotat cu cea mai
complexă
capacitate de programare;
funcţionează
după programe condiţionate
genetic
(relativ limitate şi
dobandite majoritatea
prin invăţare, care asigură
baza
psihofiziologică a
capacităţilor adaptative
umane. (Vezi Anexe - Fig.
15)
Encefalită = proces
inflamator care
afectează porţiuni
cerebrale, asociat cu
un infiltrat inflamator
perivascular.
Clinic se caracterizează
prin prezenţa
tulburărilor psihice
(nespecifice şi de
intensitate variabilă).
După straturile
sau componentele cerebrale
afectate, e.
antrenează diverse
tulburări vegetative,
motorii, intelectuale şi
psihocomportamentale.
Encefalografia gazoasă = (sin.
pneumoencefalografia);
metodă radiologică
de investigare a
conţinutului cutiei
craniene
folosind drept mijloc de
contrast
aerul. Poate fi totală sau
fracţionată, caz
in care progresia
contrastului gazos
125
este urmărită etapă cu
etapă, vizual. Are
indicaţii largi; tumori,
malformaţii vasculare,
atrofii, inflamaţii
meningiale şi
cerebrale. Are
contraindicaţii minime.
E.g. totală are un scop
orientativ, fiind
utilizată in traumatologie,
in inventarierea
leziunilor inflamatorii ale
S.N. şi in
suspiciunile unui proces
inlocuitor de
spaţiu in care fundul de
ochi nu indică
prezenţa hipertensiunii
intra-craniene.
Encefalopatii infantile sechelare
=
afecţiuni cerebrale cu
caracter congenital
sau dobandit (fie la
naştere, fie in prima
copilărie), care determină
oprirea in
dezvoltare a creierului
copilului. Un
număr ridicat de factori
nocivi exogeni,
care acţionează asupra
sistemului nervos
central, antenatal (al
embrionului, fătului),
perinatal sau postnatal,
deci inainte
de maturaţie, in funcţie de
extensitatea şi
intensitatea leziunilor
produc tulburări
neuropsihice de o mare
diversitate. Leziunile
au fie un caracter
funcţional tranzitor,
cu restituţie ulterioară
integrală, fie
un caracter structural
distructiv, ireversibil,
generand in ultimă instanţă
cicatrici,
sechele definitive. Acest
aspect
constituie factorul
esenţial definitoriu al
sindromului denumit „
encefalopatie infantilă
sechelară". Din punct de
vedere
clinic, terapeutic şi
prognostic, factorul
etiologic are o importanţă
relativ redusă,
de o mai mare semnificaţie
fiind momentul
agresiunii. Acest moment
generează
diferenţierea a două forme
fundamentale
de encefalopatii infantile
sechelare;
• embiopatiile determinate
de leziuni
intracraniene in primele
trei luni de
sarcină, perioadă
organogenetică care se
caracterizează clinic prin
anomalii de
dezvoltare, malformaţii şi
monstruozităţi;
• fetopatiile şi
encefalopatiile determinate
peri sau postnatal (traumă,
tumoare,
maladie) anterior
maturizării
depline a S.N.
caracterizate prin leziuni
distructive ale encefalului
imatur, dar
conturat in morfologia sa
generală.
Dintre mijloacele de
investigare,
pneumoencefalografia şi
electroencefalografia
pot fi utile in evaluarea
deficitului
anatomic şi, uneori, in
confirmarea
diagnosticului de
encefalopatie. Clinic
se manifestă prin
perturbări neurologice,
deficit motor şi psihic
(inapoiere
mintală, imaturitate,
instabilitate
psiho-motorie). Combaterea
eficientă a
encefalopatiilor infantile
sechelare,
problemă cu ample
repercusiuni sociale,
economice şi psihologice,
impune in
primul rand măsuri
profilactice, care au
ca prim reper cunoaşterea
etiologiei.
Odată instalate
tulburările, terapia
complexă
va fi orientată spre
combaterea
deficienţelor evidente şi
evitarea complicărilor,
a reducerii handicapului şi
a devine reflexivă,
gradului de dependenţă.
Encefaloza = afecţiune
cerebrală cronică
caracterizată prin leziuni
degenerative
(şi nu inflamatorii
infecţioase)
ale masei neuronale, de
origine metabolică
sau vasculară. E., sinonim
cu encefalopatia,
cu etiologie toxică şi
infecţioasă
după unii autori, ce o
incriminează
in apariţia delirimului
tremens.
Encopresie = incontenenţă a
materiilor
fecale, ce survin la unii
copii (analogic
enureziei) in timpul
somnului nocturn.
Encoprezis = defecaţie
involuntară
care apare in absenţa
oricărei leziuni
organice ce ar putea să o
explice. La
copii pare a fi determinată
de factori
psihoafectivi stresanţi,
adesea pe un teren
de imaturitate psiho-
afectivă. Beneficiază
in largă măsură de metode
psiho-terapice.
126
Enculturaţie = (in
antropologia culturală)
desemnează procesul de
asimilare a
valorilor şi componentelor,
sub forma
unei invăţări continue pe
toată perioada
vieţii. in copilărie, e.
este globală,
nediferenţiată
(prin exces de imitaţie),
in timp
ce in viaţa matură ea
selectivă, creatoare.
Endocrinologie = disciplină
biomedicală,
avand ca obiect glandele cu
secreţie
internă. Primul tratat de
endocrinologie a
fost publicat in 1909 de
savantul roman
C. I. Parhon, profesor de
neurologie şi
psihiatrie la Iaşi. Lui i
se datorează teoria
determinismului endocrin,
al psihozelor
afective ca şi
sistematizarea tulburărilor
psihice care insoţesc
endocrinopatiile.
Studiul relaţiilor
psihohormonale face
obiectul
psihoendocrinologiei.
Endofazie = formulare
verbală interiorizată,
lipsită de reprezentarea
mentală a
propriei voci. Sinonim cu
limbajul interior.
Endogen = factori patogeni
interni,
incă insuficient elucidaţi,
care ar
determina in principal
schizofrenia şi
psihoza mani-aco-depresivă,
fapt pentru
care aceste boli sunt
cunoscute şi sub
denumirea de „psihoze
endogene".
Termenul este opus
exogenului,
stimulaţii venite din
mediul extern.
Endomorf = termenul indică
tipul de
personalitate pe criteriul
de dezvoltare
in care predomină organele
interne, a
viscerelor; aceşti subiecţi
au corpul
gras, moale, rotund, fără
relief
muscular, iar viscerele şi
aparatul
digestiv ocupă un loc
important.
Acestui tip morfologic ii
corespunde
temperamentul „viscerato-
nic",
caracterizat prin
sociabilitate şi dragoste
de mancare.
Endomorflne = grup de
peptide endogene
dotate cu funcţii biologice
asemănătoare
efectelor farmacologice ale
morfinei şi care acţionează
competitiv cu
aceasta in ceea ce priveşte
fixarea de
receptori pentru opiacee,
situate pe
membranele celulare din
ţesutul cerebral.
Endomorfism = in tipologia
lui W.H.
Sheldon, ansamblul
caracteristicilor
endomorfismului:
toleranţă faţă de semeni
şi faţă de propria
persoană, nevoia de
afecţiune şi aprobare din
partea celorlalţi,
atracţie pentru confort şi
„plăcerile
vieţii".
Energie = termen care
desemnează capacitatea
globală de acţiune a unui
sistem.
Există un nivel optim al
energiei
potenţiale care permite o
bună recepţionare
a excitaţiilor exterioare,
determinand
o excitaţie echilibrată a
energiei
de-a lungul căilor
sistemului nervos,
prin care organismul
incearcă să menţină
sau să restabilească acest
nivel constant.
Există insă şi situaţii
caracterizate
prin nivele de energie
nervoasă care
diferă, mai mult sau mai
puţin calitativ,
faţă de nivelul optim.
Gandirea este un
exemplu de proces care
funcţionează cu
„energie legată", implică
şi atenţia cu
cantităţi de energie ce
favorizează
excitarea procesului
gandirii.
Engramare = ansamblul
operaţiilor
prin care se produce
stocarea informaţiei
in memorie, in unităţi
convenţionale
specifice.
Se admite că ar exista două
etape
diferite care ar
caracteriza acest proces.
• in prima fază, informaţia
primită din
memoria senzorială, in care
urmele stimulilor
se păstrează mai puţin de
0,5
secunde; este preluată de
memoria primară
(cu durată mai mare, pană
la cinci
minute), in care se produce
o prelucrare
corespunzătoare a
informaţiei, codificată
la acest nivel, pe suport
bioelectric.
Engramarea este in acest
moment vulnerabilă
şi alterabilă sub efectul
unor agresiuni
externe (un şoc psihic,
anestezie,
anoxe etc).
M. Golu afirmă că baza
neurofiziologică
a acestui nivel ar fi
constituită de
reţele reverberante (adică
cu proprietatea
de readucere „la intrare" a
informaţiei de
la „ieşire"). • Faza a doua
este cea a
memorizării de lungă
durată, in care
informaţia capătă o bază
stabilă, iar operatorii
de engramare indexează
engramele
la adrese precise, de unde
pot fi reactualizate.
Engrama devine rezistentă
la
agresiune şi persistenţa ei
in timp este,
teoretic, nelimitată. Ca
suport biochimic
al memoriei de lungă durată
a fost presupus
acidul dezoxiribonucleic,
de pe care
acidul ribonucleic ar
transforma informaţia
codificată.
Cu toată importanţa acestei
probleme
şi tot efortul făcut in
laboratoarele
de cercetări, incă nu s-a
ajuns la o teorie
coerentă şi verificabilă a
procesului de
engramare. Ultimii ani au
adus date noi
cu privire la rolul
sistemului hormonal şi
al endorfinelor in procesul
memorizării.
(Vezi Anexa A - Fig. 16)
Engramă = termenul indică
„amprenta"
care rămane fixată in
sistemul nervos in
urma fiecărei experienţe
senzoriale trăite,
in plan neural, s-ar
traduce ca model al
unei acţiuni. Conceptul se
leagă de
memorie, de funcţiile de
fixare, evocare,
reactualizare, iar studiile
de psihoneurologie
şi biochimie celulară au
adus
contribuţii de valoare in
ceea ce priveşte
metabolismul neuronal şi
funcţionalitatea
acestuia in cadrul
circuitelor neuronale.
Entitate = esenţa unui lucru,
obiect,
sistem, construcţie
mintală, vizand
esenţa, determinarea fiind
unitară şi
concretă (corespunde
conceptului, principiu,
categorie). In terminologia
actuală,
prin e. se inţelege o formă
distinctă
de existenţă, delimitată
printr-o serie de
atribute care-i conferă
unitate, identitate
şi individualitate,
separand-o de alte
părţi cu care este
inconfundabilă; in
medicină, termenul de
entitate clinică.
Entropia = termen folosit in
fizică, dar
prin extrapolare; Shanon o
referă la nivel
informaţional, in sensul că
exprimă
gradul de dezorganizare a
unui sistem,
plecand de la ideea că
echilibrul sistemului
este asigurat de starea cu
cea mai
mare probabilitate.
Entropia semnifică
dezordine şi uniformizare,
iar informaţia
semnifică ordine şi
diferenţiere. in
lumina acestei concepţii,
toate sistemele
biologice devin
antientropice, fenomenul
biologic opunandu-se in
permanenţă
creşterii entropiei. Cu cat
un sistem
biologic este mai complex,
cu atat
ii scade mai mult entropia.
Din acest
punct de vedere, sistemul
nervos, psihismul,
sunt considerate sisteme cu
cea
mai mare ordine şi
cantitate de informaţie.
Boala psihică este privită
ca un
fenomen de creştere a
entropiei, a dezordinei
şi dezorganizării.
Entropie negativă =
(negentropie); in
termodinamica actuală, in
cibernetică şi
prin extensie in toate
ştiinţele ce folosesc
analiza informaţională,
desemnează:
• fie prezenţa unei energii
nedegradate,
apte de a efectua o
acţiune, un
lucru oarecare; • fie
energia potenţială
continuă in compuşi cu
entropie mică; •
fie ceea ce duce la o
creştere in starea
de organizare prin noi
achiziţii informaţionale
şi deci o mărire a gradului
de
128
probabilitate cu care se
pot face predicţii asupra
comportamentului
sistemului.
Entuziasm = stare afectivă
de exaltare,
insoţită de o activitate
creativă, a unor
scopuri cu valoare socială;
emoţie provocată
de izbanda unei idei, de un
eveniment,
de o inaltă apreciere dată
realităţii.
E. presupune existenţa unei
motivaţii
puternice, pasiune,
constanţa posibilităţilor
de realizare a scopurilor;
e. este o
constantă in activitatea
care propulsează
persoana in realizarea unor
obiective.
Enunţ = secvenţă
lingvistică finită a unei
idei, a unui principiu,
constituită ca
exprimare a unui sens, a
unui inţeles
complet. Cand enunţul are
un caracter
declarativ (de afirmare sau
negare a ceva
despre altceva), el este
forma lingvistică
de exprimare a unei
judecăţi de predicţie.
E. caracterizează
persoanele normale,
echilibrate, fiind in
stransă legătură cu
nivelul de instrucţie. in
funcţie de latura
psihismului care suferă
perturbări (de
nivelul gandirii şi al
afectivităţii, se reflectă
in modul de formulare al
enunţurilor,
o abatere de la normal
(paranoicii,
obsesivo-depresivii, etc.)
Enurezis = tulburare (copil
preşcolar,
şcolar) ce constă in
pierderea involuntară
şi repetată a urinei
(noaptea in timpul
somnului sau mai rar,
ziua), după varsta
de 2-3 ani; e. este de două
ori mai
frecventă la băieţi decat
la fete. E. este
provocat in mai mică măsură
de cauze
organice (lipsa unor
leziuni ale aparatului
urinar sau ale altor boli),
fiind atribuit
unor factori psihogeni,
factori de mediu
(temperatură scăzută),
carenţe educaţionale,
imaturitate afectivă,
fragilitate a
personalităţii, demisie in
faţa efortului de
antrenament a micţiunii (se
foloseşte
sugestia şi hipnoza in
psihoterapie).
Epicritic - epicritică =
calificativ dat
formelor de sensibilitate
apte să opereze
discriminări fine, să
reproducă proprietăţile
stimulului, in opoziţie cu
sensibilitatea primară,
difuză, calificată
ca protopatică.
Epifiză = sin. glanda
pineală; o glandă
endocrină, endocraniana, cu
rol sincronizator,
implicată in organizarea
sezonieră
a funcţiilor cerebrale, in
special al
celor corelate cu
reproducerea, cu echilibrul
electronic al organismului,
legată
de activitatea nervoasă
simpatică şi de
informaţiile primite asupra
ritmurilor
biologice endogene.
Hormonul glandei
este melatonina, avand
drept precursor
seratonina, cu ritm
circadian, melatonina
fiind maximă noaptea, iar
seratonina,
ziua. E. are rol in
reproducerea şi
reglarea activităţii
cerebrale in cadrul
ciclului somn-veghe şi in
păstrarea
echilibrului electrolitic.
Epigeneză = teorie conform
căreia ţesuturile
şi organele apar treptat in
cursul
ontogenezei, din ţesuturi
mai simple
formate anterior.
Epiglotă acută (virotică) =
edem important
al vestibulului laringian
cu iminenţă
de sufocare. Terapeutica
impune
obligaţia repaosului in
casă şi cortizonoterapie
(Superprednol, palidin,
unde
ultrascurte 30 de minute la
limita superioară,
aerosoli cu tirotricină,
după
prescripţie medicală de
specialitate).
Epilepsie = boală cerebrală
cronică,
caracterizata prin crize
neuropsihice
repetate, datorate
descărcării excesive
patologice a neuronilor
cerebrali, asociată
cu manifestări clinice
variate şi modificări
electroencefalografice. E.
mai
este definită drept o
tulburare paroxis-
129
tică şi tranzitorie a
funcţiilor creierului
care se dezvoltă brusc,
dispare spontan şi
are tendinţă evidentă spre
repetare.
Noţiunea de e. se atribuie
unui grup de
boli caracterizate prin
manifestări convulsive
şi (sau) echivalenţele lor
intercritice.
Progresele considerabile
făcute in
diagnosticarea şi tratarea
acestor boli se
datorează aparaturii
tehnologiei de varf:
inregistrări pe bandă
videomagnetică in
cadrul unui circuit TV
interior a crizelor
paroxistice şi prelucrarea
electroencefalogramelor
pe calculator etc, cat şi
medicamentelor
anticonvulsivante.
Cat priveşte epilepsia şi
vocea, se
precizează că orice criză
incepe prin tulburări
de expresie verbală şi prin
repetiţia
necontrolată a unui cuvant
sau a unei
fraze. E. este o entitate
clinică intalnită
frecvent in practica
medicală la varsta
pediatrică. Variantele in
care simptomele
se combină intre ele sunt
numeroase şi
disomogene atat din punct
de vedere
semiologic, cat şi ca
modalitate de
debut şi evoluţie.
Etiologia este
multifactorială ca şi
fenomenele
electrice şi de
plasticitatea cerebrală a
SNC la copil.
Limbajul rămane adesea
compromis
deoarece, pentru
consolidarea
funcţiei verbale şi
utilizarea sa optimă
in procesul comunicării,
sunt
indispensabile competenţele
neuropsihologice ca:
percepţia,
memoria, atenţia. Este
posibil ca un
copil să prezinte o
tulburare de limbaj,
să dezvolte o epilepsie
ideopatică sau
posttraumatică şi invers.
in aceste
cazuri, doar o analiză
corectă a datelor
clinico-anamnestice,
asociată unui examen
neurologic atent al
bolnavului, vor
orienta o corectă incadrare
nosologică
şi o decizie terapeutică,
care va trebui
disociată pentru cele două
simptome de
bază - criza epileptică şi
- compromiterea
verbală (farmacologică şi
reabilitativ
logopedică). Epistemologie =
teorie a cunoaşterii
ştiinţifice şi disciplină
filosofică, efectuand
studiul critic al
principiilor, ipotezelor
şi rezultatelor cunoaşterii
ştiinţifice,
in vederea stabilirii
structurii logice,
specificului şi valorii de
adevăr al
acesteia. Tinde să devină
ştiinţă despre
metodologia cunoaşterii
ştiinţifice.
Epistemologie genetică =
metodă istorico-
critică, care incearcă să
reconstituie
istoria cunoaşterii
ştiinţifice ca fapt
social prin prisma logicii
ei interne.
Metoda psihogenetică
echivalează cu
folosirea rezultatelor
psihologiei genetice
in scopuri epistemologice
şi studiază
devenirea cunoaşterii, nu
la nivelul
umanităţii in genere, ci la
nivelul persoanei
umane.
Epuizare = stare survenită
in urma
suprasolicitărilor intense
ale organismului,
care determină instalarea
unui
sindrom psihoorganic acut.
Surmenajul, lipsa de suport
alimentar,
sindroame confuzionale,
surmenaj
intelectual, sunt urmări şi
cauze
ale epuizării.
Ereditate = transmisie de
specificate
de-a lungul generaţiilor;
proprietate a
organismelor vii de a
transmite urmaşilor
caracterele morfologice şi
fiziologice
moştenite sau dobandite in
cursul
existenţei. E. este strans
legată de problematica
unităţii in diversitate a
lumii
vii, in problema
conservării in timp a
tipului speciei, a
varietăţii individualităţii,
a genezei noului in cursul
evoluţiei.
Deosebim o ereditate
nucleară
(purtători fiind
cromozomii) şi una
citoplasmică;
legile de bază ale e. au
fost
descifrate de Mendel şi
Morgan. Nu
intotdeauna ceea ce este
ereditar
coincide cu ceea ce este
familial sau
130
congenital, din cauza
erorilor de copiere
a mesajelor specifice, a
mutaţiilor sau
combinaţiilor care pot
apărea. E. caracterelor
morfologice şi biochimice
este mult
mai bine cunoscută decat e.
insuşirilor
psihice.
Eredo = (cf. lat.)
moştenire; ceea ce se
moşteneşte.
Eretopatie - Eretomanie =
termeni utilizaţi
in psihopatologie pentru a
desemna
exagerarea impulsurilor
sexuale care pot
să invadeze intregul camp
al conştiinţei
unui subiect. in funcţie de
personalitate,
erotismul se poate
manifesta printr-un
comportament libertin,
obsesional şi
chiar prin delir. In cazul
repetatelor informări
ale acestor tendinţe,
intervine
conversiunea in
agresivitate.
Ergo = (cf. gr. ergori)
element de compunere,
care introduce sensul de
muncă,
activitate.
Ergograf = aparat pentru
investigarea
şi măsurarea lucrului
mecanic muscular
(al unui deget, al unei
maini), stabilind
timpul de funcţionare şi
marcand curba
oboselii.
Ergonomie = ştiinţă
interdisciplinară
avand ca obiect principal
perfecţionarea
sistemului om-maşină-mediu,
in scopul
creşterii eficienţei
tehnico-economice,
concomitent cu menţinerea
stării de sănătate.
E. consideră omul ca veriga
cea
mai importantă in sistemul
om-maşină,
dar eficacitatea acestui
sistem depinde
de ambele verigi, atat de
om cat şi de
maşină (dirijată de el)
precum şi de
interacţiunea lor.
Cercetările in acest
domeniu presupun
conlucrarea
diferitelor ştiinţe tehnice
cu psihologia,
sociologia, medicina,
antropologia.
Studiul mişcărilor
in timpul muncii, ambianţa
fizică,
solicitările biologice şi
fiziologice,
oboseala senzorială şi
centrală, solicitările
psihice, etc, sunt aspecte
ergonomice.
Aplicabilitatea in practică
a principiilor
ergonomiei constituie
garanţia
cea mai sigură a stării de
confort psihofizic.
Ergoterapie = metode de
tratare a unor
boli psihice prin efort
fizic, prin muncă,
avand ca scop sustragerea
bolnavului de
la trăirile sale
patologice, favorizarea
contactului cu cei din jur,
crearea unui
element psihic de linişte,
de comunicativitate,
sociabilitate. Aspectele de
lucru sunt concordante cu
varsta,
preferinţele individuale,
preocupările
anterioare, caracterul
bolii, etc.
Eroare = o abatere de la
valoarea de
referinţă (adevăr, normă,
standard, etc);
e. poate fi de cunoaştere,
tactilă, de
reglare, morală, estetică
etc; e. poate fi
absolută sau relativă.
Eroare de diagnostic =
diagnosticul
este el insuşi un calcul ce
poate fi supus
unor erori, determinate de
mai multe
cauze: • cauze care ţin de
medic
terapeut; • examen clinic
defectuos
(lipsă de timp, neatenţie,
insuficientă
urmărire a cazului,
trecerea prea rapidă
peste unele aspecte
clinice, tehnică
neadecvată de examinare,
axarea pe un
singur simptom şi
neglijarea restului,
tratament simptomatic şi nu
de fond,
toate acestea reprezintă
posibilităţi de
ratare a diagnosticului); •
pregătirea
insuficientă, cu informaţii
incomplete a
terapeutului, care nu
cunoaşte toate
posibilităţile de
manifestare a maladiei
(plafonare, suficienţă,
lipsă de cunoştinţe
esenţiale, raţionamente
greşite
etc). D. este un proces
complex,
131
necesitand introducerea
intr-o suită largă
şi logică a datelor (mai
ales a noilor
achiziţii), iar orientarea
către un sindrom
trebuie corelată cu
elementele furnizate
de alte examene medicale
sau obţinute
prin explorări funcţionale.
D. prezumtiv -
va trebui confruntat cu
diagnosticul
diferenţial şi ar trebui să
fie confirmat de
diagnosticul definitiv. Pe
acest drum lung
şi nu uşor, se pot produce
erori, dar şi
corecturi pe bază de noi
observaţii şi
colaborare cu bolnavul,
familia şi alţi
factori implicaţi in
corectare, compensare
sau reeducare.
Erotism mintal = tulburare
psihică in
care, in locul calmului se
instalează
instabilitatea, exaltarea,
neliniştea; apare
in traumatisme
craniocerebrale,
toxicomanie
medicamentoasă,
neurastenie.
Esenţă = relaţii genetice,
necesare,
interne, constituind
fondul, natura, modalitatea
de autodeterminare,
definitorie
pentru un obiect, fenomen,
situaţie. Este
descoperită in mod mijlocit
numai prin
gandire şi fixată
categorial. in psihologia
structuralistă esenţa este
identificată cu
modul de organizare a
fenomenului.
Estetic = ceea ce
corespunde frumosului
din natură, societate şi
om; tot ceea ce
reprezintă o valoare
artistică in evoluţia
social-istorică; e. este o
caracteristică a
gustului, emoţiilor şi
atitudinilor
corespunzătoare
de conştiinţă axiologică.
Există personalităţi
caracterizate esenţial
printr-o mare sensibilitate
pentru frumos,
reprezentand tipul artistic
cu tendinţă
spre contemplare şi
inactivitate.
Estezie = (senzaţie);
calitate specifică a
unei senzaţii actuale de a
fi trăită şi
provenind din exteriorul
psihicului. E.
este diferită de
reprezentarea sau amintirea
unei senzaţii. Estezia
declanşată de
un excitant persistă o
anumită perioadă
de timp după incetarea
stimulului şi
apare intr-un spaţiu
specific unui analizator.
Aceste „spaţii" diferă de
spaţiul
reprezentărilor senzoriale.
Esteziometrie = metodă prin
care se
evaluează sensibilitatea
tactilă sau de
alte tipuri, prin măsurarea
distanţei
minime la care cele două
varfuri ale
esteziometrului, aplicate
pe tegument,
produc două senzaţii
distincte. E. este
importantă in diagnosticul
diferenţial al
unor manifestări
funcţionale.
Esteziopatii - Esteziomanie =
grup de
simptome intalnite in
diferite boli psihice,
caracterizate in principal
prin
diferite tulburări ale
senzorialităţii
(senzaţii, percepţii,
reprezentări), fie insoţite
de tulburări
comportamentale,
mai mult sau mai puţin
evidente (hiper
şi hipoesteziile, iluzii,
halucinaţii funcţionale
şi senzoriale).
Estezioterapie = metodă
psihoterapeutică
de grup, aplicată
tulburărilor de natură
psihogenă şi de adaptare
prin comutarea
preocupărilor neurastice
spre o
serie de activităţi
senzoriale bine dirijate.
Eşantion = parte dintr-o
populaţie
determinată după criterii
bine stabilite
in scopul determinării
statistice a
caracteristicilor
populaţiei respective. E.
stabilit
este semnificativ
(reprezentativ)
cand se construieşte după
anumite indicaţii
statistice, incluzand părţi
direct
proporţionale cu grupele ce
constituie
diversitatea calitativă a
populaţiei
(varste, profesii, nivele
culturale etc.)
132
Eşec = nereuşită, insucces,
infrangere
totală sau parţială, in
indeplinirea unui
scop, proiect. E. cauzează
starea de
frustraţie cu evoluţii
negative şi de reluare
a tentativelor. Gradul de
e. depinde de
nivelul de experienţă al
subiectului; e. se
manifestă cu viaţa
afectivă, profesională
şi se leagă in mecanisme de
autopuniţie
(tulburare gravă a
instinctului de conservare
pe baza căreia persoana işi
aplică
singură o pedeapsă pentru o
greşeală
reală sau imaginară şi
pentru care consideră
că societatea din
indulgenţă nu a
admonestat-o).
Etalon = termen prin care se
inţelege un
model sau un timp de
referinţă, care serveşte
drept reper in comparaţii
de diferite
genuri. In teste, e. este
reprezentat de
anumite scări valorice la
care sunt raportate
diferite performanţe
individuale.
Etalonare = tehnică de
stabilire a unei
scale valorice a
performanţelor sau
valorilor
unei probe, aplicate la un
grup
selecţionat, semnificativ
statistic. Curba
de distribuţie a frecvenţei
valorilor la
proba respectivă,
prelucrate statistic, se
imparte in clase (decile,
centile), in
funcţie de mărimea
etalonului sau de
caracteristicile probei.
Zona centrală
reprezintă valorile medii
şi are in general
caracteristici de
normalitate, cumuland
frecvenţa cea mai mare de
cazuri. Fără o
etalonare prealabilă,
testele psihologice
de performanţă nu pot fi
interpretate.
Ethos = ansamblu de
trăsături culturale,
specifice, aparţinand unui
grup, prin care
acesta este individualizat
şi diferenţiat de
alte grupuri (fizionomia
spirituală).
Logosul semnifică
cunoaşterea pură,
acestea două condiţionandu-
se reciproc.
Etica = disciplină
filosofică ce se ocupă
cu sistemul valorilor,
normelor şi
categoriilor morale, de
conţinutul,
modul de intercorelare şi
realizare in
viaţă a acestora; e.
ştiinţifică işi are
izvoarele in realitatea
socială şi ţine
seama de tendinţele
obiective şi posibilităţile
societăţii şi ale
persoanelor,
privind realizarea cat mai
avansată a
valorilor etice. E. se
deosebeşte de
morală, care este inţeleasă
mai mult ca
ansamblu de fenomene
normate specific,
ca o disciplină pragmatic -
educaţională.
Psihologia contribuie prin
analiza
şi explicarea fenomenelor
psihosociale,
prin formarea
deprinderilor,
sentimentelor şi
conceptelor morale şi
dezvoltarea
comportamentului autoreglat
prin norme morale.
Etiologic = disciplină
ştiinţifică recentă,
care a inregistrat succese
remarcabile
(premiul Nobel - 1973) pe
plan medical,
care işi canalizează
studiul asupra
comportamentului şi
comunicării
omului (mai general, „
instinctul şi
inteligenţa in lumea
animală" - M.
Cociu). Interferenţa e. cu
psihologia,
logopedia şi psihiatria,
este justificată şi
verificată practic.
Etnocentrism = fixare a
vieţii culturale
a unei populaţii asupra
propriilor caracteristici
naţionale, cu tendinţă de
inchidere
in acestea şi de a nu
accepta influenţe
din afară.
Etnografie = ştiinţa care
prezintă descriptiv
cultura unui popor, tinzand
să
inregistreze exhaustiv
fenomenele culturii
populare. Se diferenţiază
de etnologie
prin tehnica de prezentare
a fenomenelor
studiate descriptiv-
comparativ.
Ca mijloc excelent de
expresie este
monografia.
133
Etnogramă = modele
comportamentale
caracteristice tipurilor de
organizare anatomică
sau fiziologică, nivele
biologice
ce pot fi caracterizate
prin aceste „modele"
comportamentale. in cadrul
acestora
intră şi comportamentele de
comunicare,
agnostice, apărare,
agresiune, sexuale şi
parentale.
Etnologia = ştiinţa care
studiază comparativ
cultura materială şi
spirituală a
popoarelor, organizarea lor
socială. Se
preocupă cu predilecţie de
popoarele
extraeuropene aflate pe o
treaptă de cultură
mai puţin complexă, care nu
dispune
de mijloace tehnice
dezvoltate, lipsite
chiar de un sistem de
scriere.
Etologie = ştiinţa
moravurilor; o ramură
a psihologiei animale
(zoopsihologie)
-studiul obiectiv al
comportamentului
animalelor in mediul lor;
e. comparativă
confruntă comportamentul
diferitelor
speţe (cele legate de
ereditate, de
filoge-neză, de valoarea
adaptativă, de
bioco-municaţie). E. s-a
extins şi la
rezidurilor instinctive ale
oamenilor
primitivi.
Eu = persoană conştientă şi
afirmată
prin conştiinţa de sine
(nucleul
sistemului personalităţii),
in care intră
cunoştinţele şi imaginea
despre sine. in
psihologie, prin denumirea
„ego" se
inţelege acea substructură
a exagerată, veselie,
personalităţii. „EUL"
inţeles ca
ansamblu de insuşiri ale
personalităţii se
referă la: • ansamblul
biologic - eul
fizic; • la totalitatea
dispoziţiilor psihice
innăscute şi dobandite -
eul psihic,
spiritual; şi eul social,
ce are in vedere
atitudinile individului
faţă de relaţiile
sociale.
Eu ideal = proiecţie a
imaginii de sine,
aşa cum persoana gandeşte
că ar trebui să
fie; este o formă de
manifestare a
supraeului (in
psihanalitică). Cercetările
demonstrează proiecţiile
persoanei aşa
cum apar in e.i., pot fi
mai transparente
pentru un observator extern
decat
pentru persoana insăşi.
E.i. este o forţă
puternică in determinarea
valenţelor
comportamentale a
performanţelor, a
stilului de viaţă.
Eufomanie = stare de bună
dispoziţie,
realizată artificial prin
intermediul drogurilor,
in scopul satisfacerii
dorinţei de
euforizare. Persoanele
dizarmonice
apelează la asemenea
mijloace şi
sacrificii.
Euforie = tulburare in sfera
afectivă,
manifestată printr-o bună
dispoziţie
exuberanţă, fericire,
toate nejustificate, in
absenţa unor cauze
exterioare; poate fi
provocată de
motive neinsemnate, care nu
justifică
aceste trăiri; e. este
intalnită in faza
maniacală a psihozei
depresive, intoxicaţii
alcoolice sau a altor boli
somatice.
Eugenie = ansamblu de măsuri
medicale
şi sociale destinate
ameliorării rasei
umane, care urmăreşte: •
creşterea
duratei vieţii; • scăderea
mortalităţii
infantile; • imbunătăţirea
performanţelor
fizice; • creşterea
nivelului cultural;
• stimularea procreării
rasei.
Euristica = disciplină
metodologică ce
se ocupă de mijloacele
descoperirilor şi
invenţiilor; mod de operare
intelectuală
care se bazează pe
producţia divergentă
a gandirii apeland la
analogie, modelare,
personificare, analiză prin
sinteză,
recodificare, experiment.
134
E
Evaluare = a estima, a
desemna valoa- profundă,
metodele se modernizează
rea unei munci, a unei
acţiuni, lucru, a atat
pentru eficacitatea, cat şi
obiectivioperaţiilor
economice consemnate in do-
tatea estimărilor.
Docimologia se ocupă
cumentaţie. de problematica
examenelor.
Eveniment = fapt,
intamplare, eveniment
de viaţă, in anumite
condiţii de spaţiu şi
timp, distingandu-se prin
noutăţi şi
caracter neobişnuit,
provocand
„senzaţie".
Evocare = a reaminti in mod
sugestiv şi
a zugrăvi prin cuvinte; a
da viaţă unor
intamplări trecute;
compoziţie literară in
care se evocă ceva.
Evoluţie = proces de
dezvoltare, care
cuprinde schimbări
cantitative şi calitative;
transformări continue, dar
lente.
Lamark şi Darwin impun
ideea evoluţiei
in ordinea interacţiunii
intre organism şi
mediu.
Evoluţionism = concepţie
opusă fixismului
afirmand transformările
continue
ca mod de existenţă a
universului; s-a
cristalizat in biologie. Se
afirmă că organismele
se transformă sub influenţa
mediului,
conform legii transmiterii
ereditare
a caracterelor dobandite.
Principiul
„filogenia repetă
ontogenia" are o
valoare relativă.
Exaltare = stare emoţională
de scurtă
durată, dar foarte intensă,
exprimand o
adeziune profundă la
infăptuirea unui act
sau izbanda unei idei;
uneori controlul
comportamental devine
restrans (supraexcitare).
Examen = formă specială a
verificării
nivelului şi calităţii
cunoştinţelor, informaţiilor
in domeniu; poate fi oral
sau
scris, dar şi practic in
laboratoare, locuri
de producţie. Pentru o
verificare mai
Exasperare = stare afectivă
caracterizată
printr-o incărcătură
emoţională
deosebit de accentuată, o
iritare dusă la
limita suportabilităţii,
exprimată pe plan
comportamental prin
descărcări motorii
violente şi difuze. Este o
tulburare
specifică de caracter,
semnalată şi in
condiţii de normalitate;
mai frecvent in
oligofrenii, toxicomanii,
in mod special
pentru personalităţile
dizarmonice de tip
excitabil şi instabil.
Excitabilitate = proprietate a
materiei
vii de a reacţiona la
modificările
ambianţei prin modificări
reversibile ale
structurii şi
funcţionalităţii sale (cea
mai
mare e. o au celulele
nervoase şi
musculare). Excitaţia este
generalizată
la nivelul metabolismului
şi specializată
la nivelul ţesutului
respectiv.
Excitabilitate recurenţială =
excitabilitatea
nervului recurent este
egală cu
aceea a filetelor motoare
ale nervului
spinal medular care
inervează muşchiul
sternocleidomastoidian şi
se explică
prin legătura dintre
nucleii motori bulbari
ai perechilor X şi XI.
Punctul motor
al muşchiului
sternocleidomastoidian
fiind uşor accesibil prin
piele,
măsurarea excitabilităţii
se execută pe
acest muşchi (bilateral) cu
ajutorul cronaximetrului.
Valorile cronaxiei astfel
determinate se eşalonează
de la 0,055
ms. la 0,170 ms. Pe baza
măsurătorilor
s-a alcătuit un tablou de
corespondenţă
intre excitabilitatea
recurenţială măsurată
şi clasificarea vocală
tonală a subiectului.
135
Excitant = (stimul);
reprezintă orice
factor din mediu care
declanşează
modificări reversibile in
materia vie.
Poate fi de natură chimică,
fizică, biologică;
e. are o anumită natură,
intensitate,
distribuţie in spaţiu
(extensitate) şi in
timp (protonsitate).
Excitaţie = proprietate
fiziologică
fundamentală a
organismelor, cu sens de
activitate a unui organ
nervos sau de alt
fel. Proces nervos de bază
ce se realizează
in unitate contradictorie
cu inhibiţia.
Excursie = metodă intuitiv-
activă de
invăţămant care constă in
studierea prin
contact direct a unor
fenomene naturale
(economice, istorice,
urbanistice); se
impotriveşte
invăţămantului formal. E.
solicită
toate celelalte metode
didactice şi
asigură satisfacţii
estetice care insoţesc
actele de cunoaştere.
Executare = finalizare
efectivă a unui
act; a patra operaţie a
actului voluntar
(ulterior luptei motivelor
şi hotărarii),
implicand punerea in
funcţiune a
efecto-rilor
Exercitate = repetiţie
frecventă şi
tenace a unei activităţi in
vederea
insuşirii şi perfecţionării
ei, a formării
de deprinderi şi obişnuinţe,
performanţe, acţiune
necesară in
procesul de invăţare.
Exerciţiu de învăţare = o
prelungire şi
o adancire a invăţării prin
care subiectul
aplică şi imbunătăţeşte
cunoştinţele
sale, formandu-şi
deprinderi
intelectuale şi practice.
Se realizează in
condiţii concrete şi
variate, dovedind
inţelegerea şi memorarea
unui sistem de
fapte, şi redarea lor sub
formă de
definiţii, reguli,
principii, probe şi
demonstraţii practice.
Exigenţă raţională = adaptarea
exigenţelor
la posibilităţile
subiectului.
Natura şi gradul
solicitării sau
interdicţiei
trebuie puse de acord cu
interesul şi
aptitudinile celui in cauză
şi dozate
raţional sub raport
calitativ şi cantitativ.
Exigenţa exagerată
favorizează eşecul.
Reflexul de investigaţie şi
curiozitate
umană trebuie stimulat. E.
r. trebuie
raportate la toate
aspectele muncii
educative şi coroborată cu
dozarea
efortului fizic şi
intelectual in toate
formele de activitate.
Exogen = procese
etiopatogenetice,
sindroame, entităţi a căror
cauză sau
determinare este exterioară
organismului.
Această noţiune a precedat-
o pe cea
de „endogen", cu care este
definită
antinomic. in sens larg,
orice sindrom
etiologic este exogen.
Sensul restrans
vizează numai procesele
etiopatogenice
psihogene.
Expansivitate = dispoziţie a
personalităţii,
fixată caracterial,
constand in
tendinţa de a stabili
contacte interpersonale
sincere (rapide şi
directe), viu
colorate afectiv, de a se
exprima pe sine
energic şi fără reticenţe.
Expectativă = aşteptare din
partea unui
subiect, care bazandu-se pe
aspecte
obiective, speră intr-o
anumită reuşită,
coincide rareori cu
aşteptarea, fiind
influenţată de dorinţele şi
temerile persoanei
in cauză (are ceva comun cu
aspiraţia).
Experienţă (pedagogică,
psihologică)
= ansamblu de cunoştinţe
empirice şi
tehnici de lucru, obţinute
in practica
şcolară şi profesională,
care contribuie
la ridicarea măiestriei.
Coordonată
psiho-pedagogic, nu va
degenera in
rutină.
Expertiză mentală = examen al
personalităţii
efectuat de medic/
psiholog/
psihiatru, la cererea unei
autorităţi judiciare
sau administrative,
constatandu-se
anomalii mentale care
constituie pericol
social. Se va preciza dacă
subiectul este
susceptibil de vindecare şi
de reinserţie
socială şi dacă este
pasibil de sancţiuni
penale. După ce cei trei
specialişti şi-au
confruntat rapoartele
intocmite separat,
sau intr-un singur text, pe
bază de puncte
de vedere verificate
ştiinţific, se inaintează
raportul judecătorului de
instrucţie.
Explicaţie = acţiune gnostică
in determinarea
unui fenomen sau a unei
categorii
de fenomene, vizează
dezvăluirea
cauzelor şi a temeiului de
producere; se
sprijină pe cunoaşterea
legilor şi condiţiilor
calitative şi cantitative a
fenomenului.
Ştiinţele moderne uzează de
diferite
tipuri de explicaţie:
cauzală, funcţională,
structurală, teleologică,
probabilistică,
etc, toate acestea fiind
incetăţenite şi in
psihologie.
Explorare = activitate de
orientare, investigare
perceptivă sau de detecţie;
e.
este alcătuită din reacţii
observative
sistematizate pe baza unei
strategii.
Exponent = in statistica
psihologică,
indice care stabileşte
mărimea
caracterelor corelate sau
individuale in
vederea incadrării lor
tipologice.
Expresie emoţională =
ansamblu de
manifestaţii verbale,
mimice, pantomitice,
motrice, insoţite de
diferite modificări
fiziologice, in special
vegetative
care exprimă stări afective
şi sunt intr-o
relaţie directă şi
indirectă cu o motivaţie.
E.e. este obiectivarea unei
trăiri
emoţionale in comportament.
Este o
formă din limbaj prin care
se transmite
ceva despre ceva; e.e. are
un substrat
fiziologic şi sunt
determinate social; ea
poate fi receptată şi
trăită variabil de la
persoană la persoană.
Expresivitate = proces psihic
sau a
personalităţii de a-şi
modela structura in
chip relevant in
comportament; e.
vorbirii este posibilă prin
mijloace
lexicale, prozodice,
sintactice, topomimice
şi semantice.
Extaz = stare de copleşire
care-1
absoarbe pe om, un
sentiment de fericire,
de bucurie inexprimabilă
care fuzionează
cu toate aspiraţiile
spirituale. Uneori are
o ipostază psihopatologică
de tip
obsesional.
Exteroceptor = receptor
dependent de
stimulaţiile exterioare
(văz, auz, tact,
miros), opus la
proprioceptiv sau
interoceptiv.
Extincţie = diminuarea sau
absenţa
răspunsului la stimularea
unui factor
motor, după o stimulare
anterioară a
aceluiaşi focar.
Extrapolare = operaţie de
extragere a
unor date, modele, valori
dintr-un domeniu,
pentru a le extinde asupra
altor
domenii. in psihologie,
extinderea unor
date dincolo de linia de
valori a faptelor
observate.
Extravaganţă = manifestare
bizară;
ieşire din comun,
excentricitate, incălcare
a bunului simţ; trădează
lipsă de
maturitate morală, de
echilibru spiritual;
poate fi şi o sfidare a
opiniei publice;
echivalează cu
originalitate de
137
ieftină calitate; criză
de originalitate in
cultura personală.
Extremism = atitudine ce
nu cunoaşte
moderaţie, nici gradaţie;
devine dogmatică,
absurdă, fanatică;
presupune pierderea
simţului măsurii şi a
realismului.
Extrospecţie = privire in
afară, observarea
obiectivă a
comportamentului, opusă
introspecţiei.
Extroversiune = organizare
a personalităţii
precumpănitor spre lume;
o cat mai
activă comunicare cu cei
din jur; o
adaptare la mediu (opus
introversiunii).
Exuberanţă = stare
afectivă generată de
trăirea intensă a unei
bucurii, manifestată
printr-un comportament
nestăpanit, exploziv;
este caracteristică
persoanelor
foarte comunicative.
F
F
Fabulaţie = producţie cu
caracter
imaginar, in plan fictiv
(situaţii, evenimente,
personaje), prezentate ca
fiind
reale. Sunt intalnite două
tipuri: • calificată
ca normal la copii sub
influenţa
lecturii, film, imaginaţiei
creatoare; • o
formă patologică,
eminamente inconştientă,
subiectul fiind convins de
adevărul
şi realitatea celor
fabulate (psihoze,
parafrenie).
Facial - Facies = mişcare
coordonată
rapid, recurentă şi bruscă
a musculaturii
faciale, care poate avea la
origine o cauză
psihogenă sau organică.
Ticurile
psihogene incetează in
timpul somnului
şi nu respectă o anumită
distribuţie a
nervului (anatomică). Apar
in contextul
unor tensiuni familiale,
insoţite de anxietate
şi semnificaţie simbolică.
Tratamentul
psihologic dă rezultate in
orice fel de
ticuri.
Facil - Facilitate = influenţare
uşoară
intre două puncte
corticale, intrucat
stimularea
unuia permite declanşarea
răspunsului
altui punct. Activitatea
psihică
este mijlocită de astfel de
factori: atenţia,
deprinderea, aptitudinea.
in relaţiile
interpersonale se manifestă
fenomenul de
f. socială, constand in
efectul energi-zant
al interacţiunii de tip
cooperator al
tuturor proceselor
desfăşurate in comun.
Factor = in psihologie şi
ştiinţele sociale
indică o unitate
funcţională, alături
de alte elemente cu care
poate interacţiona.
Teoria şi analiza
factorială sunt
larg utilizate in
cercetarea psihologică.
Facultate = capacitate,
disponibilitate
psihică, registru al vieţii
sufleteşti:
sensibilitatea,
reactivitatea,
afectivitatea,
echilibrul (armonia)
individuală,
etc; inteligenţa,
creativitatea, motivaţia,
voinţa, spontaneitatea,
libertatea şi
finalitatea actelor
psihice, factori ce
alcătuiesc facultatea
(structura) psihică
individuală.
Facultate psihică = structură
funcţională;
posibilitatea de a
intreţine un
anumit gen de relaţii
psihice şi a dezvolta
o activitate senzorială sau
mintală.
Facultăţile psihice nu sunt
independente
unele de altele.
Facultativ = realizarea unui
act la latitudinea
subiectului, ca urmare a
unei
alegeri, nu a unei
obligaţii.
Familie = instituţie socială
de bază in
organizarea vieţii in
comun; grup social
format din partenerii
maritali şi din
descendenţii acestora,
căruia i se mai
poate adăuga şi alte rude
(bunici, fraţi,
etc); au aceleaşi drepturi
şi obligaţii
morale, juridice,
economice, socialeducative,
religioase. Toate
problemele
psihologice ale familiei
generează o
vastă problematică de
cercetare.
Fanatism = sensul larg
exprimă adeziunea
dogmatică la o idee, la o
orientare
şi activitate nestăvilită
de nimic, in
vederea realizării
scopurilor şi condiţiilor
impuse de ideea respectivă.
139
F
Fantezie = sinonim cu
imaginaţia creatoare;
in general cu construcţiile
ce se
indepărtează mult de real
şi chiar de
posibil.
Fapt = sinonim al
fenomenului sau actului;
transformare iniţială şi
implinită.
Bază a cunoaşterii
ştiinţifice. in psihologie,
evenimente specifice de
comportament
şi viaţă psihică.
Fascinaţie = starea limită a
subiectului
copleşit de scenele la care
asistă, de
performanţele şi valorile
pe care le
percepe; tensiuni afective
şi intelectuale
sub influenţa unor
stimulenţi
excepţionali (atractivi sau
periculoşi).
Fatalitate + Fatalism =
credinţă in
soartă, in destin; persoană
care crede
in fatalitate. Concepţie
potrivit căreia
toate evenimentele sunt
predestinate
şi au un caracter
irevocabil, iar voinţa
şi inteligenţa omenească
sunt
neputincioase să intervină
in vreun
fel in desfăşurarea lor.
Fatalismul
este descurajant, propagand
neincrederea in capacitatea
creatoare
a omului, de predicţie şi
prevenire.
Fatigabilitate = nivel scăzut
al
rezistenţei faţă de
instalarea oboselii şi
nivele de solicitare la
care oboseala
survine. F. poate fi
măsurată după
rapiditatea de instalare a
fenomenului de
oboseală in contextul unei
munci
ergografice, dina-mografice
sau a unui
efort mintal şi este
utilizată in stabilirea
unor tipologii in funcţie
de rezistenţă la
oboseală a indivizilor,
folosite la
angajarea in profesia care
prezintă
solicitări speciale
(servicii de noapte),
precum şi de diagnosticarea
de psiholog
a neadaptărilor la muncă.
Feed-back = (retroacfiune;
conexiune
inversă); principiul
cibernetic, care desemnează
informaţia provenită de la
efector sau de la „ieşirea"
sistemului,
semnalizand efecte,
condiţii noi de
eficienţă. Informaţia
inversă se adresează
ca mărime informaţională
din nou
„intrării" sistemului,
pentru ca acesta
să-şi modifice activitatea
in funcţie de
scopul propus. Feed-back-ul
este
principiul de bază al
adaptării oricărui
sistem la mediu prin
reacţia efectului
aspra cauzei, in inchegarea
circuitelor
reflexe autoreglatorii,
realizand
coechilibrarea dinamică;
există feedback
extern, intern, pozitiv,
negativ,
care se realizează prin
mecanisme
nervoase şi umorale şi care
acţionează
coordonat (centrul superior
de integrare
fiind hipotalamusul).
Fenomen = se defineşte in
unitate şi
opoziţie cu esenţa; in
psihologie indică
in genere ceva local,
tranzitoriu, un
efect ce intervine cu
necesitate in anumite
condiţii. F. psihice
prezintă o
categorie aparte, intrucat,
direct nu sunt
accesibile decat
introspecţiei (se admite
şi teoria caracterului
mijlocit al
cunoaşterii (B. Teplov)
Fenomenologie = curent
psihologic (şi
filosofic) bazat pe
cunoaşterea directă a
fenomenelor mintale şi a
descrierii lor
concrete. F. incearcă să
explice relaţia
dintre obiect şi subiect,
intre obiectiv şi
subiectiv.
Fenotip = rezultatul vizibil
şi constatabil
din organism, care apare ca
urmare a
transmiterii mesajului
genetic. Din
punct de vedere psihologic,
componenta
fenotipică este dată de
comportament
(forma vizibilă) care
exteriorizează
trăirile psihice.
140
Fermitate = tărie,
atitudine adaptată
rapid, conştientă şi de
durată a unei poziţii
in „situaţiile problemă";
rezistenţă la
apăsarea şi promovarea
deciziei luate; f.
se opune ezitării,
sugestibilităţii, tendinţei
de abandon in faţa
greutăţilor; este
strans legată de
convingerile şi organizarea
lor volitivă; atitudine
stabilă şi rezistentă
faţă de forţele opuse.
Fetişism = magie; practică
a cultului faţă
de obiecte despre care se
crede că posedă
forţe supranaturale,
magice, sau că pot
mijloci relaţii cu aceste
forţe. F. se
implică şi ca o iluzie
cognitivă, ce se
poate intalni şi in alte
sfere decat cea a
religiei.
Fideism = orientare
raţionalistă, care
situează credinţa mai
presus de raţiune in
toate privinţele, iar in
variante mai atenuante
atribuie prioritate
credinţei doar
pe plan metafizic şi
practic, recunoscand
autoritatea raţiunii
ştiinţifice in domeniul
cunoaşterii teoretice şi al
stăpanirii
tehnice a naturii.
Fidelitate = • precizia,
exactitatea unei
reproduceri; • credinţă,
devotament
comportamental faţă de sine
şi de alţii,
faţă de ideile şi
convingerile adoptate.
in cazul aplicării de teste
de
investigaţie, intre testare
şi retestare
trebuie să se obţină o
corelaţie de 0,80 -
0,90 pentru ca să se ateste
fidelitatea
sau viabilitatea testului.
Fiinţă = entitate
ontologică a omului; in
sens filosofic, ceea ce
există dincolo de
toate schimbările şi
aparenţele. Transcendenţa
faţă de realitatea
sensibilă,
fiinţa se confundă cu
Dumnezeu sau
este privită ca atribut
exclusiv al
divinităţii (M. Heidegger).
Filantropie = ataşamentul
pentru oameni,
concretizat in atitudini de
intrajutorare,
compasiune, inţelegere,
precum şi
in capacitatea de a renunţa
la satisfacţii
personale. Cultivarea
acestui sentiment
trebuie să evite ostentaţia
(valoare
psihopatologică).
Filogeneză = dezvoltarea
istorică a unei
specii (spre deosebire de
ontoge-neză,
care se referă la
dezvoltarea individului).
in psihologie, filogeneză
se referă la
rolul pe care specia, rasa
in ansamblu, il
are in dezvoltarea psihică
individuală
(modelul psihic al rasei).
Pentru Jung,
elementele arhetipale sunt
elementele
fundamentale ale
inconştientului
moştenite de la toţi
indivizii aceleiaşi
specii (la acelaşi aspect
se referă Freud).
Filtru - Filtraj = operaţie de
selecţie a
mesajelor informaţionale,
in sensul
acceptării unora şi
respingerii altora, pe
baza unor criterii
elaborate in cadrul
unui proces de autoreglare.
Sunt mai
multe tipuri de filtraj:
senzorial (analizatorii),
tonic (pe baza distribuţiei
atenţiei), semantic
(mecanisme cognitive)
şi voliţional (prin
mecanism de
feed-back).
Finalitate = tip specific de
cauzalitate,
caracteristic sistemelor
complexe cu
autoreglare, care constă in
autodirijarea
spontană a proceselor pe
anumite
direcţii privilegiate de
evoluţie. F. se
poate asocia acţiunii
reglatoare, prin
insăşi schema de organizare
a sistemului,
pentru anumite influenţe
externe,
prescriindu-se anumite
transformări şi
operaţii, ca in cazul
mecanismelor
homeostazice sau care se
elaborează in
cursul vieţii individului,
pe baza procesului
de adaptare şi invăţare.
141
Fitacism = (parafitacism),
alterarea sau
inlocuirea sunetului „f' cu
un altul, ^are i
se pare mai uşor copilului
(de oblce' „v"
- sonoră).
Fixaţie - (Fixare mnezică) = in
ps!na~
naliză: termen abordat in
genet,ca>
indicand dinamica
dezvoltării indivi"u~
ale şi a tulburărilor
psihice. Defin^$te
ataşamentul (pană la
obsesie) faţă de °
idee, un obiect, o
persoană. Poate duc^
'a structurări
caracteristice. in
psihologia se referă la una
din operaţiile
memor161' bazat pe intărirea
şi
sistematizarea Ieşiturilor
temporare in
condiţiile repetiţlel-Este
sinonimă cu
stocarea, păstrarea.
Fiziognomonie = arta de a
cuno^Ste
caracterul după fizionomie.
in genere
este iluzorie; uneori
expresia faciA
modelată de expresiile
afective
obişm"te poate reflecta medicin climatoterapia, kinezitera-
personalitatea. ă şi au pia,
Fiziologie = ramură a căzut in electroterapia, etc.
biologiei, av^n" desu~ Flegmatic = tip de
ca obiect cunoaşterea 142 itudine, personalitate in
manifestări'or deoarece care forţa, echilibrul şi
vitale ale individualităţii n-au mobilitatea
organice şi a'e putut proceselor de excitaţie şi
părţilor sale componente. ajunge la inhibiţie se
Are relrt11 vreo imbină astfel: puternic,
stranse cu psihologia, in confirma echilibrat şi
special f. re a unor inert. Este perseverent,
siste" mul nervos şi a corelaţii are activitate
secreţiilor psihomorfolo prodigioasă, are deprinderi
endocri'le-Psihofiziologia - gice şi stabile,
ştiinţă caracteri dar este rigid la
interdisciplin^ra - are ale. schimbări, se
multe aspecte Fiziono adaptează greu la situaţii
legate de psihism. mie noi; este
Fizionomie = structură morală rezervat, reţinut, lipsit
facială = (sens de
individ" ală. Expresia figurat); spontaneitate. Are simţul
facială demască desemne umorului şi
activita(ea psihică prin ază un optimism rece.
amprenta trăsăturil Reflectează,
psihomotoră (i*11" mică). e morale examinează, discerne
incercand să ale individului, faptele cu
absolutizeze ace^te relaţii, in care sange rece.
Lombroso profilul Flexibilitate = noţiune
leagă tendinţele crii*11" individu psihologică
nale de al dă care se referă la
caractere innăscute, imbinare capacitatea de
exprimate m a modificare rapidă a
fizionomii primitive, specifică cursului gandirii,
monstruoase; a atunci cand situaţia o
teo(1a lombrosiană trăsăturil cere. Implică
referitoare la tipul or pozitive posibilitatea de schimbare
crimii>a~ lului este şi rapidă a
reluată in negative. punctului de vedere in
psihologia modei03 de Fizioterapie = ramură a explicarea şi
Carman, care medicinei rezolvarea rapidă a unei
consideră că fizionon,la care foloseşte ca mijloace situaţii. in
reprezintă un terapeutice domeniul percepţiei, f.
fel de agenţii fizici (naturali inseamnă
carte de sau artificiali). uşurinţa de a distinge
vizită a Aceste tehnici işi au intr-un
personal rădăcina in ansamblu dat mai multe
ităţii. practicarea alternativă a fenomene
Aceste băilor calde care diferă intre ele.
teorii au şi reci, impachetări cu Fluiditate = factor al
valo^re nămol, inteligenţei şi
istorică cataplasme, etc, creativităţii, care constă
in hidroterapia, in bogăţia,
uşurinţa şi rapiditatea
asociaţiilor de
F Fonem = cea mai mică
idei, debitul verbal,
cursivitatea, bogăţia
de idei. Nu numai
rapiditatea asociaţiilor,
dar şi calitatea lor.
Fobie = nevroză; afecţiune
psihogenă
caracterizată printr-o
frică involuntară,
iraţională, deosebit de
intensă, generatoare
a unui comportament
permanent de
evitare, evoluand pe fondul
unei anxietăţi
concentrice (anticii greci
considerau f.
teamă, panică sau frică
morbidă).
Fonastenie = voce lipsită de
energie,
slăbiciune, vorbire lipsită
de modulaţii,
mişcarea buzelor fără
sunet.
Fonaţie = capacitatea
particulară a
laringelui omului de a
modula cuvintele,
capacitate la care
contribuie in mare
măsură şi cavitatea bucală,
faringiană şi,
de asemenea, aparatul
sinosinuzal. Defectele
de fonaţie pot să apară in
urma
unor malformaţii din aceste
regiuni (buză
de iepure, gură de lup,
etc.)
Fonaţiune = ansamblul
fonemelor care
produc vocea.
Fond mintal = campul
lăuntric, subiectiv
al operaţiilor
intelectuale, nivel de
desfăşurare şi integrare
simbolică,
superioară campului
perceptiv.
unitate sonoră
a limbii, care are
funcţiunea de a
diferenţia cuvintele intre
ele, precum
şi formele gramaticale ale
aceluiaşi
cuvant.
Fonoarticulare = pronunţie,
acţiunea
motrică de a exprima
verbal,
articulat, sunetele limbii.
Formal = concept
polisemantic,
utilizat impreună cu
corelativul său
autentic „informai" in
diferite
discipline, fiecare
atribuind termenului o
accepţiune specifică.
in logică şi filosofia
logicii se referă la
structurile (schemele) de
gandire ce asigură
validitatea inferenţelor,
independent de
conţinutul judecăţilor
inlănţuite
argumentativ. Adevărul
concluziilor
intemeiate prin inferenţă
presupune
validitatea formală ca o
condiţie necesară,
dar nu şi suficientă,
intrucat depinde şi de
adevărul premi-zelor, dar
verificarea
acestuia solicită recursul
la experienţă, care
introduce criterii formale
de validare.
Formalism = proeminenţă a
formei in
dauna conţinutului. in
invăţare indică
preocuparea pentru
insuşirea semnelor, iar
nu şi a semnificaţiilor. in
comportament şi
relaţii interindividuale,
grija exagerată
pentru convenţii, latura
formală fiind
transformată intr-un scop
in sine. in logică,
in filosofia matematicii,
in teoria estetică şi
in etică, formalismul
reprezintă o
interpretare specifică
disciplinei
respective.
Formantă = caracteristica
de bază a
unui sunet complex ce
permite diferenţierea
lui de altele şi
identificarea lui
calitativă, indiferent de
componentele
armonice, de elementele
supraadăugate
variabile de intensitate.
Este o anumită
modelare a frecvenţelor.
Formanţi vocalici = subliniem
faptul
că fonaţia nu dispune de un
organ propriu,
ci se integrează in
acţiunile altor
organe. Schematic, aparatul
fonator se
poate impărţi in trei
etaje: • etajul inferior,
respirator; • etajul
mijlociu, vibrator;
• etajul superior,
rezonator. Aceste
segmente sunt comandate de
centri
corticali, şi anume de
centri motori
buco-faringo-laringieni şi
ai muşchilor
respiratori, in stransă
dependenţă de
143
centrii auditivi, unde se
face reprezentanţa
mentală a sunetului care va
fi emis
şi centrii gandirii.
1. Etajul inferior - are ca
principală
funcţiune asigurarea
schimburilor chimi
ce intre aer şi sange şi
numai secundar
furnizarea aerului necesar
producerii su
netului.
2. Etajul mijlociu -
laringele ca or
gan principal al fonaţiei,
in care ia naşte
re sunetul „prin
secţionarea" coloanei de
aer expirator de către
coardele vocale.
Pentru producerea sunetului
sunt necesa
re: • punerea coardelor
vocale in poziţie
fonatorie şi • producerea
vibraţiilor coar
delor vocale. Poziţia
fonatorie a coarde
lor vocale se realizează
prin contracţia
muşchilor ariaritenoidian
şi cricoaritenoisieni
laterali, datorită cărora
are loc o
afrontare a coardelor
vocale pe toată
lungimea lor; prin
contracţia muşchilor
tiroaritenoidieni interni
şi cricotiroidian
ca şi a muşchilor
parilaringieni se produ
ce o rigidizare a coardelor
vocale. Pozi
ţia mai inaltă sau mai
coborată a laringelui
influenţează intr-o anumită
măsură
poziţia fonatorie a
coardelor vocale.
3. Sunetul laringian,
variabil ca
inălţime şi intensitate,
posedand o anu
mită cantitate de armonici
este lipsit de
caracter vocalic. El se
propagă in cavită
ţile aeriene supraglotice,
mai intai in
hipofaringe, iar de aici,
fie numai in
cavitatea bucală şi
orificiul bucal, fie şi
prin rinofaringe şi fosele
nazale, in
funcţie de poziţia vălului
palatin, către
exterior. Dintre aceste
cavităţi, cele mai
importante pentru fonaţie
sunt faringele
şi cavitatea bucală. Prin
deplasările pere
ţilor mobili, ca şi prin
contactul limbăpereţi
numit articulare, ia
naştere o mul
titudine de configuraţii
ale acestor cavi
tăţi care, din bogăţia de
armonici ale
sunetului laringian,
selectează şi intăresc
pe acelea care au
frecvenţele formanţilor
vocalici, dand naştere
timbrului vocalic,
adică vocalelor. Pe de altă
parte,
trecerea aerului expirator
printre obstacolele
formate de organele de
articulare
(limbă, văl palatin,
maxilare, buze) dă
naştere consoanelor. Deci
consoanele se
formează in cavitatea
bucală, spre
deosebire de vocale, care,
iniţial, se
formează in laringe. După
locul in care
se formează in cavitatea
bucală, consoanele
se impart in: • labiale (B,
P, M);
• labio-dentale (F, V); •
bidentale (T,
D); • siflante (S, Z, Ţ, Ş,
J) (nesonante,
fricative); • linguo-
palatal-dentale (L,
N, R) - studiat (sonante
lichide); •
guturale (C, G, H, K, Q, R)
-nestudiat.
Timbrul nazal rezultă, nu
dintr-un
fenomen de rezonanţă, ci
prin excitarea
aerului din fosele nazale
de către unda
sonoră laringiană. Această
undă,
neputandu-se propaga cu
uşurinţă la
exterior, zdruncină
intregul masiv
facial, producand senzaţii
care nu au
nimic de-a face cu
rezonanţa acustică.
(Logopedia - C. Păunescu)
(Vezi Anexa
B)
Formaţie psihică = in
psihologie, concept
de bază, sinonim cu
constructul
psihic, ceea ce desemnează
o structurare
psihică complexă şi
stabilă, o
organizare pentru subiectul
respectiv
(Leontiev). Se disting f.p.
intelectuale,
afective, conative şi de
tip heterogen,
cele de personalitate.
Intrand cu necesitate
in alcătuirea psihicului,
f.p. se
exprimă particular intr-un
stil (P.
Popescu-Neveanu).
Formaţiune = formă sau
structură care
ia naştere in mod dinamic
intr-un
proces determinat.
144
F releu cerebelos
Formaţiune reacţionată =
mecanism de Formaţiuni
granuloase inflamatorii
apărare al Eului,
manifestat in trăsături
laringiene = fenomenele
paretice corde
caracter, mai mult sau mai
puţin dale cu localizările
pe grupele musculaintegrate
in ansamblul personalităţii
re afectate
(tiroaritenoidieni şi
crico-
(milă, mascand tendinţe
agresive; iubire,
aritenoidieni laterali,
aritenoidieni, care
mascand tendinţe de ură
etc). In sfera duc către
diagnosticul diferenţial in
patologicului, trăsăturile
de personalitate
laringitele catarale
cronice inflamatorii
reacţionale capătă
caracteristică de şi care
suprimă declanşarea şi
propagasimptom
prin exagerarea
atitudinilor rea
influxurilor nervoase,
deregland
opuse, care tind să se
convertească intr- tonusul
propriu cordal şi
compromiţand
un comportament bizar. F.r.
indeplinesc condiţionarea
şi ordonarea delicatului
un rol important in
dezvoltarea virtuţilor act
al cantului. (,fatologia
vocală" -
şi caracterelor umane. Şt.
Garbea şi Marcela Pitiş.)
Formaţiune reticulată = lanţ
de nuclei
care nu aparţin nici unui
nucleu de nerv
cranian, nici nucleilor de
sau sistemului lemniscal,
situaţi la diferite
nivele pe verticala
nevraxului. F.r. se
intinde de-a lungul măduvei
spinării, a
trunchiului cerebral pană
la formaţiunile
diencefalice. Nucleii
propriu-zişi ai f.r.
reprezentaţi de substanţa
cenuşie a calotei
bulbo-fronto-mezencefalice,
nuclei foarte
variaţi ca mărime, formă şi
structură, F.r.
fiind considerată
nespecifică, cu structură
polisinaptică, ceea ce-i
conferă o notă de
nespecificitate in plus. La
nivelul ei trec
semnale ce aparţin
diferitelor modalităţi
senzoriale, crean-du-se in
interiorul ei
posibilitatea unei largi
interacţiuni intre
diferitele fluxuri
informaţionale aferente,
adăugand la o
nespecificitate structurală
şi una funcţională. F.r.
realizează din
punct de vedere structural
şi funcţional o
largă convergenţă a
excitaţiilor diferitelor
modalităţi senzoriale,
acestea parcurgand
un traseu polisinaptic şi
fiind expediate la
scoarţă intr-un mod difuz.
F.r. realizează
activarea sau tonificarea
cortexului prin
impulsurile nespecifice
transmise ascendent
acestuia. Starea de
vigilenţă
decurge din activitatea
cortexului prin f.r.
(după C. Păunescu şi P.
Popescu)
Formă = mod de prezentare a
unui
obiect, fenomen, structură,
schemă
funcţională. In psihologie
are inţelesuri
deosebite după
conţinuturile cu care
este indestructibil legată.
Forţă nervoasă = dimensiune
energetică
de bază a sistemului şi
activităţii
nervoase. Se presupune a
consta şi varia
după „cantitatea de
substanţă
funcţională stocată in
neuroni. Neurobiochimia
a avansat in cunoaşterea
compoziţiei acestor
substanţe, ADN,
ARN. F. n. este o insuşire
constituţional-
nativa, după care, in linii
mari, se
disting tipurile: puternic
şi slab. Această
diviziune este insă prea
simplă şi
tranşantă. in evaluarea
f.n. se folosesc,
in afara pragului
inhibiţiei supraliminare,
şi alţi indicatori, cum
sunt: • rezistenţa
la stimuli adiacenţi, •
volumul activităţii
reflexe, • intensitatea
inducţiei
negative, •
particularităţile iradierii
şi
concentrării proceselor
nervoase, etc.
Dacă din punct de vedere
biologic,
medical şi al capacităţii
generale de
lucru, f. n. este o
calitate, sub alte
raporturi rămane neutră,
intrucat nu
predetermina forţa psihică
sau intelectuală
şi celelalte valori ce ţin
de aptitudini,
inteligenţă, caracter. in
psiholo-
145
F Fricativă = sunet - consoană
gie, termenii de „forţă" şi
„energie" nu au
acelaşi inţeles ca in
fizică.
Forţă psihică = indică
intensitatea trăirilor
psihice (posibil opusă
celei nervoase)
şi in general, capacitatea,
randamentul,
eficienţa activităţii
psihice, in
baza susţinerii afectiv-
energetice corespunzătoare.
Se măsoară după efectele ce
rezultă din cauze psihice.
Forme particulare:
forţa motivelor, a
scopurilor, a ideilor,
a convingerilor, a
raţiunii.
Fovea = depresiune in
centrul „petei
galbene" (macula luteă) a
retinei, in care
se găsesc numai elemente
receptoare, de
tipul conurilor. Zona cea
mai sensibilă a
retinei.
Frica = reacţie emoţională de
tipul afectului,
care survine cand subiectul
ajunge
intr-o situaţie
primejdioasă, fără a fi
pregătit pentru aceasta. F.
paralizează
viaţa psihică, creaţia; este
un semnal
de alarmă trăit cu
intensitate, a cărui
creştere pentru un anumit
nivel duce
la spaimă. Spre deosebire
de teamă
care se referă la un obiect
şi anticipă
primejdia, f. implică un
factor de
surpriză.
la a
căror pronunţare, canalul
fonator se
stram-tează, astfel că
aerul se poate
scurge in tot timpul
emisiunii; este
consoană constrictivă (ex.
S, z). (Vezi
Anexa B -Fig. 7 şi 22)
Frustrare = a amăgi, a
inşela;
situaţie in care un
obstacol intervine
in calea satisfacerii unei
trebuinţe
(dorinţe, intenţii) şi
modifică
comportamentul persoanei;
este un
fenomen complex de
dezechilibru la
nivelul personalităţii;
termenul a fost
extrapolat in diferite
domenii: psihosocial,
ca un fenomen central al
vieţii de
relaţie afective; ca un
complex de
inferioritate (v. Pavelcu,
Adler). F. este
specifică lumii umane, in
stransă
legătură cu limbajul, in
situaţii de blocare
şi păgubire de un drept,
deci numai
in cadrul unui raport
social (T. Rudică,
1974, 1977). La copii şi
adolescenţi, f.
este o consecinţă a
inadaptă-rii, reacţii
de opoziţie faţă de ambianţa
familială,
şcolară, profesională, ca
urmare a unei
instabilităţi emoţionale şi
caracteriale.
La adulţi sunt aspecte
patologice de
infantilism, crize de
amnezie, epilepsie
etc.
Fuga de idei = tulburare a
gandirii,
constand intr-o accelerare
a fluxului
ideativ in condiţii de
supraexcitare, intro
inlănţuire relativ ordonată
şi coerentă,
alteori insă incoerentă
(divagaţie,
asociaţii nesemnificative,
superficiale).
Este caracteristică
stărilor psihopatologice,
intr-un limbaj grăbit,
incoerent şi cu frecvente
comutări ale
sensurilor (frecvenţă in
sindroamele
maniacale, de persecuţie,
gelozie, schizofrenie)
(C. Gorgos).
Fuga în boală = refugiu in
boală (nevroză,
psihoză sau maladie
somatică),
in scopul degajării de un
conflict psihic.
Subiectul beneficiază de
maladia lui şi
o cultivă ipohondrie, o
accentuează prin
conversiune, o caută ca pe
un refugiu.
Subiectul se complace in
suferinţă şi
acceptă statutul de bolnav.
Funcţia auditivă şi
condiţionarea fonaţiei
= actul fonator este
rezultanta
unui echilibru de funcţii
şi reflexe
fiziologice delicate, a
căror integritate
este necesară şi in care
funcţia auditivă
se integrează in procesele
de condiţionare
a fonaţiei. Căile auditive
se integrează
in circuitele reflective
sau asoci-
146
ate in care funcţia
fonatoare este pe prim
plan, analizatorul
stetacustic indeplinind
funcţiile de auz şi de
echilibru. Putem recunoaşte
vocea unui cunoscut, putem
deosebi sunetele intre ele
cu ajutorul
analizatorului auditiv,
fenomenul fonaţiei
petrecandu-se la nivelul
creierului;
zonele nervoase primesc
impulsuri
nervoase auditive de la
ambele urechi,
direct şi incrucişat, iar
proiecţiile corticale
ale auzului nu sunt
izolate; ele au
legături cu zonele
corticale ale celorlalte
simţuri şi cu centrul
vorbirii. Prin aceste
raporturi se asigură o
prelucrare complexă
a datelor furnizate de
realitatea inconjurătoare,
sau din interiorul
organismului
nostru. Activitatea
complexă a creierului
oferă omului posibilitatea
să gandească,
să vorbească, să-şi formeze
anumite concepte
şi atitudini, perfecţionand
mediul şi
autoperfecţionandu-se.
(Vezi Anexa A
-Fig. 17)
Funcţie = indeplinire,
executare; comportarea
specifică a unui element,
intrun
sistem determinat,
satisfăcand necesităţile
de ordin structural al
acestuia.
Utilizată in matematică, in
logică, noţiunea
a fost preluată in biologie
şi psihologie,
apoi in sociologie şi
antropologie
socială. in psihologie,
termenul
a fost inlocuit cu acela de
„proces" psihic
in care dispune de un
maximum de
plasticitate. Se menţine şi
termenul de
f. in sens de categorie
specifică de
acţiuni legate de anumite
mecanisme.
Exemplu: f. psihice:
senzoriale,
mnezică, tonică, a
verbalizării,
comunicativă, de reglaj,
automatizării,
tensional-afectivă şi de
integrare.
Funcţie a realului = adaptarea
cerinţelor,
trebuinţelor la realitatea
exterioară
realizată sub influenţa
experienţei şi
educaţiei. Omul invaţă să
renunţe la
plăcerea imediată,
preconizand o situaţie
viitoare,
mai importantă,
subordonandu-se
principiului realităţii, in
defavoarea
satisfacţiilor imediate. Se
alege o cale
mai dificilă, dar cu efect
adaptativ mai
mare.
Funcţie hedonică = funcţie
prin care,
la nivel cortical se
realizează discriminări
care conduc la un
comportament
avand ca finalitate
obţinerea plăcerii,
evitand dezagreabilul.
Funcţie mentală = de
inregistrare, reglare
şi de elaborare la nivelul
cortexului,
desfăşurate pe plan mental;
se realizează
discriminări şi
identificări perceptive,
ajustări motorii,
inţelegere,
evocări asociative,
raţionamente, rezolvări
de probleme, creaţii
imaginative,
etc. Trebuie distinse de
funcţiile senzoriomotorii
şi de emoţiile primare.
Funcţie simbolică = funcţie
intelectuală
care diferenţiază
semnificaţii
(imagini secundare, curente
şi semnificaţii
verbale, relaţii, insuşiri,
idei).
Funcţional = ceea ce ţine de
o funcţie,
se produce sub regimul ei
şi este expresia
ei. L. S. Vigotschi a
introdus conceptul
de relaţie interfuncţională, răspunsurile raţionament
prin globale la proba logic.
care se ajunge la conceptul proiectivă Gamacism şi
de proces Rorschach. Se Paragamacism =
psihic. (Psihologia referă la tulburare de
funcţională - J. Devey, modalitatea de comunicare
Ed. Claparede, etc.) aprehensiune verbală, constand
Funcţionalitate = proprietate (stare similară in dificultatea de
a unui anxietăţii, dar de a pronunţa
sistem de a funcţiona mai mică consoanele g şi,
intens şi calitativ intensitate). respectiv k, cat şi
superior, in raport cu Răspunsurile de inlocuirea lor cu
programul său şi tip G au mai multe alte consoane; nu
in circumstanţe noi semnificaţii are semnificaţie
(aptitudinile, gandirea, psihologice: • patologică, in
limbajul etc). inteligenţă absenţa asocierii
Fund de ochi = aspect normal dezvoltată, capacitate cu alte tulburări
avand de sinteză majore in cadrul
un rol semnificativ in şi de raportare la dislaliei. (Vezi
diagnosticarea situaţii in Anexa B-Fig. 4 şi
multor afecţiuni; ansamblul lor, 18).
evidenţiază campul capacitate de Gamaencefalogr
147 generalizare prin afle = sin.
oftalmologie, pnn care răspunsuri bine scintigrafie
inţelegem suprafaţa construite; • cerebrală;
debilitate mintală metodă tehnică
retinei cu elementele ei:
- cand G-urile modernă de
papila nervului
sunt difuzesincretice, explorare a
optic, vasele retiniene sistemului
sărace,
şi macula nervos, prin
difuze-imprecise
lutea cu fovea centralis. etc; • răspunsurile inscrierea
Toate aceste elemente pot fi efectul unor impulsurilor
in limite normale işi pun mecanisme de radioactive ale
amprenta refulare; G-urile regiunilor
asupra sănătăţii mentale. se asociază ca lezionale ale
Fuziune = act de determinant - creierului, prezentand
suprapunere şi unificare formă pozitivă - şi avantajul
se succed cu unui grad minim
a unor fenomene, imagini,
rigiditate. de periculozitate.
astfel
După Se realizează prin
incat nu mai poate fi injectarea de
Rooschach, testul
sesizat fiecare fenomen izotopi radioactivi
poate fi aplicat
in parte, ci un intreg intre 7 şi 10 ani. (emiţători de
continuu. Prin Răspunsurile G radiaţii gama)
extensiune, termenul cresc in frecvenţă care se fixează
desemnează fenomene la subiecţii cu diferit in
analogice in plan dispoziţie formaţiunile
intelectual şi afectivă pozitivă nervoase normale
sau euforică, la sau patologice. in
afectiv.
subiecţii mod normal există
G competitivi, zone de
G = simbol grafic ambiţioşi, cu concentraţie
prin care se antrenament şi electivă a
cotează substanţei
radioactive care muscular. şi formative,
corespund Gamofobie = in corelaţie cu
maselor teamă alte funcţii ale
musculare şi nejustificată, cu psihicului,
sistemului caracter deoarece guvernează
arteriovenos. patologic, de mecanismele şi
Aceste substanţe căsătorie, ce poate condiţiile care să-i
manifestă o fi intalnită la asigure
preferinţă de ambele sexe, subiectului
stocare in caracterizand randamentul la un
regiunile lezionale personalităţi nivel superior.
active ale imature, anxioase, Se intamplă
creierului, psihastenice. insă ca in
leziunea devenind Gamomanie = traiectoria de la
sursă de radiaţii impulsie cu senzaţii şi
gamma. conţinut erotomaniac, percepţii spre
Gamma = sistem a unor abstract şi decizie
alcătuit din personalităţi dizarmonice, să se producă
motoneu-roni de a numeroase tulburări,
„gamma", situaţi adresa cereri in unele cu
la nivelul substanţei căsătorie tuturor urmări minore,
cenuşii a femeilor altele de amploare
măduvei spinării, cunoscute, ajungandu- şi cu repercusiuni
care se află sub se in unele majore in
influenţa cazuri la existenţa
sistemului poligamie. subiectului şi a
extrapi-ramidal, a Gândire semenilor săi.
sistemului (tulburările de Acestea pot
vestibulo-spinal şi gândire) = interesa gandirea
reticulospinal, fiind funcţia cea in ansamblul ei
fiind implicat in mai organizată a sau doar unele
menţinerea psihismului, aspecte ca: • tulburări
tonusului realizandu-se in
muscular. prin ea inte- discursivitatea
Excitaţia sistemului 149 gandirii: lentoa-re
„gamma" grarea şi ideativă cu ritm
produce prelucrarea bradilalic, ritm
intinderea informaţiilor din accelerat (cu
receptorului realitatea aspect de
medulo-spinal şi exterioară şi cea tahilalie),
implicit interioară, tulburări in
acţionarea gandirea permite fluenţa gandirii,
moderată a trecerea la un vascozitate,
neuronilor motori nivel superior perseverare;
„alfa" din calitativ al
cunoaşterii de la
• tulburări in
coarnele productivitatea
anterioare, determinand fenomenal,
gandirii:
o particular,
mentismul,
creştere a aleator, unic, la
tulburări cu aspect
tonusului muscular. esenţial şi
predominant
Inhibiţia general. Este
cantitativ, sărăcia
sistemului gama tocmai ceea ce dă
gandirii; • tulburări
scade tonusul posibilitatea unor
operaţionale:
conduite anticipative
demenţa; • Gândirea = gandire este o
tulburări cu aspect proces psihic cunoaştere
predominant secundar de nemijlocită prin
calitativ: autismul; cunoaştere, in simbolizări,
asociaţii sensul formării lor combinări,
anormale, pe baza celor corelaţie.
automate, polarizate, primare, avand rol Gandirea stabileşte
insolite, de insemnătate relaţii
incoerenţă; centrală, categoriale şi
anideaţia; definitorie pentru necesare in
• tulburări in om. Este un diversitatea
ansamblul proces conştient, formelor de
gandirii: idei intelectiv, şi manifestare a
dominante, presupune o realităţii, căci
prevalente, organizare logică dincolo de
obsesiv-fobice, a relaţiilor şi această diversitate,
manii mintale. operaţiilor, de la gandirea
Menţionăm concret, particular surprinde ceea ce
că fiecare şi unic, la general, este unitar,
persoană are un esenţial, abstract. coerent şi necesar
ritm propriu de Pe baza datelor in fenomene,
gandire, intre senzoriale, se lucruri. Limbajul
anumite limite, ajunge la nivel şi gandirea sunt
mai mult sau mai logic al intim legate şi se
puţin largi; in cunoaşterii. influenţează
consecinţă, aceste Gandirea operează reciproc, dezvoltandu-
variaţii nu pot fi prin selecţii, se in
considerate ordinari, combinări paralel;
tulburări. de elemente şi tulburările gandirii
Gândire de relaţii, iar in se
schematică = cadrul acestor repercutează
este proprie prelucrări asupra limbajului
subiecţilor lipsiţi gandirea are şi o şi invers.
de creativitate, funcţie Gângăveală =
ale căror anticipativă şi defect de vorbire
performanţe se prospectivă; se al logopaţilor
apropie de media formează pe baza balbaiţi
comună; este unor acţiuni (gangavi).
tipul de gandire practice, prin Ganglion nervos
predominant interiorizarea = formaţiune
reproductiv, operaţiilor şi multicelulară la
caracterizat prin actelor concrete. nivelul căreia se
stereotipie Specificul gandirii realizează
(nepatologică) in nu constă in conexiunile
modalităţile de reproducerea sinaptice
abordare a schematică şi nervoase.
realului; respectă generalizată a 150
o serie de realităţii concrete, Exemple:
algoritmi invăţaţi, ci in reconstituirea ganglioni spinali
are o flexibilitate realităţii in (rahi-dieni), care
redusă şi este mod direct conţin legăturile
lipsită de (nemijlocit). neuronilor
originalitate. Cunoaşterea prin periferici ai
traiectelor
senzitive; ganglionii (amnezii, constante, iar P(x)
sistemului analgezii, etc). este densitatea de
simpatic, de o Diagnosticul repartiţie. Curbele
parte şi de alta a diferenţial cu date de această
coloanei simulaţia sau cu expresie au formă
vertebrale; criza catatonică de clopot şi sunt
ganglionii lui ori cataleptică este simetrice faţă de
Casser, ce dificil, dar nu media aritmetică.
suportă nervul imposibil. Varful curbelor
sensibilităţii Caracterul are ordonata egală
cefalice; sistematic al cu media
ganglionul lui răspunsurilor şi aritmetică. Curba
Corti, ce susţine actelor absurde, descrisă de Gauss
neuronii receptori ingustarea reprezintă
ai sensibilităţii campului comportarea
auditive etc. conştiinţei, statistică a unui
Uneori ganglionii conduc către fenomen la
se masează in „pseudodemenţă generarea căruia
plexuri nevrotică", către concură o
ganglionare negativism infinitate de cauze
printre fibre catatonic etc. (chiar şi fenomene
nervoase şi Gaupp Mautz = cu caracter
musculare. psihoze ale căror intamplător), cum
Ganser tablou sunt cele
(sindrom) = psihopatologic se biologice,
neuropsihiatru amestecă cu simptomatologia psihologice,
german care afectivă de tip sociale.
descrie sindromul disociativ. Geloterapie = (gr.
(1898) ca un Autorii gelos - ras);
ansamblu de considerau că metodă
simptome isterice aceste psihoze terapeutica cu
constand in mixte ar fi rodul deschidere spre
tendinţa unei predispoziţii psihiatrie, propusă
subiectului de a ereditare, de H. Rubinstein,
răspunde alături, apropiate de fundamentată pe
verbal sau prin psihozele schizofrenice. rolul pe care-1 are
comportament. De Gauss Cari rasul „ca fenomen
aceea, se mai Friedrich = uman complet,
numeşte „sindrom matematician şi care joacă un rol
al răspunsului fizician german fundamental la
alături" la de la care ne-a interferenţa manifestărilor
intrebări ale căror rămas elementul musculare,
răspunsuri ii sunt de „repartiţie a respiratorii, nervoase
in mod evident lui Gauss", a şi psihice
cunoscute. Acest frecvenţelor ale individului.
sindrom evaluează unui eveniment. Printre
pe fondul unei Curba mecanismele
stări crepusculare repartiţiei neurohormonale
(confuzie, halucinaţie, normale este pe care rasul le
agitaţie), cu dată de declanşează, se
mişcări absurde expresia: P(x) = poate aminti
etc, care pot fi —== = -i—-J-, producţia de
asociate cu unde endorfine.
fenomene isterice a şi 6 sunt
Efectul geloterapiei cuprind două sau funcţionale
este vizibil mai multe formate din
in bolile subclase distincte molecule de acid
psihosomatice, numite specii. dezoxiribonucleic,
insomnii şi in Genul nu poate fi organizate in
stresul prelungit. şi specie, după cordoni care controlează
Gelozie = delir a cum specia nu sau
cărui tematică poate fi gen, dar determină sinteza
este fixată asupra intre ele se unor proteine
ideilor de gelozie stabilesc anumite specifice.
care nu au raporturi; orice Fenomenul de
contingenţă cu gen are cel puţin replicare
realitatea; două specii şi enzimatică, prin
persoane cu orice specie are care dintr-o genă
anomalii cel puţin un gen. se formează alte
instinctuale, in Logica aristotelică două gene
primul rand in „silogistica identice,
ceea ce priveşte judecăţilor" constituie
sexualitatea; este exprimă concepţia mecanismul de
un delir lui Aristotel bază al eredităţii.
sistematizat de despre gen, specie Bolile ereditare
interpretare, amplificat şi individ, după sunt consecinţe
in care genul şi ale unor anomalii
permanenţă prin specia sunt substanţe apărute in genele
„investigaţiile" secundare, structurale, care
pe care gelosul le intrucat fiinţează atrag după sine
face in permanenţă in şi prin indivizii modificarea
şi prin concret mesajului
„probele" la careşi determinaţi - ca genetic.
supune esenţe repetabile, Generalizare =
partenerul putand fi operaţie
conjugal. Gelosul predicate despre cognitivă ce
are convingerea fiecare individ in constă in sinteza
eronată de care există. şi reunirea
infidelitate a Genă = unitate insuşirilor
partenerului şi funcţională a abstractizate şi
interpretează cele aparatului genetic extinderea lor
mai neinsemnate care specifică asupra intregii
fapte ca aspecte inlănţuirea aminoacizilor clase sau
de infidelitate intr-un categorii de
(intarzierile lanţ polipepidic. obiecte
partenerului, Gene = termen considerate. Este
buna folosit in biologia o operaţie
151 moleculară complementară
dispoziţie, modernă pentru a abstractizării.
oboseala, ţinuta denumi sistemele Presupune interiorizarea
vestimentară - miniaturale care unor
sunt interpretate reprezintă factorii acţiuni externe.
ca probe ale principali de Sunt mai multe
infidelităţii). transmitere a nivele de
Gen = clasă de caracterelor generalizare privind
obiecte ce au ereditare. Genele schemele
aceleaşi note sunt unităţi perceptive şi ale
esenţiale şi care
imaginilor genetic din punct imbogăţind patrimoniul
mintale; in de vedere culturii şi
psihopatologie, biochimic, civilizaţiei.
operaţia de imuno-logic şi Geniul a provocat
generalizare este infrastructural. controverse
afectată in toate Din punct de nesoluţionate şi
bolile care vedere al nesoluţionabile,
implică malformaţiilor - care au oscilat
nedezvoltarea, se referă la toate intre extrema
deteriorarea sau deficienţele identificării sale
distorsiunea mintale, cu patologicul.
gandirii. psihozele Seneca: „n-a
Genetic = in sens afective, existat vreodată
biologic: ceea ce epilepsie, un geniu fără un
ţine de gene. in schizofrenie. amestec de
psihologie, are un Genetică - nebunie".
sens mai larg, Psihologie = Genom = sistem
definind nu numai psihologia genetică de elemente
ce este ereditar, ci studiază interdependente
şi ceea ce este modul de formare purtătoare a unor
dobandit, a proceselor caractere ereditare
determinat de psihice prin sau genotipice.
mediu, educaţie, dezvoltare ontologică; Diferitele combinaţii
invăţare, explică genetice au
activitate. J. geneza diferitelor rol important in
Piaget aspecte ale vieţii echilibrarea
demonstrează că psihice, marelui fond
geneza proceselor dezvoltarea şi genetic al populaţiilor.
psihice se produce maturizarea Genofobie =
prin interiorizarea copilului pe teamă excesivă,
şi exteriorizarea parcursul nejustificată faţă
acţiunilor; genetismul evoluţiei sale, cat de activitatea
pune şi transformările sexuală; apare mai
accentul in care au loc in ales la sexul
psihologie pe anumite etape feminin, uneori
dobandirea, bine delimitate. J. motivată de teama
formarea Piaget este de graviditate.
conduitelor. considerat Genotip =
Genetica = ştiinţă fondatorul ansamblul
care studiază modern al informaţiilor ereditare,
aparatul genetic şi psihologiei care prin
funcţiile sale: genetice, deşi interacţiune cu
ereditatea, preocupările sunt mediul realizează
variabilitatea şi mult mai vechi fenotipul.
determinismul (Binet, Wallon Geriatrie =
genetic al etc). medicina
fenomenelor 152 bătraneţii (dezvoltată
fenotipice. in Geniu = treapta de CI. Parhon
privinţa superlativă a şi Ana Aslan); este
sistemului nervos capacităţii de latura de
central, genetica invenţie, de intervenţie a
moleculară executare gerontologiei,
studiază aparatul originală a facultăţilor vizand profilaxia
omeneşti,
modificărilor de destructurării invăţării şi
involuţie şi psihicului uman, activităţii.
recuperarea opus celui din Gestaţie =
persoanelor copilărie perioada
afectate de (psihologia secundară in
fenomene majore genetică) care realizarea
de imbătranire a studiază legile gandirii şi
organismului. structurării imaginaţiei
Gero = element psihice. creatoare,
de compunere Gest = mişcare perioadă in care
exprimand voluntară sau subiectul este
semnificaţia de involuntară, cu concentrat
„bătran" - „bătraneţe". funcţie de conştient asupra
Gerontologie = expresie, simbolizare, operei sale, beneficiind
ramură a ştiinţelor fapt de de
medicale, studiind conduită cu o restructurări,
caracteristicile anumită combinaţii, imbogăţiri
organismului semnificaţie. ale
bătran şi a Ansamblul materialului etc.
patologiei structurat de gest Este peri-
specifice. Dintr-o defineşte o 153
perspectivă gestică. oada propusă de
interdisciplinară, Gestaltism = Wallas in procesul
ge-rontologia curent psihologic creaţiei, numită
socială pune (psihologia incubaţie.
accentul pe factorii formei), care Gigantism =
sociali de pune la baza creştere
natură să psihologiei excepţională a
influenţeze, noţiunea de corpului, in
intr-un sens sau structură privită special a
altul, procesul de ca un intreg membrelor, in
imbătranire. semnificativ al urma unor
Gerontopsihiatri relaţiilor dintre perturbaţii
a = se ocupă de stimuli şi hiperfuncţionale
tulburările răspunsuri. ale hipoflzei. Este
mentale survenite Gestaltismul s-a inrudită
la varsta extins şi in etiologic-patologic
senescenţei sociologie şi in cu
(demenţe medicină, agromegalia
presenile, senile, antropologie, (exces de hormon
ca şi de profilaxia lingvistică etc. de creştere).
şi tratamentul lor Gestaltismul Gimnastică =
adecvat). consideră că exerciţii fizice
Gerontopsihologi omul şi operele selecţionate,
a = cunoaşterea sale nu pot fi efectuate periodic
modificărilor examinate decat in vederea dezvoltării
psihice in globa-litatea optime şi a
concomitente imbătranirii lor. Principala intreţinerii
cronologice; este deficienţă a acestui funcţionale a
considerată o curent constă organismului. Se
metodologie de in exagerările disting:
cunoaştere a aprio-riste şi in gimnastică medicală,
procesu-alităţii in subaprecierea gimnastica
sensul igienică,
gimnastica care este specifice, produse
artistică şi complexă, mult de disfuncţia
gimnastica diferenţiată şi hormonală.
sportivă. Gimnastica rapidă, reglarea Principalele
contribuie la endocrină este manifestări
echilibrul psihic, continuă, deşi psihice care
sporind filogenetic este realizează
capacitatea de primordială psihosindromul
efort voluntar. (intalnindu-se şi endocrin din unele
Girus = la plante). endocrinologii
circumvoluţie; Secreţiile endocrine sunt: • hipotiroidia,
pliu al scoarţei ca avand
cerebrale mărginit elemente consecinţe:
de şanţuri. constituente ale incetinirea
Dispunerea sub mediului intern şi psihismului şi a
formă de girusuri ca mediatori activităţii;
a scoarţei chimici ai torpoare,
cerebrale ii creşte funcţiilor bradipsihie,
suprafaţa şi, nervoase, bradilalie etc,
implicit, exercită o tulburări
posibilităţile anumită progresive de
funcţionale. Multe influenţă asupra memorie,
girusuri sunt vieţii psihice, diminuarea rezonanţei
sediul unor funcţii fapte de care se afective,
psihice bine ocupă hipobulie,
delimitate. endocrinopsiholo bradikine-zie,
Glandă pituitară gia. Glandele conturarea unor
= vezi Hipoflză endocrine frecvente tablouri
Glande principale sunt: nevrotice şi
endocrine = epifiza, hipofiza, psihotice; •
(glande cu tiroida, hipertiroidia:
secreţie internă); paratiroida, accelerarea
formaţiuni timusul, psihismului şi a
specializate in suprarenalele şi activităţii,
secreţia unor glande sexuale. oscilaţii timice
substanţe Manifestări mari, iritabilitate,
(hormoni) care se psihice - in bolile anxietate,
varsă in sange şi endocrine. hiperkinezie,
care au acţiune Tulburările psihice fatigabilitate
reglatorie asupra din bolile sporită, ideaţie
organelor şi endocrine rapidă, insomnii,
ţesuturilor. reprezintă ieşiri nevrotice şi
Reglarea manifestări psihotice,
endocrină, cu psihopatologice, instabilitate
acţiune difuză şi de intensitate şi psihomotorie.
mai lentă este coloratură Paratiroid
auxiliară celei variabilă, e = glande
nervoase, fiind la determinate de endocrine
randul ei intervenţii prezente la
controlată de complexe psihoneuro- aproximativ 90%
sistemul nervos. endocri-ne. din oameni; patru
Spre Aceste tulburări se glande mici
deosebire de asociază cu cele situate pe faţa
reglarea nervoasă,
posterioară a Hipofiza: mnezice,
lobilor laterali ai sin. somnolenţă,
tiroidei; • neurohipofiza; convulsii, stări
hipoparatiroidia afecţiune confuzionale,
(tetania) -reglarea hipotalamohipofizară, comă, episoade
secreţiei polidipsie, psi-hotice.
parathormonului sindroame Ovar: •
este făcută pe nevrotice hipofuncţia duce
cale umorală; (astenice, la intensificarea
concentraţia de anxioase). proceselor
calciu din sange Adenohipof nervoase de
influenţează iza = hipofuncţia inhibiţie, stări
pozitiv sau (insuficienţa depresive,
negativ secreţia secretorie de tulburări
parathormonilor; hormon somatotrop): mnezice; •
• hipoprosexie de nanism hiperfuncţia -
concentrare - hipofizar, instabilitate
diminuarea incetinire globală emoţională,
atenţiei, a proceselor impulsivitate,
orientarea intelectuale şi al anxietate,
selectivă, activităţii, irascibilitate, fobii,
scăderea ideaţiei, parkinsonism, stări
labilitate tendinţă de depresive,
emoţională, izolare, psihoze de tip
depresie, comportament maniacodepresiv,
anxietate, pueril, stări anxietate,
scăderea depresive legate irascibilitate; in
calcemiei cu de sentimente de hipersecretia de
tulburări acute inferioritate; hiperfuncţia androgeni
psihotice; • (hipersecretia de (virilismul) apare
hiperparotiroidia hormon somatotrop): masculinizarea
- sin. gigantism, psihocomportamentală,
hipoprosexie; dispoziţie depresivă, impulsivitate,
scăderea apatie, stări depresive.
iniţiativei, a hiperdinamie, Testicole:
spontaneităţii, imaturitate • hipofuncţia
iritabili- psihică, psihoze de (pseudoeunucoidismul):
154 tip maniacodepresiv. tulburări ale
tate crescută, Pancreasul proceselor
hipobulie, apatie, endocrin: • mnezice şi
astenie hipofuncţia lui ideative,
psihofizică, duce la diabetul hipoprosexie de
tulburări de tip zaharat, manifestări concentrare,
psihotic, psihice legate astenie,
convulsii. de fatigabilitate
Suprarena microangiopatie şi sporită,
lele: anorexie, ateroscleroză, stări irascibilitate,
anxietate, depresive; • hiperfuncţia stări depresive.
iritabilitate; (hiperinsulinismul Globalizare =
sindrom ) se manifestă percepere totală,
confuzional sau prin: cefalee, difuză, cu o slabă
psihotic, anxietate, realizare a
reversibil prin irascibilitate, tulburări discriminării. R.
tratament hormonal.
Meili consideră Glosomanie = extazului mistic,
globalizarea un (mania nebuniei); in care conştiinţa
factor de limbajul folosit individuală se
inteligenţă de maniacali in contopeşte cu
constand din accese de transcedentul.
„reunirea intr-un excitaţie Gnosticismul a
tot a elementelor". psihomotoră, fără fost condamnat
Gloso = a transmite un ca erezie de
(grecescul glossa mesaj, fără biserica creştină.
- limbă); element respectarea Gnozie =
de compunere sintaxei, ca capacitate umană
care introduce referirea rezultat al de a recunoaşte
la „limbă". inspiraţiei şi al obiectele şi
Glosodinie unor jocuri fenomenele lumii
(Glosalgie) = verbale ale inconjurătoare
durere localizată subiectului dupa
in limbă, intalnită (schizofrenie, caracteristicile lor
in hipocondrie, oligofrenie). diferenţiate, care
demenţe. Glosoplegie = stimulează
Glosofobie = paralizia unei organele de simţ,
frica de a vorbi, jumătăţi a limbii, generand senzaţii,
prezentă in prin lezarea percepţii, reprezentări.
nevrozele motorii; ramurii motorii a Gnoza
declanşează o reală nervului este in esenţă un
aşteptare hipoglos, act perceptiv
anxioasă in urma intalnită in (Pieron, 1963 -
eşecului formele demenţei „orice percepţie
inregistrat in şi in afazia este o gnozie").
pronunţarea unor congenitală. Deficienţele
cuvinte. Glosoptoză = senzoriale in
Glosolalie = căderea limbii in funcţie de
tulburare de faringe intensitatea lor,
comunicare (frecventă in pot determina o
verbală, constand nevroza isterică). recunoaştere
in abuzul de 155 eronată a obiectelor
neologisme active Gnoseologie = şi
sau pasive, teoria cunoaşterii fenomenelor sau
utilizarea unui Gnosticism = chiar suprimarea
accent dintr-o curent filosoficoreligios, completă a
limbă străină, care percepţiilor.
rezultatul fiind un incearcă să Gnozom =
discurs bizar şi completeze şi cromozom sexual.
incomprehensibil, chiar să Gradient =
o limbă depăşească relaţia exprimand
nouă, personală, accesul pe calea creşterea unei
structurată de credinţei, pană la variabile in raport
bolnavi, fără nici esenţa divină, cu o alta pe o
o schiţă de printr-o anumită direcţie;
organizare cunoaştere suigeneris exprimă o
sintactică; a lui anumită covarianţă
alienaţii (schizofrenii) Dumnezeu, ascendentă pe
pretind că avand ca moment măsură ce se
vorbesc in limbi culminant apropie de ţinta
străine. revelaţia dăruită
propusă. CI. Parhon dezordonate, fără
Grafo = element abordează aliniere: exprimă
de compunere problema relaţiei violenţă; • scriere
care introduce dintre scriere şi verticală: fire
sensul de personalitatea rezervată şi
inscriere, somato-psihică; discretă; • scriere
inregistrare. apreciază scrierea măruntă:
Grafoelement = ca pe un minuţiozitate,
expresie grafică seismograf ce atenţie sporită; •
(sub formă de inregistrează scriere etalată:
unde sinusoidale, dinamica personalitate
caracterizate prin personalităţii; se expansivă,
morfologie, porneşte de la incredere in sine;
durată, particularităţile • scriere stransă,
amplitudine, fiecărui grafism: inghesuită, indică
frecvenţă şi formă, dimensiune, timiditate,
reactivitate direcţie, prudenţă,
specifice) a mărime, presiune, avariţie; • scriere
potenţialelor de viteză, răsfirată: spirit
acţiune culese de continuitatea şi clar şi lucid;
pe craniu, oranduirea scrierii caracter
reflectare (A. Atanasiu, independent; •
obiectivă a 1970). Scrierea scriere
fenomenelor fiind o engramă a tipografică:
electrice proceselor indică cultură
cerebrale, activităţii nervoase intelectuală,
rezultate din superioare, studiul originalitate.
activitatea ei va trebui să fie 156
metabolică şi făcut dinamic, Scrisul ne
funcţională a intrucat ea nu poate oferi date
neuronilor şi a rămane identică revelatoare sub
formaţiunilor in timp, ci se aspectul spiritului
cerebrale schimbă in analitic şi al
corticosubcorticale. anumite limite, stilului cognitiv.
Grafofobie = frică urmand evoluţia Grafologia
de scriere. personalităţii in oferă unele
Grafologie = timp. indicaţii privind
disciplină Metoda voinţa. Grafologia
ştiinţifică care se scrisului este se relevă ca o
ocupă cu studiul valoroasă şi in metodă parţială in
scrisului ca mijloc diagnosticul studiul omului şi
de investigare a tipologiei trebuie corelată cu
personalităţii. tenpera-mentale. celelalte metode
Asemenea Iată cateva ale
preocupări au clasificări caracterologiei.
existat din cele (Moreau, Raportată la
mai vechi timpuri Sillamy): • caracter, nu ne
(Grecia, Roma caractere poate revela
antică); incercări regulate, valorile morale şi
pentru a stabili echidistante: estetice, ci mai
legături intre scris indică spirit curand gradul şi
şi trăsăturile calm; • caractere stabilitatea unor
temperamentale. lovite, deprinderi.
in
criminalistică, logoreei (hiperactivitate utilizează exerciţii
este folosită ca verbală), cele grafice specifice
metodă de două simp-tome inspirate din
identificare a manifestandu-se ontogeneza
autorului scrisului. uneori simultan, normală a
Fiind fundamental alteori separat. coordonării oculo-
o gestualitate, Materialele pentru manuale şi a
scrisul are şi o scris pot fi gestului grafic,
dimensiune inlocuite cu o precum şi
afectivă. Scrierea oricare dintre psihoterapia
depinde de suprafeţele din individuală şi de
anumite condiţii jur, in scopul familie.
exterioare: peniţă, satisfacerii rapide Grand-tnal =
hartie, forma a nevoii de a (sin. paroxism);
grafică invăţată, scrie. Reflectă o acces epileptic
cat şi o stare lume autistă, major; termen
momentană (boală, enigmatică şi frecvent in clinica
grabă); ea bizară (schizofrenie, neuropsihiatrică,
poate indica delir cronic). echivalent al marii
momente de Grafospasm = crize epileptice,
excitaţie, inhibiţie, crampă impresionantă
expansiune sau profesională; prin dramatismul
reţinere. crampa tabloului clinic:
Grafomania = scriitorului. pierderea bruscă a
tendinţă Grafoterapia = conştiinţei, urmată
patologică, care (ingrijire); formă de cădere şi
diferă prin de terapie utilizată fenomene motorii
conţinut şi in recuperarea tonico-clonice,
cantitate de cea disgra-fiei la toate
normală. Se copil. Este desfaşurandu-se
manifestă nu atat disgrafic orice intr-o ordine
prin tendinţa copil al cărui scris succesivă, bine
patologică de a este deficitar, in stabilită. Criza nu
scrie, ci prin absenţa unui este precedată de
predilecţia pentru deficit intelectual aură sau semne
exprimarea sau neurologic. premonitorii şi
grafică. Deficienţa incepe prin
Graforee = constă intr-un căderea bruscă,
{rhein - a curge); scris ilizibil sau datorită pierderii
forma maximă de prea lent sau conştiinţei,
concretizare a extrem de rapid, insoţită uneori de
hiperactivităţii depinzand de un strigăt scurt. •
grafice; factori ca: Prima fază,
necesitatea psihomotricitatea, tonică, durează
irezistibilă de a instabilitatea intre cateva zeci
scrie, producţia motoră, dominanţă de secunde şi 2
grafică avand un laterală, minute, cand
caracter organizare musculatura se
intempestiv, spaţială, nivel de află intr-o fază
eliptic sau adaptare emotivafectivă, tonică generalizată
incoerent. nivel de (determină
Este ortografie; muşcarea limbii
corespondentul grafoterapia şi a buzelor,
apnee). Faciesul dezorientare corect articulat;
devine ciano-tic, temporo-spaţială, „r" lingvo-dental
crispat, cu cat şi amnezia apical.
hipersecreţie totală a crizei. Gratitudine =
salivară, Diagnosticul sentimentul de
membrele diferenţial se ataşament,
superioare in impune a fi făcut bunăvoinţă şi
flexie, cele inferioare cu celelalte forme indatorire faţă de
in de epilepsie, dar o persoană ce ţi-a
extensie forţată. mai ales cu făcut un bine, un
Apar contracturile manifestările ajutor.
tetoniforme şi convulsive tonice Gratitudinea
convulsii şi sau convulsive presupune o
contracturi neepileptice: spasmofilii; nuanţare mai
ritmice, marea bogat afectivă
simetrice, criză isterică; decat
generalizate, a hipogli-cemie etc. recunoştinţa prin
căror intensitate Grandomanie = delicateţe şi
creşte, j>e măsura atitudine simţăminte
diminuării determinată de inalte.
frecvenţei. • in hipertrofia Gregarism =
faza clonica se conştiinţei de tendinţă a unor
instalează sine; ansamblu de persoane de
rezoluţia manifestări aceeaşi speţă de a
musculară, se reia psihice şi se reuni şi
activitatea comportamentale coexista
respiratorie prin- centrate pe in mulţime
157 tendinţa de nestructurată
tr-o respiraţie expansiune a (gloată, turmă),
zgomotoasă şi are Eului. Aceasta pierzandu-şi orice
loc relaxarea derivă din autonomie individuală.
sfincteriană. incapacitatea Grotesc =
Uneori, saliva individului de a se categorie estetică
abundentă devine autoaprecia, ceea definind contrarul
sanguinolentă prin ce frizează sublimului;
muşcarea limbii, a ridicolul. in accentuarea uratului,
buzelor. • Ultima psihiatrie, infricoşătorul,
fază, cea termenul este monstruosul,
comatoasă, comă intalnit ca situaţii ostile
profundă (cel „grandoare", omului, absurd
mult cinci asociate cu ideile atat in plan moral
minute), cu delirante de cat şi in cel fizic.
semne neurologice persecuţie, Grup =
caracteristice intalnite in colectivitate
(abolirea paranoia, umană ai cărei
reflexelor schizofrenie şi membri se află in
osteotendinoase, stări maniacale. raporturi de
semnul Babinski, Graseiere = interacţiune; sfera
etc). Se poate pronunţare a noţiunii de grup
prelungi cu un sunetului „r" in este mai restransă
somn profund. La mod uvular sau decat cea a
trezire, bolnavul velar in locul noţiunii de
acuză cefalee, fenomenului colectivitate.
astenie, mialgii,
Grupul reprezintă multitudine de elementelor
o structură socială, scopuri, există şi fonoarticulatorii
el nu este o un scop comun. sunt
colectivitate (Grupul mare relevate in cadrul
intamplătoare, ci o trebuie distins de vorbirii corecte şi
colectivitate mulţime, al terapiei diverselor
intemeiată pe un demonstraţie, tulburări
sistem de adunare, greve de vorbire.
trebuinţe comune etc, care au Gust =
şi reciproce, care caracter pasager, discernămant
determină relaţii fie că sunt estetic manifestat
specifice şi spontane sau prin capacitatea
ierarhizate. Există: organizate). de a sesiza şi
• grupuri mici Grup de aprecia esteticul şi
(20-40 persoane) apartenenţă = inesteticul, atat in
cu un sistem de familia, clasa, artă cat şi in
norme, valori, echipa realitate, printr-o
statute, roluri profesională, reacţie de
diferite, care sportivă, comunitatea satisfacţie in faţa
funcţionează la locativă, frumosului,
nivel formal, cat şi unitatea politică respectiv de
informai; • etc, din insatisfacţie in
grupuri mari, pe care face parte faţa uratului.
care psihosociologia persoana şi in Gustul are
contemporană le care se caracter istoric,
identifică cu modelează. modelandu-se
clasele sociale, Grup de după nivelul de
popoarele, referinţă = grupul cultură şi
naţiunile, in la care persoana civilizaţie, de
acestea, relaţiile se raportează ca ponderea esteticului
intre persoane au membru, care-i şi
un caracter relativ determină şi spiritualitatea unei
impersonal; in influenţează comunităţi.
acestea comportamentul; Gusturile se
importanţa in mod diferenţiat, diversifică in
aspectelor anumite persoane funcţie de
psihologice individuale pot reprezenta un varietatea
se grup de referinţă stilurilor artistice
diminuează, intr-un anumit şi de profilul
rolurile se multiplică domeniu şi alte caracterial al
şi se persoane in alt personalităţii.
diversifică. domeniu. Gustul este o
Grupul mare Gură = organ conduită esenţială
necesită un sistem semnificat in a judecăţilor de
de norme şi reguli limbajul comun valoare estetice şi
sociale bine prin „cavitate presupune un
determinate, care bucală", care pe demers reflexiv
să reglementeze langă funcţia mai amplu decat
relaţiile dintre alimentară are şi impresia
indivizi, conferindu- alte funcţii, cele spontană, oricat
le un aspect mai complexe de rafinată ar fi.
instituţionalizat. fiind legate de Gustativ =
Deşi există o actul vorbirii. analizator, cu rolul
Rolul important al
de a informa reglează anumite Tulburări
subiectul asupra activităţi ale calitative:
calităţilor alimentelor actului disgeuzia şi
introduse in alimentaţiei: parageuzia -
cavitatea bucală şi salivaţie, tulburări in care
intervine in masticaţie, percepţiile
declanşarea deglutiţie). gustative
secreţiei reflexe Omul elementare sunt
necondiţionate a percepe patru confundate sau
glandei digestive. gusturi fundamentale: deformate
Simţul gustului acru, (diferenţa dintre
este asigurat de amar, dulce, sărat, dulce şi sărat).
un aparat dar şi gustul variat Subiectul nu
neuronal al diferitelor poate deosebi
complex, format alimente, senzaţiile
din: • celule determinat de gustative
receptoare, combinaţii fundamentale.
localizate la complexe ale Disgeuzia poate
nivelul mugurilor acestora, asociate fi insoţită şi de
gustativi din cu alte senzaţii disosmie
papilele gustative buco-faringiene (aprecierea
ale epiteliului (tact, temperatură) denaturată a
lingual, in urma şi cu senzaţii mirosurilor), in
contactului cililor olfactive asociate. psihiatrie pot
respectivi cu impreună cu apărea iluzii
substanţele rapid olfacţia, gustul gustative sau
dizolvate in are şi o halucinaţii
salivă. Aceşti componentă gustative.
muguri se află pe emoţională, prin 159
toată suprafaţa elaborarea unor Guşă = hipertrofie a
buco-faringiană, stări afective glandei
dar mai frecvent la complexe de tiroide, localizată sau
nivelul lingual; • plăcere sau difuză,
căi de neplăcere. simplă sau determinată de
conducere Tulburări
o
,reprezentate de cantitative:
disfuncţie tiroidiană
nervii cranieni diminuarea sau
(facial, pierderea (hipo sau
glosofaringian şi simţului gustativ hipertiroidie). Este unul
vag), precum şi de (hipo şi ageuzia). din
ramuri senzitive Acestea pot fi aspectele caracteristice
ale trige-menului; genetice sau tireotoxicazei şi
• centrii gustativi, dobandite, ca distrofi-ei
localizaţi cortical urmare a unor endemice tireopate.
la nivelul ariei procese Gută
gustative (campul patologice locale, infanti
43 in partea a lezării nervilor lă =
inferioară a girusului sau a centrilor sinoni
postcentral), gustativi, a unor m boală
aceşti tulburări
Lesch-
centri fiind endocrine sau a
Nina
conectaţi cu acţiunii unor
centrii care substanţe toxice. m
(vezi L)
160 obişnuinţele; Subiectul
inserţia şi (bolnav)
H organizarea consideră
Habitat = mediul
habitusului in halucinaţia ca
ambiant de viaţă,
structura fiind obiectivă.
intim, configurat
comportamentului, Conţinutul
prin condiţiile
ca rezultat al halucinaţiei este
fizico-topografice
experienţei şi legat de obicei de
in care trăieşte
invăţării, ceea ce experienţa de
omul şi care
semnalează viaţă. Afectiv
influenţează
orientarea poate avea un
calitatea adaptării
conştientă a caracter favorabil
lui, corespunzand
efortului voluntar. sau nefavorabil,
necesităţii biopsiho-
Halo-efect = determinand şi o
sociale. De
fenomen de conduită
calitatea
contagiune in corespunzătoare
habitatului
cadrul unei relaţii (işi astupă nasul,
depinde in mare
interpersonale, de mirosuri, işi
măsură
avand la bază astupă urechile,
homeostazia
diferite judecăţi de răspunde vocilor,
individuală şi
valoare, atitudini se fereşte de
familială, dar şi
sau elemente de animale sălbatice
starea de sănătate
circumstanţă. văzute etc).
mintală a
Acest fenomen s-a Fantasmul mistic
persoanei.
observat in timpul generează uneori
Ameliorarea
anchetelor, halucinaţii cu un
habitatului reprezintă
chestionarelor, conţinut religios.
o cale
datorită iradierii Halucinaţii
eficientă de psihice =
afective a unei
profilaxie a bolilor (pseudohalucinaţii);
intrebări asupra
mintale şi a autoreprezentări
celeilalte, cat şi
unor tulburări aperceptive localizate
organizării logice
psihopatologice in spaţiul
a răspunsurilor,
de intensitate intrapsihic al
ceea ce exprimă
variată. subiectului şi
coerenţa
Habitus = aspect caracterizate prin
personalităţii.
exterior, automatism,
Halucinaţie =
infăţişare, incoercibilitate şi
(aiurare, „bate
conformaţie; exogenitate.
campii"); stare
ansamblul Aper-cepţia
psihică anormală
particularităţilor realizează
prin tulburarea
constituţionale utilizarea
percepţiei, fără ca
somatice, care experienţei
să existe un
prin specificul lor acumulate
obiect sau un
pot reflecta starea anterior, prin
fenomen real;
globală de sănătate perceperea
persoana are senzaţia
a persoanei obiectelor şi
că percepe
sau anumite fenomenelor
lucruri sau situaţii
predispoziţii reflectate in
reale, de fapt
maladive. in prezent.
inexistenţa.
accepţiunea Halucinaţiile
Reprezentarea
psihologică, se psihice se diferenţiază
este luată drept
identifică frecvent de
percepţie.
cu deprinderile şi halucinaţiile
psihosenzori-ale cu o convingere din mediile
prin următoarele absolută a subculturale sau
caracteristici: realităţii lor. cu secte, unde
• percepţia nu se Clasificarea lor se inducţia
realizează pe căi realizează in religioasă este
senzoriale; • funcţie de axul foarte puternică.
absenţa analizatorilor: Este de domeniul
obiectivitătii audiţie, vizuale, patologiei
spaţiale; olfactive, gustative, psihiatrice (nevroze
tactile, obsesivofobice,
• localizate in
viscerale (uneori schizofrenie, stări
gandirea proprie,
chiar combinate). depresive
spaţiul intrapsihic,
in psihopatologie psihotice).
fiind trăite pe
se intalnesc in Handicap -
planul ideaţiei, Handicapare =
psihozele de
subiectivităţii deficienţă sau
involuţie, etc.
(avand deci numai infirmitate
Halucinoza =
obiectivitate congenitală sau
termen utilizat de
psihică); • caracter dobandită care il
Wer-niche (1900)
exogen - pune in
pentru a desemna
subiectul nu inferioritate
un sindrom
percepe adaptivă pe
delirant -
halucinaţia pe căi individ; este
halucinator,
senzoriale, ci le determinată de
determinat de
trăieşte ca alterarea
leziuni cerebrale a
fenomene străine, integrităţii
căror semnificaţie
impuse din morfofuncţionale
patologică este
exterior, cărora a organismului.
recunoscută de
nu li se poate Orice deficienţă
pacienţi.
opune. morfofuncţională
Are ca
Halucinaţiile psihice poate deveni
specific: •
sunt cauză de
atitudinea critică
elemente ale incapacitate
a subiectului faţă
sindromului de atunci cand
de halucinaţii; •
automatism persoana este
prezenţa unor
mintal, care incapabilă de a
senzaţii cu
confirmă intensitatea elabora strategii
caracter eidetic
psihotică a compensatorii.
(ca şi cum ar fi
tulburărilor. Există totuşi
adevărate); • un
161
deficit funcţional posibilităţi de
Halucinaţii
parţial al unui ameliorare a unui
psihosenzoriale =
analizator handicap
(adevărate) (deşi
(subiect (fie el
pare un paradox
hemianopsic). senzorial, motor,
lingvistic); sunt
Etiologie: toxică mintal, visceral)
tulburări de
(alcoolică) sau prin acţiuni de
percepţie, false,
ateriosclerotică. reeducare sau
fără obiect; ele
Hamartofobie compensare. Un
apar ca proiecţie
(Enisofobie) = handicap poate
spaţială in spaţiul
frică morbidă de declanşa sau
senzorial al
a săvarşi un potenţa alte
analizatorului
păcat. Nu trebuie handicapuri. In
respectiv, fiind
confundată cu aceste cazuri se
trăite de subiect
teama de păcat face distincţia
intre handicapul extatice urmate evoluţie
primar şi cel de apatie, ducand deficitară, se
secundar. Ex.: la demenţă şi manifestă prin
tulburarea destructurarea absurditate
auzului determină personalităţii. comportamentală
handicap al Hazard = cu reacţii
mijloacelor de fenomen emoţionale
comunicare; imprevizibil in inadecvate şi
handicapul raport cu nemotivate.
intelectual necesitatea Hebetudine =
determină previzibilă. Evenimentele stare de tulburare
intarzierea supuse a conştiinţei,
mintală hazardului sunt caracterizată prin
(congenitală sau complet aleatorii; dezinserţia şi
dobandită); nu poate fi indepărtarea
handicapul psihic identificat cu subiectului de
determină intamplarea, care realitate; o
psihoze, nevroze, poate fi un tulburare afectivvolutivă;
tulburări corelativ al dezinteres faţă de
comportamentale, necesităţii, ori mediu, chiar şi
imaturitate hazardul este opus faţă de propria
emoţională. absolut necesităţii. persoană;
In intenţia H. apare la indiferenţă, stări
de a veni in intersecţia unor de confuzie.
ajutorul acestor multiple serii Hedonism (gr.
subiecţi au fost cauzale independente hedone - plăcere);
create instituţii (biologice, teorie antică
speciale de economice, (Epicur) care
reeducare şi sociale, impune evitarea
compensare prin psihologice) neplăcerilor,
metode şi guvernate de legi plăcerea fiind
procedee diferite, probabilistice, adevăratul motiv
care să le uşureze fenomene a căror şi scop in sine şi
situaţia şi să-i apariţie, organizare principalul criteriu
apropie de omul şi evoluţie de apreciere a
normal. Tehnica sunt caracterizate acţiunii umane.
modernă este printr-o serie de Identifică
folosită din plin variabile fericirea cu
prin echipamente aleatorii. Lumea plăcerea;
şi dispozitive fizică, biologică, dezvoltat consecvent,
coroborate cu socială este marcată conduce la
procedeele semnificativ egoism şi
educative in de legi ale amoralism.
scopul facilitării hazardului. Hematon
proceselor de 162 cerebral =
compensare. Hebefrenie = colecţie de sange
Haşiş = substanţă demenţă precoce localizată
extrasă din (Morel); poate fi intracranian, ca
canepă indiană, găsit şi sub urmare a traumatismelor
drog inhalat prin denumirea de cerebrale, urmate
fumat; produce catato-nie (o de malformaţii
euforie, ilaritate, formă clinică a vasculare
stări confuze şi schizofreniei). Are cerebrale.
debut precoce şi Etiologie: hipertensiune
arterială, cunoaştere); tip hemiplegiei, sub
arterioscleroză de agnozie net forma ignorării
cerebrală, arterită limitată la una părţii paralizate.
etc. Semne de din părţile Tulburarea este
debut: cefalee, corpului; insoţită de alte
vertij, tulburări importanţă pentru simptome a căror
de vorbire, crize diagnosticul existenţă
epileptice, diferenţial al semnifică o
tulburări psihice manifestărilor leziune parietală,
etc. funcţionale, unde in producerea ei
Hemeralopie = prezenţa sunt incriminate
afecţiune a tulburării nu diverse tulburări:
vederii (popular respectă modificări ale
„orbul găinilor". „impărţirea" sensibilităţii,
Nu este o afecţiune anatomică. alterări
in sine, ci Hemiambliopie vestibulare
poate surveni in = sin. opticomotorii,
condiţiile unei hemianopsie; spaţiale, praxice,
scăderi a pierderea vederii psihice, legate de
intensităţii pentru o jumătate funcţionarea
luminoase, a unei din campul regiunii parietale
avitaminoze A; vizual al fiecărui a emis-ferului
anomalii ochi in funcţie de drept; apare in
funcţionale localizarea contextul unor
retiniene sau a leziunii la nivelul tulburări globale
unor afecţiuni căii şi tractului afazo-apraxoagnozi-
oculare diverse optic. Sunt mai ce şi
(glaucom, multe tipuri de psihice.
dezlipiri de hemianopsii 163
retină). funcţionale, al Hemimie =
Hemi = (gr.) căror diagnostic modificare
jumătate a unei se evidenţiază unilaterală a
părţi, a unui prin examen mimicii, realizand
fenomen etc. campimetric. o diferenţiere netă
Hemiageuzie = Hemianestezie = de expresivitate;
pierderea gustului pierderea poate fi semnul
pentru o jumătate sensibilităţii unei unei suferinţe
a limbii. In cazul jumătăţi de corp, organice sau
in care determinată mai psihice (confuzie,
este interesată frecvent de encefalopatii etc.).
jumătatea leziuni Hemiopie =
sagitală, semnul neurologice (se restricţie a vederii
evidenţiază o poate asocia cu unei părţi laterale
manifestare cert semiasomatognoz a campului
funcţională; in ia). vederii
cazul in care Hemiasomatogn binoculare,
jumătatea este ozia = indiferenţa rezultate din
cea longitudinală subiectului faţă defecte ale
se pune problema de boala sa, la sensibilităţii ariilor
diagnosticului care uneori se retiniene sau
diferenţial. adaugă o stare proiecţiilor
Hemiagnozie = euforică, centrale.
(gnosis - paradoxală. Se Hemiopatie =
manifestă la
afecţiuni ale afectării emisferei de dragoste şi
psihicului apărute cerebrale opuse inţelegere. Labilitatea
in cursul evoluţiei sau a căilor de afectivă
bolilor sistemului acces către favorizează
hematopoetic aceasta. Se treceri brutale de
(anemie, simptoame caracterizează la o depresie
hemoragipare, prin deficit parţial adancă la un optimism
hemopatii sau total al exagerat şi
maligne. Evoluţia posibilităţii de a nejustificat, apoi
semnelor psihice efectua mişcări la refuzul
este in direcţie, voluntare ale anturajului.
relaţie cu modul membrelor unei Depăşind cadrul
de evoluţie şi gravitatea jumătăţi a strict medical,
tulburărilor corpului. Importanţa prin implicaţiile
hematopoetice de răsunetului pe psihologice şi
bază. Boala care il are asupra sociale,
Hodkin poate psihismului recuperarea
inregistra in apariţia bolnavu-lui
evoluţia ei o hemiplegiei este hemiplegie nu
simptomatologie dependentă de o inseamnă numai
neurologică şi varietate de recuperarea
psihică datorită factori, pe primul handicapului
infiltraţiilor şi plan fiind motor, ci şi revalorizarea
stărilor personalitatea psihosociologică
psihopatoide, pre-morbidă a a subiectului.
marcate de explozivitate, subiectului. Cand Hemoragie
agresivitate, hemiplegia se cerebrală =
bizarerii, stări instalează extravazarea
confuzionale. progresiv, de-a sanguină la
Hemiparestezie lungul unei nivelul
= tip particular perioade mai emisferelor
de pa-restezie cu lungi, subiectul cerebrale,
localizare la una se adaptează la produsă fie prin
dintre jumătăţile boală. Cand se diapedeza, fie prin
corpului. in instalează brutal, ruptură vasculară
marea majoritate frustrează (frecventă la
a cazurilor este o subiectul de hipertensivi).
manifestare de posibilitatea Aceasta devine
tip funcţional. adaptării, posibilă prin
Hemiparkinsoni determinand o existenţa
sm = sindrom traumă psihică, leziunilor
parkin-sonian cu cu tensiune arteriosclerotice.
localizare la una negativă cu repercusiuni Sunt afectate
dintre jumătăţile asupra ţesuturile
corpului. bolnavului. De adiacente, sistemul
Expresie de aceea, datorită ventricular,
debut a bolii sau hiperesteziei sale iar uneori sangele
a unor tumori afective, poate progresează pană
cerebrale. reacţiona la meninge,
Hemiplegie = cverulent, cu o provocand o
pareză sau foame afectivă, hemoragie
paralizie a unei solicitand excesiv subarahnoidiană,
jumătăţi a şi obositor dovezi pană la trunchiul
corpului, datorită cerebral sau
cerebel. Ruptura păstrate din celor care sunt in
vasculară apare vechime, cărora li dezvoltarea
după 50 de ani, se atribuie o dinamică spre o
avand adesea un semnificaţie organizare
debut brutal, cu ascunsă printr-un optimă.
comă şi mult mai limbaj derutant Heteroerotism =
rar progresiv, menit să ţină la atracţie normală
precedat de distanţă pe faţă de sexul
semnele profani; opus.
sindromului de Hermeneutica Heterogen =
hipertensiune -teorie a opusul
intracra-niană. interpretării omogenităţii,
Hermafroditism valorilor rezultat al
= (sin. spirituale, vizand asamblării unor
intersexualitate); revelarea prin elemente sau părţi
anomalie comprehensiune de natură diferită.
rară, constand din a mesajului lor Comunicarea
prezenţa cognitiv. poate fi
gonadelor de Descifrare hermeneutică heterogena in
ambele sexe la a anumite condiţii.
164 fenomenelor Heteronom -
acelaşi individ; • umane susceptibile Heteronomie =
poate fi de lege; subordonare
funcţional, cand interpretare faţă de o
ambele gonade simbolică se determinare exterioară;
sunt funcţionale, deosebeşte opus
sexul fiind stabilit esenţial de autonomiei. J.
prin educaţie, in analiza obiectivă Piaget constată că
sensul celui a fenomenelor in dezvoltarea
conferit de actele naturale. morală, copilul
de stare civilă; • Hetero = element trece de la
nefuncţional, cand de compunere heteronomie,
temporar sau care introduce cand normele se
permanent semnificaţia de impun, i se
funcţionează „altul", „deosebit". comandă şi el se
numai una din Heterocronie = supune lor
gonade. lege care (numai atata timp
Hermafrod postulează cat este
itismul consolidarea la controlat), la
psihosexual denumeşte momente autonomie
tulburarea distanţate in morală, bazată pe
comportamentului timp, a diverselor necesităţi interne
sexual funcţii, procese şi şi pe raţionament
determinată de structuri psihice. moral. H.
existenţa la De unde semnifică absenţa
acelaşi individ a concluzia că in libertăţii voinţei,
hetero şi analiza subiectul fiind
homosexualităţii. sistemului psihic lipsit de posibilitatea
Hermeneutică = trebuie realizată unei
disciplină nu numai o opţiuni in faţa
tradiţională pentru aproximare a unor alternative
arta descifrării aspectelor deja reale.
interpretative a constituite, ci şi a Hibernare =
testelor ezoterice fenomen de
cădere intr-un mintale mărire,
somn profund cu diferenţiate, labilitate accelerare,
reducerea proceselor emoţională, exagerare,
organice şi halucinaţii, tulburări creştere.
hipotermie. de Hiperbulie =
Hibernare personalitate, creşterea forţei
artificială = comportament voliţionale,
metodă de social neadecvat. avand un
somnoterapie in cele mai multe caracter global
prin folosirea oca- in normalitate,
produselor 165 găsindu-şi
farmaceutice, originea atat in
H
folosite in latura temperamentală,
zii, simptomatologia
tratamentul cat
este ameliorată prin
psihozelor acute, şi in achiziţiile
intervenţie
encefalopatii, social-istorice,
neurochirurgicală.
stări de agitaţie, avand
Hidrodipsomani
delirurile e = tulburare intotdeauna un
tremens. Este o paroxistică, suport
metodă căzută in manifestată prin motivaţional
desuetudine prin ingestia precis.
lărgirea gamei de exagerată de apă, Hiperemotivit
neuroleptice. consecutivă unei ate =
Hidrocefalie = senzaţii reactivitate
acumularea imperioase de emotivă
lichidului sete. Se excesivă, faţă
cefalorahidian in manifestă in de evenimente,
ventricolii reacţii nevrotice ceea ce
cerebrali, şi decompensări determină un
determinand anxioase, la răspuns
compresiunea şi personalităţi inadecvat ca
atrofierea psihastenice şi in intensitate şi
substanţei epilepsie. durată.
cerebrale. Are loc Hidromanie = Hiperemotivul
o mărire a impulsul de a se reacţionează
craniului. in arunca in apă, in intens la cea
etiologie sunt scop suicidar. mai mică
incriminate: Hidroterapie = excitaţie, la
traumatismele utilizarea apei orice schimbare
craniene, reci in vindecarea de situaţie.
meningite, hemoragii bolilor psihice, Comportamentul:
meningiene. metodă foarte descărcări
Diagnosticul este veche (prişniţe motorii, reacţii de
determinat de reci). Mai apărare şi un
triada: - frecvente sunt corolar de reacţii
deteriorare intelectuală băile cu duşuri neurove-getative:
progresivă cu alternative rececald tahicardie,
apatie; tulburări (duşuri paloare, roşeaţă,
de mers; tulburări scoţiene). tre-murături,
sfincteriene Hiper = element hipersudoraţie,
(incontinenţă de compunere, poliurie. Hiperemotivitatea
urinară). Din introducand poate fi insoţită
punct de vedere semnificaţia de de manifestări
psihic: deficite motorii ca:
spasme de ras sau hiperorexie - leziuni
plans, spasme senzaţie de foame neurologice sau a
respiratorii. excesivă; bulimie nivelului
Determinismul - consum exagerat integrator şi
hi-peremotivităţii de alimente; este semnificant. Este
este legat de o determinată de o prezent şi la
anumită creştere a subiectul normal
specificitate anabolismului. Se in stări de exaltare
funcţională a intalneşte in sau emoţie; la
glandelor tiroidă afecţiuni pacientul surdomut
şi suprarenală. endocrine ca: inlocuieşte
Hipercndofazie = diabet, comunicarea
exagerare a hipertiroidie sau verbală.
limbajului interior afecţiuni Hipermnezie =
ce tinde să digestive: ulcer tulburare de tip
sonorizeze şi să se gastro-duodenal, cantitativ a
obiectiveze in parazitoze funcţiei mnezice,
similar intestinale. constand din evocări
halucinaţiei. Hiperkinezie = involuntare,
Hiperestezie = exagerare a rapide, ce se
creşterea motilităţii succed tumultos,
intensităţii musculare; mişcări multiple şi
senzaţiilor şi involuntare cu detailate (despre
percepţiilor aspect clinic variat: un eveniment,
datorită pogorarii tremur, convulsii, fenomen), care
pragului senzorial mişcări coreice şi realizează o
care determină o atetozice, crampe şi focalizare a
suprasensibilitate ticuri. Etiologia este funcţiilor psihice,
la excitanţi subliminali, foarte variată şi indepărtand
care nu implică de cele mai subiectul de
erau percepuţi multe ori leziuni prezent. Poate
pană atunci sau organice. apărea şi in
erau percepuţi in Hipermetropie = limitele
funcţie de defect anatomic al normalităţii in
intensitatea lor. vederii; diametrul legătură cu
Este posibilă in anterioposterior al evenimente
situaţia de globului ocular esenţiale care au
surmenaj, de este mai scurt avut un puternic
suprasolicitare decat cel normal, răsunet asupra
nervoasă şi fizică, de aceea imaginea subiectului (plăcut
in stadiile de se formează sau neplăcut).
debut a unor boli inapoia retinei Patologic,
contagioase sau in („vedere lungă"). hipermnezia se
debutul unor Defectul poate fi dezvoltă in
afecţiuni psihice. corectat prin campul obsesiilor
Hiperfagie = ochelari cu lentile şi fobiilor. Este
necesitatea biconvexe. opus
consumării 166 hipomneziei, in
exagerate de Hipermimie = care funcţia
alimente datorată accentuare a reproductivă a
apariţiei tardive a motilităţii şi (sau) memoriei este
senzaţiei de a expresivităţii slăbită.
saţietate; sinonim: mimicii, apărută Hiperprosexie =
in condiţiile unei
tulburare trebuinţelor, care Hiperstenia constituţională
predominant generează poate
cantitativă a conflicte. constitui motorul
atenţiei, Hipersensibilita unor performanţe
caracterizată prin te = reactivitate şi realizări
exagerarea crescută faţă de deosebite,
orientării diferiţi agenţi; personale şi
selective a subiectul prezintă sociale, dacă
activităţii de dificultăţi orientarea acestui
cunoaştere spre adaptative, dinamism
un anumit domeniu, prezentand psihocomportame
insoţită de reacţii alergice şi ntal se realizează
hipoproxie pentru anafilactice. intr-o direcţie
restul domeniilor. Poate fi o constructivă,
in mod normal, sensibilitate dezirabilă,
hiperpro-sexia fizică sau psihică. acceptată, după
apare in stări de Hipersomnie = cum poate deveni
excitaţie, de frică tulburări hipnice distructivă,
in faţa unui cantitative, nocivă, cand
pericol vital, in caracterizată prin alimentează
intoxicaţie cu prezenţa unui demersuri
cafea şi alcool. in somn diferit de morbide, necontrolate,
patologie, cel fiziologic prin delirante.
hiperpro-sexia durată, Hipertelorism =
imbracă un profunzime şi creştere a distanţei
aspect general in mod de instalare interpupilare, cu
stările maniacale, (bruscă). Există efectul de „ochi
obsesivo-fobice, numeroase indepărtaţi".
depresive. clasificări de Hipertelorismul
Hiperprotejare hipersomnie interesează
= grijă excesivă intemeiate pe distanţa
şi protejare criterii diferite: • interorbitară,
maladivă a h. esenţiale; • intercartală şi
părinţilor faţă de paroxistice; • interpupilară.
copii, continue; • Hipertelorismul
degrevandu-i de funcţionale. orbital se
responsabilităţi, Hiperstenie = intalneşte in
crearea de desemnează o boala Dawn,
facilităţi. trăsătură Trisomia 13-15,
Atitudinea temperamentală Sindromul
protectoare, constituţională, Rubinstein,
securizantă, specifică unor Teybi, Cornelia
tandră; este personalităţi de Lange etc.
specifică relaţiei active. Se manifestă Hipertensiune
mamă-copil, prin arterială =
pentru anumite creşterea marcată creştere durabilă
etape. a tonusului a valorilor
Exacerbarea general, ideaţie tensionale peste
acestui tip de luxuriantă şi 140/95 mm Hg
relaţie duce la comportament pană la 40 de ani
nedezvoltarea dinamic, şi
independenţei afectivitate intens peste 160/95 mm
acestora, la o exprimată, Hg după această
hipertrofiere a infatigabilitate. varstă. Poate fi
abordată sub un blocarea psihologice:
dublu aspect: • resorbţiei sau hiperexcitabilitat
entitate cu prin hipersecreţie e, insomnii,
etiopatogenie de lichid emotivitate
psihosomatică; • cefalorahidian; • exagerată,
cauză generatoare edem cerebral. exaltare, tahilalie
a unor tulburări Simptomatologie prin metabolism
psihice secundare. : cefalee, vomismente, crescut.
in stază Hipertonie =
societatea papilară (ca accentuarea
contemporană a urmare a creşterii contracturii
devenit una din tensiunii arterei tonice a
cele mai frecvente centrale a retinei). musculaturii
circumstanţe Hipertimie = striate. Are diverse
patologice, cu exagerare a forme:
incidenţă crescută tonusului afectiv; piramidală sau
in mediul urban, hipertimia extrapirami-dală;
determinand o maniacală, cu o formă
supra-morbiditate, euforie, particulară a
in general jovialitate, hipertoniei poate
masculină. Mulţi expansivitate. fi semn
autori nu o Hipertimia definitoriu al
consideră o boală, dureroasă cu sindroamelor
ci doar o reacţie depresii, parkinsoniene.
sistemică anxietate, melancolie. Hipertrofie =
complexă, Hipertiroidie = creştere
generată de cauze tablou morbid exagerată a volumului
variate. prin hi-perfuncţia unui
Psihosomatica sistemului organ, a unui
relevă rolul neurohipofizotiroidian, ţesut fără
terenului cu modificarea
psihologic a unor creşterea structurii
personalităţi cu secreţiei de hormon histologice. Ca
predispoziţie la tireotrop şi a tulburare de
hipertensiune. mediatorilor personalitate, se
Hipertensiune hipotala-mici ori poate vorbi şi de
intercraniană = hipofizei o hipertrofie a
simptomatologie tireotrope; Eului, constand
complexă, care perturbarea intr-o accentuare
determină mecanismului nemotivată a
creşterea feed-back autosti-mei,
volumului cranian neurohipofizar. autoaprecierii. La
peste posibilităţile Tablou clinic personalităţile
compensatorii ale complex: dizarmonice,
cutiei craniene. tulburări neurovegetative, paranoice, se
Geneza psihice, manifestă prin
sindromului endocrine, megalomanie,
incriminează: • metabolice, vanitate,
creşterea circulatorii, snobism.
volumului printrun excretorii, Hipnagnozie
proces digestive, (agnozia) =
expansiv somatice. absenţa convingerii
intracranian; • Manifestări bolnavului că ar
hidrocefalia, prin fi dormit. Fenomenul
se veghe; sa normală. Este
intalneşte in răspunsurile la o stare psi-hotică,
depresii şi in alte excitanţi sunt imprecise, care blochează in
tulburări psihice lente, mare parte
in care intervin disproporţionate. energia
modificări ale Hipnoi-dul apare subiectului.
ritmului veghesomn, in Hipnopedie =
ca şi in farmacodependenţ disciplină apărută
patologia de ă, cele-brastenie. mai recent,
involuţie. Hipnolepsie = referitoare la o
Hipnagozic = desemnează metodă pedagogică
(grec. hipnoogogos episoadele de de invăţare
-care somn care apar in pasivă, bazată pe
conduce); delir, cadrul sugestie
bolnavul in stare narcolepsiei. hipnotică,
de somn Hipnologie = sugestii cu
superficial, ştiinţă care conţinut
discută cu un studiază mecanismele instructiv
interlocutor şi informaţional,
imaginar. particularităţile administrate in
Hipnalgie = somnului şi ale timpul somnului
durere apărută in hipnotismului; in natural. Se
cursul somnului, cazul bazează pe
avand o notă de hipnotismului ipoteza că in
disconfort şi urmăreşte anumite faze ale
anxietate cunoaşterea somnului se păstrează
secundară; nu are teoretică şi practică un grad de
un substrat a inducerii receptivitate faţă
organic cert; stării de hipnoză de stimuli
apare in stări de sau a unei stări exteriori şi astfel
tensiune psihică, asemănătoare se pot stoca
la personalităţile somnului prin anumite
anxioase. mijloace fizice informaţii.
Hipnapompică (electrosomnoterapie). Cercetările au
= stare apropiată Hipno-logia este conturat anumite
de aceea de vis acum o ramură a condiţii specifice
sau de semisomn, ştiinţelor invăţării, cat şi
care se manifestă medicale. limitele invăţării
in momentul Hipnomanie = in timpul somnului,
trezirii, producand preocupări intrucat s-au
o deformare referitoare la inregistrat şi
marcată a somn, devenind rezultate
senzoria-lităţii. problemă contradictorii. Nu
168 obsedantă pentru se recomandă
Hipno = (hipnos - subiect. Este practicarea
somn); care diferită de masivă a
introduce referirea narcolep-sie, inducţiilor
la somn. pentru ca in hipnotice,
Hipnoid = stare pofida acestei deoarece prin
particulară de stări obsedante, efecte cumulative
conştiinţă, cu somnul nu-şi acestea pot
diminuare modifică nici produce
insemnată o ritmul, nici durata perturbarea
perioadă de
funcţiilor fireşti (hipoacuzie de Hipoestezie =
ale somnului. percepţie). Poate scăderea relativă
Hipnopsihotera fi mixtă sau gravă a
pie = metodă (transmisie şi ansamblului
terapeutică percepţie); sensibilităţii
caracterizată prin • la nivel cortical generale, datorită
folosirea concomitentă creşterii pragului
(hipoacuzie
a centrală). Este senzorial. Excitanţii
hipnozei şi a cauza aspectelor externi
discuţiilor pentru patologice de sunt percepuţi
a rezolva numai in cazul in
personalitate şi
conflictele care folosirea incorectă care au o
au generat a limbajului. intensitate
conflictele Hipobulie = supralimi-nară.
neurotice. Simptomul poate
tulburare de
Hipnoză = stare voinţă datorită apărea temporal in
provocată prin stări de surmenaj,
diminuării
tehnici variate motivaţiei, de inhibiţie psihomotoră.
prin care se manifestată prin Hipofiză =
produce o scăderea forţei (glandă pituitară);
modificare a voluţionale, care glandă cu secreţie
nivelului de se traduce in plan internă din
conştiinţă, in comportamental regiunea
primul rand a prin modificarea hipotalami-că,
conştiinţei care prin secreţie
capacităţii de a
exterioare. acţiona. hormonală asigură
Efectul hipnotic Hipocondrie = reglări organice
este de regulă preocupare de mare
explicat prin forţa morbidă legată de importanţă:
reglatorie a creşterea,
funcţionarea
cuvantului, prin organismului, cu dezvoltarea
su-gestibilitatea exagerarea sexuală,
subiectului. funcţionarea şi
oricărui simptom,
Hipo = element subiectul reglarea altor
de compunere 169 activităţi
care introduce considerandu-se endocrine.
semnificaţia de Sistemul
afectat de boli
scădere; diminuare; variate, devenind porthipofizar -
incetinire. in fapt „bolnav mijlocit de un
Hipoacuzie = imaginar". Acest sistem port de
diminuarea context generează capilare,
acuităţii auditive o stare depresivă, descoperit de
cauzată de leziuni subiectul fiind anatomiştii
diverse; • la centrat pe sine romani Fr. Rainer
nivelul sistemului insuşi, consultand şi Gr. T. Popa.
de transmitere a mereu medici, Hipofrenie =
sunetelor desemnează o
vrand să cunoască
(hipoacuzie de părerea mai zonă incertă
transmisie); dintre oligofrenie
multor specialişti,
• la nivelul in special atunci şi normalitate;
urechii interne cand suferinţa sa sinonim cu
sau a organului este considerată denumirea
acustic de alţii imaginară. „deficienţă
mintală". Frecvenţa expresiilor ca trăsături
hipofreniei emoţionale; caracteristice:
in randul elevilor lentoare in susceptibilitatea,
ar fi de 6 - 8%, expresia neincrederea,
avand un Q.I. diverselor sentimente, irascibilitatea,
intre 70-90. a trăirilor interpretativitatea.
Nivelul de subiective; apare Hipopatie =
inteligenţă in stări depresive. scăderea evidentă
scăzută determină Hipomnezie a rezonanţei
o intarziere in (dismnezie) = afective, intalnită
dezvoltarea tulburare in schizofrenii,
afectivităţii, cantitativă a demenţe,
voinţei şi funcţiilor depresii.
comportamentulu mnezice, evocare 170
i. lentă, sărăcită, Hipoprosexie =
Hipokinezie = incompletă, in diminuarea
sin. bradikinezie ciuda eforturilor atenţiei, a
Hipomanie = considerabile pe orientării
formă clinică a care le face selective, a
maniei (manie subiectul pentru proceselor
mică). Cele trei a-şi aminti fidel psihocomportamentale.
caracteristici: şi complet o Poate evolua spre
buna dispoziţie, anumită situaţie. aprosexie. Este
fuga de idei şi Nu are caracter prezentă in stări
hiper-activitatea patologic, poate de surmenaj,
sunt prezente, dar apărea şi in situaţii anxiogene
de intensitate limitele şi in starea de
atenuată. normalităţii, mai irascibilitate.
Subiectul este ales in condiţii de in
hiperactiv, oboseală, psihopatologie
vesel, surmenaj. Forme apare in depresiile
dezordonat, nu particulare de nevrotice şi
duce planurile la hipomnezie: psihotice. Este un
bun sfarşit, este lapsusul, imposibilitatea semn de debut in
vindicativ, temporară de stările demenţiale,
sarcastic, lipsit de evocare, avand ca insoţind procesele
control moral, nu efect un aspect afazo-agnozoaprxice.
suportă critica. lacunar al frazei. Hiposomnie = se
Este mereu Hipomotilitate = impune
neliniştit, in (sin. hipokinezie diferenţierea
permanentă şi bradikinezie); noţiunilor de:
activitate; diminuare sau agripnie, care
necesitatea de incetinire a inseamnă
odihnă şi somn mişcărilor, tulburări prin
sunt diminuate; datorată unor carenţă de somn,
are un randament cauze fizice sau apărute in
scăzut din cauza psihice. contextul bolilor
instabilităţii Hipoparanoic = cu substrat
motiva-ţionale. tip constituţional organic, iar
Hipomimie = cu predispoziţie nonsomnia,
diminuare a constituţională nevoia de somn
mişcărilor către aşa-numita redusă, este de
periferice ale paranoia de natură fiziologică.
involuţie, avand Termenul
de insomnie organismului. La tulburări
desemnează doar acest nivel se află cardiovasculare,
o carenţă parţială centrii foamei şi respiratorii,
de somn. Odată cu ai saţietăţii şi renale, digestive,
varsta, durata centrii metabolice,
somnului scade, termoreglatori. sangvine,
cam de cinci ori, Este şi un centru endocrine şi
iar caracterul important al vieţii tulburări neuropsihice.
odihnitor al afective. H. poate
somnului nocturn Neurohor-rnonii fi consecinţa
este atribuit nu hipotalamici afectării directe a
atat duratei, cat influenţează tiroidei sau
mai ales fazelor secreţia secundară -
sale de somn hormonilor tulburări la nivel
profund, deci adenohipofizari. hipofizar sau
calităţii (Vezi AnexaAFig. hipotalamic.
somnului. 18) Afectarea tiroidei
Studiile de Hipotimie = se poate produce
hipnologie modificare a congenital;
propun ca termen activităţii carenţă iodată.
general pentru constand in Homeopatie =
tulburările de scăderea metodă
somn, disomnia, capacităţii de rezonanţă terapeutică controversată.
cuprinzand şi afectivă, Ea se
intreruperile de a elanului vital, delimitează ca o
somn continuu cu reducerea ştiinţă a
fluctuaţii de expansivităţii vindecării, dar
profunzime şi mimice. in diferă mult de
coşmaruri. funcţie de alopatie prin
Lipsa intensitatea faptul că intre
somnului este acestei aplatizări simptom şi
cauza unor afective se remediu nu se
importante descriu: stabileşte o
tulburări indiferenţa corespondenţă
comportamentale, afectivă, apatia, biunivocă, ci
psihice şi dezinteres pentru pentru fiecare
electroencefalogr ambianţă cat şi individ se aleg
afice al căror pentru propria remediile
substrat este persoană, atimie specifice simptomului
constituit in (evenimentele pe care-1
modificările exterioare răman prezintă.
biochimice. străine trăirii Individualizarea
Hipotalamus = subiectului). tratamentului
zonă anatomicofunc- Hipotiroidie = presupune un
ţională a insuficienţă studiu psihologic
diencefalului (la tiroidiană la nivel complet al
baza creierului) tisular subiectului
cu funcţii (mexedemul); ca (constituţie,
deosebit de urmare se produc temperament,
importante in tulburări trofice predispoziţie
organism, fiind ale tegumentelor, morbidă).
numită şi creierul modificări ale Homeostazie =
vegetativ al sistemului osteomuscular, tendinţă naturală
a organismelor aplică sancţiuni care constă in
vii de a menţine diferite, „atracţia exclusivă
constanţi constituind pentru persoanele
parametrii obiectul multor de acelaşi sex"
mediului intern, lucrări (clasificare
restabilin-du-le psihologice şi internaţională
nivelul atunci psihiatrice, OMS 1978).
cand aceştia sunt relevandu-se Pentru cazul in
perturbaţi. Nu faptul că mobilul care partenerii
orice adaptare concret al unei sunt femei -
sau reglare crime are un tulburarea se
este corespondent numeşte
homeostatică, mult mai profund lesbianism, iar
deosebindu-se şi in sistemul pentru relaţia
reacţii de valoric al intre un bărbat şi
emergenţă, ca şi criminalului, in un copil se
cele din stres. Din dispoziţia sa numeşte
perspectivă innăscută sau pedofilie.
cibernetică, psihicul dobandită spre un Tulburarea are şi
poate fi egocentrism alte aspecte:
analizat ca sistem feroce. incest, zoofilie,
homeosta-tic, Hominizare = necrofilie etc.
dotat cu procesul in
autoreglare şi devenirii omului perspectivă
autoorgani-zare. sub raportul psihopatologică,
Alături de agenţii tuturor insuşirilor ea este
perturbatori cunoscuţi sale definitorii. considerată o
sub Include anomalie
numele de stres, antropogeneza, comportamentală
trebuinţele sunt dar şi perioada şi ca atare supusă
primele care etapelor de diverselor
semnalizează emancipare modalităţi
deficitul de culturală a terapeutice,
oscilaţii omului in majoritatea de
periculoase ale condiţiile istoriei, inspiraţie
homeostaziei al adancirii şi psihanalitică.
psihofiziologice, ascensiunii către in
determinand personalitate prin perspectivă
intrarea in funcţie asimilarea şi socială (dacă este
a mecanismelor crearea de valori, admisă in unele
homeostatice. apreciind societăţi
Homicid = delict procesul de primitive),
grav, constand din socializare a nefiind interzisă
provocarea directă omului. printr-o lege
a morţii unei/unor Homo = element specială, in unele
persoane de către de compunere societăţi moderne
alta/altele. Codul care introduce creează
penal distinge: • semnificaţia de perturbări
homicidul prin asemănare sau importante ale
imprudenţă (fără egalitate. adaptabilităţii şi
premeditare) şi • Homosexualitate integrării sociofamiliale.
homicidul voluntar, = tulburare a Majoritatea
faţă de care se comportamentului ţărilor civilizate o
sexual
interzic prin lege, sistemul nervos aproximativ 40%
creand o barieră autonom, iar din cazuri.
in calea hormonii Fenomene-le de
prozelitismului. modeland hospitalism sunt
Din punct de răspunsul mai grave in
vedere medicolegal, majorităţii primele 18 luni
homosexualitatea organelor la (după alţi autori -
constituie semnul stimulii nervoşi. primii trei ani) şi
de debut al unei Dată fiind atunci cand
psihoze. unicitatea reglării izolarea durează
Hormon = endocrine, nu mai mult de 3
substanţa chimică există boală luni. Absenţa
elaborată de endocrină care să obişnuită
celule, ţesuturi nu influenţeze stimulării
sau organe funcţiile afective şi
speciale (glande cerebrale şi senzoriale pe care
endocrine) cu rol invers, boală o exercită mama
de mesager psihică fără asupra sugarului
chimic, care răsunet a arătat prezenţa
funcţionează ca endocrin, chiar unor tulburări
stimul 172 ireversibile de
morfogenetic sau dacă acesta nu adaptare:
ca excitant atinge intotdeauna agresivitate,
fiziologic şi pragul patologic nelinişte
psihic. Hormonii ireversibil. excesivă, lipsa
sunt vehiculaţi pe Hospitalism = atenţiei,
cale sanguină termen creat de deficienţe
pană la organele şi Rene Spitz, pentru perceptuale
ţesuturile in care a desemna variabile, ducand
induc ajustări fenomenele care la greutăţi de
funcţionale apar in urma invăţare,
durabile. Pe langă separării copilului intarziere in
sistemul endocrin, de mama sa, prin dezvoltarea
alt sistem de internare senzorială şi
coordonare a prelungită (cămin, motorie, retard
organismului il creşe, case de intelectual,
reprezintă copii). Tulburările sensibilitate
sistemul nervos, puse in evidenţă excesivă la boli şi
care transmite cu această ocazie infecţii.
semnalele de-a se reflectă nu Recuperarea
lungul sistemului numai in ceea ce acestor deficite
nervos central, priveşte este extrem de
adaptand activitatea structurarea complicată,
acestuia la caracterului, ci şi adesea imposibilă
răspunsuri rapide evoluţia cu „restitutio ad
şi de scurtă psihomotorie şi integram". De
durată. Intre rezistenţa la asemenea, ele au
sistemul nervos şi imbolnăviri a o semnificaţie
cel endocrin copilului. Autorul profundă pentru
există legături a dat cotă de felul in care se
stranse, celulele mortalitate, ca un naşte afectivitatea
endocrine fiind efect de maximă in fiinţa umană,
inervate de gravitate, de pentru formarea
personalităţii. totuşi unele diferenţe anumite condiţii ca forţe.
Huliganism = intre Sine Iatrogen = (a in sens individual Identic =
incălcarea naşte, a produce); atribut coincidenţă sau egalitate
flagrantă a conferit unei atitudini, sub-stanţial-funcţională
normelor de sugestii voluntare sau dintre două sau mai multe
convieţuire involuntare a personalului fenomene, obiecte,
socială. Huliganismul medical, care poate induce situaţii, sisteme etc.
presupune reactiv, Iatrogenie = stare Identificare = operaţie logică
dominarea psihică reactivă de recunoaştere a unui
impulsivităţii determinată de atitudinea conţinut general intr-un
asupra controlului greşită a medicilor şi fapt particular. Etimologic
raţional; se manifestă personalului medical, cat are un dublu sens; a
prin şi de informaţiile medicale recunoaşte asemănătorul
comportamente furnizate Iatrogenie negativă identitate datorate
dezordonate, = se produce prin disocierilor familiale pot
scandaloase, insuficienta informare a duce la deformări
provocatoare in bolnavului de caracteriale.
cadrai social. 175 Identitate = raport de
Condamnarea de tuse. Fenomenul este asemănare perfectă intre
huliganismului de cauzat de ano-xie cerebrală două entităţi, mergand pană
oprobiul public nu rezultată din asocierea la completa lor
este suficientă şi reflexului tusigen cu un echivalenţă. in gandire se
trebuie aplicată reflex inhibitor cardiac. reflectă sub forma
legea juridică. Apare la subiecţi trecuţi principiului 177
Humanologie = Ideal = model sau prototip semnand un ansamblu de idei
ştiinţă de perfecţiune umană al căror conţinut poartă
multidisciplina-ră (morală, estetică, socială) amprenta unor interese de
despre om, spre care aspiră orice clasă specifice,
considerat ca individ sau colectivitate; indeplinind un rol decisiv
sistem unitar motiv superior, fundamental in orientarea asupra
biopsihosocial. diferit de „Eu Ideal" se ideologiei. La nivelul
Termenul este inţelege reprezentarea persoanei şi al grupului,
mai potrivit decat ideală a copilului despre insuşirea unei ideologii
cel de sine, care condensează contribuie la dezvoltarea
antropologie, care narcisismul infantil şi conştiinţei, mai ales sub
priveşte de regulă imaginile parentale intr- raport axiologic.
aspectele normativ-valorică şi Ideomotricitate = dirijarea
biologice (după reglatorie. Idealul moral, motricitatii prin idei,
Pr. dr. Popescu profesional, estetic, mişcări, comportamente, cat
Neveanu). familial, reprezintă cateva şi prin cea involuntară,
173 dintre ipostazele de implicit printr-un proces
existenţă ale idealului. cognitiv (perceptiv,
I Condensate, Idealizare = distanţă", doar vizual.
I.D. (Sine) = una dintre cele
proces care desemnează un Ideosincrazie = (alergie);
trei instanţe descoperite obiect considerat de dominanţă in organism a
de Freud ale aparatului subiect ca fiind perfect. uneia din umorile
psihic. Instanţa Sinelui se
Prin identificare cu fundamentale prin care erau
referă la conţinuturile
obiectul idealisesive, explicate temperamentele in
inconştiente ale fiinţei prevalente, dominante, antichitate (Hipocrate).
aparatului psihic. Din delirante - fixe). Idio = element de compunere
punct de vedere al
Idee forţă = teorie idealistă cu sensul de propriu,
dezvoltării, din Sine se (Afouille), semnificand particular, specific.
diferenţiază instanţa Eului proprietăţile dinamice ale 178
şi Supraeului. Se face ideii de a funcţiona in
Idioţie amaurotică = boala
Seiterber-ger. Grup de
afecţiuni ereditare
metabolice (deficit
enzimatic), frecvente in
familiile cu
consanguinitate ani, dar şi
o formă juvenilă, tardivă,
manifestată printr-o
simptomatologie generală a
idioţiei ama-urotice.
Idioţie mongoloidă =
distrofie cu ariera-ţie
mintală, Down, mongolism,
trisomia 21.
Idoneism = modalitate de
cunoaştere sau gandire,
care rămane mereu deschisă
la experienţă, supunandu-se
mereu controlului şi
exigenţelor conformitate cu
realitatea clinică.
Ierarhie = criteriu de
clasificare a oricărui
sistem (social, psihic,
biologic etc.) de a
structura pe mai multe
nivele fenomene, procese,
elemente tribui la
constituirea unui mediu
propice de apariţie şi
creştere a copilului.
Din punct de vedere al
igienei muncii
intelectuale, sunt
recomandate măsuri
psihopedagogice de aplicat
in mediul familial cu
privire la raporturile
Igiena muncii = ramură
medico-psiho-logică,
compartiment al psihologiei
muncii (ergonomia) care se
ocupă de influenţele
condiţiilor fizice de Igiena
muncii intelectuale =
disciplină medico-
psihologică ce are in
vedere mijloacele şi
procedeele de evitare a
surmenajului, a eforturilor
iraţionale mnemotehnici,
toate in vederea creşterii
randamentului oricărei
munci intelectuale.
Iluminare = sub raport
cognitiv, iluminarea
inseamnă surprinderea
elementelor necesare ale
relaţiilor dintr-o situaţie
problematică, ca urmare a
180
Iluzie = inşelare, nălucire,
tulburare pasageră a
proceselor reflectării,
ceva care există numai in
imaginaţie, fiind numai
inchipuire, născocire. Se
J. Piaget distinge iluzii
primare, datorate efectelor
de camp care se inscriu cel
mai adesea in limitele
norma-lităţii. O parte din
iluzii sunt iluzii par a fi
generale şi pot fi
inlăturate prin exerciţiu
cotidian. Despre iluzii
patologice se poate vorbi
cand subiectul nu
recunoaşte eroarea
alcoolism, epilepsie
temporală: apar la
personalităţi psihastenice
şi isterice, mai ales sub
forma iluziilor optice.
Imaginar = ceva ce apare in
mod spontan in reflexia
gandirii, asupra ei insăşi;
poate fi un efect al
dorinţei şi depăşeşte uneori
nu numai probabilismul,
Imaginarul este opus
realului; este o situaţie
nonverbală, scoasă de sub
organizarea polisemantică a
verbalului ca obiectivare
conştientă a 181
lor. După analizatorul prin
care se realizează
deosebim: imagini vizuale,
auditive, tactile,
sinestezice, gustative,
olfactive etc. In arta
literară, imaginea imaginea
senzorială. Imaginea
artistică realizează
unitatea intre individual
(particular) şi general,
intre concret şi abstract,
avand o puternică forţă
Imagologie = ramură
interdisciplinară, situată
la interferenţa dintre
etiologie, filosofia
culturii, sociologia
culturii şi psihologia
popoarelor. Imagologia de
apreciere in funcţie de
interese economice,
politice etc, şi de
evenimente. Percepţia
reciprocă a popoarelor este
determinată şi de natura
relaţiilor preintampinării
şi evitării tensiunilor
politice (este obiectul
preocupărilor UNESCO).
182
Etiologia este complexă:
factori genetici şi
dobandiţi, care acţionează
asupra sistemului nervos
central (S.N.C.) incă de
timpuriu, din perioada
Deficienţa poate fi
depistată din mica
copilărie, prin
nedezvoltarea motricitatii,
disfuncţii somatice, cat şi
prin prezenţa unor simptome
instabilitate, ceea ce face
imposibilă menţinerea lor
in familie. Limbajul
expresiv este dislalic, di-
zartric, asintaxic; unii
din ei au o memorie
excepţională(„rămanand
dependenţi sociali.
Imediat - mediat = pereche
de determinanţi care
exprimă raportul
conştiinţei noastre cu
obiectul. Imediat, are
inţelesul de nemijlocit,
spontan Mediat semnifică
elementul de cunoaştere
rezultat dintr-o
interpunere numită
meditaţie şi care constă in
interpunerea uneia sau mai
multor 183
ca urmare a comenzilor
recepţionate de subiect
prin halucinaţii auditive.
O imobilitate completă
apare in stupoare, cata-
tonie, in comă (tulburarea
Imoral = atribut care se
referă la atitudini sau
conduite contrare,
neconforme moralei, privită
ca ansamblu de norme,
reguli sau principii de
convieţuire grade diferite
de severitate şi
nocivitate, asociată cu
vagabondajul, cu lipsa de
responsabilitate faţă de
muncă, familie, societate
(fraude, tulburarea Implant
coclear (urechea electronică)
= protezarea trebuie
aplicată de la cea mai
fragedă varstă. Unii medici
otologici protezişti din
anumite centre, aplică
proteza chiar din prima
lună corticali. Leziunile
sunt numai la nivelul
cocleii.
sinusoidale sunt transmise
la lichidul rampei
vestibulare şi timpanice
sub formă de vibraţii
longitudinale; se
transformă in vibraţii
transversale, indirectă sau
directă.
184
versaţionale trebuie să
dispună de un electrod.
Primul curs internaţional
asupra implantului coclear
cu mai mulţi electrozi a
avut loc la Paris (1978,
21-14.IX.) (După Ilie
Stanică şi Mariana
Implementare = integrare a
noilor idei in practica
socială, a invenţiilor;
propagarea, aplicarea şi
transformarea a ceea ce
este nou in bunuri sociale.
Implicare a eului = concept al
psihologiei sociale ce
desemnează suscitarea
atitudinilor şi credinţelor
individuale, intr-o măsură
inaltă, de către este
consecventă, combativă,
manifestand entuziasm,
iniţiativă, curaj, in
depăşirea obstacolelor sau
dificultăţilor, avand
resurse energice de
nebănuit. Implicaţie =
relaţie logică care
stabileşte o succesiune
intre două idei,
propoziţii, operaţii, prima
numită antecedent, iar a
doua consecvent. Implicaţia
globală a două propoziţii.
Relaţiile prin implicare
sunt psihologic sincronice
(J. Piaget), pentru că ele
„constau intr-un raport
necesar şi
185
excitaţie, de exacerbarea
dorinţei, fobia, refularea
traumatizantă. Se tratează
cu succes prin
psihoterapie.
Impresie = (intipărire,
imprimare); efectul unei
acţiuni, a unui factor din
afară asupra conştiinţei
(derulări de ganduri,
imagini inregistrate in
memorie). Imprinting =
(impregnare, intipărire)
fenomen elementar (bazai)
de invăţare, descris la
animale (Lorentz, 1935),
prin care puiul stabileşte
o relaţie Improvizaţie =
ansamblu de răspunsuri şi
acţiuni spontane, rezultate
dintr-o experienţă, dar
ajustate şi dezvoltate „ad
hoc" (acţiune didactică,
artistică, Impuls =
autoexcitare, imbold,
incitaţie spre o acţiune
spontană, involuntară,
nedirecţională, izvorată
din instinct, trebuinţă,
deprindere, neelaborate 186
nosticarea cazurilor este
sarcina psihologilor, care
propun metode de
compensare, reeducare şi
psihoterapie. (Psihologia
specială)
Inadecvare = nonconcordanţă
intre realităţi (entităţi
fizice, psihologice,
sociale etc), care sunt
asociate sau confundate, in
funcţie de sistemul
organismului la o medica-
ţie specifică administrată.
Cea mai mare parte şi
diversitate de conduite şi
atitudini inadecvate se
intalneşte in psiholo
Inaniţie = stare patologică
de depresie a funcţiilor
vitale şi psihice; epuizare
cauzată de lipsa cronică de
hrană. Survine in urma unei
privaţiuni Inapetenţă =
lipsa dorinţei de
satisfacere a unor
trebuinţe (foame, sete).
Termen sinonim cu „
anorexie"; tendinţa de
respingere a unor stimuli,
program, schimbarea locului
de muncă, scoaterea din
mediu cu potenţial
psihopatogen.
Asemenea măsuri, fără a se
presupune neapărat
incapacitate de muncă,
oferă condiţiile menite să
evite faza decompensărilor,
inscriindu-Incest =
infracţiune constand din
raport sexual sau
inversiune sexuală intre
rude apropiate in linie
directă, ori intre frate şi
soră, tată şi fiică, mamă
gandire şi vorbire.
Incoerenţa gandirii
reprezintă o denaturare
cognitivă; procesele şi
actele de gandire suferă
dezordine momentană.
Faptele reale
Incompatibilitate = relaţie
opoziţionistă intre doi
termeni: idei, roluri,
sentimente, persoane, care
se exclud reciproc, nu pot
fi raportaţi pozitiv
Inconştient = psihismul bazai
sau „de profunzime", acea
zonă a sistemului psihic
uman ce nu intră in sfera
conştientului, fără a
inceta să fie Inconştientul
are două moduri de
dezvoltare: • ereditatea,
acele procese primare ce se
elaborează inainte şi pe
langă conştiinţă şi • acel
compor
instanţă a aparatului
psihic care exercită un rol
important in determinarea
conduitelor.
După teoria lui S. Freud,
visele se alcătuiesc cu
materialul personal propriu
celui care visează şi se
desfăşoară intr-un
188
nenţa urinară este relativ
frecventă la subiecţi in
varstă, determinată de o
leziune organică sau de
mediul de spital.
Incontinenţă afectivă =
tulburare gravă, cu
caracter global, care se
referă la controlul sferei
emoţionale. Imposibilitatea
subiectului de a se pune
Incoordonare =
imposibilitate a
coordonării mişcărilor,
nedesfăşurandu-se armonic
şi economic in vederea
atingerii scopului propus.
Se datorează Inc retină =
hormon ipotetic secretat de
duoden, componentă a
secretinei, stimuland
secreţia endocrină a
pancreasului.
Indecenţă = manifestare
comportamentală individuală
sau colectivă care nu
corespunde regulilor de
bună cuviinţă, sau prin
care se incalcă anumite
vulgaritatea. Este o urmare
a carenţelor educative, a
lipsei de supleţe
adaptativă (gafe,
stangăcii), a unui
dezechilibru emoţional
(reacţii paradoxale)
fiziologice (oboseală,
surmenaj, traume) pot
conduce pe orice persoană
normală la momente de
indecizie (indoială).
Independenţă = rezultantă a
maturităţii şi dezvoltării
personalităţii, constand in
limitarea sau refuzul
dependenţei de alţii in
gandire, simţire, acţiune,
Spiritul de independenţă se
manifestă furtunos la
pubertate, prin criza de
originalitate juvenilă.
Independenţa se
cristalizează progresiv
incidenţă penală in cazul
liberalismului provocat de
psihopatul antisocial.
Indeterminism = concepţie
filosofică idealistă prin
care se susţine inexistenţa
legilor obiective şi
primatul intamplărilor in
anumite domenii ale
I atitudini, sentimente,
mul (cauzalitatea,
necesitatea, legitatea
obiectivă). in psihologie,
indeterminis-mul a fost
promovat prin introducerea
principiului „liberului
arbitru", Indiciu = element
perceptiv legat in mod
natural de o situaţie
semnificant concret care
semnalizează ceva (J.
Piaget); un indiciu, un dat
sensibil Indiferenţă
afectivă = hipotimie
mergand pană la atimie in
formele ei grave, desemnand
lipsa de interes şi
participare la evenimentele
exterioare. Individ =
unitate definită in
principal biologic,
caracteristică a oricărui
organism, care nu poate fi
disociată, distruc-turată
fără a-şi pierde
specificitatea. 190
individului din punct de
vedere descriptiv, dar nu
şi axiologic, deci poate fi
identificată cu persoana,
dar nu şi cu
personalitatea.
Individualitatea
Individualizare (lndividuaţie) =
ceea ce deosebeşte un
individ de altul;
desemnează calea, procesul
prin care fiinţa umană
devine individuală,
intregime. Transformarea
unei personalităţi este
condiţionată prin educaţie,
fiind guvernată in primul
rand de motivaţii interne
şi subiective şi de Eul,
care gravitează in
interiorul său.
Inducere (a introduce) = tip
de activitate in care un
subiect inductor determină
la subiectul indus
comportamente, convingeri,
Inductor = persoană care
sugestionează,
hipnotizează, emite
telepatema către un
191
intr-o anumită formă de
organizare; o
particularitate a
fenomenelor mintale şi
emoţionale. Inerţia este o
insuşire necesară a
activităţii neuropsihice.
Inervaţie = distribuţia
ramurilor nervoase,
aferente sau eferente la
nivelul organelor şi
ţesuturilor organismului.
Este un termen
neurofiziologic Infanticid =
uciderea unui copil născut
la termen sau aproape de
termen, care s-a născut viu
şi a respirat indiferent
dacă a fost sau nu viabil.
Infantil = atribut care
caracterizează statutul
unei persoane intr-o etapă
de dezvoltare a
personalităţii şi de
maturare a organismului,
respectiv infantil, cu
repercusiuni asupra
adaptării persoanei la
ambianţă.
Infantilism = structură
afectivă, gestică şi
mentală caracteristică
pentru varsta copilăriei,
dar menţinută sau reapărută
la varsta adultă. Este
legată Infatigabilitate =
rezistenţă crescută la
oboseală, datorată fibrei
nervoase de a avea o
rezistenţă crescută la
stimularea cu frecvenţă
joasă (20-80 192
Inferioritate = termen
utilizat de A. Adler, care
desemnează un complex
constituit dintr-un
ansamblu de manifestări
(reprezentări, emoţii,
atitudini) depăşirea
deficienţei in cauză, fie
prin autorea-lizarea intr-
un alt domeniu.
Infirmitate = insuficienţă
sau deficienţă morfo-
funcţională a unui organ
(sau mai multe), cu
caracter congenital sau
doban dit, care determină
disfuncţia, de insuficienţa
de organ (cardiopatie,
nevro-patie, afecţiuni
metabolice, sexuale).
Consecinţele pe care
infirmitatea le are asupra
statutului bio-psiho-social
şi asupra adaptabilităţii
subiectului diferă in
funcţie de caracterul oferă
totuşi o adaptare
armonioasă. Chiar dacă
infirmul munceşte intr-un
grup de infirmi, el vine in
contact cu cei normali şi,
printr-o dureroasă 193
ne, care se propagă de-a
lungul membranei, creand o
succesiune de diferenţe de
potenţial. Pe măsură ce
unda de depola-rizare
avansează, in urma de
energie. Viteza de
conducere a influxului
nervos este in funcţie de
proprietăţile morfo-
funcţiona-le ale fibrei
nervoase.
Informai = concept opus
noţiunii de „formal"
utilizat cu semnificaţii
diferite in logică,
filosofie, semantică şi
sociologie. Sub aspect
semantic, coexistă cu cele
formale, influenţandu-se
reciproc.
Informatică = domeniu
interdisciplinar al
ştiinţei care se ocupă cu
colectarea, clasificarea,
memorarea, regăsirea,
transmiterea, prelucrarea
şi distribuirea
Determinativul „automat",
asociat cu operaţiile de
culegere şi transformare a
informaţiilor, este esenţial
in definiţia informaţiei,
iar dispozitivul Domeniul
de preocupări al
informaţiei este divizat in
două direcţii mari: „
hardware", care se ocupă de
realizarea echipamentelor
şi dispozitivelor calitativ
diferite (omul şi
calculatorul electronic sau
computer). Informaţia poate
fi transmisă prin mesaje
diferite: acustice,
luminoase, in funcţie de
sistemul de referinţă sunt
diferenţiate mai multe
tipuri de informaţii:
primare şi secundare;
verbale şi nonverbale; de
confort Semiotica studiază
semnificaţiile limbajului
vehiculat in procesul
comunicării, iar semantica,
sistemul de semne prin care
se realizează comunic
Toate ştiinţele s-au
preocupat de modelarea
statistică a fluxurilor
informaţionale. In
psihologie s-au făcut
incercări de modelare a
comportamentelor Infracţiune
= manifestare
comportamentală deviantă,
dusă pană la aberantă, prin
incălcarea unor norme
codificate de către
societate; manifestare
instituţionalizată.
portamentul infracţional nu
este spontan, ci se
structurează conform unor
modele, se invaţă prin
exersări indelungi,
sfarşind prin manifestări
asociale ca membri cu
drepturi depline ai
societăţii. Se verifică
astfel funcţia educativă a
pedepsei.
Infrastructură = sistem de
relaţii intre elementele
fundamentale ale unui ma-
crosistem, a unui domeniu
de sisteme, intre
infrastructura şi structura
impreună cu sistemul
relaţiilor de producţie.
Elementele constitutive ale
afectivităţii, ale
motivaţiei şi relaţiile
dintre ele definesc
infrastructura anatomo195
funcţională a sructurii
motivaţional-afec-tivă a
unei personalităţi.
Ingeniozitate - Ingenios =
calitatea de a fi ingenios,
inventiv, iscusit,
indemanatic, isteţ,
inzestrat, talentat, abil,
dibaci.
Inhiba -Inhibiţie = a
impiedica, a interzice, a
incetini un proces
fiziologic, o reacţie
chimică; franare, suprimare
pe cale nervoasă a unei
funcţiuni. provoacă
intreruperea şi blocarea
altui grup prin inducţie
negativă. Astfel, inhibiţia
internă este specifică
scoarţei cerebrale. In
funcţie de mecanismul
dintre ei; • inhibiţia de
intarziere, manifestată
printr-o latenţă mai mare
in apariţia răspunsului
reflex, după mărirea
intervalului de timp intre
aplicarea Inhibiţia externă
apare prin acţiunea unui
stimul necunoscut, aplicat
fie in timpul elaborării
reflexului condiţionat, fie
in timpul desfăşurării 196
de conştiinţă (confuzii,
comă). in pedo-psihiatrie
apare o pseudodebilitate
mintală, care ascunde de
fapt inhibiţia
comportamentală a unui
copil impreună cu excitaţia
constituie două procese
fundamentale ale
activităţii SNC. Inhibiţia
se poate datora unor
factori externi (emoţii,
psihodrame), Iniţiativă =
inceput; insuşire a celui
care intreprinde ceva din
propriul interese, indemn.
Spiritul de iniţiativă este
o condiţie a creativităţii:
este Injurie = manifestare
agresivă cu conţinut de
insultă. Este considerată
acţiune penală, atrăgand
sancţiuni juridice. Injuria
nu reprezintă neapărat
Inocularea stresului = metodă
folosită in tulburările
psihice sau psihosomatice,
inducand pacientul in
situaţii imaginare „
enervante", care de obicei
197
insomnie pot apărea in
adolescenţă, in climateriu,
andropauză, insoţite de o
dispoziţie astenică.
Surmenajul fizic prin
supradotarea efortului
profesional, prin
dereglarea ritmului „celor
trei opt" in cursul unei
zile poate duce la
insomnie.
Insomnie periodică = formă
monosim-ptomatică a
psihozei maniaco-depresive,
avand ca manifestare
insomnia, care ar insoţi şi
unele echivalenţe Inspiraţie
= fenomen psihologic
particular legat de
procesul creaţiei, constand
prin creşterea tensiunii
interioare cu o incărcătură
afectivă, concretizată După
P. Popescu Neveanu,
momentul imaginativ se
caracterizează prin
următoarele trăsături: •
spontaneitate,
• caracter de ştientă, etc.
Este lungă şi dificilă,
imposibilă. trarea tuturor
singur aşteptat al primat
prin Arhimede: „Evrica" („
am găsit").
Instabilitate = agitaţie
motrică excesivă, intalnită
in psihopatologia copilului
care caracterizează un
sindrom complex, cu
elemente psihice şi •
hiperkinezie, •
caracterului, • ţă a
deficienţă constituţională
dezechilibrului damentale,
(excitaţia au mare
nefavorabile (socio-
afective, economice,
198
ză efectul rezolutiv al
restructurării şi
rezolvării unor noi
raporturi. Este un salt al
cunoaşterii, aparent
nemijlocit.
Instanţele eului = termen
utilizat de S. Freud pentru
a semnifica nivelele
funcţionale ale aparatului
psihic intr-un mod care
presupune nu numai
Conflictele dintre
conştient şi inconştient au
drept rezultat nevroza. In
cea de-a doua teorie a
personalităţii, cele trei
instanţe devin Şinele (das
Es), energiei libi-dinale,
de care este dependent
Egoul: principiul plăcerii
domină Şinele, alături de
procesele primare. Eul ar
reprezenta, după unii
Fragilitatea acestei
concepţii este oarecum
recunoscută.
Discuţiile despre natura
experienţei conştiente şi
despre funcţiile conştiinţei
au apărut şi teoretizat
această temă, pe baza
importantelor descoperiri
199
strict, adaptată stereotip,
fapt ce garantează
eficienţa ei biologică.
La om nu există
comportamente complexe
reglate doar de mecanisme
innăscute (ca la insecte),
pentru că tendinţele
instinctive au fost
invăţate Neurofiziologic,
comportamentele instinctive
sunt integrate in
hipotalamus şi in sistemul
limbic.
Instinct alimentar = ansamblul
de tendinţe ale
instinctului de conservare,
avand la bază trebuinţa de
hrană, care declanşează un
comportament unor cerinţe
de ordin socio - cultural.
Instinct de conservare =
instinct care declanşează
comportamente
corespunzătoare necesităţii
de a menţine integritatea
morfofuncţională şi
potenţialul armonizarea cu
cerinţele social-culturale.
Tulburările instinctului de
conservare au o deosebită
importanţă psihopatologică,
antrenand frecvent
consecinţe
(infanticid, abandon).
Instinctul matern bine
precizat, stabil, conduce
orice femeie la protejare,
hrană, orientarea pozitivă
a comportamentului
descendenţilor 200
Exemplu: in psihologia
socială, interacţiunile
umane pot fi clasificate
după mai multe criterii:
grad de activism
interpersonal sau
intergrupal, Instruire -
instrucţie = sistem de
comunicare şi influenţare
organizată a cunoştinţelor
generale şi speciale şi de
formare a operaţiilor şi
capacităţilor cadrele
didactice şi elev (student)
realizată intr-un mediu
instituţional (planuri,
programe, tehnici de
predare), in care are loc
transmiterea organizată
Conţinutul programelor
trebuie să răspundă
exigenţelor societăţii şi
etapei contemporane şi să
determine o creştere
importantă a cantităţii şi
calităţii Instrumental =
semne convenţionale, cum
sunt simbolurile logice in
matemafolosită
in terapia cognitivă şi
afectivă pentru a produce
modificări in tulburări ca:
anxietatea, depresia,
violenţa, nervozitatea,
negativismul. Valoarea
Instrumente semiotice = forme
de limbaj diacronic
determinate şi insuşite mai
ales prin educaţie şi
instrucţie, care-i asigură
persoanei integrarea
receptor şi transmiţător de
semne, persoana devine
potenţial producător,
creator (emiţător) de
valori spirituale şi
materiale. Limba naturală
devine obiectul şi
subiectul cunoaşterii
(semnificatul şi
semnifican-tul).
Insuficienţă circulatorie
cerebrală =
tulburare acută survenită
in circulaţia cerebrală, cu
mecanism incă neelucidat,
care conduce la scăderea
debitului sangvin,
respectiv a metabolismului
Simptomatologia cuprinde
sindromul neurasteniform
(astenie, cefalee,
insomnie, labilitate
emoţională, vertij,
amnezie, hemipareze,
afazie, de vedere al
tonicităţii, este operabilă
(rezecţie intinsă de
cornete). Este insoţită de
debilitate mintală. in
rinolaliile deschise
organice - congenitale
Despicăturile labio-maxilo-
palati-ne sunt cele mai
severe malformaţii
congenitale. De la cele
totale şi pană la cea mai
simplă (luetă bifidă),
Insulina = hormon activ al
pancreasului, cu acţiune
hipoglicemiantă. in
cazurile de hipersecreţie
patologică, hiperglice-mia
antrenează manifestări
Integralitate = calitate a
unui sistem de a se
manifesta ca totalitate, cu
proprietăţi emergente (de
ieşire dintr-un mediu in
care se găseşte) către
Integrare nervoasă = proces
complex care presupune
asimilarea, implicarea unui
element de către o
structură cu rol unificator
şi funcţional,
supraordonat.
substrat anatomic neuronul
celulă cu un grad diferit
de diferenţiere.
Neuronul este dotat cu
excitabilitate şi cu
posibilitatea de conducere
şi excitaţie, organizandu-
se in grupări neuronale
ierarhizate, astfel 203
mecanismele de feed-back. •
Integrarea biochimică este
o altă modalitate adap-
tativă pe care o realizează
organismul prin integrarea
neuroendocrină, dispunand
de un aspect structural şi
unul dinamic. Exemplu:
integrarea conduitelor;
integrarea socială şi
psihosocială (integrarea de
sine este complementară
Integrarea de sine = concept
operaţional care desemnează
in psihologie
integralitatea sau
individualitatea
subsistemelor
psihocomportamentale
crescandă (nu prin
juxtapunerea mecanică sau
insumare). Concordanţa
dinte cerinţe - norme
sociale şi conduite in
familie, societate, loc de
muncă, Formele de
inadaptare se exprimă prin
comportamente deviante,
aberante sau antisociale
(in diverse grade), care
sunt fenomene de
dezintegrare
integralitate a
personalităţii (integrarea
de sine) şi integrarea
socială (micro şi
macrogrupurile formale
instituţionale, şi
informate, bazate pe
asociere punct de vedere al
conţinutului informaţional
general şi de specialitate.
invăţămantul de toate
gradele, organizaţiile
social - obşteşti şi
profesionale,
Integrativitate = (in
psihologia genetică, J.
Piaget); termen care
desemnează, in contextul
dezvoltării stadiale,
dezvoltarea, in sensul că
structurile structurile
proprii. Astfel, fiecare
stadiu
204
nou se bazează pe stadiul
anterior, la randul lui,
prefigurandu-1 sau
fundamen-tandu-1 pe cel
următor. Integrativitatea
asigură astfel o
continuitate Intelect =
(cunoaştere, inţelegere);
ansamblul funcţiilor
mintale grupate in jurul
gandirii logice şi
abstracte, adică,
capacitatea de a opera cu
noţiuni. intelectual (Q.I.)
constatată prin
coeficientul intelectual
permite circumscrieri ale
subiecţilor investigaţi sub
raport cognitiv, astfel:
intelect de nivel Intelect de
limită = concept operaţional
care desemnează zona de
tranziţie intre
normalitatea intelectuală
şi formele uşoare de
intarziere mintală.
etiopatogenetic sunt
consideraţi subdotaţi
ereditar şi dismatu-rativi
(carenţe socio-culturale,
educativ-pedagogice).
Principalele caracteristici
ale
socio-afectivă
corespunzătoare.
205
Inteligenţa - test = formele de
manifestare ale
inteligenţei reprezintă
situa-ţii practice de
orientare in probleme
teoretice şi practice.
Inteligenţa notată cu Q.I.
(coeficient sau cotient
intelectual) in varianta
testelor acreditate in SUA
(Terman, Merril, Stanfor-
Binet).Varianta roma
nească, elaborată Un test
apropiat de WISC este scala
Grace - Artur, ce poate
urmări realizările intre 4
ani şi varsta adultă.
Există şi teste de
dezvoltare a unei singure
Inteligenţă artificială =
calificare a aparatelor
cibernetice, care
programate, rezolvă
probleme asemenea
oamenilor. Prin utilizarea
de algoritmi
cat şi ca aptitudine
(generală) sau capacitate,
atat formă şi atribut al
organizării mintale, cat şi
comportamentale.
Inteligenţa rămane mereu un
206
proces prin care se
operează diferenţieri şi
recombinări operaţionale,
cu o finalitate
transformativă, fiind şi
evaluată după eficienţa
transformării. ierarhizarea
progresivă a structurilor
mintale, dezvoltare
relevată de capacităţi de
comprehensiune şi de
orientare eficientă intr-un
camp cognitiv Prin aportul
analizei factoriale este
definită ca un conglomerat
de aptitudini măsurate prin
teste diferite, aflate oare
cum in interacţiune.
Conceperea predilectă cu
simboluri şi concepte;
descoperirea aspectelor
esenţiale şi cauzal-
abstracte; • inteligenţa
socială - orientarea rapidă
intr-un camp concretă, şi
4.- de operare formală,
considerand-o ≪o relaţie
intre organism şi lucruri≫
. Termenul in sine este un
termen generic, desemnand
formele 207
(V.M.) propus de A. Binet.
Orice persoană care obţine
la testul de inteligenţă un
coeficient de 100 este
normal, sau mediu pentru
varsta sa. in superior; 140
şi mai mult = dotat
excepţional.
Inteligibil = cea ce poate fi
inţeles sau descifrat prin
semnificaţii, prin reducere
la un model intelectual de
care dispune persoana sau
constituit Intensitate =
caracteristică generică de
forţă proprie a unui obiect
sau proces psihic, fizic;
mărime tensională sau
energetică variabilă
cantitativ Intenţie =
tendinţă subiectivă spre un
obiectiv, care presupune un
grad superior de elaborare
mintală, care desemnează
calitatea conştiinţei de a
Personalitatea, gradul de
coeziune a Eului,
condiţiile de mediu şi
sociale, favorabile sau
nefaste, condiţionează
realizarea intenţiilor.
208
nele binevoitoare, evocă un
mediu binevoitor, iar
persoanele ostile, un mediu
ostil.
Interacţiune proactivă = este
un proces prin care oamenii
devin agenţi activi ai
dezvoltării propriei
personalităţi. Importanţa
acestor tipuri de
Intercunoaştere = modalitate
de cunoaştere şi comunicare
intr-un tip de societate
caracterizat prin relaţii
individuale „de la om la
om", in care mimica,
vestimentaţia), trăsături
ascunse ale personalităţii,
conduite relaţionale
(expresiv - verbale,
atitudinale) roluri şi
statute, etc. Motivaţia
standarde relaţionale
socio-culturale şi morale.
Intercunoaşterea este
fundamentală in realizarea
integrării de sine,
psihosociale sau
profesionale.
Interdicţie = restricţie
impusă satisfacerii unor
categorii de dorinţe ale
existenţei unei persoane,
in raport cu diversele
domenii ale realităţii in
care 209
fenomene, etc, cat şi
efectul deformant, negativ,
al unor deprinderi mai
vechi asupra unora noi, in
formare. Interferenţa
deprinderilor este opusă
formarea de noi conduite
sau manifestări.
Interiorizare = uzual,
procedeu al vieţii psihice
de a se deconecta de
obiectele din ambianţă;
relaţiile intersubiective
sunt transformate in
relaţii ulterior
anticipative
exteriorizandu-se in
comportament.
Intermitenţă = caracteristică
a unui proces ce se
intrerupe periodic, avand o
anumită frecvenţă de
apariţie. Apare in formele
clinice maniaco-depresive,
Intermodal = calitate a
relaţiei sau de
personalitate, spre
deosebire de relaţiile sau
interacţiunile dinăuntrul
unei anumite modalităţi,
care sunt calificate
Interocepţie = sensibilitate
viscerală, organică,
formată din totalitatea
senzaţiilor care iau
naştere la nivelul
orgapartea
mediană a cortexului
somatosenzorial. (W.
Renfield şi Rasmussen
1950).
Interogatoriu = dialog care
vizează culegerea de
informaţii; in partea
medicală şi psihologică
sinonim cu anamneză.
Informaţiile asupra
antecedente
Interpolare = introducere din
afară a unor elemente intr-
un anumit context; procedeu
de reunire a experienţelor;
se constată in memorie
constructivă Interpretare =
activitate intelectivă de
stabilire a unor
semnificaţii şi sensuri; •
inţelegere discursivă sau
decodificare conceptuală,
sistematică; piraţiilor
reputate. in psihoze
sistematizate poate avea
loc şi o interpretare
delirantă, in care deşi se
pleca de la o
210
senzaţie reală, un fapt
exact, prin intermediul
inducţiilor sau deducţiilor
eronate, capătă o
semnificaţie specifică
bolnavului.
Interpsihic (intersubiectiv) =
rezultantă a comunicării şi
interacţiunii dintre
oameni, dintre subiect şi
grup, constitui tă sub
forma unor conţinuturi una
intr-alta, intr-o continuă
dinamică. Relaţiile
intrapsihice se deosebesc
de cele introsu-biective,
prin raporturile interne in
care diferenţele intre
Interviu = formă particulară
de interacţiune, bazată pe
comunicarea verbală
interpersonală. Este
asemănător cu dialogul
(interogarea) dar nu se
Poate fi individual sau de
grup; poate fi liber sau
structurat, dirijat, bazat
pe un plan de intrebări
(ordine strică, ca la
chestionar); după scopul
afirmă atitudini contrare,
declanşand o atitudine de
respingere. Se intalneşte
in structuri psihorigide,
incapabile de modulări, de
inţelegerea şi acceptarea
Intonaţie = modulaţii ale
vocii, indeplinind o
funcţie expresivă
(intrebare, rugăminte,
ameninţare), care poate
ajunge pană la conturarea
unei semnifi
211
care, dacă nu sunt
sublimate, generează
nevroza.
Inrrapsihic (infraliminar) =
atribut ataşat oricărui
conţinut, proces sau
fenomen psihic, care nu
atinge pragul de eficienţă
sau care scapă din campul
Intrare = termen ce aparţine
teoriei comunicaţiei şi
exprimă influenţa mediului
extern asupra unui segment
al unui sistem. Utilizarea
lui din ce Introspecţie =
vedre orientată spre
interior (Jung) o conduită
in retragere,
interiorizare, repliere; in
opoziţie cu extro-specţia,
care este orientarea mai
dificilă decat cunoaşterea
lumii obiective.
Introspecţia se referă la
percepţiile şi stările
proprii conştiente spre
deosebire de aspecte
patologice Introspecţie
provocată = metodă
experimentală ce constă in
supunerea unui subiect,
unei stimulări definite,
care comportă un răspuns
sau o sarcină Inversiune
afectivă = este un răspuns
afectiv aberant, in sensul
că subiectul prezintă de
obicei o reacţie afectivă
negativă, de duşmănie,
dispreţ, Investiţie =
conceptul pune in evidenţă
ideea că fiecare subiect
are la dispoziţie o anumită
cantitate de energie
psihică, pe care o
repartizează mai Invidie =
stare emoţională negativă a
unei persoane faţă de altă
persoană, declanşată de
faptul că aceasta doreşte
să intre in posesia a ceva
ce-i aparţine Involuntar =
procese, mişcări, acţiuni,
reflexe necondiţionate,
care se desfăşoară
neintenţionat, fără efort
volitiv şi fără control
cognitiv. intre
manifestările Involuţie =
regresiune a capacităţilor
funcţionale şi structurale
a unor organe şi funcţiuni;
regresiuni consecutive unei
213
confirmată ulterior cu
argumente certe sau poate
rămane la stadiul de
ipoteza, confruntarea cu
faptele primare fiind
imposibilă. Unele teorii
ştiinţifice atat de bine
faptele ca şi ipotezele
concurente. Verificarea lor
nu se poate reduce la un
singur experiment.
Iradiere = lege a dinamicii
nervoase ce constă in
răspandirea proceselor de
excitaţie sau inhibiţie, de
la un centru nervos in
zonele nervoase invecinate.
introdus termenul de
iradiere selectivă pentru a
desemna relaţia dintre
semnalele corespunzătoare
de gr. I şi II. Astfel
cuvantul actualizează
imaginea Irascibilitate = in
sens strict fiziologic,
defineşte o excitabilitate
crescută, care presupune o
reacţie exagerată faţă de in
tensitatea stimulului. La
Irascibilitatea
214
Ironie = formă de
agresivitate verbală, in
care enunţul manifestat
ascunde semnificaţii
latente diferite de mesajul
verbal propriu-zis. Cel in
cauză adaptare a
individului.
Isterie = formă de nevroză
caracterizată prin
hiperexpresivitate somatică
a ideilor, a imaginilor şi
a efectelor inconştiente.
Deşi boala a fost descrisă
inclusă prin sugestie şi
susceptibilă de a dispare
prin persuasiune
(contrasugestive) (Ba-
binski).
Sunt mai multe forme de
isterie: • de conversie,
unde conflictul psihic se
exprimă in simptome
somatice (paralizii,
anestezii, nod in gat); •
Isteroid = caracter
psihologic in care regăsim
intr-o formă atenuată
principalele trăsături de
personalitate ale
istericilor: emotivitate,
sugestibilitate, 215
renţiat de stereotipii,
definite ca o fixare
invariabilă a actului.
Iteraţia verbală sub forma
ecolaliei (repetarea in
ecou a frazei), ca şi
palilalia, repetarea Iubire
= elan psihic care ne
indreaptă spre o altă
fiinţă umană; iubirea
cunoaşte toate gamele,
expresiile unuia şi
aceluiaşi ansamblu de
tendinţe Izocortex (neocortex)
= formaţiunea ce mai
evoluată şi cea mai recent
apărută din punct de vedere
filogenetic al cortexului
cerebral. La om ocupă
Neocortexul este locul de
origine a tuturor căilor
motricitatii voluntare şi a
unei părţi importante din
căile motricitatii
involuntare. Prin
integrarea Izolare = sensul
cuvantului este variabil;
se referă la circumstanţe
mai puţin obişnuite de viaţă
(naufragiu, detenţie)
A. I
îmbătrânire = urmează
varstei adulte;
caracterizată prin scăderea
progresivă a funcţiilor
fiziologice şi a
performanţelor
intelectuale. Este un
fenomen Aristotel spunea: „
Bătraneţea este o boală
naturală", C. I. Parhon: „
Bătraneţea incepe incă din
copilărie, dacă nu odată cu
conceperea individului",
Criteriile de delimitare a
varstelor variază de la
autor la autor din punct de
vedere al criteriilor.
Media de viaţă este de
asemenea subordonată
imbătranirea poate fi mai
uşor descrisă decat
definită. S-ar părea că in
cadrul ei sunt trei etape
distincte: • cli-materiul,
• involuţia şi • bătraneţea
După 65 de ani se
instalează sindromul
psihoorganic cerebral
vascular, cand sarcinile
gerontopsihiatriei sporesc
Scade tonusul afectiv, a
mijloacelor de investire
afectivă prin apariţia unor
manifestări evocativ-
depresive, anxioase şi de
labilitate emoţională,
nejustificată. Tendinţa de
cronicizare a acestora,
legate direct de varstă şi
de personalitatea
premorbidă a subiectului,
fac obiectul unor
preocupări Toate aceste
urmări nefaste ale se-
nescenţei pot fi ameliorate
prin terapia psihică de
asigurare a unui climat
protector familial, şi cea
medicală,
mentană, dar care poate
evalua spre subnormalitate,
nefiind depistată in timp
util şi asupra căreia nu se
exercită o acţiune
stimulatoare.
înclinaţie = in psihologie,
termenul se referă la o
tendinţă naturală şi
generală cu caracter
prospectiv privind şansele
de reuşită intr-un anumit
domeniu Nu trebuie
confundat cu termenul de
vocaţie sau cu aptitudinea,
deoarece termenul nu este
superpozabil acestora.
inclinaţia este un vector
concrete social - educative
şi culturale in care se
dezvoltă persoana.
încredere = sentiment de
siguranţă determinat de
cunoaşterea posibilităţilor
şi valorii propriei
persoane sau ale altora,
care poate genera
indrăzneală, determina un
comportament neadecvat
imprejurărilor.
îndărătnicie = persistenţă
mai mult sau mai puţin
raţională intr-o acţiune
mintală sau materială;
acţiune care are o direcţie
greşită. Evidenţiază
218
ere a forţelor proprii in
raport cu obiectivul,
blocaje afective cat şi
alte particularităţi de
personalitate. Este
specifică persoanelor
dizarmonice.
îndemânare = sinonim cu
aptitudine, capacitate,
ingeniozitate, complex de
insuşiri relativ stabile
care condiţionează
realizarea cu succes a
indemanare.
in general, indemanarea se
manifestă incă din
copilărie, mai ales in
adolescenţă, dar pot apărea
şi tardiv.
îndoială = stare de
incertitudine, nesiguranţă,
neincredere in realitatea
unui fenomen, sau intr-o
persoană. Dificultatea de a
adera la o opinie, de
execuţie.
Este o stare
psihopatologică cand ajunge
să domine intreaga viaţă a
subiectului.
înfăţişare fizică = este o
condiţie a prezenţei cu
efecte psihologice
determinate in cea ce
priveşte identitatea
Sinelui. in general, acest
aspect trece 219
genera nevroze, izolare.
Este insă foarte prezent şi
in viaţa copiilor normal
integraţi familiar şi
şcolar, caracterizand
bogăţia imaginativă a
acestei înstrăinare =
psihologic, instrăinarea
este resimţită ca o
suferinţă, ca o inchidere
intr-un cerc vicios, ca
nesiguranţă şi anxietate,
lipsă de perspectivă.
Subiectul se simte străin
intr-o lume cu care a
pierdut contactul şi nu-1
poate relua, fiind ca un
spectator a unor fenomene
stranii. Pot apărea
înstrăinarea spirituală =
constă in influenţa
negativă ostilă fiinţei
umane, prin idei,
concepţii, viziuni, modele
culturale, religie, care se
dovedesc i.s. este in
raport cu cea economică şi
socială, cel mai tipic
aspect fiind instrăinarea
religioasă, propagată de
anumite religii, promovate
in însuşire psihică =
componentă a personalităţii
relativ constantă in
conduite, caracteristică a
unei persoane. Prin ele se
intelectuale:
abstractizarea,
generalizarea, dar şi
celelalte funcţii psihice
(afectivitate, caracter,
personalitate).
Acestea au un caracter
deficitar, sechelar, fiind
stări reziduale cu caracter
definitiv.
Sunt cunoscute şi sub alţi
termeni: oligofrenie
(oligos = puţin, fren =
spirit, minte), arieraţie
sau deficienţă mintală, pe
care ii intalnim
comportamentale, ce au
repercusiuni asupra
intregii personalităţi; •
simptomatologie organică cu
specificitate relativă
(neurologică, endocrino-
logică).
Numeroase lucrări cu
caracter medical şi de
psihopedagogie specială,
juridice, etc. aduc
consemnări asupra
intarzierii intelectuale
incă din S-au infiinţat
numeroase instituţii cu
profil medico-psihologic,
in care deficienţii mintal
gravi primesc terapie
intensivă educaţională.
Creşterea (Stern şi
Bobertal 1912).
in ultimele decenii s-au
făcut cercetări complexe,
interdisciplinare
(medicale, psihologice,
epidemiologice, genetice)
care permit relativitatea
221
şi uşoare se datorează
preponderent factorilor
exogeni ce intervin in
perioadele peri şi mai ales
post natale. Intelectul
liminar şi intarzierile
foarte Această
eterogenitate şi
complexitate etiologică
poate avea efecte foarte
contrariate: - aceeaşi
cauză etiologică să aibă
consecinţe diferite
intarziere mintală, reper
care nu este nici
suficient, şi nici
definitiv.
Dincolo de performanţele
sale psiho-metrice,
intarziatul mintal trebuie
considerat ca avand o
personalitate ce trebuie
apreciată in funcţie de
Clasificarea adaptată de
O.M.S. şi D.S.M.
evidenţiază patru grade de
intarziere mintală in
funcţie de Q.I: • uşoară -
50-70 %; • medie - 35-
constituind grupul
intarzierilor recuperabile.
Criteriile principale de
diferenţiere a
intarzierilor mintale sunt:
varsta
222
Atitudinea familiei şi a
mediului hiperprotecţia sau
neglijarea educativă pot fi
obstacole in calea
maturizării afective,
determinand deformări Avand
capacitatea de a-şi insuşi
limbajul oral şi scris,
nemanifestand dizar-monii
de dezvoltare somatică, cei
cu intarziere psihică
uşoară pot • intarzierea
mintală medie - reprezintă
aproximativ 12% din
ansamblul deficienţilor
mintal şi 0,24% din totalul
populaţiei infantile;
corespunde incă din mica
copilărie aceste cazuri se
evidenţiază prin dezvoltare
psiho-motorie incetinită,
tulburarea motricitatii,
dismorfie somatică,
dificultăţi Termenul de
intarziere mintală medie
corespunde celui de „
imbecilitate" sau „
oligofrenie gr. II".
Procesele psihice (atenţie,
memorie, gandire) pot
atrage o dezvoltare
corespunzătoare varstei de
5-7 ani, iar limbajul pană
la varsta de 3 sunt greu de
menţinut in familie. in
limbaj se conturează
dizartria şi dislaliile şi
mai ales disgramatismele.
Se remarcă o memorie foarte
bună, surprinzătoare. 223
Această categorie este o „
creaţie" artificială a
societăţii moderne (C.
Benda), asupra căreia au un
rol hotărator factorii
socio-culturali (debitul
subcultural).
Insuficienţa gandirii
abstracte ii face inapţi
pentru matematică şi
cauzalitatea complexă a
unor procese fizico-chimice
(M. Ştefan).
Elementul esenţial care-1
diferenţiază de debilul
mintal este capacitatea de
adaptare la colectivitate,
de invăţare şi de folosire
a ajutorului Evoluţie:
dezvoltarea intelectuală
deficitară are o
stabilitate relativă, in
sensul menţinerii in timp a
funcţiilor cognitiv-
operaţionale sub nivelul
integrarea socio-profe-
sională.
Prognosticul depinde de
varietatea elementelor
etiologice şi simptomatolo-
gice, de metodele şi
terapia metodico-pedagogică
aplicată. In formele
Explorările paraclinice:
sunt ex-. trem de variate
datorită diversităţii
factorilor etiologici
posibil incriminaţi.
Astfel, examenul lichidului
de maturizare şi la un
infantilism carac-terial.
Diagnosticul diferenţial se
stabileşte cu: - stările
psihopatoide caracterizate
prin dezvoltare
psihomotorie normală pană
la varsta cand apare
psihoze cu evoluţie
defectuala (autism); -
deficite senzoriale
primare, care, prin
reducerea posibilităţilor
de comunicare, pot conduce
la o intarziere Principii
de tratament: tratamentul
profilactic şi curative al
i. m. presupune o
participare complexă a
numeroase categorii de
specialişti (Pentru
inapoierile mintale
constituite este necesară
protecţia şi instrucţia
deosebită, pe perioade
prelungite de timp chiar pe
intreaga perioadă
Profilaxia presupune: -
sfat şi consult genetic
pentru familiile cu risc
crescut de transmitere a
unor boli ereditare; -
prevenirea malformaţiilor
225
unui simbolism, cu condiţia
subordonării semnelor
verbale unui sistem bine
organizat şi reglat.
inţelegerea este o
activitate participativă ce
presupune de detaşări şi
implicări. După Y. Piaget (
„Psihologia inteligenţei")
inţelegerea se realizează
in două etape succesive: a)
etapa inţelegerii
implicite, Deducem că
limbajul interior are un
mare rol in procesul de
inţelegere şi că acesta
presupune semnificaţia şi
sensul limbajului. Din
punct • Neinţelegerea,
oponentă inţelegerii,
include uneori cunoaşterea
elementelor sau grupelor de
cuvinte, dar nu şi
distingerea lor in
ansamblu, unde are loc
sesizarea raporturilor
complexe, a relaţiilor
logice dintre fenomene; -
in comunicarea interumană,
pentru inţelegerea unuia de
celălalt.
226
Lewin, Vigotschi, Leontiev,
Piaget, etc). Cele două
laturi ale invăţării,
informaţională şi
operaţională (formativă),
se dezvoltă inegal in
funcţie
Clasificarea tipurilor de
invăţare poate fi realizată
in funcţie de mai multe
criterii: • după gradul de
activism şi
intenţionalitate din partea
instituţio-nalizată: -
invăţarea şcolară, -
invăţarea profesională şi -
invăţarea socială.
înzestrare = dotare a unei
persoane sub aspectul
insuşirilor
anatomofiziologice şi
psihologice. Dotarea
individului din punct de
vedere fizic, intelectual
J de Psihologie Experimentală
J Salpetriere. Introduce
Jamais vu = in traducere, „
niciodată
văzut". Formă a falsei
recunoaşteri,
opusă fenomenului „deja
vu"; paramnezie
a evocării; tulburare a
memoriei in
care este blocat mai ales
mecanismul
evocării; bolnavul nu mai
recunoaşte
prietenii, evenimente,
persoane, situaţii
actuale cunoscute sau
obişnuite.
Este alterată sinteza
prezentului şi
trecutului (timpul trăit)
ale căror limite se
estompează sau se prezintă
in contratimp.
Fenomenul apare in
traumatisme
craniocerebrale,
schizofrenie, psihoze
presenile,
sindrom psiho-organic.
James William (1842-1910) =
psiholog
şi filosof american,
creatorul şcolii de
psihologie din S.U.A. Autor
a numeroase
studii psihofiziologie. A
creat impreună
cu Lange teoria referitoare
la emoţii, in
filosofie tratează problema
pragmatismului,
in care expune principiile
acestui
concept.
Janet Pierre (1859-1947) =
psiholog,
psihiatru, filosof,
obţinand doctoratul in
aceste trei domenii.
Tratează hipnoza şi
somnambulismul. Este şeful
laboratorului
la
noţiunea de „subconştient",
neconsiderand
subconştientul
ca un fenomen de
normalitate. Se preocupă
de fenomenul isteriei şi
neurastenie,
fenomene considerate ca
urmare a
diminuării „funcţiei
realului", a tonusului
psihic. Este creatorul
psihologiei
conduitei, apropiindu-se de
liniile directoare
ale pavlovismului şi ale
behaviorismului,
disputandu-şi cu Freud
prioritatea descoperirii
metodei cathartice,
considerată ca un derivat
al teoriei
ideilor fixe subconştiente,
supunand
psihanaliza unei critici
severe.
Jargonafazie = tulburare de
limbaj care
constă intr-o exprimare
neinteligibilă,
formată din sunete, silabe
fără
semnificaţie, lipsită de
mesaj. Sunt substituite
unele cuvinte prin altele;
in deformarea
lor, discursul rezultzat
este
incomprehensibil
(vergiberaţie). Este
frecvent intalnită in
afazia motorie
(Wernike) şi in demenţe, in
afazii de
recepţie cu leziuni
localizate in lobul
temporal stang.
Jargonografîe = tulburare a
expresiei
grafice, de ordin
caligrafic şi psihografic,
cu substituirea sau
deformarea
cuvintelor, care işi pierd
semnificaţia,
mesajul fiind
incomprehensibil. Este
specifică afaziei motore şi
de recepţie,
cat şi demenţelor.
Jargonomimie = tulburare a
mimicii ca
sistem de comunicare
nonverbală, care
constă in neconcordanţă
dintre trăirile
ideo-afective şi expresia
mimică sau
pierderea valorii de
semnificant al
acesteia, mesajul
recepţionat de anturaj
fiind incoprehensibil. Se
intalneşte in
oligofrenii, demenţe,
catatonie, stări
confuzionale.
Jargonoree = (gr. rhein - a
curge); tulburare
de limbaj care constă in - este o
asocierea activitate
jargonafaziei cu logorea de gandire, fiind orientat
(creşterea spre rezolvarea
ritmului şi debitului unor probleme cat şi a
verbal), discursul căilor de
fiind neinteligibil. Este depăşire a unor obstacole;
descrisă in afazii acţiunea şi
senzoriale. cuvantul sunt principalele
229 instrumente; se imbină
Jignire = sin. injurie; imaginaţia cu
insultă / ofensă. realitatea; işi dezvoltă
Joc = formă de activitate personalitatea
fizică sau mai ales prin rezolvarea
mintală ce produce unor
destindere, plăcere. contradicţii; acţiunea
Pentru copil este necesar necesită imitaţie
in dezvoltarea şi iniţiativă, repetiţie şi
lui psihică. Sub influenţa variabilitate.
jocului se Se realizează corelaţia
formează, dezvoltă şi intre cea ce
restructurează intreaga este parţial cunoscut şi
activitate psihică. La ceea ce se
adult se cunoaşte bine, intre
pun in valoare seriozitate şi
posibilităţile individuale bucurie; intre emoţia
incă nefructificate in pozitivă şi
munca obişnuită; aspecte repudiate: J.
in joc se depistează Piaget şi L. S.
aptitudini şi Vigotschi relevă
inclinaţii, trăsături de insemnătatea
caracter. Sunt interiorizării acţiunilor
importante jocurile cu şi a
roluri, in care transformării lor in
copilul trăieşte procese psihice;
necesitatea punandu-se in valoare
convenţiilor. A. capacităţi fizice
Liublinskaia şi creative.
sistematizează S-au formulat diverse
particularităţile jocului teorii,
astfel: - por-nindu-se de la
reflectă asemănarea că şi
ambianţa puii de animale se joacă,
prin relevandu-se
imitaţie; deosebirea (H. Spencer) că
-este un la ele este
mod de doar o cheltuială de
dobandir energie, pe cand la
e şi om intervine nevoia vieţii
precizare de relaţie,
a inţelegand jocul ca un
cunoştinţ fenomen
elor prin
acţiune;
tranzitoriu de adaptare la scopul de a-i scoate din exprimată printr-o
ambianţă; trandăvie şi propoziţie care
(experienţele Ladighina - izolare. Se foloseşte la afirmă sau neagă ceva
Kots, care a readaptarea despre altceva şi
crescut impreună un pui de bolnavilor mintali uzand prin insuşirea de a fi
cimpanzeu selectiv de adevărată sau falsă.
şi un copil; s-a influenţele psihodinamice Prin judecată noţiunea se
J ale leagă, se desfăşoară
constatat că evoluează activităţilor ludice. cu alte noţiuni şi relevă
impreună Jucării = obiecte utilizate relaţia dintre
numai in faza jocurilor in lucrurile reflectate.
dinamice, activitatea de joc, Judecata de relaţie este
dezorganizate, in timp ce corespunzand construită
copilul intră uneltelor adultului, suport din cel puţin două elemente
in sfera unor jocuri important - membrul
complexe, in formarea deprinderilor antecedent al relaţiei şi
inaccesibile animalului). de cel succedent - şi
K. Gross manipulare şi in o copulă care stabileşte
susţine că jocul are in dezvoltarea psihică, tipul de relaţie:
sine insuşi formand preucenicia simetrică sau asimetrică,
scopul, anume pregătirea ansamblului tranzitivă sau
pentru personalităţii copiilor (H. intranzitivă, reflexivă.
viaţă, in joc fiind Wallon). După calitate, judecăţile
prezentă activitatea Sunt un pretext de bucurie pot fi:
reflexă de orientare şi cu afirmative, negative;
investigaţie. multiple funcţii: a) După cantitate, judecăţile
Jocul este o metodă activă acţionează asupra pot fi:
de funcţiilor şi motricitatii; singulare, particulare,
instruire, cu caracter b) universale;
participativ, constand stimulează inventivitatea După relaţie pot fi:
in simularea unor situaţii şi categorice,
reale imaginaţia prin desfacerea ipotetice, disjunctive.
şi punerea participanţilor şi După modalitate pot fi:
in postura asamblarea lor; c) asertorice, problematice,
de a rezolva aceste facilitează de necesitate
situaţii. Jocul afectivitatea, cu transfer sau apodictice. O formă de
strategic se foloseşte in in joc a comportamentului judecată
analiza cotidian, ii eliberează apodictică este judecata de
matematică şi in situaţii de agresivitate; d) valoare, prin
de elaborare promovează care se afirmă legătura
a unor strategii posibile, sociabilitatea, deşi incepe subiectului cu o
in condiţii de cooperarea valoare exprimată in
nedeterminare sau conflict cu alţii; e) ajută la predicat; judecata
(John von formarea de valoare este corelată cu
Neumann). intereselor profe- judecata
Joc de idei = joc al 230 teleologică (de scop) şi cu
gandirii, (vezi sionale şi a modelelor de judecata
ideaţie). muncă. Aceste normativă.
Jocoterapie = ludoterapie: funcţii sunt proiectate şi in psihopatologie
activitate experimentate tulburările de
de joc a copiilor şi psihologic. gandire sunt tulburări in
adulţilor, cu Judecată = categorie logică care este
fundamentală,
afectată judecata, ca formă
a gandirii
logice. Orice tulburare
mintală are
repercusiuni asupra
proceselor
operaţional-logice. Pot fi
intalnite
judecăţi corecte din punct
de vedere logic
intr-un sistem delirant
bine structurat şi
sistematizat, ceea ce
priveşte raportul
dintre acel proces şi
realitate.
Judecată de condamnare =
atitudinea
interdictivă a subiectului
faţă de o dorinţă
a sa conştientă,
interdicţie ce se exercită
din raţiuni morale.
Judecata de condamnare
presupune o conştientizare
a de reglementare a
dorinţelor periculoase,
operaţie ce presupune
autostăpanire intenţională,
dar
nu excesivă (nu este vorba
de severitate
extremă faţă de propria
persoană).
Judecata de condamnare
păstrează in
permanenţă amprenta
refulării şi
aparţine mecanismelor de
degajare.
Jung Carl-Gustav (1875-1961)
= psihiatru
de renume mondial şi medic,
colaborează cu Freud şi P.
Janet; face şi
studii etnografice in
S.U.A, Kenja,
India, nordul Africii.
intemeiază Societatea
Elveţiană de Psihologie
Clinică,
devenind profesor de
Psihologie medicală
la Basel. Jung descrie
inconştientul
personal şi colectiv, bazat
pe arhetipuri
şi complexe, introducand
termenii de
introversie şi extroversie
ca atitudine
specifică faţă de lume.
Face analiza
viselor, minimalizand rolul
transferului,
considerandu-le o cale de
rezolvare
rapidă a dificultăţilor.
Criticii ii
reproşează tendinţa de a
transpune
modele mitologice şi
culturale abstracte
in analiza individuală,
oarecare inclinaţie
spre misticism.
Jurisdicţie = (psihologia
juridică); domeniu
componentelor
sociale prin raportare la
spiritul şi
litera legilor cuprinse in
constituţie.
Abaterile de la normele
juridice se acţionează
de către puterea de stat şi
opinia
publică.
Justificare = particularitate
a unor raţionamente
orientate către anumite
interese
personale, năzuinţe sau
sentimente,
ce pot corespunde sau nu
unor
valori unanim acceptate.
231
Juvento-psihiatrie = (lat.
juventus - tinereţe);
(gr. psyche - suflet);
(lotreia
-vindecare); ramură a
psihiatriei care studiază
etiopatogenia dinamică şi
evoluţia
tulburărilor psihice ale
tanărului, indreptandu-
şi demersul terapeutic in
vederea
găsirii unor căi de
abordare complexă,
care să rezolve complicata
gamă de
probleme pe care le impune
recuperarea
la această varstă.
ingloband hebepsihiatria
(psihiatria adolescenţei)
şi perioadele
de post adolescenţă şi de
adult tanăr,
juventopsihitna se
confruntă cu o serie de
exigenţe create, pe de o
parte, de multiplele
adaptări pe care subiectul
trebuie
să le realizeze elastic la
această varstă -şi
de aici riscul crescut de
apariţie al
disfuncţionalităţii, iar pe
de altă parte, de
existenţa unui potenţial
maxim psihofizic,
a cărui diminuare duce la
marginalizarea
subiectului, la intrarea
lui intr-o
condiţie de sechelar.
Deşi discuţiile pentru
delimitarea
cronologică a conceptului
de „tinereţe"
sunt departe de a fi
incheiate, cele mai
largi limite o situează
intre 15-35 de ani.
Datele epidemiologice
situează
prevalenta tulburărilor
psihice la
populaţia tanără pană la
45% (Predescu
şi Nica Udanciu). Din
numărul total al
internărilor dintr-un
serviciu de
psihiatrie generală,
cazurile de
juventopsihiatrie depăşesc
de regulă o
treime din total.
Generată de o morbiditate
specifică, importantă prin
numărul
mare de psihoze juvenile,
patologia
căreia i se adresează
juventopsihiatria
poate imbrăca practic
oricare dintre
formele clinice ale
nosologiei adultului
(cu excepţia celei de
involuţie)
Patologia acestei varste,
deşi este
adesea mai zgomotoasă
simptomatologie,
este beneficiara unui
prognostic
mai bine cotat, in măsura
existenţei
unui potenţial recuperativ
biopsihic
situat incă
pe o curbă ascendentă.
Frecvenţa mare a
patologiei nevrotice de la
această varstă
se polarizează in jurul
eşecului (şcolar,
profesional, sexual) sau se
datorează
factorilor de
suprasolicitare, inadaptare
sau conduitei de sub sau
supraevaluare.
Dintre particularităţile
terapeutice
ale juventopsihiatriei,
remarcăm că
psihoterapia, in toate
formele sale, işi
găseşte aici terenul cel
mai fertil.
Terapiile biologice,
aplicate precoce,
sunt urmate de rezultate
deosebite,
care au scăzut mult
răsunetul negativ,
incapacitant al acestor
afecţiuni.
Prevenţia şi profilaxia
ating aici,
ca şi in pedopsihiatrie,
cotele de
maximă amplitudine, orice
referire la
sănătatea mintală a
colectivităţii fiind
necesar să cuprindă, in
primul rand,
acest subgrup populaţional.
Deşi „constituie
o preocupare relativ
recentă a
medicinei" (Angheluţă, Nica
Udanciu)
juventopsihiatria a devenit
un curent de
interes in sfera
psihiatriei.
Juxtapunere = punerea unor
elemente
alături unul de altul şi
interpretarea lor
fără a intrevedea
corelaţiile, interacţiunile
şi interdependenţele.
K informaţia
Kimograf = dispozitiv de
inregistrare a
unor reacţii, stări,
procese intr-o curbă
trasată de un inscriptor pe
o bandă de
hartie ce se deplasează
intr-un ritm uniform.
Astăzi există şi variante
electromagnetice
şi electronice.
Kinestezic = analizator care
informează
sistemul nervos central
asupra poziţiei
spaţiale a corpului, asupra
diferitelor sale
segmente, cat şi asupra
gradului de contracţie
a fiecărui muşchi (in
colaborare cu
receptorii vizuali,
cutanaţi şi vestibulari).
Receptorii analizatorului
kinestezic
se mai numesc şi
proprioceptori, fiind
localizaţi in muşchi,
tendoane, articulaţii,
periost, ligamente
articulare. Impulsurile
emanate de proprioceptori
sunt conduse
astfel: - pentru
sensibilitatea kinestetică
-
simţul poziţiei şi al
mişcării in spaţiu, de
la corpusculii Golgi
Paccini, Ruffini şi
terminaţiile nervoase
libere prin
fasciculele spino-bulbare;
- pentru
sensibilitatea proprio-
ceptivă de control
al mişcării - simţul
tonusului muscular,
de la fusurile neuro-
musculare, prin
fascicolele spino-
cerebeloase. Fascicolele
spino-cerebeloase transmit
kinestezică spre talamus şi
apoi spre cortex,
unde este conştinetizată.
La nivelul
cortical proiecţia se face
in ariile
somestetice I şi II,
campurile 2, 3 şi 4,
pană spre cortexul motor,
realizandu-se
astfel o arie senzitivă
motorie, care pune
in acord efectuarea
comenzii motorii
corticale voluntare cu
informaţiile sosite
pe căi exteroceptive,
privind modul in
care această comandă este
executată de
muşchii respectivi.
Pe baza informaţiilor pe
care
analizatorul kinestezic le
transmite de la
nivelul locomotor la
nivelul cortical, se
realizează o importantă
componentă de
feed-back a servo-
mecanismului care
reglează activitatea
motorie somatică -
motricitatea. Tulburările
analizatorului
kinestezic sunt deci
implicate in
tulburările mecanismelor de
reglare a
activităţii tonigene şi ale
motricitatii
organismului. Afectarea
acestui mecanism
determină hiper, respectiv
hipotoniile
musculare. Capacitatea de a
fixa,
recunoaşte şi reproduce o
experienţă
motorie se datoreşte
memoriei kinestezică.
Kinestezie = simţ muscular,
modalitate
de recepţie a propriilor
mişcări şi poziţii.
Ch. Scherrington (1826)
constată că
aproape Vi din constituţia
nervilor
musculari sunt senzitivi.
Se constată că
discoordonările motorii,
parezele şi ataxiile
sunt cauzate de blocarea
căilor
aferente. Receptorii sunt
in muşchi şi
tendoane. Proiecţia
analizatorului kinestetic
este situat in cortex pe
suprafaţa
girusului postcentral
(parietal ascendent)
şi in unele puncte
adiacente. Aici,
prin stimulaţii electrice,
se identifică
zonele corespunzătoare
intregului corp.
S-au distins trei niveluri
ale kinesteziei:
a) de inaltă sensibilitate:
degete, antebraţ,
palmă, muşchi bucali,
linguali şi
aparatul fonator; b) de
sensibilitate medie:
cotul, genunchiul, bazinul
şi fesierii;
c) de sensibilitate redusă:
pulpa
piciorului şi altele.
Propriocepţia somatostezică
informează asupra muşchilor
şi posturii, iar
propriocepţia kinestezică
informează asupra
mişcărilor active prin
feed-back senzorial.
233
Kinetică = (kinetos -
mobil); iluzie a
mişcării; interpretare
eronată a direcţiei
mişcării (exemplu: acele
ceasornicului
sunt percepute in direcţie
contrară;
spiţelele de la bicicletă,
la fel); iluzie
optico-chinestezică, avand
caracter fiziologic
sau patologic
(Kinetopsică).
Kinetoterapie = sin.
kinesiterapie; metodă
frecvent utilizată, sub
diferitele ei
forme, in terapia adjuvantă
a bolii psihice;
mişcarea trebuie
echilibrată, cu măsură,
căci exagerarea ei poate
deveni la
fel de dăunătoare ca şi
exagerarea repausului
absolut. Kinetoterapia
poate fi consumată
in imitaţii, jocuri,
gimnastică generală,
respiratorie, hidro-
kinetoterapie,
sport curativ, dans curativ
şi chiar ergoterapie.
Kinetoză = tulburări
neurovegetative,
cauzate de prezenţa unei
mişcări neuniforme
produse de un mijloc
oarecare de
transport: răul de avion,
răul de mare,
răul de maşină, etc.
Etiopatogenia: persoana la
care
apare se caracterizează
printr-o labilitate
neurovegetativă, de multe
ori asociată cu
anxietate.
Kinezi - fobie = teamă
nejustificată,
morbidă de mişcare şi de
acţiune, frecventă
in patologia psihiatrică,
cu diferite
grade de intensitate. Este
specifică nevrozei
isterice.
Kinezifobie = sin.
agorafobie; tema de
mişcare, de acţiune.
Kinezi metru = dispozitiv ce
măsoară
precizia mişcărilor
manuale, mai ales
direcţia şi ţinerea.
Kinoglosie = tulburare de
limbaj caracterizată
prin pierderea
semnificaţiei
cuvintelor. Logopatul
vorbeşte prin
grupaje de sunete, in mod
automat.
Kreindler Artur (1900 - 1988) =
neurolog
roman, absolventă a
facultatea de
medicină din Bucureşti
(1926), işi
completează studiile la
Paris, devenind
unul dintre marii
protagonişti ai neurologiei
romaneşti. impreună cu Gh.
Marinescu cercetează
problematica
reflexelor condiţionate in
psihopedagogie
şi psihiatrie (1925). in
,J)inamica
proceselor cerebrale"
(1976) abordează
problema conştiinţei umane
ca fenomen
de relaţie, afirmand că
aceasta nu este
numai un fenomen
psihologic, ci şi
fiziologic. Subliniază
importanţa factorului
psihologic in reabilitarea
şi reeducarea
afazicilor (1969). De
asemenea,
„Infarctul cerebral şi
hemoragiile cerebrale"
(1972), „Structura şi
funcţiile
sistemului nervos central"
(1976) şi
„Agnozii şi apraxii"
(1977).
Kulksar Tiberiu (1945-1987) =
psiholog
roman, specializat in
psihologia
şcolară şi defectologie. A
lucrat la
Universitatea din Cluj-
Napoca la catedra
de pedagogie-psihologie.
Studiază
probleme ale intelectului
de limită. II
preocupă adaptarea şi
reetalonarea unor
teste ca: proba Santucci,
testul L.
Bender - Sanctucci - Raven
şi teste
piagetiene. Are studii de
psihologie
şcolară, de orientare
şcolară şi preorientare
profesională.
234
L hipertiroidie; modificarea
L rapidă, incoercibilă,
Labializare = adăugare a unei
mişcări
suplimentare, de rotunjire
a buzelor la
articularea unui sunet.
Labil = tip de personalitate
cu următoarele
caracteristici principale:
• oscilaţii
ale dispoziţiei in funcţie
de evenimentele
exterioare, care depăşesc
in intensitate
reacţiile emoţionale
normale; • oscilaţii
ale dispoziţiilor
nedeterminate de evenimente
exterioare, motivate
intrinsec, care
constau in trecerea de la
un pol afectiv la
altul, exprimate printr-un
comportament
schimbător, determinat fie
de imprejurări
prezente, fie de evocări
ale unor
evenimente trecute. Sunt
firi ciclo-timice.
Corespondentul acestei
personalităţi in
psihiatrie este psihoza
maniacodepresivă.
Labilitate = instabilitatea
punctului cortical
motor, in care stimulii
aparent
asemănători, nu dau
răspunsuri identice.
Labilitate emoţională (afectivă)
= trecerea
rapidă de la o stare
afectivă la alta.
Aceste modificări pot apare
in absenţa
oricărei contextualităţi.
Apare la personalităţi
dizarmonice; apare la cele
mai
mici incitaţii ale
mediului, apare in
dispoziţiei este
nemotivată.
Labiodental = sunet la a
cărui articulare
participă buzele şi dinţii.
(Ex. f, v
-constrictive - surdă şi
sonoră ).
Labirint = tehnică de
cercetare in zoopsihologie
şi psihologia invăţării,
constand dintr-o
construcţie de canale şi
căi labirintice sau numai
din desenul
corespunzător. Parcurgerea
drumului de
la intrare la ieşirea unică
este ingreunată
mult din cauza multiplelor
„răscruci",
căi infundate, variante
derutante. Se
urmăreşte timpul de
execuţie, greşelile,
tactica adaptării, etc.
Labirint al dezvoltării
individuale =
expresie ce desemnează
caracterul unic
şi complex al dezvoltării
individuale (P.
Popescu - Neveanu),
determinat de
factorii consideraţi
preponderent aleatori:
imprejurări, experienţe
practice şi
spirituale, influenţe
educative, etc, toate
conducand la dezvoltarea
psihică şi de
personalitate. Individul
este pus in faţa
unor alegeri succesive, mai
mult sau
mai puţin limitate, in
funcţie de scopul
apropiat sau de
perspectivă, iar
personalitatea lui ar putea
fi o rezultantă
a acestor alegeri.
Labirint raţional = probă
experimentală
(Peterson), vizand
invăţarea (prin
incercare şi eroare),
precum şi inţelegerea
situaţiei (codare,
decodare). Subiectul
trebuie să găsească litera
corespunzătoare
pentru ca cuvantul să
exprime
o realitate (o denumire
inteligibilă).
Laborator de sănătate mintală
(L.S.M.) = (lat. Jaborare"
- a muncii).
Unitate modernă de
asistenţă medicală,
de tip ambulator, cu scop
profilactic şi
recuperator; este mai
aproape de locul
de muncă, de viaţă, a
pacientului, avand
posibilitatea de a urmări
in timp
afecţiunile psihice, atat
in scopul recuperării
sau reorientării şcolare şi
profesionale,
cat şi al supravegherii
cazului.
Relaţia boală - medic -
bolnav conferă
235
medicinii un caracter
social mai accentuat,
dar şi terapeutic.
Atat pe plan mondial, cat
şi naţional,
cam 95% din acţiunile
medicale sunt
rezolvate ambulatoriu şi
doar 5% de
spitale. Astfel, ele sunt
un rezervor de
unde spitalul primeşte
cazuri, dar şi sediul
de recuperare şi inserţie
socială.
Deservind teritorii clar
definite, L.S.M.
cunosc o serie de probleme
cum ar fi:
factori de risc, micro-
climatul sociofamilial,
structura etnică, structura
morbidităţii,
asigurand o asistenţă
medicală,
care oferă maximum de
răspunsuri unor
serii de probleme date.
Laborios = harnic, muncitor;
care necesită
multă muncă, osteneală.
Lacrimal = referitor la
lacrimi; glandă
lacrimală, care secretă
lacrimi şi canal
lacrimal prin care se scurg
lacrimile in
gat.
Lacrimogen = care provoacă
plansul şi
care face să curgă lacrimi.
Lactee = (lat. lac - lapte);
calea lactee;
ingrămădire de stele care
apar pe cer in
forma unei benzi alburii;
calea laptelui,
drumul robilor.
Lactovegetarian = regim
alimentar
compus din lapte, legume şi
fructe, fără
carne.
Lacună - Lacunar = ceea ce
caracterizează
absenţa unui element din
sistem;
existenţa uneia sau mai
multor breşe;
discontinuitate,
imperfecţiune; limbajul,
memoria pot fi astfel cand
le lipsesc unele
cuvinte, fapte, cand
amnezia intervine
pe intervale de timp.
Condiţia esenţială
este insă posibilitatea
perceperii ansamblului
in ciuda prezenţei lacunei
sau a
lacunelor. Determinatul
este utilizat in
legătură cu limbajul,
memoria, gandirea.
Gandirea lacunară sau
imaginile
lacunare (evidenţiate prin
bateriile de
inteligenţă WISC; MAISC)
figurile
lacunare, constituie
elemente utile in
testarea integrării
perceptive.
Laiaţiune = (gr. lalein - a
vorbi); faza
prelingvistică constand in
emisii vocale
fără semnificaţia
intenţională. Apare in
jurul varstei de 3 luni,
după faza de
gangurit, şi conduce spre
faza de verbiaj.
Reprezintă exerciţiul
funcţional al
organelor fonatoare,
activitatea de joc;
expresia unei contagiuni
emoţionale, un
mesaj afectiv, marcand
satisfacţia.
Laliofobie = (lali - vorbire;
gr. probos -
frică); teama patologică de
a vorbi,
justificată oarecum la
persoanele care
prezintă balbism,
sigmatism, dizartrie,
elemente afazoide; capătă
caracter net
patologic la persoanele
dizarmonice,
grevate de timiditate,
complexe de
inferioritate, la care
actul vorbirii are
semnificaţia unui act de
mare curaj. Este
intalnită in nevroza
obsesivo-fobică,
isterie, etc.
Laloparie = (sin.
logopatie); orice formă
de tulburare de vorbire şi
limbaj,
fiind un vag indiciu asupra
diagnosticării
subiecţilor.
Lamarckism = doctrină
evoluţionistă
(Lamark 1908), care admite
ereditatea
caracterelor dobandite in
cursul vieţii de
către genitori.
Lamarckismul este
abandonat de biologia
modernă, dar
există sub forme mascate; a
căzut in
disuitudine odată cu
apariţia darvinismului
(1859) şi a cercetărilor
moderne
de genetică. Teza după care
mediul este
atotputernic faţă de
zestrea ereditară,
sau după care reflexele
condiţionate
insuşite de părinţi
facilitează dobandirea
lor de către urmaşi, sunt
variante ale
lamarckismului şi sunt
preluate de către
antropologi, sociologi,
psihopedagogi,
psihologi, psihiatri,
evoluţionişti. Şi teza
după care fondul ereditar
al omenirii
progresează prin măsuri
educative este de
asemenea o teză a
lamarckismului.
Lambdacism = numele
literei greceşti X
(1); tulburare fonetică a
expresiei verbale,
constand in imposibilitatea
pronunţării
sunetului „L", cu sau fără
semnificaţie
patologică. (Vezi Anexa B -
Fig. 13.)
Lamentabil = vrednic de
milă; de plans;
prost, mizerabil.
Lancasterian = mod de a
preda materiile
de studiu cu ajutorul
elevilor mai
avansaţi, folosiţi ca
monitori in clasele
mai mici.
Langdon - Down = boală
descrisă de L.
Down (1866); formă
particulară de oligofrenie;
distrofie pseudo-
mongoloidă)
caracterizată prin triada:
• dismorfie
particulară, • intarziere
psihică şi •
aberaţie cromozomială
(trisomia 21).
Printre cauzele
incriminate: varsta
inaintată a mamei, rolul
factorilor
endocrini, ginecologici,
numărul mare
de avorturi. Morfologia
copiilor cu
maladia Langdon Down:
microbrohicefalie,
hipertelorism cu
hipo-genezie orbitală,
pupile excentrice,
fante palpebrale
mongoliene, epicantus,
strabism, nas turtit, gură
cu fisuri
comisura-le, limba
geografică
(scrotată), macro-glosie,
boltă palatină
ogivală, hipertrofie
gingivala,
implantaţii vicioase ale
dinţilor, gat
scurt şi gros, urechi
malformate, torace
evazat, abdomen hipoton,
hernie
ombilicală, stern infundat,
maini mici,
degete scurte, late,
clinodactilia
auricularului,
plică simiană palmară
(linia
Crookshank in 70% din
cazuri) picioare
scurte şi plate, piele
uscată şi flască,
hiperlaxitate ligamentară,
organe genitale
subdezvoltate, cardiopatii
congenitale,
anomalii osoase, digestive.
Dezvoltarea psihomotorie
intarziată,
(Q.I. sub 50%) este
trăsătura clinică
cea mai importantă a
sindromului.
Comportamentul este ori
apatic, ori
marcat de iritabilitate,
impulsivitate,
agresivitate. Are un
cromozom in plus.
Diagnosticul diferenţial se
pune faţă de
mixedemul şi
hipertelorismul congenital
şi faţă de encefalopatiile
cu aspect
mongoloid, intarzierile
mintale grave
(idioţia şi imbecilitatea)
utilizandu-se
criteriile citogenetice. Au
rezistenţă
scăzută la infecţii şi fac
dese bronhopneumonii
şi septicimii.
Profilaxia sindromului
constă in
„eugenie pozitivă", sfat şi
consult genetic,
cat şi adaptarea unor
măsuri igienice
şi antiinfecţioase,
mijloace educative,
care reprezintă singurele
posibilităţi
terapeutice.
Languros = galeş,
sentimental.
Laparatomie = operaţie
chirurgicală
(tăietură) care constă in
deschiderea
peretelui abdominal.
Lapidar = stil concis,
scurt (ca stilul
unei inscripţii).
Lapsus = neputinţa momentană
de a-şi
aminti ceva; alunecare in
greşeală;
eroare sau inadvertenţă
comisă de o
persoană, orală sau scrisă.
in această
categorie intră: inversarea
ordinii cuvintelor
intr-o expresie, inversări,
contaminări,
substituţii, deformări prin
deplasări
ale silabelor, sunetelor
unui cu-
237
vant sau a cuvintelor intr-
o frază. Se
consideră că aceste erori
de limbaj
(Freud) ar avea la bază un
mecanism
analog mecanismului
uitării, ele producandu-
se datorită „presiunii"
acelor elemente
care nu se află prezente in
conştiinţa
subiectului, pe care el nu
intenţionează
să la enunţe, dar apar in
conştiinţă
spontan, ulterior
deblocării de acea „
presiune".
Din punct de vedre
lingvistic lapsusul
s-ar datora influenţelor
perturbatoare
pe care sunetele şi
cuvintele le exercită
unele asupra altora,
influenţe intrinseci
vorbirii. Din punct de
vedere psihanalitic,
nu ar fi provocat de un
element
intrinsec discursului, ci
de un element
afectiv, aparţinand
subiectului care-1 susţine,
deci exterior cuvantului şi
propriu
persoanei. Lapsusul, ca
perturbare a
vorbirii, presupune
imixiunea inconştientului
in conştient; este deci o
perturbare
a verbalizării unor
conţinuturi psihice
latente, pe care subiectul
nu poate să le
verbalizeze şi care
exercită o anumită
presiune. Ele intervin
perturbator, apărand
in frază in virtutea bunei
asociaţii sau
asemănări cu un element al
frazei rostite.
Lapsusul apare pe un fond
de relaxare a
atenţiei şi a cenzurilor
care favorizează
derularea asociaţiilor
libere, provocate de
o amintire care il incită.
Lapsusul nu
trebuie confundat cu
tulburările de limbaj
din sindroamele psihoorga-
nice.
Laringal = (sunete) care se
articulează in
laringe.
Laringe = organ situat in
partea superioară
a traheii unde se află
coardele vocale,
in dinamica actului fono-
articulator,
laringele are un rol
deosebit de important
şi distinct de celelalte
elemente ale actului
vorbirii.
Ca organ vibrator are o
dezvoltare
proprie la om ce nu se
găseşte la animale.
Dimensiunile lui variază in
raport
cu varsta, cu sexul şi sunt
independente
de talia persoanei. La
varsta
pubertăţii se produc
modificări dimensionale
in toate diametrele
laringelui,
mai mult la băieţi, mai
puţin la fete,
corzile vocale fiind mai
scurte la femei
(voci inalte).
La noul născut volumul
laringelui
este V3 din cel al femeii
adulte, se
dezvoltă pană la 3 ani,
apoi se modifică
pană la 12 ani. Laringele
este compus
din mai multe inele
cartilaginoase, reunite
prin muşchi: cartilajul
cricoid, tiroid,
cartilajele caniculare
Santorini şi
Wrisberg, două cartilaje
artenoide şi
epiglota. Aceste cartilaje
unite prin
articulaţii şi membrane
(cricotiroidiană
şi tirohioidiană) asigură
stabilitatea
funcţională. Sus, ele se
articulează cu
osul hioid, iar jos, două
coarne se
articulează cu cartilajul
cricoid. Acestea
se inserează unul de altul
prin ligamente,
iar pe ele se inserează o
serie de
muşchi cu rol foarte
important. Iată
care sunt aceştia, cat şi
rolul lor in
funcţionalitatea
laringelui: a) muşchiul
crico-tiroidian, care se
fixează pe
cricoid şi tiroid, ridică
şi dă tensiunea
corzilor vocale (muşchi
tensor);
b)muşchii crico-
aritenoidieni, cel
posterior
este dilatatorul glotei,
trage epiglota
inapoi şi in jos, inchide
intrarea in
laringe a diverselor
alimente in timpul
deglutiţiei; se găsesc pe
marginea superioară
şi laterală a cartilajului
cricoid;
c)muşchiul
interaritenoidian, se
fixează
pe apofiza dorsală a
cartilajului aritenoid
şi pe faţa posterioară a
cricoidului.
Este numit şi muşchiul
coardei
vocale şi contribuie la
dilatarea spaţiului
dintre corzile vocale. Este
muşchi
abductor. d) Muşchii tiro-
aritenoidieni
238
interiori, cu funcţie
importantă in emisiunea
vocală, sunt şi exteriori.
Partea
interioară intră in
alcătuirea corzilor vocale
inferioare, singurele de
luat in seamă
pentru fonaţie. e)
Cartilajul fibros,
epiglota, al cărui rol l-am
indicat. Se
poate deci preciza că
musculatura intrinsecă
a laringelui este
constituită din patru
muşchi perechi şi unul
impar, cu ajutorul
cărora contribuie la
fonaţie şi respiraţie.
Enervaţia laringelui se
datorează nervilor
simpatici şi celor două
ramuri ale
nervului vag (a zecea
pereche), nervi
micşti, formaţi din fibre
senzitive şi
motorii, care controlează
activitatea
muşchilor faringelui,
laringelui, plămanilor
şi a inimii, etc. Se
disting două părţi
ale laringelui: cea
superioară şi cea
inferioară.
Cercetătorii arată că
secţionarea
laringelui inferior produce
paralizarea
aparatului fonator, iar a
celui superior ar
duce numai la o schimbare a
vocii. Aparatul
fonator este subordonat
scoarţei
cerebrale. Cu privire la
vasomorticitatea
laringelui, Remark şi
Luscha arată că ea
este realizată de prezenţa
in pereţii
arteriali a centrilor
vasomotori.
La om, vasomotricitatea
laringelui
are un grad de
perfecţionare ce nu există
la animale. Muşchiul său
vocal, organ cu
un inalt grad de
diferenţiere şi cu un
randament funcţional
considerabil, are
nevoie de o reglare
circulatorie perfectă.
Intervenţia muşchiului
cordal impresionează
prin bogăţia aparatului
nervos
de recepţie. Structura
foarte fină a
terminaţiilor nervoase
motrice se explică
prin necesitatea de
adaptare a corzilor
vocale la vibraţiile
continue ale limbajului
uman.
Terminaţiile nervoase nu
pătrund
in muşchi, ci se intind la
suprafaţă, fiind
lipsite de teaca meilinică
şi de cea
schavaniană, şi vin in
contact direct cu
sarcoplasama. Membrana
sarcoplasmei
este locul de activitate a
acetilcolinosterazei
de la nivelul joncţiunii
neuromusculare.
J. Piquet a studiat in
special
părţile motrice ale
aparatului muscular
al corzilor vocale pe probe
prevalate in
urma laringectomiei totale,
constatand
că intervenţia motrică are
o dispoziţie in
formă de dinţi de pieptene
şi că in
muşchiul vocal se găsesc
fibre musculare
care posedă 2, 3 sau chiar
4 plăci
motrice.
Tripla funcţiune a
muşchiului
corzii vocale: fonatorie,
respiratorie şi
sfincteriană, explică
numărul mare de
plăci motrice. in
concluzie, nervul
recurent, responsabil de
corzile vocale,
se intinde in evantai in
muşchiul cordal,
unde se ramifică şi dă
bogăţia de
elemente nervoase, de o
mare
diversitate in
intervenţiile lor. in ceea
ce
priveşte teoria
neurocronaxică (cronos -
timp; axie - valoare) a
formării
sunetului primar la nivelul
laringelui,
Krmpotik a măsurat lungimea
şi calibrul
fibrelor nervoase in cei
doi nervi
recurenţi şi a constatat
reducerea lor in
recurentul drept, faţă de
cel stang.
Viteza de conductibilitate
este cu atat
mai rapidă cu cat calibrul
fibrei
nervoase mielinice este mai
mare.
Recurentul stang, deşi este
mai lung in
traiectul său, este mai
gros ca cel drept.
Dacă am face o secţiune
transversală
prin laringe, am observa că
aceasta se
prezintă ca un tub gatuit
la mijloc. In
porţiunea unde este gatuit
sunt 4 pliuri
formate dintr-o cută a
mucoasei, o lamă
elastică şi un fascicol din
muşchi
tiroaritenoizi. Acestea
sunt cele 4 corzi
vocale, două superioare şi
două inferioare.
Cele inferioare, care
produc fonaţia,
sunt puse in vibraţie de
nervul recurent,
nervul motor al laringelui.
Activitatea
corzilor vocale este
dirijată de sis-
239
temui nervos central,
porţiunea frontală
pe aria corticală (a 6"
Bordmann).
Prin vibrarea lor, cele
două corzi
produc sunete. Au forma
buzelor care se
apropie şi se depărtează
una de alta. Capetele
din faţă sunt fixate pe
colţul
cartilajului tiroid, de
unde se indreaptă
inapoi şi se fixează cu
celelalte capete ale
epiglotei. in respiraţia
liniştită, construcţiunea
vocală se inchide; in
şoaptă,
corzile se inchid parţial,
influenţate de
partea superioară unde a
fost provocată o
construcţie vocală.
Frecvenţa vocalei la
inceputul şi la sfarşitul
emisi-unii este
joasă. (Vezi Anexa A - Fig.
19, 20,21)
Laringită = inflamare a
mucoasei laringelui.
Laringian = ce ţine de
laringe; al laringelui.
Laringofon = microfon care
se aplică pe
gat in dreptul laringelui,
folosit de obicei
in telefonia prin radio din
tanc sau din
avion.
Laringolog = medic
specialist in
laringologie.
Laringologie = ramură a
medicinii care
studiază laringele şi
bolile lui.
Laringoscop = instrument
format
dintr-o oglindă cu coada
lungă, cu
ajutorul căruia se
examinează laringele.
Laringoscopie = examinare a
laringelui cu ajutorul
laringoscopului.
Laringospasm = sin. spasm
glotic,
spasm laringian.
Construcţie tehnică a
muşchilor constructori ai
laringelui,
determinată de mai multe
cauze: -
reflex (iritaţia nervului
laringian
superior şi a
nervului vag); - sechele
encefalitice,
centrale, epilepsie,
tetanos; -funcţionale:
isteria, nevroza. Clinic,
realizează un
tablou dramatic: tuse cu
aspect convulsiv,
dispnee, disfonie, cianoză,
exo-ftalmie,
agitaţie. Uneori, din cauza
intensităţii
spasmului, este necesară
tra-heotomia, ca
singură soluţie
terapeutică.
Lateralitate = predominanţa
funcţională
a unei părţi a corpului
uman asupra
alteia, tradusă prin
utilizarea preferenţială
a unui ochi, maini, picior,
pentru a
indeplini o acţiune ce
necesită precizie
deosebită. Astfel, la
dreptaci sau stangaci
există o lateralitate
manuală, a ochilor, a
audiţiei, nefiind vorba de
o lateralitate a
unui hemicorp in ansamblu.
Anatomic nu
există nici o diferenţă
intre dreptaci şi
stangaci.
Ipotezele care incearcă
explicaţia
acestui fenomen
incriminează calitatea
mai bună a circulaţiei in
emisfera
stangă, sau valorizarea
educaţională a
părţii drepte a corpului.
in realitate este
greu de stabilit ponderea
factorilor fiziologici
şi cea a factorilor
socioeducaţionali,
in folosirea preferenţială
a unui
organ. Cert este că la
dreptaci funcţiile
limbajului sunt predominant
localizate
in emisfera stangă şi
funcţiile schemei
corporale in emisfera
dreaptă. Pentru o
funcţie dată există
dominanţa unei
emisfere.
Contrarierea lateralităţii
poate
avea consecinţe psihice
privind performanţele
realizate. Copii stangaci
au
dificultăţi de a scrie cu
dreapta, dar se
poate ajunge la un
echilibru al
funcţionalităţii
celor două maini -
ambidextrie
- echilibru format in
cursul proceselor
educaţionale.
in 1949, Diltreth, a propus
un inice
de lateralitate fondat pe
numărul de
240
mişcări de o parte şi de
alta, dreapta (D)
şi stanga (S). Raportul ---
------ este 1 la
persoanele ambidextre,
pozitiv la dreptaci
şi negativ la stangaci.
Avand in vedere
că performanţele realizate
cu partea
nedominantă nu ating
niciodată valoarea
performanţelor realizate cu
partea dominantă,
iar incercarea de a
contraria realitatea
poate avea consecinţe
psihice durabile,
majoritatea specialiştilor
sunt impotriva
contrarierii lateralităţii.
Persoanele
care nu au o lateralitate
bine definită prezintă
o greutate de coordonare a
mişcărilor,
de organizare temporar-
spaţială a
activităţilor, işi insuşesc
greu limbajul
scris sau vorbit. in
comunicare, lateralitatea
se exprimă prin raportul
stabilit
intre cantitatea mesajelor
emise şi cantitatea
mesajelor recepţionate,
pentru fiecare
participant la schimbul
informaţional.
Există şi lateralitate
incrucişată
(mana stangă, piciorul,
ochiul drept).
Leader = (engl.) lider,
conducător, şef,
persoană care dirijează şi
coordonează
activitatea unui grup,
avand rol central in
adaptarea deciziilor.
Psihologia socială
studiază structura
personalităţii diverselor
tipuri de lideri şi
influenţa lor asupra
grupului. Ceea ce
interesează este
interacţiunea
dintre lideri şi grup şi
modul
cum aceasta se realizează.
Pentru rolul de
lideri se potrivesc anumite
tipuri de
personalitate. Sunt lideri
formali, instituţionalizaţi,
cunoscuţi după numele
funcţiei
ce o indeplinesc; sunt şi
lideri informali,
care indeplinesc funcţia de
conducere,
acţionand in sens pozitiv
sau negativ.
Este de dorit ca liderul
formal să se
bucure de prerogativele
liderului informai.
Leal = credincios cuvantului
dat: sincer,
cinstit.
Lealitate = sinceritate,
cinste, francheţe.
Leber = (atrofie optică
ereditară); degenerescentă
tapeto-retiniană;
diminuarea
vederii, interesand sexul
masculin.
Lectură = activitate umană
constand in
descifrarea şi inţelegerea
unui test, prin
semnificaţia semnelor
convenţionale
grafice, care alcătuiesc
limbajul scris,
prin deplasarea privirii
de-a lungul şirurilor
de semne grafice, prin
formarea
deprinderii de a cuprinde
campul de
citire de un cuvant, o
sintagmă, etc.
Această deprindere se
formează in
şcoală prin metode
analitico-sintetice
sau de tip global-sintetic,
reclamand un
anumit nivel mintal
minimal, corespunzător
normalului de şase ani şi
un anumit
grad de stabilitate
psihocomportamentală,
cat şi o bună orientare
temporo-
spaţială. Efectele lecturii
sunt benefice
prin lărgirea sferei
comunicării şi
socializării copilului,
determinate pană
atunci doar de limbajul
oral.
După insuşirea lexiei se
poate
lărgi orizontul de cultură
prin satisfacerea
intereselor de cunoaştere,
cat şi o
deconectare şi desăvarşire
a personalităţii,
intre lectură, scriere şi
nivelul de
dezvoltare a limbajului
există o stransă
corelaţie, mai ales cand
lectura se face
cu glas tare (limbaj oral)
sau in gand
(limbaj interior). Sub
aspect psihopedagogie
şi psihomedical,
interesează
ritmul şi corectitudinea
lecturii, cat şi
modul in care conţinutul
informaţional
a fost fidel stocat pentru
a fi utilizat
ulterior. Eventualele
modificări patologice
prin perturbarea
mecanismelor citirii
şi a simbolurilor grafice,
incriminează
factori lezionali
cerebrali, afecţiuni
optico-vizuale, tulburări
psihoafective
(stres, timiditate),
dezorganiza-
241
rea orientării spaţiale,
etc. Tulburările
dislexice adesea sunt
insoţite de
disgra-fie şi
disortografie, dar pot
exista şi independent.
Depistarea lor
precoce este o condiţie
fundamentală a
eficacităţii terapiei
recuperatorie.
Lectură a gândurilor =
tulburare a
gandirii şi a limbajului
interior, cu
caracter automat, care face
parte din
sindromul de automatism
mintal sub
formă ideo-verbală. Se
manifestă prin
enunţarea şi comentarea
spontană şi
repetată a propriilor
ganduri, fie in
timpul, fie după formularea
lor.
Lecţie = fonfla de bază a
organizării,
munci didactice, prin care
se transmit
elevilor anumite cunoştinţe
intr-o unitate
de timp; • invăţătura
morală: invăţătură
trasă in urma unei
intamplări; •
dojana, mustrare, din care
se trage o
invăţătură.
Legal = conform unei legi;
conform
cu legea; bazat pe o lege.
Legalitate = conformitate cu
legile:
respectarea strictă a lor,
ordinea legală
care asigură viaţa şi
activitatea unei
societăţi.
Legat = dispoziţie
testamentară prin
care se lasă un bun, o
obligaţie cuiva.
Legatar = beneficiar al unui
legat; 1.
universal - cel căruia
cineva ii lasă
prin testament intreaga sa
avere.
Legaţie = misiune
diplomatică permanentă
intr-un stat străin,
condusă de un
ministru plenipotenţiar;
localul
studiului acestei misiuni.
L
Legătură = inlănţuire;
relaţia
materială sau funcţională
stabilită
intre obiecte, fenomene,
persoane,
colectivităţi.
Termen general, utilizat in
diferite
contexte semantice: • in
filosofie - legătură
universală, sinonim cu
„conexiune" sau „
interdependenţă"
universală; totalitatea
legăturilor şi
raporturilor dintre
obiectele şi
fenomenele aparţinand
naturii,
societăţii şi gandirii; •
in fizică şi
chimie - legătură atomică
moleculară;
• in cibernetică - o formă
particulară
de legătură in cadrul
sistemelor cu
autoreglare: legătura
inversă (feedback)
; • in concepţia
pavlovistăfizio-
logică - legătura nervoasă
temporară, realizată intre
două sau
mai multe focare de
excitaţie
corticală, care sunt
activate in randuri
repetate in acelaşi moment;
odată
legătura constituită,
stimularea unei
zone determină şi
stimularea altora de
care este legată
funcţional. Legătura
are un caracter temporal,
deoarece se
stinge, dispare după o
perioadă in
care n-a mai fost asociată,
ci
neutralizată. Acesta este
mecanismul
ce constituie baza nervoasă
a prin informarea
reflexului condiţionat; •
in psihologie
- pentru legătura
interpersonală se
preferă termenul de „
relaţie" sau „comunicare";
in cadrul complexităţii
mesajului ideo-verbal,
transmis de la
emiţător la receptor,
legătura capătă o
notă distinctă, specifică;
• relaţia
medic-pacient face parte
din
psihologia comportamentului
interpersonal; relaţiile
medic-pacient
pot fi fructuoase din punct
de vedere
social (cooperantă,
competitivă,
dependentă, de afiliaţie,
de
dominanţă, de agresiune, de
autostimă
şi ego-identitate),
acceptand
imaginea pe care o au alţii
despre
sine. Diferitele tipuri de
psihopatii
(nevroze, psihoze) le
afectează in
mod specific, iar
terapeutica (psihică,
fizică, medica-
242
mentoasă) ameliorează acest
comportament.
Relaţia medic-pacient se
poate face
fructuos din punct de vedre
comunicaţional
in genere, cand medicul
face
dovada inţelegerii bolii şi
a bolnavului
(empatia, comprehensiune
situaţională),
caştigand increderea lui
şi comportamentul
protector-terapeutic
(care caştigă increderea şi
inlătură dezamăgirea).
Lege = sub raport
ontologic, legea
reprezintă cea mai complexă
ipoteză a
conexiunii universale şi se
referă la orice
tip de raport sau
interacţiune intra sau
intersistemică privind
caracterul esenţial,
necesar, general, relativ
stabil şi repetabil;
are caracter obiectiv şi
intervine in
toate domeniile realităţii,
inclusiv in psihicul
şi conduita umană. Legile
sunt
considerate drept principii
de ordonare
raţională a datului
empiric, instituite de
conştiinţa umană drept
criterii imanente.
După lărgirea sferei lor de
acţiune,
legile se clasifică in: •
legi specifice,
proprii unei categorii
determinate de
procese şi fenomene; • legi
generale,
care acţionează la nivelul
unui intreg
domeniu sau regn ontologic;
• legi
universale, care acţionează
in toate
domeniile existenţei; •
legi dinamice,
cazual-mecanice (legile
mecanicii
cereşti - Galileu); • legi
statice, in
sistemele complexe cu
autoreglare (legile
microprocesoarelor in
fizică, legile
demografice in viaţa
socială, etc).
in gnoseologie şi in logica
tradiţională,
clasică, legile
fundamentale ale
gandirii sunt considerate
principii cu valoare
axiomatică (identităţii,
non-contradicţiei,
terţului exclus, a raţiunii
suficiente,
etc).
in etică, o cerinţă morală
obligatorie,
necondiţionată, cu valoare
universală,
constituie reperul axial la
care se
raportează intreaga
diversitate de valori,
norme şi judecăţi morale ce
alcătuiesc
universul etic al unui
context istoric
determinat.
Pe plan juridic, legea este
o regulă
de comportament cu caracter
imperativ,
obligatoriu, instituită de
către o
autoritate normativă, şi a
cărei incălcare
se pedepseşte cu anumite
sancţiuni,
corespunzător actelor de
nesupunere.
Legile psihologiei
funcţionale au
fost enunţate de Eduard
Claparede in
1931: • legea trebuinţei
(orice trebuinţă
tinde să provoace reacţii
proprii pentru
a o satisface); • legea
extensiunii vieţii
mintale, care este
proporţională cu distanţa
existentă intre trebuinţe
şi mijloacele
de a le satisface; • legea
conştientizării:
persoana devine conştientă
de un
proces, o relaţie, un
obiect, etc, cu atat
mai tarziu cu cat conduita
sa a implicat
mai indelungat folosirea
inconştientă a
acelui proces, relaţie,
obiect; • legea
anticipaţiei: orice
trebuinţă, care prin
natura ei riscă să nu poată
fi satisfăcută
imediat, apare ca
anticipaţie; • legea
interesului:
orice conduită este
generată
de un interes; • legea
interesului momentan:
in fiecare moment un
organism
acţionează urmand linia
interesului său
major; • legi de
reproducere a
asemănătorului: orice
trebuinţă tinde să
repete conduita prin care a
fost satisfăcută,
intr-o imprejurare
similară; • legea
tatonării: cand situaţia
este nouă, incat
repetiţia asemănătorului nu
este
eficientă, trebuinţa
declanşează reacţii
de căutare, de incercări,
de tatonări
(legea incercărilor şi a
erorilor); • legea
compensaţiei: cand
echilibrul tulburat
nu mai poate fi restabilit
printr-o reacţie
adecvată, el este compensat
printr-o
reacţie antagonistă faţă de
deviaţia
suscitată; • legea
autonomiei funcţionale:
in fiecare moment al
dezvoltării
243
sale, un organism
constituie o unitate
funcţională, căci
capacităţile sale de
reacţie sunt o ajustare la
trebuinţele sale;
• legea celui mai mic
efort: orice
organism tinde spre
satisfacere trebuinţei
urmand linia celei mai mici
rezistenţe; •
legea substituirii: cand un
scop nu poate
fi atins printr-un anume
comportament, o
altă tehnică i se
substituie vizand acelaşi
scop.
Legendar = extraordinar;
fabulos; faimos;
de basm.
Legendă = povestire cu
caracter fantastic,
miraculos, transmisă in
special pe
cale orală, bazată pe un
fond istoric, pe o
inchipuire mitică;
inscripţie pe o monedă;
explicaţie dată semnelor
convenţionale
de pe un plan, hartă; text
care se
găseşte sub o gravură, sub
o schemă.
Leghe = veche măsură pentru
distanţă,
folosită in Apusul Europei,
variind intre
3000 şi 7500 m.
Legifera = a face o lege sau
a stabili
ceva prin lege.
Legislativ = organ care
elaborează şi
adoptă legile.
Legislator = legiuitor, cel
care
stabileşte regulile unei
arte, a unui
curent artistic, literar,
etc.
Legislatură = durata
mandatului unui
organ legislativ.
Legislaţie = totalitatea
legilor dintr-un
stat sau dintr-un domeniu
juridic.
Legist = medic specialist in
medicină
legală.
Legitate = caracterul
obligatoriu de lege
al unor fenomene.
Legitim = (legitimă
apărare); situaţie in
care se comite un act de
apărare
impotriva unei agresiuni
imediate şi
injuste.
Legitima = stabilirea
identităţii cuiva pe
baza unui document legal; a
justifica; a
motiva; a fi recunoscut
unui copil
legitim.
Lesch-Nyhan = Gută
Infantilă; boală
ereditară cu transmitere
recesivă, legată
de cromozomul X,
identificată de Lesch
şi Nyhan in 1964. Este un
sindrom
neurologic care provoacă
perturbarea
metabolismul purinelor şi
hiperu-ricemie
consecutivă. Se manifestă
prin
hiperchinezie, mişcări
coreoatetozice şi
spasticitate, asimbolie la
durere, cu
simptome psihice grave:
intarziere
mintală, comportament
hetero şi autoagresiv
şi semne de afectare
somatică
(gută, litează renală).
Deosebit de dramatică
este tendinţa subiecţilor de
a-şi
manca falangele, buzele,
limba, etc.
Cercetătorii au facilitat
posibilitatea
diagnosticului prenatal al
acestor maladii.
După unii autori,
tratamentul cu
Alopurinol dă unele
rezultate pozitive.
Letargie = • stare
patologică constand
in somn profund, provocat
prin sugestie
hipnotică sau narcoză
medicamentoasă;
• uitare de sine, inerţie
şi anestezie
musculară, reducere la
maximum a
activităţii vegetative; •
rezultă dintr-un
joc sau maladie. Dă
aspectul unei
„morţi aparente", este
caracteristică in
encefalita letargică, in
traumatisme craniene,
intoxicaţii, circumstanţe in
care
se produce o afectare gravă
a funcţiilor
244
L Lexicon = dicţionar,
de menţinere a stării de
veghe de către
substanţa reticulată.
Leucemie = nume generic dat
bolilor
producătoare de leucocite,
caracterizate
prin inmulţirea anormală a
leucocitelor;
(leukos = alb; haima =
sange).
Leuco = element de
compunere care
introduce referirea la
culoarea albă.
Leucocită = globulă albă.
Leucocitoză = creşterea
numărului de
leucocite in sange, in
procesul de apărare
a organismului impotriva
infecţiilor.
Leucodermie = decolorarea
pielii datorită
pigmenţilor normali.
Leucom = boală de ochi
manifestată prin
formarea unor pete albe pe
cornee;
albeaţă.
Leuconevraxită = scleroză
multiplă; diseminată;
in plăci; boală cu
frecvenţă
crescută in zonele
temperate.
Leucopenie = boală
caracterizată prin
scăderea anormală a
leucocitelor din
sange.
Lexic = vocabular;
totalitatea cuvintelor
unei limbi.
Lexicograf = specialist in
lexicografic
Lexicografic = ştiinţa şi
practica intocmirii
dicţionarelor.
Lexicolog = specialist in
lexicologie.
enciclopedie.
Leza = a răni, a vătăma, a
jigni pe
cineva.
Leziune = rănire, compresie,
vătămare;
orice tip de modificare
patologică la
nivelul unui/unor ţesuturi,
determinand
schimbarea parametrilor
anatomici, /
histologici şi funcţionali
ai acestui/
acestora. Există leziuni
externe, provo
cate de factori duri
(flăcări, ageilţi
infecţioşi), care sunt
vizibile, şi lezi/mi
interne, cauzate de
penetrarea in organe
a unor microorganisme sau
substanţe
toxice. /
Prin extensie, tulburările
psihice
avand un suport organic
(lezional) for
mează sindromul
psihoorgaiiic acut/
cronic care imbracă aspecte
clinice
particulare in funcţie de
tipul leziunii.
Pot fi leziuni ale
sistemului nervos
central, ceea ce in
bolile/psihice in
seamnă a adopta o poziţie
reducţionistă,
neuroanatomia şi
rieurofiziologia
aprofundand aspectele /
structurale şi
funcţionale ale sistemului
nervos cen
tral şi vegetativ. in
traumatisme şi in
infecţii, deficitele
psihice sunt mai
extinse. j
Leziunea vasculară fiind
mai
difuză, determină şi
deficite lateralizate,
care prezintă un caracter
polimorf,
imprecis (cele precise
pledează pentru
tumoră).
Leziunile tumorale
intraparenchimatoase,
produc deficite psihologice
mai importante decat cele
extraparenchimatoase
(Arseni Constantinescu
-Maretsis, 1977).
Liber = independent; nesupus
unei restricţii;
neocupat; degajat, natural.
Liber arbitru = noţiune
filozofică şi
etică care implică o
presupusă libertate
absolută a fiinţei
exprimată prin posibi-
245
litatea oricărei alegeri; o
independenţă
totală faţă de necesitatea
şi cauzabilitatea
obiectivă.
Este un concept
subiectivist, opus
inţelegerii ştiinţifice a
libertăţii, ce se
yune in raport cu
necesitatea. Dat fiind ca
singularitatea existenţială
a omului se
afytă a fi spiritul,
atributul libertăţii se
restrange la putinţa de
inţelegere prin
contept a necesităţii in
acţiune. Eul răman*
dominant de o legitate
implacabilă,
dar eue liber, intrucat işi
face, prin gandire,
din această legitate o
normă interioară,
m acest fel, adancirea
libertăţii
devine exclusiv o chestiune
de aprofundare
a cunoaşterii, concepţia
opusă determinismului
care neagă existenţa
legilor
obiective.
Libertatea V posibilitatea
de acţiune
conştientă a Oamenilor in
condiţiile cunoaşterii
din ce in ce mai profunde a
legilor de dezvoltare ale
naturii şi
societăţii. Facultatea de
a-ţi manifesta
voinţa nestingherit, de a
acţiona in anumite
imprejurări ijupă propria
ta voinţă
sau dorinţă. Libartatea nu
constă in
ignorarea sau negarea
legilor obiective,
ci in utilizarea lor,
astfel incat lumea să
poată fi transformată in
raport cu anumite
scopuri, definite prin
intermediul existenţei
sociale. Acţiunea poate fi
liberă
numai in măsura in care
cunoaştem legităţile
obiective din natură şi
societate,
ceea ce face posibilă o
anticipare corectă
a efectului declanşat din
iniţiativa
subiectului.
Libertin = indecent,
uşuratic, desfranat.
Libertinaj = comportare de
libertin;
desfrau, destrăbălare.
Libidinos = desfranat;
inclinat spre lascivitate;
senzual.
Libraţie = variaţie
periodică a anumitor
mişcări relative ale lunii
faţă de pămant.
Licenţă = titlu obţinut
printr-un examen
special susţinut la
terminarea studiilor
superioare, prin care se
dobandeşte
dreptul de a exercita
profesia
corespunzătoare studiilor;
• examenul
de licenţă; • diplomă care
atestă acest
titlu; • purtare care
intrece limitele
buneicuviinţe;
• invoire, permisiune; •
licenţă
poetică - abatere uşoară de
la regulile
gramaticale pentru a
invinge o
dificultate de
versificaţie; • autorizaţie
de exploatare a unei
invenţii dată inventarului
(brevet).
A licenţia = a da afară din
serviciu pe
cineva; a concedia.
Licenţios = limbaj
necuviincios; imoral,
libertin.
Lichid cefalorahidian =
lichidul aflat
in ventricolii şi spaţiul
subrahidian,
avand alături de meninge un
important
rol biochimic şi de
protecţie mecanică.
Compoziţia sa este
asemănătoare cu cea
a lichidului interstiţial
al creierului, cu
care se află in schimburi
permanente.
Este secretat de plexurile
coroide şi in
mică măsură de ţesutul
nervos, care
poate prelua funcţia de
secreţie a
lichidului cefalorahidian
in proporţie de
60-70% cu menţinerea
homeosta-ziei,
in situaţia in care
plexurile coroide sunt
excluse anatomic sau
funcţional. Este
un lichid limpede, incolor,
cu o
vascozitate de 1,01-1,06 şi
o densitate
de 1,004-1,009. L.C.R.
prezintă modificări
patologice intr-o serie de
afecţiuni
neuropsihice, evidenţiate
prin analiza
biochimică şi citologică a
L.C.R.
preluat. formează o unitate
246 indisolubilă, căci
Prelevarea in scop limbajul nu poate fiinţa
diagnostic sau terapeutic fără limbă, iar
se face prin: • puncţie limba nu există in afara
lombară, limbajului.
practicată numai in mediul Sub aspect psihologic,
spitalicesc; limbajul
• puncţie suboccipitală - articulat este un fenomen
introdusă de specific
Obrecia; se poate realiza uman, constituit
ambulator; filogenetic, in procesul
antro-pogenezei, ca mijloc
• puncţie ventriculară - se
de
efectuează
comunicare in activitatea
prin trepanopuncţie; se
de muncă şi
realizează numai
insuşit ontologic de
in servicii
fiecare individ in
neoruchirurgicale
copilărie. Orice limbaj
specializate.
presupune un
Examenul citologic poate
lexic (semne, semnale,
evidenţia:
simboluri) şi o
-un număr mic de celule,
anumită organizare
constituit din
gramaticală, după
polinucleare alterate; - un
care se combină elementele
număr mare de
lexicale.
celule limfocite
Din punct de vedere
polinucleare, inlocuite
semantic,
rapid de mononuclare
elementele limbajului nu
intacte.
sunt izolate, ci
Limbajul = dacă limba este
legate in expresii şi
un sistem de
sintagme, cea de
mijloace lingvistice
bază fiind propoziţia, ca
(fonetice, lexicale,
avand sens
gramaticale, semantice)
determinat.
istoriceşte constituite
Din punct de vedere psiho-
(ceea ce explică
lingvistic,
multitudinea
limbajul indeplineşte şase
limbilor naţionale),
funcţii:
fenomen socialistoric
• funcţia cognitivă; •
„extraindividual", limbajul
funcţia referenţială;
este
• funcţia expresiv-
manifestarea individuală a
afectivă; • funcţia
limbii -„limba
conativă; • funcţia
in acţiune", folosită de
persuasivă; • funcţia
fiecare persoană.
reglatoare; • funcţia
Limbajul este un fenomen
cathartică.
psihofiziologic, care se
Lexicul şi ansamblul
constituie in
regulilor
ontogeneză. Fenomene
după care se alcătuiesc
distincte ce nu
expresiile corecte
se pot confunda, limba şi
formează impreună un cod
limbajul,
lingvistic.
Analizat din punct de
vedere psihologic,
ca mijloc de expresie, de
contact,
de comunicare, limbajul se
constituie
ca un instrument pentru
persoane,
in realizarea integrării
sociale.
Atingerea scopului
principal,
acela al comunicării,
presupune achiziţionarea
unei cunoaşteri in care
insuşirea
materialului lingvistic
trece prin mai
multe etape.
Medicul oferă copilului un
sistem
elaborat, o limbă cu
resursele ei, ale
cărei forme le impune.
Asimilarea
limbii şi dezvoltarea
limbajului sunt in
raport cu structurarea
personalităţii:
copilul invaţă să
vorbească, să se exprime,
in funcţie de stadiile sale
de dezvoltare,
de evoluţia capacităţilor
sale
afective şi intelectuale.
Dintre acestea,
mai importantă este
capacitatea simbolică,
datorită căreia copilul
descoperă că
orice realitate trăită
poate fi exprimată
verbal şi comunicată.
Punctul de vedere
psiho-pedagogic care se
ocupă de
funcţiile limbajului, de
invăţarea lui, de
formele limbajului,
demonstrează că
limbajul este o activitate
specifică,
comportamentul verbal
dobandind interes
major sub toate formele:
monolog,
dialog, 1. colocvial şi 1.
intern.
Limbajul - tulburări = in
psihologie
sunt numeroase modificări
ale limbajului,
strans legate de gandire,
cu o adevărată
fuziune; unele tulburări
insă nu
au nici o legătură cu
gandirea: logoreea,
stereotipiile,
neoformaţiile, mutis-
247
mul, mutacismul pe fond de
normalitate,
tulburări de articulaţie,
de ritm etc.
Etiologia tulburărilor de
limbaj poate
fi determinată de un
complex de factori
ce acţionează negativ
asupra dezvoltării
limbajului, mai ales că
limbajul este un
proces fragil şi mai mare
din punct de
vedere filogenetic; el este
supus diverselor
deteriorări, iar
cunoaşterea cauzelor
este stringentă, atat
pentru prevenirea lor,
cat şi pentru adoptarea
unei metodologii
ştiinţifice in stabilirea
diagnosticului şi a
modalităţii terapeutice a
handicapului
respectiv. Nu intotdeauna
se pot stabili cu
exactitate cauzele care au
provocat
tulburarea, mai ales că, de
foarte multe
ori, la baza unei tulburări
sau a unei
nedezvoltări normale se
află un complex
de cauze, care au acţionat
in perioada
intrauterină a dezvoltării
fătului, in
timpul naşterii sau după
naştere, in mica
copilărie. Cele mai
frecvente cauze
intalnite in perioada
sarcinii sunt: • cele
chimice, hormonale,
alcoolul, fumatul şi
tranchilizantele. • Chiar
şi varsta
părinţilor, (mame prea
tinere sau peste
45 de ani), influenţează
procentul
diverselor anomalii ale
sistemului nervos.
• Emoţiile puternice de
factură negativă
ale gravidei acţionează
defavorabil
prin substanţele biochimice
care
intră in circuitul sagvin.
•
Incompatibilitatea
factorilor R.h. pozitiv
să fie moştenit de la tată
sau mamă şi
atunci este un caz fericit;
• bolile
infecţioase ale gravidei,
carenţele
nutritive determină acţiuni
şi procese
dismaturative ale fătului.
• Din categoria
cauzelor perinatale (care
acţionează in
perioada naşterii)
menţionăm
următoarele: travaliul
prelungit, traumatisme
instrumentale, mecanice,
asfixie şi
stare de hipoxie, (care pot
determina
modificări ireversibile),
hemoragiile,
nivelul scoarţei etc.
Anumite traume
fizice pot leza diferite
verigi ale
aparatului
fonoarticulator, precum şi
diferite zone
ale sistemului nervos care
iau parte la
realizarea actului verbal:
anomalii ale
limbii, ale vălului
palatin, ale dinţilor. Se
constată şi fenomenul
invers: cand
structura aparatului
periferic al vorbirii
este normală, dar sunt
lezate căile şi
centrii nervoşi ce
participă la realizarea
actului vorbirii. Alte ori
pot fi lezate, fie
separat, fie in asociaţie,
ambele sisteme,
central şi periferic, incat
şi tulburările se
vor manifesta sub diverse
forme. • O altă
categorie de cauze sunt
cele postnatale,
foarte numeroase şi
variate, pe care le
vom grupa, conform
tratatelor de
specialitate, astfel: a)
Cauze organice, de
natură centrală sau
periferică
(traumatismele mecanice
influenţează
negativ dezvoltarea
sistemului nervos
central, afectează direct
auzul, văzul şi
organele fonoarticula-
torii. Anomaliile
dento-maxilo-faciale ne
permit o
sincronizare a elementelor
verbo-motorii
implicate in procesul
articulării:
prognatismul şi progenia,
macroglosia
sau microglosia (limba prea
mare sau
prea mică). Bolile micii
copilării:
encefalite, meningite,
scarla-tină,
rujeolă, pojarul, etc, pot
afecta organic
sau funcţional mecanismele
neurofiziologice ale
limbajului, atat
central cat şi periferic,
b) Cauze de
natură funcţională -
privesc atat sfera
senzorială (receptoare) cat
şi pe cea
motorie (efectoare).
Acestea pot afecta
oricare din componentele
fonoarticulatorii:
expiraţia, fonaţia,
articulaţia, fiind
o urmare a dereglării
proceselor de
excitaţie şi inhibiţie, de
nutriţie la
nivelul cortexului (proces
metabolic).
Ele pot fi şi o urmare a
insuficienţei
auzului fonematic. Toate
aceste cauze
sunt dificil de evidenţiat
doar prin
anamneză sau
simptomatologie (fiind
extrem de asemănătoare in
anumite
248
tulburări), ceea ce impune
metoda clinică
şi colaborarea
interdisciplinară.
c) Cauze psiho-neurologice:
cele care
afectează mai ales pe acei
subiecţi care
congenital au o construcţie
anatomofiziologică
cu implicaţii patologice.
Se intalnesc
la cei cu handicap mintal,
cu tulburări
de memorie sau de atenţie,
la cei cu
tulburări acustice sau
optice, fiind insoţite
şi de tulburări de limbaj.
Din punct de
vedere psihic, aceştia au
complexe, neincredere
in posibilităţile proprii,
exacerbarea
„eului" (supraaprecierea
propriei
persoane), dar şi
timiditate excesivă.
d) Cauze psihosociale, cu
efecte negative
asupra intregii dezvoltări
psihice şi cu
deosebire in dezvoltarea
limbajului. Metodele
greşite de educaţie
impietează
asupra dezvoltării normale,
creand perturbări
maladive; ameninţări,
cicăleli,
pedepse corporale, injurii,
etc. De asemenea,
didactogeniile (metode
greşite din
punct de vedere didactic),
comportament
neadecvat care incalcă
personalitatea
copilului, producand fobii,
anxietate, stări
depresive şi modificări ale
excitaţiei şi
inhibiţiei. Slaba stimulare
a vorbirii
copilului in copilăria
timpurie, formele de
bilingvism timpuriu, etc.
Clasificarea tulburărilor
de limbaj
se face după mai multe
criterii: etiologic,
simptomatic, morfologic,
anatomofiziologic,
lingvistic, etc.
C. Păunescu, structurează
tulburările
in trei mari sindroame: •
sindromul
dismaturativ in care se
incadrează:
intarzierea simplă in
apariţia şi dezvoltarea
vorbirii, dislalia de
evoluţie, balbismul
fiziologic şi dislexia-
digrafia de
evoluţie; • sindroame ce
interesează latura
instrumentală periferică şi
centrală a
limbajului: dizartria,
dislalia, disritmia,
cu formele lor; • sindroame
intrinseci
limbajului şi vorbirii,
distinse prin tulburarea
laturii ideaţionale a
limbajului şi
vorbirii: disfazia, afazia,
implicaţia
funcţională a acestora
fiind de natură
organic funcţională.
O clasificare mai nouă şi
mai
complexă, determinată de
mai multe
criterii dintre cele
enunţate este făcută
de E. Verza. Conform
acesteia, principalele
categorii de tulburări
sunt: • tulburări
de pronunţie (dislalie,
rinolalalie,
dizartrie); • tulburări de
ritm şi fluenţă:
balbaieli, logonevroze,
tahilalie,
bradilalie, aftongie,
tulburări coreice;
• tulburări de voce:
afonie, disfonie,
fonastenie; • tulburările
limbajului citit-
scris: dislexie-alexie,
disgrafie-agrafie,
disortografie; • tulburări
de dez
voltare a limbajului:
mutism psihogen,
mutism achinetic,
mutacismul pe fond
de oligofrenie, demenţă şi
psihopatie;
• tulburări ale limbajului
avand la bază
disfuncţii psihice:
dislogii, ecolalii,
jargonafazii,
autism.
in cadrul principalelor
categorii
amintite, formele intalnite
sunt simple
sau polimorfe, lată cateva
exemple: in
cadrul dislaliilor organice
(dislogii)
intalnim despicătura
maxilo-velo-palatină
(gură de lup, buză de
iepure), dislalii
audiogene, rinolalii
(aperta, clauza,
mixte) prognatism,
progenie.
in cadrul tulburărilor de
ritm şi
fluenţă intalnim
logonevroza clonică,
tonică sau clonotonică,
tahilalia, bradilalia,
aftongia cu spasme la
nivelul
muşchilor linguali şi la
nivelul intregului
aparat fonoarticulator.
Logopaţii
trăiesc stări dramatice,
conştientizand
blocajele, de aceea pe
langă dificultăţile
de vorbire se instalează
timiditatea,
anxietatea, izolarea de
societate, etc.
in tulburările limbajului
cititscris,
foarte frecvente in mediul
şcolar
şi in tulburările afazice
şi alalice, in
care atat aspectul
motricitatii, orientării
249
spaţiale şi al auzului
fonematic se produc
confuzii şi omisiuni,
inversiuni ce tulbură
lizibilitatea, latura
semantică, grafică şi
ortografică.
in tulburările polimorfe,
legate de
evoluţia psihică generală a
subiectului,
afazia, alalia, autismul şi
cele legate de
Q.I. (oligofreniile de
diverse grade),
dezvoltarea vorbirii şi
limbajului poate fi
mult ingreunată de refuzul
subiecţilor, in
colaborare şi comunicare,
cat şi de anumite
limite anatomo-fiziologice
şi educative.
Limbajul este instrument
privilegiat
de socializare, care
permite comunicarea
gandirii, acţionarea asupra
celor
din jur, adaptarea la grup,
cat şi propria
sa punere in valoare;
completează sursele
de cunoştinţă, anticipand
experienţa
personală pe care o
provoacă şi o conturează.
De aceea, terapia
tulburărilor de
limbaj devine necesară şi
eficace prin
formarea capacităţii de
decodificare a
mesajelor in comunicarea
interpersonală,
cat şi in lectura, lexia şi
grafia subiectului.
Limbajul extern = are ca
scop principal
asigurarea comunicării şi
include procesul
de producere a semnelor
verbale
perceptibile de receptor
(sonore şi grafice).
Emitentul mesajului devine
prin
feed-back receptor al
semnalelor produse
de alţii. Prin intermediul
limbajului
extern, persoana işi
comunică gandurile,
sentimentele, intenţiile,
dorinţele şi aprecierile
la mesajele primite, fie
sub formă
orală, fie sub formă
scrisă, in care limba
rămane aceeaşi, dar
condiţiile psihologice
diferă; in limbajul oral
avem in faţă un
interlocutor, pe cand in
cel scris ne
adresăm unor persoane
absente. De aici,
o serie de deosebiri in
structura limbajului,
in activitatea mentală prin
care se
realizează. in exprimarea
orală fiecare
cuvant va fi perceput de
interlocutor in
clipa cand este pronunţat;
vorbitorul nu
mai poate reveni asupra
celor pronunţate
şi nici interlocutorul
asupra celor
imprimate. Limbajul vorbit
are un ritm
rapid al gandirii pe care o
exprimă şi
cere un control riguros şi
prompt al
expresiei. Limbajul extern
este primul
in evoluţia genetică, in
ontogenetică.
Poate fi monologat şi
dialogat; intre
aceste două forme apar
deosebiri psihologice
importante. Mimica,
gesturile,
intonaţia, variaţii ale
timbrului, pauza
afectivă, ritmul, accentul,
toate elementele
prozodice ajută la
exprimarea stării
afective, a unei atitudini,
a unui ordin,
etc.
Limbajul intern = „vorbire
internă";
desfăşurarea lăuntrică a
limbajului;
monolog interior, dialog cu
sine insuşi.
Este o modalitate centrală
(mentală)
specifică vieţii
spirituale. Prin limbajul
intern se unifică
mijloacele verbale cu
celelalte operaţii
intelectuale. B.
Ananiev il considera unul
dintre mecanismele
conştiinţei, subordonat
nivelului
de dezvoltare al
personalităţii L. S.
Vigotschi menţionează că
trecerea de la
limbajul intern la limbajul
extern este o
transformare dinamică,
complexă:
transformarea limbajului
predicativ şi
ideomatic in limbaj
sintactic, desfăşurat
şi inteligibil. El
consideră limbajul extern
ca fiind proces fizic,
adică desfăşurandu-
se ca o succesiune de
elemente şi
limbajul intern ca fiind
predominant semantic,
adică avand insuşirea
semnificării.
Limbajul intern precede
limbajul
extern şi poate să il
reproducă (prin
memorie) sau să i se opună,
caz in care
vorbirea internă devine
esenţial diferită
de cea externă. Limbajul
intern se
produce pe calea
interiorizăii acţiunii,
250
in care predomină
semnificaţiile cognitive,
impulsiunile, intenţiile ca
factori
reglatori.
Limbajul intern, nefiind
sonor, este
concentrat şi se desfăşoară
cu viteză
mare. Imaginile, ca
inlocuitori ai cuvintelor,
reprezintă obiecte, scene,
situaţii,
fiind insoţit şi de
scenică. Ca organizare
sintactică este fragmentat,
prescurtat, dar
poate fi bogat, expresiv,
imaginar. in
limbajul intern predomină
sensul cuvantului
faţă de semnificaţie, in
care cuvantul
poate să devină semn al
sensului.
Limbajului intern ii revine
rolul de verigă
centrală a activităţii
intelectuale, de
modalitate, de elaborare,
anticipare şi
declanşare a vorbirii şi
scrierii.
Trebuie să subliniem actul
unitar al
limbajului in care internul
şi externul nu
pot fi despărţite, iar
dinamica implică
diverse sensuri. Limbajul
intern este
eminamente predicativ,
supus unei sintaxe
predicative, exprimand
caracterul
său redus la anumite
sensuri ale conţinutului
activităţii; dispune de
maximum
de libertate, se poate
amalgama in cele
mai diverse chipuri; este
in mare
măsură ideomatic şi greu
transmisibil in
cel exterior. S-a constatat
şi variabilităţi
electrofiziologice care
insoţesc actele
ideomotorii imperceptibile
in momentul
in care subiectul işi
imaginează că efectuează
anumite acţiuni (ideograma
este
curba ce rezultă din
inregistrarea
ideomotricitaţii
cu ajutorul ideografului).
Astfel, se pot obţine
indicii asupra
acţiunilor gandite de
subiect. Toate
componentele: vizuale,
auditive, motorii
ale limbajului intern se
află in
complexe relaţii dinamice
şi, in diverse
imprejurări, se impune una
sau alta
dintre aceste componente;
deci faptul că
este asonor nu inseamnă că
este lipsit de
orice participare motrică.
in corzile
vocale, in intregul aparat
fonator există
vibraţii, impulsuri foarte
slabe, care
conturează vorbirea, ideo-
motricitatea
verbală.
Datorită faptului că este
prin excelenţă
„predicativ", uzand de
prescurtări,
condensări, substituind
cuvinte in
imagini şi fixandu-se
indeosebi asupra
acţiunilor şi calităţilor,
avand o activitate
verbală fragmentală, etc,
limbajul intern
este mult mai dinamic,
relativ
independent de ambianţa
externă, fiind in
mare măsură situativ; acest
fapt ii conferă
o anumită autonomie şi
rapiditate a
acţiunilor mentale.
Reducerea
succesivităţii ii oferă o
extraordinară
viteză de lucru, de sute de
ori mai mare
decat cea a vorbirii.
Aceasta mai ales in
urma maturizării limbajului
interior ce se
bazează pe experienţele
vorbirii, dar mai
ales pe scriere şi lectură.
Pe măsura constituirii
limbajului
intern, se conturează
funcţia de anticipare
şi proiectare, conducere
dinlăuntru
şi coordonare a limbajului
oral şi a
scrierii. Limbajul extern
insuşi este dublat
de cel interior. Emisiunea
verbală,
orală sau grafică, este
programata pe
plan mintal prin limbaj
interior, căci
deşi in formaţia sa se
explică prin
interiorizare, ulterior
fiind comprimat şi
centrat pe inţelesuri,
fiind tematizat,
ajunge un fel de rampă de
lansare pentru
formele de limbaj extern,
exteriorizandu-
se prin acesta. Limbajul
interior
este permanent prezent in
desfăşurarea
proceselor psihice,
constituind un fel de
liant care asigură
continuitatea şi
organizarea
ordonată a intregii vieţi
psihice.
Şi in cadrul acestuia se
pot distinge
mai multe forme: • forma
automatizată,
desfăşurată pe baza
deprinderii; •
forma anticipativă, prin
care se desfăşoară,
se planifică vorbirea şi
scrierea;
251
L
• vorbirea indirectă, ca
modalitate relativ
desfăşurată de limbajul
intern.
L. S. Vigotschi consideră
că limbajul
intern este precumpănitor
semantic, prescurtările
şi comprimările cuvintelor
şi
propoziţiilor insoţindu-se
de actualizarea
semnificaţiilor şi
sensurilor.
Limbajul scris = impune o
cizelare
atentă a frazei, oferindu-
ne posibilitatea
de a reveni asupra textului
de cate ori este
nevoie, pentru a găsi
formula cea mai
concisă, cea mai elegantă
şi clară.
Acestea sunt cerinţe
necesare şi posibile,
căci imperfecţiunile
exprimării in scris nu
sunt scuzabile. Scrisul
devine un excelent
exerciţiu şi pentru
exprimarea orală,
permiţand corijarea şi
perfecţionarea
vorbirii. in scris dispunem
de un număr
redus de semne şi, de
aceea, cel ce scrie
trebuie să inlocuiască
ansamblul
mijloacelor intonaţiv -
mimice ale
limbajului oral cu mijloace
mult mai
rafinate, mai subtile, mai
greu de manuit,
care ţin de structura
frazei. Limbajul scris
este o formă monologată
mult mai
pretenţioasă in elaborarea
frazelor,
nedispunand de un context
situaţional şi
nici de susţinerea unui
partener. Limbajul
scris dispune de
posibilitatea de a reveni
pentru completări şi
corecturi, nu-şi
permite discontinuităţi şi
nici erori
gramaticale. Elementele
prozodice specifice
limbajului oral sunt in
parte suplinite
de semne ortografice. in
acest mod de
comunicare sunt necesare
eforturi deosebite
de construire a textului şi
de dispunere
a semnelor ortografice,
căci cele mai
neinsemnate omisiuni sau
erori ortografice
pot dilua sau schimba
sensul
frazei. Limbajul scris are
două laturi
principale: - scrierea,
care constă in elaborarea
mentală şi executarea
semnalelor
grafice (grafemele)
corespunzătoare
fonemelor; - citirea
(lectura), adică
recepţionarea
şi inţelegerea acestor
structuri,
combinaţii de semne. Ambele
procese
sunt active, dar mai
complexă şi ai
dificilă este scrierea.
Limbă = sistem hipercomplex
de
comunicare socială,
indeplinind funcţii
esenţiale in elaborarea şi
conservarea
culturii. Acest sistem
dispune de mai
multe componente: lexic,
sintactică şi
semantică, fonetică. Acest
instrument de
comunicare consemnează
diferit experienţa
umană a fiecărei
comunităţi.
Comunicarea lingvistică
este o constituantă
a vieţii sociale, a
existenţei omului
ca fiinţă psihică.
Stabilirea oricăror
relaţii se realizează prin
intermediul
limbii, intr-un proces de
utilizare activă
a acesteia (limbajul).
Apariţia limbii
marchează trecerea de la
semnalul
concret (obiectul semnal)
la simbol, ca
substitut al unei categorii
de obiecte, şi
la semn, ca element care
exprimă ceva
diferit de sine insuşi.
Conform teoriei
lui F. de Saussure, semnul
uneşte un
concept (semnificatul) şi o
imagine
acustică (semnificantul).
Realizarea şi
valorificarea limbii sub
raportul conţinutului,
presupune limbajul ca
sistem
derivat, care aparţine
persoanelor sau
grupurilor umane ce
utilizează efectiv
limba. Limbajul este
procesul in care se
obiectivează, se desfăşoară
şi se valorifică
structura şi regulile
limbii.
Limbic = sistem (bandă,
margine);
ansamblu de structuri
telencefalice, localizate
pe partea internă a
emisfere-lor
cerebrale, in jurul
hilului. Prezintă conexiuni
bilaterale cu nucleii
subcorticali,
cu hipotalmusul, nucleii
talamici
anteriori.
Este zona de integrare a
aferentelor
olfactive şi are rol
deosebit in viaţa
psihică. Prin conexiune cu
hipotalamu252
sul se realizează
integrarea experienţelor
de viaţă in funcţie de
evenimentele şi
circumstanţele trăite. Este
substratul anatomic
al comportamentelor
vegetative in
cadrul stărilor afectiv-
emoţionale al aparatului
alimentar şi hidric.
Structurile sistemului
limbic şi conexiunile
acestora
reprezintă centrii
motivaţiei, stimulările
la acest nivel producand
manifestări
somatice şi vegetative
diferenţiate, in
funcţie de zona excitată.
Deci, in procesul
de corelare dintre
informaţiile primite şi
experienţa anterioară, s.l.
conferă
coloratura afectivă şi
influenţa
motivaţională. Este
implicat in comportamentul
agresiv şi contribuie la
formarea
sentimentului de identitate
personală. La
acest nivel se realizează
controlul
funcţiilor sexuale şi ale
celor motorii mai
simple, cat şi menţinerea
atenţiei. Ca
mediatori chimici implicaţi
in activitatea
s.l., sunt dopaminina şi
noradrenalina, la
acest nivel fiind
localizate căi
dopaminergice
şi noradrenergice.
Limfatic = in clasificarea
lui Hipocrate -
bazată pe predominarea
uneia dintre
urmările considerate
esenţiale in organism
- se atribuie acestui tip
de personalitate
predominanţa limfei, iar ca
manifestări
comportamentale relativ
constante,
sunt: lentoare, moliciunea,
rezonanţă
afectivă scăzută,
dificultăţi semnificative
de adaptare la situaţii
noi, apatie, sensibilitate
redusă, lipsă de entuziasm,
de
umor, incapacitatea de a se
bucura.
Limfă = lichid alburiu sau
gălbui care
conţine globule albe şi
circulă prin vasele
şi ganglionii limfatici,
precum şi prin
spaţiile intercelulare ale
organismului
vertebratelor.
Limfocită = leucocita
(globulă albă),
care are un nucleu foarte
mare. Creşterea
lor anormală ca număr dă
limfocitoza.
Liminal = atribut referitor
la valoare
sau mărimea minimă a unui
stimul care
poate determina un răspuns
din partea
subiectului. Valoarea
respectivă se referă
la intensitatea stimulului,
dar poate
reprezenta şi alte calităţi
ale stimulului.
Liminar = ceea ce studiază
la o limită
sau la un prag senzorial.
Limită funcţională = valoare
minimă
sau maximă care marchează
intrarea sau
ieşirea din funcţie a unui
mecanism
psihofiziologic
corespunzător unei
activităţi
psihice. Limitele
funcţionale sunt
caracteristice pragurilor
senzoriale.
Vorbirea, gandirea,
emoţiile, memoria,
atenţia se desfăşoară in
anumite limite
funcţionale.
Limoterapie = termenul
defineşte
(după Aurelia Sirbu)
scăderea ponderală
sub control medical, prin
instituirea
unui regim restrictiv in
alimentaţie,
apropiat de un regim de
foame. Limoterapia
este indicată mai ales in
stările
de obezitate organică sau
in cea indusă
medicamentos, prin efectele
secundare
ale unor produse
administrate. Aplicarea
acestei terapii trebuie
realizată sub o
strictă supraveghere
medicală.
Lingual = elemente şi sunete
ce aparţin
participării limbii.
Lingvist = specialist in
lingvistică.
Lingvistică = ştiinţa care
studiază limba
şi legile ei de dezvoltare.
Lingvistica
generală studiază faptele
de limbă din
perspectiva faptelor comune
ale mai
multor limbi (inrudite şi
neinrudite).
253
Aceasta studiază originea
limbii, legătura
dintre limbă şi gandire
(psiholingvistică),
dintre limbă şi societate,
caracterul
sistematic al limbii,
ramificaţiile sociale
şi teritoriale ale limbii,
limba literară şi
stilurile ei funcţionale,
metodele de
cercetare in lingvistică,
trăsăturile cele
mai generale ale foneticii,
lexicului şi
gramaticii.
In ceea ce priveşte limba
romană,
derivată din latina
vulgară, este una dintre
cele mai utile limbi in
comparaţie cu
celelalte limbi de
provenienţă latină
(consemnează psiholog
Ursula Şchiopu);
deşi in lexicul limbii
romane au fost
incorporate numeroase
cuvinte de origine
slavă, greacă, maghiară,
germană,
franceză, engleză, rusă,
etc, fondul principal
de cuvinte are o mare
puritate latină
şi unele reziduri ilirice,
tracice, dacice, in
structura principală a
limbii romane se
incorporează o nouă
flexionare şi multe
neologisme sub influenţa
revoluţiei
tehnico-ştiinţifice şi a
celei medicale,
politico-ideologice, etc,
fapt ce i-a creat
o nouă structură. invăţarea
limbilor
străine a devenit o
necesitate impusă de
revoluţia tehnico-
ştiinţifică şi economică,
prin comerţul mondial, dar
şi de
creştere a gradului de
cultură. in aceste
condiţii s-au dezvoltat
metodele de
invăţare a limbii străine:
audio-vizuale,
e-mail, evitand cerinţa
acută de
traducere simultană a
cărţilor ce apar.
Psiholingvistul Tatiana
Slama Cazacu,
fondatorul şi preşedintele
Grupului
roman de lingvistică
aplicată
(G.R.L.A.), desfăşoară o
amplă
activitate de cercetare
ştiinţifică şi a
creat un puternic grup de
psiholingvişti
tineri. Recent, a avut loc
la Constanţa
-Eforie Nord (29 mai - 1
iunie 2003) a
10a conferinţa GRLA
(International
Conference GRLA / R. WCAL)
cu ocazia
a 30a aniversare a GRLA -
organizată
şi condusă de T. Slama
Cazacu, cel
mai cunoscut psiholog roman
pe plan
internaţional pentru
contribuţii originale
in domeniul
psiholingvisticii.
Lipotimie = pierderea bruscă
a cunoştinţei
insoţită de abolirea
funcţiilor motorii,
doar cu menţinerea
funcţiilor circulatorii
şi respiratorii.
Literal = cuvant cu cuvant,
aşa cum este
in text.
Literar = referitor la
literatură, de
literatură, care corespunde
normelor
literaturii.
Literat = om de litere,
specialist in
literatură; scriitor.
Literatură = • creaţie
artistică in care se
redau idei, sentimente,
imagini din
realitate, cu ajutorul
limbii; • totalitatea
operelor literare ale unei
epoci, ale unei
ţări; • tot ceea ce s-a
scris referitor la o
problemă; • sens figurat -
inţelesul strict
formal al unui text.
Little (boală) = sin.
paralizie cerebrală;
scleroză atrofică lobară;
diplegie
congenitală, caracterizată
clinic prin rigiditate
generalizată sau de tip
paraplegic.
Afecţiunea a fost descrisă
in 1862
de englezul William John
Little. Boala
este considerată expresia
unor leziuni
encefalice variate,
localizate predominant
in lobii paracentrali sau
in regiunile
motorii, produse de
traumatisme
obstreticale sau
toxiinfecţii intracraniene.
Simptomatologia clinică se
caracterizează
prin contractura membrelor
(predominant a celor
inferioare) - paraplegie
spastică. in formele severe
se
observă incă de la naştere
hipotonie,
hiper-flexivitate
osteotendinoasă,
intarzierea
in dezvoltarea
psihomotorie,
254
semnul „foarfecii" in
ortostatism, datorită
spasmului aductorilor.
Dezvoltarea
mersului abia către 4-6 ani
(in formele
uşoare, „mersul de raţă" şi
pe varful
degetelor (digitigrad). Ca
simptome asociate:
strabism, atrofii optice,
nistagmus
şi tulburări de limbaj
(dizartrie, bradilalie),
tulburări trofice, accese
convulsive.
Diagnosticul diferenţial se
pune faţă de
encefalite intra şi post -
natale timpurii;
diplegia spastică
extrapiramidală, boli
degenerative ale familiei
(mielita luetică,
compesie medulară, morb Pot
cu efect
tardiv, sechele de
poliomelită, etc.)
Tratamentul
constă in kinetoterapie,
intervenţii
ortopedice, reeducare
motorie.
Lizibilitate = calitatea de a
fi uşor de citit
a unui text scris. in cazul
unor afecţiuni
neurologice grave, apar
sindroame
dislexo-disgrafice, care
afectează coordonarea
logico-motorie, producandu-
se o
perturbare semnificativă in
schemele de
asimilare a limbajului
citit-scris, cat şi la
nivelul deprinderilor
senzorio-motorii
automatizate. Se produc
modificări ale
capacităţii de exprimare
verbală şi scrisă
a subiectului, incat textul
scris işi pierde
(progresiv sau brusc)
calitatea grafemelor.
Activitatea de lexic
(citire) bazată pe
corespondenţa dintre
modelul acustic şi
modelul grafic al
cuvantului devine dificilă,
eronată in ceea ce priveşte
perceperea
grafică şi inţelegerea
semantică, ca
urmare a modificării
formei, ritmului,
intensităţii, direcţiei şi
distribuţiei grafemelor,
nefolosirii elementelor
prozodice.
Deficienţele lizibilităţii
sunt frecvente la
persoanele cu afecţiuni
psihice grave,
cronice, care necesită
tratament psihotrop
şi psihoterapie logopedică.
Lob cerebral = unitate
rezultată din
impărţirea morfologică a
emisferelor
cerebrale ale omului. Sunt
cunoscuţi
patru lobi principali:
frontal, parietal,
temporal şi occipital, la
care se mai
adaugă (după Broca) şi
lobul limbic in
partea interioară, la
joncţiunea emisferelor,
şi acela al hipocampusului
şi
girus unicinatus. (Vezi
Anexa A - Fig.
11)
Lob frontal (Sindroame
cerebrale) =
sindrom de zonă motorie,
determinat de
leziuni ale ariilor
corticale: 4, 6, 8, 44,
45, 46, 47. Clinic se
intalnesc:
hemiplegie corticală
secundară lezării
ariilor 4 şi 6, crize
epileptice de tip
jaksonian (convulsii
localizate la faţă
sau la nivelul unui membru)
care uneori
se generalizează; • sindrom
pre-frontal,
determinat de leziuni ale
ariilor corticale
9, 10, 11, 12, 31, 32, 33,
24. Clinic, se
caracterizează prin
predominarea
tulburărilor psihice (80%
din tumorile
cu localizare frontală pot
provoca
tulburări psihice). •
Apatia şi abulia sunt
simptomele dominante şi
caracteristice
(stare de pasivitate, lipsa
dorinţelor, a
mobilurilor spre acţiune,
indiferenţă faţă
de problematica vieţii
cotidiene,
tulburare gravă a voinţei,
persoană
inertă).
Tulburări de activitate
reunite in
sindromul mariatic
(euforie, puerilism,
excitaţie psihomotorie cu
tematică
obscenă, tulburări mnezice
etc. Tulburăilor
psihice li se adaugă
agrafia şi
anartria, apraxia mersului,
ale apucării,
agăţării. Tulburările
bulbului frontal pot
fi de natură tumorală,
traumatică,
inflamator - vasculară.
Lob temporal - parietal stâng =
(sindrom);
este de etiologie
vasculară,
traumatică, tumorală,
encefalică. Clinic
se remarcă afazia
senzorială Wernike, şi
mixtă (Broca), hemianopsie
şi apraxie
ideativă.
255
Lobi cerebrali = unităţi
morfologice
delimitate pe suprafaţa
supralaterală a
emisferelor cerebrale, de
şanţurile lateral,
central şi parieto-
occipital. Pe suprafaţa
lobilor cerebrali, şanţuri
mai profunde
delimitează girusuri sau
circumvoluţii
cerebrale, la nivelul
cărora pot fi identificate
ariile corticale. Se
delimitează patru
lobi principali, de fiecare
emisferă: frontal,
parietal, temporal,
occipital, la care se
adaugă, pe faţa internă a
emisferelor,
lobul sau sistemul limbic.
• Lobii frontali
sunt situaţi in partea
anterioară a emisferelor
cerebrale. Pe suprafaţa lor
se delimitează
girul precentral, girul
central superior,
mijlociu şi inferior.
Leziunile la
acest nivel produc o
simptomatologie
polimorfă, chiar dacă au
cauze similare.
Lezarea ariilor frontale
motorii (anterior
şanţului central) determină
paralizii ale
muşchilor faciali şi ale
membrelor. Sunt
consideraţi la om, sediul
facultăţilor intelectuale,
care alături de alte
regiuni corticale,
determină inteligenţa. Sunt
responsabili
şi de procesul vorbirii şi
scrierii,
care influenţează atat
aspectul motor al
actului cat şi al
inţelegerii. La acest nivel
se realizează coordonarea
elementelor
comportamentale de
orientare, şi conducerea
elementelor comportamentale
şi
conceptelor formate in
decursul experienţelor
de viaţă.
Lobotomia, tehnică
chirurgicală
pentru care Egas Moniz in
1949 a primit
premiul Nobel, a permis
studiul mai
aprofundat al efectelor
leziunilor de lob
frontal. Se descriu in
aceste cazuri anxietate
şi agresivitate, a căror
intensitate
creşte paralel cu lipsa
controlului expresiilor
emoţionale (ras-plans
produs de
stimuli nesemnificativi,
comportament
infantil). Hipertensiunea
intracraniană
(H.I.C.) precede instalarea
tumorilor cerebrale,
precedate şi ele de
tulburări
mnezo-prosexice, de
orientare spaţială,
ale operaţiunilor de
sinteză mentală,
afectarea raţionamentelor
etc.
Au loc de asemenea
tulburări
psihosenzoriale de tipul
halucinaţiilor
vizual-auditiv-olfactive,
tulburări timice,
care alături de puierilism
constituie
sindromul mariatic. Se
constată deficit
de activitate psihomotorie,
pierderea
iniţiativei, bradilalie,
bradipsihie pe
fond de obnubilare şi
somnolenţă, stări
demenţiale şi confuzionale.
• Lobii
temporali, delimitaţi prin
şanţuri de lobi
occipitali, parietali,
frontali pe suprafaţa
cărora se pot evidenţia
girii temporari
superiori, mijlocii şi
inferiori. Cei
superiori conduc
sensibilitatea acustică,
iar leziunea ariei auditive
primare
determină surditatea.
Sesiunea unor arii
asociative determină „
surditatea
psihică", in care se
păstrează acuitatea
auditivă, dar nu se
inţelege sensul
cuvintelor auzite (Afazia
Wernike),
dificultăţi in
recunoaşterea cuvintelor a
sunetelor muzicale
(amnezie), halucinaţii
auditive. • Ariile de
asociaţie auditive
şi vizuale, in cortexul
prefrontal,
girusul orbital şi cu
sistemul limbric, in
conexiune cu aria infero -
temporală,
sunt implicate in controlul
funcţiei
vizuale. • Aria temporală
antero-laterală
a fost implicată in
epilepsia temporală,
in care Jakson descrie
halucinaţii
auditive-vizuale şi
olfactive. • Hipocampusul
- cortexul temporal mediu,
constituie o structură
cerebrală esenţială,
implicată in procesele
mnezice de lungă
durată. De aceea leziunile
hipo-campice
bilaterale se soldează cu
tulburări
mnezice semnificative.
Stările depresive
şi neurosterioforme,
labilitatea
emoţională de intensitate
nevrotică preced
sindromul de H.I.C.
(hipertensiune
intracraniană).
Semnele proprii afectării
lobului
temporal sunt: sindromul
afazic, hemi-
256
anopsia, tulburările
psihosenzoriale paroxistice
de tip halucinator. Ele pot
fi
uneori insoţite de alterări
ale stării de
conştiinţă. • Lobii
parietali: prezintă pe
suprafaţa lor girusul
postcentral (parietul
superior şi inferior). La
acest nivel se
realizează integrarea cea
mai fină a
informaţiilor senzoriale,
iar leziunile
acestor zone sunt insoţite
de tulburări de
integrarea a informaţiilor.
Se determină o
reducere a capacităţii de a
recunoaşte
obiectele, de a le aprecia
forma prin
palpare (astereognozie).
Tumorile de lob
parietal sunt insoţite de
tulburări psihice
nespecifice şi apar cu o
frecvenţă mai
redusă. Se menţionează:
tulburări senzitive,
apraxie ideo-motorie şi
constructivă,
tulburări de schemă
corporală, specifice
tulburărilor de tip
parietal. • Lobii
occipitali sunt implicaţi
in percepţia vizuală,
dar nu exclusiv. Leziunile
la acest
nivel determină pierderea
vederii in campuri
vizuale specific, in
funcţie de localizarea
leziunii, iar leziunile
bilaterale
determină cecitate, orbire
totală.
Tumorile occipitale au ca
dominanţe
simptoma-tologice agnozia
vizuală,
amnezia de fixare şi
halucinaţii vizuale.
in concluzie, leziunile
difuze ale
tuturor zonelor de
asocilaţie temporală
prefrontală şi parieto-
occipitală ale cortexului
homotopic determină
tulburări
ale discriminării spaţiale,
tulburări de
orientare şi de
recunoaştere a unei
experienţe
anterioare (agnozie,
apraxie,
afazie).
Lobstein = boală ereditară,
caracterizată printr-o
excesivă
fragilitate osoasă, nanism,
coloraţie
albastră a scleroticii şi
surditate, la care
se adaugă tulburări psihice
polimorfe:
psihoze halucinatorii,
stări anxioase,
deficit intelectual,
infantilism. Autorii
consideră tulburările
psihice ca o
consecinţă a bolii osoase
propriuzise,
care prin fracturi
repetate, surditate
şi nanism, duce la izolarea
bolnavului şi
la constituirea unei
patologii de
dezvoltare.
Localizarea funcţiilor psihice
(cerebrale)
= conturarea conceptului de
suflet
a preocupat pe om incă din
antichitate.
Căutarea unui suport
material
pentru funcţiile psihice a
fost o problemă
abordată mult mai tarziu de
gandirea
clasică greacă (Pitagora,
Alcmeon -
„elementul conducător al
psihicului este
capul", iar Platon susţine
că „doar
creierul este cel care
asigură simţurile,
memoria, motivaţia şi
gandirea (opiniile)".
După aproape două milenii
Gali,
Broca (1807) deschid teoria
localizaţionistă,
atribuind rolul cel mai
important
descrierii cat mai exacte a
encefalului şi a
aspectului scoarţei
cerebrale, iniţial fiind
vorba de o simplă
cartografiere
morfologică, macroscopică,
fără suport
funcţional. Ulterior
studiile de macroscopie
şi neurofiziologie au
dezvoltat şi
perfecţionat şcoala de
neurologie de la
Salpetriere, care a permis
noi imagini in
legătură cu substratul
morfologic al
psihismului. Pornind de la
localizarea
de către Broca a funcţiei
limbajului, sau
creat hărţi legate de
diferite alte
funcţii, delimitandu-se
ariile corticale
specifice şi s-a stabilit
un grad de corelaţie
intre formaţiunile de la
baza creierului
şi viaţa instinctiv-
afectivă. J. K.
Jackson pune in evidenţă
organizarea pe
verticală a funcţiilor
psiho-comportamentale:
„traumatizarea unui camp
cerebral poate provoca
dispariţia formei
superioare şi intenţionale
a funcţiei,
menţionand insă modalitatea
ei
automatică, involuntară".
Pe o poziţie total diferită
a lui G.
Lashley - prin teoria
echipotenţialitaţii
257
se ajunge la negarea
oricărei specializări
neuronale, susţinand că
toate ariile
scoarţei cerebrale pot
dobandi şi exercita
orice funcţie, fiind deci
egale ca potenţial
funcţional. I.P. pavlov
oferă o viziune
nouă asupra sinergiei
dintre cortex şi
instanţele subcorticale,
atribuind exclusiv
scoarţei funcţia de
condiţionare reflexă
(teoria legăturilor
temporale). intr-o
perspectiva dinamic-
funcţională a localizărilor
pe verticală s-a ajuns la
ideea ca
localizările trebuie
considerate topologic,
intrucat nivelurile sunt
interdependente,
fiecare avand o organizare
analogă şi un
anumit grad de deschidere.
Toate
descoperirile fiziologice,
endocrinologice,
biochimice,
electrofiziologice,
cibernetice etc, au
favorizat inţelegerea
funcţionalităţii sistemului
nervos şi a genezei
funcţiilor psihice. A. R.
Luria a
elaborat conceptul de
localizare sistemo
-dinamică, susţinand că
activitatea psihică
nu se localizează
niciodată, in porţiuni
izolate ale creierului, ci
se constituie
in constelaţii operative
ale zonelor cerebrale,
ce apar in procesul
dezvoltării interne
şi se schimbă pe măsura
formării
unuia s-au altuia dintre
sistemele funcţionale,
in concluzie, funcţiile
psihice
sunt rezultatul unor
procese complexe la
care participă scoarţa
cerebrală a ambelor
emisfere (intre care există
o relaţie
reciprocă de dominanţă şi
subordonare),
precum şi alte formaţiuni
ale sistemului
nervos central (S.N.C.),
organe de simţ,
etc. Asociaţiile intre
ariile corticale şi
emisfere au un rol esenţial
şi funcţionează
in permanenţă, fără de care
viaţa
psihică n-ar fi posibilă.
Locke John (1632-1704) =
medic, filozof
şi om politic englez. Face
studii
medicale la Oxford şi apoi
la Montpellier.
A fundamentat orientarea
senzualistă
in teoria cunoaşterii. A
continuat
linia materialistă a lui
Bacon şi
Hobbes, combătand teoria
idealistă a
ideilor innăscute. Locke
afirmă in opera
sa „Eseu asupra
intelectului omenesc"
(1960) traducere romanească
1961) că
toate cunoştinţele provin
din experienţa
senzorială: „Nihil este in
intelectu quod
non prius fuerit in sensu"
(nu există
nimic in minte fără a fi
fost mai inainte
in simţuri), sufletul
omului (psihicul)
fiind, la naştere, ca o
foaie nescrisă
(tabula rasa).
Este principiu care rezumă
concepţia
senzualistă a lui J. Loke
indreptat
impotriva teoriei
carteziene a ideilor
innăscute. Este considerat
intemeietorul
metodei metafizice in
filosofia modernă,
alături de Becon, datorită
susţinerilor
mecaniciste ale
gnoseologiei
sale, că „raţiunea nu face
decat să combine
şi să separe „ideile
simple" furnizate
de simţuri.
A fost unul din
intemeietorii
deismului (recunoaşterea
lui Dumnezeu
numai ca o cauză primară,
impersonală
a universului şi negarea
intervenţiei lui
in desfăşurarea ulterioară
a fenomenelor
din univers, natura
dezvoltandu-le
potrivit legilor ei
proprii). Lucrarea sa
„Cateva păreri asupra
educaţiei" (1693
-trad. Romanescă 1907,1971)
a inraurit
puternic dezvoltarea
pedagogiei sec.
XVIII şi XIX.
Logică = cuvant, idee,
raţiune, ordine;
ştiinţă a demonstraţiei care
studiază legile
şi formele raţionalii
corecte. Este o
disciplină formală,
intrucat face abstracţie
de conţinutul concret al
termenilor
şi enunţurilor care intră
in
alcătuirea inferenţelor,
studiind in mod
necesar numai concluzii
adevărate.
Logica s-a constituit in
două discipline
fundamentale: logică
generală sau clasică
(intemeiată de Aristotel
sub forma
258
silogisticii) şi logica
simbolică (matematică
sau logistică, care
studiază inferenţe
alcătuite din propoziţii
compuse.
Logo = logos - cuvant,
discurs; element
de compunere care introduce
referirea la
vorbire.
Logoclonie = perseverare
verbală, caracterizată
prin repetarea ritmică a
unor
expresii curente, in
vorbire sau in scris.
Poate fi intalnită frecvent
in boala
Alzhelmer şi in alte forme
de demenţă şi
in tulburarea de limbaj,
logonevroză.
Logofobie = teama de a
pronunţa greşit
un cuvant. Apare frecvent
in logonevroză
(„cuvinte obstacol" -
dificil de articulat)
şi este determinată de
eşecurile repetate.
Logolalie = deficienţă de
vorbire manifestată
prin intarzierea sau
nedezvoltarea
limbajului, poate avea o
determinantă
neuropsihică sau un deficit
in dezvoltarea
intelectuală.
Logonevroză = balbaială
nevrotică, formă
clinică a nevrozelor
motorii, cuprinzand
un complex de tulburări
funcţionale
determinate psihogen,
caracterizate prin
dereglarea coordonării
musculaturii
fonoarticulatorii.
Este menţionată din
antichitate
(Hipocrate, Aristoteles,
Herodot, Diogene).
in incidenţa lor intră şi
alţi factori
favorizanţi, care
favorizează rezistenţa
organismului la adaptare,
stresul, afecţiuni
somatice, infecto-
contagioase, stări
toxice, surmenaj,
particularităţi
constituţionale.
De asemenea, factori
determinanţi
psihogen, tulburări in
relaţiile cu
mediul social-familial,
traume psihice,
didactogeni, iatrogeni etc.
Prima tulburare care se
instalează
este cea motorie după care
apar tulburări
psihice specifice şi
nespecifice,
anxietatea fiind pe primul
plan, intărită
de fenomenul obsesiv. Are
loc un anumit
grad de afectare a
sistemului nervos
extrapiramidal.
Diagnosticul pozitiv
(prognostic favorabil)
poate fi condiţionat de
următoarele
aspecte: • depistarea
funcţionărilor
deficitare - respiraţie
superficială,
şi rapidă, expir precipitat
ceea ce duce
la vorbire in inspir, deci
inversiuni ale
celor doi timpi
respiratori; • tulburări
fonatorii; • asinergismul
dintre musculatura
laringelui şi cea a limbii,
buzelor,
vălului palatin; •
sincinezii - mişcări
inutile, parazitare
(grimase, clipiri,
legănat, etc); • reacţii
vegetative - roşirea
feţei, transpiraţie,
tahicardie,
tahilalie; • tulburări
psihice: logofobie,
sindrom neurastenic, etc.
Diagnosticul diferenţial se
ia in legătură
cu oligofrenia, isteria şi
intarzierea
fiziologică in dezvoltarea
vorbirii.
Evoluţia este cronică, dă
recidive la
oboseală şi emoţii. Se
aplică terapia
nevrozei şi cea
farmacologică, paralel
cu psihoterapia logopedică.
Logopatie = sin. lalopatie;
orice formă
de tulburare de vorbire şi
limbaj.
Logopedie = (logos; paideia
- educaţie);
sin. oriofonie; disciplină
psihopedagogică
care se ocupă cu educarea,
in special cu reeducarea -
terapie corectivă
a - limbajului. Studiază
natura şi
formele de manifestare a
defectelor,
tulburărilor de limbaj şi
vorbire, propunand
metode şi procedee de
corectare
adecvate logopatiilor, cat
şi particularităţilor
individuale şi de varstă.
Pedagogul
ceh Sovak o defineşte „
ştiinţă despre
fiziologia şi patologia
procesului de
259
inţelegere, de comunicare;
despre prevenirea
şi tratamentul pedagogic
corectiv
al defectelor in domeniul
inţelegerii
comunicării". in
majoritatea ţărilor
europene,
practica logopedică se
desfăşoară
sub prestaţia
specialiştilor de formaţie
psiho-pedagogică (in alte
ţări de specialişti
cu formaţie medicală şi
psiho-pedagogică).
Este o disciplină de
sinteză a informaţiilor
din numeroase ştiinţe
preocupate
de studiul fenomenelor de
limbaj
(psihologie, pedagogie,
neurologie, psihiatrie,
fiziologie, endocrinologie,
lingvistică,
psiholingvistică). L. şi-a
structurat
metode proprii, adaptand şi
modificand
conform obiectivului său
metode de
fizioterapie şi
psihoterapie, ergoterapie,
pedagogie medicală.
L. a apărut din nevoia
cunoaşterii
şi evaluării capacităţii
psihice in vederea
optimizării procesului de
activitate, atat
din punct de vedere
organizatoric, metodic,
cat şi psihoterapeutic,
care să
valorifice maximal
dezvoltarea
potenţialului uman.
Criteriu! metodelor
obiective de diagnoză
diferenţiată a
tuturor handicapurilor de
limbaj, atat
intre ele, cat şi faţă de
normal, capătă o
imensă importanţă. Pentru a
studia
patologia sistemului
nervos, care
determină diversele
tulburări, este
necesar a cunoaşte
structura şi funcţiile
lui in stare normală.
Dialectica normalităţii şi
a defectologiei
este rezultatul unei
atitudini
epistemologice in care
normalul este
punctul nodal faţă de care
se
construieşte sistemul
recuperării. in
viziunea interdis-
ciplinarităţii,
problema se pune in a
stabili graniţele
precise (chiar aproximativ)
intre normal
şi patologie şi de a
explica formele
diverse şi complexe ale
realităţii biopsiho-
sociale, a personalităţii
umane
deteriorate.
intr-o perspectivă actuală
cu privire
la integrare, incluziune,
ideea de
recuperare, instrucţie şi
educaţie in scopul
de a valorifica maximal
potenţialul psihofizic
al handicapaţilor, se
impune cu
stringenţă necesitatea unei
noi concepţii
metodologice. Realitatea
demonstrează că
atat la copiii normali, cat
şi la cei cu
diverse handicapuri
senzoriale, tulburările
de limbaj, survenite din
diverse cauze,
impiedică inţelegerea,
recepţionarea şi
transmiterea mesajului
verbal.
Comunicarea prin limbaj
este singura
cale de integrare şcolară
şi socială a
copilului. Din acest punct
de vedere,
activitatea logopedică este
centrată in
special asupra copiilor, nu
numai datorită
frecvenţei mai mari a
tulburărilor şi
nedezvoltării la timp a
limbajului, dar şi
pentru faptul că la aceştia
vorbirea este in
continuă structurare şi
dezvoltare, şi
pentru că in raport de
funcţionalitatea ei
evoluează şi celelalte
laturi ale activităţii
psihice.
Tulburările de limbaj,
necorectate
la timp, au tendinţa să se
consolideze şi
să se agraveze. Activitatea
logopedică
s-a dezvoltat intens, atat
pe linia
activităţii recuperatorii,
cat şi prin publicaţii
şi lucrări interesante ale
autorilor:
Constantin Păunescu,
Nicolae Toncescu,
Constantin Calavrezo, Emil
Verza,
Emilia Boşcaiu, Margareta
Tomescu,
Veronica Balbae, Emilia
Jurcau, Ion
Străchinaru, Iolanda
Mititiuc, Adela
Voicu, Măria Călugăraşu,
Iulia
Gerendy, Rodica Hagiu, etc.
Printre tulburările de
limbaj care
abundă la varsta preşcolară
şi şcolară
sunt: dislalia, alalia
(afazia congenitală)
balbismul şi logonevroza,
tulburările de
scris-citit (dislexii-
disgrafii), rinolaliile,
tahilaliile şi
bradilaliile. La acestea se
adaugă dizartriile,
afaziile, autismul, ca
dezorganizări de limbaj
provocate adesea
de leziuni ale S.N.C. şi
periferic, care
asigură funcţionalitatea
elementelor
fonoarticulatorii, cat şi
vorbirea şi limbajul
in concordanţă cu celelalte
procese
psihice. Nevrozele create
pe fondul tulburărilor
de limbaj şi vorbire sunt
tratate
medical-farmaceutic
concomitent cu tratamentul
logopedic. Avand in vedere
că
pentru orice logopat
comunicarea şi cuprinderea
gandirii in tipare verbale
constituie
o sursă de tensiune, teamă,
subtensionarea
motivaţională determină o
adevărată invaliditate
psihică, in funcţie
de structura
individualităţii lui.
incordarea
nervoasă care precede
vorbirea produce
o focalizare in regiunile
de proiecţie
corticală a stereotipului
verbo-motor şi
tulbură sinteza funcţională
necesară
actului vorbirii. Se are in
vedere că se
tulbură atat procesul de
emitere, cat şi cel
de recepţie. Terapia
psihică de acomodare
şi colaborare a subiectului
aduce liniştirea
şi voinţa de a invinge
greutăţile de
pronunţare, căci altfel
conflictul psihic
creează dezorganizarea in
procesul de
gandire-vorbire-inţelegere.
Orice blocaj
de cuvant devine centru de
iradiere a
confuziei in tot contextul
dialogului.
Tulburările intelectuale se
asociază
cu cele de limbaj, iar
tulburările de
recepţie sau de emisie duc
la alterarea
laturii intelectuale a
limbajului, cu răsunet
asupra afectivităţii şi
comportamentului
logopatului. Atat sindromul
dismaturativ,
cat şi sindroamele
extrinseci şi
intrinseci limbajului şi
vorbirii comportă
dificultăţi prin absenţa sau
diminuarea
capacităţii de a se afla in
contact cu
mediul inconjurător, ceea
ce constituie o
profundă suferinţă a
acestor cazuri.
Fiind deteriorată funcţia
de simbolizare,
care să le permită relaţia
semnificat-
semnificant, se impune
intervenţia
logopedului, care are
menirea să aplice
conştient şi diferenţiat, de
la caz la caz,
tehnica cs restaurare şi
stabilizare a
limbajulii, cat şi a
tulburărilor psihice
asociate. /(Vezi Anexa A -
Fig. 22 şi
23). /
Logophgie = (sin. alalie -
afazie congenitală
≫; intarziere, tulburare a
limbajului
vcrbit, caracterizată prin
imposibilitatea
exprimării, pronunţării
(chiar la
5-6 ani) silabelor şi
cuvintelor, corelate
cu/scăderea capacităţii de
inţelegere a
limbajului scris şi vorbit,
asociată cu
tulburări primare sau
secundare ale
capacităţii intelectuale
(abstractizare,
comparare, generalizare,
labilitate a
atenţiei, inerţie afectiv-
conativă, amnezie).
Acest complex simptomatic
cu
etiopatogenie neuromotorie
este cunoscut
şi sub numele de
audimutitate, afazie
congenitală, afazie
amnestică, muţenie
ideopatică. A fost studiată
de M.
Seeman, C. Launay, S. Borel
- Maisonny,
E. Verza, C. Păunescu şi N.
Toncescu,
etc.
Lbgoree = tulburare
(sindrom) a expresiei
verbale, in sensul
hiperactivităţii,
constand intr-o creştere
exagerata, necontrolată
a ritmului şi debitului
verbal.
Iţoate fi tematică (axată
pe o temă principală),
dezordonată sau disperată.
Se
produce asociat cu o
excitaţie psihomotorie,
agitaţie, excitabilitate
patologică,
in accesul maniacal devine
incoercibilă,
hipermimie, euforie sau
exces de
furie. in general discursul
devine incoerent
datorită „salatei de
cuvinte". Se
remarcă elemente
preferative, uneori o
tematică deliberanta
(schizofrenie, stări
confuzo-onirice, demenţe,
alcoolisme).
intr-o formă ameliorată se
manifestă şi
la normali, aflaţi intr-o
stare de
surescitare provocată de
evenimente
stresante.
261
Logoterapie = şcoala
psihotelrapeutică, fondată
de V. E. Frank; are la Bază
prin
cipii umaniste şi stă la
baza majorităţii
tulburărilor psihice. Prin
insăşi natura
existenţei sale, omul se
află intrio conti
nuă luptă spirituală pentru
a conferi vie
ţii sale un sens concret şi
ideatia activi
tate plină de
responsabilităţi. iij
cadrul
unei relaţii terapeutice,
bazată pd inţele
gere şi incredere
reciprocă, sunt explora
te sistemul de valori ale
pacientului,
atitudinea, sentimentele
sale faţă de sine
şi faţă de cei din jur
(familie, colegi,
străini), felul in care
sunt percepute şi
trăite aceste sentimente,
cat şi modul
dramatic in care işi
trăieşte suferinţa
tulburării de limbaj. 1
Terapeutul ajunge la
inţelegerea
realităţii in care se
desfăşoară existenţa
logopatului, cum este
inţeles, ajutat, stimulat
de cei din jur, sau
dimpotrivă,
abrutizat, stigmatizat,
ironizat şi izqlat. in
procesul terapeutic,
responsabilitatea este
in mai mare măsură a
specialistului, care,
ajutat de logopat, trebuie
să găsească
soluţii de angajare voită,
conştientă, pe
făgaşul exerciţiilor
organizate şi continui,
prin metode acţional-
participative şi
amuzante, care să-1 ajute
in debarasarea
de stres, anxietate şi
negativism. Acţiunea
de imbinare a unui
comportament
paradoxal, de stimulare şi
dezvoltare a
limbajului imbracă forme
diverse de
activitate şi se realizează
cu o multitudine
de mijloace tehnice şi
verbale.
Toate se intrepătrund in
procesul
de comunicare
interpersonală, la care
logopatul
(copil-adult) participă in
măsura
posibilităţilor curente.
Programul de dezvoltare
şi organizare va trebui să
sconteze
limbajul sub toate
aspectele, ca un sistem
integrat al gandirii şi
comunicării.
Denumirea de obiecte,
acţiuni, clasificări
de obiecte, fiinţe (păsări,
animale,
oameni, plante) după
anumite criterii va
asigura permanenţa
dezvoltării verbale,
nivelul de inţelegere al
copilului, cat şi
adaptarea cuvintelor şi
propoziţiilor la
noţiunile corespunzătoare.
Terapia
acţională, prin ludoterapie
şi muzicoterapie
(meloterapie), desen,
jocuri de
construcţii etc. Va
intensifica motivaţia
pentru comunicare, tonusul
şi diversitatea
relaţiilor afective.
Terapia specifică
diverselor entităţi
patologice trebuie strict
corelată cu:
• tipul afecţiunii, strans
dependent de
factorul individual; • cu
prevederile
combaterii şi ameliorării
unor deficienţe
somatice sau psihice; • cu
diagnosticul
diferenţial. Formele
terapiei sunt
diverse, in funcţie de
specificul patologiei,
de personalitatea
logopatului, de
calitatea parteneriatului
cu familia,
şcoala şi alţi factori
sociali.
Lombrosian = tip
caracterizat de
Lombraso, printr-o tendinţă
innăscută
spre crimă, determinată de
degenerescentă.
Acest tip prezintă semne
caracteristice,
care il distinge de
ceilalţi oameni,
cat şi de alţi infractori.
Lombrosianul
are o infăţişare
monstruoasă,
primitivă, anormală.
Lombroso (1836-1909) = medic
şi criminolog
italian, işi susţine teza „
Cretinismul
in Lombardia" - 1963, după
care
deschide un curs de clinică
a bolilor
mintale. Numele său rămane
legat de
cel al antropologiei
criminalistice.
Longitudinal = strategie a
psihologiei
evolutive constand in
urmărirea continuă,
la aceeaşi subiecţi, a
fenomenelor
de dezvoltare psihică şi
comportamentală,
pe o perioadă indelungată
ce depăşeşte
mai multe nivele de varstă.
262
Lovitură de glotă = inceperea
producerii
sunetului muzical se
numeşte „atacul"
sunetului şi el rezultă din
coordonarea
mişcărilor respiratorii cu
cele ale
laringelui. După felul
mişcărilor coardele
vocale şi presiunea
subglotică realizată se
descriu trei feluri de
atacuri ale sunetului:
• atacul ferm dar suplu,
care manifestă
inceperea vibraţiei
coardelor vocale la o
presiune subglotică perfect
dozată; este
cel mai utilizat in cant; •
atacul puternic
sau „lovitura de glotă", in
care presiunea
subglotică, mult crescută,
precede
inchiderea glotei, care se
face prin
alipirea puternică a
coardelor vocale; se
foloseşte in sunetele
stocate şi in anumite
momente impuse de
necesităţi de
interpretare; • atacul
aspirat, in care
coardele vocale nu se
alipesc, iar glota
rămane parţial deschisă; se
foloseşte in
emisia unor sunete de
durată mai mare.
(Vezi lucrarea patologia
vocală" - Şt.
Garbea, Marcela Pitiş).
Ludic = atribut care
desemnează caracterul
unor activităţi (limbaj,
mimică,
comportament) de a nu avea
o orientare
practică, de a fi efectuate
de plăcere,
pentru divertisment;
activităţile de acest
fel sunt spontane,
capricioase, supuse
fanteziei. Prin joc,
copilul işi exprimă şi
trăieşte gandurile,
sentimentele, dorinţele,
jocul fiind, după K. Gross,
un exerciţiu
preparator al funcţiilor
mentale.
Activitatea ludică se
disciplinează şi
canalizează in scopuri
pragmatice, pe
reguli oarecum precise.
Sunt clasificate
astfel: jocuri exerciţiu,
jocuri simbolice
şi jocuri cu reguli. După
anumiţi autori
este necesar să se facă
distincţia intre
ludic şi ludism, acesta din
urmă
constand in acţiuni
solitare gratuite,
cum ar fi descifrarea
rebutului pentru
alungarea plictisului.
Persistenţa unui
anumit tip de joc peste
varsta la care
este normal admis,
revenirea la jocuri ale
unui stadiu deja
depăşit este semnalul, fie
al unei intarzieri
afective şi intelectuale,
fie ale unei
regresii afective şi
comportamentale.
Ludoterapie = psihoterapia
prin joc se
bazează prin funcţiile de
exerciţiu mental
şi intelectual, de
integrare a realului, de
asimilare psihică a
evenimentelor, de
socializare, de descărcare.
Jocul este
utilizat in terapia
diverselor tulburări
psihice. Ludoterapia se
referă in primul
rand la o tehnică
psihoterapeutică aplicată
copiilor. Ceea ce
reprezintă discursul
adultului in psihoterapia
acestuia, este
echivalent cu jocul
spontan, simbolic,
fără reguli in ludoterapie.
Ludoterapia la copilul cu
tulburări
psihice la o varstă
precoce, permite
cunoaşterea obiectelor,
care sunt suportul
proiecţiilor in care se
exteriorizează
primele mecanisme
defensive: - identificare;
- frustrare; - identificare
proiectivă;
- identificare cu agresorul
(M.
Klain). Deci, in afara
efectelor de catharsis,
de exerciţiu, de creştere a
rezistenţei
la frustrare, jocul este
supus
unor descifrări simbolice
şi presupune
unele reacţii
comportamentale ale
copilului,
şi ajută la reducerea
conflictelor
intrapsihice ce stau la
baza tulburărilor
psihice ale acestuia.
Relaţia cu adultul
terapeut in cadrul
ludoterapiei are efecte
benefice asupra psihicului
micului
pacient.
Aceste activităţi apar ca
un adjuvant
terapeutic vizand
modificarea
temporară a stării afective
a subiectului,
stimularea socializării,
cat şi un
exerciţiu premergător
ergoterapiei. Utilizarea
jocurilor se face in
funcţie de
varstă, sex,
disponibilităţi restante,
preferinţe.
Această modalitate de
recreere
porneşte de la principiul
enunţat de
Bremond, anume că „este mai
bine să
263
faci cel mai inutil lucru
din lume, decat
să stai un sfert de oră
fără să faci nimic."
Lume = in sens
filosofic, totalitatea
existenţei, cosmos,
univers. intr-o
accepţiune
mai restransă, „lumea
omului",
„lumea valorică", „lumea
obiectelor"
desemnează un anumit
domeniu al realităţii,
in limbajul curent, prin
„lume" se
inţelege fie umanitatea
ca regn ontologic
distinct, fie in expresii
de genul „aşa e
lumea", „lumea vorbeşte",
etc, fie
mulţimea nediferenţiată (
„era de faţă
multă lume").
Lunatic = denumire semnificaţia de (pseudoadaptativ)
utilizată in Evul mărime, asemănător
Mediu pentru cei ce dimensiune mare. superstiţiilor
sufereau de o boală Macrocefalie = individuale ale
anomalie constand adultului (care şi
psihică, prezentă şi azi
din mărirea derivă de aici).
in vorbirea populară,
dimensiunilor Originea acestor
in care iradierea lunii craniului. Este denumită magii (Piaget) ar
ar produce şi consta in
stări de agitaţie hidrocefalie, sentimentul
psihomotorie, automatism aspectul caracteristic subiectului că el
ambulator (somnambulism) constand in poate comanda
şi chiar dehiscenţa obiectelor sau
crize de epilepsie. Mulţi ţesuturilor osoase fenomenelor
autori consideră şi bombarea fizice, obiective.
benefice radiaţiile frontanelelor Magnetism
rămase neinchise. animal = teorie
ionozate ale lunii in
Macropsie = ce consideră
stările astenice (după existenţa unui
iluzie vizuală ce
unele prescrieri ale constă in fluid magnetic
medicinii indiene). impresia că unele universal datorat
Luria Alexandru (1902 - dimensiuni sunt corpurilor cereşti;
1977) = psiholog mai mari ca in acest fluid poate
rus, elev a lui realitate; se trece de la un
Vigotschi; este deosebeşte de micropsie, individ la altul
creatorul ce indică prin intermediul
neuropsihologiei ruse şi efectul invers. unei atingeri şi că
unul Macrostereogno aceasta ar avea un
zie = agnozie efect curativ.
dintre pionierii acestei
vizuală ce constă Teoria este lipsită
ramuri a ştiinţei
intr-o percepere de bază
pe plan mondial. Face supraestimati-vă a ştiinţifică. A fost
studii deosebite in tuturor implicată in
clinica afaziei, rolul dimensiunilor hipnoză,
lobului frontal, obiectelor, astfel somnambulism
procesele memoriei şi incat acestea nuşi sau alte forme de
psihopatologia pierd structura, psihoterapie.
acesteia. Lucrările cele cum se intamplă Maieutică =
mai cunoscute in macropsii. metodă (Platon -
sunt „Afazia traumatică" Magie infantilă Socrate) constand
= ansamblu de din intrebări
(1947) şi
comportamente ce meşteşugite şi
„Aspecte psihopedagocice, aparţin etapei procedee
psihologice prelogice, egocentrice meşteşugite de
şi neuropsihologia a admonestaţie şi
memoriei" - 1973, dezvoltării dialog pentru
„Bazele neuropsihoogiei" individuale, caracterizată extragerea unor
-1973. prin idei, concepţii din
raţionament şi mintea
M sociabilitate interlocutorului,
Macro = element sincretică, aspecte de care el nu era
de compunere, halucinatorii, conştient că le
prin care se comportament are. Prin această
introduce inadaptabil modalitate a
euristicii se poate tumoral. organizaţională -
extinde Termenul poate fi formarea
cunoaşterea de folosit cadrelor, selecţia
sine a subiectului. 265 profesională.
Majorat = varstă şi in sensul unei Manager =
la care un subiect predispoziţii sindrom descris
işi poate exercita potenţiale spre rău de psihiatri ce
drepturile civile şi transformarea apare la
şi in acelaşi timp acesteia in acţiuni persoanele de sex
este răspunzător concrete de a masculin cu
pentru propriile comite „răul", in funcţii
fapte şi mod intenţionat administrative şi
comportamente. sau delirant. de conducere,
Ea reprezintă o Malignitatea caracterială intre 30-60 de
garanţie a este o ani. Constă in
maturităţii fără a noţiune astenie, tulburări
pierde din vedere psihologică şi hipnice şi
posibilitatea sociologică, care sexuale, cat şi
lipsei de caracterizează complicaţii de tip
coincidenţă intre anumite evoluţii psihosomatic,
varsta biologică psiho-dinamice interesand aparatul
şi cea mintală. specifice „nevrozei cardiovascular
Maladie de (hipertensiune
congenitală = caracter" ale unor arterială,
boală pusă in subiecţi cu cardiopatie
evidenţă la complexe de ischemică).
naştere sau inferioritate, Mână = un prim
imediat după frustraţi afectiv in element de luat in
aceasta, transmisă cadrul absenţei consideraţie in
fătului fie ereditar, sau deficienţei cuplului psihofiziologia
fie ca boală parental. mainii este
maternă Management = pielea, deoarece
contractată in timpul termen care mana este prin
sarcinii sau semnifică metodă excelenţă un
anterior. de gestiune organ tactil.
Mal-comiţial = raţională a Fiziologia
criza epileptică intreprinderii, pipăitului este
majoră. vizand complexă, cu
Malformaţie = dezvoltarea şi variaţii individuale;
anomalie coordonarea pipăitul este
congenitală, care optimă a factorilor un simţ foarte
indiferent de uman, tehnic şi educabil. Se
amploarea ei, economic, in adaugă
duce in cele mai condiţiile sensibilitatea la
multe cazuri la informării căldură şi durere,
modificarea complete şi după unii şi
patologică a prompte şi a sensibilitatea la
personalităţii. adaptării de lumină. Din punct
Malignitate = decizii care să de vedere psihosocial,
gravitate, cu slujească maximal m. a fost
potenţial obiectivele propuse. considerată
terminal, atribuită Implică „organul
unui proces psihologia socială, contactelor
patologic industrială,
noastre concrete poate constitui un decompensare, de
cu viaţa reală". Cu capitol al psihoterapiei. coloratură
privire la T. psihastenică, in
asimetria Arghezi şi M. nevroza obsesivofobică.
funcţională Beniuc au dedicat 266
dreapta / stanga, şi frumoase versuri Manie = (manie -
a superiorităţii mainii. Amrentele nebunie); termen
mainii drepte digitale cu sensuri
(la 3/4 dintre sunt folosite in multiple; in
oameni), se scopuri limbajul colocvial
recunoaşte un administrativpoliţieneşti, este folosit pentru
anumit prestigiu criminalistice şi a defini o pasiune
al mainii drepte. ştiinţifice. de nestăvilit,
Are o uriaşă Maniacodepresiv uneori ciudată (ex.
semnificaţie = subiectul
simbolică şi sindrom; Kraepelin colecţionează
numeroase il descrie şi obiecte lipsite de
expresii face o sinteză valoare economică
metaforice se asupra sau estetică);
referă la cuvantul conceptului uneori se foloseşte
„mană". Şi gestul maniacului şi a şi pentru acţiuni
manual are melancoliei de impulsive, necontrolabile
numeroase involuţie, ca fiind (cleptomanie,
semnificaţii. In o afecţiune mentală piromanie, dromomanie).
mană există caracterizată in sens
constant o prin alterarea ştiinţific, m. este o
tendinţă ritmică a unor stare mintală
impulsivă de a accese de intalnită in multe
executa mişcări; supraexcitaţie boli psihice, in
m. exprimă şi maniacală, cu special in psihoza
ceea ce se depresiuni depresivă, caracterizată
intamplă in viaţa profunde şi prin
interioară. nejustificate creşterea
Grafologia este o psihic. Apare exagerată a activităţii
demonstrare clinic, de aceea psihice şi
experimentală a este sinonim cu motorii printr-o
psihologiei ciclopenie sau stare de bună
revelatoare a psihoză circulară. dispoziţie
mainii. in fiziologia Maniaco-fobie = nemotivată:
patologicului, (in gr. maniaco = vorbeşte continuu
amintim nebunie); variantă in ritm exagerat,
paraliziile de nosofobie, este agitat, ideile
isterice, ca şi constand in teamă se schimbă rapid,
crampa patologică, se mişcă fără rost,
scriitorului, a pianistului exagerată şi rade nemotivat,
sau a nejustificată faţă gesticulează, trece
funcţionarilor de de o boală repede de la o
telegraf, in mintală. Apare in activitate la alta,
psihofiziolgia sindromul dar in permanenţă
mainii, m. este obsesivo-fabic este preocupat de
interesantă şi ca (phobes -frică). ceva. Aceste stări
organ al Face parte din maniacale pot
„mangaierii" şi psihozele depresive alterna cu stări
in depresive.
Maniacul se cred (spălarea Acest amestec se
mereu persecutat. creierului) fumează ca tutunul.
Manierism = practicate de Are un
simptom intalnit unele secte principiu activ al
in multe boli religioase. in „Canna-bis
mintale psihiatrie se indica".
(schizofrenie), intalneşte in Marinescu
manifestat prin isterie. Gheorghe (1863-
atitudini ciudate, Marasm = stare 1938) =
artificiale, prin psihică care medic roman,
şa-blonism influenţează fondator al şcolii
comportamental. negativ romaneşti de
Adesea, subiectul dezvoltarea neurologie. Este
este afectat, personalităţii sprijinit de Victor
absurd (ţopăie copiilor, prezentă Babeş in studiile
intr-un picior, in casele de copii, medicale din
mănancă cu instituţii reci, Bucureşti, apoi la
scobitoarea, impersonale, ceea Paris, unde s-a
vorbeşte cu o ce implică grave afirmat ca histolog
intonaţie specială, stagnări in şi neurolog şi
piţigăiată). Aceste dezvoltare din unde şi-a susţinut
forme ciudate cauza „deprivării teza de doctorat.
sunt numite afective" - Participă la
bizarerii. Aceste „marasm" sau Congresul
comportamente avitaminoză internaţional de
pot apărea şi in afectivă. medicină de la
afara Marginal = ceea Moscova in 1897,
patologicului, ca ce se află la iar in 1909 publică
o bizarerie caracterială limita unei zone la Paris
(totuşi (la maximă monografia „La
trădează o distanţă de la cellule nerveuse"
şubrezenie a centru), 2 volume,
fondului implicand acţiuni prefaţată elogios
intelectual şi şi caracteristici de Ramon Y.
moral). minime. Se Cajal. Opera sa in
Manipulare = foloseşte in domeniul
influenţare a psihologie pentru neurologiei este
conduitelor altor a clarifica unele imensă. A devenit
persoane, dar şi fenomene de un nume
comportament percepţie cunoscut in
motor (mană, periferică sau ştiinţă la numai
picioare, degete, cunoştinţă minimă. 28 de ani. A
deplasand Desemnează de lucrat şi a
obiecte). Ex. asemenea zona infiinţat o clinică
manipularea intermediară intre de neurologie la
opiniei publice normal şi Spitalul
prin mass-media. patologic. Colentina.
La nivel Marihuana sau Poliomelitele,
individual, m. se Marijuana = encefalitele de tot
realizează cu drog preparat din felul, cat şi
ajutorul unor frunzele şi florile studiile de
metode persuasive unei varietăţi de fiziologie
sau a unor tehnici canepă, inrudită normală şi
cu cea indiană. 267
M muzică, dans, judiciară se
patologică s-au dialog, fiind cercetează
bucurat din plin folosite in fenomenul mărturiei,
de aportul său grădiniţă, in interesul
ştiinţific atat in şcoală şi justiţiei,
ţară cat şi peste instituţii (teatru urmărindu-se
hotare. De de marionete). posibilităţile şi
asemenea, Marketing = valoarea acesteia.
reflexele pseudobulbare, concepţia care Sunt probleme de
oligofrenia, are in vedere atenţie, percepţie,
ataxia spinocerebeloasă cererea şi memorie,
Marionete = oferta pornind interpretări,
probă in de la cerinţele motivaţie, care fac
psihoterapie, pieţei actuale şi ca fiecare mărturie
permiţandu-le viitoare. să fie relativă,
manuitorilor Dezbate supusă critic, fără
(pacienţi) saşi metode de a indreptăţi un
exprime liber organizare, total scepticism
sentimentele şi cercetare, faţă de valoarea
să-şi exteriorizeze analiză şi mărturiei umane.
conflictele. previziune, cat (T. Bogdan).
Psihoterapeutul şi Distorsionarea
pune la dispoziţia comportamentu mărturiei poate fi
copiilor şi l oamenilor, intenţionată,
adulţilor pornind de la conştientă sau
numeroase trebuinţele involuntară, mai
personaje: zana consumatorilor. ales in cazul in
cea bună, hoţul, Are in vedere care factorul
diavolul, toate subramurile motivaţional este
jandarmul, fel de psihologiei predominant
fel de animale, economice: afectiv.
etc. şi le cere să preţuri, oferte, in
născocească o intamplare. unde, cui, cand psihologia
In jocul şi cum se oferă; experimentală se
dramatic ies la de asemenea, foloseşte „grupul
iveală problemele psihologia martor" pentru a
afective, consumului indica un grup
tensiunile se (studii de care ne serveşte
reduc, căci se motivaţie), prin comparaţie să
produce o cercetarea pieţei stabilim efectul
descărcare şi psihologia manipulării
cathartică, reclamei. variabilelor
conştientizarea Martor = noastre asupra
ducand adesea persoană care primului grup
la vindecarea asistă la desfăşurarea experimental
tulburărilor unui (lotul martor - se
caracteriale. Se eveniment şi care mai numeşte şi lot
subliniază este in general de control). in medicină,
funcţia chemată să termenul
educativă şi relateze toate este utilizat cu o
artistică a testului datele, intamplările, semnificaţie
care imprejurările. in specială,
incorporează psihologia desemnand proba
martor, care este posibilităţi legătura dintre
folosită in studiile psihocomportamentale mască şi
comparative intre prin alta, de personalitatea ce
eşantioane şi care exemplu se exprimă, se
nu este supus 268 apără prin
acţiunii factorilor - mascarea acceptarea unei
ce au acţionat temperamentului măşti diferite.
asupra celuilalt prin caracter. M. in acelaşi
eşantion. Ralea foloseşte sens, se poate
Masă = in termenul de m. afirma că fără o
psihologie şi pentru a desemna dinamică a măştii
ştiinţe sociale se actul de simulare personajului,
menţionează sau de adaptare la personalitatea işi
acţiuni de m. ce un rol. De pierde
privesc intreaga asemenea, termenul autenticitatea,
populaţie; este folosit reducandu-se la
cercetări de m. ce in psihopatologie - simpla caricatură
nu se limitează la simularea a unei expresii
un eşantion (comportamentul unice.
restrans; modele simulat). Este Masculinitate =
de m., cum sunt folosită şi ca un profil de
anchetele şi instinct de apărare personalitate
chestionarele sau dacă persoana se construit pe
scrutinul: reflexe simte ameninţată. premiza sexului,
de m. ce cuprind o Mască = avand in
mare masă a modalitate a principal o
organismului. comportamentului determinare
Studiul psihologic simulant adoptată culturală şi implicand
priveşte mulţimile. de subiect, mai forţă,
Mascare = mult sau mai puţin rezistenţă, curaj,
atitudinea unei deliberat, pentru a raţionalitate,
persoane, constand ascunde ceva şi a capacitate de
in ascunderea unei demonstra altceva realizare. Adler
trăsături sau a ce nu-i aparţine, A. se referea prin
intregii personalităţi dar in care este m. la dorinţa de
prin deghizare intrun interesat. afirmare superioară
comportament Cuprinde mimica, a
inautentic (mască). pantomimica, bărbatului in
Motivele care gestica, expresivitatea lupta de a se degaja
determină acest verbală, ca de
comportament pot şi ţinuta vestimentară, complexul de
fi conştiente sau chiar inferioritate.
inconştiente, deghizajul, toate Chiar şi femeile
necunoscute de folosite ca să (unele) işi doresc
persoană ca atare. favorizeze schimbare de
in psihologie, subiectul, in personalitate,
suprapunerea calitativă cadrul unei relaţii intr-un proces
a doi sau de rivalitate, mai conflic-tual cand
mai mulţi stimuli, ales dacă nu dispun de
fapt ce reduce partenerul rival suficientă putere.
posibilitatea lor de este perceput ca Masochism;
discriminare; superior. sadism; =
ecranarea unei P. Bernard obţinerea satisfacţiei
(1978) subliniază sexuale şi a
plăcerii in genere efecte pozitive şi sociometrică =
prin suferinţe negative, de este constituită
fizice sau aceea dintr-o structură
psihice (umilire) Psihosociologia socială afectivă
aplicată propriei investighează intre atomii
persoane; reacţiile sociali, care se
subiectul le caută, publicului şi cerinţele manifestă prin
le provoacă, le acestuia in atracţii-respingeri,
intreţine, recurgand vederea unui indiferenţă,
la acord intre detectabilă numai
autoflagelare, mesajele massmedia prin analiza sociometrică.
automutilări, şi Se
autotorturi. Spre exigenţele sondează
deosebire de dezvoltării realitatea socială
sadism, plăcerea culturale. la baza căreia se
este condiţionată Masturbare află legătura
de torturarea psihică = psihologică
partenerului. Kromfeld a spontană
Menţionăm că m. introdus termenul simpatetică, fără
nu se referă pentru a descrie examinări
numai la o cazurile in care, in prealabile de
perversiune absenţa oricărei motive, pe grupe
sexuală, termenul intervenţii de oameni care
include şi mecanice, se interac-ţionează.
satisfacţia pur ajunge la excitaţie Au fost constituite
spirituală pe care sexuală şi orgasm, dintr-o structură
o obţine subiectul numai prin simpla socială afectivă
in urma asumării exacerbare intre asonii
poziţiei de victimă, imaginară. Kaht ii sociali, detectabilă
a acceptării introduce in numai prin analiza
cu voluptate a această categorie sociometrică.
umilinţei. Se pe autorii de Maturare =
vorbeşte de scrisori obscene, studiul final al
„masochismul amatorii de dezvoltării
moral", „tendinţa literatură psihologice a unui
masochistă". pornografică şi individ. Deşi
Mass-media = lucrări de artă maturarea este o
mijloace de plastică frivole. noţiune statică, ea
comunicare in Matrice = tablă impune o anumită
masă (radioteleviziune, de valori dinamică,
cinematograf, numerice in procesul
presa, conferinţe, statistică, dispuse dezvoltării
publicaţii de mare pe grupe, ranguri implicand
tiraj) care şi coloane; tabel totdeauna
vehiculează centralizator al transformări la
aceleaşi corelaţiilor dintre nivelul sistemului
informaţii către teste sau dintre o nervos, endocrin,
milioane de serie de factori; etc.
oameni, m. funcţională, Transformă
contribuind la sistem unitar de rile pe care
definirea unei operaţii organismul
culturi de masă. neuropsihice. infantil le suferă
Unele generează 269 pentru a ajunge la
Matrice
maturitate sunt in viaţă. anumit nivel al
mare parte După capacităţii
condiţionate Piaget, maturarea profesionale,
ereditar, mai ales cerebrală aderarea la o
in primele etape (mielinizarea, concepţie despre
ale vieţii (făt şi stabilirea lume şi viaţă.
sugar). in legăturilor intersinaptice, Fără a se
momentul in care diferenţierea suprapune, se
subiectul este activităţii electrice) disting:
capabil să furnizează • maturitatea
intreţină relaţii cu o potenţialitate biologică; •
ambianţa, esenţială fiziologică;
condiţionarea ereditară intelectuală, care
• intelectuală; •
a maturării se poate realiza
maturitatea
scade in sau nu sub
socială;
importanţă in influenţa
favoarea mediului social şi • vocaţională şi •
factorilor psihosociali. in funcţie de morală, care
Maturarea consistenţa inseamnă
intelectuală, după acestuia. recunoaşterea
Piaget, se Maturitate = datoriilor faţă de
realizează mai (dezvoltare propria persoană,
devreme sau mai deplină); din conştientizarea
tarziu (uneori punct de vedere responsabilităţii
deloc), in funcţie ontogenetic propriei deveniri,
de experienţa lui reprezintă un o inaltă exigenţă
in mediul său moment in care o faţă de tine insuţi.
social. persoană a atins Intre aceste
Maturitatea completa sa diverse aspecte
psihică a dezvoltare psihică ale maturităţii pot
adultului se şi fizică, cat şi un apărea
realizează cand sistem complet de discrepanţe, cea
acesta este posibilităţi mai frecventă
capabil să se rezultate din fiind intre m.
integreze in interacţiunea intelectuală şi cea
realitate. potenţiali-tăţilor afectivemoţională.
Maturaţie = ereditare cu Maturizare =
proces dinamic factorii de mediu ansamblul
intern, constand şi care se fenomenelor bio
in creşterea şi caracterizează şi psihosociale ce
structurarea deplină prin stabilitate şi se află intr-un
a funcţiilor eficienţă proces de
vegetative şi adaptativă. intercondiţionare
senzo-motorii, După R. şi care conduc la
persistand pană la Lacan, starea de
exprimarea potenţialului maturitatea implică maturitate. (S.
de autonomie Rubin-stein).
creştere, conform personală, Acest proces nu
informaţiei obiectivitate faţă poate fi declanşat
ereditare, cat şi de sine şi faţă de de condiţiile de
sub influenţa mediu, integrarea mediu şi de
mediului şi a funcţiei sexuale, activitatea de
condiţiilor de achiziţia unui invăţare şi
educaţie, care la
om sunt decisive. perioada de trei membrane
R. Lafon arată că inteligenţei preoperatorii mezo-dermice,
m. reprezintă un (2-7 care la acest nivel
dublu proces: • ani) - apariţia formează
unul anatomic funcţiei meningele
prin mielinizarea simbolice; • rahidian. M.s. este
axonilor, care perioada formată din
permite izolarea inteligenţei concrete substanţă cenuşie,
centrilor şi a (pană la 12 dispusă pe interior
fibrelor, ani) - constituirea pe coloane, sub
270 unei scheme de forma literei „H",
şi altul • valori fixe; • fiind formată din
neurofiziologic, perioada logicei neuroni şi fibre
prin stabilirea formale (pană la nervoase
conexiunilor 15 ani). Aceste amielinice. Spre
intersinaptice, stadii de exterior este
datorită intervenţiei dezvoltare sunt formată
mediatorilor parcurse in forme din cordoane de
chimici, prin trecerea specifice, substanţă albă,
de la o individuale, alcătuită dintr-un
activitate determinand la complex de fibre
bioelectrică nediferenţiată fiecare individ in nervoase,
la o parte o formulă majoritatea
organizare individuală de amielinice. in
diferenţiată. maturizare şi un substanţa albă, in
Astfel, sunt anumit nivel al imediata
organizate marile eficienţei vecinătate a
sisteme adaptative. substanţei
funcţionale Maturizarea cenuşii, se află
neuropsihice, sub psihică şi mici insule de
influenţa profesională (in substanţă cenuşie,
stimulilor şi a lumea dispuse in reţea,
educaţiei, dand contemporană), care constituie
naştere unor capătă forma unui substanţa
sisteme de labirint nesfarşit reticulată a m.s.
organizare din ce şi nu pe aceea a Din punct de
in ce mai unei linii drepte vedere funcţional,
complexe (Ex.: ce se opreşte intrun m.s. indeplineşte
maturizarea punct. trei mari funcţii: •
intereselor şi Măduva spinării funcţia de centru
inclinaţiilor ce duc = parte a reflex, indeplinită
la maturizarea sistemului nervos de centrii somatomotori
profesională). central, situată in şi
J. Piaget canalul vertebral visceromotori; •
stabileşte stadiile şi alcătuită dintrun funcţia de
dezvoltării cordon nervos coordonare a
intelectuale, ale cilindric, turtit reflexelor şi in
constituirii realului antero-posterior. proporţionarea
in: • perioada M.s. se imparte in intensităţii
senzorio-motoră 4 regiuni - efectorilor; şi •
(0-2 ani) de cervicală, toracală, funcţia de
activitate reflexă lombară, sacrală; conducere
la apariţia este invelită, ca şi indeplinită de
simbolului; • intregul nevrax,
substanţa albă, relatare verbală a apreciere, căci
anume prin căile unei persoane, unul din scopurile
ascendente care atestă un ştiinţei este acela
(senzitive) sau fapt despre care a de a supune
spino-encefalice luat cunoştinţă in faptele examinate
şi căile mod direct. unui studiu
descendente Mărturia poartă cantitativ.
(motorii) sau intotdeauna Aplicand
ence-falospinale. amprenta măsurarea la
Mărgineanu subiectivităţii senzaţii, G. T.
Nicolae (1905- autorului ei, Fechner a ajuns
1980) = motivată de să creeze
psiholog şi filosof lacunele de psihofizica, iar A.
roman. A absolvit percepţie şi de Binet, dorind să
filosofia şi deformările măsoare
psihologia la ineluc-tibile ale inteligenţa
Cluj, apoi amintirii. şcolarilor, a creat
-specializarea la 271 originea
Viena, Leipzig, Mărturisire = psihometriei.
Berlin, Hamburg, recunoaşterea unei Testele, statistica
Sorbona, Oxford, acţiuni greu de şi metodele
Londra, descoperit, care experimentale au
Cambrige, poate fi spontană permis psihologiei
Harward, Yale, sau provocată. Are să facă
Chicago, efect binefăcător progrese
Columbia, Duke. atunci cand considerabile.
Ca psihotehnician, greşeala tăinuită Mecanica ideilor
infiinţează peste măsură de = apariţia şi
Institutul subiect, reprezintă menţinerea ideilor
Psihotehnic de pe pentru el o povară in conştiinţă au
langă zdrobitoare. loc printr-un
Universitatea din S-au proces in care
Cluj, cu laboratoare observat forţa şi energia
psihotehnice spectaculoase vindecări (echivalentul
la Braşov, Arad, ale unor atenţiei) sunt
Reşiţa, etc. Printre afecţiuni transferabile de la
tratatele publicate psihosomatice in un conţinut la
cităm: „Psihologia urma mărturisirii altul după relaţii
persoanelor", unei conduite matematice
„Psi-hotehnica", reprobate de analoage celor
„Analiza conştiinţă morală. din mecanică.
factorilor psihici", Această funcţie Aceasta este o
„Măsurarea descătuşantă a teorie
aptitudinilor matematice" mărturisirii este in mecanicistă,
etc. Una mod curent desuetă (Paul
dintre lucrările de utilizată in Popescu -
seamă este spovedania religioasă Neveanu).
„Condiţia umană" şi de Mecanică
(1973), in care psihanaliză, dar de socială = Spiru
tratează la interlocutor la Haret consideră
problemele de interlocutor, ea nu aceasta un mod
psihologie are acelaşi sens. de interpretare
diferenţială. Măsură = mijloc pozitivă a
Mărturie = de măsurare şi de fenomenelor
sociale. conştiinţei. Sunt de specialitate lea
Mecanism = in şi alte forme de conferit
psihologie are un apărare, ca: denumirea de
sens general, raţionalizarea, ,jieurotransmiţăt
semnificand anularea ori".
„substratul material, retroactivă, 272
modul de proiecţia, introiecţia, Mediaţionism =
producere a transformarea in teorie care se
psihicului subiectiv, contrariu etc. in referă la
prezentandu-se la multe cazuri incadrarea unor
diverse nivele ca: conceptul de procese interne,
mecanismul apărare este mediatoare, intre
biofiziologic, apropiat de cel de elementele
biofizic, interdicţie, pentru raportului clasic,
biochimic şi evitarea stimul-reacţie (SR).
operaţional" (P. dezechilibrului şi M. explică
Popescu neplăcerii. varietatea
Neveanu). Mecanizare = reacţiilor la
Mecanisme de procesul de acelaşi stimul sau
apărare = inlocuire a forţei posibilitatea
mecanisme musculare a dependenţei unei
psihologice de omului cu forţa reacţii la diverşi
care dispune mecanică a stimuli.
persoana spre a maşinii, care Ch. Osgood
diminua angoasa preia executarea (unul din
generată de unor operaţii la un fondatorii
conflictele nivel mai ridicat psiholingvisticii,
interioare. in in ceea ce priveşte care a propus şi
viaţa cotidiană, forţa, rapiditatea, diferenţialul
aceste mecanisme ritmul şi durata. semantic) propune
funcţionează oarecum Mediatori formula S-rm-Sm-
inconştient chimici = R, in care „rm" „Sra"
(grimasele, imitaţiile substanţe care constituie
comportamentale intervin in răspunsul mediat
etc.) facilitarea şi autostimularea
Există un transmisiei sinaptice din partea
mare număr de a excitaţiei organismului.
mecanisme nervoase şi Mediaţia este
susceptibile de a musculare. conc-pută ca un
„proteja" EUL Principalii m.c. sistem de
impotriva sunt: acetilcolina, autoreglaj. Orice
exigenţelor, produsă de fibrele stimul evocă o
instinctelor, dar colinergice; serie de reacţii,
nu toate au noradrena-lina, dar dintre printre
aceeaşi valoare produsă de fibrele acestea există una
adaptativă. sinaptice; serotonina, singură care poate
Refularea va avea histamina, efectua o mediaţie
drept funcţie dopamina, semantică. Teoria
reprimarea unei ocitocina, mediaţionismului,
tendinţe vasopresina, introdusă in 1953
periculoase (agresivitatea, corticotropina, de Osgood explică
sexualitatea), prolactina, etc. generalizarea
respingand-o in Tuturor acestora, semantică şi
afara campului literatura actuală diverse inţelegeri
cognitive, de acea complex, in timp deosebit ţin de
autorul este ce terapeutica va medicina
considerat unul include atat psihosomatica: a)
dintre fondatorii procedeele proprii tulburările
psiholingvisticii. medicini, cat şi funcţionale
El a propus şi psihoterapia. R. (crizele nervoase,
diferenţialul Lafon distinge in insomniile,
semantic. Teoria m.p.s. tulburările de
m. se centrează următorii factori: limbaj, ipohondria,
asupra proceselor a) atitudinea durerile
de semnificare psihosomatică; b) nervoase,
prin semnificanţi simptomatologie anorexia, etc); b)
verbali. psihosomatică; c) marile entităţi
Medicină maladii morbide, de felul
psihosomatică = psihosomatice astmului,
psihosomatica; cum ar fi: astmul, afecţiunile
modalitate a hipertensiunea cutanate, obezitatea,
medicinii arterială, diabetul,
moderne, nevrozele de isteria, epilepsia,
fundamentată prin organ (ulcerul), tulburările de
lucrările lui I.P. dermatozele, comportament,
Pavlov, K. Bacov, reumatismul etc.
W. Cannon, S. cronic, nevrozele Medico -
Freud, H. Selye, de conversiune Pedagogic =
etc, axată pe sau isteria, cu o acţiuni conjugate
principiul interacţiunii simptomatologie asupra actelor de
şi de tip terapie medicală,
unităţii dintre neuropsihiatric. la care se adaugă
neuropsihic şi Se crede că educaţie intensivă
somatoorganic, perturbările şi reeducare, care
dintre spiritual şi psihice inconştiente se impune in
anato-mofiziologic. (Alexander) cazuri de
Ea complexe, frustaţiile deficienţă sau
studiază rolul predispun la situaţii de limită
unor factori anumite afecţiuni intre normal şi
psihici in somatice, căci patologic.
etiologia unor fiecare persoană Medie = valoarea
maladii organice dispune de un centrală sau
sau funcţionale, profil psihic. măsura mijlocie a
cat şi efectele, sau Afecţiunile unei serii de date
componentele psihosomatice statistice; prin
psihice ale unor apar fie ca calcularea mediei
astfel de maladii. rezultat al expresiei (aritmetice sau
Bolnavul este vegetative mediane) se pot
tratat nu doar ca directe, din stări determina
un organism, ci emotive obiectiv abaterile,
ca o personalitate prelungite cat şi
diferenţiată, se (traume şi performanţele.
urmăresc atat drame), fie ca o Repartiţia
simpto-mele consecinţă a normală şi reală a
psihice cat şi cele epuizării scoarţei datelor este dată
organice, in vederea cerebrale etc. de curba lui
stabilirii La copil şi Gauss. Media
unui diagnostic tineret, in mod aritmetică este
catul obţinut prin schimburile deoarece el
impărţirea sumei psihoafective completează
valorilor intre indivizi. structurile organice
individuale la Filogenetic de bază,
numărul lor. Ea se , mediu este furnizand
utilizează in mod factorul funcţiilor ajunse la
curent şi imparte determinat al maturitate
273 evoluţiei excitanţi adecvaţi,
grupul in două biologice. Pe măsura fără de care ele ar
părţi (cea de adaptării la rămane virtuale
deasupra şi cea mediu, sau atrofiate.
dedesubtul organismul işi in afara societăţii
mediei), una sporeşte omeneşti copilul
echilibrand-o pe capacitatea de se sălbăticeşte.
cealaltă, ceea ce reacţie şi utilizarea Mizeria este sursa
permite diferenţierea activă şi inadap-tării. De
subiecţilor selectivă a obicei
„normali" (cei ce condiţiilor de delincvenţii tineri
se apropie de mediu. In acelaşi aparţin mediilor
această valoare mediu fizic, defavorizate
teoretică) de diversele tipuri economic, chiar
subiecţii de organisme işi şi nivelul mintal
„anormali", care constituie diverse este afectat de
se depărtează de sisteme ale condiţiile
ea. condiţiilor de materiale (mai
Meditaţie = existenţă. scăzut in mediile
interpretarea Mediul defavorizate:
uneia sau mai trebuie considerat muncitori, ţărani,
multor idei, acte, un ma-crosistem negri, indieni in
intre stimulul pus in raport cu S.U.A). Dacă insă
iniţial (ideea) şi organismul li se oferă condiţii
rezultatele finale, (persoană umană) materiale
care constituie ca un cadru de identice, diferenţa
scopul referinţă. nivelurilor se
investigaţiei. Omul insă ameliorează.
Mediu = realitatea nu este numai Medium =
in mijlocul căreia produs al persoană care
se află şi mediului, in posedă o
vieţuieşte un special a celui capacitate de
organism; social, dar şi comunicare
totalitatea agent al parapsihologică,
factorilor şi transformării fiind dotată cu
condiţiilor ce işi mediului. De insuşiri de
exercită influenţa relaţiile cu percepţie şi
nemijlocit sau mediul se ocupă comunicare
mijlocit asupra ecologia. Omul transsenzoriale,
organismului şi cu stăpaneşte mediul cu capacitate
care acesta se află social, prin cultură crescută de
in interacţiune şi inserţie socioafectivă. sugestionare, fără
(influenţe Acţiunea a constitui cazuri
cosmice, socioeconomice, mediului este patologice. Ele
educative) şi cele foarte importantă pot fi transpuse
in care se in copilărie, uşor in stare de
realizează
hipnoză, cat şi secreţie ai glandei Mefianţă =
pentru telepatie. sunt cunoscuţi modalitate de
in aceste cazuri datorită formulei percepţie şi de
un rol important lor chimice sub interpretare a
este atribuit denumirea de relaţiilor umane,
compatibilităţii catecolami-ne caracterizată prin
dintre subiect şi (amine ale suspiciune şi
inductor. catecolului). neincredere, prin
Medulosupraren Secreţia teama de a tiu fi
ală = formaţiune 274 inşelat. Se poate
de origine glandei variază manifesta
embrionară, mult cu condiţiile temporar, după o
ectodermică, de viaţă. in experienţă de
similară cu condiţii bazale, viaţă
originea secreţia este traumatizantă (o
sistemului nervos redusă, iar in frustaţie in plan
simpatic, fiind un stările care raţional, social),
ganglion reclamă un efort sau poate fi o
vegetativ de adaptare din atitudine
simpatic, partea constantă in
modificat organismului relaţiile cu lumea.
structural, (stres), secreţia Mefianţă scade
inglobat in creşte disponibilităţile
ţesuturile considerabil, ceea raţional-sociale,
corticosuprarenale. ce presupune un ingustează
Este mecanism de campul de
alcătuită din reglare, de afirmare in activitatea
neuroni adaptare a socială,
postganglionari secreţiei la nevoile creează tensiune
care, prin metabolice psihică şi
diferenţiere, şi-au amplificate ale anxietate in
pierdut axonul, organismului. desfăşurarea
devenind structură Reglarea relaţiilor interumane.
secretoare. secreţiei se Constituind o
Celulele realizează printrun barieră in calea
secretoare ale ei mecanism dezvoltării şi
sunt stipulate de nervos, in care afirmării
neuronul simpatic este implicată personalităţii, este
preganglionar. stimularea proprie celor care
Spre deosebire de simpatică, cat şi se
neuronii simpatici printr-un supraevaluează,
postganglionari mecanism umoral, cat şi celor timizi,
care eliberează la reprezentat de timoraţi,
nivelul sinapsei hipoglicemie, complexaţi. Este
noradrenalină, hipoxie, acidoză, o trăsătură
celulele medulosuprarenale toate aceste caracterială,
secretă un condiţii fiind structurată incă
procent de 80% caracteristice din copilărie prin
adrenalină şi efortului fizic. influenţa celor
numai 20% Secreţia poate fi din jur sau este
noradre-lină, reglată şi prin dobandită intr-un
fiind sensibili la stimuli corticali in climat educaţional
acţiunea nicotinei. stări emotive, inadecvat, ale
Produşii de traume psihice.
căror efecte sunt propriei constructive.
amplificate de personalităţi, dar Melancolic delir
anumite se şi comportă ca = sin. depresiv;
particularităţi atare. De obicei, idei ce au ca temă
psihice ale această vinovăţia, ruina;
copilului. convingere este idei sistematizate
Supraprotecţia şi insoţită de o stare ca avand o stare
severitatea de exaltare, afectivă
excesivă in mulţumire, neplăcută,
familie creează satisfacţie. Se intalneşte monotonă, lipsite
timiditate, in unele de un conţinut
tendinţe de boli mintale: ideativ deosebit;
inchidere in sine, paranoia, subiectul are o
complexare. schizofrenia, 275
Mefianţă creează delirurile M
dezavantaje in halucinatorii atitudine
relaţia medicpacient, cronice, etc. bolnăvicioasă,
copil-terapeut Melancolic = fatalistă, anxioasă şi
şi in temperament uneori halucinatorie.
medicaţie, caracterizat ca Melancolie =
limitand eficienţa slab in cadrul depresiune
tratamentului şi celor patru tipuri psihomorală,
cooperarea cu de activitate tristeţe
pacientul. nervoasă permanentă,
Megalofobie = superioară. Note inspirată de pesimism
teamă patologică, specifice: - şi insoţită
neexplicată şi capacitatea de un complex de
nejustificată, redusă de lucru in culpabilitate.
manifestată faţă condiţii de (Hipocrate il
de obiecte cu suprasolicitare; - atribuie secreţiei
dimensiuni mari, rezistenţă fizică şi biliare ca sistem
şi care intregeşte neuropsihică umoral); din
corolarul slabă; sensibilitate punct de vedere
multiplelor fobii crescută; temperamental,
din sindromul adaptare dificilă la se caracterizează
obsesivo-fobic. exigenţele vieţii prin nesocialitate,
Megalomanie = sociale, emotivitate,
stare caracterizată compensate prin pesimism şi
prin convingerea retragere in sine, orgoliu. Dincolo
fermă a trăiri profunde, de o anumită
subiectului asupra reverii; limită, devine
calităţilor introvertiţi; patologică şi se
excepţionale ale melancolicii sunt inscrie ca un
propriei persoane, capabili de acţiuni simptom
care-1 fac migăloase, alternativ in
deosebit de răbdare; au stări psihoza maniacodepresivă
important in faţa psihopatologice, cand
anturajului. inclinaţii spre depresii, devine
Megalomanii nu caracterizate prin melancolic de
numai că au scăderea tensiunii involuţie.
sentimentul motivaţionale şi Melitoterapie =
patologic al deci a angajării, a tip de tratament
grandoarei investirii active, avand la bază
produsele apicole copilărie, prin caracterului ei
(miere, propo-lis, efectul sedativ non-verbal şi a
venin), utilizat al cantecelor de absenţei
din ce in ce mai leagăn cu care necesităţii ca
mult in unele ţări mamele işi receptorul să aibă
in terapia liniştesc şi adorm o anumită
generală. sugarii. Muzica capacitate
Meloterapie = declanşează intelectuală,
metodă de emoţii şi meloterapia poate
psihoterapie sentimente, fi folosită şi in
nonverbală, determină tratamentul
bazată pe modificări oligofrenilor, chiar
efectul funcţionale, in idioţie prin
binefăcător al diminuează excitaţii ritmice.
muzicii asupra reacţiile Memorie =
funcţiilor vegetative prin ansamblul
neuropsihice declanşarea proceselor de
ale voinţei şi intipărire
organismului atitudinea (memorare),
uman. subiectului in conservare (păstrare,
Meloterapia momentul engramare)
poate fi folosită audiţiei. Poate fi şi reactualizare
individual sau utilizată in bolile prin recunoaştere
in grup, in cardiovasculare şi şi reproducere a
programe in cele cu o experienţei
terapeutice de componentă anterioare
scurtă durată psihosomatică (cognitive,
sau medie. Este (hipertensiune afective, volitive)
una din cele arterială, a omului.
mai vechi ulcer Fiind
metode de gastroduodenal, procesul psihic de
vindecare, dischinezii, boli stocare a
avandu-şi endocrine, informaţiei, de
originea la nevralgia dentală, acumulare şi
inceputul psihoze afective, utilizare a
civilizaţiei autismul, nevroze experienţei
(chiar şi in obsesionale şi cognitive, asigură
ceremonialele fobice). Meloterapia continuitatea şi
populaţiei stabileşte o coerenţa vieţii
primitive a fost cale de psihice.
folosită). comunicare, Urmele
Egiptul antic şi uneori singura, cu „engramele"
apoi grecii au cel aflat in experienţei trecute,
preluat metoda suferinţă in evocarea amintirilor,
(in mitologia psihozele este un proces
greacă s-a aflat autistice, in complex de
imortalizarea psihozele resintetizare, legat
cantăreţului halucinatorii, de ceea ce s-a
tămăduitor). aducandu-1 in păstrat, procesul
Suntem cu toţii lumea realului, ca mnezic fiind o
beneficiarii un prim pas de succesiune de
melote-rapiei, reinserţie socială. operaţii de engramare
incă din Datorită codificate
pentru facilitarea ludică; • intre 7-9 informativ.
accesului la ani, caracterul inţelegerea
informare. senzorial, neselectiv, elementelor şi integrarea
Reflectand in mod fragmentar lor in
selectiv, activ şi şi in mod stocul de amintiri
inteligibil trecutul incipient, existente,
experienţial, caracterul reprezentarea lor,
memoria este in voluntar; uşurează
stransă relaţie cu Distingem o reţinerea.
toate celelalte memorie imediată, Reflectand
componente ale o memorie trecutul, fiind o
psihicului, este „o intarziată şi tot funcţie a
piatră unghiulară a atatea feluri legate sedimentării
edificiului de organele selective a
psihicului uman" senzoriale experienţelor,
(Sece-nov). (vizuală, auditivă, memoria
Performanţa tactilă, olfactivă, contribuie ca un
psihică mnezică gustativă). suport indispensabil
depinde de factori Cercetările la
neurofiziologici şi psihologilor au invăţare. Se face
psihologici, ca: - arătat că memoria distincţia dintre
gradul de depinde atat de memoria socialistorică
maturare a anumite zone localizate şi memoria
sistemului nervos; in encefal personală, care
- starea de (sistemul limbic, este tributară faţă
sănătate şi probabil şi de prima. Are trei
prezenţa unei grupuri de nivele din punct
patologii neuroni situate in de vedere a
cerebrale; - factori creierul mic), cat duratei: • memorie
perceptivi şi şi de ansamblul imediată; • memorie
afectivi. creierului. Nu de scurtă
276 există o zonă durată sau
Psihologul specifică a mijlocie (cateva
Ursula Şchipou memoriei, ci ore), care asigură
arată că, pentru intregul cortex continuitatea
buna funcţionare a este angajat in activităţii
proceselor evocarea cotidiene şi •
mnezice, procesul amintirilor, memoria de lungă
invăţării are mare despre care nici durată, cea
importanţă şi că unde şi nici cum care asigură
sunt remarcate se conservă. continuitatea
următoarele etape: Reţinem cu conştiinţei şi
• intre 1-3, ani uşurinţă ceea ce unitatea personalităţii.
dezvoltarea mecanismelor este important şi J. Delay
de in acord cu propune o altă
fixare, fixarea şi convingerile sistematizare: •
evocarea avand un noastre, uităm cu memoria senzoromotoră,
caracter uşurinţă ceea ce ce
afectogen; • intre este indiferent, cuprinde
3-7 ani, prost structurat şi amintirea
predomină fixarea nesemnificativ elementară a
şi reproducerea faţă de persoana senzaţiilor şi
susţinute afectiv sau materialul mişcărilor,
in activitatea
(comună omului memoria logică maturizarea sexuală.
şi animalelor); • este mai Deterlegea
memoria autistă productivă decat memoriei regresive ce se
proprie cea mecanică. caracteri- mină la unele
domeniului Personalitat tinere stări de anxietate
visului şi ea apare ca un şi
delirului, supusă sistem selector zează prin productivitatea
dinamic mnezic, atat in amintirii eve- este
inconştientului; şi memorare, cat şi necesară o educaţie sexuală
• memoria in reproducere. şi mănimentelor
socială, strans Odată cu varsta indepărtate şi mari
legată de creşte dificultăţi suri educative
categoriile logice, productivitatea, adecvate. Se pot intamin
implicand ordine atat a memoriei memorarea evenimentelor
raţională şi o involuntare, cat şi recente şi pla tulburări de
concepţie socială a celei voluntare. comportament, pubera
despre timp. intre cele actuale. Fenomenele de
Memoria trebuie două forme de memorie evolu- neavand
să reflecte memorie, maturitatea intelectuală şi
trecutul ca trecut intervine o relaţie ează in mod ondulatoriu
şi să facă reciproc complementară, intre reţinere şi emoţională
distincţia dintre beneficiind una necesară controlului
real şi imaginar. de rezultatele situuitare.
Pentru memorie celeilalte. aţiilor la care s-ar putea
este caracteristică Asupra expune.
strategia fidelităţii proceselor de Memorie - tuburări =
faţă de sursa de memorie se complexitatea
informare şi a răsfrang funcţiei mnezice,
exactităţii particularităţile integrarea ei deplină cu
reproducerii, de funcţionale ale intreaga viaţă
aceea in actele subiectului, biopsihologică se răsfrange
mnezice se avand loc o implicit in patologie
recurge la puncte memorare considerandu-se că
de sprijin, la precumpănitoare practic, orice afecţiune
constituirea unor a informaţiilor psihică işi lasă
unităţi tematice la vizuale, auditive, amprenta asupra funcţiei
comparaţii şi chinestezice, mnezice. J.
clasificări şi in verbale şi trăirile Delay a incercat să ofere o
genere la afective (stenice explicaţie prin
sistematizare, şi astenice). legea „disoluţiei", plecand
care are o 277 de la pre-miza
insemnătate M că evoluţia filogenetică şi
decisivă pentru S-a constatat că la bătrani ontoge-netică a
memorare. Se au loc Menarhă = fenomen sistemului nervos s-a făcut
subliniază rolul fiziologic de stafenomene de la simplu la
repetiţiilor care de slăbire a memoriei complex. Din acest punct de
trebuie adaptat eveni- bilire a primului vedere
optim la volumul ciclu menstrual, care disoluţia memoriei
şi gradul de mentelor recente, dar nu şi semnifică procesul
dificultate al a fenomene- apare intre 11- invers, de la complex la
materialului. De 16 ani şi care nu coreslor simplu, de la
asemenea se de reminiscenţă. Th. Ribot voluntar la automat,
remarcă că a formulat punde cu exemplul fiind oferit
de amneziile de involuţie,
care incep prin
tulburări ale memoriei
sociale, apoi
eliberarea memoriei
autistice şi
persistenţa memoriei
senzitivo-motorii.
Tulburările de atenţie par
să exercite, in
majoritatea cazurilor, un
rol insemnat in
geneza tulburărilor
mnezice, deoarece nu
se poate reţine ceea ce nu
este fixat bine.
Tulburările memoriei se
impart in două
grupe: a) Dismnezii
cantitavive, cum
sunt: • hipermnezii
(mentismul, viziunea,
retrospectivă); •
hipomenzii (lapsusul şi
anecforia); • amnezii
(anterograde şi retrograde,
lacunare); b) Dismenzii
calitative:
• iluzii mnezice (de
recunoaştere, de
nerecunoaştere;
criptomnezia); • alomnezii
(rememorarea trecutului,
pseudoreminiscenţe,
ecmnezia, confabulaţia).
Meningită = inflamaţie a
meningelor de
etiologie variată (de
obicei infecţionare),
cu importante consecinţe
neuropsihice.
Sechelele senzoriale se
concretizează
in cecitate sau surditate
integrală
şi tulburări vestibulare.
Cele psihice
constau in debilitatea
mintală de diverse
grade şi tulburări
caracteriale de tipul
instabilităţii şi al
oboselii. Sechelele
psihice se pot accentua
incă din timpul
desfăşurării bolii şi sunt
necesare măsuri
psihoprofilactice şi psiho-
terapeutice.
Meningoencefalită =
neuroinfecţie de
etiologie variată, care
determină inflamarea
meningelor şi a
encefalului, cu
expresie clinică polimorfă
şi evoluţie
gravă. Clinic, se
evidenţiază prin sindrom
meningitic
encefalomielitic, febră
şi tulburări psihice.
Aceste sindroame
implică: cefalee,
fotofobie, hiperalgezie
cutanată, dureri la
comprimarea maselor
musculare, contractară
musculară;
convulsii tonico-clonice,
hemiplegie,
mişcări coreice, atetozice,
afectarea
nervilor cranieni, pareze,
hipoacuzie,
scăderea acuităţii vizuale.
Tulburările
psihice sunt reprezentate
de un sindrom
psihoorganic acut, confuzii
de diferite
intensităţi, delir, agitaţie
psihomotorie.
Sechelele psihice pot fi: -
sindrom
deteriorativ, oligofrenie
(cand a debutat
278
la varstă mică), sindrom
psihopatoid
cerebrastenic, epilepsie
secundară (care
cedează lent sau se
cronicizează). Patogenia
lor este determinată de
cicatricele
de la nivelul ţesutului
nervos, tulburările
de circulaţie cerebrală.
Menopauză = sin.
climacterium feminin;
etapă in ontogeneza femeii
caracterizată
printr-un ansamblu de
modificări
ale fiziologiei genitale,
avand ca element
definitoriu oprirea
ciclurilor menstruale.
Se poate instala intre 45-
55 ani, ca urmare
a incetării funcţiei
ovariene (producţia
ovulelor şi secreţia
hormonilor); ceea ce
la bărbat este andropauza.
Menopauza
declanşează o serie de
manifestări
psihofiziologice
şi psihice, cu o
amplitudine şi
coloratură diversă: scade
facultatea de
indeplinire a actului
sexual, se instalează
uşor oboseala, stări de
insomnie, iritabilitate,
trăiri de tip anxios cu
privire la viitor,
lipsă de iniţiativă,
adaptare anxioasă
la cei din jur. Cele mai
eficiente remedii
sunt de ordin socio-
profesional şi
familial favorabil, cu
atitudini
compensatorii.
Mental = ceea ce ţine de
minte, de
stările şi procesele
psihocorticale, de
spirit (diferenţiat de
comportamental).
in psihologia clasică:
calificare a
conştientului accesibil
introspecţiei. E.
Claparede consideră
mentalitatea
echivalentă cu
conştientizarea, deşi se
susţine că şi fenomenele
inconştiente ar
dispune de această calitate
(Rauh).
J. Piaget scria „legea
fundamentală
ce pare să regizeze
mentalizarea
progresivă a acţiunii este
aceea a
trecerii de la
ireversibilitate la
reversibilitate".
Mentalitate = tip de
spiritualitate şi de
comportament caracteristic
unui grup
social, unei anumite
culturi sau epoci
istorice, manifestandu-se
ca ansamblu
structural
(de opinii, prejudecăţi,
credinţe,
superstiţii, habitudini
intelectuale şi
etice). Psihologi,
sociologi, etnologi,
filosofi ai culturii au
definit cateva forme
generale de mentalitate
colectivă:
cea arhaică (primitivă),
populară (tradiţională)
şi mentalitatea modernă,
ştiinţifică,
intregul complex al
raportărilor
faţă de lume (in plan
intelectual, afectiv,
atitudinal, axiologic şi
comportamental)
a unei persoane,
caracterizează modul
său de a fi, definindu-i
personalitatea in
sinteza, mai mult sau mai
puţin
originală, şi coerentă a
concepţiilor
relaţiilor, acţiunilor şi
reacţiilor sale.
Mentism = accelerare a
ritmului ideaţiei
constand intr-o derulare
intempensivă
a ideilor, imaginilor,
reprezentărilor,
care ajung să domine
intregul psihism.
Subiectul este incapabil să
controleze
voliţional acest fenomen şi
să se
concentreze asupra uneia
dintre idei sau
asupra unui fapt exterior.
inrudit cu fuga
de idei, mentismul se
deosebeşte de
acesta prin atitudinea
critică a subiectului
faţă de acest fenomen.
Mentismul
se datorează unei diminuări
a Psihoprofilaxia este
capacităţii de concentrare
a atenţiei,
ceea ce determină
eliberarea mecanismelor
asociative. Este o
manifestare
parazitară a psihismului,
insoţită de anxietate,
care intreţine mentismul.
Subiectul devine un
spectator al
acestei desfăşurări
tumultoase, conştient
de caracterul ei anormal şi
frustrat de
imposibilitatea de a se
relaxa. Mentismul
nu are o investitură pur
patologică,
ci poate apărea in stările
de tensiune
psihologică, in oboseală,
surmenaj,
in eşecuri repetate şi in
situaţiile in care
există o preocupare intensă
faţă de o
anumită problemă, in
intoxicaţii uşoare
cu nicotină, cofeină,
psihodisleptice,
etc.
279
Menţinere = acţiune de
păstrare, de rămanere
in aceeaşi stare. in
psihologie se
foloseşte in sensul de
relativă destabilitate
pentru o anumită perioadă,
in urma
incheierii unui proces de
dezvoltare. Astfel,
menţinerea unui nivel de
dezvoltare
optimă a personalităţii, in
condiţii de
mediu date, reprezintă un
indiciu de bună
adaptare a acesteia şi
deci, de normalitate
psihică.
preocuparea
pentru menţinerea stării de
sănătate
mintală a populaţiei, in
baza unui amplu
program de măsuri
profilactice menite să
prevină, să combată şi să
reducă potenţialul
invalidant al bolilor
psihice.
Mers = forma cea mai
obişnuită de
locomoţie. Această
activitate motorie de
deplasare a organismului se
realizează
printr-un reglaj
neuromuscular complex,
implicand participarea
tuturor structurilor
morfo-funcţionale care
asigură motilitatea
normală: - neuronul motor
central
şi periferic, sistemul
extrapiramidal,
musculatura, sistemul
vestibular, cerebelul,
toate coordonate la nivel
cortical
prin funcţia praxică şi
prin procesele
psihice. Mersul depinde de
maturizare.
Copilaşul are nevoie de 60
de săptămani
pentru a reuşi să meargă
singur şi de
invăţare, de exerciţiu.
Copii sălbatici din
junglă găsiţi la Midnapore,
care trăiau
cu lupii şi care, ca şi ei,
mergeau in
patru labe cu o iuţeală
remarcabilă, nu
au invăţat decat cu mare
greutate să
meargă omeneşte. Dobandirea
mersului
reprezintă o etapă foarte
importantă a
dezvoltării umane, iar
progresele in
această direcţie sunt
legate de
menţinerea echilibrului.
Staţiunea
bipedă descătuşează mana ca
mijloc de
apucare, dezvoltă orizontul
de
cunoaştere, mersul
descoperind
universul dinamic in
continuă expansiune.
Deşi mersul prezintă o
oarecare
uniformitate pentru toate
persoanele,
fiecare om are un mers
specific, cu
anumite particularităţi
concordante cu
structura psihică
particulară, cu
temperamentul
persoanei respective. Se
pot
stabili corelaţii
(relative) intre
caracteristicile
mersului şi unele trăsături
caracteriale.
in psihopatologie, mersul
anormal intregeşte uneori
corolarul
simptomatologiei de bază a
afecţiunii.
Mesaj = conţinut
informaţional transmis
de către un emiţător către
un receptor, sub
formă de semne, semnale sau
simboluri,
structurate după normele
unui anumit
cod, utilizand anumite căi
(canale) de
transmisie. De regulă,
cantitatea de
informaţii care există
potenţial la nivelul
emiţătorului, diferă de
conţinutul
informaţional ajuns la
receptor, datorată
unor factori, ca: - decizia
emiţătorului
faţă de informaţia introdusă
in canalul de
comunicaţie; - capacitatea
receptorului
de codificare a informaţie
transmise; -
acţiunea destructu-rantă a
perturbanţilor
care intervin pe traseul
comunicaţional
(zgomote). in ceea ce
priveşte valoarea
informaţională intrinsecă,
sunt
numeroase alternative de
interpretare a
mesajului de către
receptori, ceea ce
face să crească gradul de
incorectitudine
a mesajului; cu cat se
micşorează
aspectul alternativelor
referenţiale, cu
atat sporeşte latura
informaţională a
mesajului.
Conceptul de mesaj a
pătruns in
numeroase discipline
particulare, cu
interpretări
specifice; • in genetică se
vorbeşte despre „mesaj" şi
„cod genetic";
• in estetică sau semiotică
se vorbeşte
de mesajul prin care
creatorul
transmite publicului
viziunea sa, utilizand
limbajul specific artei
respective şi
mecanismele sugestiei, care
măresc
considerabil gradul de
incertitudine a
280
mesajelor, solicitand o
decodificare
activă din partea
receptorului.
Mesaj informaţional =
componentă
esenţială a procesului de
comunicare
in-terumană, ca purtător de
date,
imagini, idei despre
stările reale sau
posibile ale unui obiect.
Acest mesaj
presupune atracţia de
selecţie şi
imbinare a elementelor
informaţionale,
presupunand un emiţător şi
un
destinatar receptor.
Mesajul se
recepţionează de către
subsistemele
specializate numite „
traducători de
lucrări" la nivelul cărora mimica, asimilaţia anabolică.
se realizează atitudine Metabolism cerebral = in
decodificarea informaţiilor a, se sistemul
intr-un cod constitui nervos domină procesele
specific. Trebuie operată e intr-o energetice
distincţia unitate respirato
intre cantitatea de informaţ rii,
informaţii existente ională creierul
potenţial la nivelul identific consuma
sursei, şi informaţia abilă, nd 20-
ajunsă realmente la metaco 25% din
receptori. O municar totalul
multitudine de factori ea. In de
psihologici mod oxigen
intervin in decodificarea normal, utilizat
mesajului, comunic de
incărcandu-1 cu area şi intregul
subiectivitatea metaco organis
receptorului. munica- m, in
Mesaj senzorial = ansamblul M stare de
de rea sunt complementare, repaus.
impulsuri nervoase ce mărind relevanţa Substanţ
impresionează mesajului. a
un receptor printr-o Metabolism = proces prin cenuşie
stimulare care se are un
determinată, capabilă de a efectuează schimbul de consum
fi transmisă substanţe intre de
pe căi aferente, pană la organism şi mediu; oxigen mult mai mare decat
nivel cortical. totalitatea substanţa
La nivelul analizatorilor reacţiilor bio-chimice din albă. (C. Gorgos). Ca
sosesc mesaje celule şi substrat
elementare, care reflectă ţesuturi prin care se energetic de bază este
obiectulstimul, consumă sau se utilizată
avand valoare de indicii de eliberează substanţe şi glucoza, iar hipoglicemia
recunoaştere şi energie (P. tulbură
reprezentand senzaţiile. Popescu -Neveanu). in funcţiile cerebrale pană la
Mesajele elementare se ansamblu, m. pierderea
grupează in comportă două procese opuse cunoştinţei, ceea ce
mesaje de ansamblu, şi creează disfuncţii
referitoare la complementare: de ireversibile. Utilizarea
obiect in intregul său, asimilaţie glucozei este
realizand astfel (anabolismul) şi de independentă de insulina şi
percepţiile. dezasimilare reglată
Meta comunicare = cele două (catabolismul). Actele şi prin nivelul arterial al
nivele eforturile glicemiei.
pe care le propune psihice se datoresc Alterările funcţiilor
comunicarea, • catabolismu-lui, corticale
mesajul insuşi cu intrucat presupun consum de superioare prin suferinţe
conţinutul său şi • substanţe cerebrale sau
modalitatea de a-1 exprima, şi energie. Asimilaţia cronice, pot fi
sunt informaţională şi contracarate prin
amalgamate. La acestea, psihică are alte mecanisme administrarea
tonul, decat unui grup de medicamente
denumite (in funcţie de
autori):
neuro-trope, activatoare
ale
metabolismului cerebral,
neurodinamice, nootrope.
Acţiunea
lor este evident favorabilă
in cazul
afectărilor secundare
hipoxiei,
toxicelor, traumatismelor
craniene
sau proceselor involutive,
influenţand
pozi-
281
tiv metabolismul neuronal.
Reglarea metabolismului
neuronal determină o
reglare
eficientă a circulaţiei
cerebrale, astfel
incat ameliorarea
proceselor cognitive se
realizează printr-o acţiune
conjugată vasodilatatoare
şi de stimulare metabolică.
Metabolism informaţional =
pornind de
la teoria informaţiei şi de
la studiul
experimental al
funcţionării psihismului,
A. Kempinscki a fundamentat
ideea că
factorii externi acţionează
asupra Eului,
care selectează
informaţiile după două
tendinţe fundamentale: •
asimilare şi •
eliminare. Asimilarea
conduce la apariţia
unor structuri
corespunzătoare, care vor
condiţiona modul de reacţie,
tulburarea
mesajelor exterioare avand
caracter
entropie negativ.
Necesitatea determină
organizarea sistemului
funcţional, intre
tendinţele selective fiind
relaţii reciproce
determinate de necesităţile
organismului.
Tendinţele perturbatorii
pot fi examinate
ca expresii ale
agresivităţii, care pot
afecta nu numai sistemul
propriu al
persoanei, ci şi sistemul
social.
Metaforic = sub aspect
psihologic, metafora
inlesneşte trecerea de la
reprezentare
la noţiune, de la concret
la abstract
şi invers, exersand
imaginaţia
asociativă şi acuitatea
analogică. L. Blaga
scria: „Metaforele nu sunt
doar ornamente
şi inflorituri ale limbii,
ci componente
structurale ale spiritului
omenesc,
expresii ale categoriilor
şi maricelor
stilistice abisale".
Metapsihic = fenomen
neobişnuit, care
nu a dobandit o bază
ştiinţifică. Cercetările
in curs au stabilit că atat
telepatia, cat
şi clarviziunea sunt de
domeniul comunicării
extrasenzoriale a
gandurilor la
distanţă (precogniţie,
presimţire şi prezicere
neelaborată raţional).
Cercetările in
domeniul bioinformaţiei şi
telepatiei
trezesc un larg interes in
lumea oamenilor
de ştiinţă (1969,
Universitatea
„California" din Los-
Angeles- (UCLA)
a organizat simpozionul cu
tema
„Privire actuală asupra
percepţiei
extrasenzoriale").
Inducerea telepatică a unor
stări emoţionale puternice
s-ar datora
implicării curenţilor
moleculari, fiind
indeobşte recunoscut că
fenomenul de
transmitere a
bioinformaţiilor incifrate
in mesajul telepatic
aparţine acelui
domeniu care implică
interacţiuni ce pot
fi caracterizate ca slabe,
comparativ cu
cele in care informaţia
este vehiculată
pe alte căi, cum ar fi
vorbirea sau vederea.
După cum psihologia şi
sociologia
studiază problemele legate
de căile
de comunicare prin care se
obţin sugestia,
hipnoza, transferul de
sentimente,
persuasiunea politică, etc,
şi obiectul de
studiu al parapsihologiei
cercetează
aceleaşi căi legate de
telepatie, in contextul
unor situaţii in care
intervine o
distanţare mai mare in
spaţiu şi timp a
tipurilor de manifestări
(vezi „Telepatia"
de Emil Celan - Ed. Teora,
1993).
Metapsihologia = sin.
parapsihologici;
ştiinţa care studiază
comunicarea telepatică
şi in general fenomenele
paranormale.
Metempsihoză = concepţie
mistică,
specifică tuturor
religiilor indiene, conform
căreia, după moartea
trupului, sufletul
individual, nemuritor,
transmigrează,
reincarnandu-se succesiv in
diferite
fiinţe insufleţite (plante,
animale,
oameni).
Meteopatologie = studiul
influenţelor
pe care variaţiile climei
(căldură,
scăderi de presiune,
furtuni magnetice,
282
vanturi, uragane) le
exercită asupra
organismului
uman. S-a observat legătura
dintre aceste oscilaţii şi
modificările
dispoziţionale,
mai ales in stările
depresive.
Schimbările bruşte ale
stării vremii pot
provoca la persoanele
meteosensibile accese
confuzionale sau recidive
ale
acestora.
Metoda proiectivă = tehnică
de studiere
a personalităţii bazată pe
noţiunea de
proiecţie. Orice percepţie
include două
elemente: obiectul perceput
şi subiectul
care percepe. Cu cat un
obiect este mai
clar şi mai precis, cu atat
mai puţin este
implicată persoana in
percepţie, şi invers.
Este deci posibil să
determinăm un
subiect să se angajeze la
maximum intrun
test, prezentandu-i stimuli
vagi sau
ambigui (nivel de
informaţie minimal).
Dand un sens unei pete de
cerneală, unei
imagini incerte, unui
zgomot echivoc,
persoana exprimă structura
personalităţii
sale. Metodele proiective
cele mai
cunoscute sunt
psihodiagnosticul lui
Rorschach şi Tnematic
(T.A.T)
Metodă = ansamblu de reguli
şi principii
de cunoaştere sau de
acţiune. Dezvoltarea
ştiinţei depinde in mod
decisiv de
varietatea, vigoarea,
exactitatea şi virtuţile
metodelor de investigare
utilizate.
Calea poate fi anticipativă
sau retroactivă.
Orice metodă este o
modalitate de
intervenţie, de informare,
de interpretare,
de acţiune. Ea rezultă din
cunoaşterea
prealabilă a domeniului
studiat.
Avand un rol activ in
geneza
teoriei, metoda se verifică
prin evaluarea
cunoştinţelor in care
conduce. O dată
constituită, teoria işi
converteşte enunţurile
in prescripţii şi indicaţii
narative
asupra modului de abordare
a obiectului,
stimuland astfel
perfecţionarea metodei.
In practica investigaţiei
este o legătură
indisolubilă intre teorie
şi metodă, separarea
lor nefiind posibilă decat
pentru
noţiuni epistemologice sau
metodologice.
in studiul creierului,
reflexul
apare atat ca fenomen
fundamental, cat
şi ca metodă fundamentală;
in studiul
conduitei, acţiunea apare
atat ca fenomen
reprezentativ cat şi ca
metodă centrală.
Metoda experimentală
recurge la
combinarea de relaţii, la
tehnici imprumutate
din alte domenii, la modele
ipotetice,
ajungand astfel la
construcţii şi
inovaţii de obiecte şi de
interrelaţii
funcţionale, deci la
creaţie.
Metode de apărare = in
psihopatologie,
ele constituie manifestări
apărute
voluntar, utilizate ca
strategeme in lupta
contra obsesiilor; ele sunt
reprezentate
de raţionamente, gesturi,
acţiuni
voluntare.
Metodele de apărare sunt
mijloace
de prevenire a apariţiei
ideilor obsesive
şi fobiilor, cat şi
mijloace de combatere
a acestora, a impiedicării
consecinţelor
acestora.
Miastenie (Pseudoparalizie
miastenică)
= afecţiune musculară care
se datorează
unui dezechilibru metabolic
la nivelul
joncţiunii neuromusculare.
Miastenia
nu este o boală ereditară.
Debutul
afecţiunii se situează
intre 20-30 de ani,
iar formele infantile şi
juvenile nu sunt
excepţionale. Simptomul
principal este
oboseala rapidă pană la
epuizare a
muşchilor supuşi
activităţii, cu instalarea
unor pseudoparalizii. După
odihnă,
forţa musculară se
restabileşte treptat.
Miastenia este mai evidentă
seara.
Micoză = afecţiune datorată
unor ciuperci
(cel mai frecvent Candida)
care
pot determina le nivelul
sistemului ner-
283
vos central, fie un abces
cerebral, fie
meningită. Prognosticul
nefavorabil al
acestor afecţiuni este
faptul că aduce
atingere nervoasă in
general şi se produce
din cauza unei deficienţe
imunitare,
survenită in urma unor
tratamente specifice.
Microclimat = ansamblul
factorilor de
mediu, de ambianţă
imediată, in care se
desfăşoară existenţa unei
persoane: familial,
social, profesional. P.
Popescu Neveanu
grupează aceşti factori
astfel: •
ambianţa fizică
(temperatură, iluminat,
umiditate, toxicitate); •
ambianţă psihosocială
(relaţii interpersonale,
motivaţia
pentru activitate,
aprecierea şi colaborarea
cu alţii); • regimul de
lucru (ritmul
activităţii, pauzele,
durata programului la
locul de muncă, timpul de
odihnă).
Microdiagnoza = evaluarea
comportamentului
şi extinderea proceselor de
diagnoză
prin teste standard din
psihologia
clinică. O serie de
cercetări (Luria)
au arătat ineficienta
procedeelor standardizate
in anumite situaţii. In
acest
context, microdiagnoza
aplică proceduri
exploratorii cu ajutorul
investigaţiilor
experimentale ale
parametrilor relevanţi,
cum ar fi evaluarea
istoricului biosocio-
educaţional al persoanei,
comportamentul etc. M. cere
din partea
psihologului o atitudine
mai activă,
apeland la o serie de
ipoteze ajutătoare,
care să explice deviaţiile
„suspecte" de
la scopul adevărat şi care
dau amprenta
cazului.
Micrografle = scriere
măruntă, aproape
liniară, adesea pană la
ilizibilitate, care
nu are valoare deosebită de
diagnostic,
dar poate evidenţa existenţa
unei
depresii sau a parafreniei,
schizofreniei.
Microsociologie = ramură a
sociologiei
care se ocupă de grupele
mici şi de
relaţiile interpersonale,
in cadrul psihologiei
sociale.
Midriază = dilatarea
pupilelor realizată
prin mecanism simpatic,
bilaterală sau
unilaterală, definitivă sau
reversibilă.
Poate fi spastică in
iritaţiile simpaticului
(in criza epileptică,
schizofrenie). Ea
poate fi produsă
medicamentos (atropină)
pentru anumite
investigaţii, tratamente.
Mielinizare = procesul de
formare a unei
teci de mielină (o
substanţă sidefie, de
natură lipidica) in jurul
unor fibre
nervoase.
Mielinizarea constituie una
din
condiţiile funcţionării
sistemului nervos
central. Către varsta de 1
an găsim
mielină in cantităţi mici,
dar ea continuă
să crească, cel puţin pană
la pubertate.
Exemplu: suprafaţa
transversală a
fascicolului piramidal, la
naştere este de
2 mm2, la 2 ani este 6mm2,
iar la 20 de
ani este de 12 mm2. Această
evoluţie
celulară permite creşterea
vitezei de
transmisie a impulsurilor
nervoase. Prin
aceasta are loc maturizarea
zonelor
cerebrale, care corespund
funcţiilor
perceptive, motorii şi
limbajului, iar
aceste procese psihice sunt
posibile in
perioada copilăriei. Odată
cu mielinizarea
incetează şi evoluţia
structurală a
sistemului nervos. Pană la
incheierea
procesului de mielinizare,
plasticitatea
sistemului nervos este
maximă
Mielopatie senilă = scăderea
sensibilităţii
termice şi vibratorii,
insoţită de o
diminuare a reflexelor;
aceste fenomene
apar la nivelul jumătăţii
inferioare a
corpului. Apare la
varstnici, avand
284
drept etiologie
aterioscleroza cerebrală,
alcoolul, toxicele,
disfuncţiile hepatice.
Mifofobia = teama patologică
de a nu
face afirmaţii inexacte, ca
urmare a decompensărilor
personalităţii dizarmonice
de tip psihasten şi al
nevrozei fobice.
Migrenă = una din cele mai
comune tulburări
neurologice; este o cefalee
vasculară,
de obicei fronto-orbitară,
periodică,
precedată de fenomene
vizuale şi senzoriale,
uneori insoţite de greţuri,
vărsături,
fotofobie. E considerată ca
o dezordine
psihofiziologică sau psiho-
somatică de
tip cardiovascular. Sunt şi
predispoziţii
ereditare (50-80%) dar
cauza principală
este de obicei stresul
psihic şi oboseala
excesivă, nivel hormonal
anormal sau
consum de alimente bogate
in tiamină
(branză, ciocolată sau
citrice vechi).
Profilul persoanelor
afectate de
migrenă e bine definit de
Warff (1937-
1948): sunt in general
persoane ambiţioase,
ce tind spre perfecţiune,
sunt inalt
competitive, tinzand să fie
exagerat de
critice in raport cu alţii,
dar incapabile de
autocritică. Se adaugă
tulburări sexuale,
in general frigiditate şi
abstinenţă. Subiecţii
unt introvertiţi, iar cand
sunt invinşi,
dezamăgiţi sau frustraţi,
păstrează
resentimente pentru o lungă
perioadă de
timp. Aceste trăiri
reprimate creează tensiuni
emoţionale, care afectează
sistemul
nervos simpatic şi trimite
vibraţii sangvine
in arterele craniene. O
migrenă persistentă
necesită o psihoterapie
intensivă.
Acupunctura şi acupresura
au dat rezultate
bune in tratamentul
stărilor migrenoase.
Migrenă abdominală =
echivalentă migrenoasă,
cu frecvenţă mai ridicată
la
adolescenţi, (dispare cu
varsta) constand
in dureri abdominale
paroxistice, de intensitate
mare, fără suport obiectiv,
asociate cu vomă,
palpitaţii, tahicardie,
agitaţie, paloare discretă.
Poate fi o criză
unică sau poate apărea la
intervale
diferite.
Migrenă bazilară =
simptomatologia
migrenei obişnuite, căreia
i se asociază
şi crize de pierdere a
cunoştinţei. Ridică
probleme de diagnostic
diferenţial cu
epilepsia şi nevroza
isterică.
Migrenă disfrenică = acces
migrenos,
insoţit de confuzie, cu
evoluţie in paroxism
(intensitate maximă), cu
caracter
repetitiv.
Migrenă hemiplegică =
paroxism migrenos,
insoţit de hemiplegie, ca
şi de
prezenţa modificărilor
elelctroencefalice
de tip lent in emisferul
contralateral.
Migrenă nazo-ciliară = acces
migrenos
de tip obişnuit cu
localizare periorbitală
(pleoape şi nas), insoţit
de congestia
conjunctivelor şi de
senzaţia de
obstrucţie nazală.
Migrenă vestibulară = acces
migrenos
cu atingere vestibulară,
constand in
scăderea auzului, nistagmus
(oscilaţia
globilor oculari) senzaţie
de plutire şi
vartej.
Mimetism = capacitatea
animalelor de
a-şi schimba forma,
culoarea, dimensiunea,
in virtutea agenţilor
mediului inconjurător,
pentru a se apăra prin
camuflare.
Prin extensie, in relaţiile
interumane,
m. exprimă imitaţia sub
oricare
din formele ei, iar in sens
restrans şi
peiorativ, este imitarea
formală a comportamentului
cuiva, adaptarea la
circumstanţe
in vederea obţinerii unor
avantaje superioare,
morale, materiale,
285
termenul identificandu-se
cu camelionismul.
Mimică = tip de comunicare
nonver-bală,
bazată pe expresia facială,
corabo-rată cu
elemente gestice şi
atitudinale, care poate
insoţi sau inlocui
comunicarea verbală.
Poate fi spontană sau
convenţională,
intotdeauna purtand
amprenta
personalităţii fiecăruia. O
hiper-mimie de
tip compensator se practică
la sudo-muţi,
unde mimica inlocuieşte
comunicarea
verbală. De asemenea, la
oli-gofrenii, este
prezentă o hipomimie,
aflată in direct cu
deficitul intelectual,
explicabilă prin
deficitul gandirii. Şi
aici, ca şi in
demenţe, este prezentă
ecomimia,
asociată cu ecolalia,
ecopraxia.
Minciună = alterarea
conştientă a adevărului;
act psihosocial cu
rezonanţă plurivocă:
ontică, gnozică,
axiologică, sociologică,
psihică, psihosocială,
morală. M.
este o opţiune intre
realitate şi ficţiune. Pe
plan psihic, este un
comportament
deosebit, care trebuie
analizat şi apreciat
in contextul tuturor
factorilor de
personalitate,
in funcţie de varsta
psihică, de
starea de normalitate
psihică generală şi
specială. Exemplu: copilul
mic nu face
distincţia dintre real şi
imaginar, alterează
adevărul, dar nu minte. El
este un
pseudomincinos. Singura
grijă pentru
educator este de a-1
integra in realitate cu
varsta, pentru ca m. să nu
se transforme in
obişnuinţă. Copilul trebuie
să se dezvolte
intr-un climat de incredere
reciprocă, fără
suspiciuni şi fără ocolirea
adevărului.
Există minciuni necesare,
cand
adevărul trebuie să fie
protejat cu o perdea
de minciuni şi minciuni
echivalente
cu greşeli grave. Minciuna
poate fi o
necesitate vitală şi
socială, justificarea ei
universală ar fi aceea că
ea il apără pe
om de urmări grave (R.
Lafon). Cele
grave, cu urmări sociale
(frauda, trădarea,
etc), societatea le
amendează cu
mijloace morale şi
juridice. M. patologică
apare la persoane cu
dezechilibru
mintal; la oligofreni, se
apropie de
pseudominciună; la
celelalte tipuri de
exaltaţi, m. este insoţită
de agresivitate,
furturi, tulburări de somn,
enurezis, etc.
Minimum cognoscibil = pragul
minim
de la care obiectul este
clar perceput,
conform configuraţiei sale,
şi este identificat.
Minor = termenul are două
accepţiuni:
• tanăr care nu a implinit
varsta pentru
exercitarea drepturilor
cetăţeneşti; varsta
majoratului diferă de la o
ţară la alta,
la noi in ţară fiind fixată
la 18 ani.
Deoarece se presupune că
minorul nu a
atins stadiul de maturitate
al responsabilităţii
sociale, delictele sale nu
se
penalizează conform
normativelor penale,
ci mai ales prin măsuri de
reeducare.
• Element fără importanţă
deosebită,
neinsemnat, secundar. in
medicină
poate fi atribuit unui
simptom, unei
evoluţii nesemnificative. hiperkinezie Miracol = minune; eveniment
in etalonarea extrapiramidală. excepţional
clinică a entităţii VI iod in ie (Mialgie) = durere care se abate de la ordinea
intalnim simptome musculară. şi legile
majore şi minore. Miopie = tulburare a naturale obiective, şi a
Minte = sistemul stărilor, vederii (vedere cărui explicaţie
organizărilor scurtă), caracterizată prin invocă presupusa
şi proceselor neuropsihice imposibilitatea intervenţie a
care definesc de a vedea obiectele aflate sacrului in mersul firesc
sfera subiectivă de la o oarecare al lucrurilor.
existenţă şi acţiune, distanţă. Este cauzată de Credinţa in miracole este
care dispune de o oarecare creşterea capacităţii comună tuturor
autonomie in de refracţie a concepţiilor religioase,
raport cu situaţiile cristalinului sau dar cu diferenţe
obiective actuale. alungirii globului ocular, semnificative. Miracolele
Deşi implică discriminări care determină consemnate in
perceptive, focalizarea razelor religiile teiste au
imagini consecutive şi paralele intr-un punct intotdeauna caracter de
reglaje ale aflat inaintea retinei, unitate, nefiind repetabile
comportamentului, mintea astfel incat imaginea in condiţii
semnifică apare neclară, estompată. dependente de ştiinţă şi
indeosebi modalităţi Se corectează voinţă
psihice de asociere cu ajutorul lentilelor omenească.
a ideilor, evocări, divergente. Misoneism = reacţii
raţionament, Miopsihie = sin. miopsihoză; negative ale oricărui
construcţii abstracte sau termen subiect la tot ce e nou, la
imaginative. care desemnează asocierea schimbare, ceea
La acest nivel, planul dintre ce exprimă latura
subiectiv tulburări psihice şi conservatoare
sau mental se extinde manifestări (revoluţionară) a
dobandind stabi- musculare de tipul personalităţii oamenilor.
286 miocloniilor, A căpătat şi senul de
litate şi activism in tremurătorilor, miotoniilor tulburare psihopatologică,
funcţiile de orientare, etc. definind rezistenţa
planificare şi evaluare. Mioză = diminuare a nejustificată
Cea mai importantă diametrului şi apariţia de sentimente
caracteristică a minţii o pupilar ca urmare a negative
constituie excitării faţă de nou. Este semn al
„localizarea, calitatea parasimpaticului (nervul scăderii
organică, acţiunea cranian III), capacităţii de adaptare a
reciprocă a părţilor şi care se poate realiza şi subiectului, in
conştiinţa de sine". voluntar, precum concordanţă cu inaintarea
(G. Allport) şi ca efort de acomodare. in varstă şi
Mioclonie = contracţie Ca semn nivelul intelectual.
bruscă, fără ritmicitate patologic, se poate vorbi Mister = ceea ce este
şi neintenţionată a unui de o mioză inexplicabil,
muşchi paralitică in pareza tainic, ascuns, relevandu-
sau grup muscular, fără simpatică şi in şi existenţa
deplasarea segmentului leziuni ale trunchiului intr-un haos enigmatic. in
respectiv. Reprezintă o simpatic din istoria religiilor,
dereglare regiunea cervicală (C. prin mister se inţelege o
a sistemului de control, Gorgos). categorie
reprezentand o
distinctă de credinţă şi
practici ritualice,
destinate unor grupuri de
fideli, obligaţi
prin jurămant să nu divulge
tainele
dezvăluite sanctuar.
Misterele comunică
un conţinut dogmatic care
sfidează
raţiunea, stimuland
acceptarea ca
revelaţie a
incomprehensibilului. In
creştinism misterele (sau
sfintele taine)
sunt afirmate ca adevăruri
infailibile de
credinţă, revelaţii
inaccesibile raţiunii.
Misticism = credinţa
religioasă sau
superstiţioasă
in supranatural, in
intervenţia
misterioasă a sacrului,
care influenţează
ordinea firească a
lucrurilor. Este
caracteristic oricărei
religii, dar şi unor
curente filosofice
idealiste, iraţionaliste.
Ele admit posibilitatea
comunicării
nemijlocite a Eului cu
divinitatea, pană
287
la deplina lor contopire;
in anumite stări
sufleteşti „privilegiate"
de iluminare
extrazenzorială
şi pararaţională (extaz,
revelaţie,
intuiţie transcendentală)
provocate
prin asceză, concentrare,
privare de
stimuli sezoriali, formule
incantatorii,
etc. Comunicarea cu
divinitatea este
considerată o stare psihică
excepţională
de contemplare a unor
adevăruri tainice
inaccesibile raţiunii şi
experienţei comune.
Esenţa misticismului constă
in dorinţa
subiectului de a fi in
prezenţa divinităţii,
incercand să ajungă la
aceasta prin
revelaţia extatică (extaz).
Mişcare = mod de existenţă a
materiei,
caracteristica ei
universală, de a fi in
permanentă
schimbare, transformare sau
devenire.
Mişcarea reprezintă
totalitatea
formelor de manifestare
dinamică a existenţei,
distingandu-se diferite
forme de
mişcare: mecanică, fizică,
chimică, biologică,
psihosocială, cibernetică.
Psihologia şi medicina
investighează
din propria perspectivă un
larg
evantai de mişcări
discrete, desfăşurate in
anumite condiţii. In
psihologie urmărim
operaţiile şi acţiunile
mintale, trăirile de
factură şi semnificaţie
superioară psihosociale,
proprii individualităţii
umane
şi personalităţii, intr-un
context dat -
„Posibilitatea de
transformare reciprocă a
formelor concrete de
mişcare şi faptul că
in toate se poate regăsi
acţiunea legilor
universale ale dialecticii
constituie
argumente ce susţin
unitatea materială a
lumii" (C. Gorgos)
Mişcări involuntare =
tulburări de coordonare
motoră, prin prezenţa unor
mişcări
adiacente, involuntare,
care deranjează
actul motor normal, un fel
de ticuri
sub formă de spasme
faciale, manuale şi
mişcări ale picioarelor,
ale degetelor.
Etiologia lor este variată
in parkinsonism,
coree, atetoză, dischinezie
bucolinguală,
distonia caractezică etc.
Mit = in limbajul curent
mitul are semnificaţia
depreciativă de imagine
iluzorie,
fictivă, care instituie o
pseudorealitate.
Mircea Eliade dă o
interpretare
culturală foarte complexă „
a cărei funcţie
dominantă este de a
infăţişa modelele
exemplare ale tuturor
riturilor şi ale
tuturor activităţilor
omeneşti semnificative".
Mitul este o extrapolare
fantastică
a acţiunilor umane.
Miturile aberante,
nocive, cum sunt cele
privind
proprietăţile „miraculoase"
ale drogurilor
trebuie infirmate, in timp
ce acelea
lipsite de conţinut mistic,
din istoria
culturală a popoarelor,
care apar ca
legende cu o anumită
semnificaţie istorică
şi psihologică, ca desemnand simptomele
arhetipuri ce caracteristice
permit descifrarea acestei afecţiuni.
trăsăturilor caracterului Mixedemul congenital
naţional, sunt opere de are o etiologie diversă:
artă şi cu o carenţă de
mare popularitate. Ex. iod, deficit hormonal
"Mioriţa", tiroidian, etc.
„Meşterul Manole", etc. Mixedemul dobandit, in urma
Mitologia = ştiinţă care unei
interferează boli infecţioase,
antropologia, filologia, inflamatorii (droidite), a
lingvistica, filosofia, extirpării chirurgicale a
istoria culturii, avand ca glandei, etc.
obiect de afectează hipofiza şi
cercetare originea şi hipotalamusul sau
evoluţia miturilor, modifică receptivitatea
semnificaţia simbolurilor tisulară. Cunoscandu-
arhetipale, se rolul hormonilor
clasificarea lor tiroidieni in
tipologică, compararea maturarea corticală,
diferitelor mitologii, ca diferenţierea celulară
şi studierea şi dezvoltarea funcţiilor
raporturilor intre mit şi psihice, se explică
religie, intre mit consecinţele grave ale
şi societate (după C. hiposecreţiei
Gorgos). glandei: retardarea
Mitomanie = tendinţă psihomotorie, intarziere
morbidă de abatere pe plan intelectual,
a adevărului, de a minţi; cretinism endemic,
este specifică astenie, torpoare
persoanelor cu o intelectuală, obezitate,
constituţie bolnăvicioasă, etc).
cu imaturitate morală, Mizeria psihologică =
slabe, nefericire, nenorocire,
invidioase, capabile să suferinţă. Termen atribuit
aducă acuzaţii de P.
neintemeiate oamenilor Janet: „o slăbiciune
corecţi din jurul morală, particulară,
lor. Este un simptom constand in neputinţa
patologic intalnit subiectului de a-şi
in psihopatii, isterii. integra manifestările, in
288 special trăirile
Mitrală = (epilepsie); psihice şi de a le asimila"
sindrom epileptiform, (denutriţie,
frecvent la bolnavii cu infirmitate majoră,
insuficienţă senilitate, apărute fie
cardiacă, de origine in contextul unor
mitrală, ca o consecinţă circumstanţe sociale
a hipoxiei cerebrale. „mizere", fie ca urmare a
Mixedem = termen sinonim unor boli cronice,
cu hipotiroidie, care conduc prin răsunetul
lor psihic
la „mizeria psihologică".
Mnemotehnică = ansamblul de
procedee
la care se recurge in
scopul memorării
unor date disparate,
dificile. De obicei se
recurge la mnemotehnică
pentru a oferi
acestor date un sens,
pentru a le integra in
sisteme ordonate.
Moarte = moment in evoluţia
viului,
cand funcţiile vitale
esenţiale au incetat,
determinand dispariţia
individului ca
entitate biologică. Moartea
se dato-reşte
uzurii treptate a
organismului. Ea se
instalează in timp, durata
fiind variabilă
de la o persoană la alta,
in funcţie de
factorii interni şi de
condiţiile de mediu.
Se disting; • moartea
clinică (un
moment care trebuie
depăşit) şi • moartea
biologică; • moartea
naturală (de
bătraneţe) şi • cea
survenită prin boli şi
accidente. in cea clinică
se pot invinge
cauzele prin reanimări
deşi, dacă durează
mai multe minute, duce la
leziuni
cerebrale ireversibile.
Omul pare a fi
singura fiinţă care are
conştiinţa inevitabilităţii
morţii sale.
Mobilitate = o caracteristică
a mişcării,
in biologie, mobilitatea
organismului şi
a componentelor sale apare
ca necesitate
a adaptării individului la
mediu.
Cat priveşte procesele
psihice, mobilitatea
implică sensuri mai
complexe
şi variate, implicand
capacitatea de
adaptare la noi sensuri ale
existenţei,
atestand plasticitatea
acestor funcţii şi
procese. Dinamica
proceselor psihice
caracterizează persoana şi-
i conferă un
anumit mod de reacţie.
Mobilitatea
deosebită a expresiei
faciale, a gesticii
cu risipă de mişcări apare
in patologia
ideativă, afectivă şi
comportamentală,
care adesea nu mai poate fi
controlată.
Mobilitate proceselor nervoase
= este
una din caracteristicile
fundamentale a
proceselor nervoase, in
condiţiile acţiunii
unui stimul extern, de la
inhibiţie la
excitaţie şi invers.
Iradierea şi concentrarea
proceselor nervoase, viteza
elaborării reflexelor
condiţionate şi a
schimbării lor, sunt
insuşiri care asigură
o integrare optimă a
sistemului neuropsihic.
289
Mobilitatea socială = termenul
aparţine
sociologiei şi se referă la
trecerea
persoanelor de la un grup
la altul, de la
un strat social la altul.
Acelaşi individ sau
grup social poate avea
diferite tipuri de
mobilitate: ocupaţională,
teritorială,
instrucţională, etc.
Mod de viaţă = concept
sociologic care
reflectă organizarea vieţii
intr-o anumită
colectivitate intr-o
comunitate (urbană
sau rurală). Sociologia
modului de trai
corelează factorii de trai
care influenţează
viaţa cotidiană, economică
şi cultu-ralspirituală
a colectivităţii
respective,
studiind dinamica
schimbărilor modului
de viaţă. Cercetarea se
referă şi la alţi
factori implicaţi: tradiţii,
obiceiuri, relaţii
economice şi sociale,
organizarea muncii
şi a habitatului,
condiţiile de sănătate,
confort, petrecerea
timpului liber, odihnă,
etc. Studiul dezvoltării
aspiraţiilor
materiale şi spirituale,
nivelul de cultură
generală, structura
profesională a populaţiei
şi nivelul moral al
conduitelor,
toate prezintă importanţă
şi pentru
psihologie, căci acestea
explică
fenomene de personalitate
şi de
psihologie socială. De aici
se poate
desprinde limpede şi modul
de viaţă
individual, mult mai
variat: stilul de
viaţă propriu şi constant
fiecărei etape
de varstă.
Modalitate senzorială =
corespondenţa
dintre stimulii specifici
şi senzaţia
corespunzătoare acestora.
Fiecare
analizator reflectă un
anumit simţ: tactil,
vizual, auditiv, olfactiv,
gustativ, al
echilibrului etc. „
Modalitate"
inlocuieşte expresia
clasică „organ de
simţ", devenită
insuficientă faţă de
multitudinea formelor de
sensibilitate
(C. Gorgos)
Modă = {modus - manieră);
fenomen
tranzitoriu de cultură, in
special de
estetică cotidiană, prin
care se afirmă
valoarea unor forme noi de
vestimentaţie,
expresie fizionomică,
comportament,
etc. in genere se remarcă o
tendinţă
anticonformistă,
nonconformistă a
oamenilor, in special a
generaţiei tinere,
dornică a ieşi din comun.
Este in acelaşi
timp o dorinţă de afirmare,
de a fi
competitiv cu cei de o
varstă şi sex.
Totul este admis, dar in
limita bunului
simţ. Este datoria adulţilor
să le sugereze
criterii mai substanţiale
cu privire la
modă, deoarece confuzia
neinlăturată la
vreme naşte dificultăţi de
integrare
socială. Moda este
tranzitorie, iar
caracterul şi demnitatea
trebuie să primeze.
Anumite concepţii,
deprinderi,
expresii şi comportări
şochează prin
manifestări nedorite şi
independente.
Nevoia intimă, interioară
de a fi modern
este o necesitate omenească
de a
„place", de a fi atractiv,
dar aceasta nu
se poate transforma in
extravaganţă in
vestimentaţie şi nici in
obrăznicie, lipsă
de politeţe, vulgaritate.
Model = termenul de model
are diferite
accepţiuni in diferite
domenii ale ştiinţei,
in tehnică, semnifică o
machetă la
scară redusă, ilustrare sau
descriere a
unui fenomen analog sau
simulator.
Există modele de diverse
grade in ordinea
schematizării,
generalizării,
esenţializării.
Modelele au apărut ca
structuri
coerente certe, dar
nesatisfacatoare
sub aspectul reprezentării
şi al interpretării
realităţii.
Modelare = ansamblul de
procedee
practice sau teoretice prin
care se transformă
şi se cercetează originalul
prin
modelul său, reprezintă
metoda modelării.
Ea este aplicabilă atat in
domeniul
material al diverselor
domenii, cat
şi in domeniul spiritual
(filosofie, religie,
psihologie, educaţie etc).
Analiza
datelor cunoscute cu
ajutorul ordinatoarelor,
permite descoperirea şi
experimentarea
acelor structuri care in
realitatea
concretă nu sunt evidente.
Reflectarea
psihică reprezintă o
modelare subiectivă a
realităţii obiective.
Psihologia utilizează
metoda modelării
psihicului (teoretic şi
experimental),
a proceselor şi funcţiilor
psihice, ele
insele reprezentand o
modelare a realităţii.
Intre original şi modelare
trebuie să
existe o anumită analogie,
fidelă
originalului. Modelul
trebuie să reprezinte
un caracter generalizat şi
nu un
„original individual".
Modelarea psihocibernetică
este cu adevărat
funcţională,
sistematică, dinamică şi de
esenţă informaţională.
Modernitate = este necesar
să se facă
distincţia: • una este moda
(cuvantul insuşi
defineşte mobilitatea ei
permanentă)
şi alta este •
modernitatea, de asemenea
mobilă, insă cu deosebirea
că aici, ceea
ce rămane in urmă nu se
pierde
definitiv, ci se adaugă
noilor căutări,
punctelor de vedere o dată
caştigate.
Modestie = sentimentul
moderat al valorii
proprii, o calitate a
inteligenţei
active, o virtute morală, o
trăsătură de
caracter cu privire la
autoaprecierea
obiectivă, fără a se
confunda cu
subaprecierea propriei
personalităţi. Ea
inseamnă o sporire a
demnităţii umane
şi o aspiraţie către
autodepăşire.
Modulare = in
psihofiziologie şi
psihologie,
modularea are un inţeles
apropiat
de cel al modelării;
organul de simţ se
modulează după obiect (A.
N. Leontiev).
Prin modulări succesive, de
complexitate
crescandă, se ajunge la
elaborarea
unor teorii care explică
din ce in ce
mai bine fenomenul
original. Aşa au fost
elaborate mai multe modele
tot mai
complexe ale activităţii
sistemului
nervos, in stransă legătură
cu evoluţia
cunoştinţelor din alte
domenii. Teoria
campurilor, imprumutată din
fizică,
concepe sistemul nervos ca
un mediu
continuu, fără a ţine cont
de discontinuitatea
sinaptică.
Molar = global (luat in
totalitate), atribut
care determină caracterul
integral al
proceselor psihologice sau
de comportament,
opunandu-se analiticului.
Există
curente in psihologie cu
viziune molară,
care elimină detaliile
(consideră
comportamentul şi psihicul
macroscopic).
Moment psihologic =
manifestări ce apar
in comportamentul unui
individ sau al
unei grupări umane, care
desfăşoară
activităţi intense, de
maximă intensitate
in condiţiile unei situaţii
dificile, critice,
care pun in valoare
potenţialele fizice şi
psihice. Momentul
psihologic este
consecutiv unei suprain-
cordări
nervoase, a unor trăiri
interne intense,
care depăşesc pragurile
liniare ale
activităţii neuropsihice.
Manifestările
momentului psihologic sunt
extrem de
variate şi intempensive: -
de la deplasare,
relaxare, complexare,
dificultăţi
de a ieşi din impas, derută
pană la
dezorientare, panică,
iraţionalitate. In
aceste momente trebuie
incurajaţi
(sportivii, elevii). Ca o
tactică psihologică,
in competiţiile sportive,
militare se
creează momentul psihologic
in randul
adversarilor.
Mongolism = afecţiune
congenitală,
caracterizată printr-o
intarziere in dezvoltare
şi un facies care evocă
tipul
291
mongol. Este numită şi „
Sindromul lui
Down" (descrisă de medicul
englez in
1866), sau „trisomia 21",
intrucat in urma
cercetărilor medicale
(Turpin R.,
Lejeune, M. Gauthier 1959)
s-a stabilit că
ea se datorează prezenţei
supranume-rare
a unui cromozom (trei
cromozomi 21, in
loc de doi, cum este
normal). De la varsta
de 30 de ani, mongolienii
prezintă leziuni
cerebrale (plăci senile,
degenerescentă,
neurofibrilară şi granu-
lovaculară) ca in
maladia Alzheimer.
Etiologia este incă
neclară, dar se
incriminează varsta
părinţilor, mai ales a
mamei in varstă de
peste 40 de ani. Frecvenţa
bolii este de
aproximativ 1 la 650 de
naşteri. Sunt in
general copii afectuoşi,
docili şi foarte
sensibili.
Monism = concepţie
filosofică ce admite
Ia baza intregii existenţe
un singur
principiu; reduce existenţa
la o singură
modalitate (materie,
spirit, energie), celelalte
insuşiri şi fenomene fiind
considerate
ca derivate sau ipoteze ale
modalităţii
unice. Cele două orientări
principale,
dar opuse sunt: • monismul
materialist
(Hobbes, Democrit,
D'Holbach); •
monismul idealist (Fihte,
Hegel,
Berkeley)
Monoaural = stimulare
auditivă parţială,
inregistrată de o singură
ureche, cu
excluderea celeilalte, deci
modalitate
parţială şi unilaterală a
auzului. Acest
fapt restrange
posibilităţile sub raportul
orientării in spaţiu.
Monofobie = teamă
patologică de a sta
singur; se manifestă in
nevroza obsesivo-
fobică, psihastenie,
depresii.
Monoideism = preocupare
exclusivă
pentru o singură idee,
imagine sau
amintire. in jurul temei
dominante sunt
concentrate toate funcţiile
psihismului,
ceea ce duce la o ingustare
importantă a
campului de conştiinţă,
ideaţia devenind
săracă, neproductivă. P.
Janet foloseşte
termenul in explicarea
isteriei, hipnozei.
Este intalnit in stările
psiho-tice,
psihozele depresive, stări
psihaste-nice.
Monolog = activitate
verbală desfăşurată
de un singur subiect,
implicand
adresarea către
ascultători. Poate fi şi o
vorbire cu sine sau pentru
sine
(solilocviu). Prin
interiorizare, devine
limbaj egocentric (J.
Piaget), sau limbaj
reglator (L. Vigotschi).
Limbajul monologat este
ceva
mai dificil decat cel
dialogat, deoarece
in faţa unui auditoriu
trebuie să susţii
singur firul expunerii, să
ai cursivitate,
să te organizezi bine şi să
depui un efort
pentru a comunica datele
valoroase intro
formă accesibilă. Trebuie
să ai in
vedere ecoul pe care il
trezeşte in
minţile altora spusele
tale, să presupui
ce inţeleg ei şi eventual
ce intrebări ii
frămantă in desfăşurarea
expunerii
monologate. Este necesar să
se răspundă
operativ la eventualele
intrebări şi
nelămuriri ale
auditoriului. in ajutorul
expunerii monologate
intervine mimica
şi gestica, variaţiile in
intensităţi şi indeosebi
accentul, care pun in
evidenţă
anumite idei sau relaţii.
Intonaţia sau
variaţiile de inălţimi al
frazelor pronunţate
sunt generatoare de sensuri
comunicative.
Lungimea frazelor şi modul
lor
de structurare sunt de
asemenea importante
pentru a imprima
comunicării
ritm şi claritate.
Monopatofobie = frică
patologică de o
anumită boală nejustificată
prin nici un
argument real, obiectiv. Se
intalneşte in
sindromul hipocondric -
obsesiv,
nevroza obsesivo-fobică,
psihastenie.
Monoplegie = patologie
localizată la
un segment sau regiune a
corpului, ca
urmare a unei leziuni de
neuron motor
sau periferic.
Monosemie 21 = reprezintă
una dintre
aberaţiile cromozoniale sub
forma unui
mozaicism, care semnifică o
intarziere
psihică obligatorie (Q. I.
intre 35-50) şi
un aspect displastic facial
(fante palpebrale
antimolgoniene, micro şi
retrogna-ţie, nas
voluminos, pavilioane
malforma-te şi asimetrice)
şi
hipertonie musculară,
deseori
generalizată.
Monotonie = repetarea
continuă şi
uniformă a unei operaţii de
durată
scurtă, ceea ce face ca să
scadă
capacitatea de muncă.
Psihofiziologic,
monotonia determină un
factor de
excitaţie constant in
aceeaşi zonă
corticală, fapt ce conduce
la apariţia
inhibiţiei de protecţie,
manifestată prin
activitate psihică scăzută,
chiar prin
somnolenţă, ceea ce exprimă
fenomenul
de saturaţie motivaţională
pentru activitatea
efectuată. In acest
sens, ergonomia recomandă:
schimbarea alternativă a
posturilor de
muncă de la o perioadă la
alta,
alternarea schimburilor de
lucru,
reducerea zilei de lucru,
introducerea
unor stimulenţi variaţi
(muzică,
exerciţii fizice, etc).
Montaj = in psihologie
semnifică o
atitudine latentă ce se
impune in comportament,
cu funcţie predispozantă
sau de orientare.
Substratul
neurofiziologic al
montajului il
reprezintă stereotipul
dinamic. Deşi
aceste formaţiuni s-au
dobandit in plan
inconştient, ele se im-pun
cu necesitate
conştiinţei. După unii
psihologi,
montajul ar fi o formaţiune
M
aptă de autoorganizare
specifică şi de
autoreglaj specializat.
Montessori Măria (1870-1952)
=
psihiatru şi pedagog de
origine
italiană, cu pregătire
medicală,
filosofie, psihologie
experimentală.
Predă cursul de
antropologie
pedagogică la Roma şi
creează la
Perugia un centru de studii
pedagogice.
Pune la punct o metodă de
educaţie
bazată pe dezvoltarea
senzaţiilor
copiilor (diferenţiere din
ce in ce mai
fină a percepţiilor
vizuale, tactile,
auditive), in care copilul
işi fortifică
Eul propriu prin activităţi
individuale,
libere şi plăcute. Dintre
lucrările de
seamă ale sale: „Pedagogie
ştiinţifică" (1909), „ De
la copil la
adolescent", „Copilul".
Moral = caracteristică a
tot ceea ce
priveşte moravurile şi
moralitatea, a
tot ceea ce este conform cu
normele
moralei, a tot ceea ce
favorizează
moralitatea. Comportamentul
moral
este conduita care respectă
normele
existente intr-o
comunitate, societate,
grup. Simţul moral este in
acord cu
regulile moralei şi ale
bunului simţ.
Morală = ansamblul de
valori şi
norme ale convieţuirii
dintre oameni,
rapor-tandu-le la valorile
de Bine şi
de Rău, in care se
condensează
motivele, convingerile,
sentimentele
ce sporesc sau dimpotrivă,
diminuează valoarea
intrinsecă a
condiţiei umane. Morala se
numără
printre cele mai timpurii
forme de
reglementare normativă a
relaţiilor
inter-umane.
Moravuri = totalitatea
obiceiurilor şi
deprinderilor din cultura
unui popor
sau a unei colectivităţi şi
care
acţionează ca norme şi
modele ce se
impun
293
tuturor. Moravurile
prescriu ce anume şi
ce trebuie făcut in
diferite situaţii care
survin cu regularitate in
viaţa cotidiană;
moravurile iau forma unor
datini, obiceiuri,
cutume sau ceremonialuri.
Moravurile
codifică relaţiile dintre
oameni,
incarcandu-le cu o
semnificaţie simbolică.
Prin ele, cetăţenii işi
afirmă şi işi recunosc
reciproc apartenenţa la o
anumită
comunitate.
Morfem = cea mai mică
unitate lingvistică
care dispune de o
semnificaţie
proprie; construcţii
genetico-motorii ce
constituie componente ale
cuvantului.
Morfologie - Morfologic = in
psihologie
semnifică o modalitate de
abordare a
limbajului şi a persoanei,
ce se analizează
„trăsătură cu trăsătură".
De
asemenea, se analizează
activităţi,
aptitudini şi procese
psihice.
Morfopsihologia
interpretează
structurile morfologice
prin prisma
cunoaşterii structurilor
morfologice
individuale.
Motilitate = proprietate a
unor organe
şi celule de a efectua
mişcări cu ajutorul
musculaturii proprii.
Clasic, sunt recunoscute
trei feluri de motilitate:
• elementară,
• involuntară (automată) şi
•
voluntară. Psimotricitatea
se referă la
mişcările musculare
complexe, cat şi la
capacitatea de deplasare.
Mişcările
ateto-zice, miocloniile (in
somn),
mişcările coreice sunt
mişcări
involuntare. De asemenea,
contracţiile
tonice, lente, ticurile,
stereotipiile,
spasmele de tensiune,
crampa funcţională
(scriitori, violonişti)
parezele şi paraliziile
formează tablouri clinice
alarmante.
Motiv, motivaţie = (lat.
movere - a
mişca; a pune in mişcare);
in psihologie
desemnează orice cauză
psihică, mintală,
care determină o acţiune
voluntară, un
sentiment, o atitudine sau
comportament.
Motivaţia (totalitatea
motivelor,
consideraţiilor sau a
mobilelor, conştiente
sau nu, care determină pe
cineva să
efectueze o anumită
acţiune); este latura
dinamică a personalităţi,
strans legată de
afectivitate, constituind
aspectul
dinamico-energetic al
fiinţei umane.
Motivul reprezintă factorul
intern (pe
langă alţi factori ca:
aptitudini, insuşiri,
caracter etc), care
determină manifestări
de conduită (după C.
Gorgos). După R.
Lafon, motivul reprezintă
in special
elemente intelectuale şi
afective.
Motivele sunt modalităţi
fundamentale
de mobilizare, activare sau
autodeterminare a conduitei
internexterne.
Deşi majoritatea motivelor
sunt
dobandite, in funcţie de
condiţiile
existenţei şi solicitărilor
realităţilor
obiective, ele sunt
considerate „cauze
interne" ale conduitei.
Omul nu
acţionează sub impulsul
unui singur
motiv, ci sub influenţa
unor constelaţii
motivaţionale, in care, de
regulă, se
produc şi depăşesc
conflicte (acestea pot
fi fiziologice, psihologice
şi sociale)
(După P. Popescu Neveanu).
Ceea ce
poate caracteriza motivaţia
umană este
varietatea şi ierarhia lor,
realizand o
concordanţă intre
cunoaştere, simţire şi
acţiune.
Motivare = raportare
intelectuală cu
semnificaţie morală, prin
intermediul
căreia persoana se
raportează la motivele
proprii sau ale celorlalţi.
După
Popescu Neveanu, motivarea
poate fi: a)
proiectivă, in care sunt
anticipate
motivele probabile ce vor
sta la baza
comportamentului propriu şi
al raporturilor
interpersonale, situaţie in
care are
loc extinderea controlului
conştient de
la situaţia prezentă la cea
viitoare;
294
b) motivare retroactivă,
prin care are loc
justificarea actelor
săvarşite, prin prisma
motive-lor care le-au
determinat, avand
ca rezultat reevaluarea
comportamentului
anterior.
Motricitate = reacţii
musculare prin care
se realizează mişcarea
corporală şi reorganizarea
activităţii musculare
(contracţie,
relaxare), modificările de
poziţie,
deplasare, etc, cat şi acte
coordonate de
intervenţie in ambianţă (P.
Popescu
Neveanu). Psihomotricitatea
este o caracteristică
a mişcărilor musculare
complexe,
mai ales organizarea şi
coordonarea
lor, ceea ce reprezintă
stilul comportamentului
motor caracteristic
fiecărui
individ.
In realizarea motricitatii
voluntare
participă hipotalmusul,
structurile motorii
extrapiramidale şi sistemul
limbic, fiind
un act fiziologic şi
psihologic complex.
Prin conlucrarea acestor
structuri este
elaborat traiectul şi
programul mişcării
voluntare, avand la bază
cortexul motor
care coordonează mişcările
rapide, fine,
calificate ale
extremităţilor.
Moţiune pulsională = termenul
se inscrie
in seria uzuală a
termenilor psihologici
din seria motiv-mobil,
motivaţie,
care poate avea şi o nuanţă
pregnantă de mişcare
internă (Freud).
Mozaic cortical = este
reprezentat de
dinamica focarelor de
excitaţie şi inhibiţie,
in diverse grade, la
nivelul scoarţei
cerebrale. Descris de I. P.
Pavlov,
care arată că atat prin
iradierea (la o
distanţă mai mare sau mai
mică) de la
punctul de origine, cat şi
prin concentrarea
la punctul de plecare, se
ajunge la
o localizare foarte fină a
acestor puncte,
incat intreaga scoarţă
cerebrală are
aspectul unui mozaic in
care se imbină
strans puncte de excitaţie
şi de inhibiţie.
Aceste puncte sunt
provocate direct de
excitaţiile corespunzătoare
primite din
afară, cat şi datorită
inducţiei reciproce,
in care un proces determină
intensificarea
celui opus. Toate aceste
legi ale dinamicii
corticale determină
bogăţia, diversitatea,
nuanţarea şi complexitatea
imaginii
caleidoscopice a
cortexului.
Mulţime = termenul de
mulţime are şi o
semnificaţie matematică
(totalitate de
elemente, fiind o bază a
invăţării matematice).
De asemenea, a fost
adoptată de
J. Piaget ca bază a
formării conceptelor,
in sociopsihologie se
defineşte ca o
grupare a unui mare număr
de persoane,
o formaţiune pasageră, cu
rol funcţional
temporar, care se menţine
atata timp cat
motivul intrunirii lor
(indiferent de
varstă, cultură,
preocupări) rămane
valabil - pentru acel
eveniment.
Gustav Le Bon concepe
mulţimea
din punct de vedere
psihologic ca o
unitate spontană, pe bază
de mecanisme
de inconştientă contagiune
afectivă, care
poate acţiona necontrolat,
necritic şi
violent, fiind accesibile
zvonurilor,
dizolvand personalitatea
participanţilor.
Teoria sa, deşi conţine o
parte din
adevăr, rămane unilaterală,
deoarece
personalităţile puternice
şi consistente
nu se dizolvă in stările
haoti-ce ale
mulţimii, ci dimpotrivă;
previne efectele
negative ale acestora. Nu
intotdeauna
mulţimile sunt
dezorganizate şi
distructive, ci sunt
posibile mulţimi la
nivel avansat de cultură al
vieţii sociale,
organizate, care, acţionand
conştient,
adaptand decizii critice,
nu provoacă
tulburări ale ordinii
publice. Există mari
posibilităţi de energie
constructivă a
mulţimilor, evitandu-se
295
for-mele delirante ale
manifestărilor lor.
Munca = activitate
conştientă, specific
umană, fizică sau
intelectuală, orientată
spre un scop determinat,
desfăşurată liber,
cu interes şi plăcere, in
care omul
efectuează, transformă şi
reglementează
schimburi de substanţe,
energie, informaţii
cu natura şi cu semenii,
pentru satisfacerea
trebuinţelor sale. Munca
este
premiza ontologică a
producerii şi reproducerii
existenţei sociale. Are o
valoare
praxiologică şi axiologică
căci, transformand
activ obiectul muncii, omul
se
transformă pe sine,
reprezentand saltul de
la natură la cultură.
Conştiinţa se
constituie ca o componentă
ideală şi
necesară in procesul
muncii, in unitate
indisolubilă cu activitatea
materială, prin
care imaginile mintale se
obiectivează.
Psihologia, ca ştiinţă
despre activitatea
umană, se preocupă sub cele
mai
diverse aspecte de procesul
muncii, ca
formă fundamentală de
activitate in care
se intrepătrund
componentele senzoriale
şi intelective. Medicina
studiază şi tratează
aspectele care afectează,
la diverse
niveluri, atitudinea şi
abaterile pacientului
faţă de procesul muncii. De
asemenea,
munca este acreditată ca
avand virtuţi
terapeutice prin rezistenţa
pacienţilor in
microgrup. Ergoterapia ca
metodă de
reinserţie in sistemul de
valori sociale,
este salutară şi eficientă
in multe boli
psihice: psihoze
schizofrenice, nevroze,
oligofrenii, etc.
Mutacism = manifestare
deliberată, voluntară,
a unei persoane de a refuza
comunicarea, datorită unei
stări afective
negative acute, de dispreţ,
de opoziţionism.
Se intalneşte la copii şi
tineri
normali, ca o manifestare
de protest sau
ca atitudine de
supraestimare a valorii
propriei persoane. Cauze
care determină
mutacismul: neincrederea,
reticenţa,
protestul - mai ales la
oligofreni, demenţi,
psihopaţi.
Mutaţie = apariţia bruscă a
unei
schimbări genetice (sau
provocată artificial),
datorată unor aberaţii
cromozomiale,
ca structură sau număr.
Principalele
tipuri de mutaţii pot fi:
cantitative,
calitative, incomplete şi
patogene,
declanşatoare a unor
procese tumorale,
malformaţii, etc.
Mutilare = acţiune de
vătămare a unei
părţi a corpului, soldată
cu deformarea
părţii respective.
Mutilarea este produsă
accidental sau voluntar de
către o
persoană asupra alteia: in
acest din urmă
caz este o manifestare a
instinctului de
agresivitate, apărute incă
din copilărie şi
manifestată de obicei faţă
de animale.
La copii este cauzată de
lipsa de
discernămant, la cei
maturi, poate fi
manifestarea cruzimii,
evidenţiind trăsături
de structurare dizarmonică
a asemenea se
personalităţii.
Mutism = suprimarea bruscă,
temporară
a comunicării verbale, in
mod voluntar
sau nu, in absenţa oricăror
leziuni
nervoase centrale sau
periferice sau ale
aparatului fonator. in
aceste cazuri,
subiectul a folosit
anterior limbajul.
Fenomenul se petrece in
situaţii de trac,
la subiecţii emotivi sau
anxioşi. Se
distinge de afazie sau
muţenie, lipsind
leziunea organică. Poate fi
deliberat
(simulare); poate fi
consecinţa unei
inhibaţi i patologice
(isterie, autism,
stupoare melancolică, etc).
Mutism akinetic = blocajul
intregii activităţi
psihomotorii voluntare şi a
funcţiilor senzitive şi
senzoriale şi tulburarea
stării de conştiinţă. Se
inca-
296
drează intre formele de
dislogii, fiind
tulburată forma comunicării
in sensul
unei hipoactivităţi
verbale. Logoparul
reacţionează greu şi tardiv
la stimulii
psihosenzoriali, este
inert, deşi face impresia
că este prezent in mediu.
Etiologic,
se consideră că mutismul
akinetic este
consecutiv unor leziuni ale
corpului calos
şi in general ale
sistemului reticu-lar
activator ascendent. De
consideră că este o urmare
a unei agresiuni
severe asupra encefalului
realizată
traumatic, vascular,
tumoral sau inflamator.
Mutism electiv = tulburare de
comunicare
intalnită in clinica
neuropsihiatrică
infantilă (descrisă de M.
Tramed - 1934)
cu următoarele
caracteristici: • refuzul
permanent de a vorbi in
orice situaţie
socială, inclusiv la
şcoală; • păstrarea
capacităţii de a inţelege
limbajul vorbit,
intrucat facultăţile
vorbirii şi gandirii sunt
nealternate; • poate
persista zile,
săptămani sau chiar mai
mult. Etiopatogenia
acestei tulburări este, in
mare,
legată de patologia
familială (Silver
1985), (ex. hiperprotecţia
familiei etc,
folosirea tăcerii ca
pedeapsă, ca mijloc de
apărare.
Adesea este concomitentă şi
cu
enurezisul la unii copii
(diurn sau nocturn).
Deşi este tulburare
tranzitorie, ea
poate apărea ca semn al
psihozei copilăriei
sau al autismului infantil.
Din aceste
cauze, participarea
afectivă normală in
comunicarea nonverbală din
mutismul
electiv este absentă. Se
recomandă terapia
individuală psihopedagogică
şi terapia
familiei.
Mutismul psihogen (voluntar) =
suprimarea
comunicării verbale,
realizată
voluntar de subiect, in
funcţie de situaţia
creată, pe care el o
consideră nefavorabilă
lui, atitudinea aleasă
reprezentand
o formă de protest şi
apoziţie, sau
de ieşire din situaţie. Şi
in aceste cazuri
metodele psihoterapeutice
işi găsesc
utilitatea (mai ales in
cazul mutismului
isteric).
Mutitate = imposibilitatea
de a vorbi,
ca urmare a lezării zonei
corticale a
limbajului şi/sau a
organelor fonatoare,
asociată sau nu cu lezări a
organelor
fonatoare, asociată sau nu
cu lezări ale
aparatului auditiv.
Delimitarea nosologică de
mutism
este necesară. in timp ce
mutismul
este cauzat de lezarea
corpului calos şi a
sistemului reticular
activator ascendent,
iar mutacismul este
rezultatul unui
mutism deliberat, mutitatea
este diferită
etiologic şi simptomatic.
Sunt două
categorii distincte:
audimutitatea şi
surdomutitatea, ambele
apărute in
timpul copilăriei; se
intalneşte şi o
mutitate a adultului şi a
bătranului.
a) Audimutitatea, mai este
cunoscută
şi sub denumirea de alalie
sau
afazie congenitală este o
tulburare de
limbaj, fără leziuni
auditive (sau cu
leziuni uşoare), cu
intelect aproape
normal sau uşor retardat,
la care vorbirea
spontană este imposibilă,
dar inţelegerea
limbajului vorbit este
normală.
Este dificilă repetarea
unui cuvant şi
redusă la emiterea unor
monosilabe, ca
şi scrierea care este
aproape imposibilă.
Terapia logopedică este
productivă mai
ales in perioada
preşcolară, dislexia şi
disgrafia insă mai persistă
şi in perioada
şcolară. Se manifestă şi o
apraxie ideomotorie.
in dezvoltarea
personalităţii se
observă o oarecare reacţie
faţă de defect
prin complexul de
inferioritate,
iritabilitate, tulburări
comportamentale.
297
Ajuriaguerra delimitează
trei forme de
audimutitate, in funcţie de
complexitatea
tulburării limbajului: •
audimuti-tatea
dispraxică, in care pe
langă dificultăţile
de articulare se suprapun
şi tulburări ale
aspectului structural al
limbajului, ceea ce
explică sărăcia
vocabularului, intelectul
uşor retardat, cat şi multe
dispraxii bucolinguo-
faciale; • audimutitate cu
dificultăţi evidente in
sfera organizării
temporale şi spaţiale
(greutăţi in
menţinerea ritmului in
vorbire şi scriere);
• audimutitate cu evidente
tulburări de
percepţie auditivă, cu
dificultăţi de auz
fonematic şi organizare
fonetică şi
semantică a semnelor
sonore. in etiologia
audimutităţii sunt
incriminaţi factori
ereditari (predominant la
sexul masculin)
şi factori perinatali.
b) Surdomutitatea poate fi
congenitală
şi dobandită in cursul
primei copilării.
Cea congenitală, datorită
unor embriopatii,
intoxicaţii, rubeolă in
timpul sarcinii.
Surditatea de percepţie,
dobandită, este
consecinţa traumatismelor
obstreticale,
icterelor nucleare,
medicaţiei atotoxice,
intarzierea mintală -
redusă la sunete
compensatorii, cat şi la
mimică şi
gestică compensatorie. Prin
reeducare
devine posibil cititul şi
scrisul, in timp
ce tulburările de
articulare a cuvintelor
persistă şi după reeducare.
Mutitatea la adult şi
bătrani se manifestă
prin diverse forme de
afazie şi
anartrie care apare in
paralizia psudobulbară
şi in formele demenţiale.
Integrarea socială a celor
cu audimutitate
şi surdomutitate se poate
face
in colectivităţi adecvate
medico-social.
Personalitatea lor este
marcată de handicap;
sunt retraşi, izolaţi,
introvertiţi,
irascibili, impulsivi.
Muzică = limbaj sonor;
aduce destindere
şi atmosferă de bucurie;
folosită şi in
terapia tulburărilor
psihice (vezi:
meloterapie). Intre viaţa
afectivă şi muzică
există un raport direct, pe
care psihologii
se străduiesc să-1
precizeze şi
utilizeze.
298
N parentală. Apare după 2 ani
Nanism hipofizar = tulburare
de
creştere in general şi de
dezvoltare,
determinată de insuficienţa
secretorie a
hormonului somatotrop. De
obicei
acestor tropi li se
asociază hormonii
tireostimulanţi ade-
nocorticotropi şi
hipofizari, ajungandu-se la
un tablou
clinic complex, in care
nanismul
armonic este insoţit de
infantilism
sexual şi de o pubertate
tardivă.
Semnele de creştere pot fi
sesizate de
la 2-3 ani; faciesul este
de tip infantil,
vocea de copil, scheletul
nedezvoltat.
Hipo-glicemia provocată
relevă mari
intarzieri in revenirea la
normal. De
asemenea, radiografia de şa
turcească
evidenţiază modificări in
cazul
existenţei tumorilor
hipofizare.
Conştientizarea deficitului
de către
subiect aduce tulburări
psihice: devine
suspicios, hipersensibil,
depresiv, cu
dificultăţi de inserţie
socială, timizi şi
cu o patologie de tip
nevrotic, mai ales
in adolescenţă.
Nanism psihosocial =
tulburare de
dezvoltare somatică şi
psihică a
copilului prin privare de
relaţie
şi se
caracterizează prin
incetinirea
procesului de creştere in
lungime, dar
creşterea in greutate este
mai puţin
afectată. Copilul prezintă
intarzieri psihomotorii,
agnozie, intarzieri in
vorbire, Q.I. de graniţă,
scăderea
hormonului de creştere,
disfuncţia
actului hipofizocor-
ticosupranelian.
Creşterea reincepe odată cu
crearea
unui climat psihoafectiv
normal pentru
copil, dar şi a regimului
ali-
N
mentar. Nanismul
psihosocial are
drept cauze: incărcătura
psihopatologică familială,
familiile
dezorganizate, conflictele
maritale,
etc.
Narativ = in psihologie,
metoda prin
care subiectul, este pus să
expună
liber furnizarea
informaţiei, fără nici
o informaţie sau sugestie
din partea
investigatorului.
Narcisism = stare anormală
caracterizată printr-o
dragoste intensă
a cuiva faţă de propriile
calităţi fizice
şi psihice, specifică
persoanelor cu
imaturitate afectivă.
Admiraţia faţă
de sine şi egocentrismul
sunt insoţite
şi de egoism. Persoanele
respective
nu sunt in stare să
iubească alte
persoane. Autoadoraţia
exagerată,
amorul propriu sunt
dispreţuite de
societate. Caracterul ne
impune o
atitudine justă faţă de cei
din jur,
recunoaşterea justă a
valorii umane.
Atitudinea faţă de sine
trebuie să
ducă la cultivarea
individualităţii,
fără a se ajunge la
narcisism şi nici la
injosirea propriei
persoane. Sunt
inacceptabile atat
umilinţa, cat şi
aroganţa. Modestia se cere
a fi
corelată cu demnitatea.
Exigenţa faţă
de sine este o cerinţă a
autoperfecţionării, iar
increderea in
forţele proprii, in
limitele normale,
fără exacerbarea "eului" şi
a a preparatelor
egoismului este o
necesitate a
autodepaşirii, a sensului
şi a
devenirii.
Narcoanaliză = metodă de
psihoterapie
individuală derivată din
hipnoză,
folosindu-se drept inductor
substanţe
chimice care modifică
nivelul
vigilenţei, şi, in
consecinţă, subiectul
mărturiseşte cele petrecute
in trecut;
au loc fenomenele de
refulare şi
catharsis. Metoda este mai
mult de
constrangere psihologică,
ceea ce
este un neajuns.
299
Narcolepsie = perturbarea
echilibrului dintre stările
de vigilenţă şi stările de
somn, ca o nevoie
imperioasă de a adormi
in timpul zilei. Este o
stare paroxistică
a inclinaţiei spre somn şi
somnolenţă.
Este cauzată de afecţiuni
ale hipotalamusului.
Aceste stări pot apărea
brusc, in
plină activitate şi sunt
favorizate de situaţii
emoţionale. Simptomatologia
acestei
boli are un răsunet psihic
major, invalidand
social bolnavul care devine
anxios,
fobie, obsesiv, conducandu-
1 spre instalarea
unei nevroze.
Narcomanie = drogomanie;
atracţie vicioasă
către folosirea sistematică
ce induc efecte narcotice,
sedative,
stimulative halucinatorii
asupra sistemului
nervos. Deprinderea de drog
creează
fenomene de dependenţă
cronică,
doza mărindu-se treptat.
Avand in vedere
obişnuinţa, influenţa
nefastă asupra
organismului, educaţia
sanitară trebuie
accentuată şi
permanentizată in şcoli şi
alte activităţi de grup.
Nativism = teorie conform
căreia toate
structurile psihice - de la
cele mai simple
la cele mai complexe, sunt
innăscute;
intreaga structură psihică
a omului este
supusă unui determinism
preexistent, iar
invăţarea şi experienţa nu
au nici un rol.
Naturalism = teorie
reducţionistă, care
susţine existenţa unică şi
autonomă a
naturii şi a legilor ei
obiective, intrinseci,
in psihologie, naturalismul
concordă cu
biologismul. in teoriile
despre om, cultură
şi societate, ea conduce
inevitabil spre
reducţionism.
Natură = in sens larg,
realitatea obiectivă,
cosmosul infinit şi etern,
guvernat
de legi imanente, in care
se inscriu temeiurile
existenţiale ale umanităţii;
tot
ceea ce, in sfera
existenţei, nu face parte
din societate şi există
independent de
activitatea creatoare a
omului; ansamblul
trăsăturilor innăscute ale
individului,
in opoziţie cu insuşirile,
calităţile
dobandite prin educaţie.
Natură umană - ansamblul
insuşirilor
bio-psihice şi socio-
culturale care definesc
in esenţă condiţia umană;
conceptual,
este o preocupare
permanentă a
gandirii filosofice,
susceptibil de o serie
de alternative. Teoriile
absolutiste
privesc natura umană ca
sumă de atribute
inerte, manifestate in
acţiunile şi
faptele omeneşti, in timp
ce relativismul
consideră că natura umană
nu este un
dat a priori, ci un
rezultat al iniţiativei
libere a subiectului.
Spiritul (conştiinţa),
este atributul definitoriu
al naturii
umane, iar omul este
nelimitat perfectibil.
Atributul definitoriu al
naturii umane
este praxisul, "instituirea
teologică"
(G. Lukăcs) prin care omul
se afirmă ca
subiect, făcand să se
ivească in lume
spaţiul antic şi generic al
libertăţii, al
culturii şi civilizaţiei
(G. Gorgos).
Naturism = formă
terapeutică, in
exclusivitate
bazată pe factori şi
procedee
naturiste, excluzand
utilizarea medicamentelor.
Nebunie = tulburare
psihică, denumită
popular. Nebunia este
inscrisă intr-un
registru negativ, aşa cum o
face psihiaria
şi simţul comun al
societăţii. Nebunul
este descris ca un ratat al
formei
personale normale,
echilibrate şi corecte,
ca pe un ratat al grupului
familial, cat
şi al colectivităţii
intregi, un ratat al
speciei umane. Dar, ceva se
comunică
prin intermediul nebuniei,
ceva ce noi
refuzăm adesea să auzim
pentru a apăra
300
un echilibru precar in
familie sau
societate.
Antonin Artaud scria: " Un
alienat
este de asemenea un om pe
care societatea
n-a vrut să-1 asculte şi s-
a străduit să-
1 impiedice a emite
insuportabile adevăruri
".
S. Freud scria: "De cand
lumea, cei
care aveau ceva de zis şi
nu puteau vorbi
fără primejdie, au preferat
să ia obiceiul
de a se preface nebuni."
intr-un anumit fel, se
poate afirma
despre nebun că este un
ritual al răzvrătirii,
dar un ritual eşuat.
Psihoticul nu este
niciodată un revoluţionar;
este un revoltat
care nu ajunge să-şi
exprime revolta.
Exteriorizarea răzvrătirii
sale sub
infăţişarea unei
psihodrame, il scuteşte de
a o infăptui. Nebunia
ridică intrebări
deopotrivă psihologice,
psihiatrice,
sociologice, filosofice,
sociologice şi
politice, cat şi pentru
pedagogia distructivă
(umilinţă, dispreţ, alungare
- care fac
din "nebunie" o problemă).
Medicina o tratează ca pe o
maladie
mintală - vizavi de
raţiune.
Necesitate internă = un factor
motivaţional
individual care exprimă o
trebuinţă
imperioasă excluzand alte
variante
motivaţionale. Este
resimţită ca o constrangere
interioară ce impune un
anumit
comportament acţionai. in
ordine psihologică
necesităţile interne sunt
de două
feluri: motivaţionale şi
intelectuale - implicative.
Negare = tăgăduire a
realităţii; mecanism
de apărare contra angoasei,
constand
in negarea a ceea ce este
evident,
prin transfigurarea şi
nerecunoaşterea
faptelor reale, cărora
subiectul le substituie
faptele imaginare şi opuse.
Deşi
işi păstrează intact simţul
realităţii, atat
copilul cat şi adultul
normal, fug de o
realitate insuportabilă,
negand-o.
Negativ = o entitate
contrarie pozitivului;
in matematică - o cantitate
mai mică
decat zero; in ştiinţele
biologice, umaniste
şi sociale, negative
semnifică un
deficit in raport cu o
normă, o regresiune,
tot ceea ce se manifestă
prin
contraangajare, prin
pierderea reacţiilor
achiziţionate anterior şi
transferul ce
impiedică elaborarea noilor
acţiuni.
Negativism = tulburare
comportamentală,
prin exprimarea unei
atitudini negative,
nejustificate, de refuz,
rezistenţă
sau ostilitate faţă de
orice solicitare din
exterior. Prin manifestare,
negativismul
poate fi: • pasiv, exprimat
prin indiferenţă,
apatie, tăcere; sau poate
fi • activ,
prin fugă, opoziţie, acţiune
inversă celei
solicitate. in psihanaliză
se consideră
negativismul ca un mecanism
de
apărare, atat negarea cat
şi denegarea.
Negentropie = (entropie
negativă);
termen introdus in
termodinamica actuală,
in cibernetică şi prin
extensie in
toate ştiinţele, care
desemnează prezenţa
unei energii nedegradate,
cat şi energia
potenţială conţinută in
compuşi cu
entropie mică. Entropia
este mărimea
care caracterizează starea
termică a unui
sistem fizic, exprimată
prin suma
caturilor dintre
cantităţile de căldură
primite sau cedate de el.
Informaţia ca negentropie
permite
astfel valorificarea
noţiunii de entropie
in numeroase domenii ale
ştiinţei.
Neglijenţă = conduită cu
efecte negative,
caracterizand o acţiune
nereuşită, cu
rezultat negativ.
Neatenţia, stangăcia şi
lipsa de precauţie conduc
spre insuficienta
motivare in reuşita
acţiunii.
301
Neglijenţa poate fi
intalnită in toate
domeniile
de activitate umană, in
psihopatologia
vieţii cotidiene. Se
intalneşte in
indeplinirea obligaţiilor
sociale, igienice,
vestimentare, profesionale.
in psihopatologie
sunt frecvente la persoane
dizarmonice,
cu depresii, etc. in
justiţie - greşeală
penală ce beneficiază de
circumstanţe
atenuante, delictul nefiind
săvarşit cu
intenţie.
Neîncredere = modalitate de
percepere şi
interpretare a relaţiilor
umane, caracterizată
prin suspiciune, bănuilă,
teama de
a nu fi inşelat. Se poate
manifesta
temporar după o experienţă
negativă de
viaţă in sensul unei
frustraţii in planul
relaţiilor sociale, sau
poate fi o atitudine
constantă in raporturile cu
lumea. Neincrederea
scade disponibilităţile
raţionale,
ingustează campul de
afirmare in acţiuni,
creează tensiuni psihice,
creează anxietate
in calea afirmării
personalităţii.
Este proprie oamenilor care
se
supraevaluează, cat şi
celor timizi, complexaţi,
timoraţi. Ea se
structurează ca o
trăsătură caracteristică
incă din copilărie,
fie prin imitarea unor
modele comportamentale
ale celor din jur, fie
printr-un
climat educaţional
inadecvat, complementat
de anumite particularităţi
psihice
ale copilului.
Severitatea exagerată, cat
şi supraprotecţia
familială creează astfel de
complexe
şi inchiderea in sine.
Mefianţa (neincrederea)
constituie un dezavantaj in
relaţia psiholog-subiect,
medic-pacient,
limitand eficienţa
tratamentului.
Nelinişte = proces emoţional
primar,
caracterizat printr-o stare
de disconfort şi
tensiune psihică, legată de
o situaţie
incertă a unui eveniment
aşteptat. Termenul
poate fi asociat cu
anxietatea.
Neocatarsis = metodă prin
care se
conştientizează relaţiile
din copilărie ale
subiectului, sau recent
trăite, prin care
subiectul işi descarcă
tensiunile.
Neocerebel = parte recentă
filogenetic a
cortexului, situată in zona
inferioară a
cutiei craniene; ne apare
ca un releu al
fluxurilor informaţionale
ascendente şi
descendente. Astfel,
cerebelul controlează
cu deosebire impulsurile
sensibilităţii
proprioceptive (musculare),
transmite
spre efectorii motori
comenzile
cerebrale şi prin
aferentaţia inversă (de
la muşchi şi tendoane)
transmite la cortex
informaţii despre
executarea comenzilor.
Diferitele porţiuni ale
cerebelului
au funcţiuni diferite, cu
atat mai
complexe cu cat sunt mai
nou apărute
filogenetic. Arhicerebelul
are legături
stranse cu aparatul
vestibular şi contribuie
la reglarea echilibrului.
Paleocerebelul
este legat de
sensibilitatea
proprioceptivă,
iar neocerebelul participă
la
reglarea mişcărilor fine,
voluntare de
mare precizie, reglează
mersul şi echilibrul
corpului. Astazia
(imposibilitatea
de a sta in picioare fără o
bază de susţinere
largă), astenia (oboseala
musculară
rapidă) şi atonia
(diminuarea tonusului
muscular) sunt urmări ale
tulburării
grave motorii ale
funcţiilor neocortexului,
fiind compensate in mod
progresiv
prin activitatea scoarţei
cerebrale.
Neorocibernetică = domeniul
particular
al ciberneticii care a luat
naştere din
aplicarea concepţiilor
acesteia in studiul
stimulului nervos.
Utilizand legile şi
mecanismele generale ale
ciberneticii,
neurocibernetica oferă
modele ale
sistemului nervos, care
caută să se apropie
cat mai mult de realitatea
obiectivă,
de modelul natural al
funcţionalităţii
nervoase. Din punct de
vedere
302
informaţional sistemul
nervos are rol de
comandă şi control al
intregului organism,
constituind şi suportul
neuroanatomic
al psihismului. Pentru a-şi
indeplini
aceste roluri, sistemul
nervos s-a
perfecţionat in prelucrarea
informaţiilor,
funcţie obligatorie pentru
orice fenomen
de reglare. El culege prin
intermediul
interoceptorilor şi
exteroceptorilor informaţii
din mediul intern şi
extern, pe care
le prelucrează, integrează,
interpretează,
elaborand, in funcţie de
acestea, răspunsuri
cu efect autoreglator, prin
care permite
adaptarea complexă a
organismului
la mediu. Perturbarea
mecanismelor de
reglare şi autoreglare duce
la apariţia
fenomenului de boală:
disfuncţii neurovegetative,
in stadiile iniţiale
leziuni reversibile,
ulterior ireversibile.
Nerv ~ Nervi = grupări de
prelungiri
nervoase axonice sau
dentritice situate
extranevraxial, constituind
căile de legătură
dintre axul cerebrospinal
şi receptori
şi/sau efectori. Se impart
in nervi senzitivi,
motori şi micşti. Ei
alcătuiesc sistemul
nervos periferic, in care
intră 12
perechi de nervi cranieni
şi 33 perechi de
nervi spinali. Orice nerv
cuprinde fibre
nervoase de două categorii:
• fibre aferente
cu rol de a conduce
influxul nervos
de la periferie la centru,
ele putand fi
somatosensitive şi
viscerosensitive; şi •
fibre eferente, care conduc
influxul
nervos de la centru la
organele efectoare,
putand fi somato-motorii şi
visceromotorii.
intr-un nerv se pot
distinge
fibrele somatice de cele
vegetative, prin
faptul că primele sunt
mielinice şi predomină
in sistemul nervos de
relaţie, iar cele
vegetative sunt amielinice
şi predomină
in sistemul nervos
vegetativ.
Fibrele nervoase care
alcătuiesc un
nerv pornesc din centrii
motorii sau
senzitivi ai sistemului
nervos central.
Nervi cranieni = cele 12
perechi de
nervi cranieni fac parte
din sistemul
nervos periferic şi
realizează prin fibrele
aferente (senzitive sau
receptoare)
legătura dintre receptori
şi sistemul
nervos central, iar prin
fibrele eferente
(motorii sau efectoare)
legătura intre
centrii nervoşi de comandă
şi organele
efectoare. In structura
nervilor cranieni
intră fibrele
somatomotorii,
visceromotorii,
somato-senzitive şi
viscerosenzitive.
• Nervul olfactiv (I) este
un
nerv senzitiv senzorial şi
conţine fibre
aferente viscerale,
somatice. El transmite
stimuli olfactivi spre
centrii corticali;
leziunile lui pot produce
anosmie,
hiperosmie şi halucinaţii
olfactive. •
Nervul optic (II), nerv
senzorial care
transmite stimuli luminoşi
spre zonele
de integrare centrală.
Afectarea lui determină
ambliopie, agnozie optică,
nictalopie
etc. • Nervul oculomotor
(III)
este un nerv mixt care
asigură inervaţia
motorie a majorităţii
muşchilor extrinseci
ai globului ocular. Fibrele
vegetative
reprezintă calea aferentă a
reflexelor:
pupilar, fotomotor şi de
acomodare.
In leziunile lui apar:
nistagmus,
diplopie, strabism,
tulburări de acomodare.
• Nervul trohlear (patetic)
(IV)
este un nerv motor care
asigură inervaţia
muşchiului oblic superior
al globului
ocular. Afectarea lui
produce diplopie,
strabism convergent. •
Nervul tri-gemen
(V), un nerv mixt care dă
trei ramuri
terminale: 1) cea
oftalmică, (exclusiv
senzitivă); 2) nervul
mandibular (mixt);
3) fibrele motorii, care
inervează
muşchii masticatori,
muşchiul milohioidian,
muşchiul digastricului şi
muşchiul
tensor al timpanului, iar
fibrele
senzitive ale celor trei
ramuri inervează
o mare parte a extremităţii
cefalice şi
constituie căi aferente
pentru numeroase
reflexe (salivar, lacrimal,
corneal,
303
oculocardiac). Afectarea
trigemenului
produce nevralgii,
paralizii ale musculaturii
masticatorii, tulburări
reflexe şi trofice.
• Nervul abduces (VI)
conţine fibre
somatice aferente; este un
nerv motor care
asigură inervaţia
muşchiului drept extern
al globului ocular. Lezarea
lui produce
diplopie şi strabism
convergent. • Nervul
facial (VII), nerv mixt,
conţine fibre
aferente şi eferente,
somatice şi viscerale.
Asigură inervaţia motorie a
muşchilor
mimicei şi a scăriţei,
inervaţia secretorie a
glandelor lacrimale,
sublin-guale şi
submandibulare,
sensibilitatea gustativă.
Sunt cunoscute aspectele
legate de
paralizia facială
periferică şi cea
centrală.≫ Nervul
vestibulocohlear (VIII)
sau acustico-vestibular,
este un nerv senzorial,
cu două componente: 1.
vestibulară
(conduce stimuli legaţi de
echilibru)
şi 2. cohleară (conduce
stimuli auditivi).
Afectarea componentei
vestibulare
determină nistagmus şi
sindrom vertiginos,
iar afectarea cohlearului
se poate
manifesta prin hipoacuzie,
surditate,
surditate verbală. • Nervul
glosofaringian (IX), nerv
mixt, conţine
fibre viscerale aferente şi
eferente,
precum şi fibre somatice.
Inervează
motor muşchii faringelui,
asigură
sensibilitatea gustativă
din treimea
posterioară a limbii,
sensibilitatea
vălului palatin, a tonsilei
palatine,
faringelui, tubei auditive,
urechii medii
şi a celulelor mastoidiene.
Conduce informaţiile
interoceptive de la vase şi
sinusul
carotidian, informaţii cu
rol in reglarea
respiraţiei şi a circulaţiei
sangvine.
Leziunile lui duc Ia
abolirea reflexului
de vomă, a celui
carotidian,
pierderea gustului,
devierea luetei. •
Nervul vag (X), nerv mixt,
conţine fibre
somatice şi motorii şi
inervează
musculatura faringelui şi a
vălului
palatin. Fibrele senzitive
pentru
sensibilitatea
exteroceptivă, primesc
stimuli din meatul acustic
extern,
pavilionul urechii, mucoasa
faringelui şi
laringelui. Receptează şi
sensibilitatea
gustativă. Teritoriul
interoceptiv cuprinde
zona carotidoaortică,
arborele
bronşic, tractul digestiv,
iar eferenţele
vegetative merg la
majoritatea organelor
toracice şi abdominale.
Leziunile lui pot
produce afazie, disfazie,
paralizii ale
vălului palatin, tuse,
tahicardie. • Nervul
accesor (XI), nerv motor,
conţine fibre
motorii somatice; inervează
muşchiul
trapez şi
stemocleidomastoi-dian.
Afectarea lui determină
imposibilitatea
mişcării efectuate prin
intermediul
muşchilor respectivi. •
Nervul hi-poglos
(XII), motor, conţine fibre
somatice
aferente şi inervează
muşchii limbii şi
muşchii infrahioidieni.
Afectarea lui
determină paralizii ale
limbii.
Nervi spinali = fac parte din
sistemul
nervos periferic şi sunt 31
de perechi: 8
perechi cervicali, 12
perechi toracali, 5
perechi lombari, 5 perechi
sacrali, o pereche
coccigieni. Fiecare nerv
spinal
este mixt, ia naştere din
unirea rădăcinii
ventrale cu cea dorsală, de
unde
trunchiul foarte scurt se
imparte in ramuri
periferice. Pe traiectul
rădăcinii
dorsale se află ganglionul
spinal. Funcţional,
rădăcina dorsală este
senzitivă
(aferentă), iar cea
ventrală, motorie
(eferentă). Nervii spinali
conţin atat fibre
somatice, cat şi viscerale.
Din trunchiul
nervos iau naştere patru
tipuri de
ramuri mixte: dorsale,
ventrale, comunicante
şi meningeale. Ramurile
dorsale
păstrează in general
dispoziţia metamerică,
in timp ce ramurile
ventrale (cu
excepţia nervilor toracali)
se unesc,
formand plexuri nervoase:
cervical,
bronhial, lombar, sacral şi
coccigian, ce
conţin fibre provenite din
mai multe
segmente nervoase.
304
Nervism = doctrină
fiziologică şi medicală
care fundamentează
concepţia
materialistă referitoare
la viaţa psihică,
atribuind sistemului
nervos rol conducător
şi mijlocitor
indispensabil al
influenţelor
mediului ambient in
organism.
Influenţele şi reacţiile
sunt acte
reflexe. Nervi smul
modern a fost fundamentat
de I.P. Pavlov şi
Secenov, de
urmaşii lor, K. Bacov,
Kurţin, etc. care
au pus accentul pe rolul
scoarţei corticale,
in timp ce autorii
occidentali au
neglijat rolul factorilor
umorali, cat şi
acţiunea directă a
factorilor de mediu.
Nervrismul este implicat
in reflexoterapie,
acupunctura şi serveşte
ca bază
pentru medicina
psihosomaticii (după P.
Popescu-Neveanu).
Nesistematizat = delir cu
conţinut ideativ
şi halucinator,
dezordonat şi aleator,
este lipsit de coerenţă,
lăsand impresia
unei dezintegrări majore
a psihismului.
Automatismul mintal face
imposibilă
comunicarea cu bolnavul.
Nestăpânit = structură de
personalitate
caracterizată prin lipsa
de control a
gesturilor şi conduitelor
sub imperiul
impulsurilor şi
emoţiilor, ceea ce
facilitează stări de
conflicte interne,
proasta dispoziţie şi
irascibilitate.
Acestea diferă de astenie fizică şi Neurofibrile = fibre extrem
instabilitatea psihică, permanentă de fine,
colericului prin aceea că oboseală fără legătură cu puse in evidenţă prin
acesta işi efortul, tehnici histologice,
consumă rapid energia, pe senzaţia de epuizare in interiorul axonilor,
cand la dimineaţa, constituind
nestăpanit tensiunea ameliorată spre seară, conductorii nervoşi
afectivă persistă, hipomnezie de fundamentali ai
uneori chiar se fixare şi evocare, acestora. Studiul de
amplifică. N. nu fatigabilitate microscopie electronică
respectă normele morale, permanentă, le consideră ca nişte
nu dispoziţie tristă, mase moleculare,
conştientizează urmările hiposomnie şi foarte alungite şi
actelor somnolenţă diurnă, independente
săvarşite, concomitent cu manifestări ca sarcină electrică.
uşurinţa cardiovasculare 305
actelor antisociale. in (palpitaţii, lipotimii, Neuroleptice = substanţe
patologia psihică accese farmacodinamice
care exercită o acţiune
le corespunde psihopatia de tahicardie). Contactul
depresivă,
epilep-toidă. medic - pacient
deconcentrantă asupra unor
Au reacţii este deosebit de centri nervoşi
disproporţionate vizavi cooperant, dornic de principali, ca: centrul
de vindecare. Evoluţia este termoreglării,
intensitatea defavorabilă centrul somnului. Au şi o
evenimentului. Au reacţii comparativ cu alte tipuri acţiune de ameliorare
profund negative. de nevroză cu a descărcărilor olfactive
Neurastenie (Nevroză risc de cronicizare (după supranormale,
astenică) = C. Gor-gos). reducand anxietatea.
afecţiune psihogenă, o Neurochirurgie = ramură Neurolingvistica = o teorie a
stare de slăbiciune limbajului
chirurgicală
şi a creierului, a
nervoasă, o formă de care se ocupă cu
interacţiunii dintre campul
nevroză, afecţiunile sistemului psihologic, neurologic şi
exprimată clinic prin nervos şi care devine tot lingvistic in
multiple manifestări, mai importantă explicarea fenomenelor
grupate in jurul stării pentru psihologie, legate de comunicarea
somatice de furnizand date umană. Este vorba de
astenie, cefalee, anatomo-clinice asupra studiul
insomnie, depresie, unor tulburări posibilităţilor de
simptome mentale-psihice produse receptare a mesajelor, de
viscerovegetative. Şcoala de hemoragii, transmiterea lor prin
romanească neuroni şi căile
traumatisme sau tumori;
neuronale ale sistemului
(A. Kraindler, C. Parhon de asemenea,
nervos central,
-Ştefanescu, V. Predescu) furnizează metode de cat şi de exprimarea lor
incadrează terapeutică a unor prin limbaj şi
neurastenia ca o boală a sindroame. Este in comportament. O importantă
creierului cauzată stransă legătură cu constatare a
de un factor psihogen. neuropsihologia şi neurolingvisticii este
Simptomatologia: psihopatologia. aceea că, deşi toţi
oamenii normali sunt dotaţi
cu acelaşi
echipament senzorial, cat
şi cu modalităţi
de prelucrare similare din
punct de vedere
anatomo-funcţional,
indivizii nu percep
similar realitatea. Fiecare
persoană adoptă
o anumită ierarhie de a
descifra mesajul
pe un canal senzorial sau
altul. in fiecare
moment emiţătorul este
determinat de
relaţia sa cu receptorul,
de situaţia fizică
in care se află, de
contextul mai larg
social-istoric, de
dispoziţia psihică din
timpul comunicării. Aceasta
determină
modificări permanente in
mesajul virtual.
Se poate vorbi de o
organizare
contextuală a expresiei, ca
şi de necesitatea
unei receptări adecvate,
flexibile,
de o interpretare
contextuală a mesajului.
Aflată la inceputul
cercetărilor
sale, neurolingvistica se
anunţă ca un domeniu
de mare perspectivă, nu
numai
pentru inţelegerea
comunicării, ci şi pentru
psihopatologie şi
psihoterapie.
Neuron = unitatea de
structură a sistemului
nervos, intrunind in
acelaşi timp şi
o unitate trofică,
genetică, morfologică,
biologică şi funcţională,
permiţand
receptarea şi conducerea
influxului nervos.
Sub aspect morfologic, se
pot distinge
două părţi: corpul (soma)
şi două
prelungiri - dendritele,
care primesc influxul
nervos şi il conduc spre
corpul
celular, iar axonul
transmite influxul
către extremitatea fibrei
nervoase.
Membrane celulară, denumită
neurilemă
- la nivelul corpului, şi
axolemă -la
nivelul axonului, are un
rol fundamental
in propagarea sistemului
nervos. Cea
mai mare parte din axoni
prezintă o
teacă de mielină cu rol de
protecţie şi
izolare a fibrelor
nervoase. Nucleul
voluminos, de formă sferică
sau ovală,
conţine cromatină şi doar
un singur
nucleol. Terminaţiile
dendritelor sunt in
contact cu un axon sau cu
celule
epiteliale ce se găsesc in
interiorul unor
corpusculi cutanaţi sau
musculo-tendinoşi.
Aceste terminaţii nu au
inveliş,
decat in unele cazuri, cand
capătă un
inveliş asemănător cu cel
axonic. Sub
influenţa mediului
inconjurător, numărul
dendritelor şi al
contactelor sinaptice
se poate dezvolta foarte
mult. Din
punct de vedere funcţional,
neuronul
este un element excito-
conductor, care
sub acţiunea unui excitant
generează şi
transmite influxul nervos.
O altă proprietate a
sistemului
nervos constă in formarea
de engrame şi
secreţia anumitor produşi
specifici,
neurosecreţia. Sistemul
nervos este o
vastă reţea de comunicaţii
care primeşte
informaţii din mediul
extern şi intern şi
le transformă in semnale
care produc
răspunsuri adecvate in
diferite părţi ale
organismului, avand la bază
totalitatea
ţesuturilor diferenţiate in
vederea realizării
acestor funcţii. Unitatea
lui structural-
funcţională este tocmai
neuronul.
Creierul uman numără
aproximativ
15.000.000 neuroni, fiecare
dintre ei
306
avand pană la 30 de
conexiuni sau sinapse
cu alte celule.
Neuron motor central
(sindrom) = este
determinat de leziunile
situate la nivelul
ariilor motorii şi al căii
piramidale; caracteristica
clinică este paralizia
(hemiplagia,
paraplegia, tetraplegia,
monoplegia);
afectează reflexele
osteotendinoase;
reflexele cutanate pot fi
diminuate sau
abolite. Sindromul se
intalneşte in leziuni
de natură traumatică,
vasculară, tumorală
sau de natură inflamatorie
a căilor
piramidale coarnelor sau
anterioare ale
măduvei sau nucleilor
nervilor cra-nieni.
Neuron motor periferic
(sindrom) =
este generat de leziunea
uneia dintre
componentele neuronului
motor periferic
(dendrite, axon,
pericarion), ceea ce
determină
clinic paralizia flască,
activitatea
voluntară, atrofia
musculară, reflexe
osteotendinoase
şi cutanate diminuate sau
abolite. Se intalneşte in
leziuni ale coarnelor
măduvei sau nucleilor
nervilor cranieni.
Neuroplegie = caracteristică
a unui stimul
sau reacţie ce are o
consecinţă paralizantă
asupra centrilor nervoşi
superiori.
Neuropsihiatrie infantilă =
specialitate
medicală care se referă la
afecţiunile
neurologice şi psihiatrice.
Neuropsihologie = ştiinţa
care studiază
funcţiile psihice ale
omului (percepţia,
memoria, conştiinţa,
gesturile, limbajul,
etc.) in raporturile lor cu
structurile
cerebrale şi cu organizarea
funcţională a
sistemului nervos. Este
disciplina ca-re
tratează funcţiile mintale
superioare in
legătură cu structurile
cerebrale ce stau la
baza lor (Hecaen, 1966).
Neuropsihologia
studiază tulburările
psihice ce
apar ca urmare a unor
leziuni sau excitaţii
in focare. Neuropsihologia
foloseşte
datele neurologiei clinice,
ale
neurofiziologiei,
psihofiziologiei,
neurogeneticii
şi neurolingvisticii,
oferind
la randul ei date acestor
ştiinţe. Ca ştiinţă
interdisciplinară, nu
desemnează
numai o anumită perspectivă
teoretică,
ci şi un demers nosologic
şi terapeutic
important.
Neurotransmiţători = orice
substanţă
chimică ce poate asigura
transmiterea
unei informaţii la nivelul
fantei sinaptice.
Substanţa trebuie să se
fixeze pe un
receptor sensibil şi
specific. Dintre
numeroasele substanţe
identificate la
nivel neuronal, numai un
număr mic
satisface toate criteriile
intrunirii calităţii
de neurotransmiţători.
Acestea sunt:
acetilcolina,
noradrenalina, dopamina,
serotonina, glicina şi
acidul glutamic.
Alături de ele sunt
considerate
neurotransmiţători
potenţiali, substanţe ca:
acidul aspartic, taurina,
adenozina,
adenozinmonofosfatul
(AMP), adenozindifosfatul
(ADP), adenozintrifosfatul
(ATP), dar care nu satisfac
toate criteriile
calităţii de
neurotransmiţător.
Concluziile
care pot fi trase din
studiile experimentale
trebuie interpretate cu
prudenţă,
pentru că, pe de o parte
creierul
uman nu poate fi accesibil
unei explorări
directe, iar pe de altă
parte, indicatorii
periferici ai
neurotransmiţătorilor
produşi la nivelul central
au o valoare
relativă (după C. Gorgos).
Neutru = in psihologie,
răspuns ce se
situează la mijlocul unei
serii bipolare.
Real nu este un punct nul,
ci o poziţie
rezultată din echilibrarea
unor tendinţe
contrare.
307
N
Nevralgie = durere
localizată pe traiec-
astenie nevrotică,
tulburări ale somnutul
unui nerv senzitiv sau al
ramurilor lui, tulburări
funcţionale nevrotice ca:
sale, simţită spontan sau
prin provocare, ticuri,
balbisme, etc. In funcţie
de aa
cărei etiologie poate fi
variabilă (Iezi- cestea,
deosebim: nevroza astenică
(neuni
nervoase, afecţiuni
inflamatorii, tu-
uroastenia), nevroza
obsesivo-fobică
mori, compresiuni,
anevrisme). Poate
(psihastenia), nevroza
isterică (isteria),
apărea pe oricare traiect
senzitiv ca: tri- nevroza
mixtă (motorie, ticuri).
Datorigemen,
intercostală, sciatică,
pelvină, tă şocurilor
emoţionale se impune
sfenopalatină, etc.
terapeutică esenţialmente
psihologică.
Nevroglie = celulă care
insoţeşte neuronii,
cu rol trofic, de elaborare
a mielinei,
susţinere şi izolare a
neuronilor, absorbţie
şi inlocuire a ţesutului
nervos distrus.
Este numită şi celulă
glială.
Nevroză = grup de tulburări
de etiologie
psihogenă; toate
afecţiunile nervoase şi
psihice fără substrat
anatomo-patologic.
Sunt determinate psihogen
şi exprimate
clinic printr-un complex de
tulburări, cu
sau fără răsunet somatic.
Nevroza poate
fi considerată un răspuns
ineficient la un
real, perceput ca real, dar
resimţit in mod
fictive, in funcţie de
dorinţa subiectului,
care nu se articulează in
posibilităţile
sale. Nevroticul nu se
confruntă cu realul,
ci se apără de real,
răspunsul său fiind
intre apărare şi dorinţă.
Nevroza este o maladie
psihică
"minoră" in comparaţie cu
psihozele; in
constituirea nevrozei se
declanşează mecanisme
patogenice inconştiente,
care
construiesc diverse apărări
impotriva angoasei.
Bolnavul participă
autoanalitic şi
critic la boală, ea
desfăşurandu-se intotdeauna
pe un fond de luciditate a
conştiinţei.
P. Janet consideră nevroza
ca o
boală psihică,
caracterizată prin
conflicte
intrapsihice, care sunt de
natură să inhibe
conduitele sociale,
generand o stare de
anxietate. Ea tulbură
echilibrul interior al
persoanei, alterandu-i
sistemul relaţiilor
cu realitatea. Tabloul
clinic cuprinde:
instabilitate, intoleranţă,
Nevroză infantilă = are
origine psihogenă
şi nu duce la dezintegrarea
personalităţii.
Spre deosebire de adult,
nevrozele
infantile sunt evidente
printr-un
polimorfism simptomatic,
cat şi prin
intricarea simptomelor
nevrotice cu aspect
comportamental (nevroza
fricii,
proprie copilăriei, cu
tablouri clinice
aflate in dezvoltare:
anorexie, vărsături,
bulimie, enurezis, pavor
nocturn, ticuri,
crampa scriitorului,
logonevroze, masturbaţie
etc.) in etiologia
nevrozelor infantile
se numără traumatismul
psihicindividual.
Tratamentul nevrozelor
infantile
necesită un complex de
măsuri
care solicită colaborarea
medicului,
psihologului şi
anturajului, rol hotărator
avand indepărtarea
factorilor
psihotraumatizanţi.
Psihoterapia urmăreşte
reducerea stărilor de
tensiune, insuflarea
increderii in reuşită,
asociate cu o
medicaţie anxiolitică, de
sedare neurovegetativă
şi de tonifiere generală.
Un
regim de viaţă echilibrat
este necesar
pentru prevenirea
recidivelor.
Nevrozism = simptom de
hiperactivism
nervos, mental şi fizic, in
condiţii
de iritabilitate, mare
variabilitate de
dispoziţie afectivă şi
fatigabilitate sporită.
Nevrozismul este considerat
ca o
dimensiune a personalităţii
şi defineşte
labilitatea emoţională, cat
şi dificultăţi
in stabilirea echilibrului
psihic după
şocul emoţional.
Simptomatologia: du-
308
reri de cap, disfuncţii
somatice, stări de
anxietate, obsesive etc.
Nictalopie = (in popor -
"Orbul găinilor");
cecitate nocturnă -
scăderea acuităţii
vizuale, cu vedere
crepusculară nocturnă,
prin aparatul bastonaşelor;
se manifestă
şi prin absenţa vederii
diurne şi
cromatice, cauzată de
nefuncţionarea
sistemului conurilor. Este
o anomalie
congenitală. Se datorează
unei avitaminoze
(vit. A) sau cauze toxice,
intre care
este incriminat alcoolismul
cronic.
Nihilism = termen ce
desemnează negarea
valorilor acţiunilor,
structurilor sociale,
dar fără a propune soluţii
noi, constructive.
Această atitudine
distructivă,
de negare absolută,
dezvăluie profilul
psihomoral al multor
persoane "caracterizate
in mod esenţial prin
inadaptare
suplă şi armonioasă la
condiţiile concrete
ale societăţii in care
trăiesc" (M. Golu,
V. Predescu). In
psihopedagogie şi
psihiatrie, termenul este
sinonim cu
"negativism".
Nimfomanie = termenul
desemnează
exagerarea patologică a
apetitului
sexual la femei, cauzat de
o funcţionare
defectuoasă a sistemului
hormonal.
Este intalnită in crizele
de excitaţie
psihică, in manie şi
obsesii.
Hipersexualitatea feminină
este
corespondentul
satiriazisului masculin.
Nistagmus = oscilaţii ale
globilor oculari
in direcţii orizontal-
rotativ, cu caracter
pendular, cu ritm şi
amplitudine
egală şi durată de cateva
secunde. Nu
intotdeauna are
semnificaţie patologică,
cum ar fi nistagmusul
ocupaţional,
intalnit de obicei la
mineri. Formele de
nistagmus ereditar,
periodic, alternant
vertical, au semnificaţie
patologică. Nivel = termen
introdus de J. Jackson,
indicand etajul funcţional
in care se
realizează aceleaşi procese
neuropsihice
simultan. in practica
psihologică este
utilizat in desemnarea
stadiului de
dezvoltare a gradului de
eficienţă, a
structurii funcţionale,
etc. (nivel de aspiraţie,
nivel mental, sau
intelectual).
Nivel de aspiraţie = termenul
este utilizat
de K. Levin, cat şi de
şcoala psihologiei
dinamice şi defineşte
operaţional
performanţa vizată de
subiect in
indeplinirea unei acţiuni.
in raport cu
posibilităţile verificate
sau presupuse
ale subiectului, nivelul de
aspiraţie
poate fi: scăzut, mediu sau
inalt. in
funcţie de anumite situaţii
problematice,
nivelul de aspiraţie poate
fi influenţat
pozitiv sau negative.
Pentru atingerea
nivelului corespunzător de
aspiraţie
este hotărator factorul
motivaţional, care
determină in oarecare
măsură performanţele.
Nivelul, gradul de
incredere in
forţele proprii, cat şi
scopul apropiat al
acţiunii in concordanţă cu
forţele proprii
- asigură realizarea
aspiraţiilor.
Există un optimum al
nivelului de aspiraţie
"care exclude atat situarea
acestuia
sub nivelul posibilităţilor
subiectului,
cat şi situarea mult peste
acesta" (P.
Popescu Neveanu). Este de
dorit ca
performanţele subiectului
să se situeze
cumva peste nivelul
posibilităţilor de
moment ale subiectului.
Nivel mintal sau intelectual =
gradul
de eficienţă intelectuală a
unei persoane
apreciat prin metoda
testelor; nivelului
mintal nu trebuie confundat
cu
inteligenţa, cu toate că
ambele entităţi
sunt determinate genetic şi
mai ales de
factorii socio-culturali.
S-au experimentat
cazuri de copii din aceeaşi
familie,
dar crescuţi in medii
culturale
309
diferite, cat şi invers,
copii proveniţi din
familii diferite, dar
crescuţi in acelaşi
mediu socio-cultural, ca
avand un nivel
cultural apropiat. Testele
de inteligenţă
Binet - Simon sau Wechsier
folosesc ca
unitate de măsură
coeficientul Q.I.
-varsta mintală şi cea
cronologică inmulţit
cu 100 (pentru eliminarea
zecimalelor),
ce devine un coeficient al
dezvoltării
intelectu-ale, care permite
comparaţii
interindividuale şi
intraindividuale, prin
urmărirea menţinerii,
creşterii sau descreşterii
coeficientului paralel cu
inaintarea
in varstă. Nu se recomandă
a se lua in
considerare rezultatele
şcolare pentru a
aprecia inteligenţa unui
şcolar (nivelul
şcolar nu este sinonim cu
nivelul mental).
(Vezi Anexa C - Tab. 2.)
Nonconformism = gradul de
adaptare al
subiectului, disconfortul
relaţional rezultat
din atitudinea
nonconformistă, precum
şi mijloacele la care
decurge pentru a
face faţă stresului, sunt
parametrii necesari
pentru evaluarea gradului
in care
personalitatea este
nonconformistă şi
frizează depăşirea
barierelor
normalului. In timp ce
personalitatea
poate fi definită printr-un
complex de
modalităţi relative
stabile, ca răspuns la
solicitările mediului,
personalităţile
nonconformiste au
răspunsuri in
dezacord cu aşteptările,
fără a se simţi
vinovate.
Abaterea terapeutică este
dificilă,
minimă sau nulă. Ea ar avea
ca scop reducerea
comportamentelor de
respingere
pe care personalitatea
noncomformistă
le generează prin
atitudinea sa in
mediul social.
Nonsomnie = cazuri rare in
care, din
punct de vedere fiziologic,
se inregistrează
o nevoie foarte redusă de
somn
(Edison, Napoleon). Nu
indică un aspect
patologic şi nici nu poate
fi identificată
cu insomnia.
Noradrenalina (N.A.) =
neuromedia-tor
detectat atat in sistemul
nervos vegetativ
cat şi in sistemul nervos
central. Se
sintetizează la nivelul
neuronal pornind
de la tirozină, impreună cu
adrenalina şi
dopamina; pot fi
interferate farmacologic
la diferite nivele.
Neurotransmisia
adrenergică se realizează
atat la nivelul
sistemului nervos central,
cat şi la nivelul
sistemului nervos
vegetativ. Astfel,
noradrenalina se eliberează
la capătul
fibrelor postgan-glionare
simpatice şi din
medulosu-prarenală in
cantităţi mici. Un
număr de substanţe
farmacologice işi
exercită acţiunea şi
specificitatea asupra
sistemului noradrenergic,
prin
intermediul receptorilor
sau prin alte
mecanisme. Ele pot fi
utilizate ca reactivi
farmacologici sau ca agenţi
terapeutici.
Noradrenalina intervine in
apariţia
anxietăţii.
Hiperactivitatea
activităţii
noradrenergice, se
manifestă prin angoasă,
influenţand puternic
psihismul.
Dată fiind distribuţia
anatomică a
fasciculelor adrenergice şi
corelaţiile lor
anatomice, se pot elabora
ipoteze
asupra rolului sistemului
adrenergic.
Normal - Nortnalitate =
conform unor
reguli. Normalitatea este o
noţiune
relativă, variabilă de la
un mediu social
- cultural la altul şi in
timp. intr-un
ansamblu statistic a cărei
dispersie este
normală (curbă sau formă de
clopot)
notele care se apropie de
media
aritmetică sunt
caracteristice pentru
normalitate; dimpotrivă,
acelea care se
situează la extremităţile
curbei sunt
anormale. in medicină
există tendinţa de
a se asimila omul normal
persoanei
perfect sănătoase.
Normalitatea este starea de
echilibru
fizic şi psihic resimţită
de subiect ca
o stare de bine fizic,
sufleteşte şi moral,
opusă stării de
anormalitate şi care-i
conferă
capacitatea de a se adapta
la realitate,
de a avea o conduită şi
acţiuni pozitive,
o comunicare normală.
Este condiţia stării de
sănătate
mintală, care se opune
stării de boală
psihică. Dinamica
raportului sănătate
-boală nu poate fi
inţeleasă fără a lua in
considerare noţiunea de
proces patologic.
Aceasta implică tulburarea
unităţii
forţelor din organism
(integritatea) şi a
organismului cu mediul
(integrarea),
proiectand starea de boală
in condiţie de
formă de existenţă a
materiei vii. Desigur,
intre normal şi patologic
există o
formă de trecere in care
pot apărea fenomene
de tip deviant faţă de
primul, fără
să exprime esenţa celui de-
al doilea,
aceste fenomene putand
evalua in ambele
sensuri.
Normativ = tot cea ce
implică normele
sociale de organizare şi
reglaj a acţiunilor
şi relaţiilor, in jurul
unor valori.
Normă = regulă, principiu
cu caracter
obligatoriu. M. Golu
defineşte norma ca
standard statistic de
comparaţie, dat de
media sau valoarea modală a
variabilei ai
cărei itemi au fost
comparaţi. Norma
trebuie să exprime
concordanţa intre sensul
autentic al fenomenului
moral şi modalităţile
sale de obiectivare. La
nivelul
individului, norma se
formează odată cu
apariţia instanţei Eului,
instanţă subordonată
principiului realităţii
care adaptează
personalitatea la mediu, o
armonizează
cu exigenţele exterioare şi
cu obligaţiile
colective. (După C.
Gorgos).
Indiferent de accepţiunile
date termenului,
„norma" reprezintă o
valoare
instituţionalizată
(socială, economică,
morală, juridică, etc.) şi
are funcţie reglatoare
in domeniul unde se
exercită.
Eficienţa acestei funcţii
depinde de
măsura in care instituţia
corespunde
valorilor care o
fundamentează.
Normă socială = tot cea ce
prescrie
comportamentele acceptate
de o colectivitate
sau de o instituţie.
Aceasta reglementează,
uniformizează, inlătură
conflictele existenţei in
comun. Norma
socială poate avea caracter
de obligativitate
sau numai de constrangere
socială.
Nosologie = in sens strict,
studiul bolii,
al tulburării, inclusiv
clasificarea lor.
Nosologia medicală,
(psihiatrică) şi
logopedică, nu se reduce la
o simplă
clasificare, ci determină
cele mai relevante
simptome şi le grupează in
sindroame,
(Sindromologia) explicand
originea, etiologia şi
mecanismele de
manifestare diversă,
precizand chiar
diagnosticul diferenţial.
Nosonomie = segment al
taxonomiei
(ştiinţa clasificărilor).
Cu referire la
clasificarea bolilor,
tulburărilor (Săhleanu-
1976).
Nostalgie = stare afectivă
preponderent
depresivă, provocată de
frustrări actuale,
care antrenează rememorarea
unor
perioade de timp trecute, a
unor locuri
şi oameni langă care
subiectul s-a simţit
fericit. Starea nostalgică,
implicit
reveria, exprimă
dezadaptarea actuală
sau poate sta la baza ei.
Tendinţa subiectului
de a accepta evocarea
contrastului
dintre trecut şi prezent
face ca trăirea
nostalgică să aibă efecte
dezadaptative
şi/sau compensatoare.
Cadrul
psihosocial pe care-1
reprezintă despăr-
311
ţirea de ţară, in general
negativ, constituie aspecte
de nostalgie morbidă dand
diverse
nevroze, manifestate sub
forma
unui amestec variabil intre
anxietate şi
depresie, cu reverie
evocatoare a imaginilor
din patrie, a rudelor,
vecinilor, cea
ce antrenează diminuarea
somnului, a
regimului alimentar, a
nivelului general
de activitate şi de
adaptare psihologică,
simptomatologie total
reversibilă prin
reimplicarea subiectului in
mediul său de
origine.
Nostomanie = stare
depresivă de intensitate
nevrotică şi foarte rar
psihotică,
provocată de dorul de
patrie, la persoane
dezrădăcinate, aflate intr-
un context social-
cultural deosebit faţă de
cel in care sau
născut şi format ca
personalităţi. Acest
tip de tulburare poate fi
cauzat de
diferenţele culturale,
etnice, lingvistice,
etc, pe care le suportă
subiectul.
Noţiune (conceptul) =
unitate de bază a
gandirii care constă intr-o
condensare
selectivă a insuşirilor
esenţiale, necesare
şi generale a unei clase de
obiecte.
Acestea alcătuiesc
conţinutul noţiunii
(comprehensiune, conotaţie,
intensiune),
iar totalitatea elementelor
reflectate care
conţin şi corespund acestor
insuşiri,
constituie sfera noţiunii
(extensiune,
denotaţie).
Fiind un integrator
categorial, noţiunea
este intotdeauna generală,
dar se
situează la diverse
niveluri de generalitate
şi de abstractizare. Unele
sunt mai
aproape de concret (dar
niciodată reductibile
la un concret singular),
iar altele
urcă la niveluri mai inalte
de abstractizare,
pană la pierderea unui
contact
cu imaginea, rămanand in
minte numai
ideea, deprinsă de orice
conexiune
intuitivă.
Aceasta a permis ca
sistemul
cognitiv global, la care a
ajuns omenirea
să poată fi reprezentat
printr-o piramidă
a conceptelor, universal
valabilă,
in care dispoziţia
integratorilor pe verticală
este fixă şi exactă (este
inadmisibil
să inversezi noţiunea de
gen cu noţiunea
de specie; ex: pasăre -
găină).
Este cea ce permite
dezvoltarea cunoaşterii
la nivel social-istoric şi
face
posibilă inţelegerea şi
cooperarea interumană.
Noţiunea se exprimă prin
cuvant.
Nu se poate despărţi
conceptual
de judecată şi
raţionamente, pentru că
ori de cate ori incercăm o
definiţie a
unui concept, facem
trimitere la alte
concepte cu care se află in
raporturi de
subordonare, coordonare şi
supraordonare.
Din punct de vedere al
sferei intre
noţiuni există raporturi de
concordanţă
şi de opoziţie.
Două noţiuni pot fi: •
identice, cand
sfera lor coincide total in
sfera celeilalte;
• ordonate, cand sfera
uneia este
cuprinsă total in sfera
celeilalte; • incrucişate,
cand sferele lor au numai o
parte comună; • contrare,
cand un element
nu poate face parte din
sfera ambelor
noţiuni, dar poate lipsi
atat din
sfera uneia cat şi a
celeilalte; •
contradictorii,
cand un anumit element nu
poate fi nici inclus, nici
exclus in acelaşi
timp din sfera ambelor
noţiuni.
Conceptul se dezvoltă şi se
perfecţionează
permanent, consecutiv
varstelor
şi procesului de invăţare
cognitivă şi
mai ales in procesul
utilizării lui, care
permite diferenţieri,
asociaţii, integrări
succesive, in genere prin
experienţă.
Accentul trece pe modul de
inserţie in
sistemul intelectual cat şi
pe abilitatea
operatorie. In conceptele
empirice, arată
M. Zlate, "persistă
trăsături concrete,
particulare, cu elemente
loca-
312
le, restrictive,
dependenţe accidentale şi
neesenţiale".
in conceptele ştiinţifice
„se cuprind
insuşirile esenţiale ale
obiectelor şi
fenomenelor,
in conţinutul lor
impunandu-se
semnificaţia obiectivă a
acestora". Orice
ştiinţă se caracterizează
printr-un anumit
sistem de noţiuni.
Precizarea conţinutului
şi sferei noţiunii,
delimitarea noţiunilor
intre ele, cat şi
trecerea de la o noţiune
la alta Se realizează
prin intermediul
unor operaţii logice:
determinare,
generalizare,
definiţie, diviziune,
clasificare.
Pentru ca un concept să
se elaboreze este
necesară o anumită
organizare a intregii
activităţi intelectuale
şi prin formarea
unui suport operaţional
specific respectivului
concept, cat şi pentru
seria de concepte
apropiate, ceea ce
presupune cu
deosebire, constituirea
progresivă a
subproceselor
de abstractizare şi
generalizare.
313
O cunoştinţelor de a reflecta
Obedienţă = o manifestare
de subordonare, de
supuşenie şi comoditate,
considerand că deciziile jşf
riscurile revin altora.
Obezitate = exces ponderal
in care este implicată
dereglarea echilibrului
neuro-hormonal.
Etiopatogenia afecţiunii
implică factori ereditari,
dar La intreţinerea ei
contribuie mulţi factori:
hiperfuncţia axului
hipotalamo-hipofizo-
cortico-suprarenalian,
accentuarea procesului de
lipogeneză; Terapia
afecţiunii presupune
folosirea de droguri cu
acţiune centrală asupra
sistemului adrenergic care
controlează motivaţia
alimentară
Psihoterapia este un
element important prin
iniţierea curei de slăbire
asociată cu terapia
comportamentală care are ca
scop raţionalizarea Obicei =
(obişnuinţă); comportament
individual dobandit prin
repetarea aceleiaşi
acţiuni. Este asociat cu:
randuială, datină a unei
familii, a unui
obiectului. Sub raportul
conţinutului, psihicul este
in mare măsură obiectiv.
Obiectiv = atributul de a
exista in sine a unui lucru
oarecare, independent de
subiect. in limbaj uzual,
obiectivul este egal cu
real, opus la ceea Obiectiv
are şi inţelesul de a reda
cat mai fidel şi exact
realitatea, evenimentele
istorice, sociale, psihice.
Psihologia obiectivă are in
vedere 315
Obiectivitate = proprietatea
in mod corect insuşirile,
structura şi legităţile
obiectului cunoscut, de a
nu deforma realul Obiectul
psihologiei medicale = domeniu
de fapte, stări, acţiuni,
insuşiri şi comportamente
specifice medicilor
(indiferent de
specialitate), destinat
(Dr. Doc. Andrei Athanasiu)
Pe de o parte,
complexitatea şi
fragilitatea coordonatelor
vieţii fiziologice a
organismului, care nu dă
decat o imagine trunchiată,
incompletă Aceasta pentru
că, evolutiv şi funcţional,
psihicul şi comportamentul
dispun de o serie de sub şi
supradeter-minări ce ţin de
competenţa Acesta fiind
liantul celor două ştiinţe
interdisciplinare,
problematica psihologică a
medicinei şi psihologiei,
problematică de ordin
practic precizie, ceea ce
face a fi necesară o
atenţie concentrată. La
baza obişnuinţei stă
exerciţiul, care implică
control şi auto-control al
activităţii respective.
Oblativitate = inclinaţia de
a oferi ceva, altcuiva fără
a cere nimic in schimb; se
referă la un dar de natură
spirituală (nu materială),
in favoarea Semnificaţia
psihologică este multiplă.
Ofranda nu este in mod real
un sacrificiu, ci o
revendicare personală,
altruistă. După R. Lafon,
oblativitatea Obnubilare =
(a se intuneca.); tulburare
cantitativă a conştiinţei,
mai accentuată decat
torpoarea, caracterizată
prin: bradi-psihie,
orientare dificilă, Adesea
este insoţită de hipomne-
zie de fixare, şi de scurte
momente de „iluminare".
Simptomul intervine intr-un
aspect de suferinţă
cerebrală Oboseală =
scăderea capacităţii
funcţionale a organismului,
consecutivă depunerii unui
efort important, şi de
durată. Oboseala are rol de
semnalizare, Oboseala este
diferită de surmenaj şi de
astenie, căci modificările
locale apărute la nivelul
organismului solicitat
(muşchi, analizatori,
sistem 317
ace şi respiratorii,
insomnii, tulburări
digestive.
in oboseala cronică este
dificil să se separe
factorii psihogeni de
cauzele externe, să se facă
distincţia intre cauză şi
efect (P. Popescu Neveanu).
ca durată cat şi ca
intercalare, eventual să se
facă exerciţii de
gimnastică după un program
adecvat funcţiilor
organismului solicitat in
procesul in funcţie de
natura, intensitatea şi
durata stimulilor
incriminaţi in producerea
oboselii, ca şi după modul
de manifestare a ei, se
disting mai Se impun măsuri
profilactice, de protecţia
muncii, pentru prevenirea
aste-niei şi surmenajului
intelectual, prin măsuri
antiredundante şi Oboseală
auditivă = o urmare a
solicitării indelungate a
analizatorului auditiv, ca
efect al zgomotului şi al
pragului scăzut de adaptare
auditivă Oboseală vizuală =
rezultă din solicitarea
indelungată a
analizatorului vizual in
Psihologia presupune
protocoale repetate in
diferite condiţii a
observaţiei, modificarea
unghiurilor şi criteriilor
de observare, cat şi
transformarea Aptitudinea
corespunzătoare observaţiei
este spiritul de
observaţie.
Obsesie = imagine, gand,
stare afectivă care
predomină conştiinţa in mod
perseverent şi intens,
impotriva voinţei
subiectului şi a funcţiilor
critice Subiectul
conştientizează
anormalitatea fenomenului,
caută să-1 indepărteze, dar
cuprins de anxietate ajunge
la acte nefireşti, la
perturbaţii patologică a
unui focar nervos.
Pe fond de normalitate se
poate manifesta in stare de
oboseală şi epuizare
nervoasă (frica iraţională
de ceva sau de a face
ceva.)
Obstrucţie = oprire,
inchidere a desfăşurării
unei acţiuni, prin violenţă
externă sau obstacol
intern. Poate apărea in
psihoze depresivă şi alte
tulburări Obtuzie =
diminuare mai mult sau mai
puţin marcată a stării de
conştiinţă trează, cu
dificultăţi de inţelegere,
ideaţie lentă, somnolenţă şi
dezorientare 319
Dominanţele oculară şi
manuală sunt expresia unui
factor mai general al
asimetriei
interesmisferice. Unii
autori consideră că
manifestarea Ocupaţională =
(terapie); formă de terapie
in care activitatea este
folosită in scopul
modificării favorabile
psihicului sau fizicului
bolnavilor. munca să se
desfăşoare in colectiv,
constituindu-se astfel
intr-un exerciţiu de
inserţie socială. Ea
trebuie selectată şi
adecvată intereselor şi
capacităţilor Odihnă afectivă
= toate activităţile
circumscrise in terapia
ocupaţională in care
subiectul este angajat,
fără un scop practic
imediat: jocuri sportive,
Oedip (complex) = termen
psihanalitic pe care Freud
il foloseşte in desemnarea
unui ansamblu de sentimente
pozitive sau negative
(dorinţă de
in scrierile sale in 1910.
Oftalmoplegie = paralizie a
musculaturii oculare
(totală sau parţială),
externă sau internă, in
directă legătură cu
dispariţia acomodării.
320
transmisie (conducere),
prin conectare cu celulele
mitrale din bulbii
olfactivi. Centrii
superiori ai olfacţiei sunt
localizaţi in regiunea
hipocampusului Substanţele
olfactive sunt: •
asemănătoare ca structură
şi miros diferit; • cu
structură diferită, dar cu
miros asemănător.
Tulburările analizatorului
Oligofagie = desemnează
scăderea poftei de mancare
şi adesea insoţeşte
depresia.
Oligofazie = sindrom
caracteristic pentru
tulburările de vorbire
(descris de A. Bernstein -
1912); constă in
dificultatea denumirii
obiectelor ce-Oligofrenie =
stare de inapoiere psihică
globală (intelectuală,
afectivă, voliţio-nală şi
comportamentală) cu
etiologie multiplă: •
suferinţe survenite şi de
autoservire; c) debilitate
mintală: poate fi educat in
şcoli speciale, poate fi
instruit sumar in
practicarea unei meserii,
corespunzătoare
posibilităţilor 321
o sistem de operaţii se
Onicofagie = tic ce constă
in obişnuinţa de a-şi roade
unghiile, intalnit la
copii, adolescenţi şi
adulţi, ca descărcare psi-
homotorie a unei puternice
Onirism (oniric) = ceea ce
ţine de vis; activitate
mintală automată,
reprezentată prin viziuni
şi scene in mişcare, aşa cum
au apărut in vise. Sunt
Onirologie = domeniu de
cercetare ştiinţifică a
viselor - dinamica,
mecanismele fiziologice şi
conţinutul lor. in ultimul
timp s-a dezvoltat şi are
Onomatomanie = preocupare
obsesivă pentru cuvinte şi
nume proprii, acordan-du-se
acestora semnificaţii
speciale. Este descrisă
obsesia de a Ontic = tot
ceea ce se referă la
categoria de existenţă ca
realitate obiectivă.
Dimensiunea ontică a
diferitelor entităţi se
distinge din punct de
vedere Ontogeneză =
procesul de dezvoltare
individuală de la naştere
şi pană la moarte,
incluzand succesiunea
logică a transformărilor
organismului
relativă in psihologie
(după P. Popescu Neveanu).
Ontologie - Ontologic =
domeniu fundamental al
filosofiei avand ca obiect
„fiinţa ca fiinţă"
(Aristotel), „existenţa ca
existenţă", adică
trăsăturile operaţie
formală realizată pe plan
mintal. Operaţia este
concomitent o modificare
posibilă a realului şi o
acţiune asimilatoare.
Operaţia mintală
Dezvoltarea gandirii ca
defineşte nu izolat sau de
sine stătător, ci prin
apartenenţă la o structură
de ansamblu, dotată
Considerand procesul
evoluţiei gandirii ca
desfaşurandu-se spontan,
fără intervenţii de
dirijare şi programare
specială din afară, J.
Piaget remarcă operaţiilor
formale (11-14 ani).
Cercetările cu privire la
dinamica trecerii acţiunii
obiectuale in operaţie
mentală internă (J. Piaget)
şi la constituirea
structurilor generale ale
Acesta este un proces logic
de formare a structurilor
intelectuale in cadrul
comunicării bilaterale a
individului cu lumea
obiectelor materiale
răman concrete, nebazandu-
se pe enunţări verbale sau
ipoteze. Copilul are nevoie
de explicaţii pentru ca
fenomenele să devină mai
obiective. 323
Opinie publică = părere,
punct de vedere, judecată,
receptare sau descriere a
realităţii bazată pe
increderea, adezi unea
spontană a subiectului,
reglaj social. in această
stare de cunoaştere sau de
interes se imbină o formă
obştească de influenţare.
Opoziţie = reacţie, opunere
la o acţiune, constand in
atitudini afectiv -
volitive, caracterizate
prin acţiuni defensive,
opuse celor solicitate sau
Optic (analizator) =
analizatorul vizual este
foarte important prin
recepţiile periferice; -
prin gradul de completitudi
ne a informaţiilor cu
privire asigură adaptarea
orientării spaţiale,
menţinerea echilibrului,
cat şi aspecte ale
activităţii corticale
(atenţia, percepţia,
deprinderi, etc).
Analizatorul
realizează o interferenţă
proporţională cu condiţiile
externe. • Vederea
scotopică, discriminează
albul de negru sub nivelul
critic al intensităţii are
rolul de a o amplifica sau
diminua in funcţie de
necesarul informaţiilor
primite. Aria vizuală
primară (campul 17) se află
in lobii occipitali
aspectele oculare de
dinaintea retinei
(prereceptorale), aspectele
retinei (receptorale), cat
şi aspectele structurilor
nervoase care transmit
informaţiile
neurologiei pentru care
controlul medicului
oftalmolog este
obligatoriu.
Aspectele tulburărilor
sistemului receptor pot
produce: hemeralopia,
nicta-lopia, tulburările
vederii cromatice, iar la
nivel central sunt
intalnite Pacienţii ce nu
pot vedea bine lumina, cei
ce clipesc des, reflexul
pupilar fotomotor fiind
deranjat, sunt obligaţi a-
şi face procedura de
control răsunet deosebit de
important in
simptomatologia
psihiatrică.
in dislexie - disgrafie,
campul vizual al vederii
monoculare sau binocu-lare
fac posibile tulburările de
percepţie şi sinteză
fonoarticulatorie,
dependentă de imaginea
furnizată de ochiul
director, care işi impune
rolul, mai ales in cazul
cand furnizarea corticală a
imaginilor retiniene diferă
Din momentul impactului
mesajului vizual cu
cortexul primar (campul 17)
şi pană la dobandirea
semnificaţiei ca un element
al cunoaşterii,
unităţii perceptiv-vizuale
şi cognitiv -
(semnificativ)
articulatorie este un
rezultat al conexiunilor
neurale, un proces cu
atatea variabile active,
325
schizoidul sunt inclinaţi
spre aranjamente simpliste
şi stereotipe in orice
situaţie nouă, cu accese
explozive, nea-vand de fapt
criterii constante Organ =
o grupare de ţesuturi, care
funcţionand impreună
indeplinesc o anumită
funcţie a organismului.
intr-un organ, sunt mai
multe tipuri subinţelege că
orice schimbare in
structura unui organ atrage
după sine modificarea
corespunzătoare in funcţia
acestuia şi invers. Nici un
organ Organ funcţional =
concept psihofizi-ologic ce
desemnează structuri
funcţionale dobandite.
Orice organ are nu numai un
inţeles morfologic,
intrucat procesele şi
capacităţile psihice ale
omului au o geneză
socioculturală, formandu-se
in ultimii 40-50
motricitatii, exemplificand
prin insuşirea acelor
operaţii cu cuvintele
fixate in limbă; insuşirea
foneticii verbale conduce
in mod constant la sistemul
326
o numită psihoprofesiogramă.
temelor, realizată pe cale
nervoasă şi umorală.
Organizare = in sensul cel
mai larg este relaţionarea
unor elemente disparate şi
stabilirea unui ansamblu,
care să funcţioneze ca un
tot şi să posede Termenul
este opus dezorganizării şi
are la bază o relativă
stabilitate şi uniformitate
in raport cu entropia şi
negen-tropia
(transformările Organizaţia
Mondială a Sănătăţii (OMS) =
organism al Organizaţiei
Naţionale Unite (ONU),
constituit in 1946 (22.VII)
dintr-un grup de pacea şi
securitatea internaţională.
Are in vedere favorizarea
oricărei activităţi in
domeniul sănătăţii mintale,
cat şi standardizarea
metodelor de Organizaţie =
sistem de reguli şi norme
sociale vizand atingerea
unui scop, in care oamenii
din grup sunt in
interacţiune, dar
diferenţiaţi după 327
o
il are omul, maşina
rămanand doar un iar o
parte, in şcoli speciale şi
institute
instrument in mana şi
gandirea omului. de
reeducare.
Orientare profesională =
acţiunea de
indrumare a unei persoane
către o profesie
(sau grup de profesii), in
concordanţă
cu inclinaţiile şi
aptitudinile sale. Selecţia
subiectivă se face conform
exigenţelor
acelei profesii,
concretizate intr-o
monografie profesională,
Este importantă corelarea
activităţii de selecţie şi
orientare cu nevoile
economiei naţionale şi ale
evoluţiei
tehnico-ştiinţifice pentru
valorificarea
optimă a potenţialului
uman.
in etapa economiei de piaţă
sunt
propuse programe de
policalificare,
perfecţionare
şi reciclare. Este o
problemă
de stat, pe care familia şi
şcoala trebuie
să o trateze cu prioritate
in ceea ce priveşte
educaţia ergonomică.
Orientarea şcolară = vizează
asigurarea
orientării corecte a
copiilor şi tinerilor, pe
baza unor activităţi
complexe şi corecte:
medicale, psihologice şi
sociale, cu rol de
investigaţie şi consiliere
in procesul de
dirijare a lor spre forma
de invăţămant
adecvată aptitudinilor, sau
deficienţelor
motorii, senzoriale sau
psihice ce le
prezintă. Are in vedere
dezvoltarea
maximă a posibilităţilor
lor potenţiale in
scop de stimulare, formare,
reeducare,
recuperare.
Activitatea de orientare
şcolară incepe
de la creşe, grădiniţe şi
şcoli elementare,
gimnazii, etc, pentru o
anumită
formă şcolară, iar decizia
o are Comisia
medico-psihologică din
centrele O.Ş.P.
(orientare şcolară şi
profesională), cat şi
Comisia de ocrotire a
minorilor. Asistenţa
pedagogică a copiilor cu
deficit
caracterial -
comportamental se face in
şcoli cu caracter şi regim
senatorial,
Originalitate = capacitatea
de a fi original
in interpretare şi
exprimare personală
a ceea ce produce sau
reproduce o
persoană. P. P. Neveanu,
citează pe F.
Barron, după care, a fi
original inseamnă:
• să aibă un aspect
personal, neobişnuit
ceea ce expune subiectul şi
• să fie
un mesaj corespunzător
realităţii.
Originalitatea este o
insuşire a
creativităţii şi presupune
o imaginaţie
creatoare, nonconformism şi
flexibilitate
a gandirii, chiar cand se
prezintă fenomene,
fapte cunoscute.
Ortodrom = cursul normal al
influxului
nervos in sens aferent sau
eferent,
spre deosebire de „
antidrom" in care
fluxul nervos se propagă
invers (cel
eferent in loc de aferent),
in situaţii
experimentale (sub
stimulenţi electrici)
(după P. Popescu Neveanu).
Ortofonie = specialitate al
cărui obiect
de preocupare este vorbirea
celor deficienţi
(surzi, autişti, afazici
congenitali,
oligofreni). in plus,
logopedia vizează şi
alte deficienţe ce pot
apărea pe fondul
normalităţii, cum sunt:
vocea, citirea,
scrierea, etc.
Ortopsihologie = ramură
aplicativă a
psihologiei avand ca
preocupare măsuri
practice de stimulare,
dirijare specifică
funcţiilor psihice, in
special a celor
cognitive: gandire,
atenţie, memorie,
limbaj, scriere, citire,
capacităţi intelectuale
de prelucrare a cerinţelor,
testelor
date.
Oscilograf = aparat de
inregistrare a
impulsurilor electrice
scăzute, prin deplasarea
unui flux de electroni
intr-un
328
o
camp magnetic pe un ecran
(osciloscop).
Oscilografiere = metodă de
inregistrare
a muncii productive
(structură, succesiunea
etapelor, modul de
executare a părţilor
mecanice şi manual -
mecanice ale
operaţiei).
329
p
Paleocortex = porţiunea cea
mai veche filogenetic a
cortexului (scoarţei)
cerebral; cuprinde mai
rnulte zone: o parte din
lobul frontal
(supraorbitală), reglajul
comportamentului alimentar
şi lezarea diferitelor zone
de la acest nivel.
Paleocortexul participă şi
la reglarea stărilor postu-
rale, cat şi Palilalie =
tulburare a limbajului ce
constă in repetarea
spontană, involuntară a
unor silabe sau cuvinte
dintr-o frază. Poate
alterna cu perioade
diferenţiar: deşi apare din
copilărie, trebuie
diferenţiată de
stereotipiile verbale cu
etiologie
Paradox = enunţ
contradictoriu, diametral
opus unei judecăţi, dar
demonstrabil; este contra
opiniilor generale şi a
unor adevăruri
prestabilite. Parafazie =
tulburare de vorbire
descrisă de Wernike,
caracterizată prin
alterarea cuvintelor sau
folosirea unor cuvinte in
locul altora, apropiate
Parafrenie = delir cronic,
fantastic, intens, care
constă in grave devieri in
interpretarea adecvată a
realităţii. Este catalogată
ca o entitate nosologică
Parakinezie = ansamblu de
mişcări parazitare, care
deformează sau inlocuiesc
mişcările normale. Este
prezentă in sindromul
citotonic, in stări
Paralelism psihofizic =
concepţie dualistă care
consideră că fenomenele
psihice şi cele fiziologice
reprezintă două ansambluri
paralele, fără nici
Paranoia = psihoză cronică
endogenă, caracterizată
prin evoluţia continuă a
unui delir sistematizat.
Prin ea se transmit
credinţe, convingeri (de
adevărului propriu, ceea ce
de fapt este o „
depersonalizare" (P.
Popescu Neveanu).
Paranoism = psihoză ce
constă intr-un delir
sistematizat, neinsoţită de
diminuări ale intelectului
şi a voinţei. Persistă
manifestările paranoice:
Paraosmie = iluzie
olfactivă ce constă in
perceperea eronată a
mirosurilor.
Parapsihologic =
(metapsihologie);
disciplină mai nouă avand
ca obiect comunicarea
telepatică şi alte fenomene
psihice paranormale,
propunandu-Pararotacism =
tulburare de articulare a
cuvintelor manifestată fie
prin lipsa pronunţării
sunetului „r" sau prin
inlocuirea lui cu alte
sunete in cuvant Paratiroide
= glande endocrine dispuse
in două perechi: una
localizată la polul
lor are ca efect tulburări
musculare grave - sub
numele de „tetanie
paratireotrivă", ca şi alte
tulburări motorii, cum ar
fi contracţiile convulsive
Parazitism = poate fi
intalnit ca fenomen
individual şi social, iar
educaţia pentru muncă
vizează eradicarea acestui
viciu. Fenomenul probează
Parchinsonism = afecţiune
neurologică degenerativă
descrisă de James Parkinson
(1817) cu leziuni situate
la nivelul corpilor
striaţi, in special
mişcări; - rigiditate
(hiper-tonie) care permite
mişcări spastice, continuie
in tot timpul desfăşurării
mişcării; - hipokinezie,
sărăcie şi incetinirea
333
par, iar mersul se face cu
paşi mici şi cu trunchiul
aplecat inainte. Pot apărea
mişcări paradoxale
declanşate de stări
emoţionale puternice.
Această triadă aduce cu
sine şi alte modificări: -
dificultate de demaraj, de
vorbire (bradilalie), voce
sacadată, modificarea
scrisului, care devine
Parestezie = tulburare a
sensibilităţii constand in
perceperea unor senzaţii
false in lipsa oricărui
excitant (halucinaţii
senzitiv - senzoriale:
inţepături, Participare =
implicare intr-o acţiune,
prin contopirea intr-un tot
a fenomenelor subiective şi
obiective. Este un
sentiment, o credinţă a
persoanei.
Particular = concepţie
filosofică, strans corelată
cu generalul şi singularul.
In planul realităţii
reprezintă orice formă
concretă de existenţă,
accesibilă trăsăturile şi
tipurile particulare in
psihologia persoanei şi
diferenţial de psihologia
diferenţială.
Paseism = orientare
exagerată spre trecut şi
idealizarea lui, uneori
insoţită de
p
asupra evoluţiei
personalităţii copilului, a
independenţei şi a
responsabilităţii
experienţelor autentice.
Patetic = modalitate de
manifestare exagerată a
unor trăiri, discursuri,
care provoacă emoţii
puternice, zguduitoare.
Manifestările patetice sunt
Patimă = pasiune cu tendinţă
negativă, cu caracter
distructiv sau
autodistructiv. Cel
stăpanit de patimă este
activ şi trăieşte plăcerea
distructivă Patologie =
ramură a medicinii,
consacrată descrierii
maladiilor şi terapiilor
specifice. Ansamblul
tulburărilor psihice
grupate in sindroame, sunt
zează fiecare aspect
patologic, ca şi terapia
specifică.
Pavelcu Vasile (1900-1983) =
psiholog roman - născut in
Costuleni - sat de pe malul
stang ai Prutului. A făcut
studiile universitare la
Kiev şi apoi 335
(calciu) antidepresive şi
psihoterapie cu masivă
preocupare educaţională.
Părinţi = noţiunea desemnează
cuplul mamă-tată, in sens
restrans; in sens larg ne
trimite la antecesori,
strămoşi cu legături de
consangvinitate. şi
influenţa primordială in
dezvoltarea personalităţii
copilului trebuie să se
desfăşoare intr-o atmosferă
normală, evitandu-se
apariţia unor vicii.
Adopţiunea, deşi are aspect
benefic in unele situaţii,
rămane de multe ori marcată
(mai ales dacă s-a produs
după varsta de 2 ani) (C.
Gorgos). Pentru evitarea
erorilor, cu rol nefast
asupra personalităţii
copilului este necesar
dialogul, buna cunoaştere a
copilului şi adecvarea
permanentă catedră cum se
construieşte lecţia,
raportul dintre scop şi
conţinut, care sunt
sarcinile, cerinţele pentru
elev şi cadrul didactic in
timpul şi după Pedagogia
are in vedere
posibilităţile de
inţelegere, asimilare şi
aplicare a cunoştinţelor
predate copilului, ţinand
seama de experienţa lui
anterioară, a diverselor
metode; • pedagogie
specială, educarea şi
instruirea tuturor
categoriilor de copii cu
handicap fizic şi mintal,
intelectual, motor, de •
pedagogia orientarea
faptelor in şi prin
societate;
Necesitatea invăţării
neintrerupte pe toată
durata vieţii a determinat
apariţia
• pedagogiei educaţiei
ramuri specializate
inginerească, a pedagogia
comparată, pectivă, care
ţia şi interval de
aproximativ 50 de ani.
Pensionare = incetarea
activităţii profesionale la
limită de varstă activă.
Din punct de vedere
psihologic şi fiziologic,
variaţiile individuale in
procesul
traversa calm şi optimist
restul anilor din viaţă.
Pentru aceasta, trebuie să
se menţină o activitate
socială integrată a
persoanei, in funcţie de
calităţile Pensionarea este
un eveniment ca oricare
altul şi işi pune amprenta
pozitiv sau negativ pe
fiecare persoană, dar o
personalitate echilibrată
competenţa.
Percepţie = proces psihic
complex senzorial, cu un
conţinut obiectual, care
reflectă direct şi unitar
ansamblul insuşirilor şi
structurile obiectelor
etapă calitativ superioară
senzaţiilor, dar tot ca
proces primar. Astfel, se
distinge de reprezentare şi
gandire, considerate
procese secundare, deoarece
spaţiului depinde de
concurenţa factorilor
optici şi a celor
kinestezici. Intre
percepţia spaţială şi cea
temporală este un raport de
intercondiţionare,
Perceperea mişcării
presupune o corelaţie intre
stimuli sau stimulaţii
pentru a sesiza
continuitatea intre fazele
de stimulaţie, condiţionată
Se disting percepţii şi in
funcţie de analizatorul
dominant, in procesul de
percepere dat (vizuale,
auditive, kineste-zice
etc.) De asemenea, şi in
procesul de conştiinţă, in
care central este nucleul
de claritate, iar zona
periferică este
crepusculară.
Perplexitate = stare de
copleşire, de extaz, de
surpriză, uneori asociată
cu spaimă; de obicei
produce efecte de blocaj
psiho-fizic.
Persecuţie = comportament
neamical şi imoral, de
neincredere şi apreciere
neadecvată voit a faptelor
unei persoane; cu intenţie
şi scopuri nefavorabile
Perseveraţie = persistenţă
exagerată a unei reacţii,
tendinţe, acţiuni, idei,
prin inerţia focarului de
excitaţie (P. Popescu
Neveanu). Efectul
stimulului Perseverenţă =
calitate a voinţei,
caracterizată prin eforturi
continui şi innoite in
vederea realizării unui
obiectiv. Este o tenacitate
in invingerea Persoană =
individul uman in relaţie
cu alţii. Este cel ce
gandeşte raţional şi
acţionează in concordanţă cu
valorile morale. Din punct
de vedere
maschează adevărata lor
faţă.
Personalitate = (tulburări);
comportare neadaptată care
apare fie in adolescenţă,
fie pe parcursul
maturităţii. Anormalitatea
se manifestă in echili
Personalitatea = in
accepţiunea cea mai largă,
termenul defineşte fiinţa
umană considerată in
existenţa ei socială şi
inzestrarea ei culturală.
Personali
valorificat prin
socializare şi
enculturaţie. Ca urmare, şi
sistemul psihic uman se
constituie prin
interdependenţa dintre
biologic şi sociocultural.
339
comportamentele
personalităţii. Filoso-fia
percepe subiectul uman ca
personalitate in trei
ipostaze: • subiect
pragmatic (homo faber),
transformand culturii şi a
valorilor morale
călăuzindu-se după
semnificaţii şi idealuri, şi
conferind un sens superior
propriei ei vieţi.
Majoritatea ştiinţelor
privesc omul ca
personalitate, in devenire
continuă, din unghiul lor
de vedere (antropologia,
biologia, sociologia,
istorie. J. P. Sartre
seria: „Problema nu constă
in ceea ce a făcut istoria
din tine, ci din ce ai
făcut tu din ceea ce a
făcut istoria din tine".
Este deci intergrează
treptat unele pe altele,
avand in vedere Eul
integrator.
Eul este rodul tuturor
experienţelor acumulate de
subiect in activitatea şi
corelarea cu ceilalţi (avem
in vedere cele trei laturi
ale Eului: corporal, 340
Pete de cerneală = test de
stimulare a imaginaţiei,
folosit de A. Binet (1985)
şi de H. Rorschach ca test
de personalitate, cunoscut
pe plan mondial Piaget Jean
(1897-1980) = biolog şi
psiholog elveţian, o
personalitate de seamă a
ştiinţei contemporane. Cu
mare pasiune pentru
cercetare, incă a copilului
parcurge patru etape
principale: • stadiul
senzorio-motor (0-2 ani); •
stadiul preo-peraţional (2-
7 ani); • stadiul
operaţiilor concrete
logică, filosofie,
matematică şi intr-un cadru
interdisciplinar, urmăreşte
modul cum iau naştere şi se
dezvoltă diferitele
modalităţi de cunoaştere A
urmat lui E. Clapared atat
la conducerea Institutului
„J. J. Rousseau" cat şi a
Biroului Internaţional de
educaţie (B.I.E.) (1929-
1967). Din 341
plăceri, care nu sunt toate
la fel, ci diferă şi
cantitativ şi calitativ, ca
intensitate şi motivaţie.
Plăcerile simţurilor sunt
inferioare celor ale
intelectului. şi
cuviincioasă.
Pneumograf = aparat de
inregistrare a ritmului,
volumului şi structurii
actelor respiratorii,
implicand corelaţia dintre
inspiraţie şi expiraţie.
Este Polaritate = dispoziţie
de opunere a trăsăturilor
şi fenomenelor in termeni
extremi şi inverşi,
caracteristică in
afectivitatea nervoasă şi
psihică.
Policromatism = teorii care
afirmă existenţa in
analizatorul optic a mai
mult de trei elemente
sensibile la tonuri
cromatice fundamentale.
Politeţe = atitudine
comportamentală acţională,
comunicativă, care
caracterizează relaţiile
interumane. Se formează
prin interiorizarea
normelor Popescu Neveanu
Paul (1926-1994) =
psiholog roman, născut la
Huşi, jud. Vaslui;
Absolvent al Facultăţii de
Psihologie şi Pedagogie a
Universităţii din Bucureşti
(1949), susţine doctoratul
„Tipurile de activitate
nervoasă superioară la om"
(1961); „Personalitatea şi
cunoaşterea ei" (1969); „
Introducere in psihologia
militară" (1970); 342
Postii ral = ceea ce ţine de
poziţia corpului şi
organizarea dinamică a
sistemului muscular. In
sistemul osteo-muscular,
posturalul constă in
ansamblul Potenţial = ceea ce
există latent fără a se
manifesta momentan in
acţiune, iar pentru ca
potenţialul să fie realizat
sunt necesare unele
condiţii şi Potomanie =
impuls morbid de a ingera
mari cantităţi de lichide,
fără ca acest fapt să fie
determinat de tulburări
renale sau endocrine. Se
deosebeşte diferenţial cu
diabetul insipid sau poate
declanşa un enurezis
secundar. Examenele
paraclinice şi testele
retrohipofizare şi a
elementelor con-flictuale
Pozitiv = tot ceea ce se
bazează pe fapte, pe
realităţi, pe experienţă, pe
realitate; are şi sensul de
cert, adevărat, real,
precis, bine, favorabil,
etc; 343
19-20 cili pe secundă, iar
pragul maxim de circa
20.000 cili/secundă. Pragul
minim depinde de
construcţia analizatorului
şi de antrenament. Pragul
Cat priveşte pragul maxim
(M), acesta reprezintă
limita de rezistenţă la
solicitări a
analizatorului, nivel la
care incă mai funcţionează,
după Prag diferenţial = care
precizează o sensibilitate
discriminativă, care se
exprimă in cantitatea cu
care trebuie să varieze (in
plus sau minus) un
Fondatorul psihofizicii, M.
Weber, afirma că pragul
diferenţial este o
constantă ce se exprimă in
raport cu stimulul de bază.
Cercetătorii excitaţiile
dinamice ira-dizează şi se
concentrează rapid, pe cand
excitaţiile slabe sau
puternice iradiază prelung
şi se concentrează rapid,
iar ex
Psihologul roman Ghe. Zapan
a revizuit formula teoriei
electrochimice a
344
milie, prieteni, iar din
punct de vedere al
cunoaşterii, se profilează
interesul pentru
cunoaşterea realităţii, a
insuşirilor psihice şi a
trăsăturilor morale
Precocitate = stare de
dezvoltare psiho-motorie,
afectivă şi intelectuală,
aptitudinală, ce devansează
varsta respectivului
subiect, cat şi media
comună Se cunosc
experienţele cu clasele de
copii supradotati, in care
metodele psihopedagogice au
fost adaptate specificului
acestor cazuri in scopul
Preconcepte = fază
incipientă in procesul
ontogenetic de insuşire şi
formare a conceptelor in
care copilul acordă
primelor semne verbale
semnificaţii
conţinuturilor şi
proceselor inconştiente să
treacă in preconştient şi
conştient fără a suferi
vreo transformare. Deci,
preconştientul participă
alături Predictor =
instrument de evaluare a
unei anumite variabile
psihice la un moment dat,
care are valoare
diagnostică, dar şi
prognostică, de anticipare
Predicţie = act raţional de
anticipare a producerii
unui eveniment, fenomen sau
acţiune. Nu poate fi
confundat cu „presimţire",
care se sprijină
aproximativă in acele
domenii ale existenţei in
care legile nu au fost
formu-late exact şi unde
influenţa condiţiilor
instabile nu poate fi
neglijată.
Predispoziţie = capacitate
ereditară a unui organism
de a dezvolta o anumită
patologie, in condiţii
prielnice ambientale
necesare declanşării acelei
Preferinţă = atitudine
afectivă predilecta către
un obiect, persoană, lucru,
situaţie, ca rezultat al
atracţiei acestora.
Presupune o raportare
afectivă, poate fi
unilaterală sau reciprocă,
(in acest caz este o
adecvare motivaţională, de
caracteristici ale varstei,
preocupări intelectuale).
Convergenţa Pregnanţă =
caracteristică a unei
structuri de a se impune
prin evidenţă, claritate,
expresivitate, prin forţă
şi stabilitate, relevante
in raport cu restul
neştiinţifică. Apare ca o
clarviziune, ca o
presimţire.
Prestigiu = cota de valoare,
asociată şi recunoscută
unei persoane, unei funcţii
sau unei activităţi.
Prestigiul profesional
presupune atribuirea unei
Previziune = posibilitatea
de a vedea mersul
evenimentelor in viitor,
folosind operaţiile mintale
şi experienţa vieţii. Este o
latură a proceselor
neştiinţifice fondate mai
mult afectiv şi asociate
unor orientări arbitrare.
Prezbiţie = tulburare a
vederii constand in
imposibilitatea de a
percepe clar obiectele
aflate la distanţă mică,
datorită slăbirii
capacităţii de acomodare
Prezumţie = element
important in mecanismele
gandirii, atat in sfera
normalului, cat şi a
patologicului. Este o
construcţie ipotetică,
neconfirmată 347
imbinarea muncii din clasă
cu cea individuală, etc,
toate dozate şi imbinate
intr-un anumit mod.
Principiu = in sens
ontologic - substanţă,
cauză primordială, pe care
se fondează o formă sau un
domeniu al fiinţei. in sens
epistemologic - teză
Probabilitate = concept
fundamental in gandirea
teoretică modernă, cu
multiple semnificaţii in
diverse ştiinţe (fizică,
matematică, filosofie). in
Probă = fapt demonstrativ
in cercetare şi diagnoză,
acţiune exploratorie prin
procedee şi tehnici,
orientată spre constatări,
identificări, descoperiri.
Problematizare = activitate
intelectuală, cognitivă, de
sesizare, inducere şi
formulare sau reformulare a
unei probleme. Modalitate
didactică de aplicarea unei
teorii cunoscute intr-un
nou domeniu, dar şi la
amestecul a două teorii
diferite cu valoare nouă ca
efect, intr-un domeniu al
activităţii discipline sau
in altă disciplină. Ex.:
principiul euristic al
transformării emergente a
cantităţii in calitate
(prin apariţia spontană şi
neprevăzută cunoştinţelor şi
a teoriilor in funcţie de
descoperirile şi creaţiile
originale ale domeniului
respectiv. Concluzionăm că
nu se poate face un
inventar Procedeele
imaginaţiei = considerand
caracterul euristic
deschis, exploratoriu
tuturor operaţiilor psihice
şi in special ale
imaginaţiei, ne vom referi
349
proiect mental caracterizat
prin noutate, originalitate
şi ingeniozitate, rezultat
din structurarea şi
selecţia acestor procedee.
Procedeu = mijloc de
cercetare, construire
practică şi mentală, de
explorare a datelor şi de
interpretare. Astfel se
poate aminti de procedee
psihoterapeutice, Proces de
conştiinţă = autoanaliza
critică a unei situaţii
conflictuale, referindu-se
la conduita proprie şi la
valorile şi normele sociale
acceptate. Personalităţile
narcisice se disting
printr-o alegere narcisică
(exagerat subiectivă) a
argumentelor de apărare şi
tendinţă de a supune totul
propriilor Procese
emoţionale = procese psihice
afective, constand intr-un
ansamblu de manifestări ale
persoanei in relaţie cu
lumea şi cu sine, trecand
prin Procesele emoţionale
au caracteristici
specifice: • participarea
pregnantă a proceselor
neocorticale: - un nivel de
reprezentare a tuturor
funcţiilor
fluenţand comportamentul şi
fiind astfel pasive sau
active.
in timp ce emoţiile au un
obiectiv precis de care
omul este conştient,
dispoziţiile afective sunt
difuze, puţin intense şi nu
se raportează la o anumită
Procese psihice = manifestări
ale psihismului sub
diferite modalităţi de
conduită, specifice, in
funcţie de conţinutul
informaţional implicat, de
psihice afective şi
emoţionale (emoţii afecte,
sentimente şi pasiuni;
impulsuri, stări
tensionale, tendinţe, toate
ansambluri energizatoare ce
stau
350
acţiune pentru a atinge un
scop). Toate procesele
psihice se comportă unitar,
in mod exclusiv, nu pot fi
separate şi de asemenea,
toate indeplinesc Limbajul
şi atenţia nu sunt
clasificate ca procese
psihice; deşi manifestarea
lor are aspect procesual,
ele insă nu posedă un
conţinut specific, In
psihopatologie, modificarea
proceselor psihice este
diferenţiată din punct de
vedere al conţinutului şi
simptomatologiei in funcţie
de procesul Produs psihic =
rezultat al proceselor
psihice, ce apare in urma
activităţii procesuale. S.
L. Rubinstein face
distincţia intre proces şi
produs psihic,
Profesiograma = in cadrul
profesiolo-giei ca
disciplină a tuturor
profesiilor, in scopul
orientării şi selecţiei
profesionale, profesiograma
stabileşte psihologia
profesiunii, insuşiri
psihice ca: temperament,
aptitudini, caracter; •
sociologia profesiunii:
perspective economice,
sociale, condiţii de
Prognoză = disciplina
ştiinţifică de mare
utilitate pentru orientarea
planurilor şi proiectelor
sociale şi tehnico-
economice, educaţionale,
edilitare, Program = schema
de ansamblu a diferitelor
momente şi a paşilor
necesari realizării
obiectivului propus. Orice
program implică activităţi
de Proiect = ceea ce rezultă
din proiectare, ca plan sau
model de realizat, profilat
in configurare, in scheme
de acţiuni şi imagini, a
intenţiilor, dorinţelor,
Proiectiv = atribut al
activităţii de proiectare
şi de proiecţie pe care
conştiinţa umană o
indeplineşte prin gandire
şi imaginaţie. Acest
fenomen Proiectivitate =
modalitate a interacţiunii
informaţionale dintre
latura estrover-sivă şi
introversivă a psihismului
uman, pe plan perceptiv şi
mental, P sinonim
Daltonism (vezi
Protanopie =
termenul)
Protreptic = procedeu
sugestiv realizat in stare
de veghe şi „intărit" prin
mijloace fizico-pedagogice.
Protreptica este o metodă
terapeutică, din Proxemică
= direcţie de cercetare in
psihologia ambianţei, care
studiază relaţiile cauzale
şi condiţionale dintre
spaţiu, ca dimensiune a
ambianţei Prudenţă =
trăsătură de caracter ce
realizează un echilibru
intre curaj şi teamă. Sunt
prevăzute raţional
pericolele şi daunele ce
pot surveni, adoptandu-
Psellisnius = termen derivat
de la grecescul
,psellismos", desemnand o
tulburare de pronunţie ce
impiedică articularea
corectă a anumitor sunete,
Pseudodebilitate mintală =
termen ce se aplică multor
categorii heterogene de
copii, cu carenţe afective,
instabilitatea
psihomotorie, lentoare 353
obsesivo-fobice şi fobii,
nesiguranţă, nehotărare.
Este o entitate clinică ce
cuprinde fenomene de
angoasă, fobii, oboseli,
sentimentul instrăinării
poate elimina şi care-i
invadează conştiinţa il
impiedică in desfăşurarea
normală a activităţii
psihice. Psihoterapia şi
asigurarea unui climat
social Psihiatrie = (suflet,
vindecare); disciplină
medicală care studiază atat
modificările patologice ale
activităţii psihice, cat şi
cauzele, condiţiile şi
bolnavul intr-o accepţiune
bio-psiho-socială, care
consideră boala mentală „ca
avand surse actuale şi
evidente (sau indepărtate
şi profunde), cauze Psihic =
(psykhe - suflet); o
insuşire specială a
creierului de reflectare a
realităţii obiective pe
plan subiectiv, proprie
animalelor superioare şi
omului;
dividul) ajunge la o
cunoaştere riguroasă, dar
parţială a realităţii. Toate
procesele psihice au baze
operaţionale specializate
pentru informare. Pe
Specific psihicului uman
este conştiinţa,
reflectarea lumii
inconjurătoare, cat şi a
propriei persoane, a
relaţiilor lui cu
realitatea inconjurătoare.
Psihicul este imagine,
formă, ca atare intră in
lanţul cauzal al
realităţilor umane". (A.
Cosmovici, Şt. Celmare
1990). La om, psihicul
atinge cel
354
cea mai inaltă formă de
organizare psihică. Prin
ea este posibilă
delimitarea subiectului
uman de mediul extern şi
adoptarea unei atitudini
activ-conştiinţa de sine,
intre care există o
permanentă interacţiune
şi transferuri de
conţinuturi
informaţionale şi scheme
operaţionale. Psihicul
este Psihoanaleptice =
substanţe psihotrope care
au ca acţiune principală
stimularea activităţii
sistemului nervos
central. Sunt grupate in
trei subgrupe:
Psihodiagnostic = acţiune
complexă de investigare
care urmăreşte
recunoaşterea unor
particularităţi
specifice, psihice la o
persoană prin intermediul
testelor pe care doreşte
să le utilizeze, mai sunt
necesare deprinderi ce
presupun uneori o
exersare de ani de zile.
Psihologul va aplica doar
Are trei părţi distincte: •
pregătirea, in care se fac
eforturi de acomodare a
actorilor; • jocul dramatic
in comun; • discuţia
finală, in care se fac
aprecieri Psihofarmacologie =
ramură modernă care se
ocupă cu studiul
farmacodinamic şi clinic al
substanţelor psihotrope,
care exercită efecte
psihologice Psihofizică =
subdisciplină a psihologiei
care se referă la
stimulările fizice şi
senzaţiile psihice, cat şi
la măsurarea lor
(senzorimetre). T. Fechner
Psiliofiziologie = ştiinţă ce
realizează legătura cu
psihologia, cunoscand că
fiziologia sistemului
nervos stă la baza
proceselor psihice; această
unul superior (Vezi
principiile P. Popes-cu
Neveanu şi I. Ciofu, M.
Golu, C. Voicu).
Psihogenie = ( gr. genron -
a naşte, a produce); termen
atribuit oricărui factor
sau fenomen care este
rezultatul psiho-genezei,
exprimand ponderea traumele
psihice, influenţate de
factori somatici şi
genetici favorizanţi.
Identificarea corectă a
factorilor din mediul
extern ce acţio nează
asupra evidenţă psihogenia
unor boli somatice cum sunt
ulcerul, cardiopatiile,
afecţiunile hepatice, etc.
Psihogramă = presupune un
fel de inventar psihologic
al proceselor şi cerinţelor
activităţilor profesionale
(vezi profesiograma care
indică şi cerinţele
Psiholepsie - Psiholeptice =
(gr. lepsis -criză);
scăderea bruscă şi de
scurtă durată a tensiunii
psihice sau mintale. Este
intalnită in stările de
psihastenie, 357
in acest model este
considerat drept „cod"
orice sistem de semne
(implicit cu semnificaţii)
atat verbale cat şi nonver-
bale, codul fundamental
rămanand aceea p. are
stranse legături cu socio-
lingvistica şi cu
antropologia cultural-
lingvistică, după cum
remarcă P. Popescu Neveanu.
Psihologia = ştiinţă ce
studiază procesele şi
fenomenele psihice, la
diferite niveluri de
manifestare a acestora. Ea
studiază fiinţa umană pe
parcursul dar şi ca
modalităţi obiectiv-
explicabile de funcţionare
a organismului uman in
forma sa superioară de
organizare - psihismul
(prin psihism inţelegem un
raport necesar, esenţial,
repetabil, general şi
obiectiv intre fenomene.
Datorită acestor
caracteristici (necesar,
general, repetabil) legile
conferă
fiziologiei, poate chiar
ale fizicii. De aceea, se
acceptă că majoritatea
legilor psihologiei sunt
neprecise şi că valabi
litatea lor este limitată
de abordat din foarte multe
puncte de vedere (de aceea
există şi atatea ramuri ale
psihologiei).
Psihologia animală = ramură a
psihologiei comparate.
Experimentandu-se
fenomenele psihice pe
animale, prin extrapolare
la om s-au putut trage in
consideraţie forţa
tendinţelor: foamea, prin
privaţiuni, greu de aplicat
la om).
358
Psihologia aplicată = toate
domeniile in care sunt
aplicate cunoştinţele de
psihologie generală pentru
rezolvarea unor probleme
din domenii concrete; p.
sportului, p. varstelor,
etc. Rezultatele aplicării
cunoştinţelor teoretice in
domenii bine definite se
inscriu ca preţioase
contribuţii ale psihologiei
Psihologia cibernetică =
ştiinţă inter-disciplinara,
avand ca obiective de bază
precizarea mecanismelor
neurociberne-tice care stau
la baza diferitelor locului
psihicului in cadrul
conexiunii universale a
fenomenelor, prin
integrarea proceselor
psihice in sfera
informaţională. Valoarea ei
metodologică ţional de
comandă şi control. In
lumina principiilor
psihologiei generale,
modelul care trebuie să
subsumeze o analiză „pur"
psihologică este cel
ducerii ale 359
tigare, metoda clinică; de
altfel primii psihologi
clinici erau şi medici,
inţelegand să explice şi să
modifice comportamentul
patologic al bolnavului.
Psihologia comparată = ramură
care pune in evidenţă
asemănările şi diferenţele
psihologice intre om şi
animal; oamenii sau
grupurile umane gemenii,
etc). (W. Wund - psihologia
popoarelor").
Psihologia conduitei = aprobă
in exces numai datele
obiective de comportament,
apreciază că prin conduită
se inţelege o sferă mai
largă decat denumeşte „
cvasisinonim cu activitatea
ce se desfăşoară pe plan
motor sau mental". P. Janet
defineşte acţiunea in sens
general ca „ansamblul
mişcărilor
exprimă o relaţie dinamică
intre: subiect-obiect,
individ-mediu, om-
societate, in condiţii
determinante.
Psihologia copilului şi
adolescentului
= studiază psihogeneza
realizand legile evoluţiei
psihicului, stadiile
parcurse şi
particularităţile fiecărui
stadiu (după Norbert
Sillamy, 1995) (vezi
Psihologia diferenţială =
studiu comparativ al
diferenţelor individuale.
W. Stern face studiul
diferenţelor psihice
interindividuale şi
intergrupale. uzează de
metodele psihodiagnostice,
de procedeele psihologiei
sociale şi ale
antropologiei culturale.
Psihologia economică = ştiinţă
de graniţă intre
sociologie, economie
politică, psihologie
generală, psihofiziologie,
etnologie, politologie,
ştiinţe
360
nătatea factorilor
psihologici şi psihosociali
in desfăşurarea vieţii
economice. Are ca puncte
nodale: • producţia de
bunuri materiale şi a
serviciilor; selecţiei şi
pregătirii personalului
comercial, studiul
motivaţiei, activismului şi
formării personalităţii
lucrătorului din reţeaua
comercială, al evocării
Psihologia experimentală =
ramură de cercetare
psihologică care are ca
obiect principal metoda
experimentală (toată
metodologia psihologică
Psihologia generală = are in
studiu toată problematica,
legile şi faptele tuturor
componentelor disciplinelor
psihologice (cele la care
ne-am referit in domeniul
disciplinelor psihologice,
conexandu-se cu filosofia,
logica, sociologia,
culturolojustiţiar.
(Vezi ,JAedicină şi drept"
de Ghe. Scripcaru şi
colaboratorii).
Psihologia medicală =
studiază psihologia
bolnavului, relaţiile lui
cu ambianţa, legăturile
sale subiective cu
personalul medical şi cu
familia; clasificării,
mecanismelor şi evoluţiei
lor. Este de asemenea
preocupată de psihologia şi
psihopatologia varstelor;
coeficientul de psihogenie
al Percek -1989)
Psihologia militară = in sens
extensiv, presupune
transpunerea şi
reelaborarea specifică in
cadrul vieţii şi activităţii
militare; se aplică intreg
sistemul Psihologia muncii =
are ca principal obiectiv
adaptarea reciprocă om-
maşi-nă-mediu (P. Pufan).
Demersurile sunt făcute in
două sensuri: •
compatibilita
educator care-i deschide
drumul realizării de sine.
Psihologia proiectivă =
disciplină psihologică
axată pe studiul
fenomenelor de proiecţie,
cu ajutorul tehnicilor
proiective (Rorschach,
T.A.T., Enăchescu)
Psihologia socială = ramură
corelativă sociologiei,
avand in studiu fenomene
psihice legate de relaţiile
şi interacţiunile
individuale, de
comportamentul ajuns la un
consens intre psihologie şi
sociologie, şi anume că
obiectul p. s. este
comunicarea intre persoane,
in care rolul principal il
are limbajul; psihologia
industrială. Psihologia
socială industrială
studiază atat organizarea
oficială a grupurilor, a
colectivelor de muncă, aşa
cum o prevăd 363
Psihologul = persoană
specializată in studiul
psihologiei; observator fin
şi bun cunoscător al
omului. Dar asta nu spune
nimic deosebit faţă de se
invaţă, dar arta de a fi
psiholog nu se invaţă ci,
se trăieşte şi se
experimentează, deoarece nu
există canoane care să-i
dea cheia motivelor, a
forma lor de expresie şi de
natura proceselor pe care
le implică. El se confruntă
cu situaţii neprevăzute,
chiar şi cu factori
perturbatori cărora le
Psihometrie = totalitatea
metodelor de măsurare
utilizate in psihologie. P.
cuprinde senzoriometria
care este baza
psihotehnicii. Măsurarea in
in scopul integrării in
grupul profesional.
deficienţe suferă mai mult
ambianţa decat individul.
Educaţia şi psihoterapia
contribuie la profilaxia şi
tratamentul psihopatiilor.
Psihosomatică = concepţie
medicală apărută la
inceputul sec. XX,
cercetand rolul
organismului şi al
psihismului in apariţia şi
desfăşurarea emoţionale
(manifestate sau nu in plan
clinic), produse ca urmarea
unor conflicte intrapsi-
hice sau a unor cauze
externe stresante. Stresul
şi anxietatea Abordarea
terapeutică a pacientului
va fi bivalentă: • psiho-
farmaceutică a bolnavului
psihosomatic (anxiolitică,
antidepresi-vă, sedativă);
• psihoterapică
de relaxare, cognitive,
comportamentale şi de
autocontrol, bio-feed-back,
psihanaliză). Depăşirea
impasului psiho-so-matic se
poate realiza terapeutic
Psihotehnică = ramură a
psihologiei care se ocupă
cu stabilirea metodelor de
psihodiagnoză profesională,
de elaborarea
profesiogramelor şi
psihogramelor, Psihoterapie =
este o metodă de tratament
psihologic aplicată
tulburărilor de natură
psihogenă; se aplică
subiecţilor psihotici şi
celor cu dificultăţi
psihoterapeutul va fi doar
un catalizator, in prezenţa
căruia subiectul va găsi
modalităţile de rezolvare
la diversele situaţii şi
imprejurări. Tehnicile Sunt
două categorii:
psihoterapia individuală şi
psihoterapia de grup. De
asemenea, poate fi de lungă
durată (luni, ani) şi de
scurtă durată, 365
Psihoză alcoolică = desemnează
stări psihice patologice
cauzate de consumul mare de
alcool, de intoxicaţii
cronice, insoţite de grave
tulburări reţinere a
limbajului; are stări de
fabulaţie, inchipuindu-şi
că trăieşte cele povestite
(Sindrom Korsakov). De
asemenea, este prezentă
paranoia • delir de
persecuţie; • delir de
gelozie;
• delir de grandoare; •
obsesii şi halucinaţii
bazate pe elemente
conflictuale faţă de
persoane şi ale vieţii sale
habituale. Bolnavul
prezintă deteriorări
Psihoză infantilă = (se referă
la pubertate şi
adolescenţă); sunt
amintite: idio-ţia acută
sau „demenţa cataleptică",
paranoia acută, etc. După
2-in acest diagnostic apar
şi cei cu manifestări
schizofrenice infantile
(introdus de Potter - 1933
in psihopatologia
copilului). Schizofrenia
prepsihotice). Toate aceste
forme pot fi caracterizate,
după acest autor, prin:
comportament inadecvat faţă
de mediu, retragerea
autistică prin fragmentarea
consideră că tulburarea
psihotică răspunde unui mod
particular de organizare
fiziopatologică, (de tip
constituţional sau
lezional) care in unele
agresivităţii şi
instabilităţii. Tehnicile
educative utilizate in
cadrul instituţional
creează un mediu favorabil,
restruc-turant, permisiv,
tolerant faţă
se dovedesc utile in unele
cazuri. Terapia familiei
trebuie să vizeze anularea
reacţiilor de respingere
sau culpabilitate. (După C.
Gorgos).
Psihoză maniaco-depresivă =
grup de boli psihice in
care, pe prim plan, se
situează tulburările
ciclice ale afectivităţii,
manifestate la acelaşi
literatura de specialitate,
cu mari dificultăţi de
delimitare nosolo-gică,
pentru că niciodată
bolnavul nu este un
maniaco-depresiv, el este
fie ma
instanţelor instincto-
afective. • La polul opus,
accesul depresiv, sau
melancolie se
caracterizează printr-o
intensă incărcare afectiv -
negativă, trăită
amplitudine, ezitare;
rămane mult timp in aceeaşi
postură, intr-o situaţie de
autoabandon; vocea are
intensitate redusă,
inchizandu-se uneori intr-
deseori sunt abil
disimulate.
p cale. in lungime ele cresc
lului (psitacism - formă
clinică in care
manifestarea sonoră a
cuvintelor se rosteşte fără
inţeles, neurmărind nici o
idee) (Emil Verza).
Pubertate = etapă a
ontogenezei intre 14-16 ani
la băieţi şi 11-15 ani la
fete, cand se face
tranziţia de la copilărie
la varsta adultă, mai
precis la bine distincte: •
prepubertatea (10 ani la
fete, 12 ani la băieţi),
dominată de secreţia de
hormoni somatotropi; •
pubertatea propriu-zisă,
dominată mulare
cantitativă; in centrul ei
are loc maturizarea
personalităţii, a Eului,
care se realizează intr-un
proces complex de depăşire
a vechilor aspecte care se
găseşte subiectul (nici
copil -nici adult), neavand
un statut precis, intampină
opoziţia unora, care-1
consideră tot copil, iar
dacă refuza să
de sexul opus; manifestă
raţionalism exagerat,
preocupări exclusiv
intelectuale, etc). La
această varstă pot apărea
tulburări de comportament,
nevrotice, darea
diferitelor
responsabilităţi, contu-
randu-se conştiinţa
cetăţenească.
Pubertatea şi vocea = in
perioada pubertăţii,
hormonii androgeni produc
dezvoltarea organelor
fonatorii, influenţand
calităţile vocii: -
inălţimea, creşterea
corespunzătoare in lungime
şi lăţime a corzilor vo-
lcm la băieţi şi 3-4 cm la
fete. Concomitent creşte şi
camera
368
faringele şi sinusurile
faciale. Se produce
adaptarea funcţională
permanentă a musculaturii
interioare şi exterioare a
laringelui. in mutaţia
fiziologică salturi. La
bărbat, lungimea laringelui
este mai mare de 33 mm şi
incepe să se evidenţieze
proeminenţa cartilajului
tiroidian. Mutaţia se face
gradat 20 ani, iar la fete
la 14 ani sub influenţa
estrogenilor. Maturaţia
sistemului nervos este
dependentă de sistemul
endocrin şi de relaţiile
sociale, hormonal cu doze
adecvate gradului de
insuficienţă gonadală şi o
educaţie logopedică. Sunt
intalnite şi cazuri cand
mutaţiile vocale se fac
tardiv, Publicitate =
modalitate de a aduce la
cunoştinţa publicului prin
mijloace publicitare, o
informaţie; ea se poate
referi la mesaje cu
rezultate comerciale, 369
R lescu)
Rabie = (turbare);
encefalomielită virală a
cărui agent patogen este un
radovirus transmis prin
saliva introdusă prin
muşcătura animală. Vulpea
pozitiv şi diferenţial este
hidro-fobia: subiectul
simte o sete intensă, dar
nu poate bea apă din cauza
contracturii spastice a
faringelui. Starea generală
Rafinament = poate insemna
expresia exigenţelor
senzoriale, estetice,
intelectuale in producerea
plăcerii; poate insemna şi
perfecţionarea mijloacelor
Ramolisment cerebral =
aspect anato-mopatologic al
unui tip de accident
vascular cerebral, datorat
unei ischemii severe, care
se instalează brusc 371
R premisă) şi se ajunge la
Raţionalitate = inlocuirea
(şi devenirea) o acţiune:
a) necesar, dar nu şi
suficiunor
forme de eKistenţă cu
altele pe care ent; b)
necesar şi suficient; c)
suficient,
gandirea le poate asimila
prin judecăţi dar nu şi
necesar. Raţiunea
desemnează
inteligibile, coerente
asupra realităţii. un mod
determinant al gandirii (ca
şi
intelectul) şi este
obiectul de studiu al
Raţionalizare = căutarea unor
explicaţii psihologiei
(gandirea) şi al
filosofilor,
logice, care să facă
acceptabile moral şi (Vezi
,￡ogica" - V. Pavelcu şi
I. Didisocial
anumite comportamente.
Raţionament = formă logică,
fundamentală,
şi categorie a gandiri, in
care are
loc inlănţuirea judecăţilor
prin care se
obţin cunoştinţe noi din
cele anterioare.
Din punct de vedere logic,
este necesară
o judecată iniţială
(premisa, argumentul),
prin care se evaluează
raporturile dintre
noţiunile iniţiale, deci o
judecată
intermediară şi o judecată
finală, care
exprimă cunoştinţa nouă,
obţinută. Dintre
raţionamentele logicii
reţinem: • r.
deductive - se porneşte in
general (in
ceea ce intră sub
incidenţa acestui general
(concluzia); • r.
inductiv, in care operaţia
logică porneşte
de la cazuri particulare -
către general,
esenţial; • r. ipotetico-
deductiv, in care
punctul de plecare este o
ipoteză
(„dacă ... atunci"), adică
o alternativă a
cărei valabilitate incă nu
a fost stabilită.
Din punct de vedere
psihologic, subiectul
trebuie să se detaşeze de
vederile proprii
pentru a putea enunţa r.
obiective.
Raţiune = facultate de
inţelegere discursivă,
care operează cu noţiunile,
judecăţile
şi raţionamentele; gandirea
in desfăşurarea
ei argumentativă. Prin
exerciţiul
raţiunii, omul are acces
dincolo de aparenţele
fenomenale, cunoscand
esenţele
şi legile obiective ale
realului, cauzele şi
determinările universale şi
necesare ale
devenirii lucrurilor şi
fenomenelor.
in manualul de logică pot
fi distinse
mai multe tipuri, temeiuri,
ale raţiunii,
care fundamentează,
justifică o idee,
Răsturnarea valorilor =
modalitate de
operare mintală, ce constă
in inversarea
unei judecăţi de valoare,
in raport cu o
persoană, un obiect, o
lucrare, un fenomen,
etc. Este o schimbare a
perspectivei
de apreciere a sistemului
de valori,
de referinţă, in funcţie de
care este evaluat
obiectul, lucrarea,
persoana respectivă.
Aceste aprecieri nu
prezintă persoana
sau realitatea fenomenală,
ci un
prototip negativ, diferit
şi opus celui
pozitiv şi meritos. Trebuie
ca forţele
care pun in mişcare
alegerea să aibă la
bază resorturi
motivaţionale solide şi
morale.
Răsunet = dimensiune
fundamentală a
caracterului alături de
emotivitate,
afectivitate; este ecoul pe
care il are in
conştiinţa individului
reprezentarea
unor acţiuni, fapte,
lucruri, evenimente,
care arată efectele produse
de reprezentare,
cand acestea se află in
campul
conştiinţei - răsunet
primar şi răsunet
secundar, cand
reprezentarea nu se mai
află in campul conştiinţei.
Rău = categorie centrală a
eticii, opusă
binelui, semnificand tot
ceea ce in gandire,
in condiţia omenească, in
simţire,
injoseşte şi ameninţă
valoarea morală,
indepărtand omul de esenţa
lui, făcandu-
1 să acţioneze impotriva
menirii
sale, conştientizată in
idealul moral al
binelui, (vezi ,JBinele şi
răuF (1978),
loan Grigoraş). Determinat
istoric, răul
372
(ca şi opusul lui, binele)
are un caracter
relativ din punct de vedere
axiologic,
fiind deseori in raporturi
de opoziţie, dar
şi de unitate. intr-o altă
accepţiune, răul
este asociat cu o tulburare
psihosomatică
a organismului (rău de
mare, rău de
maşină, rău de altitudine).
Din punct de
vedere neuro-fiziologic,
cauza cestui rău
se explică prin:
suprasolicitării
vestibulare,
hipooxigenare a creierului,
tulburări
circulatorii, de tensiune
arterială, etc.
Război în psihologie = e o
luptă in vederea
invingerii obstacolului ce
stă in
faţa scopului propus.
Constituie un element
al strategiei generale de a
realiza
sarcinile impuse de
cucerirea obiectivului
propus. in condiţiile unui
război armat,
războiul psihologic vizează
nu viaţa şi
integritatea fizică a
oamenilor, ci
integritatea lor spirituală
şi a instituţiei
sociale, scopul direct
privind moralul oamenilor,
care este de primă
necesitate şi
nu poate fi inlocuit cu
nici un fel de
armament. Din punct de
vedere psihologic
se duce lupta pentru
formarea
convingerilor patriotice, a
vigilenţei cu
duşmanul.
Reabilitare = proces de
redobandire a
u-nui statut normal şi
pozitiv de către o
persoană care a fost
sancţionată juridic
sau moral, din cauza unor
daune aduse
societăţii. in acest caz,
subiectul trebuie
să prezinte garanţia, in
sensul
imposibilităţii unei
recidive. Prin
extensie, poate fi folosit
termenul
pentru o stare fizică
normală după o
boală şi covalescenţă.
Reactivitate = capacitatea
organismelor
de a răspunde la stimuli cu
efecte adaptative;
capacitatea organismului de
a
răspunde situaţiilor de
mediu ce
perturbă homeostazia, prin
sisteme de
reacţii defensive şi
adaptative.
Reacţie = orice răspuns,
integral sau
parţial, la o stimulaţie;
modalitate tipică
a vieţii de relaţie a
organismului. R.
poate consta intr-o
modificare vegetativă,
o intervenţie motoră, o
recepţie senzorială,
o replică verbală, o
operaţie
mentală. Are loc
interiorizarea stimulilor
şi stocarea răspunsurilor
potenţiale.
La baza reacţiei sunt
mecanisme reflexe.
Reacţie adversă = (sin. efect
advers);
in cazul medicamentelor,
reprezintă acel
răspuns neplăcut şi/sau
dăunător, apărut
in mod neaşteptat şi
nedorit, atat de
medic, cat şi de pacient.
Discuţiile
purtate in jurul reacţiilor
adverse sunt
multiple şi lipsite de
consecinţe practice.
Readaptare = ansamblu de
măsuri medicale
şi socioprofesionale, care
au ca
scop redobandirea de către
deficient a
funcţionalităţii sale
somatice, psihice,
sociale, profesionale,
pierdute ca urmare
a unei boli sau a unui
traumatism.
Readaptarea se impune nu
numai in cazul
intervenirii unei maladii
in starea de
sănătate, ci şi in situaţii
determinate de
schimbări profesionale,
bruşce, ale
mediului social-cultural
sau consecutiv
comportamentului delictual.
Real = tot ceea ce există
efectiv, in
opoziţie cu atributul de „
fictiv" - imaginar.
Realul este un sinonim al
realităţii,
desemnand natura şi
societatea din
afara conştiinţei, cat şi de
produsele
acesteia: idei,
reprezentări, sentimente,
acte apreciative, etc. care
există obiectiv.
Realism = atitudine
cognitivă care respinge
speculaţia şi presupoziţiile
insuficient
intemeiate, acordand credit
cer-
373
cetării imparţiale a
faptelor, apreciate cu
prudenţă şi interpretare in
limitele variabilitaţii.
Atitudinea realistă se
opune
utopicului, verbalismului
parazitar, speculaţiilor
fără acoperire, viselor
irealizabile.
Realitate = tot ceea ce
există in mod
efectiv intr-un moment
determinat, a
universului in totalitate.
intr-o altă accepţiune,
realitatea (cuvantul)
insoţită de
un determinant, are
următoarele aspecte:
realitatea naturală,
socială, psihologică,
ştiinţifică, artistică,
morală, etc,
desemnează un domeniu
particular al
existenţei, insistand
asupra faptelor
domeniului respectiv.
Raportul dintre
posibil şi real presupune o
măsură a trecerii
posibilului in real; orice
real, a fost
anterior, un posibil (o
probabilitate).
Trecerea posibilului in
real ţine de anumite
condiţii in desfăşurarea
proceselor şi
fenomenelor.
Realitate psihică = realitatea
psihică
trimite la procesele
inconştiente, care
nu ţin de realitatea
exterioară (Freud).
Receptivitate = uşurinţa cu
care sunt
receptate informaţiile. Nu
este o
particularitate nativă, ci
una dobandită
prin exerciţiu,
antrenament. In decursul
dezvoltării psihice, r.
trece de la formele
ei primare, la forme
selective şi specializate
(r. intelectuală,
artistică, profesională).
Receptivitatea este o
condiţie
ce facilitează invăţarea.
in
neurociberne-tica organelor
de simţ se
uzează termenul de „
permeabilitate", a
formelor de energie
recunoscute ca
termeni adecvaţi pentru
stimulul
respectiv.
Receptor = organ periferic
senzorial
specializat in
transformarea unui gen de
energie in influx nervos.
R. se adecvează
stimulenţilor mecanici,
fizici,
chimici, fiziologici, şi
pot fi consideraţi
ca organe de simţ
corespunzătoare formelor
de energie. Se face
deosebirea intre
receptorii periferici şi
cei centrali, cu
toate că cei periferici nu
pot fi concepuţi
disociat de mecanismele
centrale.
Recepţie = proces
neuropsihic de detectare,
captare şi codificare a
informaţiilor,
finalizat prin constituirea
de imagini
simple sau complex-
sistematizate.
Este capacitatea organelor
de simţ de a
furniza informaţii din
mediu.
Reciclare = modalitate a
instrucţiei şi
educaţiei permanente in
scopul actualizării
şi perfecţionării
profesionale; indiferent
de varstă, se impun
cerinţele de
insuşire a noilor progrese
şi cerinţe in
domeniul profesional
practicat. Se obţine
o recalificare sau
renuvelare profesională
şi o reactivare a
potenţialului personal,
competenţa profesională, in
toate
genurile de r. sunt
implicate şi
cunoştinţe de psihologie,
cu privire la
necesitatea optimizării
factorului uman,
a selecţiei şi creşterii
cadrelor.
Recidivă = reapariţia unei
boli la un interval
variabil de timp după
vindecarea
primei imbolnăviri. in
cazul bolilor psihice
diferenţierea recidivei de
„recădere"
este adeseori dificilă. in funcţie de psiho-
acest caz, individualitatea
recăderea semnifică subiectului.
reapariţia simptomelor Recondiţionare = tip de
la o afecţiune remisă, dar
terapie prin care
nevindecată,
pacientul este
datorită tratamentului
insuficient direcţionat cu autoritate
ca doză sau durată. spre alte modele
Recompensă = răsplată cu comportamentale şi
care este spre practicarea unor noi
apreciată o acţiune sau o deprinderi, obiceiuri,
conduită individuală care vor avea valoare
sau de grup, avand drept pentru el.
scop Participarea subiectului
intărirea sau eficienţa la obţinerea unor
acţiunii respective
rezultate semnificative
prin factori pozitivi
trebuie să fie
gratificand. in
374 foarte susţinută.
alternanţă cu pedepsele, Recunoaştere = fenomen
r. constituie legat de procesul
instrumente de de memorie; consta in
socializare a persoanei, reidentifica
in plan subiectiv, este rea unei situaţii
percepută anterior, ceea
trăită cu satisfacţie,
ce presupune compararea
stare de confort cu
percepţiei cu
multiple implicaţii:
de mobilizare in imaginile actualizate de
atingerea unei către memorie.
noi performanţe; de In funcţie de gradul de
stimulare a iniţiativei, precizie, pot fi
de incurajare, de considerate mai multe
intărire a motivaţiei tipuri de recunoaştere:
iniţiale. Recompensele • r. eronată, cand
pot fi de imaginea este
greşită faţă de situaţia
ordin moral sau material,
memorată; • r. imprecisă,
pot fi administrate
cand, parţial, sunt
individual sau in grup
social. recunoscute
Cele de ordin moral elemente sau
predomină in societăţile caracteristici ale
evoluate şi pot avea mai imaginii; •
multe r. precisă, care implică
forme: laudă, incurajare, o analiză şi sinteză
recunoaştere corectă a elementelor
socială, promovare specifice obiectului
memorat.
socială, etc. Ele trebuie
Recuperare = sistem de
bine dozate şi suplu
măsuri socialmedicale
manuite in
pentru a normaliza intr-un context social, legi şi structuri mai
personalitatea pe cat posibil simple, proprii unor
şi a obţine o contribuţie normal. niveluri inferioare ale
firească de Recurenţă = influenţă existenţei. R. de
orice fel este solidar cu
la un deficient inversă a efectului
mecanicismul,
senzorial, intelectual asupra cauzei sau
vitalismul, fizicalismul,
sau fenomenelor, de biologismul,
moral. Se are in vedere reacţie asupra acţiunii. darvinismul social,
inlăturarea in psihologia organicismul,
aspectelor negative, modernă, termenul este psihologismul,
compensarea celor foarte răspandit utilitarismul,
deficitare şi activarea prin introducerea operaţionalismul,
maximală a relaţiei feedback şi scientismul, etc. R. a fost
forţelor şi calităţilor prin recunoaşterea o etapă inevitabilă
reziduale. R. este reversibilităţii in calea cunoaşterii
complexităţii
un „proces prin care i se operaţiilor
lumii biologice.
redă unei (P. Popescu Neveanu).
Redundanţă = concept
persoane posibilitatea de Această utilizat in informaţie,
a-şi trăi, in limitele retroacţiune a unui fapt care se referă la prezenţa
normalului, viaţa pe sau eveniment intrun
deplin" asupra cauzelor care l-au mesaj a unui număr de
(Backer). Recuperarea generat are informaţii mai
bolnavilor psihici aplicaţii şi in alte mare decat cel necesar,
cronici rămane adesea pe ştiinţe: matematică, pentru transmiterea
plan secundar, logică, etc. in şi receptarea corectă şi
atat in activitatea matematică, demonstraţia integrală a
mesajului. Dincolo de un
psihiatrului prin recurenţă este modul
anumit grad
din clinică, cat şi a de demonstraţie
suficient, creşterea
celui ambulator (C. numit inducţie matematică gradului de redundanţă
Gorgos). Totuşi, in sau inducţie completă; in alterează valoarea
ultimul timp, se fiziologie, mesajului, ducand
conturează o viziune termenul este folosit in la o risipă de mijloace
globală ca eficienţă corelaţie cu pentru transmiterea
şi act medical propriu- mecanismele de feed-back; unei cantităţi redusă de
zis, prin unităţile in medicină informaţie
specializate de terapie şi psihiatrie, termenul utilă. Cercetători de seamă
şi recuperare face referire la (C.
Arseni, M. Golu, L. Dănilă)
prin eşalonarea acele afecţiuni acute la
susţin că,
demersului terapeutic. decompensările
creierul uman este sistemul
in esenţă, recuperarea bolilor cronice care informaţional
este procesul prezintă recidive cu cel mai ridicat
care face capabilă o (după C. Gorgos). coeficient de redundanţă,
persoană, cu un 375 care se manifestă sub două
anumit grad de Reducţionism = mod de aspecte:
incapacitate, să-şi interpretare sau • redundanţă structurală
explicare a unor fenomene (număr
folosească
relativ complexe, de neuroni mult mai mare
cat mai bine aptitudinile
prin reducerea lor la decat necesari);
restante, configuraţii,
existenţa unor structuri
operativeintegrative
duble (emisferice) şi •
redundanţă
funcţională realizată prin:
- dublarea
modelelor informaţionale
interne;
- dublarea sistemelor de
legături temporare
elaborate in cursul
ontogenezei;
- utilizarea informaţiei
stocate prin experienţă,
etc. Circumstanţialitatea,
verbigeraţia
limbajului ca şi hipermimia
sau
tulburările de atitudine şi
gestuale, sunt
aspecte parazitare,
perturbatoare, care
transformă comunicarea in
opusul ei.
Mesajul ajunge foarte greu
inteligibil
atunci cand cantitatea de „
zgomot" egalează
sau depăşeşte numărul
semnalelor
purtătoare de informaţie.
Reduplicare = (a dubla); in
genetică, la
nivel cromozomial,
reprezintă procesul
de sinteză a acidului
dezoxiribo-nucleic,
avand drept rezultate
dublarea
numărului de cromatide şi
in final diviziune
celulară. in psihiatrie -
simptom
psihologic, caracterizat
prin faptul că
bolnavul, in cadrul unui
proces confabulatoriu,
afirmă existenţa a două
obiecte, persoane, situaţii
identice, din
care numai una este reală,
cealaltă este
produsul imaginaţiei sale (la locul de muncă, in
(apare frecvent familie),
in schizofrenie, sunt faze obligatorii.
parafrenie, paranoia, 376
etc); se intalneşte şi in Reeducarea delicvenţilor
cadrul minori =
sindromului Korsakov şi al ansamblul de măsuri,
demenţelor influenţe şi activităţi,
presenile. desfăşurate intr-un cadru
Reeducare = proces organizat,
sistematic, integral menite să restructureze şi
şi nou de educare destinat să reori-enteze
compensării atitudinile şi
comportamentele celor cu
lacunelor unei educaţii
deficienţe morale, inclusiv
anterioare (ale
a infractorilor.
cărui efecte au fost
Se desfăşoară in
pierdute sau
penitenciare, colonii şi
diminuate in urma unor
institute de reeducare.
traume,
Principalele
infirmităţi, dezadaptări),
dificultăţi intampinate
sau să combată
sunt: orientarea
efectele unei educaţii
eronată a acestora datorată
defectuoase,
unei optici
negative. R. are ca obiect
deformate, comportamente
reintegrarea
agresive şi de
subiectului intr-un sistem
instrăinare de societate;
de activitate şi
alteori sunt o
de relaţii sociale normale.
consecinţă a traumatismelor
Se realizează
cauzate de
prin mijloace pedagogico-
sancţiuni, cat şi de
medi-cale şi
condiţiile
psihoterapeutice mult
necorespunzătoare din
intensificate.
activităţile
Necesită instituţii
instituţiilor de reeducare.
specializate şi experţi
Adaptarea la
in diverse profiluri. Sunt
mediul de detenţie, la viaţa
supuşi
organizată,
reeducării delicvenţii,
reprezintă pentru minori o
deficienţii mintali,
situaţie critică,
bolnavii cu afecţiuni
de aceea există pericolul
motorii şi psihice
cualizării
in scopul optimizării
delicvenţilor minori şi a
comportamentului
cultivării de către
adaptativ, tinzand spre
ei a unor strategii de
apropierea
pseudoadaptare
de nivelul potenţial sau
şi menţinere a sistemului
anterior
existenţei
al subiectului. Reeducarea
centrate pe delicventă. De
serviciilor de
aceea, regimul
urmărire, depistare,
şi măsurile educative
reeducarea propriu-
trebuie să fie
zisă şi servicii de
maximal eficiente. In acest
urmărire postcură
sens, sunt
recomandate: contactul
psihic,
apropierea sufletească
dintre educatori
şi delicvenţi; condiţii de
muncă cu o
exigenţă educaţională, care
echivalează
cu o terapie er-gonomică,
psihică şi
socio-morală. Este
important să li se
deschidă o perspectivă de
orientare
profesională. Statul roman
a creat
posibilitatea integrării
sociale a foştilor
delicvenţi, in scopul
inlăturării
tendinţelor de stigmatizare
şi etichetare,
manifestate de populaţie
faţă de aceştia
(deşi ele sunt pană la un
punct, fireşti).
Referinţă = delir, ce ar
consta in
hipersensibilitatea
bolnavilor (schizofreni) la
stimulii exteriori, in
hipervalorizarea
simbolică a unor evenimente
lipsite de
semnificaţie pentru
subiectul normal.
Reflectare = categorie
fundamentală a
gnoseologiei desemnand
esenţa relaţiei
cognitive, ca interacţiune
intre subiect şi
obiect, avand ca rezultat
modificări
interne ale subiectului,
sub formă de
percepţii, reprezentări,
noţiuni, atitudini,
etc. Cunoştinţele ca acte
de reflectare
apar drept rezultate ale
acţiunii obiectelor
(fenomenelor) asupra
organelor de simţ,
ale căror informaţii sunt
preluate de
creier, constituindu-se in
imagini ale
realităţii obiective.
Aceste imagini nu
sunt copii fotografice ale
lumii
exterioare, ci modele
subiective,
structural asemănătoare,
deoarece in
procesul reflectării
cognitive subiectul nu
se comportă ca un receptor
pasiv de
informaţii, ci desfăşoară o
activitate
complexă de selecţie,
evaluare, modelare,
reconstituind
funcţionalitatea claselor
de
fenomene cat şi
relaţionarea lor in
modele ideale, nelimitat
perfectibile.
Reflectarea atinge treapta
cea mai inaltă
de evoluţie, ca proces
subiectiv de
cunoaştere raţională,
trăsătură proprie şi
definitorie a condiţiei
umane, avand
valoarea semantică,
calitativă a
informaţiei.
Reflex = mecanism
fundamental al
comportamentului, constand
in reacţia
de răspuns (motorie sau
secretorie) a
organismului, imediat, prin
sistemul
nervos, la acţiunea unui
stimul extern
sau intern. Acest mod de
reactivitate se
face prin reflexe
innăscute, ce le avem
de la naştere
(necondiţionate), sau prin
conexiunile ce funcţionează
pe scoarţa
cerebrală (legăturile
temporale intre diferiţi
centri) - reflexele
condiţionate.
Activitatea nervoasă
superioară, constand
din ansamblul sistemic al
transformărilor
şi reacţiilor de tip
reflex, asigură
echilibrul dinamic al
organismului.
Reflexele necondiţionate
consti-
377
tuie răspunsurile la
excitanţii cu semnificaţie
biologică intrinsecă,
alcătuind
acea „zestre adaptativă
primară" a individului
(reflexul de orientare, de
saţietate,
alimentar, sexual,
palpebral, salivar,
postural, de apărare,
acomodare, etc).
Reflexe condiţionate =
reprezintă a doua
verigă esenţială a
activităţii nervoase
superioare. Acestea se
formează doar in
anumite condiţii, cu
participarea scoarţei.
Ele reprezintă o achiziţie
individuală a
organismului, bazată pe
funcţia de
semnalizare şi integrare a
sistemului nervos
central. La baza r.c. stă
fenomenul
fiziologic al conexiunilor
temporale dintre
diferiţii centri de pe
scoarţă, conexiune
care se stinge destul de
uşor sub
acţiunea diverşilor
factori. R.c. sunt deci
legături dobandite de tip
funcţional cu
caracter temporal şi strict
individual. in
felul acesta organismul se
adaptează la
condiţiile mereu
schimbătoare ale mediului
inconjurător. Condiţionarea
este
aspectul fiziologic al
activităţii psihice de
invăţare, dar la om
procesul de invăţare
nu poate fi identificat
intru totul cu
condiţionarea.
Reflexie = (intoarcere
inapoi); interpretare
relaţională, contemplare şi
examinare
a sensului şi valorii
diferitelor fragmente
ale realului din unghiul de
vedere al
judecăţilor ierarhizante;
termenul
presupune o „reintoarcere"
a gandirii
asupra ei inşişi pentru a-şi
dezvălui propriile
mecanisme şi a-şi evalua
rezultatele
(J. Loche, Leibniz). Este o
autoanaliză, o
introspecţie.
Refractar = sensul uzual se
referă la
refuzul şi opoziţia faţă de
adaptarea unor
cerinţe sau indicaţii; in
neurofiziologie,
indică perioada de totală
suprimare a
excitabilităţii.
Refracţie = deturnarea unei
raze luminoase
ce trece printr-o lentilă.
Efectul
produs de cristalin, in
vederea proiectării
razei luminoase in centrul
ecranului
retinian. Cand proiectarea
este corectă,
se realizează emetropia.
Refulare = operaţie
(mecanism) prin
care persoana trimite sau
menţine in
inconştient reprezentări
pulsionale
(ganduri, amintiri,
imagini). Este un
proces psihic universal
prin care se
constituie inconştientul,
ca domeniu separat
al psihismului. Refularea
apare in
momentul in care
satisfacţia unei pulsiuni
generatoare de plăcere este
in opoziţie
cu alte exigenţe. Ca
mecanism de
apărare, refularea constă
in excluderea
din Eul conştient (uitarea
aparentă) a
unui eveniment trecut, cu
semnificaţie
traumatică. Refularea
ratată, imperfectă,
generează reacţii
patologice (Bou-vet).
Subiectul normal rezistă
presiunilor
exercitate de tendinţele
refulate, fără aşi
pierde echilibrul psihic.
Nevroticii
cad victimă conflictului
arătat şi devin
incapabili de acţiune.
Terapia
psihanalitică işi propune
defularea respectivelor
tendinţe şi conştientizarea
lor.
Refuz = atitudine de
respingere faţă de
unele situaţii, persoane,
obiecte, care se
poate manifesta de la
simpla reticenţă
pană la negativism. in
cadrul normalităţii,
conduita de refuz intră in
gestiunile
adaptative ale persoanei.
in patologie
refuzul nu este o
manifestare
adaptativă, intrucat
răspunde numai
unor trebuinţe subiective,
conştientizate
sau nu. Indiferent de forma
sa de exprimare,
de intensitate şi de
obiectivul
378
vizat, refuzul este pe de o
parte o manifestare,
iar pe de altă parte poate
intra, ca
mecanism, intr-un lanţ
motivaţional mai
complex. (După C. Gorgos).
Regenerare = metodă curativă
- din categoria
terapiilor de relaxare,
bazată pe o
respiraţie de tip special,
in care pauza
dintre expiraţie şi
inspiraţie este eliminată,
cele două faze ale
procesului de respiraţie
alcătuind in acest fel un
proces continuu.
Faza inspiratorie este
prelungită
folosind activ zona
pectorală, in timp ce
faza expiratorie este
pasivă, folosind in
special musculatura
diafragmatică. Prin
respiraţie sunt eliminate
elementele negative,
permiţand organismului,
prin oxigenare,
o regenerare a minţii şi
organismului
persoanei.
Reglare = mecanism prin care
organismele
superioare, privite ca
sisteme homeostazice
(Cannon) realizează
menţinerea
constantă a proprietăţilor
mediului
intern, ca o condiţie
obligatorie pentru aşi
desfăşura activitatea.
Reglarea intervine
de cate ori o constantă
homeostatică
este perturbată. Există un
număr mare de
mecanisme care intervin in
menţinerea
homeostaziei organismelor
superioare.
Organismele superioare
depozitează
structuri cu potenţial
reglator şi transmit
informaţii in trei sisteme
de reglare: sistemul
nervos, sistemul endocrin
şi sistemul
imun. In interacţiune cu
sistemul
nervos, sistemul endocrin,
acţionand prin
intermediul hormonilor,
potenţează şi
prelungeşte acţiunile
nervoase, intervenind
tardiv, dar avand o durată
mai mare
de acţiune. Intervenţia
mecanismelor endocrine
de reglare este orientată
asupra
activităţii unor grupe de
celule a căror
activitate este influenţată
de metabolism.
Atat activitatea sistemului
nervos, cat şi a
celui endocrin, au ca
modalitate comună
de funcţionare mecanisme de
feedback
negativ şi pozitiv. Un alt
aspect
important este faptul că
mecanismele de
reglare nervoase şi umorale
nu intervin
separat şi independent, ci
in colaborare,
orice proces de reglare
fiind, in cele din
urmă, neuroumoral. Aceasta
pentru că
activităţile sistemului
nervos şi endocrin
sunt in interacţiune şi la
nivelul
sistemului nervos central,
şi la nivel
periferic. Autoreglarea in
vederea
conservării homeostaziei
funcţionale şi
structurale caracterizează
toate sistemele
organismului: celular,
subcelular,
molecular la nivel de
organ, de sistem şi
de organism.
Regresie = deplasare psihică
retrogradată
prin care se revine la un
comportament
ce ţine de un stadiu
anterior şi
inferior din punct de
vedere al complexităţii
(fenomenul de infantilism
la
adulţi şi la bătrani).
Termenul se referă
şi la elemente, atitudini,
operaţii dintrun
stadiu depăşit, in urma
unui şoc, traume,
frustraţii. De asemenea, se
poate
aminti pe langă r. afectivă
şi de una intelectuală,
in condiţiile in care
subiectul
este pus in dificultate şi
apelează la
forme simple de lucru, dar
mai sigure.
Regulă = mod constant de
producere a
unui fenomen in baza unor
relaţii necesare,
dar cu o sferă relativă de
valabilitate.
Epistemologic - categorie
intermediară
intre lege, esenţă şi
fenomen.
Pragmatic şi instrumental,
o normă de
acţiune, identificare şi
control exprimată
prin algoritm.
Reinserţie = etapă finală a
procesului
complex de recuperare, prin
care deficientul
este reintegrat intr-o
activitate
productivă. Reinserţia
profesională presupune
stabilizarea definitivă a
defici-
379
enţei, restantul funcţional
al persoanei, la
terminarea recuperării,
permiţandu-i desfăşurarea
unei activităţi. in
procesul de
reinserţie, trei elemente
principale ii
condiţionează reuşita sau
eşecul: • dorinţa
şi motivaţia lui de a
participa activ la
viaţa social-profesională a
colectivităţii,
prin nivelul şi
deprinderile anterioare; •
grupul in mijlocul căruia
deficientul urmează
a se reintegra; natura
relaţiilor interpersonale
din cadrul grupului,
disponibilitatea
afectivă; • cunoaşterea
cerinţelor
locului de muncă şi măsura
in care
acestea asigură o apreciere
corectă a
compatibilităţii lui,
determinand randamentul
său profesional. La
inceput, subiectul
poate avea reacţii
dezaprobative
care să-i compromită
integrarea, fapt care
reclamă continuarea
asistenţei de specialitate
(psihosociale) pană la
completa
lui independenţă socio-
profesională (ergonomia
şi psihologia).
Relativism = curent
filosofic
subiectivist prin care
fenomenele
obiective, cunoaşterea,
etc, sunt intr-o
transformare perpetuă, ceea
ce conduce
la aserţiunea că nimic nu
este absolut;
adevărul nu poate fi decat
parţial şi
trecător; r. accentuează
limitele
procesului de cunoaştere.
Ori, progresul
cunoaşterii contribuie
permanent la
obiectivarea ştiinţifică a
acestei
relativităţi şi, pe baza
unor fapte obiective,
ii contestă şi restrange
domeniul.
Relaţie = legătură intre
obiecte,
fenomene, insuşiri,
termeni, procese;
relaţia anulează izolarea.
Progresul
ştiinţei constă in
cunoaşterea tot mai
exactă a relaţiilor
specifice diferitelor
categorii de obiecte,
procese,
ierarhizand intre acestea
relaţiile
necesare, esenţiale,
relativ stabile, cu
caracter legic. Pentru om
este decisivă
interiorizarea relaţiilor
sociale, a celor practice,
cognitive şi comunicative
(P. Popescu Neveanu).
Relaţie interpersonală =
sistem de legătură
intre două sau mai multe
persoane
(pe baza consanguinităţii
sau a
unei alegeri conştiente).
Această relaţie
marchează intreaga
existenţă a persoanei,
intr-o r.i. sunt importante
următoarele
aspecte: • suportul
energetic al acelei
legături; • o atracţie
specifică in virtutea
căreia persoanele se simt
chemate;
• un motiv specific care
operează
selecţia; • un motiv
specific ce condiţionează
ruptura unei legături şi
căutarea
altei legături.
R.i. se formează şi se
modifică,
se structurează pe parcurs,
işi imprumută
comportamente, idei,
atitudini şi
mai ales insuşirile şi
maturitatea morală,
care cimentează legătura
interpersonală.
Relaţii publice = modalitate
de a stabili
şi a menţine legături cu
publicul, de a-1
informa şi de a răspandi o
atmosferă de
bunăvoinţă in jurul lui.
Publicitatea işi
propune să producă o bună
reputaţie şi
implicit relaţii publice
optime. in cadrul
r. p. se urmăresc obiective
de
importanţă mai amplă,
cultural-educativa
şi practicaţională.
Relaxare = stare de
destindere, de tensionare
fizică sau psihică,
analoagă
repausului, care
favorizează recuperarea
unor energii fizice şi
psihice. Se foloseşte
şi ca metodă terapeutică
(psihoterapie
de relaxare).
Religie = formă a conştiinţei
sociale, in
funcţie de care
comportamentele şi
relaţiile
umane sunt intemeiate pe
credinţă
intr-o forţă supranaturală,
creatoare
şi guvernatoare a
cosmosului, avand
cu omul o relaţie
deosebită, in şi
prin care se instituie un
sens transcendent
al destinului omenesc. in
sens foarte larg,
religia reuneşte toate
concepţiile despre
lume şi practicile asociate
cu ele. R. este
un fenomen străvechi care
insoţeşte
dezvoltarea culturală a
omenirii de la
inceputuri şi pană astăzi,
inaintand in
privinţa complexităţii
doctrinare, pană la
apariţia credinţelor
teologice, cu vocaţie
universalistă.
Reminiscenţă = proces de
amintire subită
a unor fapte ce păreau
uitate; este o
ameliorare a funcţiei
reproductive a
memoriei, după un lung
interval de la fixare.
Se explică prin inlăturarea
inhibiţiei
de protecţie provocată de
efortul memorării
şi prin inducţii pozitive
ce intervin
in etapa de conservare a
experienţei.
Este mai frecventă la
bătrani decat la
adulţi.
Remuşcare = suferinţă
morală, impusă
de propria conştiinţă
morală, in situaţia
cand persoana a incălcat
normele morale.
Este o reacţie a Eului faţă
de propriul
sentiment de vinovăţie;
este un
sentiment de culpabilitate,
cu dorinţa de
a se reechilibra prin
ispăşirea vinei. Angoasa
r. poate duce la tulburări
mintale
{„Crimă şi pedeapsă" de
Dostoevski).
Reobază = intensitatea
minimă ce poate
declanşa o excitaţie,
corespunzătoare
unui anumit timp lung de
acţiune a stimulului
electric (de minim 1/10 de
secundă
(Kronaxie). Kronaxia este
valoarea
(parametrul)
excitabilităţii care constă
in determinarea timpului
minim necesar
stimulării cu un curent
egal cu dublul
reobazei. Reobază (sinonim
prag
galvanic) - intensitatea
minimă a curentului
galvanic, care provoacă o
excitaţie
a unui ţesut nervos sau
muscular.
Repaus = in accepţiunea
medicală, termen
echivalent cu cel de
odihnă, inactivitate,
desemnand o reducere sau
suspendare
tranzitorie a funcţiei unui
ţesut,
organ, etc. in scopul
refacerii funcţionalităţii
lui, in final, a intregului
organism, a capacităţii de
muncă a
subiectului.
In această accepţiune,
somnul
poate fi un repaus
fiziologic, periodic al
activităţii psihice, timp
in care energia
umană se reface. Tot aşa
putem aminti
perioada de repaus
postsistolic al
miocardului (diastola), un
exemplu care
poate fi generalizat pană
la nivelul de
celulă. Organismul este
astfel programat,
incat să realizeze
parametrii de
funcţionalitate optimă prin
alternanţa
activitate-repaus, energia
şi eficienţa
reglandu-se prin mecanisme
proprii. Cu
atat mai mult psihismul are
nevoie de
perioade ritmice de repaus,
care să-i
permită refacerea la
nivelele anterioare.
Surmenajul reprezintă o
stare de
epuizare fizică şi psihică,
in care somnul
işi pierde caracterul
reparator, ceea
ce generează tulburări
psihice, extinse
pe intreaga gamă a
patologiei acute,
constituind fondul pe care
pot apărea
tulburări psihosomatice sau
unele tipuri
de nevroze. in cazul cand
somnul se
modifică sub aspect
calitativ sau cantitativ,
se impune realizarea unui
repaus
prin folosirea intregii
palete terapeutice
(mijloace naturale,
electro-somn şi
psihotrope).
Repetiţie = caracteristică
obiectivă a
fenomenelor, exprimand
anumite relaţii
interne şi somato-neuro-
psihice. in invăţare
reprezintă o lege, dar şi
un mijloc
important in tehnica
memorării.
381
Represiune = operaţie
psihică prii* care un
conţinut neplăcut (idei,
amintiri*.sen"
timente) dispare din campul
conşt-untel
(altfel spus, refularea ar
fi o mod^ tate
particulară de represiune).
R. poate avea
grade de intensitate
mergand de l3 re"
nunţarea ezitantă pană la
respingere3 'er~
mă. Refularea este
diferită, fiind uJ1 me~
canism subconştient de
apărare a
gUlui.
Reprezentare = in sens
psihologi0' ≫a
reproduce", un proces şi un
produ^ Pnn
care un obiect real şi
absent se con"
struieşte pe plan mintal.
Reprezef*tarea
implică participarea
memoriei, ăa( $\ a
unor elemente de gandire şi
imagi^atle-R.
se plasează intre senzorial
şi log>c> "" ind
o imagine mintală. Ea
păstrează ele"
mentele percepţiei
anterioare, daf este
independentă in contextul
obiectiv' .
stimulii care au determinat
perc^PI13'
astfel incat, ca imagine
mintală, e≫ Per~
mite şi implică
reconstrucţia obie^..1 prin
schematizări, combinări,
operai" ln~
telectuale. Ca semnificant,
reprezeJ>tarea
păstrează un raport de
reflectai'2 cu
semnificatul (obiectul sau
acţiune≫ care
stau la baza ei).
Reprimare = termenul
desemnează °Pe~
raţia prin care un conţinut
inoportufl 'sau o
dorinţă neconcordantă cu
exig0nte'e
morale) este, in mod
conştient şi v°lun"
tar, inhibat sau suprimat,
fără a fi fecut in
inconştient.
Reproducere = funcţie
fundament9'3 a
psihicului constand din
transpu^1^3
obiectivului in subiectiv,
a materi^'ulul in
ideal. Proces al memoriei
prin C3re sunt
reactualizate segmente din
tfxPe~ rienţa
subiectului printr-un
proctfs "e
reconstrucţie.
Calificativul de r. & .ost
folosit pentru a diferenţia
gandire^ *m"
pregnată de memorie - ce se
limite^23
382
descriere, inţelegere a
unei situaţii in
ceea ce are ea propriu,
spre deosebire
de gandirea productivă.
Resentiment = o atitudine
psihică stabilă
ce se naşte datorită unei
nerealizări
sistematice a descărcării
anumitor emoţii
şi afecte. R. este cauzată
de o agresiune
sau frustaţie şi conduce la
fixarea
prin interiorizare a unei
atitudini stabile,
de obicei cu minimalizare
valorică a
unor persoane, situaţii,
etc. Se conturează
o acumulare de sentimente
de ură,
invidie, răzbunare, care nu
se pot
manifesta şi nici depăşi.
Respect = sentiment şi
atitudine (manifestă
sau latentă) presupunand
consideraţie
şi deferentă faţă de valori
umane şi
culturale, sociale, sau
faţă de anumite
persoane reprezentative
pentru aceste
valori. R. se manifestă
printr-o atitudine
politicoasă, fără ca
politeţea să insemne
respect. Prin extensie,
aprecierea inaltă
acordată adevărurilor,
normelor morale
şi estetice, cat şi
comportamentul
consecvent acestora,
exprimă şi
respectul faţă de propria
persoană
(demnitatea).
Respiratorie = encefalopatie
a cărei
cauză este insuficienţa
respiratorie; se
exprimă printr-un sindrom
demenţial la
care se adaugă tulburări
ale campului
conştiinţei, tremur, spasme
musculare,
cefalee, semne de
insuficienţă cardiacă.
Tulburările psihice sunt
legate de
tulburarea respiratorie;
acestea dispar in
urma unui tratament
eficient asupra
insuficienţei. (După C.
Gorgos).
Responsabilitate = facultatea
de a da
răspunsuri valorice şi
efective, de a garanta
ducerea la bun sfarşit a
sarcinilor
incredinţate sau asumate,
de a gira actele
altei persoane, de a
asigura buna
funcţionare a unei
organizaţii, cat şi
conduita
disciplinată a colegilor şi
subordonaţilor;
r. şi in sensul că persoana
se
angajează retroactiv să dea
seama de atitudinile
şi actele sale, pe baza
faptului că
acestea sunt in acord cu
normele, legile,
uzanţele unanim acceptate.
Termenul are
dublă semnificaţie
medicală: •
responsabilitatea
bolnavului de a-şi controla
atat
faptele, cat şi
consecinţele acestora; •
responsabilitatea
(medicului) medicală,
care desemnează răspunderea
penală, civilă,
disciplinară şi morală in
executarea
obligaţiilor profesionale.
Reticenţă = atitudine de
rezervă sau reţinere
in exprimarea gandurilor şi
manifestărilor
comportamentale, ca urmare
a in simpto
timidităţii, jenei,
neincrederii, suspiciunii.
Uneori este determinată de
atitudine
de rezervă, temătoare şi de
incapacitatea
de asumare a unui risc.
Poate fi o atitudine
normală, in limitele
bunului simţ, după
cum poate fi simptom al
schizofreniei
sau paranoia.
Refracţia Eului = conduită
nevrotică de
evitare a oricărei ocazii
de a suferi. Constă
in restrangerea funcţiilor
Eului şi evitarea
oricărei situaţii
exterioare succeptibile
să-1 pună in inferioritate;
un comportament
inhibat - subiectul
neangajandu-
se in competiţie pentru a
evita
insuccesul, dar, fiind pus utilă in orice metodă
in alte situaţii, psihotera-peutică.
se dezinhibă şi obţine Reuşită = ca şi eşecul, are
rezultate bune. o nuanţă subiectivă,
Retragere = atitudine de care se situează mai
evitare, de nonangajare degrabă in
sau dimensionare in faţa raport cu anumite norme şi
unui indeosebi cu
obstacol sau a unei forţe nivelul de aspiraţie al
de natură unei persoane.
extern-obiectivă sau Reuşita este apreciată ca
intern-subiectivă. atare, atunci
Poate fi a unei trăsături cand realizarea atinge
de personalitate; speranţa subiectului.
poate fi consecinţa unui Este sentimentul de
eşec intamplător; satisfacţie
poate fi consecinţa unui trăit de acea persoană care
dezechilibru a luptat, a
psihic acut sau cronic. R. muncit pentru a o avea.
apare in diverse Reuşita este
cazuri: personalităţi completă atunci cand nu se
introvertite; referă numai
schizoide; psihostene, la la momentul prezent, ci şi
nevrotic, la la viitor.
adolescenţi, la varstnici, Ea presupune echilibrul
psihic al persoanei
matologia depresivă. şi o apreciere obiectivă a
Retrogresie = (sin. situaţiei
retrogresiune); şi a resurselor proprii in
reintoarcerea raport cu situaţia.
la un comportament mai Revelaţie = stare de
vechi, caracteristic unei iluminare, de har,
perioade trecute, in care divinitatea
din viaţa persoanei, transcendenta işi face
datorită raptului cunoscută prezenţa; ea
că un comportament mai inseamnă pentru
recent dezvoltat fiinţă voinţa şi puterea,
este nesatisfăcător. comunicand
Retrospecţie = formă a oamenilor o informaţie
introspecţiei ce sacră, care nu
constă in evocarea poate fi dobandită prin
trecutului, in scopul facultăţile
reexaminării şi spirituale de care dispune
reinterpretării unor omul in mod
fapte, reacţii şi trăiri 383
legate de acestea. obişnuit. Termenul laicizat
R. diminuează dezavantajul se referă la
dedublării acea stare de inspiraţie
presupus de introspecţie, sau maximă acuitate
dar păstrează a conştiinţei creatoare, in
caracterul incomplet al care persoanei
evocării lor. Este i se dezvăluie, cu
spontaneitate,
un gand clarificator, un
unghi de vedere
favorabil.
Revendicare = cerere,
reclamare a unui
drept sau a cercetării unei
nedreptăţi, reale
sau imaginare. in
psihologie se intalneşte
sub numele de „delir de
deposedare"
in urma unor sentinţe
judecătoreşti,
pe care subiecţii nu vor să
le recunoască,
recurgand la revendicări
violente.
Reverberaţie = perseveraţia
unui sunet
intr-un spaţiu inchis sau
semiinchis, după
momentul in care sursa
acustică a incetat
să mai emită; prin
analogie, r.
impulsurilor nervoase.
Reverie = formă a
imaginaţiei spontane,
pasivă; o stare de visare,
trează, prin care
subiectul se detaşează de
realitate şi acţiune,
situandu-se intr-o stare
intermediară
intre gandirea activă şi
vis. Persoana
pierde legătura cu
realitatea; este specifică
adolescenţilor, fiind
favorizată de
monotonie sau sărăcia
stimulilor, ca şi
dorinţele a căror
indeplinire este amanată.
Reversibilitate = proprietate
a unui
obiect sau fenomen de a
reveni, de a
putea fi readus sau intors
in starea iniţială,
in psihologie, termenul a
fost folosit
de J. Piaget ca un concept
foarte
important, care desemnează
capacitatea
psihicului uman de a
realiza una şi aceeaşi
acţiune in două sensuri
diferite de
parcurgere, deşi
modalităţile de realizare
se suprapun şi acţiunea nu
se modifică,
in medicină, termenul este
utilizat
pentru a caracteriza acele
procese
patologice, care sub
influenţa mijloacelor
terapeutice se rezolvă cu „
restituţia ad
integrum", fără ca organul
sau aparatul
afectat de ele să sufere
consecinţe,
lezionale, morfologice sau
funcţionale.
(După G. Gorgos).
Revolta = nemulţumirea unui
grup sau a
unei persoane faţă de o
nedreptate, faţă
de un mediu agresiv, faţă
de un mediu,
un regim necorespunzător.
Este o reacţie
normală la frustrare. Este
cauzată de
motive psihologice, sociale
şi
economice. Poate fi şi
intrafamilial şi
contra ordinii publice, sau
de origine
oedipiană (a copilului faţă
de autoritatea
parentală).
Rezistenţă = capacitate
globală ce constă
in menţinerea echilibrului
psihic in
faţa unor suprasolicitări.
Aceasta depinde
de forţa neuropsihică şi
morală, in
psihanaliză, are sens de
opoziţie faţă de
psihoterapeut, de refuz al
tratamentului şi
ascundere a simptomelor, de
neincredere.
Rezolvare de probleme = prin
sesizarea
esenţialului şi a
generalului, gandirea
devine capabilă să facă
previziuni,
adică să opteze asupra
posibilului, să
prefigureze viitorul. Rolul
central al
gandirii in activitatea
psihică este legat
tocmai de această
prefigurare a viitorului
prin care se realizează
eliberarea
de concretul imediat.
Gandirea intervine
activ in toate procesele
psihice, dirijand
percepţia, evocand sau
inlăturand serii
intregi de reprezentări,
organizand
noţiunile astfel incat să
poată fi realizată
inţelegerea. Sarcina cea
mai solicitată a
gandirii este aceea a
rezolvării
problemelor.
Problema in termeni
psihologici
poate fi definită ca un
obstacol cognitiv
in relaţiile dintre subiect
şi lumea sa,
demersurile cognitive şi
tehnice intreprinse
in acest scop, formand
domeniul
rezolvării problemelor.
Problema este o
barieră, o dificultate
cognitivă care implică
o necunoscută (sau mai
multe), şi
faţă de care cuantumul de
răspunsuri
acumulat prin experienţa
anterioară este
insuficient sau neadecvat.
Problema mai
poate fi inţeleasă ca
situaţie nerezolvată
care generează tensiune
psihică, impunand
imperios rezolvarea ei. O
situaţie
devine problematică atunci
cand, pentru
rezolvarea ei, nu sunt
suficiente procedeele
uzuale, ceea ce presupune
goluri, lacune
şi reclamă găsirea de
soluţii. in
acest sens este necesară
etapa primară,
pregătitoare a sesizării
scopului şi mijloacelor
de rezolvare; urmează
verificarea
rezultatelor din aproape in
aproape,
căci in prefigurarea
rezolvării obstacolului,
intervin o serie de
elemente din vechile
structuri ale problemei şi
care conduc
către o serie de restricţii
de care trebuie
să ţinem seama, deoarece
rezolvarea
de probleme este un proces
superior de
rezolvare. Pot interveni şi
o serie de
bariere subiective,
funcţionale, blocaje
intelectuale, vascozitate
mintală, fixitate
funcţională.
Din acest punct de vedere,
rezolvarea
de probleme are un caracter
iterativ şi
presupune la fiecare pas,
in care se confruntă
una din metode cu scopul,
controlul
prin feed-back-ul activ
(rolul efectului
asupra cauzei). Şi
controlul poate impune
corecţie sau infirmare,
sancţionarea unor
aspecte de rezolvare,
pornindu-se apoi
spre pasul următor. Analiza
mijloc-scop
impune strategii implicate
secvenţial in
activitatea rezolvării, pe
care Beniamino
Zorgo le grupează astfel: •
strategii
anticipativ-exploratorii,
ce ghidează
oarecum căutările (acestea
corespund
fazei de definire a
problemei) (P. Popescu
Neveanu); urmează •
strategiile
anticipativ-rezolutive,
care au caracter
analitic şi uzează de
primele algoritme
bine consolidate; a treia
categorie,
• strategii executive, care
depind
şi de condiţiile activităţii
sociale.
Declanşarea procesului
rezolutiv
ne impune reformularea
problemei şi
analiza a ceea ce deja ştim
şi ceea ce ni
se cere, iar decalajul
dintre aceste două
alternative impune
activarea unor
strategii rezolutive şi
cere tatonări repetate,
cu maximă atenţie şi un
efort de
voinţă. Dacă nu putem
proceda algoritmic,
trebuie să procedăm
euristic, adică
apelăm la gandirea ce
suscită producţia
intelectuală divergentă, in
care se admit
diverse variante şi
soluţii, considerate a
fi complementare (nu
reciproc exclusive).
Procedand in salturi, „pas
cu pas",
adică explorand, avansand
ipoteze şi
testandu-le rand pe rand,
ne apropiem
de rezultat. Capacitatea
gandirii de a
rezolva probleme are efecte
imediate
asupra posibilităţilor
adaptative ale
omului.
Rezonanţă = răsunet al unui
eveniment
asupra psihismului unei
persoane. Datorită
metodelor proiective, avem
posibilitatea
de a aprecia această
caracteristică
a personalităţii. Testul
lui
Rorschach permite
determinarea tipului
de „rezonanţă intimă" al
unui subiect.
Se mai vorbeşte de
rezonanţă in
psihologie pentru a desemna
comunicarea
non-verbală care poate
exista intre
persoane, datorită căreia
noi cunoaştem
şi trăim sentimentele
semenilor (mahnire,
bucurie, ingrijorare, etc).
Este o
formă a empatiei.
Rigiditate mintală =
incapacitate de aşi
schimba punctul de vedere,
intalnită
in anumite stări
patologice: oligofrenia,
nevroza obsesională,
paranoia, etc. Su-
385
biectului ii lipseşte
supleţea gandirii
(vascozitate), avand
principii fixe, imuabile.
Argumentele celor din jur
răman fără
răsunet asupra Eului său.
Rigorism = severitate
excesivă in respectarea
normelor morale, care duce
la
inflexibilitate şi la
alternarea discernămantului
practic. In sens strict, o
concepţie
etică in care imperativul
moral este
instituit inainte de orice
(apriori de Eul
transcedental).
Rinolalia = se defineşte ca
funcţie instrumentală
a organelor de vorbire,
prin
modificarea tubului
fonoarticultor, fie
datorită „unei obstrucţii
nazale", fie datorită
„unei comunicaţii intre
rezonatorul
oral şi cel nazal" (West,
R, Kenedy, L,
Carr, A). Timbrul sau
structura de supraton,
numită adesea „nazalitate",
este rezultanta
unei rezonanţe care se
degajă in
pasajul de trecere naso-
faringian, marcand
pe o scară largă in hiper
sau hipo,
limitele dintre normal şi
patologic.
Modificările care se produc
la acest nivel
amplifică rezonanţa nazală,
determinand
fenomenul patologic al
nasalizării, descris
pentru prima oară in
literatură de
Adolf Kussmaul (1887) sub
numele de
„rinolalie". Afecţiunea
impietează asupra
coordonării sinergice a
mişcării elementelor
de articulare prin scăderea
presiunii
intraorale cu efecte
negative asupra
realizării acustico-motrice
a limbajului
sonor. in cadrul acestei
patogenii, tulburările
de vorbire au atras atenţia
incă
din 1887, odată cu cea
dintai monografie
modernă - ,JDefectele de
vorbire", ale
autorului mai sus amintit,
după care, alţi
autori (Frochels Emil,
Albert, Herman
Gutzman) au observat
fenomenele tipice
rinolaliei, semnaland
predominanţa lor in
despicăturile congenitale
de văl palatin,
in tratatele de Foneatrie
şi Logopedie,
autori de seamă, ca cei
amintiţi, şi
alţii (Seeman, Sovak şi
Burian, Arnold
şi Luchsinger, Hvattev,
Tarneaud şi
Borel Maisonny S.) acordă o
importanţă
din ce in ce mai mare
tulburărilor
rinolalice, clasificandu-le
din punct de
vedere etiopatogenetic şi
recomandand
soluţii terapeutice.
După perfecţionarea
foneticii experimentale,
fenomenul nasonaţei este
descris in lucrări
orientate fie spre cantec
şi voce (Terneaud şi
Seeman, 1950),
fie spre fonetică şi
vorbire (Molles
Valancien), fie in
tratatele de fiziologie
a fonaţiei (R. Husson, 1952
şi Garbea
Şt., Cotul G. 1967 ca şi
mai recent,
1972, Launnay şi Borel
Maisonny, S.).
Toţi aceştia, in lucrările
şi cercetările lor
de a limita simptomatologia
specifică
rinolaliei, se rezumă mai
mult la
precizări fenomenologice,
nosologi-ce,
decat la abordarea ei din
perspectiva
activităţii reeducative
complexe. Faptul
pare explicabil, deoarece
prin etiologia
determinată, rinolalia a
constituit
preocuparea disciplinelor
medicale.
Oto-rino-laringologia
descrie
simptomatologia nasonanţei
pe fondul
diferitelor boli ale
nasului şi laringelui.
Chirurgia stomatologică in
acelaşi sens,
ia atitudine faţă de
tulburările funcţionale
in diferitele afecţiuni
congenitale şi
dobandite ale aparatului
fonoarticulator.
Foniatria descrie fenomenul
nasonanţei
in măsura in care aceasta
afectează
vocea vorbită şi cantată.
Interesul
specialiştilor fiind
indreptat spre metodele
chirurgicale de redresare,
aspectele
logopedice sunt amintite
sporadic şi
numai ca rezultate
funcţionale consecutive.
Pe de altă parte,
implicaţiile
psihopedagogice
ale vorbirii rinolalice nu
sunt aprofundate, pentru că
aceste cazuri
nu au suscitat interesul
psihologilor,
să le poată considera „
fapte de
386
limbă" importante (Tatiana
Slama-Cazacu),
pentru că rinolalicii nu au
pus problema
constituirii de „grup" in
scopul
efectuării procesului
instructiv-educativ.
in genere, studiul
tulburărilor rinolalice
nu a făcut obiectul unei
lucrări de ansamblu
pe planul reeducării şi
metodologiei
coercitive. Materialul
existent este
dispersat la graniţa mai
multor discipline,
fapt pentru care unii
cercetători nu au o
vedere de ansamblu şi mai
ales nu au o
vedere dintr-o perspectivă
interdisciplinară.
La aceste dificultăţi se
adaugă „divergenţa
de păreri" dintre autori,
dintre
termenii utilizaţi de la
ţară la ţară şi mai
cu seamă inconsecvenţa in
folosirea terminologiei
pentru acelaşi grup de
fenomene.
Terminologia folosită in
literatură
pentru fenomenul rinolaliei
abundă de
sinonime, (remarcă făcută
pe bună dreptate,
de G. Arnold) ca:
rhinolalie apperta,
hiperrhinolalie,
hipernasonare, vorbire
nasonată, ilustrand
simptomatologia
esenţială a acestor
logopatii. Se
foloseşte termenul de
hipernasonare
pentru fenomenul de
nasalizare cauzată
de insuficienţa velo-
faringiană,
demonstrand că „nu
intotdeauna există
o stransă legătură intre
lungimea şi
flexibilitatea vălului
palatin şi gradul de
hipernasonare. O mică
comunicare
naso-faringiană poate
produce acelaşi
grad de hipernasonare ca şi
deschiderea
largă".
Această intonaţie aparte a
vocii
care se formează din cauza
unei sonorităţi
anormale este denumită de
Hvatţev
„fonfăire", tulburare ce
provine din cauza
direcţie inadecvate a
curentului de
aer pe calea orală, fie in
urma unor
defecte mecanice ale
rhinofaringelui,
ale activităţii nasale,
cerului gurii moale
şi tare. Autorul deosebeşte
„fonfăitul"
deschis (rhinolalia
apperta) de cel inchis
(rinola-lia causa), ambele
fiind
determinate de cauze
organice sau
funcţionale. Mulţi autori
definesc această tulburare
fonetică
specifică ce se petrece „ca
nasonanţa"
ca fiind secundată şi de
alte defecte
ale vorbirii (F. Rau şi
Hvatţev). Se mai
precizează şi că nasonanţa
rezultă şi din
lipsa de coordonare dintre
mişcările
limbii şi ale valului.
Nefuncţionalitatea
sau insuficienţa velară
lasă ca o parte
din aerul respirator să
treacă prin cavităţile
nazale, adăugand sunetului
un
timbru nazal. Literatura de
specialitate
include rinolalia nosologic
in categoria
dislaliilor, definind-o ca
atare şi ca fiind
datorată unei reale
comunicări intre
cavitatea orală şi cea
nasală. in cazurile
despicăturii cerului gurii
apar aceste
dislalii, „fonfăire
mecanică", dand
dislalia laringală,
faringeală, nasală,
linguală şi dislalia
palatală.
Clasand rinolalia in
dislalia mecanică
ca defect de pronunţare,
prin
modificarea organelor
periferice de
vorbire, autorii includ in
această categorie
„toate tulburările vorbirii
cauzate
de disfuncţii ale
epiglotei, ale cerului
gurii despicat".
in logopedia cehă (M.
Sovak) se
numeşte rinolalia de
origine velopalatină
„palatolalie", referindu-se
la
categoria de subiecţi care
se nasc cu
despicătură de palat. Mulţi
dintre autorii
amintiţi consideră că „
deoarece nasul şi
vălul palatin nu
colaborează direct la
funcţia laringelui,
nosonanţa are puţin
de-a face cu vocea". După
aceştia
nasonanţa inseamnă
tulburare a rostirii,
nu şi a vocii sau a
fonaţiei. Mai tarziu,
revizuindu-şi concepţia,
(G. Arnold
-1970) se precizează că şi
timbrul este
afectat in procesul de
vorbire datorită
zgomotelor ce se ivesc in
nasofaringe,
cat şi prin rezonanţa
mărită a spaţiilor
supraglotice, „deoarece
nasul şi cavitatea
orală nu pot fi separate in
timpul
vorbirii." Este unanim
recunoscut as-
387
tăzi că in rinolalie, prin
excesul de
nasalitate, se schimbă
componenţa timbrului,
adăugand vorbirii elemente
parazitare,
necomunicative, „nasonare",
in
timp ce pierderea aerului
pe căile nazale,
dezagreabilă pentru
interlocutor, este
denumită „nazalizare".
in scopul stabilirii
diagnosticului
diferenţial - pentru
recunoaşterea formelor
clinice este necesar să
ştim care este
mecanismul de formare a
rinolaliei. in
sistemul de rezonatori
acustici are loc o
acţiune de filtrare şi de
absorbţie in acelaşi
timp a anumitor frecvenţe
din spectrul
acustic. Se produce
fenomenul „rezonanţei"
(răsunător, prin
amplificarea
unor sunete), care constă
in faptul că din
numeroasele armonice ale
sunetelor generate
de corzile vocale din
laringe (peste
30 de armonici), unele sunt
amplificate,
iar altele dominate, proces
prin care se
exprimă calităţile
specifice fiecărei
persoane. Rezonatorul
faringian determină
intensitatea sunetului, iar
rezonatorul
bucal şi nazal formează
timbrul vocal
cu tonalităţi şi modalităţi
diferite.
Cavităţile supraglotice cu
pereţii
lor, cavitatea orală, cu
obrajii, limba,
bolta şi vălul palatin,
laringo-faringele,
oro-faringele,
nosofaringele, cavitatea
nazală - sunt rezonatorii
in care are loc
fenomenul de rezonanţă, de
unde şi numele
lor. Rezonanţa este
fenomenul
fizic de intărire a unui
sunet. in mod
normal, cele două cavităţi
de rezonanţă
sunt cuplate intre ele şi
se influenţează
reciproc, mai ales
cavitatea faringiană şi
bucală, principalii
rezonatori ai
aparatului fona-tor uman.
Faptul că
pereţii acestor rezonatori
sunt moi şi işi
pot varia forma şi volumul
lor prin
contracţiile musculare,
permit existenţa
unui vast camp de rezonanţă
şi a unei
amortizări. Pe de altă
parte, rezonatorii
fiind in comunicare unul cu
celălalt,
conform teoriei
rezonatorilor
imperecheaţi, modificările
fiecăruia
dintre ei se transmit
celuilalt şi invers
(Leipp F.). Modificările
cavităţilor
faringo-buco-nasale se
produc conform
unor legi fizice care
guvernează propagarea
acustică in interiorul
pavilioanelor.
Primele incercări de a
lămuri fenomenul
de rezonanţă ce apare in
cavităţile
supraglotice aparţin lui
Helmholtz şi
Herman. Mai tarziu, şi alţi
cercetători
(Husson şi Pimonov)
incearcă să
stabilească unele corelaţii
intre teoriile
fizicii şi pavilionul
faringo-bucal şi să
determine mecanismele
complexe de
producere a vocii. Prin
asemănarea
conductului faringo-bucal
cu un pavilion
de exteriorizare a
sunetelor din fizica
acustică, s-a demonstrat că
acest pavilion
are posibilitatea să-şi
modifice forma in
funcţie de sunetul emis.
Modificările de
configuraţie schimbă
furnitura laringeană
(conform teoriei
pavilioanelor), ceea ce
se reflectă asupra sursei
cu un ansamblu
de impedanţe pe care le
opune
propagării undelor in
interiorul Iui.
Husson R. arată că „sursa
sonoră trebuie
să furnizeze permanent in
actul fonator
o energie necesară pentru
ca undele să
se poată propaga in
pavilionul respectiv
şi pentru a invinge
rezistenţa acestui
pavilion". Absorbţia
parietală nu pune in
joc nici inerţia şi nici
elasticitatea
pereţilor. Faringele şi
cavitatea orală
sunt in primul rand un
adaptator de
impedanţă, adică permit
prin impedanţă
lor să se adapteze impe-
danţei glotice, la
presiunile subglotice
cerute de
intensitatea vocii.
Schimbare formei şi a
volumului se face prin
ridicarea şi
coborarea laringelui
datorită contracţiei
muşchilor limbii, ai
vălului, ai
musculaturii orofaciale,
precum şi ai
muşchilor constrictori
faringieni. Elementele
de articulare işi schimbă
cu
rapiditate poziţia, cele
mai mobile fiind
388
limba şi buzele, care in
vorbire modifică
continuu spaţiul
rezonatorilor. Prin
schimbări minime de poziţie
ale limbii şi
buzelor se obţin modificări
ale fenomenelor
in vorbirea cursivă, precum
şi a
variaţiilor de timbru.
Experienţa a arătat că in
aprecierea
formei trebuie ţinut seama
de principiul
compensaţiei. Pentru
emiterea corectă a
sunetului vocalic este
necesar un spaţiu
constant; fără menţinerea
aceluiaşi spaţiu
de aer se va auzi acelaşi
sunet. Orice
rezonator nu poate intări
un sunet decat
dacă el este acordat pentru
aceasta, adică
dacă sunetul are frecvenţa
pe care ar
avea-o sunetul propriu
emis. Pentru ca
acest complicat mecanism să
funcţioneze
normal, este necesară
menţinerea in
echilibru a presiunilor
aeriene din rezonatori.
Astfel, presiunea
intraorală este
determinată de presiunea
subglotică şi
acestea amandouă determină
pe cea din
rezonatorul nazal.
Presiunea mai mare
intr-unui din rezonatori
schimbă echilibrul
dintre aceştia, dand
naştere fenomenului
de rhinofonie, cu caracter
inchis sau
deschis, modificand
fonaţia. Ca orice
aparat muzical, aparatul
fonator este o
maşină de „fabricat"
diferenţe de presiune.
Cercetările efectuate cu
ajutorul sintetizatorului
de sunete au facilitat
intocmirea
unei scheme de funcţionare
a aparatului
fonator, importantă pentru
explicarea
mecanismelor formării
rostirii, precum
şi a fenomenelor patologice
de la
acest nivel.
Simptomatologia se situează
astfel
la nivelul efectorilor
periferici, prin afectarea
suflului şi a modelării lui
in cavităţile
supraglotice faringo-buco-
nazale, sonorizarea
cuvintelor emise avand o
importantă
incărcătură de elemente cu
valoare
aleatorie in comunicare.
Tulburările
rhinolalice se inscriu, din
punct de vedere
fenomenologic, in aria
comunicării,
prin mişcările fono-
articulatorii implicate
in mecanisme de emitere,
determinand
scăderea gradului de
inteligibilitate
al mesajului transmis. Ele
intră in
categoria tulburărilor
instrumentale, pe
primul plan situandu-se
simptomele de
la periferia limbajului,
ca: alterări ale
rostirii, manifestări
vocalice neadecvate,
cu distorsiuni in sfera
spectrului
sonor.
Potrivit tablourilor
clinice individualizate
in cele trei categorii mari
de
sindroame descrise de C.
Păunescu
{Jntroducere in Logopedie"
(1976),
pag.271), aceste
manifestări se clasează
in sindroamele extrinseci
limbajului şi
vorbirii.
Rinolalia se construieşte
cu o
simptomatologie specifică
in anomaliile
congenitale şi dobandite
ale organelor
periferice ale vorbirii,
determinată de
lipsa de integritate morfo-
anatomică a
muşchilor labiali, palatali
şi velari, a
căror insuficienţă se
repercutează şi
asupra elementelor de
articulare neafectate,
antrenand tulburarea
tuturor
funcţiilor aparatului
fonator. Sistemul
fonologie „normal", la
nivelul limbajului
şi al vorbirii, incearcă să
se adapteze
(conform legii lui Schultz
„a minimului
de efort fiziologic") la
condiţiile
instrumentale pe care le
are la dispoziţie,
diminuand sau amplificand
formele
rinodislalice.
Diversitatea tulburărilor
de articulaţie
este notată cu un termen
general,
„tulburări fonetice". in
acelaşi sens, s-a
demonstrat că „nazalizarea,
nasona-rea,
deperdiţia nazală"
caracterizează
zgomotele specifice care se
suprapun
sunetului fundamental
vocal, tulburand
pronunţia. S-a demonstrat
de asemenea,
prin practica pedagogică,
că emisia
consonatică este afectată
diferenţiat in
funcţie de forma de
manifestare a
389
dezechilibrului funcţional
dintre rezonatori,
suflu nasal, deperdiţia
nasală. suflu
laringian, nasonare,
nasalizare. Aceste
aspecte coexistă in
sindromul rhinolalic
cu fenomene dislalice
diverse şi impun o
atentă diferenţiere in scop
terapeutic. Din
indelungata cercetare şi
urmărire a
vorbirii rinolalice reiese
că tulburarea de
rezonanţă este componenta
majoră care
afectează vorbirea in
funcţie de o serie de
factori psiho-individuali
şi sociali de
influenţă. Acest fapt este
ilustrat de
cazurile care prezintă in
exclusivitate voce
nasonată, actul rostirii
efectuandu-se
in limitele corecte. in
cazul despicăturilor
velare care mai păstrează o
uşoară
nasonanţă in pofida
reabilitării pronunţiei,
ca şi in cazul subiecţilor
al căror văl
palatin rămane insuficient
funcţional după
operaţie, se constată
posibilităţile
nelimitate de adaptare ale
organelor de
articulare, prin munca de
terapie funcţională,
reuşind să aducă vorbirea
la pragul
normalităţii, deşi din
punct de vedere
teoretic, dimensiunile
dintre văl şi peretele
posterior al faringelui nu
permit
aceasta.
Etiopatogenie şi frecvenţă.
Forme
clinice. Din studiile
efectuate reiese că
diagnosticul de rinolalie
este fenomenologic
şi nu etiopatogenie. Orice
vorbire
pe nas este etichetată
rhinolalie, indiferent
de cauzele, factorii,
condiţiile şi mai
ales indiferent de
relaţiile care există intre
limbaj, vorbire şi
funcţionalitate psihică.
Acest fenomen imbracă o
patologie
complexă şi diversă a
manifestărilor verbale
cu importante implicaţii
psihopedagogice
şi sociale. După criteriul
etiopatogenetic
şi in ordinea frecvenţei,
tulburările
rinolalice sunt consecinţa
despicăturilor
de boltă şi văl palatin cu
care unii
copii se nasc. Ele se
intalnesc deseori in:
• afecţiunile dobandite ale
palatului
(orificii şi fisuri ale
bolţii şi vălului palatin
prin pătrunderea unor
corpuri străine);
• comunicări buco-nasale
după
lues, difterie; • pareze
sau hemipareze
ale vălului şi uvulei
cauzate de sindromul
pseudobulbar etc. Rinolalia
intregeşte
tabloul clinic de
surditate, hipoacuzie,
oligofrenie, macroglosie,
mixedem.
O intalnim deseori ca
obicei vicios
şi cooptată prin influenţă
(imitaţie).
Literatura de specialitate
sintetizează
astfel această etiologie: •
deformări
constituţionale ale
palatului şi vălului
palatin (despicături
congenitale); • defecte
dobandite (pareze,
hemipareze ale
vălului post viralice şi
posttraumatice);
• tulburări funcţionale ale
vălului. (Vezi
Anexa C - Tab. 5.).
Din punct de vedere
etiopatogenetic
distingem două forme de
rhinolalie:
organică şi funcţională,
sub trei
modalităţi de manifestare
clinică: a) insuficienţă
velară, care nu permite
formarea
istmului velo-faringian
necesar in
vorbire pentru separarea
celor doi rezonatori
(oral şi nazal). Presiunea
intraorală scade şi aerul
refulează pe
nas. Vorbirii i se adaugă o
componentă
de hipernasonanţă care,
dacă afectează
numai vocea, rămane la
stadiul de rhinofonie
deschisă (apperta), iar
dacă tulbură
rostirea devine rhinolalie
inchisă
(clausa); b) obstrucţia
nasală şi blocarea
faringelui prin vegetaţii
adenoide,
tumori ale nasului,
rinofaringelui sau
faringelui care determină
rhinofonia inchisă
(clausa). Presiunea
intraorală nu
poate fi realizată fără
participarea rezonatorului
nazal şi vorbirii i se
adaugă o
rezonanţă de „fund de sac"
(R. West, L.
Kenedy, A. Carr). Ea poate
fi anterioară
sau posterioară, după cum
este
localizată obstrucţia
nasofaringiană. c)
in cazurile in care
coexistă factorii
etiologici din ambele forme
clinice descrise
mai sus, rezultă rhinofonia
mixtă,
390
intalnită adesea in
insuficienţa velară,
asociată cu obstrucţie
nazală de etiologie
diferită şi cu precădere in
cazurile de
despicături congenitale
complete şi totale
(labio-maxilo-palatine). •
Rinofonia
devine funcţională in
hipertonia velară de
origine centrală şi captată
prin imitaţie ca
obicei vicios, şi •
selectivă cand se
grefează numai pe grupa
consoanelor siflante,
manifestandu-se ca fenomen
compensator
in rostirea acestora
(sigmatisme
nazale). Adenoidectomia
duce, in unele
cazuri, la apariţia unor
elemente de rinofonie
apperta sau schimbă
componenta de
rhinofonie inchisă in una
deschisă
(Hvatţev M.E.) al căror
comportament
seamănă, dar presupune o
metodă de
corectare diferenţiată. in
ceea ce priveşte
frecvenţa cu care apar
diferite afecţiuni in
determinismul rhinolaliei,
in grupul de
subiecţi investigaţi, 80,60%
au fost
malformaţii congenitale
labio-maxilopalatine
şi numai 19,40% cu cauze de
altă natură (vezi. Anexa C
- Tab. 4.),
fapt pentru care studiul
rhinolaliei se
impune cu precădere. (Vezi
Anexa A
-Fig. 27, 28, 29)
Risc = concept care
caracterizează
comportamentul
decizional intr-o situaţie
incertă,
ce poate implica primejdie
şi
nereuşită. In această
situaţie, subiectul
trebuie să aleagă intre
două alternative,
diferite prin valorile lor,
cat şi prin
posibilităţile de caştig.
P. Popescu
Neveanu afirmă că „in
situaţia de risc
creşterea valorii de
utilitate se asociază
cu o reducere a
posibilităţii de reuşită",
deoarece aprecierea
riscului depinde de
posibilitatea obiectivă a
eşecului şi de
capacitatea subiectului de
a conştientiza
această probabilitate.
Valoarea riscului
depinde de două
alternative, doi
parametri: unul obiectiv,
referitor la
caracteristicile
subiectului, la implicarea
sa in situaţie şi in
special la motivele care
determină alegerea
alternativei. in mod
conştient,
persoana nu doreşte să
piardă, deci va
căuta alternativa şi
strategia care să
favorizeze caştigul şi să
diminueze
posibilităţile de eşec, dar
nu va reuşi să
reducă la zero
posibilitatea de risc.
Ritual = ceremonial ce se
desfăşoară
conform anumitor reguli şi
indeplinesc
funcţii simbolice. Este un
ansamblu de
comportamente individuale
sau colective
ce se desfăşoară după o
schemă repetată.
La om, (arată P. Popescu
Neveanu) toate
actele motorii (organice)
sunt ritualizate,
in sensul că sunt invăţate,
modelate
cultural, conform unei
scheme.
Rol = atribuţie care revine
unei persoane
in desfăşurarea unei
activităţi; importanţa
unui factor in evoluţia
unui eveniment,
proces, etc. in psihologia
socială
reprezintă statutul
persoanei. Fiecare
persoană indeplineşte
simultan un set de
roluri, care variază după
sex, varstă,
profesie, in interacţiune
cu grupurile
subordonate, de cerinţele
sociale şi
valorile culturale. Funcţia
de diagnostic
şi de terapie sunt roluri
indeplinite de
specialişti. Nivelul de
aspiraţii
neconcordant cu
posibilităţile este rodul
unor subevaluări personale,
implicit a
unui rol necorespunzător
realizării
vocaţiei. Acestea
furnizează fenomene
psihologice ades
incriminate in patologia
psihică, remarcă C. Gorgos.
Rorschach = test - elaborat
de Hermman
Rorschach constand in zece
planşe (cinci negru-alb,
două negru-alb
roşii; trei divers
colorate), cu imagini
asemănătoare unor pete de
cerneală;
planşele sunt oferite
subiectului ca
material-stimul, insoţit de
următorul
391
consemn impersonal: „Ce-ar
putea fi
această imagine?". Se pot
face precizări
in cazul in care subiectul
reclamă că nu a
inţeles consemnul.
Atitudinea examinatorului
este neutră sau
binevoitoare. Se
notează cu exactitate
răspunsul propriuzis,
ceea ce subiectul afirmă
sau neagă ca
semnificant pentru planşă.
I s-a spus
subiectului că dispune de
intreaga libertate
asociativă, şi că este
lăsat să le
manevreze in orice poziţie,
că este liber
să spună tot ce-i vine in
minte.
După terminarea şedinţei
proiective
se poate face o anchetă
asupra răspunsurilor,
pentru precizări de
conţinut şi de
localizare. I se mai cere
subiectului să
aleagă două planşe care i-
au plăcut cel
mai mult. Durata unei
şedinţe este intre
30 min. şi 2 ore, probă şi
anchetă. O
interpretare corectă a
protocolului poate
dura de la cateva ore la
jumătate de zi (in
funcţie de numărul şi
complexitatea
răspunsurilor).
Specificul probei: •
materialul imagistic,
nonverbal, fără o structură
determinată
care să aibă semnificaţie
determinată;
• propune o maximă
libertate de alegere;
• stimulul are o
ambiguitate maximă;
• tot ceea ce persoana
spune este interpretabil
in aspectele psihologiei
profunde;
• percepţia e doar momentul
de
intrare in situaţia
proiectivă (blocajele
care apar sunt primele
semne ale profunzimii
dominante); • proba
provoacă o
relaxare a Supraeului şi o
manifestare a
rezistenţelor.
Notarea răspunsurilor se
face in două
direcţii: • cantitativă
(statistică) in
corespondenţă
cu funcţia paradegmatică a
limbajului (codul); •
direcţia calitativă
(dinamică) de interpretare
in sens analitic,
dimensiunea cantitativă,
care se referă
la elementele analizabile,
cu funcţia
comunicativă (sintagmatică)
a limbajului.
S-a considerat că testul
are un rol
paradigmatic in sensul că
persoana alege,
structurează un material
ambiguu
informai. Intervine
funcţiunea poetică a
limbajului: paradigma se
substituie
printr-o sintagmă in
răspunsuri globale.
Cotarea testului se face pe
trei dimensiuni:
1) localizarea
răspunsurilor
(aprehensiunea);
2) determinanţii: forma,
culoarea, dinamica
creatoare (poate fi
cotat cu doi sau mai mulţi
determinanţi);
3) conţinutul sau registrul
tematic
(uman, animal, vegetal,
sexual, simbolic,
geografic; mai particular,
veşminte,
mască, jucării, embleme,
obiecte,
alimente, construcţii,
abstracţii).
Conţinutul trimite la sfera
de interese şi
de motivaţii a subiectului,
la nivelul său
informaţional; se cotează
in plus -dacă
sunt răspunsuri banale sau
originale.
Rotacism = aspect al
dislaliei consoanelor,
cu specific a consoanei „r"
- care
poate fi intalnit sub
următoarele forme:
• omiterea totală a
sunetului din cuvant
(aţă in loc de raţă); •
pronunţarea
uvulară sau velară a
sunetului care dă
graseierea; • pronunţarea
monovi-brantă
a sunetului realizată
printr-o singură
bătaie, lovire a varfului
limbii, spre
deosebire de pronunţarea
polivalentă,
realizată prin mai multe
bătăi decat cele
necesare; • pronunţarea
labială a
sunetului prin vibrarea
buzelor; • pronunţarea
interdentală a sunetului „
r"; •
inlocuirea sunetului cu „1"
(raţă - lată;
roată - loată), dislalie
numită pararotacism.
Pronunţarea corectă a
sunetului
este cea linguo-dentală
apicală.
Rubeolă = boală eruptivă,
benignă, care
prezintă o gravitate
deosebită atunci
cand survine la femeia
gravidă, mai ales
in primul trimestru, pentru
că determină
o embriopatie severă. Nou
năs-
392
cutii vor prezenta: leziuni
cutanate şi
osoase, multiple
malformaţii cardiace,
oftalmologice, acustico-
vestibulare, microcefalie,
retardare mintală.
Rujeolă = febră eruptivă
contagioasă,
determinată de un mixo-
virus, depistat in
1954 (Enders). Boala in
sine nu este
gravă, dar are multe
complicaţii, dintre
care cea mai gravă este
encefalopatia.
Debutul acestei complicaţii
poate surveni
in ziua a 4-5 de boală
printr-o
simptomatologie
neurologică, uneori de
focar, prin modificarea
lichidului cefalorahidian
şi a traseului E. E. G.
(electroencefalografie).
Anatomo-patologic este
vorba de o
leucoencefalita perivanoasa
demielinizată,
in producerea căreia sunt
implicate
atat virusul cat şi
mecanismele
imunopatologice.
Vindecarea se produce doar
la
o jumătate din cazuri fără
sechele. O altă
complicaţie deosebit de
gravă a bolii este
panencefalita subacută
sclerozantă, care
apare intre 4-15 ani.
Tratamentul nu este
decat profilactic prin
vaccinare. („Tratat
de pediatrie" - Gormăneanu)
Rutină = atribut al unor
activităţi a căror
desfăşurare este simplistă,
prin deprinderi
automatizate, cu efort
minim, care nu mai
presupun control conştient
permanent.
Spre aceste activităţi sunt
orientaţi
subiecţii cu deficit
psihomotor, senzorial,
intelectual, mixt.
Atitudinea de rutină este
un obstacol in adaptarea
suplă la realitate,
in calea unor soluţii noi
şi eficiente
Atitudinea de rutină
presupune rigiditate
şi rezistenţă la schimbarea
schemelor
de acţiune, absenţa sau
atenuarea
motivaţiei intrinseci,
predominarea motivaţiei
extrinseci.
Tipurile de personalitate
cu mare
inerţie psihică social pentru a permite
(epileptici, distonici) se exersarea acestei facultăţi
incadrează perfect in de către individ".
astfel de activităţi Principalele sale lucrări
cu desfăşurare automată a Sănătate mintală = este o
unei serii de condiţie sine qua non a
deprinderi. unei vieţi normale, care
393 echivalează viaţa in
formele ei individuale şi
S reprezintă o garanţie
Sacrificiu = in accepţiunea
genetic al existenţei
psihologică şi in sens
individuale, nealterat
larg, termenul desemnează
funcţional sau morfologic.
renunţare voluntară a
Ea presupune existenţa unor
persoanei la un beneficiu
judecăţi şi viziuni
propriu, in numele Sadic =
realiste, logice asupra
tip de personalitate a
lumii, Sărăcie ideativă şi
cărei trăsătură esenţială
afectivă = tulburări cu
comportamentală este
aspect cantitativ
cruzimea, agresivitatea
predominant al
indreptată către persoanele
a propriului corp faţă de
din jur. Este tipic Salată
sine insuşi, cat şi faţă de
de cuvinte = formă de
lumea inconjurătoare, şi
incoerenţă a comunicării
care permite orientarea in
verbale sau scrise,
spaţiu.
utilizarea lor amalgamată,
Schema corporală poate fi
fără nici o legătură
tulburată in unele boli
logică, ca urmare a
neuropsihice, cand bolnavul
disocierii Sancţiune = act
simte mainile, picioarele,
social de dezaprobare,
capul, etc. ca avand
pedeapsă, combatere a unor
dimensiuni Schimbare =
comportamente individuale,
trecerea unei forme de
in raport cu un sentiment
existenţă in alta prin salt
normativ valoric social. de
in continuarea devenirii.
orientare in sistemul
Modalităţile fundamentale
normativ-valoric, de
ale dinamismului existenţei
orientare şi auto-reglaj.
Schimbarea atitudinilor = o
Sancţiunea poate intra ca o
reorientare a atitudinilor
componentă a unui proces in
individuale, de grup, ca
etiopatogenia unor 395
urmare a raporturilor care
fi interpretată şi ca o
au determinat formarea lor.
aversiune faţă de orice
In orice persoană
nouă stimulare de acelaşi
Schimbarea terapeutică
fel. favorabilă =
Saussure Ferdinant (de) (1857-
proces de transformare, de
1913) =
trecere dintr-o stare
filolog şi lingvist
psihică maladivă, morbidă,
elveţian; face studiile la
intr-o stare apreciată ca
Universitatea din Geneva;
normală sau apropiată de
studiază lingvistica la
normal, ca urmare Unul
Leipzig şi Berlin. intre
dintre factorii care
1881-1891 predă gramatica
influenţează schimbarea
ansamblu de convenţii
terapeutică este relaţia
necesare adoptate de corpul
terapeutică, raportul care
se stabileşte intre
terapeut şi pacient,
determinand deosebesc in
aşa măsură intre ele, incat
o formă de schizofrenie
seamănă mai degrabă cu o
altă boală clinică decat cu
o formă de schizofrenie.
Schizoidie = constituţie
temperamentală,
predispozantă
schizofreniei, prin
accentuarea trăsăturilor
schizotimiei; tendinţă
către solitudine; in
contactul Schizonevroză =
formă de schizofrenie ce ia
forma unei nevroze, oarecum
asemănătoare cu isteria şi
care evoluează prin pusee;
in timpul puseelor, Scoarţa
cerebrală = locul celor mai
complexe funcţii de relaţii
cu mediul inconjurător şi
de intrigare funcţională a
părţilor organismului intr-
un indeplinesc funcţii
comune la om şi animale şi
• neo-cortexul reprezentand
zonele cu funcţii care
diferenţiază pe om de
animale. Scoarţa cerebrală
are şase straturi celulare,
diferenţiate atat ca
structură, cat şi ca
funcţionalitate. Neavand o
dezvoltare egală pe toată
intinderea scoarţei
cerebrale, Rolando,
circumvoluţiunea centra-lo-
posterioară. Proiecţia
corticală senzitivă se
numeşte „humunculus
senzitiv" şi reprezintă un
om in miniatură, 398
lobul frontal (in
circumvoluţiunea centrală
anterioară, inaintea
scizurii rolandi-ce Din
această zonă pornesc căile
piramidale care transmit
impulsuri motorii şi
premotorii se află campul
frontal, care are rolul de
a elabora impulsuri ce
privesc motilitatea
globilor oculari, impreună
cu campurile Scop = ţintă
fixată conştient,
anticipand o acţiune,
reflectare anticipativă a
direcţiei şi rezultatul
unei acţiuni. Prefigurarea
mintală prin imagine
intervin, intr-o unitate
complexă, motivaţia
(cognitiv -informaţională
şi normativ - axiologică
sau psihologică),
intenţionalitatea, voinţa
(elaborarea
specific scopului in sine,
ceea ce inseamnă că intre
cauza energetică şi
finalitate există
intotdeauna o distincţie
funcţională, „
corespunzătoare
intrebărilor: tranzitoriu,
mijloacele să se transforme
in scop (J. Piaget), ca o
etapă a problematizării şi
creaţiei. In cadrul
psihologiei cibernetice
scopul este examinată prin
tehnici proiective. in
psihopatologie,
scotomizarea este
rezultatul unui mecanism de
apărare a Eului, prin care
subiectul nevrotic Scriere
= formă a comunicării, care
se formează pe baza
limbajului vorbit, şi
constă intr-un sistem
diferenţiat de semne
grafice care au rol de
dificultate, cu
particularităţi proprii.
invăţarea scrierii
presupune existenţa unui
anumit nivel de dezvoltare
a gandirii, corespunzător
varstei mintale zat,
reflex, de transpunere a
limbajului interior in
scris. in general, scrierea
se definitivează la varsta
adolescenţei şi este intr-o
stransă corelaţie Memoria
este strans corelată cu
scrierea, permiţand prin ea
depăşirea
forma lor. Scrierea
fonetică are un repertoriu
restrans de grafeme, ce
sunt corelate cu fonemele,
dar această abstractivitate
este in acelaşi timp care
avansează către integrările
sintetice pe care le
facilitează cititul. Atat
scrisul cat şi cititul sunt
mijlocite prin vorbire, mai
intai manifestă, apoi
nesfarşit a unor litere,
cuvinte, silabe, cu sens
necunoscut pentru altă
persoană, chiar şi de
subiect; dezordinea
randurilor şi a direcţiei
lor, modificări in genere
cauzate de dislalii
diverse, fie pe fond normal
sau de debilitate mintală,
tulburări comportamentale
şi cele specifice bolilor
psihice. Toate Scrupul =
moment al conştiinţei
morale, in care se
presupune abaterea de la o
normă a subiectul.
Scrupulozitatea implică
complicate raţionamente
Sechelă psihică = tulburare
care persistă după remisia
unei boli somatice cu
afectare psihică. Cauzele
sunt numeroase şi variate:
- traume craniene, sistemul
nervos. Se intalnesc mai
frecvent la varsta
copilăriei, datorită
fragilităţii sistemului
nervos.
401
siogramele impun o analiză
obiectivă a concordanţei
dintre caracteristicile
profesiunii şi cerinţele ei
cu posibilităţile de ordin
fizic, psihic-
comportamental Selecţia din
cadrul armatei, din
economie, din cadrul
şcolilor (cei supra-dotaţi
- cei deficitari sau
inapţi, etc). Sunt situaţii
cand selecţia pierde Orice
act de examinare prevede
concluzii asupra
capacităţii psihice şi
profesionale, exprimand
posibilitatea aşteptărilor.
Semantică = studiul
semnelor verbale sub
aspectul semnificaţiei lor.
Această disciplină se ocupă
de sensurile şi semni
ficaţiile cuvintelor,
expresiilor, relaţiile cu
realitatea; • lingvistice,
referitoare la relaţia
dintre forma şi conţinutul
cuvintelor, la relaţia
dintre semantic-sintactic
etc. Cercetătorii 402
Semiotică = după Ferdinand
de Saussu-re, disciplină
lingvistică şi filosifică
ce se ocupă de semne şi
sisteme de semne,
lingvistice şi
extralingvistice domeniu
interdisci-plinar,
cercetătorii au adus
lămuriri pentru a distinge
trei domenii ale semiozei:
• Semantica, domeniu al
raporturilor dintre Semn =
obiect, fenomen, acţiune,
insuşire, etc, avand pentru
persoana respectivă
proprietatea de a desemna,
a indica un alt fenomen,
obiect etc Prin comunicarea
interumană se produce o
intersemnalizare semantică,
iar persoana ajunge să
desfăşoare autonom prin
gandire amintiri, Semn
(sens medical) = pornind de
la distincţia pe care F. De
Saussure o face intre
semnificant şi semnificat
in structura oricărui semn,
ajungem 403
s şi ii traduce in senzaţii.
nervos central intre
stimulii ce apar intr-0
aiwmită succesiune după
numeroase asociaţii, devin
semnale ale stimulilor
iniţiali, declanşand
aceleaşi primului sistem de
semnalizare) c; si prin „
semnale ale semnalelor") -
cuvintele care formează al
II - lea sistem de
semnalizare. Mecanismul
producerii Sen<ne „moi" =
expresie folosită de unii
autori pentru semnele
uşoare de incapacitate sau
disfuncţie. Se referă in
special la patologia
neurologică Seflinificaţie = (a
face cunoscut); categorie a
semanticii care se referă
la funcţia semnelor de a
reprezenta ceva diferit ş;
independent de ele.
După V. Pavelcu,
semnificaţia poate fi
separată, detaşată
concludent nu-mai la
relaţiile de comunicare
semantică. L S- Vigotschi
arată că 404
Senil (Senilitate) = proces
exagerat al imbătranirii,
care spre deosebire de se-
nescenţă, considerată ca
stare normală, fiziologică
de bătraneţe, nervoasă este
lezată fie direct, fie prin
intermediul tulburărilor
circulatorii şi metabolice,
in special prin amiloidoză,
ceea ce pune problema unui
mentul general sau
psihiatric, ca şi posologia
acestora să se facă ţinand
seama de această
configuraţie organică
specifică. Ca mijloace
terapeutice Sensibilitate =
funcţie specifică
organismelor care
reacţionează la stimulii
din mediul extern şi intern
Se deosebeşte de natura
stimulilor receptaţi,
respectiv: mecanici,
fizici, chi-
405
persoanei faţă de fiinţe,
relaţii sociale, obiecte şi
faţă de sine insuşi. Geneza
sentimentului este de
durată şi are caracter
stadial (in care se
cristalizează, prin
deziluzii, decepţii, care
pot determina o atitudine
de neincredere, de pesimism
(chiar intr-un cuplu
conjugal pot apărea, prin
saturaţie: platitudine,
Sentiment de neîmplinire =
termen introdus de P. Janet
in legătură cu sentimentul
trăit de psihasteniei, care
atribuie un caracter de
insuficienţă, Senzaţie =
formă elementară şi
nemijlocită de reflectare a
unei insuşiri, izolată,
separată, a stimulilor care
lucrează, acţionează asupra
organelor senzaţii se
formează cupluri
senzomotorii. Dată fiind
extensiunea suprafeţelor de
protecţie cerebrală a
funcţiilor de recepţie şi
totodată complexitatea
Servilism = atitudine şi
conduită de raportare
slugarnică, linguşitoare şi
nedemnă faţă de persoane cu
un statut superior, pornire
din interes meschin. Sex =
ansamblu structurat al
caracteristicilor
morfologice, genitale,
gonadice, gonoforice,
somatice, hormonale, cro-
mozomiale, nucleare,
psihice indică diferenţieri
mai pronunţate, datorate
influenţei mediului social.
Sexuală (educaţie) = educaţia
privind aspectele vieţii
sexuale are ca scop
informarea tinerilor asupra
vieţii sexuale din punct de
vedere biologic, fie o
relaţie traumatizantă.
Procesul pregătirii
adolescenţilor pentru
intalnirea cu sexul opus
are in vedere modelarea
personalităţii lor, avand
drept
unitară, fiziologică şi
psihologică, in sfera
sexuală 16-18 ani;
specificul sexualităţii
masculine şi feminine,
prevenirea conceperii;
problemele sar
407
tatea biologică ce trebuie
satisfăcută, pentru că omul
nu şi-o satisface oricum şi
oricand, ci numai in
anumite condiţii. La om, un
rol foarte important
formeze un cuplu, care va
funcţiona bine atat timp
cat aceasta există.
Disfuncţiile sunt legate de
apariţia unei breşe la
nivelul uneia dintre
laturi: grupuri sociale,
omul este supus legilor
morale, etice, ale
acestora, adaptandu-şi
intregul comportament, deci
şi sexualitatea la aceste „
norme" dimensiune a fiinţei
umane, sexualitatea trebuie
considerată in dinamica
dezvoltării şi maturizării
personalităţii, in
totalitatea ei. După cum
limitele
psihice au in tabloul lor
simptomatic şi tulburări
ale sexualităţii.
Sialoree = creşterea
secreţiei salivare, care
poate fi datorată
stimulării reflexe
(mecanice sau inflamatorii)
- a glandei salivare, unor
reflexe consecutive mularea
salivei, datorată refuzului
pacientului de a o inghiţi,
consecutiv negativismului,
se explică sealoreea din
stupoarea catatonică.
Sigmatism = tulburare de
articulare a unor sunete
din grupa siflantelor şi
sibilantelor; sigmatismul
este diversificat ca formă
şi conţinut: interdental,
prognatism, muşcătură
deschisă.
408
s provocată de
Siguranţa de sine = trăsătură
de perso- prezentare de
false simptome somatice
nalitate implicand
certitudine, fermitate, sau
psihice, pentru atingerea
unui scop
lipsă de indoială, iar in
plan concret, pre- urmărit
de individ. Termenul indică
cizie, eficienţă,
indemanare. Siguranţa de
nenumărate forme: simularea
unui elev
sine se poate manifesta in
modul de reia- că este
bolnav, a unui adult in
exeţionare
socială in acţiunile
intreprinse de cutarea unei
sarcini, etc. inşelătoriile
persoană avand la bază
anumite deprinO- sunt
descoperite de cei in drept
(mederi
bine consolidate.
Psihologic, sigu- dici,
justiţie, etc).
ranţa de sine se explică
printr-o bună ca
pacitate de autocontrol,
emotivitate scă-
Simultagnozie = incapacitate
totală
zută, rezistenţă mare la
stres, in general o sau
parţială a recunoaşterii
vizuale a
bună capacitate de dominare
a registrului imaginilor in
condiţiile in care
elemenafectiv.
Siguranţa de sine
caracterizează tele
componente sau detaliile
sunt conormalitatea
psihică şi structurile
armo- rect identificate.
Este un simptom aparnioase
de personalitate. te de
agnozie vizuală.
Simpatalgie = durere acută
supraexercitarea sistemului
simpatic,
vegetativ.
Simpatic (sistem nervos) =
componentă
a sistemului nervos
vegetativ, care se află
in constant antagonism cu
parasimpaticul,
cu acţiune ergotropă,
eliberatoare
de energie stimulatoare şi
al cărui rol
esenţial devine evident in
situaţii stresante,
cand impreună cu
medulosuprarenala
(cu care formează sistemul
simpatoadrenergic)
adaptează organismul la
suprasolicitare.
Dominanţa tonusului
simpatic
produce sindromul
simpatotonic,
caracterizat prin
accelerarea ritmului
cardiac in repaus.
Simptom = semnul
(manifestare aparentă)
după care se identifică o
perturbare a
funcţiunilor somatopsihice,
se diagnostichează
o maladie. Dicţionarul
medical
(1969) precizează că are o
dublă valoare:
diagnostică şi prognostică.
Simulare = manifestare
comportamentală
(gestuală şi verbală)
falsă, in scopul
unui beneficiu. In
psihopatologie are
semnificaţie de producere
voluntară şi
Simultaneitate = proprietate
a unor acţiuni,
fenomene sau evenimente de
a se
desfăşura in acelaşi timp.
intre elementele
simultane pot exista
anumite raporturi.
Procesele psihice sau cele
fiziologice
ce se desfăşoară simultan
sunt
frecvent interdependente,
avand relaţii
de feed-back.
Sinalgie = formă a
sinesteziei in care o
durere se asociază cu altă
senzaţie.
Sinapsă = structura
funcţională care
asigură contactul dintre
neuroni, de unde
şi denumirea de joncţiune
neuroneurală.
in principal se disting •
sinapse
axosomatice şi
axodendritice; s.
excitatoare
şi s. inhibitoare.
Excitaţia şi
inhibiţia circulă la
nivelul s. in sens
unic, dinspre presinapsă
spre postsinapsă
cu ajutorul unor mediatori
chimici
(acetilcolina,
noradrenalina, ionii de
potasiu etc). Se consideră
că nu nervii,
ci s. sunt elemente
fatigabile. Prin extensie
se vorbeşte şi de sinapse
neuromusculare
(la nivelul plăcilor
motorii).
409
s insesizabilă. intregul
Sincinezie = „mişcare" - tip
de act motor şi gandirii de
a fi nediferenţiate,
globainvoluntar,
automat, insoţind unele
miş- le, difuze şi confuze.
La nivelul gandicări
voluntare, pe care uneori
le ajută. rii sincretice se
distinge un s. al inţele-
Totuşi, acestea nu au un
caracter normal gerii şi un
s. al raţionamentului (J.
şi afectează desfăşurarea
optimă a mişcă- Piaget),
cel din urmă derivand din
rilor voluntare.
Sincineziile au aspect
primul prin conştientizarea
faptului că
patologic (sinonim „
sinkinezie"). anumite
proprietăţi merg impreună.
Sincopă = şoc nervos şi
cardiac, cu pierderea
conştiinţei şi mentalităţii
pentru
cateva secunde sau minute
(in cele mai
multe cazuri e sinonim cu
leşinul). La
debutul s., bolnavul are
senzaţia de ameţeală
puternică, senzaţiile devin
confuze,
vederea inceţoşată, apar
zgomote in
urechi, greţuri, vărsături.
Tegumentele
sunt palide, acoperite cu
transpiraţie rece,
extremităţile se răcesc;
bolnavul se
prăbuşeşte, devine inert,
fără conştiinţă,
nu reacţionează la stimuli,
musculatura
este relaxată, controlul
sfincterian este
păstrat. Tensiunea
arterială este prăbuşită,
pulsul absent sau foarte
slab, respiraţia
tablou clinic
realizează aspectul de
moarte clinică.
Sincopa se termină după
cateva secunde
(minute) prin revenirea
rapidă a funcţiilor
vitale sau prin moarte
biologică. Tratamentul
sincopei, indiferent de
cauză: -
culcarea bolnavului
favorizand circulaţia
cerebrală; stimularea
periferică prin
stropirea cu apă rece,
uşoară flagelare a
obrajilor, inhalarea unor
vapori iritanţi
(spirt, oţet). Dacă aceste
măsuri nu dau
rezultate, se recurge la
aplicarea unor
lovituri puternice in
dreptul cordului,
masaj cardiac, respiraţie
artificială: se
poate adăuga noradrenalina
in perfuzie,
stimulator electric.
Sincretism = stare de
nediferenţiere a
elementelor unui fenomen,
in mod deosebit
a formelor de creaţie
spirituală,
specifice culturilor şi
gandirii primitive.
In psihologie,
caracteristică a percepţiei
Sindactilie = malformaţie
rară, cu
transmitere autosomal
dominantă, ce
constă in unirea degetelor
de la maini
sau de la picioare prin sau
fără
intermediul unei membrane
cutanate. S.
poate fi totală sau
parţială. La picioare,
este mai frecventă intre
degetele 3-4 şi
4-5. In unele cazuri este
asociată cu
anomalii genetice ca: -
absenţa
cubitusului; sindromul
Apert
(diviziunea luetei,
sindactilii la maini şi
picioare, hipertensiune
intracraniană,
ambliopie). Tratamentul
sindactiliei este
chirurgical.
Sindrom = complex de semne
şi simptoame
intercalate in mod
sistematizat şi
comprehensibil, astfel
incat să reprezinte
sintetic caracteristicile
comune ale
mai multor entităţi
patologice. Sindromul
orientează medicul spre
sfera
investigaţiilor
suplimentare, care,
impreună
cu semnele şi simptomele
constante,
sunt menite să ajute la
stabilirea
diagnosticului. Orientarea
spre diagnostic
se face astfel sub o
formulă individuală,
procesul culegerii de date
suplimentare
amplificand sau diminuand
probabilitatea
diagnosticului ipotetic. Se
ajunge astfel după un prim
contact al
terapeutului cu pacientul
la formularea
„diagnosticului" de
sindrom.
Sine = (sin. ID, Eu
personal) una din
cele trei instanţe ale
personalităţii descrise
de Freud, ca fiind un
complex de
instincte şi de tendinţe
refulate, care are
410
caracter apersonal şi nu
este trăit in mod
conştient. Altfel spus, „
sine" constituie
polul pulsional al
personalităţii, depozitar
al tendinţelor instinctive
şi agresive.
Rolul adaptativ al sinelui
se exprimă prin
tendinţa sa continuă de a
reduce tensiunea,
asigurand astfel
echilibrul, liniştea şi
persistenţa organismului.
Şinele este deci
considerat ca o componentă
biologică a
personalităţii,
reprezentant al
influenţelor
ereditare, sistemul
originar al persoanei,
rezervorul energiei
psihice, reprezentant
al lumii interioare şi al
experienţei
subiective. Subliniem că şi
condiţiile
socio-morale ajung să se
integreze
Sinelui. in vederea
reducerii tensiunii, a
evitării disconfortului şi
a obţinerii plăcerii
şi gratificaţiei, Şinele
recurge la
două mecanisme: - acţiunea
reflexă (care
constă in reacţii automate,
innăscute şi
imediat operante in
reducerea tensiunii) şi
- procesul primar (o
reacţie psihologică
complexă care caută să
realizeze diminuarea
tensiunii sau obţinerea
gratificaţiei
pe plan imaginativ sau
simbolic).
Acest procedeu imaginativ-
substitutiv
constituie singura
realitate a celei mai
reale componente a
personalităţii,
Şinele. Din punct de vedere
dinamic,
Şinele intră in conflict cu
Eul şi
Supraeul, care din punct de
vedere
genetic sunt diferenţieri
ale acestuia,
(după P. Popescu Neveanu).
Sinectica = (a reuni);
ansamblu de
metode de creativitate, ce
se pot folosi
in orice domeniu de
activitate; ar fi un
procedeu neconştient
folosit in procedeele
gandirii, (W. Gordon -
psiholog,
inginer american- 1961).
Sinectica stimulează şi
dirijează
activitatea mintală
spontană, folosind
asociaţiile libere de idei.
Punctul de
plecare al teoriei
sinectice este prezicerea
mecanismelor conştiente
care ajută
persoana sau grupul (de
afaceri din
profesii diferite) să
folosească atat
elemente raţionale cat şi
intamplătoare.
Ar fi două aspecte
specifice s.: - să facă
„ca un lucru ciudat să-ţi
devină familiar"
şi „să facă ca obişnuitul
să devină
ciudat". Asta se explică
prin intuiţii noi
care pot sugera la randul
lor noi soluţii,
căci sinectica incurajează
fantezia. S.
reprezintă o metodă
asemănătoare
brainstormingului (V.
Braistorming).
Sinergie = (gr. ergon -
acţiune); apariţia
concomitentă coordonată a
contracţiilor
mai multor grupe de muşchi,
care de
obicei se găsesc asociaţi
in indeplinirea
unor acte reflexe sau
mişcări voluntare.
Nu se includ in această
grupă muşchii
antagonişti. S. se bazează
pe o
organizare nervoasă prin
care se coordonează
jocul asociativ al
muşchilor. In
psihologie, termenul se
utilizează, prin
extensiune, desemnand
indeplinirea
corelativă şi concomitentă
a unor acte
sau procese.
Sinestalgie = fenomen de
apariţie a
durerii cutanate, intr-o
altă zonă decat
cea afectată.
Sinestezie = asocierea
senzaţiilor proprii
unui analizator cu senzaţii
caracteristice
unor altor analizatori,
care nu
au primit un stimul direct.
Cortexul
asociativ are un rol
important in producerea
fenomenului de sinestezie:
senzaţiile
tactile, termice,
gustative, etc. pot fi
insoţite de senzaţii de
culoare, numite
fotisme; verbocromia
desemnează
apariţia senzaţiilor de
culoare la auzul
unor anumite cuvinte. Se
pot aminti şi
descrie şi fonisme,
(senzaţii secundare,
auditive); olfactisme
(senzaţii secundare
olfactive); gustatisme
(senzaţii secundare
gustative).
411
Singurătate = stare,
sentiment propriu
persoanei care trăieşte
retrasă, izolată.
Starea de singurătate poate
fi determinată
obiectiv, in cazul unei
existenţe lipsite de
relaţii interpersonale
multiple, aşa cum se
intamplă in anumite
profesii, situaţii
sociale, varstă, etc.
Starea de s. poate
avea (sau nu) consecinţe
patologice in
sfera psihică. Starea de
singurătate
trebuie delimitată de
sentimentul de singurătate,
care se traduce ca trăire
dureroasă
a lipsei de comunicare
efectiv reală
sau ca insatisfacţie a
gradului de comunicare
cu mediul.
Atunci cand există
posibilitatea
obiectivă de stabilire a
contactelor interumane,
nerealizearea comunicării
determină
apariţia sentimentului de
singurătate,
conduce la tendinţa de
izolare. Sentimentul
singurătăţi este trăit
dramatic
atat de copilul abandonat
şi internat intrun
cămin - orfelinat, cat şi
de adultul
părăsit definitiv de
partener sau de copii.
Sintalitate = profil sau
configuraţie
psihocomportamentală
a grupului unitar
care dispune de
particularităţi dinamice,
de posibilităţi specifice
de acţiune şi de
caracteristici morale. S.
este un analog
al personalităţii
individuale. Munca in
comun, sentimentele dintre
membrii
grupului şi ale grupului
faţă de alte
grupuri, perseverenţă in
invingerea
greutăţilor, capacitatea de
analiză şi
decizie, etc. sunt părţi
componente de
bază ale s.
Sinteză = operaţie mintală şi
metodă
ştiinţifică de cercetare a
fenomenelor,
constand in trecerea de la
particular la
general prin sistematizarea
integratoare
a unor cunoştinţe dobandite
analitic. in
unitate cu analiza s. este
o funcţie a
creierului constand din
asamblarea informaţiilor,
din structurare şi
modelare,
din globarizare şi
generalizare. Sinteza
este un mijloc al analizei
şi un cadru al
acesteia. Sinteza
intelectuală se bazează
pe grupuri operaţionale,
asociative şi
reversibile, fapt care
generează multe
variante.
Sistem = grupare sau
organizare de
elemente intre care se
stabilesc legături
relativ stabile, conferind
intregului proprietăţi
ce nu pot aparţine
elementelor
izolate. Cibernetica
studiază sistemele
deschise, care realizează
toate tipurile de
schimburi cu mediul -
substanţial,
energetic şi informaţional,
vizand cu
precădere schimburile
informaţionale
O importanţă deosebită
prezintă
sistemele complexe cu
autoreglare, care
işi menţin stabilitatea
configuraţiei de
ansamblu, printr-o
permanentă
echilibrare internă in
raport cu influenţele
variabile ale contextului.
Proprietăţile
esenţiale ale sistemelor
sunt cercetate de
teoria generală a
sistemelor al cărei
proiect şi problematică
este mereu
actuală. Persoana umană a
fost tratată ca
un sistem deschis in
psihologia lui G.
Allport.
Sistem de acţiune = ansamblu
de acţiuni
motorii elementare, fie de
unităţi
comportamentale de care
dispune un
organism. S. a.
influenţează considerabil
modalităţile de comportare
in condiţiile
externe date.
Sistem informaţional =
procedee de
recepţie şi transmitere de
informaţii,
canale de comunicare şi
modul de
organizare a proceselor
informaţionale.
Este studiat de psihologia
informaţională
in legătură cu optimizarea
factorilor
de decizie şi conducere.
412
Sistem motor somatic =
totalitatea neuronilor
situaţi la diferite nivele
ale nevraxului
(spinal, bulbar, pontin,
mezencefalic
şi cortical), trimiţand de
la nuclei prelungiri
axonice ce fac sinapsă pe
motoneuronii
din coarnele ventrale ale
măduvei
spinării, de la care
porneşte calea
motorie finală. Acest
sistem indeplineşte
următoarele funcţii: •
iniţierea activităţii
voluntare; • orientare prin
sistemul piramidal
(de la nivel cortical); •
adaptarea
posturii corpului prin
modificări ale
tonusului muscular,
conferind corpului o
poziţie favorabilă pentru
mişcare.
Sistem temperamental = G.
Zapan
abordează temperamentul in
mod sistemic,
ca ansamblu de subsisteme
ierarhizate,
corespunzătoare
structurilor dominante:
motor, afectiv, perceptiv,
imaginativ,
ideativ. Indicii
temperamentali se
referă la cele două procese
nervoase fundamentale,
excitaţia şi inhibiţia
(forţa,
intensitatea lor,
echilibrul, mobilitatea,
perseverenţă, tonus
afectiv, direcţie).
Sistematizare = operaţie de
ordonare,
organizare, după un anumit
criteriu a
unor elemente concrete sau
abstracte. La
nivelul psihismului,
această acţiune presupune
integritatea principalelor
operaţii
ale gandirii (analiza,
sinteza, comparaţia,
abstractizarea,
generalizarea şi
concretizarea),
intre diferitele niveluri
ale sistemului
se presupune existenţa unui
sistem
de reguli care constituie
fundamentul
relaţiilor funcţionale.
Absenţa sistematizării
este un element de marcă
pentru
toate tulburările de
conştiinţă tranzistorie
- in cazul celor acute şi
ireversibile, lent
progresivă - pentru cele Rubinstein consideră că apraxic - ataxic sau de
cronice. mecanismul discoordonare.
Sistemul al doilea de fundamental al Sistemul limbic = este
semnalizare = conştientizării constituit din-trun
specific uman al este integrarea verbală a ansamblu de structuri de
activităţii de semnalizare semnalelor origine telencefalică,
dezvoltat pe baza primului senzoriale, includerea formand un inel pe faţa
sistem acestora in cel internă
al semnalizării, dar de-al II lea sistem de a emisferelor cerebrale.
superior şi opus semnalizare. Este constituit
acestuia, ajungand să-1 Sistemul gama = face parte din porţiunile frontale
dirijeze şi să reprezinte din sistemul inferioare şi
pentru persoana umană de control asupra perihilare ale cortexului
instanţa exercitării mişcărilor şi nucleii profunzi
decisivă de cunoaştere şi voluntare, asigurand asociaţi acestor formaţiuni.
autoreglaj. organizarea şi Sistemul nervos central (S.N.C.)
Primele semnale ale modificarea etapelor tonice = parte
realităţii concrete, şi fazice ale a sistemului nervos de
determină excitaţiile ce sistemului efector. Acest relaţie (somatic)
produc senzaţiile sistem de format de măduva spinării
şi reprezentările noastre control, reprezentat in şi encefal,
referitoare la primul rand de asigurand viaţa de relaţie a
lumea externă, constituind cerebel, acţionează asupra individului cu
primul eferenţelor mediul, avand rolul de a-1
sistem de semnalizare motorii, influenţand adapta la
(informaţional), activitatea motoneuronilor condiţiile mereu
iar limbajul ce se alfa medulari şi impreună schimbătoare ale acestuia,
constituie datorită cu stabilind prin aceasta
excitaţiilor formaţiunea reticulară, unitatea dintre
ce sosesc la scoarţă de la activitatea sistemului organism şi mediu. intrucat
organele motoneuronilor gama- sistemul nervos
vorbirii formează semnalul medulari. central constituie suportul
de ordinul S. g. medular intervine in anatomic
al II-lea, adică semnale menţinerea al vieţii psihice,
ale semnalelor. tonusului muscular, stare afectarea sa la nivelul
Cuvintele (limbajul) necesară motricitatii oricărei componente
reprezintă organismului. Se menţine presupune apariţia
in sine abstragerea de la astfel unui tablou psihopatologic.
realitatea concretă, o anumită postură fixă, se Variabilitatea
şi totodată generalizarea realizează tablourilor clinice care
specifică, reflexele posturale şi insoţesc procesele
realizand corespondenţa cu mişcările fizice, lezionale se explică prin
primul 413 complexitatea
sistem, dar pe plan moto-neuronii gama structurală şi funcţională
superior al unei intervenind mai ales in a S.N.C.
gandiri empirice şi in contracţiile musculare Sistemul nervos parasimpatic =
final şi ştiinţifice, rapide. Tulburările componentă
limbajul este instrumentul activităţii sistemului de a sistemului nervos
celei mai control al vegetativ cu
inalte orientări a omului motricitatii voluntare acţiune general inhibitivă,
in lumea alături de tulburări colinergică,
inconjurătoare şi in lumea de echilibru, se intalnesc incetinind ritmul cardiac,
lui proprie. in sindroamele micşorand
pupila şi accelerand
mişcările tubului
digestiv. Se află in
antagonism funcţional
constant cu componenta
ortosimpa-tică a
sistemului nervos
vegetativ. Din punct de
vedere anatomic este
alcătuit din nuclei
vegetativi (situaţi in
trunchiul cerebral şi
la nivelul măduvei
sacrale), din ganglioni
şi fibre nervoase (in
pereţii şi vecinătatea
organelor).
Sistemul nervos simpatic =
componenta
ortosimpatică a sistemului
nervos
vegetativ cu acţiune
general stimulativă
adrenergică (similară
acţiunii adrenalinei),
regland contracţia şi
dilatarea
vaselor din glandele
salivare, viscere şi
organele sexuale, a
muşchilor pielii,
orbitei, uterului,
stomacului, etc. Se află
in antagonism funcţional
constant cu
componenta parasimpatică a
S. N. V., in
cazul predominării
producand un
dezechilibru vegetativ,
numit sindrom
simpaticotonic, cu efecte
stimulative
exagerate. Din punct de
vedere anatomic
este alcătuit dintr-o serie
de neuroni
in regiunea toracolombară a
măduvei
spinării, din două lanţuri
gangliona-re
situate bilateral coloanei
vertebrale, din
plexuri şi terminaţiuni
nervoase.
Sistemul nervos vegetativ
(S.N.V.) =
parte a sistemului nervos
care asigură
conducerea şi coordonarea
funcţionării
organelor şi intervine in
reglarea proceselor
fiziologice ale organelor
interne.
Este foarte legat de
sistemul nervos
central, se supune
controlului scoarţei
cerebrale şi astfel se
integrează in unitatea
sistemului nervos. Spre
deosebire
de sistemul nervos somatic,
S.N.V.
inervează muşchii netezi
din pereţii organelor
interne, vasele sangvine,
muşchiul
inimii, ca şi glandele. in
S.N.V.
influxul nervos circulă cu
o viteză mult
mai mică decat in sistemul
nervos somatic,
reacţiile fiind astfel
foarte lente.
Activitatea S. N.V. are un
caracter
continuu, in starea de
veghe ca şi in
timpul somnului. Ca şi
sistemul nervos
de relaţie, S.N.V. este
alcătuit dintr-o
centrală aflandu-se in
măduva spinării,
trunchiul cerebral şi
diencefal, unde este
reprezentată de centrii
nervoşi vegetativi.
Porţiunea periferică este
reprezentată
de ganglioni vegetativi şi
fibre-
414
le vegetative. Din punct de
vedere funcţional,
este alcătuit din sistemul
simpatic
şi sistemul parasimpatic,
fiecare din ele
avand o funcţiune centrală
şi una periferică.
Prin activitatea sa
variată, S.N.V.
exercită menţinerea
constanţei mediului
intern (homeostazia
internă) şi reglarea
funcţiilor viscerelor,
fiind un tot unitar,
atat din punct de vedere
anatomic, cat şi
fiziologic.
Sistemul psihic uman =
conceptul de
sistem a fost elaborat pe
baza studiului
anatomofiziologic al
organismului. Nici
unul din componentele de
bază nu poate
fi eliminat fără ca intreg
sistemul să inceteze
să existe ca atare.
in orice sistem ierarhia
este obligatorie
şi componentele nu pot fi
dispuse
la acelaşi nivel ca intr-o
structură. in
psihologie, teoria
sistemelor, informatica
şi cibernetica au
determinat o revoluţie,
aducand o reevaluare a
tuturor conceptelor
psihologiei tradiţionale,
in care fiecare
proces psihic era
considerat autonom
şi detaşat de toate
celelalte. Aplicarea
principiului interacţionist
in elaborarea
unui model
psihocomportamental,
de ansamblu, a permis o
repunere a
problemei unei interacţiuni
obligatorie
intre senzaţii-percepţie,
memorie,
gandire şi imaginaţie, şi
toate acestea
numaidecat legate de
gandire. Se
deschide astfel calea
inţelegerii a ceea
ce reprezintă conştiinţa
umană. in
aceeaşi măsură se clasifică
şi raportul
dintre subiectiv şi
obiectiv, căci acestea
sunt considerate in unitate
şi ca fiind
reciproc converti-bile.
Actele
comportamentale sunt
interiorizate şi
transformate in acte
subiective, iar
actele subiective se
exteriorizează şi
devin acte comportamentale.
Aceasta in
condiţiile in care se ţine
seama atat de
legile de organizare
specifice pentru
ceea ce este senzorial şi
mintal, cat şi
cele ce ţin de
comportamentul exterior.
Putem
conchide că s. p. u. este
un sistem energetic-
informaţional, de o
complexitate
supremă, cu mecanisme
perfecţionate
de autoorganizare şi auto-
reglaj, fiind
dotat cu dispoziţii
selective antiredundante
şi antialeatorii şi cu
modalităţi
proprii de determinare. S.
p. u. face
parte din macrosistemele
fizic-biologic,
socio-cultural. Este lesne
de inţeles
vasta complexitate a
acestui sistem,
dacă luăm in consideraţie
arhitectonica
creierului omenesc, format
din 24 miliarde
neuroni specializaţi,
fiecare dintre
ei intreţinand, prin 10
milioane de
ramificaţii, legături cu
ceilalţi neuroni.
S. p. u. este un veritabil
univers
instalat in centrul
sistemului sociocultural
şi beneficiind de
complexitatea
acestora, de acumulările şi
dezvoltarea
lor istorică. S. p. u.
rezultat progresiv
din autoorganizare,
realizează interacţiunea
dintre fiinţă şi lume şi
mijloceşte
existenţa in lumea
omenească.
Ambilateralitatea
este deci o caracteristică
a Sistemul reticulat = („reţea
sistemului psihic uman prin
intreţinerea
legăturii cu lumea
obiectivă şi simultan
cu propria persoană
(organism).
Considerat frontal, s. p.
u. este o
structură de personalitate
in raport cu
lumea şi cu sine,
funcţionand printr-o
dinamică procesuală şi
multidimensională.
S. p. u. se compune din
conştient
şi inconştient, avand ca
verigă intermediară
subconştientul. Dinamica
acestei
relaţii trebuie inţeleasă,
ţinand seama că
inconştientul apare
simultan ca sferă
interioară, cat şi ca zonă
marginală a
conştiinţei, intre ele
fiind un raport de
interacţiune. Structurile
subconştientului
sunt in mare măsură
generate de
activitatea conştientă. in
cadrul s. p. u.
nu este posibilă conştiinţa
pură lără
activări inconştiente de
substrat. Analiza
pe verticala a s. p. u.
arată că funcţia
415
realului se exercită de
către varful
conştient din modelul
piramidal al s. p. u.
in acesta, structurile
cognitive deţin un
loc central şi esenţial
pentru că intră in
stăpanirea realităţilor
esenţiale din
univers şi propria fiinţă.
falsă"); pe
plan histologic este
reprezentat atat de
lanţuri neuronale, cat şi
de grupări celulare;
se intinde de-a lungul
măduvei spinării,
al trunchiului cerebral,
primind
aferente şi transmiţand
eferenţe atat longitudinale
cat şi transversale.
Funcţional,
are rolul esenţial in
menţinerea stării de
veghe şi in controlul
excitabilităţii neuronilor
medulari. Componentele
substanţei
reticulate sunt: • a tonusului dinamogen al confruntand Eul cu
formaţiunea reticulată structurilor precaritatea
activatoarea şi ascendentă corticale evocate. condiţiei sale, dobandeşte
şi • formaţiunea Formaţiunea reticulată statutul autenticităţii
reticulată descendentă facilatoare descendentă are existenţiale, sesizand
facilitatoare aceeaşi topografie cu coordonatele
şi inhibitoare. sistemul reticulat ontologice ale trecerii
in sistemul reticulat sub ascendent, dar are sale prin
forma sistemelor influenţe pozitive lume.
noradrenergice asupra neuronilor medulari Slama - Cazacu Tatiana (n.
(noradrenalina), şi acţiune de 1920) =
secretoninergice inhibare a reflexelor psiholog roman, membru
(serotonina) şi nociceptive. fondator al
dopominergice Cercetări histologice Asociaţiei psihologilor din
(dopomina), se produce recente au Romania
blocarea ritmului alfa, precizat existenţa unor (1964), Director al
trezirea corticală neuroni cu axon, Laboratorului de
şi reacţia motorie. prezentand o ramură psiholingvistică aplicată,
Formaţiunea ascendentă şi una la Universitatea
reticulată se comportă ca descendentă, de unde din Bucureşti. A fost
un acumulator presupunerea că redactor responsabil
de energie provenită atat există o singură formaţiune al publicaţiei „Revista de
din influxul reticulată cu psihologie"
nervos, cat şi din factori acţiune bipolară. şi „Revue roumaine des
biochimici, Tulburările activităţii sciences
reprezentaţi de presiunea substanţei sociales"; „Serie
parţială a reticulate determină Psychologie"
bioxidului de carbon şi manifestări clinice (1958-1972) fondator şi
presiunea polimorfe: tumori, abcese, redactor şef al
parţială a oxigenului, cu hemoragii, revistei „Internaţional
efecte inverse hematoame, come journal of
(sensibilitatea deosebită extracerebrale, cardiatice, psycholingvistic",
la hipoxie, atat hepatice, renale, Haga, (1972), preşedintele
a formaţiunii reticulate dismetabolice, Grupului roman de
cat şi a diabetice, toxice, etc. Se lingvistică
cortexului cerebral). mai descrie şi 416
Formaţiunea mutismul akinetic, frecvent aplicată (1971),
reticulată activatoare confundat vicepreşedintele Asociaţiei
ascendentă este cu stările comatoase, Internaţionale pentru
localizată din partea datorită dispariţiei limbajul copilului
inferioară a bulbului oricărui act motor (1972-1975). A efectuat
pană la joncţiunea voluntar. numeroase
mezencefalodiencefalică Situaţie limită = concept cercetări, mai ales de
şi este conectată cu desemnand psiholingvistică. A
scoarţa imprejurări acut susţinut numeroase cursuri
prin căi difuze problematice ale fiinţei şi conferinţe
polisinaptice, precum şi umane; stare privilegiată de specialitate in ţară şi
cu alte structuri cu rol de luciditate in străinătate,
integrativ la nivelul revelatoare, ce se inclusiv la Paris -
sistemului nervos central. constituie ca incercare Universitatea Rene
Rolul ei moral-metafizică, in care Descartes(1980).
esenţial este să menţină fiinţa umană, Opere principale: • „
starea de vigilenţă Relaţiile dintre
gandire şi limbaj in
ontogeneză" (3-7
ani) (1975), susţinută şi
ca teză de doctorat;
• „Limbaj şi context"; • „
Problema
limbajului in concepţia
exprimării şi a
interpretării prin
organizări contextuale"
(1959), versiune franceză,
Haga, 1961
-spaniolă, Barcelona, 1972;
• „Dialogul la
copii" (1961, apărută şi in
limba cehă şi
engleză); • „Comunicarea in
procesul
muncii" (1964); • „
Introducere in
psiholingvistică",
(1968, traducere in engleză
- numărului de
Haga şi italiană - Bologna
1973); • „Atlas
de psihologie", (1968 - in
colaborare). •
„La psycholingvisticque -
Lectu-res",
(Paris 1972); • „Cercetări
asupra
comunicării 1973" (sub
red.); • „invăţarea
limbii" (1973 sub red); • „
The
Psycholingvistic Approach
in the Roumanian
- English"; „Contrastive
Analysis
Project" (sub red. 1975); •
„Lecturi
de psiholingvistică"
(1980); • „Stratageme
comunicaţionale şi
manipularea"
(2000); • „La langue et Ies
parlants"; •
„Language and its users" -
„Limba şi
vorbitorii" (2003). A
elaborat peste 200
de studii şi articole in
reviste de
specialitate din ţară şi de
peste hotare.
Fiind profesor consultant
duce o vastă
activitate ştiinţifică şi a
organizat in
timp un puternic grup de
psiholingvişti
tineri. Cel mai
binecunoscut psiholog
roman pe plan internaţional
pentru
contribuţii originale in
domeniul psiholingvisticii
şi nu numai.
Slăbire (cură de) =
pierderea in greutate
provocată in mod deliberat,
in vederea
atingerii unei norme
ponderale ideale
(dorite). Scăderea
kilograme constituie o
indicaţie medicală
in cazul persoanelor
supraponderale, in
vederea prevenirii
aterosclero-zei,
cardiopatiei ischemice,
diabet, etc.
Snobism = formă de adaptare
superficială,
fără integrarea unor
principii şi
valori; atitudine mimetică
simuland
administraţia pentru ceea
ce este la modă.
Oportunism socio-cultural,
lipsă de
selecţie in adaptarea
noului, autoadora-ţie
pentru propriile sale
calităţi, incapabil săşi
aprecieze just propria
valoare.
Sociabilitate = trăsătură de
personalitate
sau atitudine ce constă in
capacitatea de a
stabili contacte
interpersonale, de a
vehicula mesaje, schimburi
de
informaţii pe plan social.
Este specifică
extravertitului, celui
ce doreşte să se antreneze
intr-o
activitate de grup, cu
interes pentru cei
din jur. S. se formează şi
se modifică in
funcţie de insuşirile
temperamentale,
cat şi de interiorizarea
unor modele de
relaţie. in patologia
psihică, această
atitudine se schimbă după
modificarea
poziţiei persoanei in
campul relaţiilor
sale interpersonale.
Socială - învăţare = in sens
larg, orice
invăţare este şi socială in
măsura in care
latura informaţională şi
operaţională a
invăţării se desfăşoară
intr-un context
social. invăţarea socială
se referă la
modificările
comportamentului in sens
adaptativ, in procesul
dezvoltării, prin
interiorizarea unor norme
şi reguli.
417
s
e vorba •ai≪ de c dăetr
aes siumbiileacrte,a i
mexppliecrait-ă en*tei
soc.fio*r*marea
personalităţii. Există
sisten'≫"r ^fi de coauri
sociale ce conţin un fixate
culturalj uneie din
valon şi.t^
funcţionalitate
universală,
a.l t e ,l e^ ^fn cno"e
sc^ifice diferitelor
culturi,
Soc•io a fre cc t W ~
cor^P1 ce desemnează
tivaţional.afectiv al
conlp0raspectul
ţn reiaţie5 deoarece
persoana
tamentul . contmua să existe>
jn m0(j
se forme≫ ^ re,aţiile sale
Relaţie in
necesar, 9^ orice contact
interpersonal
genera ^ $e ostilitate,
de cooperare,
(desupu pect şi
indatorare,
recunoşafihaţie,
a socialul cat şi
afectivul
ţintă etc )■ ** j endente de
aspectul
motivaţiosbuun'ntf
deeLpeSet^o P^l i^cajte^in
rienl amtieric-ţ.iMe adnei ftereS.-
Swr useo cwio^ctive pot
fi primare sau la nivelui
reiaţiel Qintre
TuToSo^sau la
nivel
de «w-de colect.i v
^sc*n1 1d*iverse forme şi
manifestări
afective.
liriv = determinant care in
psi- SnciocofiS''
iTi • ^esemnează latura
socială a protiologie
cognitive, atat prin
aspectele
ceselor . funcţionaie şi de
conţinut,
generice cd " - • • - .
„ -Aptă ca speciei umane
11 este
. tjCa o expresie conferindu-i un specific
biologică cu diferenţiat in cadrul
carac er socială. diverselor culturi.
Gandirea s-a con- Socio-dezvoltare = proces
• ■ fenomen complex in social general
contextul complex care la nivel
1 ■ ' generale a psihologic; constă in
psihicului uman, in 1U S^„ etape succesive de
rtiite modalităţi de interiorizare a normelor
gandire, inevoluţie şi regulilor sociale, de
^nj-ii şj al comunicării formare a unui sistem
cu de atitudini in
procesu ^ercetăriie de concordanţă cu exigenţele
epistemologie exterioare cu principiul
semenii- pjaget) şi de realităţii. Ca
psihologie a urmare, are loc
genetic^ v^ g vigotschi)) integrarea persoanei in
pilulu
stabllesc că grupul de apartenenţă,
. „jctematizarea informaţiilor incepand cu cel
418
familial. Persoana invaţă
cCoOpnu u . sistematizarea
modalităţi de
informaţiilor
adaptare la realitate şi
ordonar ^ intrinsecă
suportă primele
spiritului uman.
constrangeri (in privinţa
Pnmlte cognitive sunt
regulilor de
modelate de
conduită, curăţenie,
fnteractiunea persoanei
solidaritate cu
cu factorii de
regulamentul vieţii in
H oc≪al; incă de la naştere se f
colectiv, etc.)
°r"
Sociodramă = problemele
mează af1"'
ţelegere, interpretare,
sociale implicate
in existenţa unei
evaluare, anumite
moduri de receptare,
persoane sunt
şi probleme de relaţii in
orientare, etc.
colective, de
Sociocultural = psihologică
aceea intre psihodramă şi
socială (P.
sociodramă
Golu) interpretează
nu există diferenţe
termenul de cultural in
foarte nete. (Moreno)
mod restrictiv, deoarece
Sociogramă = (sin.
fenomenele
sociomatrice);
culturale se exercită
reprezentare
fundamental prin
grafică a relaţiilor
social: tradiţii,
interpersonale
moravuri, mentalitate.
intr-un grup social (a
Factorii culturali,
alegerilor
constituiţi soci-al-
şi respingerilor intre
istoric,
membrii grupului).
influenţează
personalitatea umană
Se obţine configuraţia
grupului,
făcandu-se aprecieri
asupra gradului de
coeziune sau
dezintegrare, cat şi a
poziţiei persoanelor in
grup (lideri,
persoane izolate, active,
pasive).
Sociometrie = concepţie
teoretică microsociologică
interesată in sondarea
realităţii „microscopice" a
societăţii, respectiv
a grupurilor mici. Aplică
principiile
dinamicii de grup testele
de evaluare
a sociabilităţii,
psihodrama şi sociodrama,
apreciind structura intimă
a grupului
studiat.
Sociopatologie = modalitate
de influenţare
a patologiei persoanei de
către gradul
de „psihopatologie" care
caracterizează o
anumită societate. In
geneza
manifestărilor
psihopatologice ale
individului,
ca şi in intensitatea sau
coloratura
acestora este implicat un
mod de acţiune
al societăţii in general,
sau al unor
segmente ale acestora
(clase sociale, partide,
categorii profesionale).
Relaţia de
stransă interdependenţă
dintre psihopatologia
individului şi
sociopatologie este
evidentă.
Sociopsihiatrie = din punct de
vedere al
ansamblului social,
sociologia este legată
de psihiatrie, dat fiind
faptul că nici viaţa
psihică normală, nici cea
patologică nu
pot fi concepute in absenţa
mediului care
le inglobează şi care
contribuie la
formarea şi structurarea
lor. Tipul de
societate şi direcţia in
care se dezvoltă
condiţionează, in mod
direct, modul de
manifestare al
personalităţii umane,
aceasta purtand semnul
culturii şi
mentalităţii sociale ale
societăţii căreia
aparţine.
Socioterapie geriatrică =
ansamblu de
măsuri terapeutice cu
caracter social
destinate pacienţilor „
varstei a IlI-a".
Pentru aceştia există o
dificultate in
practica medicală in
privinţa stabilirii
diagnosticului; cererile
acestora sunt
supradimensionate in raport
cu reala lor
stare de sănătate. Cauzele
suferinţelor
bătranilor sunt difuze,
nespecifice, ca
atare şi diagnosticul este
dificil, tulbure,
aleator, ceea ce se adaugă
prescripţiilor
medicale tot cu
dificultate. Terapia
varstnicilor este dificilă
şi de cele mai
multe ori nu se sondează cu
vindecarea.
Nu se poate vindeca
imbătranirea, dar i
se poate imbunătăţi
calitatea.
Soniatoestezie = modalitate
de recepţie
a proceselor ce se produc
in segmentele
somatice sau corporale.
Somarognozie = imaginea pe
care
persoana şi-o formează
despre propriul
său corp ca funcţionand in
spaţiu. Se
raportează la noţiunile de
schemă
corporală şi asomatognozie.
Somestezie = funcţie a
sistemului senzorial
somatic care constă in
transmiterea
informaţiilor de la
receptorii suprafeţei
corporale, muşchi şi
articulaţii.
Acestea se integrează
cortical, in lobul
parietal, la nivelul
homunculusului senzitiv.
Aceste procese stau la baza
elaborării
senzaţiilor somatice
(tactile, termice,
algice, kinestezice,
dureroase).
Aceste informaţii ajung in
măduva
spinării prin cele 31 de
rădăcini dorsale
ale nervilor rahidieni,
trec la formaţia
reticulară a bulbului, apoi
la pretuberanţă,
mezencefal, cerebel,
talamus şi in
final lobul parietal
(homunculus).
Somn = fenomen fiziologic
natural de o
importanţă deosebită pentru
viaja
omului prin rolul biologic
in economia
organismului, ocupand
aproximativ 1/3
din existenţa omului. Este
o stare
reversibilă a organismului
atunci cand
are loc scăderea reacţiilor
adaptative
superioare a senzaţiilor
senzitivo-motorii
cu mediul ambiant şi
diminuarea
419
majorităţii funcţii-lor
organismului. S. se
deosebeşte de stările
patologice, de pierderea
cunoştinţei prin aceea că
in somn
subiectul poate fi trezit
prin stimulări
senzoriale. S. reprezintă
un mecanism
homeostatic in refacerea
funcţiilor, avand
un caracter bioritmic
preventiv, intrucat
nu apare numai in urma
uzurii
funcţionale şi a oboselii.
Mecanismele
trecerii de la starea de
veghe la somn in
condiţii naturale sunt
mixte, in sensul că
reduc atat motivaţia, cat
şi fluxul senzorial,
in timpul s., principalele
funcţii ale
creierului diminuează
ritmul cardiac,
presiunea arterială,
temperatura corporală,
metabolismul gazos şi
tonusul muscular.
Aceste aspecte sunt o
urmare a scăderii
tonusului centrilor
respectivi care se
află in formaţiunea
reticulată a trunchiului
cerebral.
Date recente susţin
existenţa a două
tipuri de somn: • somnul
lent, clasic,
cu unde lente; • somnul
rapid sau paradoxal,
caracterizat printr-o
activitate corticală
rapidă, care intrerupe
periodic
somnul lent, aceasta fiind
expresia activităţii
onirice (vise). Somnul
rapid sau
somnul paradoxal se
caracterizează
printr-o activitate
electrică desincronizată,
rapidă şi plată, atat la
nivel cortical
cat şi la nivel
diencefalic, prin
dispariţia
activităţii musculare pe
EMG şi prin
variaţii cardiovasculare şi
respiratorii.
Acest tip de somn are o
proporţie de 20
-40% din somnul
comportamental. Fenomenele
somatice in somnul rapid
sunt
foarte clare spre deosebire
de somnul
lent.
Somnanibulisni = automatism
ambulator
nocturn. Este o manifestare
nocturnă
neepileptică, de origine
psihoreactivă,
care apare la indivizi
instabili, iritabili,
aflaţi intr-o stare
conflictuală generatoare
de stări anxioase.
Electroclinic, acest
fenomen se caracterizează
printr-o
disociaţie: in timp cu
electro-encefalograma
are un aspect de „trezire"
şi pacientul
prezintă un automatism
ambulator,
el continuă in realitate să
doarmă.
Deplasarea in stare de somn
profund
reprezintă o tulburare a
somnului. Se
presupune că in condiţiile
somnambulismului
nu funcţionează normal
inhibiţia
de protecţie, in timp ce
unele
zone cerebrale responsabile
pentru mişcare
sunt reactivate. in
literatura de
specialitate se susţine
teoria originii
psihogene a
somnambulismului care
apare la copii cu o
structură psihică
particulară. Tratamentul
vizează, ca in
toate psihogeniile,
respectarea unor
condiţii de psihoigienă,
administrarea
unor sedative in a doua
parte a zilei, a
unor antidepresive de tip
iminipraminic.
Episoade somnabule au fost
observate
la copii cu stări febrile,
la adulţi
după un efort fizic
susţinut şi prelungit.
(Vezi Anexa A - Fig. 31.)
Somnolenţă = acţiune de
cunoaştere pe
bază de sondaj al
populaţiei cu privire la
starea intermediară intre
veghe şi somn,
cand persoana face eforturi
ca să nu
adoarmă. Este o stare
tranzitivă,
generată de un efort fizic
deosebit, cu
lipsă prelungită de somn,
frig excesiv,
supradozări cu substanţe
tranchilizante
(hipnotice, neuroleptice,
afecţiuni organice
ale creierului, cum ar fi
encefalite,
traume cerebrale,
encefalopatii secundare,
etc). Tratamentul este
etiopatogenic.
Somnolocvie = vorbire in
timpul somnului,
de natură psihogenă; se
manifestă
pe fond de surmenaj, de
senilitate sau
ca reactivitate epileptică.
420
Somnoterapie = (sin. cură
de somn);
metodă de terapie biologică
bazată pe
efectul anxiolitic şi
reparatoriu al somnului,
prin obţinerea unui somn
discontinuu,
de profunzime variabilă ca
durată
(de la cateva zile - la
cateva săptămani,
prin folosirea
barbituricilor). Aplicarea
curei trebuie precedată de
un examen clinic
general necesar efectuării
bilanţului
somatic şi excluderii
bolnavilor cardiovasculari,
hepatici, isterici, renali,
asmatici,
tuberculoşi, varstnici.
Dacă totuşi, la
aceste cazuri este necesară
imperios cura
de somn, ea va fi asociată
cu terapia de
susţinere a funcţiilor
vitale. Somnoterapia
este indicată in:
anxietate, depresie,
traumatism afectiv,
depresie melancolică,
afecţiuni psihosomatice.
Spasm = contractură bruscă,
involuntară,
repetitivă a unor muşchi
sau grupe de
muşchi netezi sau striaţi,
care poate fi de
scurtă durată şi se numeşte
spasm clonic,
iar dacă este de lungă
durată se numeşte
spasm tonic. Ambele spasme
sunt intalnite
in logonevroze, la nivelul
musculaturii
fonoarticulatorii şi al
muşchilor
laringelui (laringospasm).
Se intalneşte
şi spasmul plansului in
hohot la sugar şi
copilul mic (fără pierderea
urinei).
Spasmofemie = termen
generic desemnand
o serie de tulburări ale
vorbirii cu
caracter spastic (vezi
balbism, logonevroză).
Spasmofilie = (tetanie
cronică constituţională
sau ideopatică); stare de
limită
intre normal şi boală
(crize de tetanie,
simptome permanente
somatice şi psihice).
Apar predominant la femei
tinere şi
mai ales in condiţii de
conflictualitate,
in absenţa unor modificări
biologice
notabile (normocalcemie sau
uşoară
hipocal-cemie). Spasmofilia
constituţională ideopatică
este predispusă spre spasme
şi
crize spasmodice distinse
de tetania
hipoparatiroidiană apărută
după tiroidectomie.
Frecvenţa s. este practic
puţin
cunoscută şi răspandită.
Sexul feminin
este afectat preponderent
(81,6 %), iar ca
varstă intre 25-55. Se
tratează cu injecţie
cu calciu bromat in venă.
Crize, ameţeli
sau crampe ale
extremităţilor (spasm
carpopedal), hiper-tonia
musculară, sunt
specifice tetaniei clonice.
in cea cronică,
se manifestă slăbiciunea
musculară,
palpitaţiile, spasmele
viscerale
(esofagiene, gastrice,
intestinale)
tensiune emoţională,
spasmul pleoapelor
sau al gurii, apar in criza
tetanică
neurogenă.
Evoluţia spasmofiliei este
ingrijorătoare,
deşi pot exista multe şi
lungi
perioade intercritice de
latenţă.
Spaţiu = (in unitate cu
timpul); formă
obiectivă şi universală de
existenţă a
materiei, in veşnică
mişcare, reflectand
raporturile de existenţă
dintre obiecte
sau fenomene sau dintre
componentele
lor, in funcţie de
dimensiuni, distanţă,
poziţie, in raport cu
altele. Proprietăţile
caracteristice ale
spaţiului (pe care se
sprijină geometria
euclidiană şi mecanica
newtoniană) ar fi
următoarele:
spaţiul este omogen,
izotop, tridimensional
şi divizibil. Pe parcursul
evaluării
cercetărilor proprietăţile
spaţiale nu mai
sunt aceleaşi. Dimensiunile
corpurilor
variază in funcţie de
viteza deplasării
(fiind dependentă de
factorul timp ca
dimensiune a mişcării), in
funcţie de
factorul gravitaţional, de
gradul de
concentrare şi repartiţie a
maselor, etc.
Progresele ştiinţelor
biologice,
psihologice, sociale au
condus la
lărgirea determinărilor
spaţiale. Progresul
cert al cunoaşterii prin
ipotezele
ştiinţifice, constă in
sublinierea aspec-
421
tului calitativ al
infinitului spaţial, in
stransă corelaţie cu
infinitul temporal
şi cu diferitele modalităţi
de mişcare
din univers. Prin
construcţii
intelectuale spaţiul este
desăvarşit,
păstrandu-şi totuşi
caracteristicile
euclidiene, iar pe de altă
parte, in toate
variaţiile sale concrete,
este măsurat
prin etaloane, utilizat şi
proiectat.
Asupra conceperii s.
influenţează
modelele culturale,
motivaţia, experienţa
proprie, atitudinile, etc.
Psihologic,
s. este trăit şi transferat congenitale: buză de
in plan iepure, torace in
mental, construit prin palnie, şi chiar cu
interiorizări şi afecţiuni
obiectivări, implicit in neurologice (enurezisul).
toate interacţiunile Spirit = factor ideal al
cu ambianţa. (Andrei existenţei, opus
Cosmovici - materiei.
„Psihologia Generală" in
şi,.Dicţionarul limbajul
de Psihologie", P. Popescu comun
Neveanu.) este
Spina Bifida = malformaţie sinonim
congenitală a coloanei cu
vertebrale şi a raţiunea,
măduvei spinării constand inteligen
in ţa,
bifiditatea şi fisura gandirea
apofi-zelor ,
spinoase vertebrale. conştiinţ
Malformaţia a, iar in
canalului vertebral, mai expresia
ales in „om de
regiunea lombal-sacrală, spirit"
poate fi semnific
uneori hernia invelişurilor ă
măduvei voiciune
sau ţesutului nervos. a
Mecanismul de gandirii,
producere constă in oprirea spontan
in
dezvoltare a arcurilor
s
vertebrale. exprimată intr-o
Frecvenţa in populaţia conversaţie cuceritoare,
generală este de in care abundă replici
0,2%; riscul genetic este prompte,
de 2% pentru umorul şi originalitatea
rudele de gradul intai. expresiei. in
De obicei malformaţia sens religios şi teologic,
rămane spiritul denotă
necunoscută, fără răsunet o entitate imaterială,
clinic, fiind absolută şi transcendentă
identificată intamplător, - divinitatea creatoare a
la examenul lumii
radiologie. Cand in naturale şi a omului.
dehiscenţă este Spiritism = credinţă lipsită
antrenantă şi măduva, apar de orice
tulburări acoperire reală, in
vezicale şi intestinale. In existenţa unor
genere se spirite detaşate de corpul
asociază cu alte celor care au
malformaţii murit. Practică mijlocită
de
neomagicieni, pretinzand Există şi un fel de caracteristicile
comunicarea invăţare dezvoltării stadiale: •
mijlocită cu spirite ale spontană, opusă invăţării stadiul
morţilor. in dirijate. este conceput ca structură
realitate, cei cuprinşi de Actele de creativitate sunt şi nu ca
transă au legate prin juxtapunere de proprietăţi;
pulsiunea ideo-motorie definiţie de spontaneitatea • structurile
mediată a spiritului unui stadiu devin parte
propriilor ganduri şi creator. Spontaneitatea integrantă in stadiul
aspiraţii. este maximă următor; • fiecare stadiu
Cercetarea ştiinţifică a la copii (mai ales prin conţine o
demonstrat in jocuri fază de pregătire şi una de
mod convingător diversificate) şi descreşte definitivare, de
imposibilitatea progresiv integrare, adesea
existenţei separate a cu varsta, fiind uşor concomitentă cu
spiritului, inlocuită prin momentul de pregătire a
detaşarea acestuia de baza bradipsihie). stadiului următor;
sa Sport = complexe de • se admit anumite limite
materială. exerciţii şi normale in
Spontan jocuri practicate conform durata şi situarea
eitate = unor reguli stadiilor in varstă, in
manifest precise sub formă de timpul dezvoltării
are intrecere, de ontogenetice, dar ordinea
liberă şi luptă pentru obţinerea este neschimbată.
autentică victoriei, in Dezvoltarea umană
de concursuri şi sis- afectivă şi intelectuală
energii 422 este un proces
psihice, teme competiţionale. Ca continuu, dar nu linear, ci
proiecţie activitate ludică, trecand prin
directă, plăcere a mişcării, care diverse stadii evolutive.
naturală, poate deveni Noţiunea se intalneşte
fără scop pasiune şi aspiraţie spre atat in epistemologia
prealabil varful piramidei genetică,
şi efort valorilor naţionale sau cat şi in psihologia
volitiv a internaţionale. generală a copilului şi
unei Sportul de performanţă in psihanaliză. in
activităţi presupune existenţă epistemologia genetică,
psihice. unei motivaţii superioare, dupa J. Piaget, dezvoltarea
Manifest puternice, intelectuală a
ările a unor interese personale copilului se face in cinci
spontane sau colective. etape mari: •
se opun manifestărilor Pe plan psihic, activitatea senzorio-motorii (0-2 ani);
orientate sportivă • preoperatorie
conştient, voluntare sau exercită o influenţă (2-4 ani); • intuitivă (4-7
provocate multilaterală, avand ani);
prin condiţionare. in sfera valenţe psihosociale, • a operaţiilor concrete
psihismului, se disting declanşand trăiri şi (8-11 ani); • a
fenomene de atitudini in randul operaţiilor formale (12-14
tip spontan atat la nivel spectatorilor, a ani). Etapele
senzorioperceptiv adversarilor. sunt subdivizate la randul
(atenţie spontană), cat şi Stadiu în psihologie = perioadă lor, in stadii,
la de dezvoltare stadiul fiind privit ca o
nivel intelectual şi in ontogeneză. J. Piaget stare de echilibru
afectiv). stabileşte
pasager, cu rădăcini in
trecut şi
potenţialităţi pentru
viitor, de la naştere
pană la 16 ani existand 24
de stadii
generale (Gesell).
Stângăcie = lipsă de
indemanare, de
abilitate in comportare, in
acţiune, intro
anumită situaţie. in
comportamentul
motor, apar dificultăţi de
coordonare, de
conduită, specifice
persoanelor timide şi
ca un efect al unui
sentiment de
inferioritate. Stangaciul
are laterali-tate
dominantă stangă (mană,
picior, ochi,
ureche) opusă dreptacilor.
Noţiunea de
asimetrie funcţională a
emisferelor
cerebrale explică fenomenul
de
lateralitate. La stangaci,
performanţele
realizate la scris cu mana
dreaptă nu vor
egala niciodată
performanţele potenţiale
ale mainii stangi, iar
contrarierea
lateralităţii stangi, poate
avea ca efect o
serie de tulburări ca:
dislalie,
dislexiedisgrafie,
balbismul, lentoarea,
ticuri,
crampe, tulburări mnezico-
pro-xemice.
Stangacii sunt subiecţi
normali şi nu
deficienţi şi nu trebuie să
inducem trăiri
de inferioritate sau
eventuale tulburări
psihice.
Stare hipnoidală = stare
intermediară
intre veghe şi somn
caracterizată prin
atenuarea intensităţii
perceptive, o incetinire
a proceselor cerebrale şi o
diminuare
a campului conştiinţei
(obnubilare).
Statut = reprezintă o serie
de drepturi şi
datorii ale unei persoane
care ocupă o
anumită poziţie in sistemul
social. In
psihologia socială statutul
se defineşte
ca ansamblu de
comportamente pe care
o persoană le poate aştepta
sau pretinde
in chip legitim faţă de
sine din partea
altora. Problematica
statutului este in
stransă legătură cu cea a
rolului, căci
fiecărui statut ii
corespunde un rol.
• Statutul social este
poziţia sau
prestigiul pe care-1 are o
persoană sau
un grup in societate. In
statutul social
sunt cuprinse: profesiunea,
venitul, pu-
423
terea, nivelul cultural,
apartenenţa etnică,
religioasă, etc. • Statutul
de medic-logoped-
psiholog se defineşte prin:
- competenţă
tehnică - profesională; -
universalism
(nu-şi alege pacienţii); -
specificitate
profesională; -
neutralitate afectivă; -
altruism. • Statutul şi
rolul bolnavului:
obligaţia de a-şi dori
insănătoşire şi de a
colabora loial in acest
sens.
Stăpânire de sine =
capacitatea de a-ţi
controla propriile
atitudini şi reacţii
(instincte,
porniri spontane, exprimare
orală,
atitudini de respingere a
tendinţelor ce se
opun scopului urmărit).
Această
capacitate se formează pe
parcursul
maturizării individului,
fiind implicată in
procesul adaptării la
realitate. Stăpanirea
de sine nu este egală cu
reprimarea
forţată şi nu se confundă
cu reprimarea
spontaneităţii. Ea trebuie
inţeleasă ca
lupta cu tine insuţi, dar
şi cu dificultăţi
externe. Este o trăsătură
de personalitate.
Stenic = tip de
personalitate echilibrată
in special sub aspect
afectiv, in sensul că
influenţele exterioare nu
provoacă reacţii
puternic impregnate
emoţional. Este
personalitatea care la
stres reacţionează
printr-o atitudine
echilibrată, (manifestă
rezistenţă) fără
amplificarea intensităţii
situaţiei stresante şi a
consecinţelor
acesteia.
Stenică = stare psihică
caracterizată prin
senzaţia cognitivă
(psihică) şi fizică de
energie şi forţă. Este una
din componentele
stării de sănătate, dar
poate apărea la
dimensiuni exacerbate in
situaţii patologice:
beţie, (alcool, droguri,
euforia din
sindroamele hipomaniacale
sau maniacale),
psihozele paranoice sau
parafrenice
cu componentă afectivă
euforică unde
este susţinută de creşterea
(anormală) a
nivelului instinctiv-
afectiv.
Stereoagnozie = tulburarea
recunoaşterii
formei obiectelor percepute
tactil.
Stereotip dinamic = complex
de reflexe
condiţionate care se
desfăşoară intr-o
anumită ordine nemodificată
pe toată
durata cat stereotipul se
păstrează.
Această ordine a
desfăşurării reflexelor
condiţionate derivă din
interconectare,
din faptul că un reflex il
condiţionează
pe următorul. Ordinea in
cadrul stereotipului
dinamic este păstrată atat
in ceea
ce priveşte aplicarea
stimulilor, cat şi in
apariţia reacţiilor. La
formarea
stereotipului dinamic are
loc o intensă
participare corticală, unde
se formează o
„matriţă funcţională" (P.
Popescu
Neveanu), in aşa fel incat
primul stimul
declanşează o reacţie in
serie, care
devine stimul pentru o nouă
reacţie, iar
acest lanţ de reflexe
condiţionate este
controlat prin feed-back.
Realizarea
stereotipului dinamic
presupune invăţare
şi apoi consolidare; prin
lipsa repetării
el poate dispărea, iar dacă
a fost bine
consolidat, inversarea
ordinei stimulilor
sau inlocuirea unora cu
stimuli neutri,
nu influenţează caracterul
şi ordinea
reacţiilor. S-ar putea
interpreta că după
consolidarea unui s.d. nu
mai este
implicată participarea
corticală. I. P.
Pavlov considera s.d. bază
in formarea
deprinderilor, a
configuraţiilor logice, a
sentimentelor şi a altor
acte comportamentale.
Stereotipie = atitudini
motorii, expresii
verbale (stereotipie
verbală), caracterizate
prin fixarea intr-o anumită
formă
statică sau repetitivă ce
se prelungeşte
nedefinit, inutil şi
neadaptat circumstanţelor.
Ca tulburări ale
activităţii pot
fi clasificate: •
stereotipii de atitudine
(catatonia), cand subiectul
păstrează
timp indelungat o poziţie
bizară; stereotipii
gestuale (frecarea
unghiilor, suflatul
nasului, scraşnitul
dinţilor, indreptarea
nodului de la cravată,
etc); • stereotipii
ale actelor mai complexe:
balansarea
(din elino in ortostatism
şi invers),
mancarea părului, a
unghiilor, etc. •
stereotipii
verbale: repetarea
frecventă a
unui cuvant sau a unui grup
de cuvinte:
„nu aşa", „bineinţeles".
Caracteristicile
comune ale tuturor acestor
stereotipii
sunt: fixitatea, durata,
identitatea, inadecvarea
lor la situaţia respectivă.
Stigmatizare = fenomen incă
controversat,
care constă in apariţia
unor leziuni
fizice in absenţa oricăror
factori de agresiune
in cursul stărilor de
transă, de meditaţie
a asceţilor, profeţilor, a
celor cuprinşi
de extaz mistic. Cei
stigmatizaţi şi
acoliţii lor susţin
intervenţia divinităţii, in
realitate, dacă este vorba
de o anumită
intervenţie, ea se inscrie
in sfera unor
fapte care vizează
escrocheria, mai mult
sau mai puţin rafinată,
automutilarea,
pantomima reuşită la care
decurg psihopaţii
perverşi pentru a
impresiona pe cei
creduli.
Stil = mod specific,
particular de expresie,
utilizare originală a
mijloacelor
de comunicare. In diferite
domenii ale
ştiinţelor social-umaniste,
termenul este
utilizat in accepţiuni
specifice in estetică,
in filosofia culturii,
(teoria stilurilor
culturale la L. Blaga).
Poate fi
vorba şi de stilul de viaţă
al unor grupuri
particulare ale
psihologiei, la care
comportamentul şi
habitudinile definesc
un mod specific de
raportare faţă de
lume, reliefand, in fiecare
caz, alte
invariante accentuate in
structurile vieţii
cotidiene.
Stil cognitiv = modalitate de
percepţie
şi activitate intelectuală
specifică unei
persoane; a intrat in sfera
de preocupări
ale psihologiei care face
cercetări in
privinţa diferenţelor
intelectuale. in
concepţia modernă, s.c.
desemnează
anumite modalităţi
specifice de recepţionare
şi prelucrare a
informaţiei, care se
datorează in ultimă
instanţă unor
diferenţe de personalitate
- s-a observat
că persoanele se deosebesc
intre ele nu
numai prin aptitudini sau
trăsături de
personalitate, ci şi prin
modul cum
abordează o sarcină de
natură perceptuală,
calitate denumită strategie
alternativă,
structură mintală de
control cognitiv,
etc. Cercetătorii au
confirmat că s.c.
implică, pe langă aspectele
cognitive, şi
anumite trăsături de
personalitate. Prin
testele de personalitate s-
a constatat ca s.
c. desemnează maniera de a
gandi şi de a
se comporta. Stilul
cognitiv defineşte
modul de reacţie al
copiilor la diferite
sarcini sau situaţii.
Impulsivii sunt mai
rapizi in decizii alegand
prima
alternativă care le vine in
minte.
Reflexivii au reacţii mai
lente, urmărind
din mai multe alternative
pe cea optimă.
Stil de conducere = strategie
de transpunere
in plan comportamental a
exigenţelor
statutului de conducător,
modalitate
de a indeplini acest rol
social.
Stilul de conducere are
implicaţii in
toate aspectele vieţii de
grup, influenţand
relaţiile, motivaţiile,
climatul etc.
Cercetările (L. Lewin) au
condus
la diferenţierea a trei
stiluri de conducere:
• autoritar (autocrat); •
democratic,
• liber („laissez faire"),
şi că fiecare stil
de conducere generează un
anumit
climat psihosocial. Stilul
democratic
creează raporturi optime de
interacţiune
intre persoane şi sarcini,
dezvoltand un
climat socio-afectiv
plăcut, stimulator
de incredere; stilul liber
duce la
425
eficienţă scăzută, intr-o
atmosferă neangajată.
Discordanţele mari intre
stilul de
conducere, respectiv,
climatul psihosocial
generat de acesta şi
particularităţile
psihice individuale ale
membrilor grupului,
constituie factori
stresanţi, ce se pot
situa uneori la originea
unor compensări
psihice.
Stimulator cardiac = o parte
dintre bolnavii
nevoiţi să poarte
stimulatoare cardiace
intracorporale (pacemakers)
pot
prezenta tulburări psihice,
a căror intensitate
şi coloratură diferă in
funcţie de
personalitatea premorbidă a
subiectului şi
timpul scurs de la
implantul aparatului, in
prima fază se manifestă o
oarecare teamă
legată de faptul că „
aparatul" nu ar
funcţiona corespunzător sau
că ar putea
să se defecteze. De
asemenea s-au
semnalat idei devalorizante
la persoanele
care se consideră
dependente de un
dispozitiv.
Anxietatea se reduce cu
timpul,
iar controalele de rutină
la care este supus
bolnavul sporesc increderea
lui in această
„minune tehnică". Bolnavii
care au avut
anterior suferinţe
funcţionale indelungate
acceptă cu mai multă
uşurinţă implantul,
iar sentimentul de
dependenţă se
estompează mai repede la
aceştia.
Stingere = in fiziologie,
incetarea reversibilă
a activităţii unor
structuri biologice,
fără alterarea morfologiei
lor. La
nivelul sistemului nervos
central, inhibiţia
este un fenomen fiziologic
fundamental
care, alături de excitaţie,
caracterizează
starea funcţională a
diverselor
structuri nervoase. Acestea
se sting dacă
stimulul condiţionat nu
este intărit in
timp prin aplicarea
stimulului absolut,
reflexul condiţionat
menţionandu-se atata
timp cat stimulul
semnalizează cortexului
o anumită modificare, la
care
organismul trebuie să se
adapteze.
Inhibiţia de stingere face
parte
din inhibiţia internă,
condiţionată sau
activă caracteristică
scoarţei cerebrale.
Orice legătură temporară
stabilită la nivel
cortical se stinge dacă nu
este intărită.
Condiţionarea fiind unul
dintre
mecanismele invăţării, in
plan psihologic,
inhibiţia de stingere stă
la baza
procesului de uitare.
Stocarea = funcţie a
memoriei datorate
capacităţii
psihofiziologice de fixare
prin memorie de lungă
durată a unei
cantităţi anumite de
informaţie (recepţionată
şi prelucrată intr-un
interval de
timp) şi de conservare
pentru o bună
evocare (Popescu Neveanu).
in mod
obişnuit, capacitatea de
stocare are un
nivel mai scăzut decat
capacitatea de
prelucrare a informaţiilor
şi unul mult
mai scăzut decat
capacitatea de recepţie.
Stoicism = doctrină
filosofică in gandirea
antică. Intrat in limbajul
relativ
comun, cu o semnificaţie
mai generală,
termenul defineşte conduita
morală
caracterizată prin tărie de
caracter, fermitatea
şi rigoarea principiilor
etice,
susţinute de un echilibru
sufletesc,
netulburat de
vicisitudinile vieţii.
Strabism = defect de
coordonare a vederii
binoculare constand in
dificultăţi
de convergenţă sau
divergenţă a celor
două axe vizuale. Este
cauzat fie de
afectarea nervului
oculomotor, fie de
dispoziţia asimetrică a
ligamentelor
musculare oculomotorii. in
primul caz,
tratamentul este pedagogico
- medical,
in cel de-al doilea
defecţiunea poate fi
corectată numai
chirurgical.
426
Strategie = artă de
conducere intr-o anu-
mită direcţie conform
unui principiu
unitar, deosebit de
tactică (ordinea
concretă a dispoziţiilor
de repartizare şi
organizare in teren). in
ştiinţele sociale
şi psihologie s. este un
plan de acţiune
ordonată in vederea
atingerii unui scop.
Stabilirea unei s.
necesită estimarea
probabilităţilor şi
adaptarea unei reguli
sau indicator
preferenţial: strategia
este
ipoteza cea mai
plauzibilă corelată cu
scopul urmărit. Termenul
a dobandit o
largă utilizare in
psihologia gandirii şi
invăţării, ca şi in
teoria educaţiei.
Străchinaru Ioan (n. 1922) =
psiholog
roman, doctor in
psihologie, autor al
multor lucrări cu
specific de psihologie a
deficienţilor, logopedie,
psihologie, pedagogie.
Opere principale: • „ • faza de alarmă in care amprenta asupra
Devierile organismul psihismului uman.
de conduită la copii", incearcă să se apere de Structuralitate = in
studiu psihopedagogie acţiunea nocivă psihologia genetică,
(1968); • „Incidenţa a sistemului endocrin trăsăturile
disgrafiilor cu (secreţie de adrenalină caracteristice persoanei
unele modificări şi de steroizi); • faza nu sunt simplu juxtapuse
neuropsihice ale copiilor de revenire separat, ci
şcolari" (in volumul „ (rezistenţă specifică) alcătuiesc impreună o
Tulburările cand organismul structură (un intreg).
limbajului scris", 1967) pare că se adaptează la Integrativitatea se
; • „Psihologia situaţie, deosebeşte
specială"- 1994 comportandu-se relativ deci de integralitate,
Stres = reacţia normal; • faza prin aceea că
organismului la efortul de epuizare după o prima se referă la
de perioadă mai indelungată relaţiile dintre două
adaptare şi nu situaţia de acţiune a stimulului stadii proxime, iar cel
care cauzează nociv. de-al doilea
stresul. Nu ceea ce ţi se S. produce modificări termen se referă la
intamplă este morbide: hipertensiune, relaţiile interne ale
important, ci felul cum ulcer gastric, anxietate. aceluiaşi stadiu.
reacţionezi. Ceea ce trebuie să Structură = mod de
Intensitatea şocurilor reţinem este dispunere a
susceptibile de a că stresul se identifică părţilor unei totalităţi
genera stresuri naşte ca un agent poluant in anumite
reacţii psihosomatice de prim ordin al raporturi spaţiale,
de adaptare a universului nostru (opoziţie, simetrie,
organismului la existenţial şi că el stă corespondenţă, etc);
respectivele şocuri. S. la originea nenumăratelor termen apropiat
este situaţia stimul boli. Este nevoie de de „configuraţie". S. nu
ce pune organismul intr-o relaxare este o formă
stare de pentru a preintampina sau statică oarecare, ci
tensiune; deci insăşi anihila dimpotrivă, elementele
starea de tensiune efectele nocive ale ei au un caracter
deosebită a organismului stresului. Sănătatea, dinamic; elemen-
prin care acesta comoara cea mai de preţ, 427
işi mobilizează toate merită să tele ei nu sunt obiecte, ci
resursele de apărare aprofundam problematica „procese" cu
proprietatea de
pentru a face faţă unei atat de complexă
autoreglare, in care
agresiuni fizice a stresului, ca şi
transformările
sau psihice. modalităţile de se conservă sau se
S. este constituit din luptă impotriva lui, imbogăţesc.
totalitatea printre care metodele Structură cognitivă = entitate
conflictelor personale, de relaxare ocupă un loc stabilă a
sau sociale ale de prim caracteristicilor gandirii;
persoanelor care nu-şi ordin. Familia, locul de modalităţi specifice
găsesc soluţia muncă, relaţiile de prelucrare a informaţiei
intr-un fel sau altul. S. economice, cultural- receptate
are trei faze: sociale işi pun
sau prelucrate. Se referă
la modul in
care experienţa noastră
este recepţionată,
prelucrată şi interpretată
de structura
cognitivă preexistentă. S.
c. sunt deci
invariante cognitive
operaţionale şi ţin in
mare măsură de tipul de
personalitate.
Studiu de caz = metodă care
constă in
observarea şi analiza unei
persoane,
folosind informaţii şi date
variate, obţinute
prin interviuri, din
documente care
aparţin persoanei
respective. Asemenea
studiului de caz este
studiul grupurilor
limită; se consideră că
prin analiza cat
mai detaliată a persoanelor
se obţin
informaţii pe baza cărora
se pot face inferenţe
asupra unor categorii de
fenomene, in studiul de caz
sunt luate in
consideraţie: documentele
personale de
orice fel, scrisori,
jurnale intime,
insemnări, etc. in prezent
se pune un
accent deosebit pe
folosirea
interviurilor. Pe baza
acestora se
formulează ipoteze.
Stupoare = stare de
tulburare accentuată
a conştiinţei in care
activitatea psihomotorie
a persoanei pare
suspendată;
cel in cauză nu mai
răspunde la intrebări,
nu mai reacţionează la
excitanţi
decat atunci cand aceştia
sunt foarte
puternici, conduita lui
fiind ruptă de
legăturile cu mediul.
Subconştient = modalitate a
Eului interpusă
intre conştiinţa clară şi
inconştient;
strat subadiacent, inferior
al conştiinţei;
este un fel de „conştiinţă
latentă"
şi potenţială care este
inferioară, dar
coexistă cu şi deserveşte
conştiinţa clară.
Pentru s. se mai foloseşte
şi termenul de
„zonă marginală a
conştiinţei". Spre
deosebire de zonele
profunde ale
inconştientului, s. se află
in relaţii de
compatibilitate cu
conştiinţa şi este uşor
accesibilă acesteia. Numai
unele din
formaţiunile conştiinţei,
fiind filtrate prin
subconştient, ajung să fie
incorporate şi
transformate in sferele
inconştientului, in
psihologie, pe seama
subconştientului sau
pus elementele conştiinţei
„stinse" sau
uitate, automatis-mele
psihice fixate prin
repetiţie, faptele de
deprindere şi
memorie potenţială (M.
Ralea) etc. Deci
in s. intră complexe
senzoriomotorii
aconştiente, operaţiile
necontrolate
conştient, deprinderile de
orice fel.
Subconştientul este
considerat o
rezervă a conştientului de
informaţii şi
operaţii din care se
constituiesc faptele de
conştiinţă; „este un
subsistem mediator
care face parte din Eu,
deosebindu-se de
Eul conştient, intrucat
persistă intr-o
formulă latentă sau
implicită" (P.
Popescu Neveanu).
Subiect = in ştiinţele despre
om şi societate,
desemnand omul in
diferitele
ipostaze ale relaţiilor
sale esenţiale cu
lumea; in logică, subiect
inseamnă
obiectul despre care se
afirmă sau se
neagă ceva prin predicaţie;
in epistemologie
şi antropologie, subiectul
psihologic
se defineşte prin acţiune,
prin
disponibilităţile cognitive
existente in
fiecare conştiinţă
individuală, cu caracter
constructiv-operaţional pe
care se
edifică experienţa şi
cunoştinţele concrete
ale fiecărei persoane.
Subiectul
epistemic este definit ca
fiind capabil să
organizeze raţional
experienţe şi să
utilizeze cunoştinţe
empirice şi ştiinţifice
pentru a descoperi şi urma
obiectivi-
428
tatea. in unitate cu
subiectul epistemic se
constituie şi subiectul
pragmatic şi axiologic.
Aceste trei aspecte ale
subiectului
sunt ipostaze ale Eului,
atat pentru subiectul
individual, cat şi pentru
subiectul
colectiv. Orice subiect
există şi se afirmă
din şi in procesul social
al interacţiunilor
cu ambianţa. in perspectivă
psihologică,
subiectul reuneşte
funcţiile sale: -
pragmatică;
- cognitivă şi - valorică
ca esenţe
ale conştiinţei umane şi
reprezintă un
produs social şi un
participant al istoriei.
Subiectiv = determinant opus
celui de
„obiectiv" desemnand tot
ceea ce depinde
de subiect sau este inerent
acestuia;
categorial, exprimă
specificul sau conţinutul
psihismului, adică
procesele şi
funcţiile psihice. Deşi
conţinuturile psihologice
se exprimă intr-o formă
subiectivă
sau sunt de factură
subiectivă, asta
nu inseamnă că ele sunt
exclusiv subiective
intrucat, sub raport
ontologic, subiectul
prezintă produsul obiectiv
şi superior
al dezvoltării materiei. Şi
subiectivul
există obiectiv şi ca atare
face parte
din obiectul psihologiei.
Ontologic, s. se
prezintă ca trăire sau
desfăşurare de trăiri.
Psihismul subiectiv se
prezintă mai
degrabă ca o intersecţie a
influenţelor ce
vin din mediul intern cu
cele provenite
din ambianţă; astfel spus,
prin trăirile
interne se dă un răspuns
situaţiilor
obiective in care se află
subiectul. Trăirea
subiectivă evidenţiază
insuşi sensul vieţii
ca sistem cu autoor-
ganizare şi
autoreglaj. Stările emoţio-
nal-afective
sunt subiective, intrucat
aparţin unui
subiect şi nu pot fi trăite
decat de acesta,
fără a fi insă determinate
exclusiv de
factori endogeni. Ele
reflectă o relaţie cu
un obiect sau o persoană,
manifestă
„ceva" faţă de „cineva".
Deci, trăirile
afective, procesele
mintale, etc. sunt nu
numai mijloace, ci
şi rezultate ale
interacţiunii subiectului
cu obiectul.
Sublim = categorie a
esteticii şi moralei,
subliniind tot ceea ce este
in natură
sau in firea şi destinul
omului măreţ,
covarşitor de măreţ,
depăşind măsura
firescului. Tulburand
psihicul prin uimire
sau teamă in faţa
grandorii, se
implineşte prin admirarea
perfecţiunii şi
inalţă spiritul la
altitudinea celor mai
deosebite sentimente
morale.
Subnormalitate intelectuală =
sindrom
care se referă la o stare
de dezvoltare
intelectuală net
subnormală,
avand in majoritatea
cazurilor o determinare
organică.
Substituire neuronală =
mecanism
operativ al relaţiei
neuronale constand
in diverse variante
funcţionale: • un neuron
se poate substitui altuia
sau unui
grup de neuroni ale căror
eferenţe
converg asupra aceluiaşi
substrat neuronal;
• mai mulţi neuroni se
substituie
unuia singur in cazul in
care eferenţele
primilor se proiectează pe
substraturi
neuronale diferite,
substrate care in
aceste situaţii vor suferi
un proces de
activare.
Substituţie parentală =
obiect-persoană
pe care o altă persoană il
investeşte
cu semnificaţie parentală,
maternă sau
paternă. Relaţia primară de
dependenţă
la unul dintre partenerii
parentali nu
este rezolvată net
(complexul Oedip).
Subtilitate = capacitate de
esenţă
cogni-tivă (cu trimitere la
inteligenţă)
manifes-tată ca
raţionament, gand, care
surprinde nuanţele unei
acţiuni, lucru,
fenomen, relaţie. S.
semnifică perspicacitatea,
ingeniozitatea şi fineţea
gandi-
429
rii; este favorizată de
intuiţie ca raţionament
impregnat afectiv, al cărui
demers
logic nu este intru totul
conştientizat şi
presupune o perfecţionare a
gandirii şi
abilitatea de a sesiza
fenomenul dincolo
de aparenţă. Poate fi
afectată in condiţiile
creşterii tensiunii
emoţionale şi a scăderii
interesului, motivaţiei.
Succes = performanţă,
reuşită şi recunoaştere
socială de tip
recompensator a
unei acţiuni individuale
sau colective. in
sociologia succesului
(individual sau
colectiv) se precizează că
orice reuşită
antrenează o descărcare
energetică sau
creatoare din partea
persoanei, fiind in
acelaşi timp stimulatoare
pentru noi
performanţe. Valenţele
psiho-educative
ale succesului se relevă in
reeducarea
copiilor cu tulburări de
vorbire şi limbaj,
a celor cu tulburări
caracteriale,
comportamentale.
Este nevoie de dozarea
eforturilor
pentru inlăturarea
dificultăţilor, in
funcţie de varstă, de
psihopatologi, logopezi,
pediatri.
Succesiv = (a urma); o
acţiune, o boală
care urmează după o anumită
durată, la
intervale scurte şi
regulate (faze).
Succesivitate = proprietate a
unor acte
perceptive (auz,
kinestezie), a unor
activităţi
intelectuale şi a trăirilor
afective
complexe de a se desfăşura
in timp, ca o
suită de evenimente
apropiate dar discernabile,
şi urmand o anumită ordine.
Sub
raport fizic, toate actele
psihice se caracterizează
prin succesivitate
(Bergson),
dar tind să devină
subiectiv simultane.
Suflet = dublu imaterial al
persoanei,
ascuns vederii obişnuite,
purtător al dinamismului
psihic, care părăseşte
corpul
in clipa morţii biologice.
Sufletul raţional
(al gandurilor) şi sufletul
pasiunilor
(cel corporal) au fost
reunite in concepţiile
vitaliste, iar teologia
incearcă
speculativ problema
sufletului intr-o
esenţă autonomă faţă de
fenomalitatea
corporală. in psihologie,
sufletul apare
ca echivalent al noţiunii
de psihic sau
de conştiinţă individuală,
cuprinzand
unitatea proceselor
cognitive, emoţionale
şi volitive ale persoanei.
Sufocare = (asfixie);
limitarea aportului
de oxigen necesar
respiraţiei, datorată
unor fenomene patologice la
nivelul
aparatului cardio-
respirator sau obstructării
mecanice a gurii, nasului
sau
căilor aeriene superioare.
Datorită aplatizării
traheii sau
tulburării circulatorii
sangvine cerebrale,
sau reflexului declanşat de
la nivelul
centrilor nervoşi
carotidieni, se produce
asfixia şi moartea.
Sugestibilitate = proprietatea
de a fi
uşor influenţat de cineva;
este posibil şi
la nivel normal şi la
bolnavul mintal. La
formele uşoare se manifestă
prin
imitarea unor gesturi,
atitudini, uneori
inconştient (contagiunea
căscatului). in
formele patologice este o
urmare a unei
voinţe slabe, cand
subconştientul
acceptă necritic idei,
cedează cu uşurinţă
la anumite influenţe. La
copii, la
naivi, la debilii mintali;
datorită imaturităţii
mecanismelor voinţei sau
imaturităţii
intelectuale, sunt
frecvente stări
de s. crescute, temporare
şi in oboseală,
stări de ebrietate. in
bolile psihice,
comportamentul bolnavului
este determinat
de cele mai multe ori de
influenţe
exterioare. Opus s. este
negativismul.
Sugestie = este folosit
intr-o dublă accepţiune:
• ca proces psihic, ca o
reacţie
particulară la anumite
percepţii, ca o
voinţă pe care subiectul n-
o poate obţine
prin controlul voinţei
personale, impotriva
unor influenţe pe care le
reia necritic;
• ca o metodă de
psihoterapie ce constă in
inducerea unor idei şi
convingeri
optimiste asupra bolnavului
pentru a
putea lupta impotriva
apariţiei unor
fenomene psihopatologice,
bolnavii fiind
in stare de veghe, somn
narcotic, somn
hipnotic. Din punct de
vedere ştiinţific
(pavlovist), s. este
efectul concentrării
excitaţiei in emisferele
cerebrale, intr-un
anumit punct ce devine
dominant şi
inhibă zonele adiacente. De
aceea, „cuvantul-
comandă" acţionează cu
totul
izolat de celelalte
influenţe, devenind un
stimul necesar.
Sumaţie = fenomen al
propagării impulsurilor
prin centrii nervoşi, ceea
ce determină
insumarea excitanţilor,
care creează
o stare de excitaţie
centrală favorabilă
descărcării neuronilor
motori. Poate avea
loc o sumaţie • spaţială, ce
declanşează
excitaţii simultane şi • o
sumaţie temporală
a stimulilor care se succed
la intervale
scurte pe calea aceluiaşi
nerv
aferent.
Supraestimare = delir de
evaluare; se
dezvoltă din ideile de
supraapreciere pe
care subiectul le are
despre posibilităţile
sale. Acest delir se poate
sistematiza
asemenea unui delir
paranoic.
Supraeu = (super-ego); una
dintre instanţele
personalităţii, in cadrul
celei
de-a Ii-a teorii a lui
Freud, asupra aparatului
psihic; instanţă cu rol de
cenzor
faţă de Eu. Funcţiile
Supraeului sunt:
conştiinţa morală, formarea
idealurilor,
autoobservaţia. Formarea
Supraeului se
realizează prin
interiorizarea
interdicţiilor
parentale şi este in
stransă legătură
cu complexul Oedip. De
asemenea,
s.
obligă Eul la substituţia
scopurilor realiste,
moraliste şi il impinge la
luptă spre
perfecţiune. S. exprimă
instanţa
verificatoare, cenzurantă a
personalităţii,
impreună cu ID-ul (Eul),
Supraeul
reprezintă instanţa ce
supraveghează
permanent existenţa
individului.
Suprarenal = glande situate
la superior şi
spre marginea internă a
fiecărui rinichi,
implicate activ in funcţia
de adaptare a
organismului, cele două
zone constitutive
avand fiecare prin
morfofiziologia lor
distinctă un statut
autonom. •
Medulosuprarenala produce
catecolamine
(80% adrenalină şi 20%
noradrenalină).
In acest lanţ, dopamina
este un
intermediar pentru
noradrenalină. Acestea
acţionează asupra
sistemului nervos
simpatic. • Corticosuprare-
nala (zona
periferică) secretă hormoni
mineralocorticoizi şi
glucocorticoizi şi
hormoni sexoizi. Biosinteza
acestor
hormoni porneşte de la
colesterol. • Patologia
acestor glande cuprinde
tabloul
clinic şi tulburări
psihice; este cunoscută
de multă vreme sub forma de
hipo
sau hiperfuncţie.
Cunoaşterea mecanismelor
fiziopatologice şi
psihopatologice
ale afecţiunilor glandelor
suprarenale
necesită utilizarea unor
metode radioenzimatice,
radioimunologice complexe.
Suprasolicitare = ansamblu de
stimulări
(exerciţii, cerinţe,
provocări, atracţii,
exigenţe) venite din partea
mediului
către persoană, care
depăşesc capacităţile
sale superioare de răspuns
adecvat,
eficient, echilibrat.
Efectele suprasolicitării
sunt: - oboseala, creşterea
reactivităţii
emoţionale; - scăderea
autocontrolului;
eficienţă redusă in
activitate.
Se evidenţiază o
simptomatologie de tip
nevrotic.
431
Surâs = expresie facială
semnificand o
emoţie plăcută, o stare
de bine psihosomatic,
reducţia sau dispariţia
unei tensiuni.
Are implicaţii in
ontogeneză şi in
relaţiile
umane. Se dezvoltă
treptat prin
imitaţie şi se nuanţează
in funcţie de
particularităţile
individuale. Este o formă
de
comunicare nonverbală,
convenţională,
care exprimă situaţional
ceea ce ar dori
subiectul. in unele
afecţiuni psihice este
vizibil discordant cu
starea psihică momentană
(schizofren, oligofren).
Surditate = diminuarea
pană la abolire a
percepţiei sunetelor
datorită unor leziuni
survenite la diferite
etaje ale analizatorului
auditiv (acustic). •
Surditate de
transmisie; • surditate avand un caracter
de percepţie; • surditate progresiv şi trebuie
mixtă. Ţinand cont de compensat prin proteză
alte criterii auditivă, pentru
se disting: • surditate a nu fi un factor al
congenitală şi dobandită; agravării patologiei
• completă sau parţială; varstei inaintate.
• unilaterală Surditate de percepţie = tip
sau bilaterală; • de surditate
surditate profesională in care audiţia sunetelor
(hipoacuzie) datorită şoptite
unor condiţii este abolită, avand un
de zgomot in mediul de caracter electiv
muncă. S. are un pentru sunete inalte.
rol deosebit in generarea Proba Rinne este
unor afecţiuni pozitivă; proba Weber
psihice. Avand in vedere lateralizată la
rolul limbajului urechea mai puţin
in dezvoltarea gandirii, afectată, iar proba
inţelegem că Schwabach diminuată.
absenţa integrităţii Apare in leziuni
funcţiei auditive dă cohleare şi ale căilor
naştere unor tulburări de nervoase.
limbaj, deficienţe Surditate de transmisie =
de intelect şi de afectarea
comportament aparatului de transmitere
adecvat. Aceştia se a sunetelor
structurează in ma-re (timpano-osicular)
parte ca personalităţi caracterizată prin
dizarmonice de tip afectarea mai accentuată
imatur afectiv, instabil a audiţiei sunetelor
sau exploziv, şoptite, in care: - proba
incă de la naştere Rinne,
afectează grav negativă; proba Weber
capacitatea lateralizată la
intelectuală. Se afirmă urechea cea mai afectată.
că orbii Reprezintă
din naştere sunt mai fondul pe care se
puţin limitaţi decat grefează atitudini
surdomuţii avand in suspicioase, ostile faţă
vedere caştigul de anturaj.
informativ Surditate psihică = vezi
pe care-1 aduce vorbirea. agnozie
Surditate verbală = vezi
Surditatea
afazie
apare şi in cadrul
Surditate verbală pură =
senescenţei, ca
tulburare de
fenomen consecutiv
integrare a percepţiei
aterosclerozei,
auditive, constand
in păstrarea auzului
fiziologic, cu
pierderea capacităţii
inţelegerii limbajului
vorbit, imposibilitatea
repetării
cuvintelor şi scrierii
după dictare. Capacitatea
de a vorbi şi de a scrie
spontan
şi independent este
menţinută.
Afecţiunea este
consecinţa unor leziuni
localizate in prima
circumvoluţiune
temporală in apropierea
circumvoluţiunilor
Heschl, uni sau
bilateral.
Surdoiogie = ştiinţă
interdisciplinară
care işi propune, cu
mijloacele
psihopedagogiei,
să găsească posibilităţi
de
suplinire a auzului şi de
folosire
maximă a potenţialului
restant (după C.
Pufan).
432
Surdomutitate = incapacitate
de a auzi
şi vorbi; fie din naştere,
fie dobandită in
primii ani de viaţă. Cei in
cauză suferă şi
de mutism, neauzind
cuvantul rostit. Nuşi
poate insuşi limbajul, deşi
organele
vorbirii lui sunt normale.
Instrucţia şi
educaţia se face in şcoli
speciale, prin
metode corespunzătoare, in
special labiolectura
(citirea pe buze). (Vezi
Anexa A
-fig.13).
Surmenaj = ansamblu de
tulburări provenite
din exces de oboseală a
organismului.
Reprezintă o stare de
epuizare a
resurselor fizice şi
psihice, in urma unor
eforturi prelungite sau
repetate. Se manifestă
prin fatigabilitate
intensă, cu cefalee,
ameţeală, tulburări
neurovegetative,
hiperestezie senzorială, in
special auditivă,
precardiologii, anorexie,
depresie de
epuizare. S. netratat are
ca urmare: astenie,
gastrite, ulcere, nevroze
astenice.
Susceptibilitate = dispoziţie
spre a se
lăsa influenţat sub acţiunea
unor factori
externi, mai ales datorită
unor experienţe
anterioare, reactivizare
vie vulnerabilitate.
Trăsătură caracterială
specifică celor
egocentrici, predispuşi la
interpretare
negativă şi frustrantă a
stimulilor in
relaţie interpersonală.
Suspans = termen cu o sferă
largă de
semnificaţii, ce poate
merge pană la
amanarea unui răspuns, a
unei decizii,
pană la indoială,
incertitudine, stare de
aşteptare anxioasă
justificată sau nu. Are
motivaţii contradictorii,
insuficienţa datelor
semnificative care să
justifice
amanarea unui răspuns,
indecizie, dubitate,
anxietate. In psihiatrie
aceste stări
sunt caracteristice in
astenie, personalităţilor
senzitive şi in debutul
schizofreniei.
Suspicios = caracteristică
emoţională şi
comportamentală, constand
in teamă,
neincredere, bănuială faţă
de un partener
cu care subiectul are o
relaţie afectivă.
Este o caracteristică
specifică
personalităţilor senzitive
şi paranoice.
Susţinător = relaţie care
funcţionează
intre părinţi şi copii,
intre instituţii sociale
sau medicale şi persoane
deprofesionalizate
(pensionari, invalizi prin
boală psihică sau
somatică); se mai
menţionează şi relaţiile de
simpatie, de
preocupări comune, de
vecinătate, pentru
un sprijin moral sau mixt
(şi material).
Rolul de susţinător al
medicului reclamă
acestuia calităţi umane şi
psihologice,
solicitudine, răbdare,
inţelegere
şi compasiune faţă de
pacient şi
suferinţa lui. Terapia de
susţinere poate
fi provocată in afara
medicului şi a
psihologului şi de membrii
de familie,
prieteni, profesori, etc.
Syderman = (coree
reumatismală);
afecţiune care se manifestă
in copilărie
mai ales in varsta şcolară.
Are aceeaşi
etiologie ca reumatismul
articular acut
(30-60% dintre cazuri).
Bolnavii prezintă
simptome de reumatism
articular
acut, care pot să preceadă
sau să urmeze
episodul acut de coree (o
manifestare
imunoalergică ce survine in
stadiul
tardiv al acesteia). Unii
autori o
consideră o encefalită
neuroalergică, o
boală autonomă produsă de
un virus
incă necunoscut. Este mai
frecventă la
fete şi apare cu precădere
in lunile
martie-aprilie sau
noiembrie-decembrie.
Sunt două tipuri - coree
pură, fără
nici o legătură cu
reumatismul articular
acut şi care ar putea fi de
natură encefalică;
şi coreea reumatică.
Simptomatologia
diferenţiată: • mişcări
coreice,
involuntare, aritmice,
ilogice, dezordo-
433
nate, bruşce, interesand
grupele musculare
distale; diminuează in
repaos, somn
şi sub acţiunea
hipnoticelor, dar sunt
amplificate
de emoţii, efort, frig,
oboseală
psihică; • tulburări de
coordonare, şi tulburări
psihice variabile, fugă de
idei,
labilitate afectivă, stare planul sfenoidal şi
confuzivă, halucinaţii peretele anterior
in forme grave. al şelii se retrage
Tratamentul: sau se rotunjeşte,
salicilat de sodiu, diafragmul şelar
penicilină, cortizon, se măreşte; şaua
sedative, vitamine. Este apare balonizata.
indicată uneori in tumorile
amigdalectomia. intraşelare şi in
adenomul intraşelar
ş apar
Şa turcească = multe modificări
formaţiune care trebuie
osteotendi-noasă precizate
care se prezintă ca medical.
o depresiune situată Şchiopii Ursula
pe fata (n 1918) =
superioară a psiholog roman,
osului sfenoid, publicist
avand trei pereţi. universitar,
In această doctor in ştiinţe,
depresiune se află profesor
situată glanda consultant la
hipofiză. Aspectul Universitatea din
radiologie al şeii Bucureşti. Şi-a
turceşti prezintă făcut studiile la
importanţă in Universitatea din
diagnosticarea Bucureşti,
unor afecţiuni Seminarul pedagogic
neuropsihice (mai şi o
ales perfecţionare la
hipertensiunea Centrul
intracraniană) Internaţional al
şi Copilului la Paris
endocrine. in (1965). Membru
cazul afectării fondator al
bazei craniului Asociaţiei
prin Psihologilor din
hipertensiunea Romania (1964),
intracraniană, al Revistei de
şaua turcească Psihologie, al
suferă modificări revistei „Revue
care reprezintă Roumaine des
uneori singurele Sciences
semne. Sociales", serie
Modificările sunt de Psyho-logie,
o urmare a perturbărilor membru al
circulatorii din colegiului de
regiunea şelară; se redacţie al
produc modificări Analelor
şi prin mărirea Universităţii
tuturor (serie Psihologie)
diametrelor; (1968-
unghiul dintre 1973) şi al revistei
„Colocvii" pe tot Paris (1977), „Introducere in
parcursul apariţiei Congresele psihodiagnostic"
acesteia. După C.A.E.R. de (ed. I - 1970; ed.
1982 a fost psihologie: Sofia II -1976); „Cartea
secretar ştiinţific (1964), Berlin tinerelor fete"
la „Revista de (1967), Bratislava (1970 -coautor);
Psihologie" şi (1968), Varşovia „Orientarea
„Revue des (1969), ca şcolară şi profesională
Sciences Sociales" preşedinte al (autor
- serie de psyhologie. delegaţiei principal 1972);
intre romane; „Criza
1986 şi 1990 a Congresul internaţional 435
fost membră a al de originalitate la
„Comitetului femeilor adolescenţi"
Internaţional al Stockholm (1978); „Dicţionar
Psihologilor (1969), enciclopedic de
pentru pace şi Congresul psihologie" (3
contra războiului internaţional al volume 1979),
atomic" (al copilului de la „Creşa, mediu
IUPsys). A adus Casa Albă S.U.A. educativ" (1980,
contribuţii in (1972). A publicat coautor);
problemele peste 300 de „Psihologia
psihologiei copilului articole, studii şi varstelor" (1981
şi a varstelor, lucrări. Opere şi 1995);
in teoria operativităţii principale: • „Psihologia
gandiri in „Curs de generală şi a
ontogeneză, in psihologia copilului" (manual
problemele de copilului" (vol.I - 1982 - 1985);
psiho-diagnoză şi 1955; voi. II - „Sinteze de
psihoterapie. A 1965); • psihologie" (voi.
stimulat interes „Psihologia III)
faţă de aplicarea copilului" (1963 - Şoc = ciocnire
calculelor de ed.II 1967) - bruscă şi puternică
entropii, in Premiul a două corpuri; in
cercetarea de Ministerului medicină, şocul
diverse structuri invăţămantului, • denumeşte o
psihice (1963- „Dezvoltarea tulburare bruscă,
1966). A adaptat şi operativităţii intensă a
a validat gandirii copilului funcţionalităţii
numeroase metode de la 7-11 ani" psihice (şi) sau
experimentale, (1966); • fizice a organismului,
teste, etc. A „Orizonturi, apărută ca
participat la opinii şi probleme" urmare a unei
numeroase (1968 - agresiuni externe.
manifestări coautor); • Şocul, ca tulburare
ştiinţifice „Probleme fiziopa-tologică se
naţionale şi psihologice ale caracterizează
internaţionale: jocului şi printr-o „stare de
Copenhaga distracţiilor (1966 alarmă"
(1961), - coordonator); concretizată
Amsterdam „Psihologia şi printr-o succesiune
(1968), Montreal viaţa" (1969 - de reacţii
(1974, 1969); coautor); neuro-vegetative
declanşate de o
acţiune bruscă a Ştiinţă = desfăşurand
factorului perturbator. extensional, propria sa
Prin termen generic dezvoltare.
extrapolare, sub care sunt Ştiinţa interferează
denumirea de reunite toate din ce in ce
„şoc" s-a adăugat teoriile şi domeniile mai mult cu sfera
unor procedee de ştiinţifice. forţelor de
terapie. Intensional, producţie intr-o
Fiziopatologic conceptul de relaţie de
şocul are trei faze: ştiinţă stimulare
şocul compensat, desemnează o reciprocă.
şocul anumită formă de 436
decompensat,
şocul ireversibil,
cunoaştere a
realităţii care,
T
Tabacism =
terminal. spre deosebire de
intoxicaţie
Şocul poate cunoaşterea
cronică cu tutun.
fi: - şoc aerian, comună, aspiră
Efectele nocive
alergic, circulator, să
ale fumatului sunt
şoc de garou; ş. dezvăluie, in
astăzi cunoscute
prin he-matom, ş. modalităţi riguros
in intreaga lume
hemorargic, ş. verificabile şi intro
medicală. in
histaminic, ş. expunere
ultimii ani, s-a
laringian, ş. discursivă, precis
incetinit
medular, ş. formulată, legile
consumul de tutun,
obstretical, ş. obiective care
in unele
operator, ş. guvernează
medii sociale şi
transfuzional, ş. succesiunea
zone geografice,
traumatic, ş. evenimentelor. •
inregistrandu-se
distolic, ş. Componentele
regresii sensibile,
olecranian, ş. structurale ale
ca urmare a unor
rotulian, etc. in cunoaşterii
campanii de
psihiatrie, şocul ştiinţifice sunt: -
informare şi
are două aspecte: conţinutul facturai,
educaţie sanitară.
- unul ipotezele
in general, au
psihopatologic şi explicative,
renunţat la fumat
unul terapeutic. concluziile
cei de varstă
Şoc afectiv = generalizării
mijlocie, in
starea de conţinutului
schimb consumul
dezechilibru acut factual expuse
este mare in
al unor funcţii argumentativ,
randul tinerilor.
psihice, ansamblul
Fumatul de tutun
determinată de o metodelor de
este un amestec
traumă cercetare, etc. • in
de gaze şi rezidii
psihologică, a evoluţia sa ulterioară,
solide
cărei intensitate cunoaşterea
microscopice in
crescută sau ştiinţifică s-a
care au fost
bruscheţe in autonomizat din
identificaţi peste
instalare, ce in ce mai
1000 de compuşi.
solicitată in mod categoric faţă de
Pri
variabil evidenţele naive
nci
disponibilitatea şi prejudecăţile
pal
de adaptare a necritice ale
ele
psihismului. simţului comun,
co
mp din fumul de de ajuns numai
one tutun sunt două picături din
nte clasificate in această toxină
şi patru grupe puse pe limba
con (substanţe cunoscute unui caine ca să-1
cen ca omoare. De
traţ avand proprietăţi subliniat că in
iile cancerigene): • cursul unei vieţi,
fu carcinogenetice fumătorul
mul (hidrocarburile introduce in
ui aromatice organism mai
de policiclice, cum mult de jumătate
ţiga ar fi betanaftalina de kilogram de
ră care poate nicotină, ceea ce
sun produce cancerul reprezintă o
t: vezicii urinare); • cantitate enormă
• ox cocartenogenetice de toxic.
idul (fenolii, esterii Principalele
de acizilor graşi, acţiuni ale
car acizii graşi liberi); nicotinei se
bon • substanţe manifestă asupra
(52 iritante (particule sistemului
40- solide, diferite nervos, fie prin
214 gaze); • nicotină, spasme vasculare
000 cu acţiune asupra produse prin
mo organismului in iritaţia capilarelor
crogra general şi mai sangvine, fie prin
me) ales asupra atingerea directă
; • sistemului nervos. a celulei
nic nervoase, şi
T
otin indirect asupra
Oxidul de
ă (200-2400 cordului, vaselor
carbon scade
micrograme). sangvine şi
capacitatea de
Unele rinichilor. Asupra
transport a
componente sistemului nervos
oxigenului de
acţionează in central, produce,
către hemoglobina
special la nivelul in raport cu
şi
otofaringelui sau modul şi
impiedică
căilor aeriene vechimea
pătrunderea
mari unde sunt fumatului, şi
oxigenului la
depozitate; altele caracteristicile
nivel celular.
sunt absorbite din psihosomatice ale
Nicotină este cel
gură, faringe, căi fumătorului, fie
mai nociv
aeriene sau stimulare, fie
constituent al
alveole sedare. Datele
fumului de ţigară,
pulmonare in numeroaselor
pentru că 80-90%
sange, de unde studii clinice şi
se absoarbe in
pot acţiona experimentale din
sange; inhalată cu
asupra diferitelor intreaga lume
fiecare fum; este
ţesuturi din demonstrează că
echivalentă cu
organism. ftimul de tutun
cantităţi de 0,lmg
Substanţele cu este răspunzător
administrată
efecte patologice de apariţia a
intravenos. Sunt
numeroase boli care: 300000 in ho
cronice grave. S.U.A., 70000 in rmo
Dintre acestea, Germania, ni
primul loc este 437 car
ocupat de 50000 in Anglia, e
cancerul 35000 in Franţa, acţi
pulmonar, apoi etc. Statisticile one
cardiopatia arată de ază
ischemică, asemeJiea că un dire
bronşita cronică şi fumător işi ct
enfizemul scurtează in medi≪ sau
pulmonar. Statistici cu 8,3 am viaţa indi
ale O.M.S. chiar dacă are o rect
arată că 90% din doză moderată de asu
dec ţigări pe zi. S-a pra
esele constatat că la cor
de fumători apar intro dul
can proporţie mai ui
cer m*re cancerul şi
pul laringian şi al vas
mo mucoasei bucaie, elor
nar, cancerul vezicii ,
25 urinare, det
% hipertensiunea erm
din arterială, arterite, ina
cele flebite, ulcere nd
dat gastrice. Totodată, creş
orat fumatul determină tere
e perturbări ale a
boli funcţiei unor frec
lor glande cu secreţie ven
car internă, scade ţei
dio randamentul şi
vas muncii fizice şi deb
cul intelectuale itul
are şi 75% din performanţele ui
cele cauzate de sportive, etc. n car
bronşita cronică timpul sarcinii şi dia
sunt direct maternităţii, c,
imputabile fumatul are consecinţe cat şi
tabagismului. deosebit de vasocontricţiei.
De asemenea, grave: rezistenţă Fum^ul este de
mortalitatea prin scăzută la factorii asemenea
infarct de mediu implicat in
miocardic este infecţioşi toxici producerea
dublă la fumători traumatici. precoce a
faţă de Nicotină produce arterosclerozei
nefumători. Cel eliberarea de prin
puţin un milion adrenalină şi determinarea
de bărbaţi şi nor creşterii
femei mor anual adr concentraţiei
din cauza ena acizilor graşi
fumatului, dintre hnă liberi in sange
,
adevezivitatea şi astăzi suficiente senzoriale
aglutimbihta-tea remedii pentru (surditate şi
trombocitară. dezintoxicare, cecitate prin
Tutunul nu succesul atrofia nervilor,
intruneşte depinzand in crize viscerale
atributele unui mare parte (laringi-ene,
adevărat drog, 438 gastrice,
neproducand de voinţă, de vezicale, rectale)
fenomene de personalitatea dureroase,
dependentă, puternică a tulburări sexuale,
folosirea lui subiectului. sfincteriene şi
antrenează numai Printre metodele trofice. Deşi in
o stare de utilizate in majoritatea
obişnuinţă tratamentul cazurilor
Intoxicaţia acută tabagismului predomină
cu nicotină sunt citate: tulburările
aduce ameţeli, acupunctura, neurologice, au
cefalee, homeopatia, fost scrise forme
transpiraţii, procedee de de tabes cu pusee
sealoree, aversiune prin convulsive
tulburări de modificarea delirant -
vedere puternice gustului oneiroide sau
(scotom), tutunului, şocuri stupo-roase,
brahicardie, electrice pe braţe forme mixte
delir şi comă, in momentul in taboparalitice,
tulburări care incepe să care asociază o
neuropsihice, fumeze, etc. stare demenţială
insomnie, Tabes = (sin. progresivă, forme
bradipsihie, Sifilis); care prezintă
disprosexie, meningo-radiculonevrită sindroame
astenie, ca şi posterioară depresive
tulburări m sfera specifică, care se maniacale, stări
altor aparate şi asociază uneori delirante, psihoze
organe şi cu afectarea cronice, fenomene
(inapetenţa, unor nervi halucinatorii, etc.
paloare, cranieni. Sifilisul Tabuta Rasa =
epigastralgii, nervos este (tablă pe care nu
aritmie). considerat un este scris nimic),
intreruperea stadiu evolutiv al se
fumatului sau cărui tablou mn
scăderea clinic este ific
numărului de dominat de ă
ţigări poate manifestări in
produce la unii neurologice: epi
subiecţi stări de tulburări de ste
agitaţie, sensibilitate mo
insomnn, intabilitate, profundă, cu logie
etc, ceea alterarea simţului şi
ce face ca tactil, ataxie psi
problema lăsatului locomotorie, hol
de fumat mers talonat, ogi
să pară dureri la nivelul e
complicată. Sunt membrelor, sta
tulburări rea
de duritate, evitand substanţă albă
totală lipsă de conflictele. formand lama
informaţie (J. Tahifemie = (sin. medulară externă
Locke - la tahilalie); formă şi stratul zonal in
naştere omul nu patologică de partea
ştie nimic, nu hiperactivitate posterioară. in
există idei verbală ce constă interior se găseşte
innăscute, totul in accelerarea substanţa cenuşie
depinde de exagerată a despărţită de
experienţă). debitului verbal, lama medulară
Totuşi trebuie ritmul ingreunand internă, formată
ţinut seama ca mult comprehensibilitatea din substanţa albă.
nou-născutul comunicării. Cu Aceste formaţiuni
dispune de toată ritmicitatea nucleare cuprind
premize grăbită nu se mai mulţi centri
ereditare care, constată defecte nervoşi care
funcţional, pot fi de ordin sintactic primesc
favorabile sau şi nici fonetic. informaţiile de la
nefavorabile. Tahistoscop = etajele inferioare
Tact = modalitate aparat ce permite ale nevraxului şi
senzorială prezentarea le transmit la
cutanată prin care vizuală a unor scoarţă. Toate
se semnalizează imagini intr-un căile centripete
contactul cu timp foarte scurt care vin de la
corpuri. T. implică (de ordinul măduva spinării,
nu numai recepţia miimilor de secundă) bulb şi cerebel
cutanată, ci şi pe şi cu care trec, inainte de a
cea kinestezică. se măsoară ajunge la scoarţa
Se realizează volumul atenţiei, cerebrală, prin
printr-un proces etc. talamus, unde fac
de palpaţie prin Talamus = sinapsă cu
care obţinem formaţiune neuronii care
discriminarea diencefalică care formează nucleii
formelor, fiind intră in alcătuirea acestui centru. in
socotită analoagă talamencefalului talamus există
văzului. Prin tact (partea nuclei de
se face detectarea superioară a asociaţie care au
insuşirilor: diencefalului), legături cu
duruzita-tea, format din două substanţa
porozitatea. in alt mase ovoide de reticulară, prin
sens, implicand substanţă nervoasă aceasta
discernămantul, care poartă realizandu-se
adeziunea denumirea de reglarea ritmului
sufletească, tactul „corpii optici" somn-veghe.
desemnează o sau straturile Talent = termen
strategie psihică optice. Este psihologic ce
faţă de alte despărţit de denumeşte un
persoane, cu grijă hipotalamus prin ansamblu de
pentru a nu-i leza şanţul hipotalamic. aptitudini superior
personalitatea şi Ca structură, dezvoltate,
a-1 influenţa la exterior sau o combinare
educativ sau prezintă un strat de aptitudine
instructiv, fără subţire de originală care
asigură şi facilitează modalitate de se datorează unor
realizarea relafio-nare d.sfuncţn ale nucleilor
de performanţe afectivă cenuşii
intr-o anumită (dragostea centrali şi a
sferă de activitate copilului faţă de substanţei
şi produce creaţii, mamă şi invers; reticulare care
valori originale dragostea faţă de produce
(talent muzical, persoana iubită, perturbarea
talent literar, bazată pe influenţei
actoricesc, aprecierea reciproce
didactic, medical, sinceră, ceea ce corticoextrapiramidal

oratoric, produce o e.
organizatoric, in satisfacţie T.A.T. = test
munca de deosebită). proiectiv (H.
cercetare 439 Murray -1935)
ştiinţifică). Taping-test = pentru
Aptitudinile prob≫ de viteză evidenţierea
individuale motncă simplă unor date fundamentale
presupun: care constă ii≫ a ale
inclinaţie prin bate intr-un timp personalităţii:
muncă, motivaţie dat, cat mai multe impulsuri,
pentru creaţie, lovituri posibile, emoţii,
condiţii socialeducaţionale, cu un creion pe o sentimente,
condiţii de stimulare hartie s3≪ Pe ° complexe
a tablă. E Pos1' bilă şi conflicte,
dispoziţiilor o inregistrare tendinţe
native individuale. electrică a răspunsului. refulate.
O treaptă Tasikinezie = Utilitatea
superioară de tulburare a T.A.T. este
dezvoltare a activităţii motorii, determinată de
aptitudinilor, constand in aprofundarea
avand ca urmare tendinţa şi interpretarea
producţii originale imperioasă de tulburărilor de
de importanţă deplasare, in comportament
istorică o imposibilitatea de a maladiilor
constituie geniul. a sta locului. Este psihice- Este
Tanatofobie = o hipermnezie de deosebit de
teamă patologică ong.ne extrapiramidală, eficient atunci
de moarte, obsedantă mai rar cand datele
intalnită in ca sechelă sunt corelate
nevroza obsesivofobică, postencefalica şi cu cele
isterie, ^ult mal frecvent ca furnizate de
nevroză anxioasă, accident testul
hipo-condrie, etc. diskinetic acut, Rorschach. Se
Tandreţe = consecutiv utilizează
termenul terapiei cu uneori ca o
desemnează prin neuroliptice. ps.hoteraple
opoziţie cu cel de Sindromul scurtă.
senzualitate o hiperchinetichiperton, Tautologie =
atitudine faţă de care se echivalenţa unor
celălalt care instalează părţi ale
perpetuează sau cronologic după propoziţiei sau
reproduce prima sindromul chiar a două
parchmsom-an,
propoziţii tehnica se referă presupune că
distincte, la o metodă sau dezvoltă in jurul
afirmand de fapt procedeu său un camp
acelaşi lucru; terapeutic electromagnetic
judecată in care (mecanic, chimic extrem de
subiectul şi sau psihologic). puternic, se interferează
predicatul sunt Tehnopsihologie cu cel al
exact aceeaşi = ramură a obiectului supus
noţiune, psihologiei ce se acţiunii. Ca
≪Primata sau nu ocupă de fenomen
prin acelaşi mijloacele paranormal,
culant. aplicării practice. telekinezia
Taxonomie = Se intretaie cu presupune
disciplină psihotehnica, dar calităţi
metodologică ce o depăşeşte prin extrasenzoriale,
se ocupă de preocupările speciale care ar avea la
legile, criteriile pentru bază fenomene
şi configuraţiile principiile şi parafizio-logice.
clasificărilor; strategiile Telencefal =
ştiinţa a clas.fi- aplicabilităţii (creierul anterior);
440 psihologiei. partea cea mai
carii şi Telegnozie = voluminoasă a
sistematizării cunoaştere encefalului, reprezentat
ştiinţifice (cele indirectă, fără de
din biologie sunt intermediul emisferele
tipice). percepţiei sau cerebrale, alcătuite
Teamă = proces funcţiilor intelectuale din
emoţional negativ, a unor următoarele
care implică evenimente formaţiuni:
insecuritate, situate la distanţă scoarţa cerebrală,
nelinişte, alarmă, din punct de substanţa albă,
agitaţie, tendinţă vedere spaţial sau corpii striaţi,
de evitare legată temporal. Acest sistemul limbic şi
de un pericol fenomen include: in interior,
iminent sau pre-moniţia, ventricolele
indepărtat. Se clarviziunea, in timp laterale (I şi II).
deosebeşte de ce pentru oamenii de Teleologie =
frică şi angoasă, ştiinţă părerile concept care se
care sunt fără oscilează intre referă la un tip
obiect. Patologic, negarea totală a determinat de
teama evoluează realităţii lui şi explicaţie
spre sindromul ipotezele pozitive ştiinţifică
obsesivo-fobic, pe privind manifestarea intemeiată pe
cand frica trece in lui efectivă, ipoteze finalitate (scop).
angoasă şi fobie. pe care le va confirma Se consideră că
Tehnică = sau infirma viaţa şi indeosebi
ansamblu de numai evoluţia psihicul uman au
procedee şi ulterioară a un caracter
metode care se cunoaşterii. teleologic. La
aplică intr-un Telekinezie = baza sistemelor
anume domeniu. fenomen de teleologice este un
Legat de inducţie cu care mecanism de
psihopatologie şi un subiect, care se autoreglaj după un
psihologie,
program. in cadrul extra-senzorială campului
psihologiei (criptestezie). gravitaţional.
contemporane s-a Comunicarea se Telereceptori =
dezvoltat o efectuează intr-un structuri
tendinţă, care nu singur sens, de la receptoare asupra
este nici analitică, un inductor la cărora acţionează
nici perceptor, atunci stimuli produşi la
comportamentalist cand intre aceştia există distanţă.
ă (teleologică) legaturi afective Analizatorii care
care caută noi şi cand inductorul conţin
modalităţi de se află intr-o telereceptori sunt:
explicare a cauzelor stare de incordare vizuali, auditivi,
finale ale maximă, de mare olfactivi; spre
comportamentulu tensiune. Se presupune deosebire de
i uman. că receptorii tactili
Teleonomic = transmisia şi şi gustativi care
termen introdus recepţia se fac la acţionează nemijlocit.
de Allport (1937) nivelul Organizaţi
pentru a defini inconştientului, anatomic pe
sistemul său după legile principiul
ipotetic cu privire acestuia. oricărui
la structura Termenul „tele" analizator,
personalităţii, desemnează telereceptorii sunt
imaginată ca un independenţa in formaţi şi ei din
model ce unifică raport cu trei segmente: •
scopurile distanţa. Telepatia periferic
individului, este (receptor); •
orientate spre cercetată cu intermediar (calea
anumite scopuri. intense incercări de conducere care
Teleonomia de obiectivare, poate fi specifică
substituie in impreună cu alte sau nespecifică); •
biologie termenii fenomene ce intră segmentul central
de finalitate şi in sfera sau proiecţia
teleologie care au parapsihologici. corticală (zona
conotaţii T. pare a se corticală in care
idealiste. produce informaţia este
Teleopsie = indiferent de transformată in
fenomen ce distanţa sau senzaţie
insoţeşte tulburările obstacolele subiectivă
vizuale in materiale. Ipoteza conştientă). Segmentul
spaţiu, tradus undelor herţiene periferic
prin supraestimarea ca purtătoare ale este inclus intr-o
profunzimii mesajului structură
(adancimii), celelalte telepatic a fost complexă ce
dimensiuni infirmată in permite contactul
spaţiale favoarea altei direct cu mediul
rămanand intacte. teorii (V. Iordan), extern şi
Telepatie = avan-sandu-se proprietăţile lui
fenomen ideea că relaţiile (ochi, ureche,
parapsihic, care telepatice se nas).
ar semnifica o dezvoltă intr-un Temere =
formă de camp de energie atitudine
comunicare discretă, similar determinată de
sentimentul de Temperam afectiv, stabilitate,
frică (teamă), entul in sine, este profunzime a
justiţia, familia, o la trăirilor, insuşirile,
societatea, prin tură a trăsăturile
mecanismele lor personalităţii şi temperamentale
de intimidare, se valorifică in sunt definite
invaţă persoanele mod direct in psihologic: •
să respecte legile, situaţii care cer tonico-energetice;
normele, pentru a manifestări • fazicotemperamentale;
evita sancţi- de forţă fizică, de •
441 rezistenţă de factură a
unile pe care nervoasă. reactivităţii
nerespectarea lor Acelaşi globale. Combinarea
le-ar atrage. temperament acestora se
Temeritate = poate exista la realizează din cele
exces de tipuri de patru tipuri de
indrăzneală sau de personalităţi temperament: •
cutezanţă diferite şi in coleric;
manifestată intr-o condi • sangvinic; •
anumită direcţie, ţii diferite de flegmatic; •
fără o evaluare evoluţie a melancolic. Din
riguroasă a riscurilor acesteia. Deşi viziunea
sau a temperamentul hipocratică, sunt
consecinţelor nu determină puse in evidenţă
posibile (actele capacităţi trei insuşiri
alpinistului sau productive, fundamentale ale
navigatorului creative sau activităţii
solitar se reproductive, ale nervoase
deosebesc de cele persoanei, acesta superioare: • forţa
ale adolescenţilor, le corelează, le sau energia; •
ale dizarmonicilor nuan mobilitatea; •
de tip instabil, ţează. echilibrul celor
t
impulsiv sau ale două procese
psihoticelor in Temperamentul
constituie o categorie nervoase
puseu acut). superioare. Prin
Temperament = psihologică,
nu fiziologică, combinarea
componentă acestor insuşiri,
dinamicoenergetică pentru că el
deţine tendinţe apar patru tipuri
a de sistem nervos
personalităţii, predispozante, un
nivel de care ar fi in
constand intr-un relativă
ansamblu de manifestări
psihice comportamentale corespondenţă cu
insuşiri cele patru
constituţionale, care au la
bază trebuinţe temperamente
fiziologice şi descrise din antichitate:
ereditare, expresie perimare şi
secundare, • tipul
a unei reactivităţi puternic,
particulare a S. N. psihogene.
Afectivitatea neechilibrat,
C. şi a factorilor excitabil,
endocrini. T. este rămane principala
sferă de corelează cu
bazai, neutru faţă tipul coleric;
de valorile sociale evidenţiere a t.
prin parametrii de • cel puternic,
şi morale.
sensibilitate, tonus echilibrat, mobil
se exprimă in stanca osului morfologic şi
temperament temporal şi osul funcţional; acesta
sangvinic; • tipul parietal). Lobul este creierul
puternic, temporal prezintă emoţional şi
echilibrat-inert, delimitări mai visceral, al cărui
in temperamentul puţin nete faţă de rol principal este
flagmatic; • tipul lobul parietal şi menţinerea vieţii
slab, hipoto-nic, de cel occipital. şi perpetuarea
astenic - Este in relaţie cu speciei. Tot aici se
corespunzător osul sfenoid, află centrii care ne
temperamentului cavitatea controlează
melancolic. glenoidă şi osul comportamentul,
Temperam temporal, urechea timia şi
entele pot fi medie şi internă, manifestările
ameliorate, sinusul cavernos, conştiente cu o
optimizate, cerebel, lobul bază
ţinand seama de insulei şi motivaţională,
faptul că sunt in hipocampul. memoria de
relaţie directă cu 442 scurtă durată.
tipul de activitate La nivelul Sistemul limbic
nervoasă circunvoluţiilor se comportă ca
superioară, şi că temporale un substrat
sunt influenţate transversale se organizator
de aptitudini şi află centrul coordonator şi
caracter. percepţiei adaptativ in
Tempo acustice. Această contextul
individual = zonă este afectelor, al actelor
ritmul actelor responsabilă de mnezice,
motorii şi integrarea filtrand
intelectuale ale stimulilor auditivi informaţiile,
unei persoane: (inălţime, avand zone
mers, vorbit, intensitate), fn asociative
scris, curbă de zona posterioa-ră temporare,
lucru, timp de a primei capacitatea de
reacţie. T. i. circunvoluţiuni decizie şi dozare
caracterizează temporale a a deciziei.
particularităţi ale emisferei Tenacitate =
activităţii dominante se află calitate a voinţei,
nervoase centrul receptor al constand in
superioare, al limbajului vorbit rezistenţa la
activităţii (Wernicke). solicitări
adaptative in Distrugerea puternice şi
genere. acestei zone indelungate şi in
Temporal (lob) = atrage imposibilitatea capacitatea de a
una din cele mai inţelegerii desfăşura eforturi
mari diviziuni ale limbajului vorbit, pe măsura
emisferelor in ciuda percepţiei dificultăţilor ce
cerebrale, care senzoriale intacte trebuie depăşite.
incepe să se (afazi-a Fără tenacitate nu
formeze din a treia senzorială). pot fi infrante
lună de viaţă Sistemul limbic obstacolele ce se
fetală, cea mai este reprezentat de ivesc in viaţa
recent apărută un ansamblu de cotidiană. La
filogenetic (intre structuri diferite
baza t. se află o rezultantă a: • efortului depus.
motivaţie forţei cu care este Somnul, ca şi
puternică. Este şi propulsat sangele digestia, coboară
o atitudine, o de către inimă; • maxima cu 20 mm
trăsătură de a elasticităţii Hg, in schimb
caracter. pereţilor arteriali durerea, frigul,
Tendinţă = şi ai vaselor, in unii sti-muli
termen cu mai funcţie de viscerali cresc t a.
multe accepţiuni calibrul vaselor Există constituţii
in psihologie: • mici şi de predispuse la
mişcare sau vascozitatea hipotensiune
stopare a unei sangelui. (longi-linii,
mişcări; • Valorile astenicii) dar
dispoziţia normale sunt poate fi şi o
organismului de a cuprinse la omul reacţie adversă
răspunde la adult intre 120 apărută in timpul
excitaţii prin mm Hg la bărbat, terapiei cu
anumite reacţii; • 105-110 mm Hg neuroleptice (in
o forţă naturală şi la femeie special sedative).
latentă care se (presiune In boala
actualizează sistolică hipertonică -
circumstanţial şi maximă), şi 70- hipertensiune
direcţio-nat in 80 mm Hg arterială -
orice ipostază. Fie (presiune tulburările
ca o tendinţă diastolică psihice imbracă
-necondiţionată, minimă). forme variate, de
fie ca tendinţă Măsurarea la „simple"
socială, tensiunii arteriale tulburări nevrotice
cognitivă, ea nu trebuie să fie (instabilitate,
reuneşte intr-o un abuz din labilitate afectivă,
structură partea subiecţilor anxietate, stări
dinamică şi cu tendinţe depresive) pană
relativ stabilă anxioase, la aşa-numita
aspecte de ordin hipocondrice, encefalopatie
psihologic, care interpretează hipertensivă, care
fiziologic. uneori eronat 443
Tensiune oscilaţiile se manifestă prin
arterială = fiziologice ale stări
constantă fiziologică maximei şi minimei, confuzionale (cu
ce măsoară pretext sau fără crize
presiunea pentru convulsive).
sanguină din declanşarea unor Specialiştii in
artere, cunoscand crize de anxietate medicină
o valoare ce se asociază, de psihosomatică -
maximă obicei, altor implicand rolul
-corespunzătoare mecanisme factorilor de stres
sistolei cardiace, conversive. T. a. in geneza
şi una minimă - diferă in funcţie hipertensiunii
corespunzătoare de sex, varstă, arteriale - au
diasto-lei. greutate şi descris situaţii in
Reflectă starea de suprafaţa care chiar
tensiune sub care corporală, ca şi de acţiunea unor
se găseşte intensitatea medicamente
sistemul arterial, conduc către
acele stări de ni se recomandă Consiliului
hiper sau invăţarea Superior al
hipotensiune, acceptării a ceea Educaţiei. A
aducand date ce nu poate fi publicat peste 60
preţioase in schimbat şi de studii şi
elucidarea găsirea căilor de articole din
mecanismelor eliberare a domeniul
neurobiochimi-ce tensiunii cercetării
implicate in emoţionale, psihologice
producerea psihice, invăţarea fundamentale şi
acestor stări. tehnicilor de al ramurilor
Tensiune relaxare, găsirea aplicative - cu
(psihică) = trăirea de prieteni - prioritate
unei stări de confidenţi psihologia
incordare fizică şi (catarsis). copilului,
psihică; orice efort Tentaţie = psihologia
pentru a rezolva o (incercare); educaţională. A
problemă, o inclinaţie interioară desfăşurat o
acţiune, un spre un bogată activitate
conflict, pune obiect (persoană, didactică,
organismul in stare acţiune) din ştiinţifică şi
de tensiune, ambianţă socială. A
exprimată in resimţită ca o participat la numeroase
disconfort, jenă atracţie (mai manifestări
sau teamă, in mult sau mai ştiinţifice
genere o activare puţin rezistibilă). naţionale şi
a psihismului T. poate internaţionale:
(ingrijorare, corespunde unei Leningrad -
zdruncin dorinţe 1964; Bratislava
sufletesc, conştiente sau (1972). Opere
dezechilibru). O inconştiente, care principale:
bună funcţionare uneori se poate „Psihologia
psihologică opune unui alt conduitei" -
necesită un conştient, unei 1972; „Metode
echilibru intre decizii voluntare, pentru
forţă şi tensiune, care să impiedice cunoaşterea
căci şi tensiunea tentaţia. in personalităţii in
este definită tot morală se colab." (1972);
ca o forţă (P. menţionează „in lumea
Janet). Tensiunile lupta cu tendinţa. copiilor" (1976);
psihice Teodorescu „Psihologia
superioare, Stela (1926) = copilului" - 1973;
preiau forţa de la psiholog, doctor Curs litografiat
cele inferioare; t. in ştiinţe, „Sinteze de
nu este o forţă profesor emeritus psihologie", la
statică, ci una şi fost rector la Univ. „Al. I.
motivantă de Universitatea Cuza"; „Sinteze
intensitate „Al. 1. Cuza" de psihologie" -
emoţională. . Iaşi şi profesor 1983;
Eliberarea de emeritus al „Psihologia
tensiune este o Universităţii educaţiei şi a
consecinţă a „Petre Andrei", dezvoltării" -
echilibrului Iaşi, fostă coordonator -
psihic. De aceea membră a
1984; matematic al in mediul lichid
„Psihodiagnoza. comunicării prin din urechea
Concepţia semnale. Ridicand internă, se produc
psihologică a lui conceptul de covibraţii
Pierre Janet despre informaţie la rezonante ale
om", Ed.A-92, rangul unei diferitelor strune
Iaşi-1997. categorii ale membranei,
Teoretic = tip de ontologice pe care se sprijină
personalitate a (definind alături celulele senzitive
cărei inclinaţie de substanţă şi din organul lui
este spre energia), t. i. Corti. Conform
cunoaşterea obiectivă elaborează acestei teorii,
a realităţii, procedee de membrana bazilară
care are forţa unei cuantificare a nefiind
pasiuni, ştiinţa informaţiei, omogenă ca
constituind impreună cu o lăţime şi prezentand
valoarea supremă. serie de concepte o
Tot ceea ce este cu o largă sferă de striaţiune
sentiment personal, aplicaţie: transversală, are o
dorinţă, este codificare, rezonanţă diferită
trecut pe plan entropie, etc. Care pentru fiecare
secundar, s-au dovedit frecvenţă sonoră.
prioritare fiind fertile in Vibraţiile sonore
problemele cibernetică, in mediul lichid
legate de biologie, din urechea
explicare şi neurofiziologie, internă produc
teoretizare. Dacă psihologie, vibraţii
lumea este lingvistică, corespunzătoare
considerata un estetică). (Vezi ale diferitelor
sistem de „Cibernetică şi porţiuni din
raporturi biologie" - E. membrana
generale de Bittman) bazilară. Astfel,
dependenţă, care Teoria rezonanţa
se cer clarificate rezonanţei = in mecanică a
şi interpretate, psihologia percepţiei elementelor
tipul teoretic se explicarea componente din
simte atras spre asocierii faptelor membrana
aceste preocupări psihice printr-un bazilară determină
şi mai puţin spre efect analog „localizarea
cele practice, rezonanţei fizice cohleară a
aspecte se face prin vibraţiilor".
economice sau asemănare şi nu Teoria umorală =
afaceri. prin contiguitate. teorie biologică
444 Această teorie (H. conform căreia
Teoria Helm-holtz - viaţa psihică şi
informaţiei = 1877) conform comportamentul
domeniu ştiinţific căreia pentru fiecare ar fi determinate
relativ nou, de frecvenţă de secreţiile
mare valoare sonoră ar exista endocrine şi de
explicativă şi un segment fibros combinaţiile lor;
euristică, al membranei in
fundamentat de bazilare, susţine realitate sistemul
Shnnon şi N. că in timpul endocrin este
Wiener, ca model vibraţiilor sonore
dominat de cel reciprocă: una amplificate prin
nervos, care este oferind sursele aerul din cavităţile
in interacţiune cu tematice şi rezonatoare
mediul sociocultural: criteriul de faringo-bucale şi
secreţiile verificare, iar cavităţile anexe de
endocrine cealaltă (practica) rezonanţă, cu cele
intervin in reprezintă scopul patru sinusuri ale
profilarea temperamentului demersului feţei şi fosele
şi a teoretic. nazale cu
tempoului mental Interacţiunea cornetele; •
(P. Popescu dintre t. şi practică timbrul vocii este
Neveanu). nu corelează nu produsul
Activarea sistemului anulează nici una vibraţiilor aerului
nervos din ele, ci din cavităţile de
central este presupune relativa rezonanţă;
potenţată şi lor elementul cel mai
prelungită de interdependenţă important al vocii,
secreţiile reciprocă. caracterizat printro
endocrine, realizand Teoriile fonaţiei varietate de
integrarea = sunt modele nuanţe de la
adecvată in psiho-fiziologice individ la individ,
mediul bio-sociocultural. referitoare la in raport cu
Teorie = in sens fonaţie, la formarea conformaţiile
strict, ansamblu vocii, prin cavităţilor de
de noţiuni, producerea rezonanţă.
enunţuri şi sunetelor verbale. Valoarea unei voci
raţionamente Sunetul primar se depinde de
inlănţuite produce in conformaţia
discursiv, intr-un laringele uman şi anatomică a
sistem logic, a fost explicat prin acestor cavităţi,
coerent, care mai multe terorii, atat de variabilă,
descrie şi explică care au cateva dand naştere
un anumit trăsături comune: calităţii atat de
domeniu al • sursa de aer diferite a
realităţii, pulmonar, cu sunetelor:
dezvăluind legile oarecare deschise, inchise,
şi proprietăţile lui presiune; • clare, vualate.
esenţiale. in sens trecerea aerului Rezonanţa
larg, teoria pulmonar printre subglotică
desemnează corzile vocale; • (toracică) este
cunoaşterea de ieşirea lui prin datorată
ordin general cavităţile bucofaringo- cavităţilor subglotice
realizată prin desfăşurarea nazale; • (trahee,
argumentelor, - vibraţiile produse bronhii, plămani,
spre deosebire de de corzile vocale cavitate toracică).
practică, care prin inchiderea şi Dacă timbrul
presupune deschiderea plăcut, care dă
momentul glotei, constituie valoarea vocii,
acţionai, situat la un număr anumit depinde de
nivelul concretului, de explozii pentru cavităţile de
intre teorie şi fiecare sunet intrun rezonanţă,
practică este o timp limitat de o intensitatea vocii
corelaţie secundă; aceste depinde de
vibraţii sunt
plămani, iar contracţii active Susţine că
inălţimea depinde ale muşchiului prin reglaj neurocortical,
de laringe. cordal. Este o coardele
a) Teoria inlocuire a teoriei vocale dobandesc
mioelastică a lui mioelastice o anume
Ewald (1898), vibratorii. reactivitate şi,
susţine că c)Teoria deci, o anume
sunetele fonetice muco-ondulatorie dispoziţie
rezultă din a lui Perrelo, care rezonatoare,
presiunea constată că jetul masa reactivă
variabilă a aerului de aer trecand fiind formată din
subglotic asupra prin orificiul muşchiul tiroaritenoidian
coardelor vocale, glotei, antrenează intern, iar masa
aflate intr-o in drumul său „ca rezonatorie din
anumită tensiune. o ventuză" mucoasa
E cea mai veche marginea liberă a coardelor vocale.
teorie care mucoasei care (Vezi „Patologia
explică formarea acoperă corzile, vocii vorbite la
sunetului laringal. contribuind la copil"- Şt.
Cand formarea Garbea, Marcela
presiunea aerului sunetului laringal. Pitiş)
subglotic scade Cand nervii Teoriile învăţării
prin trecerea unei recurenţi sunt = privesc procesul
cantităţi de aer paralizaţi şi invăţării. • Teoria
prin glotă, coardele vocale reflexelor
coardele vocale imobile (sindromul condiţionate (I. P.
revin, glota se Gerhardt), Pavlov) care
inchide, bolnavii nu explică fenomenele
presiunea prezintă de
subglotică trece modificări condiţionare şi
din nou ca să esenţiale ale care poate fi
depărteze corzile vocii, ceea ce extinsă şi asupra
vocale iarăşi, şi inseamnă că altor forme de
mecanismul se mucoasa vibrează invăţare. Condiţia
repetă cat este in timpul fonaţiei esenţială pentru
nevoie, ca să se (are o mişcare stabilirea unei noi
producă sunetul ondulatorie), deci legături este
ce rezultă din in acest sindrom concomitenta, mai
vibraţiile corzilor vocea este mult sau mai puţin
produse de prezentă. absolută, intre
mecanismul două procese de
d)Teoria
descris. excitaţie. •
reactivorezonatorie
Concepţiei
b)Teoria a lui
pavloniste a
neuro-cronaxică a Mac Leod şi
condiţionării i se
lui Husson, care Sylvestre (1968),
aduc adăugiri
susţine că orice care confirmă
importante de B.
activitate fonică parţial teoria
Skinner, prin
este condiţionată vibraţiei ultrarapide
reflexele
de un influx recurenţial, a muşchiului
operante, E.
care tiro-aritenoidian
Hilgard şi Marquis,
comandă intern prin
prin
frecvenţa mişcărilor impulsurile
condiţionarea
glotice prin nervilor recurenţi.
instrumentală şi I.
Konorski, prin caracterul determinat.
condiţionarea de structural al gandirii • Teoria
tip II, care lărgesc sub raportul informaţiei, ca un
campul de diferitelor capitol important
aplicare al strategii operative. al ciberneticii,
condiţionării. • • E. C. contribuie la interpretarea
Teoria intăririi Tolman şi C. mai
conex- Huli, consideră că exactă a
446 procesul invăţării procesului
junilor relevă constă in formarea invăţării prin
faptul că procesul unor analiza
de invăţare constă structuri (tip amănunţită a
nu numai in gestalt) intre insuşirii informaţiei.
stabilirea de noi datele cognitive. • •
legături, ci şi in O teorie ce Extinderea
intărirea diferită a susţine o aplicabilităţii
anumitor legături conciliere intre informaţiei la
intre excitanţi şi condiţionarea procesele de
răspunsuri (legea selectivă şi cea invăţare complexe,
efectului a lui structurală ca cel al
Thorndike şi (Tholman - Huli) insuşirii
fenomenul este a lui Ch. E. cunoştinţelor, a
reducţiei la Osgood, care fost realizat de
tensiune C. Huli). susţine şi reuneşte Ghe. Zapan. Sub
• Teoria condiţionarea influenţa
structuralistă a clasică şi ciberneticii şi a
invăţării, susţine invăţarea prin curentului
că pe langă incercări şi erori. operaţionalist
fomarea şi • J. Piaget, consideră a fost elaborată •
consolida-rea invăţarea in Teoria
treptată a unor sens restrans pe programării
legături, se baza experienţei invăţării, ce se
realizează o anterioare a bdLi&az& in
reacţie integrală persoanei, fără special pe
organizată, de la o control sistematic algoritmizare. In
situaţie integrală. şi dirijat din varianta lui B.
invăţarea partea sa. Skinner acest
inseamnă invingerea Consideră că in model de invăţare
unui orice act de işi propune să
obstacol, invăţare există o ţină seama de
(rezolvare de probleme) fază de asimilare legile de funcţionare
iar şi una de ale creierului
experienţa păstrată acomodare. • şi să exercite un
poate fi utilizată in Teoriile statistice control secvenţial
rezolvarea unei şi cibernetice ale (pas cu pas)
situaţii noii. invăţării asupra formării
consideră
• J. Brunner operaţiilor şi
invăţarea ca o insuşirii informaţiilor.
consideră că
schimbare • Teoria
rezolvarea problemelor
sistematică de programării
necesită
probabilitate a structurale (N.
inţelegerea
apariţiei unui Radu - 1970)
structurii şi se
răspuns prevede că in
ocupă de
tehnologia işi propune să mecanismul de
didactică, fixarea reunească sistemul excitare
informaţiilor noi lui J. Piaget cu cel luminoasă; ele
in contextul celor al lui P. Galperin, invocă procese
vechi şi reorganizarea determinand prin fotochimice,
lor să se antrenament fotoelectrice,
facă pe etape şi operaţional fotomeca-nice. •
scopuri ale elaborarea acelor Teoria
invăţării. • Teoria structuri operatorii fotochimică este
programării invăţării care sunt necesare cea mai
şi formării in vederea cunoscută, care
capacităţilor accelerării şi explică adaptarea
umane (L. S. perfecţionării la lumină şi
Vigotschi) - dezvoltării intelectuale, obscuritate prin
subliniază rolul in descompunerea şi
exerciţiului in elaborarea unei regenerarea
formarea teorii generale purpurului
operaţiilor, ceea satisfăcătoare este retinian. • Teoria
ce obligă nevoie de cuantică, are in
depăşirea concepte vedere faptul că
planului algoritmic apropiate a tot există numeroase
prin ceea ce ştim modalităţi de
procedee despre invăţare şi, recepţionare a
euristice. • Teoria de asemenea, este stimulilor vizuali
acţiunilor imperios necesar şi explică excitaţia
mintale elaborată ca modelele luminoasă prin
de P. Galperin - teoretice absorbţia unui
consideră elaborate pe baza număr de quante
necesitatea promovării cercetărilor in unitatea
teoriilor psihologice să fie senzorială. •
invăţării creative instrumentate Teoriile vizuale
ce cultivă in didactic prin cromatice se
primul rand cercetări sprijină pe
originalitatea prin pedagogice schema
gandirea speciale, in baza tricromatică cu
divergentă, in cărora să se trei culori
condiţii elaboreze şi să se fundamentale:
colocviale, ce valideze tehnolo- roşu, verde,
stimulează 447 indigo, şi pe
independenţa de giile schema tetracromatică.
acţiune şi corespunzătoare. Potrivit acestor
expresie a invăţarea este procesul teorii, senzaţia
elevilor. • Teoria cognitiv cel culorii ia naştere
propusă de P. mai complex şi prin
Popescu Neveanu important. Prin descompunerea
este aceea de a se acest proces, substanţelor
urma cursul subiectul işi alege fotosensibile. Cea
stadiilor mijloace pentru de-a doua (tetra:
dezvoltării realizarea optimă roşu, galben,
intelectuale. • a acţiunilor şi a verde, albastru)
Teoria anticipării problemelor implică patru
operaţionale obstacol. tipuri de receptori
propusă de autor Teoriile vederii = ce funcţionează
privesc
pe principiul intotdeauna pe un comportament.
asociaţiei pare. • diagnostic. Este Termenul a fost
Teoria un act medical introdus de J. Mc.
extracromatică sau psihologic Keen Cattel
explică esenţial, (1890). Clasificarea
modificarea implicand un testelor
senzaţiei culorilor maxim efort utilizate in
sub influenţa pentru psihologie poate
modificării recuperarea şi fi făcută din mai
intensităţii reinserţia socioafectivă multe puncte de
iluminatului sau a a vedere. Cele mai
deplasării bolnavului. cunoscute sunt:
imaginii de la Durata unei teste de eficienţă,
centrul retinei terapii este o de personalitate şi
spre porţiunile ei problemă strict caracter, de
laterale. • Teoria corelată cu o cunoştinţe,
policroma-tică multitudine de verbale,
(W. Wund), prin factori, dintre nonverbale sau de
care se disting care cei mai performanţă, de
două mecanisme: importanţi sunt: aptitudini, de
unul pentru tipul afecţiunii, inteligenţă,
perceperea tipul terapiei proiective, etc,
culorilor, care disponibile la un teste individuale
presupune moment dat, şi de grup.
existenţa mai statusul Condiţiile unui
multor tipuri de pacientului psihobiologic, test: validitatea,
receptori mediul fidelitatea,
specializaţi, şi so-cio-familial al sensibilitatea.
altul pentru acestuia, relaţia Test Binet -
perceperea terapeut-pacient. Sinion = pentru
luminii. • Teoria Formele diagnoza
activităţii terapiei sunt inteligenţei; a
conjugate a variabile şi fost primul test
receptorilor, o variate in funcţie mental utilizat in
variantă a teoriei de specificul practică; a suferit
policromatice, bolii, tulburării, o serie de
care consideră că şi pot fi: modificări, cea
mecanismele psihoterapia, mai utilizată a
receptoare se socio-terapia, fost realizată de
formează prin ergoterapia, t. Wechsler. Există
combinarea chimică (farmaceutică), şi o adaptare
variată a celor trei biologică romanească a
receptori de bază (kinetoterapia), bateriei realizată
preconizaţi de chirurgia, etc, la Cluj de
Young. fiecare din ele Ştefănescu
Terapie = comportand Goangă. Probele
metodologie diferite aspecte. sunt specifice
specifică de Test = probe pentru fiecare
combatere, pentru varstă.
ameliorare sau determinarea Test Lahy = o
vindecare a unei fizionomiei baterie de tip
boli somatice sau mentale a unei analitic privind
psihice, bazată persoane, a unui aspecte ale
gandirii logice
pentru evaluarea de eficienţă cantitativă; măsurarea
inteligenţei. • teste de dezvoltării
Bateria cuprinde 8 eficienţă individuale (diferenţierea
tipuri de teste, calitativă. individuală a
fiecare cu mai Acestea cuprind subiecţilor); •
multe probe. teste de măsurarea unor
Test Meili = inteligenţă tip aspecte calitative
baterie de tip verbal şi nonverbal, ale inteligenţei şi
analitic; cuprinde teste de gandirii.
mai multe probe dezvoltare pentru Teste de
neverbale anumite varste in personalitate =
(formate din care ponderea descriu modurile
imagini). reuşitelor şi de reacţie,
Cuprinde şase eşecurilor dă trăsături ale
categorii de teste măsura nivelului persoanei
dispuse după o de dezvoltare (vizează
regulă. intelectuală a tendinţele
Teste de subiectului nevrotice,
aptitudine = examinat. Testele introver-siunea,
categorie de teste de eficienţă extroversiunea,
ce măsoară calitativă cuprind autosuficienţa,
abilitatea probe destinate să dominanţa,
potenţială, determine supunerea, etc.
aptitudinea pentru posibilitatea de a După aspectele
o activitate forma concepte. studiate,
specială. Se disting in categoria chestionarele pot
teste de acestor teste intră fi: de adaptare,
inteligenţă şi acelea de de atitudine, de
generală sau indemanare gandire interese. Pot fi
căpătate conceptuală sau sintetice sau
prin antrenament testele de proiective şi se
sau experienţă, ca vocabular. bazează pe
şi testul de Teste de confruntarea
realizare educaţională, inteligenţă = se subiectului cu o
destinate să aplică in şcoală situaţie. Tehnicile
măsoare calitatea pentru a verifica proiective pot fi
şi cantitatea măsura in care asociative (proba
invăţării la un notele exprimă Rorschach),
subiect. in cunoştinţele şi constructive sau
aplicarea acestor inteligenţa elevilor. imaginative, mai
teste nu se poate La baza complexe, ca in
ignora experienţa constituirii testul de
trecută a unei acestor baterii apercepţie T.A.T.
persoane in există modalităţi Testele obiective
evaluarea diferite de de personalitate
performanţei concepere a presupun analiza
testelor de aptitudini. inteligenţei, ceea factorială şi
(Vezi ce a dus şi la experimentul
Dicţionar -P.P. moduri multivariat, ceea
Neveanu) de abordare ce ingreunează
Teste de diverse ale ei: • incă extinderea
eficienţă = sunt nivelul general al lor. (După P.
departajate două inteligenţei; • Popescu
categorii: • teste bateria Wechsler, Neveanu).
Teste proiective „Elemente de Wisc cuprinde 12
= probe care Psihologie grupe de teste,
incită subiectul să Proiectivă" de clasate in 2
se proiecteze, să Constantin categorii: •
se exprime in Enăchescu) verbale şi de
diferite Teste performanţă, •
manifestări ale sociometrice = nonverbale. in
personalităţii sale. instrumente in cele verbale: 1. •
Cele mai metodologia informaţie
cunoscute teste sociometriei, generală; 2. • inţelegere
din această baterie măsurand atracţiile generală;
sunt testele şi respingerile 3. • aritmetică; 4.
Rorschach şi ce au loc intre • similitudini; 5. •
testul T.A.T., ca şi indivizii unui probă de
testele de asociaţie grup. Datele vocabular; 6.
liberă Bender - obţinute prin • memoria
Szondi. Tehnica prelucrarea
cifrelor. in
proiectivă constă ulterioară a categoria a Ii-a:
in observarea sociomatricelor
reacţiilor 1a sau sociogramelor
• completare de
prezentarea dezvăluie imagini, aranjare
anumitor imagini structura grupului, de imagini,
şi obiecte care ne a centrelor de asamblare de
permit să vedem influenţă, a obiecte; • probă
cum şi cu ce sistemelor de de cod; • labirint.
aspecte din mediu comunicare Testul Znondi =
se identifică socială, permite test proiectiv care
subiectul şi să identificarea sondează
desprindem liderilor populari, profunzimea
semnificaţia a celor izolaţi şi a personalităţilor
acestor celor respinşi. după simpatii,
identificări. Este esenţial ca antipatii suscitate
Testul fiecare membru de fotografiile
Resenzweig pune să-şi exprime diverselor tipuri
la punct un test confidenţial preferinţele de alienaţi.
de frustraţie. după un Subiectului i se
Testul pe imagini criteriu precis prezintă şase serii
acromatice şi in determinat de cate opt
culori Rorschach (activităţi in fotografii,
- Hermann comun, timp liber, cerandu-i să arate
-constată, pe etc). pe care o preferă
normali şi Testul Wechsler şi pe care o
bolnavi, că răspunsurile = baterie pentru respinge. in baza
privind diagnoza unui sistem de
culoarea sunt inteligenţei; se cotare se
legate de ţine seama de stabileşte un
extroversiune, iar faptul că diagnostic ce
cele ce privesc inteligenţa este interesează
mişcarea de impregnată de psihopatologia sau
introversiune factori caracterologia.
(utilizand motivaţionali. Tetanie =
449 Varianta sindrom de
tipologia lui cunoscută sub hipofuncţie paratiroidiană,
Young). (Vezi numele Wais şi constand in acces
de contracturi special muşchii ale instrumentelor
musculare faciali, ai gatului, muzicale.
localizate (ex. ai membrelor, Timiditate =
spasm al mai rar ai comportament
piciorului, spasm trunchiului. Sunt anxios, ezitant,
laringal, etc.) sau reflexe motorii astenic,
in convulsii mai patologice. Au exprimand
mult sau mai evoluţie inegală, dificultăţi de
puţin generalizate accentuandu-se in adaptare socială,
(foarte cazul unei emoţii aspecte normale
asemănătoare puternice sau in in mica copilărie
fenomenologic perioade şi pubertate, dar
cu crizele tensionale. pot fi probleme la
epileptice). in general Ticurile apar la alte varste.
accesele de copii (6-7 ani) iar Cauzele: temperamentul
t. sunt la adolescenţi şi hipotonic,
acompaniate de adulţi capătă un nesiguranţa de
instabilitate caracter cronic. sine, complexe de
psihomotorie. Se Tiflologie = inferioritate ce pot
disting: • t. tipice ramură a fi induse de
endocrine; • t. psihologiei speciale autoritarism
neuro-genă (sau (defectologiei) educativ,
nehipocaloemică) care se ocupă de dificultăţi de
; • t. toxică. orbire şi comunicare.
Tetracromatic = ombliopie, de Această stare este
teorie ce susţine geneza şi compensarea depăşită in
că vederea tuturor acestora, tinereţe, mai ales
culorile se prin tiflotehnică, prin activitate
explică prin şi de educarea, socială, prin
excitarea instruirea şi dezvoltarea
variabilă a patru calificarea deficienţilor increderii in sine.
elemente de vizuali. Timie = dispoziţie
recepţie Timbru = afectivă, stare
cromatică calitate a bazală
specializate senzaţiilor auditive, fundamentală a
pentru: roşu, care afectivităţii unui
verde, galben, corespunde subiect, care
albastru (ipoteza formelor ondulatorii constituie o latură
lui Hering). a undelor temperamentală.
Tic = sindrom acustice, Timia - sau
nevrotic independent de tonusul afectiv -
psihomotor; amplitudine şi (poate fi
tulburare motorie frecvenţă. T. deprimat, trist,
minoră, pe fondul reflectă sau dimpotrivă,
unei fragilităţi de compoziţia euforic, vesel,
integrare a spectrală a expansiv) poate fi
funcţiilor sunetului; in exprimată prin
psihomotorii. sens restrans, apatie sau
Ticurile sunt desemnează indiferenţă
mişcări stereotipe particularităţile de afectivă (hipotimie,
bruşce, structură atimie), care
intempestive, funcţională ale adesea insoţesc
care afectează in vocii omeneşti şi diferite boli
psihice. teoriei existenţial, care
Timp = categorie relativităţii, t. este trăit subiectiv,
ontologică ce depinde de viteza timpul
abstractizează de mişcare a aşteptării, al
proprietatea sistemelor speranţei,
universală a materiale şi este regretului,
tuturor formelor in interacţiune cu angoasei etc, care
de existenţă, de a spaţiul. T. este o este calitativ şi nu
avea o anumită dimensiune a poate fi măsurat.
durată, situanduse mişcării in schimb, t.
simultan sau universale. operativ este cel
succesiv unele Categoria cea al acţiunii asupra
faţă de altele. mai generală este unor lucrări
Alături de t. fizic sau obiective şi este
determinaţia cosmic. inăuntru măsurabil, in
categorială a şi pe fondul cadrul timpului
spaţialităţii, acesteia se istoric, Stelian
conţinutul constituie t. Stoica, analizează
noţiunii de timp, biologic şi in timpul moral ca
poate fi cu greu continuare t. fiind marcat prin
redat in mod psihic şi t. socialistoric. valori şi trecand
satisfăcător. in timp ce peste durate,
Caracteristicile t. biologic se realizand
esenţiale ale organizează in corespondenţe
temporalităţii ritmuri şi valorice peste
sunt definite prin periodizări ale milenii şi fiinţand
delimitare faţă de proceselor de ca o activitate
atributele viaţă intr-un virtuală. in trăirea
spaţiale: • timpul mediu de existenţă, umană a t intervin
este t. psihic adaptări,
unidimensional apare modificări
(faţă de spaţiu, precumpănitor ca calitative in
care este o formă de funcţie de
tridimensional), existenţă a existenţa culturală
deoarece acţiunii sociale şi şi de activitate.
momentele sale depinde de „Activitatea
se succed liniar coordonatele şi de intensă şi emoţiile
dinspre trecut prin valorile acestora. plăcute absorb
prezent Timpul psihic duratele
(intotdeauna uman este prezentului şi
relativ) spre viitor; „operatoriu" (J. dilată t. in
• dacă spaţiul este Piaget) şi este evocare sau
reversibil (un corp definitoriu pentru prospectare, pe
poate reveni intr-o conştiinţă, cand lipsa de
poziţie părăsită intrucat este activitate din
anterior) timpul reversibil şi punct de vedere
este ireversibil, prospectiv, spre afectiv fixează
in sensul că deosebire de atenţia asupra t.
momentele univocitatea şi considerand că se
depăşite sunt ireversibilitatea t. scurge extrem de
irecuperabile şi fizic. G. Berger anevoie."
nerepetabile. vorbeşte despre 451
Conform un timp Timp de reacţie
= desemnează
timpul scurs din activităţi. Este subnutriţie şi ca
momentul timpul de odihnă, urmare a unor
stimulării, pană la repaus, de boli infecţioase.
apariţia reacţiei de activităţi La periferia
răspuns, interval creativedistractive, timusului există o
denumit şi deconectare capsulă formată
perioadă de activă amuzantă. din ţesut
latenţă T. 1. este un conjunctiv fibros
(Helmholtz element preţios care trimite
şiWund-1868). pentru omul prelungiri ce
Studiul contemporan, impart organul
timpului de reacţie avand in vedere intr-un număr de
prezintă mare ritmul accelerat lobi de
importanţă in al vieţii, dimensiuni
psihofiziologia suprasolicitările variate. Intre
sensibilităţii şi in intelectuale şi, ca prelungirile
procesele de urmare, nevoile ţesutului se
decizie. Se de compensaţie. găsesc celule
utilizează in Prin reducerea reticulare, timocite,
selecţia programului de de
profesională lucru, bugetul de consistenţă
pentru anumite timp liber a hematopoetică,
categorii de crescut, dar orice din măduva
lucrători: piloţi, persoană il spinării şi osoase,
conducători auto, foloseşte după un diferenţiate pe
mecanici de tren, orar propriu, in linie limfocitară.
etc. care se imbină Ele migrează in
in activităţi circulaţia
psihofiziologie se recreative cu cele generală, ajung in
pot determina: • creative, servind timus, unde sub
timpul de reacţie refacerii psihice. influenţa unor
simplu (pentru Timus = este un factori locali
oricare categorie organ limfoid proliferează
de stimuli); • dotat cu un rol intens şi vor
timpul de reacţie endocrin, situat in popula organele
discriminativ mediastinul anterior limfoide
(pentru stimuli (inapoia periferice
diferiţi dar de sternului). (ganglioni limfatici,
acelaşi ordin); • Dezvoltarea splină).
timpul de reacţie maximă a glandei Limfocitele
de alegere, este atinsă la diferenţiate din
consumat pentru varstă de 2 ani. timus (limfocite
selecţia dintre mai După pubertate T) contribuie la
mulţi stimuli, involuează, incepand imunitatea
pentru care cu 15 ani dar celulară a
reacţiile sunt persistă atrofiată organismului. T.
diferite. şi la varste contribuie la
Timp liber = inaintate. Se creşterea şi
intervalul de timp semnalizează şi dezvoltarea
cuprins intre involuţia scheletului, in
incheierea unei patologică a menţinerea stării
activităţi şi glandei in cazul generale de
inceputul altei unor stări de nutriţie, in
dezvoltarea le determină in trăsături constante
intrauterină a exclusivitate. in
ovarului şi a Noţiunea de comportamentul
corticosuprarenal „psihotip" se individului.
ei, in buna foloseşte pentru In
funcţionare a ansamblul literatura noastră
gonadelor. insuşirilor de specialitate, P.
Tip = o abstracţie comportamentale, Popescu
raţională, ca urmare a Neveanu, in
instruind mai ansamblului „Dicţionar de
multe insuşiri ale insuşirilor psihologie"
concretului şi corespunde psihice. realizează o
unei Diferenţierea prezentare a
grupe naturale. in tipologică este principalelor
psihologie, 452 tipologii
termenul operaţională, dar elaborate de-a
desemnează o insuficientă, lungul istoriei,
reprezentare intrucat orice după cum
generală, cu note comportament are urmează: •
particulare şi la bază un anumit morfo-fiziopatologice;
concrete ce conţin motiv, ceea ce nu •
insuşiri se intrevede decat psihologice; •
selecţionate pe superficial in clinice;
baza anumitor tipologie. •
criterii: • Tipologie = psihofiziologice;
somatoconstituţionale; modalitate de • psihosociale.
• clasificare după După orice
psihologice; • anumite criterii, a tipologie,
psihosociale; • persoanelor in imaginea este
clinice; etc. Tipul tipuri şi descrierea „ideală" pentru
ca schemă sumară acestor tipuri. Ca că practic, o
indică anumite o clasificare persoană poate să
modalităţi psihice psihologică, aparţină simultan
ale unui grup de tipologia are in la mai multe
indivizi, care se vedere ansamblul categorii
corelează cu unor insuşiri tipologice, in
anumite insuşiri (trăsături), factori realitate existand
constituţionale. fiziologici, tipuri
Personalitatea nu constituţionali şi intermediare şi
corespunde in ereditari. mixte. in clasa
intregime unui Tipologia nu se tipologiilor
anumit tip, identifică cu psihosociologice,
intrucat tipul nu analiza factorială; autorul menţionat
acoperă metoda tipologică include şi tipurile
personalitatea. porneşte de la un de lider, indicand
Tipul este legat nucleu structural trei tipuri: •
de temperament, care formează antrenor al
de acele calităţi baza structurii mulţimii,
innăscute care respective, definind • care exprimă
favorizează o tipul. Analiza aspiraţiile
serie de trăsături factorială mulţimii şi
caracteriale operează invers,
• reprezentativ
(atitudini), dar nu pornind de la
pentru mulţime.
in completare, proceselor nervoase, prezinte in diverse
citează şi alţi manifestată prin proporţii.
autori cu alte tipologii rapiditatea cu Neuman detaşase
ale liderilor. care apar, se un tip concret şi
De intrerup şi se unul abstract, iar
asemenea este inlocuiesc, avand Pavlov găseşte
utilă şi tipologia la bază viteza tipurile: • artistic
clinică prezentată, dezagregării sau concretintuitiv
după diferiţi „substanţei sau
autori, avand funcţionale" din imagistic; •
drept criteriu de neuron; • echilibrul ganditor sau
bază, gradul de proceselor intelectiv,
dezorganizare a nervoase, care reflexiv; • tipul
sistemului constă in cognitiv, mediu
personalităţii şi a distribuirea egală sau echilibrat. La
raporturilor a sau inegală a aceste tipuri
acesteia. forţei, (mai precis determinate
Tipuri generale a mobilităţii) ontogenetic,
de activitate proceselor intervin şi tipurile
nervoasă normale. Prin generale, ce sunt
superioară = I. P. combinarea congenitale.
Pavlov şi ulterior diversă a acestor 453
prin insuşiri iau Tiroidă = glandă
cercetările naştere patru endocrină, cea mai
electrofiziologice tipuri de voluminoasă din
şi biochimice, activitate organism care
stabilesc aceste nervoasă secretă hormoni
tipuri, lu-andu-se superioară, tiroidieni iodaţi,
drept criteriu trei corespunzătoare derivaţi de
insuşiri ale celor patru tiroxină cu rol
proceselor temperamente capital in
nervoase (vezi dezvoltarea şi
fundamentale temperament). diferenţierea
(excitaţia şi Tipuri speciale organismului. C. I.
inhibiţia). de activitate Parhon afirmă că
Acestea au fost nervoasă „fără tiroidă orice
menţionate şi de superioară = se ia civilizaţie ar fi
temperamente: • drept criteriu de absentă". T. este
forţa proceselor bază raportul situată in partea
nervoase, dintre activităţile anterioară a
punandu-se accentul celor două sisteme gatului intr-o lojă
pe de semnalizare. fibroasă. Hormonii
rezistenţă a Calitativ, al 11-lea tiroidieni
ţesutului neuronal, sistem domină pe exercită acţiuni
care are la primul pe care-1 reglatoare asupra
bază capacitatea integrează şi diferitelor căi
neuronului de a reglează. Sub metabolice, mai
inmagazina o raport cantitativ, ales asupra
cantitate mai informaţia metabolismului
mare sau mai senzorială condensată energetic şi a
mică de in imagini procesului de
„substanţă funcţională"; şi cea conceptuală calorigeneză. Cei
• fixată in cuvinte doi hormoni ai
mobilitatea poate să se glandei sunt
tiroxină şi hipotalamic acţiunilor
triiodotironină. (T.R.H.). Cat acestora prin
Iodul joacă un rol priveşte acţiunile intermediul
fundamental in hormonilor efectelor lor,
elaborarea lor. tiroidieni, ele se dozarea factorilor
Sintetizaţi in realizează practic fiziologici de
glandă, hormonii asupra tuturor control (T.R.H. şi
sunt stocaţi in aparatelor şi T.S.H.) cat şi
cavităţile sistemelor, tehnici radioizotopice
foliculare, legate esenţială fiind şi
de o proteină implicarea lor imunoenzimatice,
specifică, metabolică radiologice,
tiroglobu-lina. globală. in afara scintigrafice.
Printr-un fenomen acţiunilor asupra (După C. Gorgos)
de proteoliză, tuturor proceselor Toleranţă = (lat.
hormonii sunt metabolice, tolerare - a
eliberaţi in sange, hormonii suporta); lipsa
in funcţie de tiroidieni au efect unui răspuns din
necesităţile excitant central şi partea organismului
organismului. reprezintă un la
Reglarea secreţiei factor administrarea
de hormoni indispensabil in unei doze active
tiroidieni depinde maturarea de substanţă
de axul structurilor medicamentoasă,
hipotalamohipofizotiroidian nervoase şi in ceea ce inseamnă
, procesele de o creştere a
dar este dezvoltare rezistenţei (a capacităţii
influenţată şi de psihoindividua-le. de a
factori care ţin de Asupra sistemului suporta), faţă de
glandă nervos vegetativ efectele drogului.
(autoreglarea produc potenţarea T. poate fi
tiroidiană), precum efectelor innăscută sau dobandită
şi de statusul simpatice şi a (obişnuinţa faţă
metabolic al celor excitatoare de unii barbiturici,
organismului. parasimpatice. care
Reglarea Acţiunea determină
presupune lor se creşterea dozelor
existenţa unor interferează cu iniţiale pentru
mecanisme de acţiunea biologică obţinerea
feed-back lung a insulinei, aceluiaşi efect).
hipo-talamic şi prolactinei, Strans legată de
unul de feed-back gonadotropinelor ea este dependenţa
scurt hipofizar, in hipofizare, a fizică sau
cadrul căruia estrogenilor. nevoia de a avea
concentraţia Explorarea o anumită
sangvină de activităţii cantitate de drog
triiodotironină tiroidiene presupune in organism. O
(T3) influenţează atat altă accepţiune a
secreţia de determinarea termenului dă
hormoni tiroidstimulant concentraţiilor acestuia
(T.S.H.) sangvine de semnificaţia de
şi secreţia de hormoni abateri cuprinse
hormon tireotrop tiroidieni, evaluarea intre anumite
limite faţă de o afective, uşoară determinat de:
valoare standard. dezorientare defect al apofizei
Prin extrapolare la temporo-spaţială, osoase, lips^
nivelul societăţii, stare de ligamentului
termenul poate fi somnolenţă. Se transvers, ruptura
interpretat in sens intalneşte in traumatică a
pozitiv - sindroame muşchiului
inţelegerea şi confiJzionale de diverse sternocleidomast
acceptarea unor etiologii, oidian- " Cel
puncte de vedere psihoze dobandit poate
diferite, sau in toxicoinfecţioase, fi: infecţios,
sens negativ - in nevroza nevralgic,
toleranţa instituţional3' etc. neurologic,
manifestată faţă Torticolis = psihic, osos,
de incălcări ale atitudine vicioasă ocular, auricular,
normelor. a capului, etc.
Tonus afectiv = constand in • Cel congenital
stare permanenta torsiunea gatului, se tratează
de uşoară datorită eficient prin
tensiune psihică contracţiei masaj, uneori
cu o anumită muşchiului chirurgiei ca şi cel
coloratură sternocleidomastoidian, dobandit.
afectivă (tristeţe, asociată Toxicomanie =
apatie, indiferenţă, uneori cu dependent3
stare contracţia extremă de
veselă, euforică, muşchilor trapez consum in
expansivă, etc). sau spleflius. cantităţi mari a unor
T. a. se Rezultă o substanţe
circumscrie ca o inclinare dăunătoare:
componentă a permanentă narcotice,
temperamentului latefa'a a capului alc^ajde, anumite
şi caracterului, in şi o uşoară flexie medicamente. T.
toate afecţiunile a acestuia. se asocia23 cu
psihice, t. a. Etiologia t. este diferite perturbări
prezintă multifactorială: • psihice.
distorsionări, osteoarterogeneti Trac = stare de
oscilaţii variabile că (malformaţie anxietate,
ca intensitate. congenitala a perturbare
454 coloanei emoţională cu
Torpoare = cervicale) efect paralizant,
tulburare de oculară, declanşată de cele
conştiinţă, nervo#sa> mai multe ori de
caracterizată prin contracturi un anumit context
diminu#re3 musculare social. Este un
lucidităţii; se dureroase. Clitfic e^ect comportamental
manifestă prin se intalnesc două declanşat
lentoarea forme: t. de o mare
proceselor congenital ?' *• varietate de
ideative, dobandit. factori şi situaţii:
bradikinezie, lipsa • Cel congenital examene, vorbire
productivităţii, se instalează incă in public,
hipobulie, din viaţa confruntarea cu
reducerea intrauterină, anumite persoane
participării
sau situaţii, cat şi asupra hipnotizatorului.
nesiguranţă de manifestărilor Transfer = in
sine in urma unei comportamentale psihologie nu
slabe pregătiri. T. ale acestei trăiri. priveşte numai
se poate consuma Eficacitatea este relaţia analizatanalist,
anticipat şi sub forma unei ci şi alte
confruntării, cat acţiuni categorii de
şi in timpul miorelaxante. relaţii: elevprofesor,
confruntării Sunt indicate in subaltern-
persoanei cu nevroze, şef, pacientmedic.
situaţia anxioasă. manifestări in general,
Cel in cauză are neurovegetative, t. este un proces
următoarele in tulburările de interacţiune
manifestări: se psihosomatice cu dintre două
roşeşte, ii componente de sisteme
tremură vocea, anxietate. T. nu au (informaţionale,
mainile, are o acţiune de personalitate,
senzaţia de slăbiciune, antipsiho-tică; ca etc.) cu efect de
transpiraţie, nod urmare, in psihoză transport sau
in gat, tuşeşte, se utilizează in transmitere a unui
uită ce are de asociere cu model in celălalt.
spus, se neurolepticele. T. T. a fost studiat in
blochează, etc. sunt indicate in relaţia dintre
Există o pedopsihiatrie in vechile deprinderi,
diversitate de cazurile de bine consolidate şi
metode şi tehnici instabilitate noile deprinderi,
terapeutice, care psihomotorie, in curs de
pot fi aplicate cu labilitate formare, care
succes in astfel emoţională, beneficiază de
de situaţii: nevroze infantile modele mai vechi.
relaxarea, anxioase şi in Noua deprindere
antrenarea tulburările de preia ceea ce este
deprinderilor comportament asemănător cu
sociale, restructurarea ale vechea deprindere
cognitivă, encefalopaţilor. - ex. in invăţarea
desensibilizarea Nu se iau decat unei limbi străine
sistematică, după prescripţiile se integrează
condiţionarea medicale, elemente similare
imaginativă. deoarece provoacă din limba maternă
Tranchilizante = obişnuinţă. (C. Pufan), şi cu
substanţe care Transă = stare de cat noua acţiune
reduc tensiunea modificare a conştiinţei apare mai tarziu
emoţională, determinată de o decat a fost
diminuează anxietatea intensă sugestie formată vechea
şi hipnotică in care deprindere, cu
calmează activitatea şi conduita atat descresc
persoana, fără a bizară şi şansele de
provoca somnul. paradoxală, ruptă transfer pozitiv.
Acţiunea de in scop ajutător,
anxiolitică se contextul se folosesc teste
manifestă atat situaţional se află facilitate de
asupra intensităţii sub totala influenţă schematizare şi
trăirii afective, a analiză verbală a
sarcini. Aceasta acelaşi nivel de relaţii logice sau
pentru că dincolo varstă, urmand ca matematice de a
de actele motorii, din prelucrarea se transmite, prin
la nivelul statistică a termeni
intelectual, t. datelor să se intermediari,
devine foarte constituie intre primul şi
facil, iar modelul psihogenetic; ultimul termen al
interferenţele tind opus unui şir ordonat
să fie suprimate. longitudinalului, pe baza acestor
T. este o in care aceiaşi relaţii.
foarte importantă indivizi sunt Traumatism =
operaţie a cercetaţi de-a situaţie ce constă
gandirii lungul in apariţia unor
intervenind ca dezvoltării. situaţii şi stimuli
modalitate a Tranzienţă = ce depăşesc
generalizării, a concept care capacitatea de
inţelegerii, a exprimă toleranţă a persoanei.
invăţării, instabilitatea Este un
rezolvării de vieţii in societate, fenomen negativ,
probleme. T. este ca senzaţie sau foarte intens, ce
dependent de sentiment de intervine in viaţa
latura adaptării nepermanen-ţă a persoanei, de
psihice. persoanei. natură fizică sau
Transpoziţie = Relaţiile psihică, ce
mutare, interindividu-ale produce o
schimbare, devin perturbare
transpunere a superficiale, tot profundă, prin
raporturilor, mai fragile şi incapacitatea
relaţiilor unei chiar cu obiectele subiectului de a
structuri intr-o sunt de o durată răspunde adecvat.
altă structură. in din ce in ce mai Traumă = rană,
activitatea scurtă. Persoana lovitură,
intelectuală trăieşte acut suferinţă, desemnand
intervin erori sentimentul unei o
dacă nu se existenţe „fără agresiune externă
realizează rădăcini" in sau internă. Pe
transpoziţia nesiguranţă. plan psihologic:
proprietăţilor invariante, Creşterea nivelului şoc violent cu
in de consecinţele
cibernetică, tranzienţă pune la respective asupra
transpoziţia se grea incercare ansamblului
apropie ca sens de posibilitatea de organismului. T.
modelare. adaptare a se caracterizează
Transversal = persoanei la un printr-un aflux de
strategie mediu din ce in excitaţii, care
metodologică in ce mai complex, este excesiv şi
studiul evoluţiei in care fluxul depăşeşte pragul
psihice, constand informaţional şi de toleranţă
in investigarea viteza situaţiilor T
anumitor inedite sunt tot şi in care refluxul
fenomene la mai crescute. de apărare este
subiecţi Tranzitivitate = insuficient.
situaţi la un proprietate a unor Trauma
dezorganizează trecand una in proprii; • centrale
viaţa psihică alta. şi secundare; etc.
producand efecte Trăsătură = Trebuinţă =
patogene aspect esenţial necesitate internă
durabile. Şi cea al unei persoane, care determină o
fizică şi cea doctrine, anumită tendinţă
psihică determină fenomen, sau un anumit
o modificare de proces, epoci, efect
caracter creaţie. in principal; t. este o
permanent a psihologie, dispoziţie
personalităţii. termenul este organică de a
Trăire psihică = echivalent cu reacţiona intr-un
stare psihică particularităţi anumit mod in
subiectivă caracterizate condiţii date. T.
conştientă şi printr-o relativă aparţine categoriei
conştientizată in stabilitate a fenomenelor
care există unui proces motivaţionale,
simultan sau, mai ales, a inse-randu-se in
elemente ale unor personalităţii. studiul factorilor
procese psihice Fiecare care determină
de categorii trăsătură apariţia şi
diferite (emoţii, psihică are o direcţionarea
gandire, voinţă, semnificaţie diferitelor
stare pe care P. generală şi una manifestări de
Popescu Neveanu concretă, conduită. Cand in
o numeşte particulară, un conştiinţă apar
„unitate de bază a anumit grad de imaginile
psihismului" dinamism, obiectului
considerat dispunand trebuinţei, atunci
evolutiv şi descriptiv. concomitent de este vorba de
T. p. nu constanţă şi dorinţă. Ca atribut
este numai o flexibilitate şi latent al
verigă a integrandu-se organismului,
conduitei şi de treptat intr-o trebuinţa
aceea ea trebuie macrostruc-tură semnifică faptul
inţeleasă ca un (Exemplu: că o anume activitate
termen al caracter - orientată este
interacţiunii cu personalitate). aptă să se
mediul, sau ca o Clasificarea reproducă. Ea este
interfaţa a trăsăturilor un determinant
influenţelor psihice depinde esenţial pentru o
endogene şi de sistemul anume specie de
exogene. referenţial comportamente.
In trăire adoptat, de in cadrul
informaţionalul autori. S-au făcut motivaţiei, t. este
şi energeticul distincţii intre considerată ca
sunt trăsături: • element de bază
indisolubile. esenţiale şi in sistemul
Starea, trăirea accidentale; • personalităţii (H.
şi acţiunea sunt individuale şi Murray).
complementare generale; • simple Tremol
, existand şi complexe; • intenţional =
unitar şi comune şi tulburare a mişcărilor
voluntare
cauzată de protuberanta şi Tumori
discoordo-narea 457 cere
impulsurilor • mezencefalul br
intre punte şi a
aferente şi a celor
l
eferente. Suferă diencefal (care se
e
indeosebi mai numeşte şi
=
retroaferen-taţia pedunculii cerebrali).
t
kinestezică menită Bulbul este
ul
să informeze sediul centrilor reflecşi:
bur
centrul de respirator,
ări
comandă despre vasomotor,
psi
starea organului cardioinhi-bitor şi
hi
executor, despre cardioaccelerator,
ce
fazele şi parametrii salivator inferior,
a
mişcării. Ca al vomei,
păr
urmare, intre deglutiţiei şi
ut
centrii corticali şi strănutului.
e
efectori, circuitul Puntea dispune de
i
fiind intrerupt o funcţie de
n
temporar, adaptare a
c
periodic, apare t.i., reflexelor prin
ur
implicand sincope şi sistemele de
s
nesiguranţă, oscilaţii oscilaţie
ul
haotice ale oculogire,
e
mişcărilor ce trebuie cefalogire,
vol
să traducă in fapt auditive şi
uţi
intuiţia. Este un vestibu-lare.
ei
simptom al maladiei Mezencefalul
t
lui Parkinson. asigură
u
Tristeţe = stare de distribuirea
moril
suferinţă morală, tonusului
or
caracterizată prin muscular, a
ce-r
depresie, lentoare, reflexelor la lumină,
e
dispoziţie astenică, de acomodare
br
meditativă, compensată şi de verticalitate.
a
prin tendinţă de
l
reculegere şi supracompensare
e
reproiectare. tur-burentă.
s
Trunchi cerebral Tutelă =
e
= formaţiune autoritatea şi
car
anatomică de funcţia celui ce se
act
legătură intre ingrijeşte şi
eri
măduvă şi creer controlează de şi
zează
situată sub pe copil sau
pri
cerebel. Spre minor. Exersată
nt
deosebire de in tip excesiv şi
run
măduvă are o unilateral poate
de
configuraţie foarte stanjeni
but
variată, fiind dezvoltarea
şi
alcătuit din trei copilului şi
t
segmente: • bulbul conduce la
a
rahidian inferior, • supraprotejare
bl
mijlociu, puntea sau la
ou
lui Varoli sau decompensare.
cli ări e
ni cer i
c e n
ce de br t
pi al u
nde e moril
de gl e
n obal cer
at e e
ur s br
a a al
t u e
umorii, a est
l unui e
ocali si f
zar ndr oart
ea o e
şi m cr
modul f es
ei ocal, c
de ce ut,
e poat c
vo-l e onsi
uţi i der
e. ndi a
Tulbur ca ndus
ăril s e
e e că
psi di acest
hi u ea
ce t (t
s u ul
unt morii burăril
i . e
ns I psi
oţit nt hi
e e-r c
de es e)
s ul j
e f oacă
mne aţ un
ne ă r
ur de ol
ol t i
ogi ul mport
ce bur a
s ăril nt
ub e i
f psi n
or hi c
ma ce or
unei a el
afec-t păr aţi
ut
a mili i
cli al, n
ni ş mod
c c neces
opat ol ar
ol ar, i
ogi pr nt
ca. of e
( esi nţi
După onal. onalit
C. Poat a
G e t
or fi ea,
gos). det fii
( er nd
Vezi mi ma
Ane nat ni
xa de f
C o est
- e ări
Ta ducaţi si
b. e mpt
3) pr o
Tur ecar mati
bul ă, ce.
e de i
nţ t n
ă
r mod
=
ăs i
c
ăt nt
o
uri e
mport
car nţi
a
ac-t onat
me
eri a
nt
al par
deza
e e
da
s i
pt
a n
a-t
u că
i
boli ut
v,
psi ar
car
hi ea
e
ce, de
pert
caz pl
ur
i ăcer
bă
n e,
me
car şi
di
e de
ul
nu afi
s
s r
oci
e mar
al,
i e
f
mpli de
a
că
si şi par
ne de şi
pri c s
n oefi ubi
act - ecţii
e ci c
z e u
go nt 458
mo-toas
e,
ul
de
T •>
Ţel = concept
i t
psihosocial cu
ndi ol
sferă mai largă
s er
faţă de noţiunea
c a
de „scop". Reprezintă
i nţ
un obiectiv
pli ă
către care tinde o
nalit a
persoană sau un
at me
grup social, ca
e, di
urmare a
car ul
actualizării unui
e ui
motiv sau a unei
a şi
trebuinţe.
poi de
Reprezintă o
t t
direcţie generală
r e
sau o finalitate
ec ndi
prefigurată in
i nţ
sensul de efect
n a
acţionai anticipat.
do de
Din punct de
me i
vedere
ni mit
sociologic, toate
ul ar
acţiunile sociale
psi e,
sunt determinate
hopat a
de anumite ţeluri.
ol va
După R. Metron,
ogi nd
ţelul este „o
ei inf i
valoare instrumentală
a n
metamorfozată
ntil ve
".
e. der
Ţintă = in
i e
psihologie,
n că
termenul
mar i
desemnează
e n
anticiparea
part fi
riguroasă a
e ecar
rezultatului
est e
unei acţiuni.
e gr
Pentru animal
i upă
ţinta este legată
nfl d
de satisfacerea
ue e
unei trebuinţe
nţ c
vitale, adaptare
at opii
la mediu. La
ă a
nivelul uman ţ. trăsăturilor de ce este unic şi irepetabil.
reprezintă o personalitate (ex.: Atributul se repartizează
condiţie a modul in care indeosebi la
ţelului, in colaborează la individualitatea umană,
sensul convieţuirea subliniind natura
satisfacerii socială, cum singulară, Univers =
trebuinţei, vorbeşte, cum totalitatea existenţei;
devenind scop mănancă, cum termenul nu admite
atunci cand merge, cum se pluralul, universul fiind
reflectă imbracă, etc). prin definiţie unic, orice
anticipativ atat formă de existenţă intrand
direcţia, cat şi
U ca parte in alcătuirea Se
Uitare = proces psihic opus
rezultatul utilizează totuşi expresii
acţiunii. memorării, prin care se figurate ca: „universul
pierde o parte a
Ţinută = sistem lăuntric" al fiecărei
de atitudini, amintirilor unor fapte. U. subiectivităţi, „universul
relativ stabil, este un fenomen natural şi artei şi literaturii", „
specific fiecărei mai ales relativ necesar, universul entităţilor Ură =
practice, cu solicitările
persoane in sentiment corespunzător
cadrul cotidiene ea este fenomen dorinţei de a face rău
pozitiv, deoarece uitarea
colectivului, cu cuiva. Ca formaţiune
treptată, graduală a
raportare la afectivă complexă şi
respectarea anumitor informaţii stabilă, ura este opusă
normelor de contribuie la echilibrarea 462
sistemu
convieţuire V
socială. Ţinuta celeilalte, facili-tandu-se
sau impiedecandu-se Vagabondaj = deplasare iară
poartă amprenta
reciproc. Uitarea poate fi ţel pe largi arii
morală şi
integrală sau parţială, teritoriale, fenomen social
comportamentală
definitivă sau provizorie. declanşat de un complex de
a subiectului; ţ.
Cauzele uitării sunt factori de natură economică
se modifică in
informaţiilor respective. şi psihologică,
funcţie de
Ultraparadoxal = etapă in hipocondrice, paranoice.
situaţie, de
activitatea scoarţei Dromomania mai poate fi şi
exigenţele pe
cerebrale caracterizată semnul de debut al
care persoana
prin inversarea raportului schizofreniei şi mult mai
acceptă să le
intre semnificaţia ex- frecvent pe fondul
respecte, intr-o
461 oligofreniei.
măsură sau alta.
inteligenţa, sentimentele, Vagotonie = stare
Ca aspect global
pasiunea, al căror sediu constituţională (sau
exterior, ţinuta
era inima. momentană) dominată de
este determinată
Unic (copil) = existenţa unui tonusul crescut al nervului
de trăsăturile
copil mic in familie vag (pneumogastric)
subiective ale
favorizează o oarecare impreună cu al
persoanei, care de
patologie la copil, in subsistemului Vagotonicul
fapt sunt in
măsura in care partenerii este un om bun, pe plan
concordanţă cu
cuplului parental nu psihologic optimist,
manifestările
manevrează foarte uşor, comunicativ, senzual, cu
exterioare,
adaptand acelaşi oscilaţii energetice
caracteristice şi
comportament cu ceilalţi. extreme.
semnificative
Copilul hiperprotejat Valenţă = in psihologie
459
dezvoltă comportamente de semnifică forţa de atracţie
din punct de
dependenţă, pasivitate, cu sau de respingere pe care o
vedere a
Unicitate = calitate a ceea exercită obiectele asupra
subiectului; ea rezultă
insă din interacţiunea 463
rizare autentică presupune
cunoaşterea de sine şi a
obiectelor apreciate.
Atitudinea de apreciere
poate fi modificată in sens
pozitiv sau negativ in
Vandalism = act de violenţă
asemănător cu crizele de
furie ale copilului,
reprezentand o substituire
a scopului real al furiei,
asociată cu motivaţii
Vanitate = caracteristică a
celor care-şi arogă valori
pe care nu le posedă,
căutand prin fabulaţie,
simulări, susceptibilitate
maladivă să parvină, mintă
pe cei din jur şi să se
mintă pe sine.
Variceiă = sin. zona
zoster, virus care
determină două boli
infecţioase diferite: •
varicela, benignă prin
evoluţia sa, existand insă
şi cazuri in care
formă (eritemo-veziculoasă)
pe teritoriul cutanat al
nervului respectiv,
localizată in regiunea
cefalică (19%), cervicală
(12%), toracală (15%) şi
Variolă = boală
infectocontagioasă, extrem
de gravă, care in urma
acţiunilor deosebite
privind vaccinarea este la
ora actuală eradicată in
intreaga Vârsta critică =
perioadă circumscrisă
temporal şi tranzitorie din
viaţa omului, in care au
loc modificări
semnificative de ordin
fizic, fiziologic
situaţional).
in perspectiva ciclurilor
de viaţă se apreciază că -
adolescenţa, senescenţa,
perioadele de tranziţie de
la un stadiu sau altul -
oferă condiţii propice in
puseu şi in maturizarea
sexuală, de sistemele
endocrine şi metabolice, de
crizele de originalitate
juvenilă, etc. Această „
criză de identitate"
• Momente de criză
furnizate de factori
biologici, sociali şi
situaţionali intervin la
intrarea in şcoală, la
constituirea unei familii
in perioada de • S-a
acreditat ideea că intre
40-50 de ani, ca perioadă
de repliere şi bilanţ in
viaţă şi activitate, nevoia
de schimbare este atat de
mare, incat omul dinamo-
geni. • Caracteristica
varstelor critice arătate
este o fragilizare a
structurilor psihice, pe un
anumit statut de varstă
(circumscris bio-psiho-
ani ca un minimum de
dezvoltare a inteligenţei
care să permită persoanei
desfăşurarea unei
activităţi social-utile.
Termenul de coeficient
intelectual 465
cerebelul şi in cazul cand
tumora este asociată cu
boala chistică a
rinichilor, pancreasului,
angiomatoza retiniana, etc.
Tumorile vasculare sunt
Vasoconstricţie = reducerea
lumenului vascular prin
acţiunea unor factori
nervoşi, umorali sau
farmacologici asupra
musculaturii netede din
stimulatoare ale
receptorilor adrenergici
(alfa, beta sau ambelor
categorii), angiotensina,
oc-topresina, se utilizează
in scopul ameliorării
irigaţiei Vasodilataţie =
mărirea dilataţiei
lumenului vascular produsă
de acţiunea unor factori
nervoşi, umorali sau
farmacologici. In cazul
factorilor vasodilataţia
intervine complementar cu
vasoconstric-ţia, ca
expresie vegetativă a unor
stări afectiv-emoţionale ce
pot modifica chiar şi
expresivitatea 466
Vector = (lat. „care
transportă"), mărime
avand un sens de direcţie
şi se aplică tuturor
fenomenelor psihologice
cu sens, direcţie şi
viteză: insti
Vedetă = in psihologia
socială, membru al
grupului sau al unei
colectivităţi, care se
distinge prin anumite
calităţi şi este tacit
acceptat, imitat
Vehemenţă =
impetuozitate in
manifestări sau in tonul
vocii, care se remarcă in
comportamentul unor
persoane. Se remarcă v.
in susţinerea celui in
cauză.
Veleitate = tendinţă sau
aspiraţie spre realizarea
unor scopuri indepărtate,
greu accesibile dar
posibile. Este o stare
trecătoare, care nu se
bazează Verbal =
manifestarea prin voce,
(chiar cu voce tare) in
opoziţie cu manifestarea
prin scris. Nu se
califică la nivel logic
ceea ce se transmite 467
ajunge pană la anxietate.
Este o stare de nesiguranţă
in condiţii obişnuite de
statică şi deplasare. V.
poate fi spontan sau
provocat, paroxistic sau
rău de mare, rău de motor,
rău de avion, ascensor,
inotător); • cel de origine
vesti-bulară, de suferinţa
nervului vestibular, poate
avea caracter paroxistic,
forme de vertij cu aspect
paroxistic prin alterarea
cunoştinţei şi apariţia lor,
fie independent, fie
insoţite de epilepsie
temporală.
Verza, Emil (n. 1938) =
psiholog roman, profesor la
Universitatea din
Bucureşti, (1992), doctor
in psihologie, specialist
in psihologia limbajului,
parte din Consiliul
Naţional de acreditare a
diplomelor şi titlurilor
universitare. A efectuat
cercetări investigative şi
terapeutice originale,
privind
logopedia" (1982), „
Psihologia varstelor"
(coautor 1981); „Disgrafia
şi terapia ei", (1983); „
Metodologii contemporane in
domeniul defectologiei
V integrat
prin care se semnalizează:
• poziţia cor- Vibratorii =
senzaţii percepute pe cale
pului faţă de verticală
(prin saculă şi neauditivă,
ce se propagă in corp,
acceutriculă),
• echilibrul, acceleraţiile
in sibile infrasunetelor şi
ultrasunetelor,
mişcare (prin intregul
vestibul) şi • direc- prin
presiune, asemănător cu o
licărire
ţia mişcării corpului (prin
canalele vizuală (J.
Fluton). Simţul vibrator
dezsemicirculare).
voltă excepţional, prin
compensare la
orbi şi mai ales la orbii
surzi. Exemplu:
Vestigial = denumire a
reflexului de ur-
Skorohodova, Olga Ivanova,
oarbă,
mă, in care reacţia apare
la un anumit surdo-mută de
mică, care educată şi
interval după intreruperea
stimulaţiei. instruită de
surdotiflo-pedagogul rus I.
Termenul mai este utilizat
şi pentru a A. Smoleanski,
a scris cartea „Cum
denumi urme mnezice
parţiale sau percep, cum
imi reprezint şi cum
inţeconsecinţe
ale unor procese normale
sau leg eu lumea
inconjurătoare" (1954-
anormale. 1956).
Viaţa psihică = ansamblul
fenomenelor
subiective, al stărilor şi
proceselor senzoriale,
intelectuale, emoţionale,
voliţionale,
modalitatea internă a
vieţii de relaţie,
in general psihismul uman
conştient, cat şi
constituirea planurilor
mintale, ca unificare intre
trecut, prezent
şi viitor, datorită
reversibilităţii şi
proiectivităţii.
Se apreciază că numai omul
dispune
de o veritabilă viaţă
psihică, avand
posibilitatea desfăşurării
unei vieţi spirituale,
dotată cu o relativă
autonomie faţă
de ambianţă. Are
posibilitatea
autoreglajului,
controlului şi analizei
conţinuturilor
psihice in mod critic, cat
şi de autoorganizare
a unei lumi subiective,
culturale
şi socio-afective.
Conceptul de v. p. este
sinonim cu existenţa mintală.
Vibrator = caracteristică a
fluctuaţiilor
periodice ale unui sunet
care-şi modifică
intensitatea şi frecvenţa
cu un ritm de
circa 6 cili pe secundă.
Este o oscilaţie
vocală de mică intensitate,
care apare in
mod firesc datorită
erorilor auditive constante
ale vocii umane faţă de un
sunet
instrumental. Cand prezintă
rate de mari
vibraţii, vocea este
percepută ca tremurată,
implicand şi calităţi de
timbru.
Vicariant = tot ceea ce
exercită o funcţie
compensatorie, mergand pană
la
substituire. Exemplu: la
orbi, tactul şi
sensibilitatea vibratorie
indeplinesc o
funcţie vicariantă in
raport cu văzul.
Viciu = deficit moral, opus
virtuţii prin
deformarea unor trebuinţe;
o anomalie a
conştiinţei morale, care nu
este o
maladie, ci o căutare
exacerbată de
plăceri, ieşite din comun,
determinate de
tendinţe instinctuale. Ca
manifestare a
răului, nu este o maladie
mintală, ci o
alegere dirijată, rafinată,
căutată din
dorinţa de a obţine
plăcerea, după o
„morală contrarie" opusă
moralei obişnuite
(C. Gorgos). Consumul de
alcool,
jocul de cărţi, tabagismul,
obsesii sexuale,
o compulsiune cu influenţe
imperative
care, eliminand stăpanirea
de sine,
are efecte distructive,
reprezentand un
dezechilibru cronic,
conduite deviante.
Vid = simptom de golire de
conţinut
mental, respectiv absenţă a
amintirilor,
ideilor şi evenimentelor
afective, sens
apropiat de vacuum psihic.
469
Vigilenţă = stare
psihofiziologică a
sistemului nervos central,
care asigură un
grad inalt de eficienţă a
coordonărilor
involuntare, al atenţiei.
Este opusă somnolenţei.
Mecanismul vigilenţei
constă in
funcţiile activatoare (sau
tonigene) ale
formaţiunilor reticulate
din trunchiul cerebral.
V. asigură receptivitatea,
permeabilitatea
informaţională,
performanţele
observative, fiind o
condiţie a atenţiei şi a
conştiinţei in genere.
Viitorologie = disciplină ce
prospectează
viitorul şi include o
foarte importantă
componenţă privind
structura psihică,
conduita şi personalitatea
oamenilor viitorului.
Omenirea a fost in
permanenţă
confruntată cu schimbări:
optimiştii vedeau
in schimbare noi
oportunităţi pentru
progres, pesimiştii se
temeau de
incidenţele aparente şi de
cele nebănuite
ale noului context. „Ne
aflăm intr-o
perioadă in care avem
nevoie in măsură
egală de sinteze
integratoare, de viziuni
holistice". Cunoaşterea
umană şi-a extins
continuu graniţele; am
ieşit in spaţiul
extraterestru şi dorim să
cunoaştem
şi acest univers."
Trebuie să cunoaştem mai
multe
despre motivaţiile de bază
ale
oamenilor şi scopurile
supreme ale lor,
despre relaţiile
interumane, ca şi acelea
dintre om şi mediul
natural. Baudelaire
avea dreptate să spună: „
Omule, nimeni
n-a sondat străfundul
abisurilor tale. O,
mare, nimeni nu-ţi cunoaşte
bogăţiile
tale intime. Voi păstraţi
cu atata gelozie
secretele voastre!"
Problemele viitorului
vizează in primul rand
tanăra generaţie,
destinată să trăiască intr-
o lume pe care
şi-o construieşte astăzi.
(Vezi cartea
„Dialoguri despre viitor" -
I. Olteanu
(1982).
Violenţă = modalitate de
acţiune socială
menită să rezolve probleme
ale oranduirii
sociale. in psihologie,
conduită agresivă
acută, cu finalitatea
distructivă, punitivă
sau transformatoare.
Virginitatea = termen căruia
i se atribuie
două accepţiuni: • una pe
plan eticomoral,
superpozabilă cu termenul
de
castitate, iar alta pe plan
anatomic (cu
vădite implicaţii pe plan
medico-legal).^
in cea de-a doua, din punct
de
vedere anatomic, pune
problema de
integritate a membranei
himenale, pe
cand prima pune problema de
a nu fi avut
relaţii sexuale, de
pierderea virginităţii,
ca simbol al curăţeniei
sufleteşti, al
nevinovăţiei, interpretări
diferite pe plan
transcultural.
S-au adus schimbări
importante in
istoria conceptului de
virginitate in urma
unor multiple anchete. A
rezultat că
mentalitatea societăţii a
evoluat de aşa
manieră, incat o tanără
fată care nu a
avut pană la 21 de ani un
contact fizic
cu un tanăr este
considerată a fi
insuficient
dezvoltată din punct de
vedere
afectiv. Deci nu este vorba
doar de a fi
consumat un raport sexual,
ci de realizarea
unui flirt, a unei
aproprieri fizice
capabile să genereze
senzaţii erotice.
Uneori experienţele sexuale
premaritale
conferă subiecţilor
sentimentul de
eliberare şi chiar o mai
bună pregătire
pentru viaţa conjugală şi
prevenirea
divorţului.
Virtute = insuşire pozitivă
a persoanei,
ce implică aptitudini,
comportamente,
opţiuni in consens cu
normele morale
ale grupului şi epocii din
care face parte
persoana. Acestea pot avea
originea in: •
interiorizarea şi adaptarea
in deplină
libertate a unui sistem de
470
norme morale şi valori
sociale; • atitudinea
represivă a grupului sau
liderilor
lui, determinand un
comportament supus,
temător, de
autoconstrangere.
Vitalism = concepţie
idealistă asupra
esenţei vieţii, susţinand
că aceasta s-ar
datora unui principiu
imaterial sau unei
forţe imanente. Astăzi v.
este infirmat şi
depăşit prin
descoperirile geneticii,
ale
biochimiei şi ale
ciberneticii. Principiul
mistificat al v. este cel gandirii sub influenţa
al autoorganizării acţiunii şi a cuvantului.
şi autoreglajului. A considerat dezvoltarea
Vitalitate = capacitatea psihică ca
organică şi psihică un proces complex,
de a-şi menţine dialectic, cu o
echilibrul, de a periodicitate
regenera, de a evita complexă, metamorfozări,
disfuncţionalităţile şi transformări
involuţia. V. este calitative, incrucişări
asigurată nu numai de factori
prin profilaxie, igienă, interni şi externi,
evitarea exceselor decalaj intre diferitele
şi privaţiunilor, dar şi sisteme psihice ale
intreţinerea funcţiilor personalităţii şi
psihosomatice, prin interacţiune ca tendinţă
antrenament şi a factorilor
activitate. A nu se uita interni şi externi. A
că singurul remediu considerat că in
pentru a se menţine acel dezvoltare au loc două
activism trăsături şi
din care constă viaţa anume: • fiecare formă
omenească este acţiunea. nouă a experienţei
Vîgotschi, Lev-Simeonovici culturale se sprijină pe
(1896- cea anterioară
1934) = psiholog rus; a care concomitent se
absolvit facultatea interiorizează
de psihologie a
asimetric, dand noi forme
Universităţii din de adaptare;
Moscova, fiind la curent şi • interacţiunile
cu toate lucrările dintre stadiul parcurs
fundamentale de şi modificările ce parvin
psihologie din timpul pe parcurs
său şi a avut un rol sunt permanente,
deosebit in dezvoltarea subliniind tendinţa
psihologiei din Rusia, spre unitatea internă.
mai ales Susţine comportamentul
la Institutul de cultural, ca element al
Psihologie Experimentală socialului
din Moscova, unde a şi importanţa lui in
activat 10 ani. A dezvoltare, şi
demonstrat natura psihică rolul ontogenezei in
şi socială a dezvoltarea contemporană
conştiinţei, analizand a comportamentului. A
critic behaviorismui contribuit
şi introspecfionismul. la formarea unor
Şi-a adus contribuţia psihologi ruşi
in teme ce privesc
dezvoltarea
de valoare in psihopatologie,
(A.N.Leonitiev, A.R. modificările de
Luria), vocabular sunt legate de
care au continuat modificările
471
studiile sale, indeosebi
de limbaj-comunicare, ca
in domeniul gandirii şi
element primordial.
limbajului.
Vocaţie = chemarea
Dintre lucrările
profesională către o
importante menţionăm:
anumită activitate
„Istoria dezvoltării lucrativă sau spre
psihice a copilului", indeplinire3
„Gandire şi limbaj", „ unor misiuni sociale,
Psihologia artei", intemeiată
apărute in romaneşte in pe conştiinţa propriilor
volumul „Opere aptitudini şi pe
răspunderea privind
psihologice alese", voi.
valorificarea lor. V.
I şi II (1971-
este ° sinteză de insuşiri
1972). J. Piaget, care a
care obligă la
descoperit lumea
manifestări personale,
ideilor lui V. abia după
originale, creatoare
25 de ani de valori (C. Rădulescu
de la moartea acestuia, a Motru).
fost obligat, Orientarea vocaţională
ca in lumina ideilor asigură progresul
sale, să-şi revizuiască social şi cultural. V.
multe dintre concepţiile rezultă dintr-un ansamblu
de motivaţii; pe cand
sale.
activitatea
Vocabular = in
oarecare este indiferentă
psihologie, ansamblul
sau in unele cazuri
resurselor lexicale ale
inconfortabilă, activitatea
unei persoane;
vocaţională
există probe de vocabular este confortabilă şi
(teste) care eficientă şi vine in
vizează pe de o parte intampinarea afirmării de
disponibilitatea sine. Se remarcă
subiectului de a inţelege in ierarhia intereselor
un anumit vitale, interesul
pentru activitatea ravnită
număr de cuvinte, cu
care este pe locul
diferite apartenenţe
intai; evolutiv creşte
categoriale, pe de altă
nivelul de aspiraţie
parte rapiditatea
al individului. De
cu care el le utilizează,
asemenea, se
le integrează, remarcă o pasiune fără
le defineşte. Se distinge margini pentru
vocabularul activitatea in cauză in
activ şi unul pasiv după sprijinul căreia
cuvintele intervine o avalanşă de
inţelese, dar nu şi motive. in
utilizate individual,
perspectivă psihosocială,
v. constă dintr-o
organizare ierarhică a
rolurilor prin care
se exprimă o personalitate.
Această
organizare se stabilizează
progresiv,
personalitatea fiind
vectorializată (P.
PopescU Neveanu), Eul
exprimandu-se
intr-un m°d personal. Se
doreşte
sprijinirea şi orientarea
tinerilor pentru a
decide m favoarea rolului
profesionalvocaţional.
Voce *" ansamblul sunetelor
variabile
după inălţime, intensitate
şi timbru,
emise prin aparatul
fonator. inălţimea
este dependentă de
frecvenţa vibraţiilor
coardelor vocale, ale căror
dimensiuni
pot fi modificate; timbrul
exprimat in
specificul sunetelor
complementare (armonia)
depinde de
particularităţile
construcţiei
laringelui şi a
rezonatorilor
bucali şi nazali, iar
intensitatea (echivalentă
cu amplitudinea vibraţiilor
fonatorii)
depinde in principal de
mărimea
presiunii exercitate asupra
coardelor
vocale de fluxul aerian
expirat. Prin
maturizare şi exersare,
prin mutaţii
dintr-un registru in altul,
vocea variază
şi se dezvoltă pe parcursul
ontogenezei
(la adult variază in
limitele a 5 tonuri in
condiţiile vorbirii şi a 2
octave in
condiţiile cantului).
Voinţă = funcţie psihică
legată de
actualizarea şi realizarea
intenţiilor prin
organizarea operaţională a
acţiunilor şi
structurarea decizională.
Este un sistem
de autoreglaj superior,
efectuat precumpănitor
prin cel de-al II lea
sistem
de semnalizare şi implică:
deliberare,
scop şi plan elaborat
conştient, organizare
a forţelor proprii, prin
stăpanirea
unora şi mobilizarea şi
angajarea covergent-
finalistă a altora. V.
reprezintă
un nivel de autoreglare şi
autoorganizare
superior celui pe care-1
constituie
afectivitatea. Real, voinţa
poate acţiona
contrar emoţiei sau
sinergiei ei. Este
voluntar actul ce se opune
celui impulsiv,
căci este deliberat şi
subordonat
controlului raţional. intre
formarea
gandirii şi cea a voinţei
este un raport
de interdependenţă intrucat
actele
voluntare sunt şi gandite,
iar procesele
de gandire sunt
precumpănitor intenţionale
şi voluntare. Pentru
elaborarea şi
funcţionarea voinţei, este
inlăturarea
obstacolului sau
dificultăţii şi de aceea
are loc anticiparea lor
prin scop, cand
sunt precizate mijloacele
şi etapele
incordării, sau efortului
voluntar. in
cadrul sistemului
motivaţional, voinţa
este „forţa ordonatoare cea
mai inaltă".
Sensul şi direcţia voinţei,
tensiunea
efortului voluntar işi
găsesc suportul in
substratul afectiv-
cognitiv, devenind
„latură reglatorie a
conştiinţei" (Predescu).
Copilul işi insuşeşte schema
acţiunilor
sociale de cooperare şi
comunicare,
avand la origine v. ca
relaţie de comandă
- subordonare. L. Vigotschi
arată că prin
comunicare cu adultul el
execută comenzile
verbale ale acestuia şi
invaţă să se
supună. Pe parcurs, prin
limbajul intern,
copilul ajunge să-şi dea
singur comenzi,
luandu-şi in stăpanire
comportamentul.
Astfel, arată A. Leontiev,
funcţia care era
anterior interpersonală
(părinte-copil)
devine prin interiorizare
infraindividuală
sau infrapsihică. Temeiul
formării voinţei
este munca sub toate
formele ei. Este
semnificativ şi faptul că
după tipul de
activitate şi efortul
exersat, voinţa se
specializează şi se
fortifică intr-un domeniu
mai mult decat in altul. In
consecinţă,
exersarea tuturor formelor
de efort este
condiţia de bază a
dezvoltării multilaterale
a personalităţii. Ceea ce
pentru
cineva este dificil, poate
fi facil pentru un
altul ce posedă
cunoştinţele şi deprinderile
necesare. Dezvoltarea
voinţei se
inscrie intr-o curbă
ascendentă a obstacolelor
asumate, care intrec
intrucatva
posibilităţile de moment
ale subiectului.
V. se prezintă ca o
capacitate, iar in
desfăşurare, ca un proces
in care se
detaşează latura de
autocontrol. Sunt
două contrarii: voinţa
negativă, de
reţinere, a impulsivităţii
şi voinţa
pozitivă de mobilizare şi
incordare
operaţională; intre acestea
este o stransă
interdependenţă. Este
cunoscut dictonul:
„intr-atata este puterea ta
de stăpanire a
lumii, pe cat este puterea
de a te stăpani
pe tine insuţi". Luată ca
proces, voinţa
implică o gamă intreagă de
acte,
demersuri desfăşurate de la
cele mai
simple la cele mai
complexe, discursive.
Voinţa este act intenţional,
deliberat,
orientat spre un scop
conştient, fără a
necesita un efort sensibil.
Deci este
proces de V. acela
care implică o confruntare
cu obstacole şi
se dezvoltă plurifazic (P.
Popescu
Neveanu). Veritabilul act
de voinţă este
implicat in ultima fază,
cea a execuţiei
hotărarii, care necesită
convergenţă de
energie fizică, emoţională,
intelectuală,
incordare pe măsura
obstacolelor. In
activitatea voluntară se
formează şi se
demonstrează calităţile
voinţei: forţa,
perseverenţa, tenacitatea,
hotărarea,
consecvenţa.
Voluntar = calitatea
oricărui comportament
orientat şi controlat
conştient,
care implică elaborare
mintală anticipativă
şi efort voluntar,
opunandu-se reflexelor
stereotipe, automatismelor
sau
comportamentelor izvorate
din constrangere.
Este o reacţie dobandită şi
orientată selectiv către un
scop (I. P.
Pavlov). Indiferent de
valoarea orientării
lor (poate fi o trăsătură
caracterială
pozitivă sau negativă),
rămane o
caracteristică a celor cu
voinţă tenace.
Voluntarism = doctrină
filosofică şi
psihologică ce
abstractizează voinţa in
raport cu funcţiile
intelectuale şi de
realitatea
obiectivă (Schopenhauer şi
Fr.
Nietzsche, teoreticieni ai
voluntarismului,
după care voinţa cosmică
stă la
baza universului). Sub
aspect psihologic
este o deviere
subiectivistă, reducand
activitatea de voinţă,
procesele intelectuale
fiind considerate ca
subordonate
voinţei. Corect, procesele
cognitive
şi voliţionale sunt legate
dialectic ca
procese mintale, iar
afirmaţia că voinţa
subordonează cunoaşterea
este o eroare.
Voluptate = (plăcere);
termen din sfera
relaţiilor erotice, avand
două accepţiuni:
• in sens larg, exprimă
sentimentul
de incitare, de desfătare
sufletească şi
473
plăcere a simţurilor in faţa
unei opere de
artă, a unui act creator de
valori spirituale
sau materiale, sentiment
determinat de
satisfacerea unei nevoi
spirituale profunde;
• in sens restrans, se
referă la senzaţia
intensă de plăcere
inregistrată in urma
stimulării mecanice a
regiunilor genitale,
in cursul unui contact
sexual normal sau
patologic.
Vorbire = activitatea de
folosire a limbajului
oral intr-un proces de
comunicare
cu voce tare. V. este
modalitatea fundamentală,
plenară şi tipică a
limbajului
natural. in cursul vorbirii
cuvantul devine
un instrument pe care
persoana il manevrează
şi prin aceasta ea se
prezintă, se
afirmă, se manifestă. V. se
realizează prin
dialog cu unul sau mai
mulţi parteneri,
care emit sau primesc
mesaje alternativ,
avand scop realizarea unui
acord,
cooperarea. V. se
realizează şi prin monolog;
se caracterizează prin
aceea că: •
are un caracter situativ,
depinzand de
parametrii exteriori ai
situaţiei de comunicare;
• se ancorează in starea
actuală a
persoanei, in registrul de
interese, emoţii,
acţiuni, etc; • se
modelează in funcţie de
interlocutor, de interesele
sale. Vorbirea
are două calităţi ce
trebuie respectate:
expresivitatea şi
plasticitatea, in
realizarea
cărora sunt implicate:
timbrul, intonaţia,
organizarea in sintagme,
construcţia
frazei, cerinţe ce sunt
respectate
in funcţie de experienţa
subiectului sub
aspect informativ şi
formativ. Stilul de
vorbire este specific unei
persoane, realizand
ceea ce numim „conduita
orală".
Dezvoltarea vorbirii
presupune dezvoltarea
limbajului paralel cu
dezvoltarea actelor
intelectuale elementare şi
in acelaşi
timp in funcţie de
conduitele sociale pe
care P. Janet la şi
aminteşte: comanda şi
supunerea. Autorul
consideră că cele două
forme de conduită se
intalnesc in
actul vorbirii. Psihologul
roman Stela
Teodorescu consideră că
socialul imprimă
comenzii forma vocală şi că
„auzul
a devenit simţul social
prin excelenţă
şi comenzile s-au adresat
mai ales
auzului, ceea ce a
determinat caracterul
vocal al limbajului".
Ansamblul condiţiilor
concrete in
care se desfăşoară
facilitează mult
vorbirea şi randamentul ei
comunicativ.
Aici intervine Tatiana
Slama Cazacu
subliniind că „dacă
cuvantul are latenţe
semnificative diverse şi
uneori chiar
contradictorii, numai
contextul cu virtuţile
sale de potenţare, de
nuanţare şi
chiar de creaţie,
delimitează semnificaţiile,
actualizand una dintre ele
pe care o
completează apoi, dandu-i
prin funcţia
specifică desemnată,
valoarea actuală.
Adresabilitatea rămane o
caracteristică
distinctivă a limbajului
oral şi aceasta
cu atat mai mult, cu cat
intre conţinutul
exprimării şi adresarea
mijlocită lexic şi
gramatical in limbajul oral
este o
deplină unitate.
Exprimarea in limbajul oral
este
mult mai liberă, recurgand
şi la ideomatisme
şi marcand o tendinţă spre
predicativitate, apeland şi
la forme
extralingvistice: mimică,
pantomimică,
gestică, indicaţii
obiectuale sau aluzii,
ceea ce face posibilă
intreruperea discursului
şi apariţia unor momente de
discontinuitate formală,
fără ca inţelegerea
mesajului să sufere.
Vulnerabilitate = situaţie de
sensibilitate
crescută, persoană fiind
vulnerabilă,
uşor de lovit in punctul
slab. Avand şi
complexul cu privire la
vulnerabilitatea
sa, de multe ori se află
nejustificat in
starea nevrotică şi trebuie
ajutată să
manifeste toleranţă şi
atitudine comprehensivă
faţă de ceilalţi.
474
x,
X (1897-1976) = psiholog
Xenofobie = fenomen de
patologie
socială ce constă in
teama exagerată de
persoane străine, chiar
ostilitate faţă de
cei de altă
naţionalitate, altă
provenienţă
geografică. Faţă de
aceştia, subiectul
manifestă disconfort
afectiv, chiar fobie
de a fi impreună,
acestora percepandu-le
doar trăsături negative.
Y
Yoga = disciplină de
educare a
spiritului, pentru a
ajunge starea de
perfecţiune prin
concentrare, meditaţie,
contemplare. Prin toate
acestea se tinde
la stăpanirea deplină a
funcţiilor vitale
ale organismului şi la
potenţarea capacităţilor
psihofizice, prin
eliberarea unor
forţe disponibile fizice
şi psihice. Y.
cuprinde mai multe
sisteme şi modalităţi
de practicare legate de
preocupările persoanei
şi de particularităţile
sale temperamentale.
z
Zâmbet = expresie
emoţională care se
manifestă printr-o uşoară
mişcare a muşchilor feţei şi
care conferă subiectului o
fizionomie de bucurie
moderată. Zapan Gheorghe
roman, doctor in psihologie
şi in matematică. Timp de
peste 40 de ani a
funcţionat in calitate de
profesor şi aprecieri a
aptitudinilor şi
intereselor elevilor pentru
diferite profesiuni (şofer,
strungar, dactilograf etc),
formalizări şi modelarea
matematică Opere
principale: Uberkeit ver-
schiedenen Aufgaben Ein
Beitraug zurPsychologie der
Leme und Uebunge vorgange
(in Psychol. Zeintsch
teoriei ionice a
excitaţiei, (in Analele
Univ. C. I. Parhon - seria
ştiinţelor naturii, nr.
10/1956); Metoda aprecierii
obiective, (in Analele rom.
sov., 1964); Cibernetica şi
procesul invăţării, (in
Rev. de ped. nr. 10/1968);
Cibernetica activităţilor
umane cu aplicaţii, (in
voi. Sociologia militans,
477
in acea perioadă sub
direcţia lui A. Gessel.
intors in Franţa a devenit
colaborator al lui H.
Wallon (din 1936). in anul
următor a inceput să
lucreze clinice. Prin 1958
şi-a susţinut „ţese es
lettre" sub conducerea lui
J. Piaget privind probleme
ale gemenilor. in această
problemă a mai efectuat
provin din mediul familial
lipsit de cărţi şi cu nivel
cultural foarte scăzut şi
lipsit de interese pe acest
plan, faţă de 20% din
ansamblul populaţiei
caracteristicile structurii
personalităţii in
dezvoltare. Studiile lui
Zazzo privind heterocro-nia
evolutivă a diverselor
feluri de debilitate
mentală
iar al doilea de dublă
barare, fapt ce a dus la
rezultate mai complexe in
condiţii de solicitare mai
tensionată (in a doua
barare) şi a permis o
solicitare Opere
principale: Situation
gemellaire et developpement
mental (1952); Jurneaux, le
couple et la personne
(1958); La paradoxe des
jumeaux (1960); ocupat de
problemele dezvoltării
psihice a adolescentului.
Printre altele a semnalat
faptul că adolescenţa
traversează intervalul de
dezvoltare
478
Zel = devotament faţă de o
cauză sau persoană; ardoare
şi dăruire totală in
indeplinirea unei acţiuni.
Zgomot = sunet sau amestec
de sunete disconcordante,
puternice care
impresionează in mod
neplăcut auzul; termenul
cunoaşte exprimări mai
aleatorii ce duc la
deteriorarea informaţiei in
cursul transmiterii ei, sau
in cursul codajului sau
decodajului. Zgomotul
determină de teriorarea la
timp Z.); • tulburările
somnului (insomnii, somn
agitat, onirism bogat,
coşmaruri); • modificările
excitabilităţii
neuromusculare (scăderea
cronaxiei, specificitate,
la care se reacţionează
prin instabilitate,
hipoprosexie de
concentrare, scăderea
capacităţii de invăţare şi a
randamentului intelectual.
pot contribui substanţial
la evitarea imbolnăvirilor
psihice datorate
zgomotului.
Zona proximei dezvoltări =
concept introdus de L.
Vigotschi - pentru a
accentua posibilităţile de
continuă dezvoltare psihică
şi a combate viziunea Zone
cerebrale = teritorii
corticale delimitate din
punct de vedere funcţional,
specializate. in mare se
disting: • zone receptoare
sau de proiecţie, funcţiile
psihice complexe (memorie,
gandire, voinţă, limbaj,
etc); • zone vegetative la
nivelul cărora este
realiza479
tă
integrarea activităţii
organelor interne.
Leziunile acestor zone
cerebrale determină
tulburări psihice şi
neurologice
veritabile in funcţie de
localizarea procesului
patologic, de intinderea
lui, de
brutalitatea cu care s-a
instalat.
Zoofllie = simptom de
dragoste patologică
faţă de animale, de teamă
să nu li se
producă vreun fel de
suferinţă. Termenul
mai desemnează perversiune
sexuală prin
contacte cu animalele.
Zoopsihologie = disciplină ce
studiază
evolutiv şi comparativ
comportamentul
animalelor ca mijloc de
organizare a mediului
ambiant şi de stabilire a
relaţiei
inăuntrul speţei şi intre
speţe. Cercetările
de zoologie prezintă un
nemijlocit interes
şi pentru inţelegerea
psihismului uman, a
fenomenelor elementare şi
preistoriei
acestuia.
Zvon = informaţie, difuzată
sub forma
unei afirmaţii, negaţii sau
presupuneri,
care se transmite mai ales
oral, intr-o
colectivitate prin canalele
relaţiilor interpersonale.
De obicei mesajul conţinut
de
zvon este neverificat,
inexact in raport cu
realitatea dată şi este
supus deteriorării
prin distorsiune şi
subiectivism. Condiţiile
care favorizează apariţia
şi transmiterea
zvonului sunt de regulă:
tensiunea,
criza, absenţa informaţiilor
oficiale sau
perseverarea sistematică in
furnizarea de
informaţii distorsionate
480
Omagiu părinţilor noştri,
de la care am
deprins suferinţa in
tăcere şi bucuria de
a depăşi obstacotek
vieţii. Autorii
POSTPREFAŢĂ
O incheiere a acestei
lucrări nu este posibilă,
deoarece procesul
cunoaşterii
rămane deschis tuturor
cititorilor pe de o
parte, iar pe de altă
parte, pentru că
specialiştii vor avea in
vedere inlăturarea
opoziţiei dintre teoretic
şi aplicativ, in aşa
fel ca aceste cunoştinţe
să fie inţelese şi
transformate, in egală
măsură, intr-un
instrument eficient de
lucru cu persoana umană.
Cele două ştiinţe cărora
le-am
acordat munca de
cercetare sunt utile in
măsura in care
cunoaşterea teoretică va
fi
aplicată corespunzător
cerinţelor şi factorilor
subiectivi, cărora nu le
putem răspunde
oricum.
„Luarea in consideraţie a
subiectivităţii umane şi
raţionalizarea ei
reprezintă o
cerinţă indispensabilă in
orice situaţie care
presupune existenţa
oamenilor". (Mihai
Golu ; Aurel Dicu -
Introducere in psihologie
- pag. 263).
481
CURRICULUM VITAE
Nume: BÂLBÂE
Prenume: VERONICA
Data şi locul naşterii: 5
octombrie 1924, Com
Rădeşti, Jud. Galaţi
Domiciliu: Iaşi, Aleea
Decebal nr. 2, Bl. B7bis,
Se. A, Et. 3, Ap. 15, cod
700232
Titlul şi funcţia: Profesor
psiholog logoped gradul I
Studii: 1936 - 1944 - Şcoala
Normală de fete Bacău
1944 - 1946 - diferenţe de
liceu teoretic la Liceul „
Oltea
Doamna", Iaşi, cu examen de
Bacalaureat. 1946 - 1950 -
Facultatea de Filosofie,
secţia Pedagogie -
Psihologie a
Universităţii „Al-1. Cuza",
Iaşi
Activitate ştiinţifică: 1965 -
Susţinerea examenului
gradul I cu lucrarea „
Relaţia
dintre tulburările de
limbaj şi dificultăţile
limbajului scris";
1969 - Publicarea lucrării
„Culegere de material
metodic pentru corectarea
dislaliilor la elevii
claselor I - IV" (in
colab.);
1970 - Lucrarea „
Consideraţii psihosociale
in
determinarea crizei la
puberul logonevrotic" (la
al IV-lea
Simpozion Subdanubian -
Budapesta);
1971 - Lucrarea „
Aprofundarea terapiei
logopedice,
diversificată", Simpozion
Naţional, Centrul Logopedic
Iaşi;
1975 - „Incidenţa
tulburărilor de limbaj la
copiii şi adolescenţii
din şcolile mun. Iaşi" -
Simpozionul „Relaţii
Interdisciplinare
ale Psihiatriei", Spitalul
„Socola", Iaşi;
483
1977 - „Meloterapia şi
tulburările de limbaj",
lucrare
prezentată la Primul
Congres de Terapie Melodică
- Paris (22 -
24 August), organizat şi
condus de Dr. Anne - Mărie
Vidai;
1978 - Lucrarea „
Comportamentul psihomotric
la
disgraficii deficient
mintal" - Simpozion
Naţional, Şc.
Ajutătoare - Iaşi;
1992 - „Problematica
logopediei şi relaţia ei cu
randamentul şcolar",
Bucureşti - Primul Congres
al Asociaţiei
Logopezilor din Romania
(A.L.R.);
1993 - „Probleme ale
tehnicii de reabilitare a
limbajului in
afazii", a 11-a Sesiune
Ştiinţifică a Societăţii
Germaniştilor din
Romania, organizată de
Grupul Roman de Lingvistică
(G.R.L.A.);
1993 - Al II-lea
Simpozion A.L.R. şi
infiinţarea Filialei laşi,
cu tema „Epistemologia
logopatiilor";
1994 - Al IH-lea Congres
A.L.R. - Timişoara, cu
susţinerea lucrării „
Tulburările nevrotice şi
comportamentale
ale copiilor cu tulburări
de limbaj";
1996 - „Diagnoza şi terapia
logopedică" - Masă Rotundă,
Bucureşti, G.R.L.A.;
1996 - 1998 - Angajat al
Case de Copii Preşcolari de
pe langă
Spitalul Paşcani,
sponsorizaţi de „The Body
Shop - Children
on the edge" in scopul
terapiei de recuperare a
copiilor cu
handicap mental, neuromotor
şi de limbaj;
1998 - Conferinţa
Naţională de Logopedie a
Filialei A.L.R.
„Transilvania" - Cluj-
Napoca, cu lucrarea „
Implicaţii ale
auzului fonematic in
terapia logopedică";
1999 - Congresul al IV-
lea Internaţional de
Somatoterapie
-Campulung Moldovenesc,
organizat de Spitalul
Universitar
484
„Socola" - Iaşi, cu tema „
Modalităţi de apărare
impotriva stresului
pensionării";
2001 - Publicarea cărţii „
Normal şi patologic in
evoluţia
limbajului. Esenţialul in
logopedie." (in colab.);
2002 - Publicarea cărţii „
Semiologia Dislexiei -
Disgrafiei
şi terapia ei";
2003 - Simpozion
Internaţional - G.R.L.A. -
cu tema
„Limba şi vorbitorii",
Eforie Nord, cu lucrarea „
Contribuţia
terapeutului logoped in
recuperarea lexiei şi
grafiei la afazici".
2004 - Lucrarea „Elemente
de logopedie şi psihologie
medicală - Dicţionar" (in
colab.)
1950 - 1961 - Profesor
Psiholog la Liceul
Pedagogic şi Complexul
Şcolar Barlad, jud. Vaslui;
1961 - 1983 - Centrul
Logopedic Iaşi
(coordonator);
485
CURRICULUM VITAE
TOMESCU
MARGARETA
4 septembrie 1928, Comuna
Leordeni, Judeţul Argeş
Bucureşti, Aleea Fuioului,
nr. 7, Bl. HI7, Etaj 2, Ap.
31,
Sector 3 (Telefon
674.27.63)
Logoped, Doctor in
Psihologie
1935-1943 - Şcoala generală
din com. Leordeni, Judeţul
Argeş.
1943-1947 - Liceul Teoretic
1947-1951 - Facultatea de
Psihologie şi Pedagogie din
cadrul Universităţii din
Bucureşti;
1968 - Stagiul de informare
la Institutul de Foniatrie
„Profesor Seeman", Praga,
Cehoslovacia
1972 - Stagiul de
specializare la Serviciul
de Ortofnie de pe
langă spitalul „Saint
Vincent de Paul", Doamna S.
Borel
Maisonnz, Paris, Franţa.
Activitatea ştiinţiflcă: in 1977
- Teza de doctorat „Aspecte
psiho-pedagogice ale
vorbirii rinolalice la
copiii cu despicături
congenitale labiomaxilo-
palatine" susţinută la
Facultatea de Psihologie
din
cadrul Universităţii
Bucureşti;
1980 - Comunicare la
Congresul „EASE 1980", „
Educaţie şi
handicap" - Helsinki,
Finlanda;
1984 - Schimb de experienţă
la doamna Suzanne de
Sechelles - Serviciul de
Ortofonie din Paris,
Franţa;
487
Nume
Prenume
Data şi locul naşterii
Domiciliul
Titlul şi funcţia
Studii
1986 - Comunicare
ştiinţifică la Congresul de
chirurgie
maxilo-facială de la
Hamburg, Germania;
1990 - A infiinţat Asociaţia
Logopezilor din Romania,
avand personalitate
juridică obţinută prin
sentinţa civilă nr.
1860 din 6.07.1990 a
Tribunalului Mun.
Bucureşti;
1990 - septembrie -
Participare la Congresul „
Melodie
therapie du langage" -
Paris, Franţa;
- A organizat impreună cu
Asociaţia Logopezilor din
Romania seminarii naţionale
de Logopedie şi cu
participare
internaţională in anul 1992
la Bucureşti, in 1993 la
Iaşi,
1994 - Timişoara, 1997 -
Iaşi, 1998 - Cluj;
1951 - 1957 - Logoped la
spitalul de copii „Grigore
Alexandrescu" la Bucureşti,
angajată in activitatea de
cunoaştere, organizare si
de legiferare a logopediei
ca
specialitate obligatorie in
echipa neuro-psihiatrică de
terapie
şi recuperare a copiilor cu
handicap mental, neuro-
motor şi
de limbaj;
1957 - 1978 - Logoped in
cadrul Clinicii de
Chirurgie bucomaxilo-
facială, Bucureşti;
- Asistent universitar
pentru probleme de
foniatrie şi logopedie la
Facultatea de Stomatologie
din
Bucureşti;
1976 - Lector la Facultatea
de Fonetică din Helsinki,
Finlanda, pentru probleme
de metodologie a
recuperării
tulburărilor de vorbire la
copii cu defecte din
naştere ale
cerului gurii şi ale
valului palatin, cu
participare la
Conferinţa Naţională pentru
copilul cu handicap de
limbaj;
488
1978 - Lector la cursurile
de psihologia copilului
antepreşcolar pentru
perfecţionarea cadrelor
medii sanitare
şi educatoare organizat de
către Direcţia Sanitară a
Mun.
Bucureşti;
1978-1994 - Logoped
principal la Clinica O.R.L.
din cadrul
Spitalului „Coltea" -
Bucureşti;
1981 - 1985 - Lector şi
organizator al Programului
de
perfecţionare pentru
logopezi din cadrul
Centrului de
Perfecţionare Medicală al
Ministerului Sănătăţii;
- Preşedintele comisiei de
concurs pentru
ocuparea posturilor vacante
de logopezi; 1990 - pană in
prezent - Preşedinte al
Asociaţiei Logopezilor din
Romania;
1994 - Prezent -
Coordonator al activităţii
de logopedie şi
psihologie din cadrul
Centrului de Recuperare
Medicală
„LEEA", Bucureşti;
2001 - lector curs Bacău şi
coautor la manualul „
Prevenţei
precoce şi educaţie in
domeniul dezvoltării
psihice a
copilului mic" organizat in
parteneriat cu clinicile de
psihiatrie infantilă
Bucureşti - Geneva; 2003 -
iunie -
Participare cu Comunicare
la a X-a Conferinţă
Internaţională
a grupului roman de
lingvistică aplicată cu
tema „Limba şi
vorbitorii", Organizat de
Prof. Dr. Log. T. Slama -
Cazacu -
Eforie Nord - Romania -
Publicaţii la reviste de
specialitate
in ţară şi străinătate.
489
Fig. 1. a. Fig. 2.
Fig. l.b. Fig. 3.
Fig. 1. Localizări pe
cortex; a. - Centrii
corticali ai sistemului
fonator; b. -
Localizările
afazice (A - aria
corticală (a.c.) - a
cărei leziune provoacă
pierderea vorbirii
articulate;
B - a.c. a cărei leziune
afectează indeosebi
indeosebi capacitatea de
a scrie; C - a.c. a
cărei leziune provoacă
mai ales cecitate
verbală; D - a.c. a cărei
leziune provoacă mai
ales surditatea verbală);
Fig. 2. Prealveolodenţie
superioară, asociată cu:
proeminenţa
incisivilor superiori
centrali şi hipotonia
buzei superioare; Fig. 3.
Buza de iepure.
ANEXA A
Fig. 6. a. 6.b. 6.c. Fig.
8.
Fig. 4. - Anomalii ale
buzelor; Fig. 5. a. -
Inocluzie verticală,
asociată cu: ocluzie
deschisă, diastemă şi
treme; b., c. - anomalii
dento-alveolare; Fig. 6.
a. - Prognatism
superior; b. - Prognatism
inferior (progenie); c. -
Muşcătură deschisă; Fig. Fig. 10. Scala (schema- serului
≪Nfyi motor
7. - Gură de bloc) de atitudini L.L. fii yWb:f^
cer≪ferai
lup; Fig. 8. - Efectorul Thurstone; Fig. 11.

i
periferic al fonaţiei (S Ariile corticale
= etajul respirator; R = ale emisferelor cerebrale
etajul vibrator; C = (după K. Brodman); a. - Căile
etajul rezonator). faţă laterală a
Fig. 9. a. Aparatul fonator emisferului stang; central
(După Fletcher) b. - faţa medială a e ale
diafragm emisferului drept; c. -
9. b. Cavităţile laringo- audiţie
campurile corticale ale
nazalo-bucală (După Kiss şi i
Szentagothail) emisferelor
Sistemul intăririlor sociale cerebrale - Fig. 12. (Netter
care determina formareaFluxul
Curba lui Gauss. )
evenimentelor
(aprobarea - dezaprobarea) V 2 3 i 5 * 7 \ \ a Fig. 17.
'' J/m≪A\/it Căile de
O f <3
Interpretare y..:-A emisie şi
evaluare recepţie
Fig. 13.
alegere (opţiuni)
Orientare ale vocii

i\
Neuroni receptori
Direcţionare —*
centrali
Exteriorizare
in opinie sau -o £>/ hipotalamici
x. Fascicul lupotalainoht-neuroni
acţiune
electori h
Efecte DISLALII'>% nolnlnmici
**
i i Conexiuni inverse t.
DISFONEMII Sistem por\t " ,N \/>*.
Fig. 14. hipotalamo-
Fig. 10. N^-\ hipofizar ^v-Corpul
colos orie olfqcfmi 0≫ prtwnhat W=iw≪
sinus frontul i 'J gtniculat
cornetele nazale 1 i IEŞIRE *" meţtian
sinus sfenoidal Colliculusu
platul turc 1 1 t inferior
MORIE ^ Neuroni
buza. superioară &OR1AL*
efectori
dinţi MEMORIE
vegetativi
buza inferioară PRIMAM - MEMORIE
Motoneuroni
varful limbii SECUNDARA
\ Fig. 18.
Corpul limbii
m, genioglos
m *≫ opr &≫ ITEM 1 ELIMINĂRI Fig. 18.
SISTEMUl MEMORIEI
mandibula (WAUQH <t NORMAN Conexiu
rădăcina limbii Fig. 16. nile
ni, geniohioidian m. Fig. 15. b. Fig. 13. neurale şi
milohiodlian Limbajul gesticular neuroendocrin
vestibulul laringian universal al surdomuţilor;
plică laringiană e ale
Fig. 14. Triunghiul
cavitatea laringiană hipotala
formelor clinice ale
plică vocală
dislaliei (după criteriul musului;
traheea Fig. 19.
tiroida
simptomatic); Fig.
15. Localizări corticale; Topografia
amigdala faringiană
cavitatea bucală palatul a. - faţa supero-laterală; internă a
moale Şi (vălul b. - faţa medială; Fig. 16. laringelu
palatului) Sistemul i văzut
uvula memoriei; pe
epiglota / &% secţiune
cartilajul aritenoid
x* "m* sagitală
￡*nf?yS motor *i*
(După epiglota analitic*<≪
≪'J'Sllilot.i
Carning) sintetica - a
juniu.c-j l.iiinţ;''1'1^ \ r<- -
\
; A. i i l i i - l i . l |;nmaî,'!(i
27. c.
etajul Fig. 21. Funcţia laringelui
(După Fig. 26. Ramurile
supraglot
Tarneaud) psihologiei (după Andrei
ic sau
a. Laringele in inspiraţie Cosmovici); Fig. 27. a,
vestibulu
b. Laringele in fonaţie b, c. - Despicături
l laringelu c. Forma mişcării parţiale complete care
i; B. vibratorii interesează vălul palatin
etajul Fig. 21. c. şi palatul dur pană la
glotic; C.
etajul c≪ Fig. 22. creasta alveolară
CORTEX Ct&eBf/AL
Sonda ni. 1
subglotic %/BZ<!ZmMZ&U￡￡< Sonda nr. 5 Itkosfron
t/toeas≫≫/1-
; 1. - (pentru luarea «imstdoi t, j.)
epiglota; Spatula ţi sondele nr. 8, 9, 10, Fig. 29
2. -
11 mmm culmi smirn/ri
'' ./ , Fig. 23. samotomatori_________vegetativi
hioidul; ^ V* y Fig. 30.
3. - verii* iiK'i a vibraţi**≫ fascia/f
f / \ \ .v-b; riMtip'tn^jti.i .≫
cartilajul iut>.≫≫'talii
ptramibl
tiroid; 4. I f \ V a vifciapu /
- inelul Sonda nr. 2 Fig. 28, a, b, c -
@îg????7?mg?îfgyu?«C
cartilajul Despicături totale:
^^
ui despicătura anterioară se
*%. x N Fig. 22. Spatula şi
cricoid; uneşte cu cea
sondele logopedice; \ N
5. - * Fig. 23. Logopedia in posterioară, interesand
istmul cadrul ştiinţelor in totalitate buza,
glandei contemporane. pragul narinar şi creasta
tiroide; 6. • Şi \ 3 > alveolară, de o
- Fig. 25. Fig. 24. Lobul singură parte sau de
ventricul occipital şi contextul ambele părţi ale
ul Morgagn general cortical al cavităţii orale; Fig. 29.
i; 7 - prelucrării mesajului Despicături asociate:
pecetea vizual (prelucrare după parţiale anterioare cu
cartilajul Krieg. The humain parţiale posterioare,
ui brain in diachrome); Fig. creasta alveolară
cricoid. 25. Clasificarea rămanand intactă; Fig.
Fig. 20. Cavitatea tradiţională a 30. Principalele formaţii
lanngiană (secţiune medio- fenomenelor psihice. cenuşii şi căi
frontală) (După Kiss şi aktdMduMt descendente piramidale şi
avofuatt
Szentagothai) ≪a muncii; a transporturilor ; ≪ extrapiramidale.
Fig. 21. a. — ~~- baza limbii conomica apraettc*￡≫ medicali; Toni
------------epiglota pedagogic* ; tolomus
._,--------coardă vocala. judiciară *nuMara ; a ≪portului; a intralammor
-------intrarea ventriculului artei Hipotaloma
._-— pl i c a v e n t r i c u l a r ă , generala Substonfa
'fiiratogicfl persoanei Sistemul
- Deschiderea glotică şi traheea teoretică r≪liatki<
— plica ariteno-epiglotică . _ *» varstelor
lociltkrior
----- cartilajul cricoid .normal* ( |n aumtilam/'
-----comisura interaritenoidă a dezvoltării
\ti>rehel

ucSTei sttiecmmuf
Cartilajul aritenoid uman≫(
intrarea ( l imi t a t ă de c a r t i POtatog≫/ ^patologic≫
l a ju l anir
c r i c oid ) jMitJaL
Fig. 26.
„Se poate admite că a, b, e. — Poziţia organelor sunetul „b" „betacism" „
fonetoate la emiterea: a) vocala a; b) parabetacism"
performanţele vocala sunetul „c" „capacism" „
gimnastice şi forţa o; c) vocala n. paracapacism"
uimitoare a somnambulilor Fig. 9. sunetul „g" „gamacism" „
Poziţia organelor fonatoare la emiterea paragamacism"
reprezintă o intoarcere vocalei ă
sunetul „1" „lambdacism" „
Poziţia organelor fonatoare la emiterea
la starea animală." consoanei paralambdacism"
(Mecinikov) v. sunetul „z" „zigmatism" „
Fig. 10. Fig. 11. Fig. 12. parazigmatism"
F Poziţia orfanelor fona-toare sunetul „d" „deltacism" „
i la emiterea consoanei L paradeltacism"
Poziţia organelor fona- Poziţia organelor sunetul „m" „mitacism" „parami
g. fotoare
ţarism"
31. la emiterea consoanei b. natoare la
sunetul „n" „nitacism" „
emiterea consoanei i.
So Fig. 13. Fig. 14. paranitacism"
mna sunetul „p" „pitacism" „
Fig. 15. parapitacism"
mbul poziţia organelor fonatoare
sunetul „y" „yotacism" „
la emiterea consoanei m.
ă Poziţia organelor fonatoare parayotacism"
( la emitem consoanei r.
Poziţia organelor fonatoare
sunetul „h" „hamacism" „
parahamacism"
după la emiterea consoanei' g.
sunetul „v" „vitacisni" „
t Fig. 16. Fig. 17. Fig. 18. paravitacism"
poziţia organelor fona- Poziţia organelor fo-
a Poilţia organelor fonafoare sunetul „f „fitacism" „
la emiterea vocalei i. natoare la emiterea parafitacism" etc.
bl Tab. 2. Scala coeficienţilor
consoanei j. toare la emiterea eonsoanei
oul n. intelectuali (după Terman).
pi Fig. 19. Fig. 20. Fig. 21. Coeficientul intelectual Semnificaţia
Poziţia organelor fonatoare la 140 Geniu
ct emitereaconsoanei z. 120 - 140 Excepţional
or Fig. 22. Fig. 23. Poziţia org. 90-110 Normal
ul Fonat la emiterea cons h 80-90 Lent
Fig. 24. 70-80 Intelect de limită
ui Poziţia organelor fonatoare 60-70 Debil mintal
H. la emiterea vocalei e. 30-50 Imbecil
Poziţia organelor fonatoare la emiterea 30 Idiot
Ri consoanelor che, chi
Tab. 3. Criterii de diferenţiere a
on) Ghe, ghi ge,
oligofreniilor. Din punct de
i 1 gi vedere clinic,
şFig.25.
ANEXA B Fig. 26. Fig. 27.
utilizand drept criterii
psihopatologice de diferenţiere:
Profilele bucale ce, ci ţ dezvoltarea limbajului,
Poziţia organelor Fig. 28. Fig. 29. varsta mintală, coeficientul
… intelectual (QI), rezultatele
articulatorii in timpul şcolare şi nivelul de adaptare
Fig. 30. Componentele
producerii diferitelor cavităţii supraglotice
socială, ologofreniile pot fi
clasificate astfel:
sunete Uvula
Forma clinică Dezvoltarea
Poziţia organelor Amatoare faringe limbajului
la emitem vocalei i.
a. — poziţia organelor fonatoare la ANEXA C Vârsta
mintală
emiterea vocalei a. b.— Tab. 1. Tabelul sunetelor
Poziţia organelor fonatoare la emiterea (ani)
conaoanei p. consonantice cu tulburările de Q.I. Reuşita
pronunţie specifice şcolară
Fig. 1. Fig. 2. Adaptarea
Poziţia organelor Denaturarea sau
omiterea sunetelor socială
fonatoare la emiterea consoanei t.
Porţia organelor fonatoare la Denumirea sunetului Intelect de limită Limbaj vorbit
emiterea consoanei e. denaturat sau omis şi scris
Poziţia organelor fonatoare la Substituirea
emiterea consoanei f. sunetului 12-14 70-89 Primele 7-8
sunetul ,.s" „sigmatism" „ clase ale şcolii
Fig. 3. Fig. 4. Fig. 5.
Poziţia organelor fonatoare Poziţia org. parasigmatism" generale e
Fonat. La emit. Cons. s sunetul „r" „rotacism" „ şcoală ajutătoare
la emiterea vocalei o pararetacism" Independent
Politia organelor fonatoare la social
emiterea vocalei u. sunetul „t" „tetacism" „
paratetacism" Oligofrenie gradul I
Fig. 6. Fig. 7. Fig. 8.
(debilitate mintală)
Limbaj vorbit
şi scris
8-12 50-69 Independent
social
Oligofrenie gradul II
(imbecilitate)
Limbaj
verbal
(asintaxie)
5-7 20-49 Neşcolari zabil
Semidependent
social
Oligofrenie gradul
III (idioţie)
Absent 0-2 10-19
Neşcolarizabil Dependent
social
Etiologia oligofrenilor este
complexă, admiţandu-se, in
general, două mari
categorii de factori
etiopatogenici: genetici
(endogeni) şi dobandiţi
(exogeni), fără a se
putea preciza insă, de cele mai
multe ori, ponderea fiecăruia in
determinarea leziunilor
cerebrale din copilăria precoce.
Tab. 4. Etiologia rinolaliei.
Studiu pe 772 subiecţi
(Prof. logoped, dr. Margareta
Tomescu)
a) Etiologia congenitală
Despicături labio-maxilo-palatine
(totale) 270 cazuri 35%
Despicături velo-palatine
(parţiale) 355 cazuri 45%
Perforaţii congenitale ale bolţii
palatine 1 caz 0,10%
Mixedem congenital 5 cazuri 0,50%
Simfiză velo faringiană 1 caz
0,10%
635 cazuri 80,70%
b) Etiologie câştigată
Perforaţii ale palatului dur şi
ale vălului palatin prin
traumatisme
42 cazuri 5,40%
Perforaţii palatine după lues 1
caz 0,10%
Perforaţii palatine după neoplasm
1 caz 0,10%
Pareze şi hemipareze de văl
palatin 15 cazuri 2,60%
Oligofrenie 22 cazuri 2,80%
Hipoacuzie 15 cazuri 2,60%
Vegetaţii adenoide 34 cazuri
4,40%
Rinite hipertrofice 10 cazuri
1,30%
140 cazuri 19,30%
Tab. 5. Etiologia rinolaliei (după
G. E. Arnold).
Rinolalia organică
Forma Cauze
Deschisă (apperta) Despicături
congenitale ale aparatului
fonator
- parţiale - anterioare
- posterioare
- totale - unilaterale
- bilaterale
- asociate
Comunicări buco-nazale cu
etiologie diferită: plastii
velopalatine,
gomă sifilis, traumatisme,
răniri, perforaţii ale
palatului dus sau al valului
moale.
inchisă (clausa) Vegetaţii
adenoide, tumori, anomalii ale
faringelui,
rinofaringelui sau ale nasului,
deviaţii de sept, polipi, stări
inflamatorii, rinite cronice,
simfiză velo-faringiană.
Mixtă In cazurile de coexistenţă
a factorilor etiologici din
ambele
forme: apperta şi clausa,
obstrucţie nazală in hipotomie
velară,
malformaţii congenitale cu
vegetaţii adenoide, polipi,
deviaţii
de sept, inflamaţii rino-
faringiene profunde
postopeatorii, etc.
Rinolalia funcţională
Forma Cauze
Deschisă (apperta) Hipotonie
velară la copiii cu hipotonie
generală şi sănătate
şubredă.
Tulburări respiratorii cu diversă
etiologie.
Ca fenomen secundar in
hipoacuzie, surditate, balbaială.
Ca
fenomen secundar cand dislalia
afectează consoanele siflante.
inchisă (clausa) Hipertonie
velară, văl cu luetă lungă şi
inchidere mare orofaringiană.
Mixtă Se intalneşte mai rar in
asocieri etiologice diverse.
Tab. 6. Tumori (localizări
cerebrale - după C. Gorgos)
Localizare Tulburări psihice
Tulburări neurologice
TUMORI • moria (stare de
euforie nătangă, •
paralizii (monopareze,
monopiegii,
FRONTALE puerilă,
artificială, pe un fond
general hemipareze,
hemiplegii)
de apatie, glume
inadecvate, • tulburări ale
reflexelor: prezenţa
calambururi); reflexului de
apucare şi agăţare, crize
• activitate generală
redusă pană la adversive
oculocefalogire, ataxie
akinezie sau agresivitate,
agitaţie. frontală,
tulburări de vorbire,
afemie.
TUMORI • epilepsie
temporală; • hemianopsie
omonimă in cadrul
TEMPORALE - aură
epileptică; superfor;
- echivalenţă psihică in
crize
psihosenzoriale sub forma
halucinaţiilor
vizuale, auditive,
olfactive, gustative,
vestibulare (repetate
stereotip şi pe
fondul unei stări
confuzionale);
halucinozele vizuale se
proiectează
in partea campului vizual
opus
tumorii, cu hemianopsie
omonimă;
- crize motorii: mici
automatisme
(plescăit, masticaţie,
inghiţire) sau
mari automatisme (fugă,
automatism
ambulator);
- tulburări de conştiinţă;
- criza uncinată (stare de
vis - „dreamy
state", halucinaţii
olfactive şi gustative
neplăcute, tulburări
paramnezice de
tip „deja-vu");
- crize vegetative : crize
dureroase
epigastrice si abdominale,
tulburări
vasomotorii şi
respiratorii.
• tulburări afazice de tip
senzorial.
TUMORI • tulburări psihice
generale; • tulburări de
schemă corporală:
PARIETALE - sindromul
Gerstmann (agnozie
digitală, acalculie,
agrafie, dezorientare
dreapta-stanga);
- sindromul Anton-Babinski
(hemiasomatognozie,
anosognozie,
anosodiaforie);
• tulburări de
sensibilitate
contralaterale
(astereognozie, agnozie
tactilă,
hemihipoestezie profundă
şi tactilă);
• tulburări motorii
(hemipareză discreţi
sau hemiplegie);
• atrofii musculare
contralaterale;
• apraxie ideomotorie;
• afazie senzorială (in
leziunile
emisferului dominant).
TUMORI • halucinoze vizuale
elementare (se • agnozie
vizuală;
OCCIPITALE repetă stereotip
şi pot preceda o criză •
cecitate corticală (foarte
rară);
convulsivă). • hemianopsie
omonimă contralaterală;
• hemidiscromatopsii;
BIBLIOGRAFIE
Ajuriaguerra de J şi col.
Scrisul copilului, Ed. D.P.
Bucureşti, 1980
Alexandrescu, A. Roceric
Fonostatistica limbii
romane, Ed. Academiei
R.S.R.,
Bucureşti, 1968
Alkinson, L., Rita (şi
Dicţionar - Introducere in
psihologie, Ed. Tehnică,
colab.) - Traducere din lb.
Bucureşti, 2002
Engleză Boiceanu, C,
Leonard (şi colab.)
Allport, G. W Structura şi
dezvoltarea personalităţii,
Ed. E.D.P. Bucureşti,
1981
Andronescu, Şb. Scurtă
istorie a scrisului, Ed.
Ştiinţifică, Bucureşti, 1959
Arcan, Petre, Copilul
deficient mintal, Ed.
Facla, Timişoara, 1980
Ciumăgeami Dumitru
Ardelenu, G., Tănăsescu,
Contribuţii la studiul
influenţei şi etiologiei
dificultăţilor
Gh., Chiriac, I. şcolare,
in „Igiena", N. 4,1965
Arseni, C, Botez, M.l.
Consideration psiho-
patologiques sur l'apraxie
faciale
-Revue Neurologiqe, To.
102, nr. 6, p. 664-667,
Bucureşti,
1996
Atanasiu, A. Psihologie
Medicală, Ed. Medicală,
Bucureşti, 1983
Atanasiu, Gh. indrumător
pentru folosirea
labiolecturii in şcolile de
surdomuţi, Ed. M.S.P.S.,
Bucureşti, 1960
Aubri, JH. La dyslexie et
Ies troubles du langage
ecrit, Annales
dOculistiqe - Gaston Dain
et Edit, Paris, voi. 196,
Fasc, 7,
1963
Avram, Andrei Cercetări
asupra sonorităţii in limba
romană, Bucureşti,
1960
Balbae, Veronica
Balbae, Veronica (in
colab.)
Balbae, Veronica (in
colab.)
Barabolski, C, Roman,
C.
Barsănescu, Ştefan
(şubred.)
Barzea, C.
Baton, P.
Bălaceanu, C, Nicolau,
Edmond
Bălăceanu, C, Nicolau,
Edmond
Berea, I.
Biju, Traian, Mircea
Binet, Alfred Bontaş, Ion
Borel, Maisonny -Susanne
Borel, Maisonny -Susanne,
Veau, V.
Semiologia Dislaxiei -
Disgrafiei şi terapia ei,
Ed. PIM,
Iaşi, 2002
Culegere de material
metodic pentru
corectarea dislaliilor
la clasele I-IV, Ed.
D.P., Bucureşti, 1969
Normal şi patologic in
evoluţia limbajului.
Esenţialul in
logopedie, Ed. Spini
Haret, Iaşi,2001
Autismul infantil,
aspecte biochimice şi
de asistenţă, in
Psihopatologia clinică,
1993 (Clinica de
Psihiatrie, Iaşi)
Dicţionar pedagogic,
Ed. D.P, Bucureşti,
1979
Metodele de examinare a
lateralităţii şi importanţa
lor
logopedică, in Caiet de
pedagogie medicală,
Tulburări de
limbaj si integrare
şcolară, Bucureşti, 1969
Inadaptes scolaires et
l'enseignement special,
LUniversite
de Bruxelles, 1962
Elemente de
neurocibernetică, Ed.
Ştiinţifică, Bucureşti,
1968
Personalitatea umană, o
interpretare cibernetică,
Ed.
inimea, Ia şi, 1972
Metodica predării limbii
romane pentru clasele I -
IV, Ed.
D.P., Bucureşti, 1971
Mic dicţionar al spiritului
uman, Editura Albatros,
Bucureşti, 1983
Ideile moderne despre
copii, Ed. D.P., Bucureşti,
1975
Pedagogia - Ed. 111, Ed. AH
Educaţional S.A.,
Bucureşti,
1996
Le langage oral t ecrit,
Delachouxet Niestle, Paris,
1978
Le trouble du langage de la
parole et de la voise chez
l'enfant, Maissonet Cie,
1972
Botez, M., Sen,
Alexandru, Drobotă, I.
Bourcier, Arlette Branzei,
Petre Branzei, Petre
Branzei, Petre Branzei,
Petre, Scnpcaru, Gh.,
Pirozinski, Tiberiu,
Bratescu, Gh. Brian, M.,
Fass (sub red.)
Burcă, Eugenia
Elemente de
neuropsihologie, Ed.
Ştiinţifică, Bucureşti,
1971
Traitement de Ia dyslexie,
Les editions E.S.F., Paris,
1971
Itinerar psihiatric, Ed.
inimea, Ia şi, 1975
Psihiatria, Ed. D.P.,
Bucureşti, 1981
Dicţionar de psihiatrie,
Ed. D.P., Bucureşti, 1981
Comportamentul aberant in
relaţiile cu medicul, Ed.
inimea, Ia şi, 1970
Etica medicală, Ed.
Ştiinţifică, Bucureşti, 1969
Orizonturi noi in
psihologie, Ed.
Enciclopedică, Bucureşti,
1973
Autismul infantil,
diagnostic diferenţial, in
Elemente de
psihologie medicala şi
logopedie, Iaşi
Cazacu, Slama, Tatiana
Cazacu, Slama, Tatiana
Cazacu, Slama, Tatiana
Cazacu, Slama, Tatiana
Chioreanu, Aurora, Gh.
Rădulescu Ciofu, I.,
Golu, M., Voicu, C.
Constantinescu, Florica
Cosmovici, Andrei
Cosmovici,
Andrei, Iacob, Luminiţa
Relaţia intre gandire şi
limbaj in ontogeneză,
Ed. Academiei,
Bucureşti, 1957
Psiholingvistica, o
ştiinţă a comunicării,
Ed. AII Educaţional,
Bucureşti, 1999
Introducere in
psiholingvistică, Ed.
Ştiinţifică, Bucureşti, 1968
Limbaj şi context, Ed.
Ştiinţifică, Bucureşti, 1959
Mic dicţionar enciclopedic
Tratat de psihofiziologie,
voi. I, Ed. Academiei
R.S.R,
Bucureşti, 1978
Audiometria vocală,
Bucureşti, 1961
Psihologie generală, Ed.
Polirom, Iaşi, 1996
Psihologie şcolară, Ed.
Polirom, Iaşi, 1998
Cucoş, C-tin
Cucu, C, I.
Pedagogia, Ed. Polirom,
Iaşi, 1996
Psihologie medicală, Ed.
Litera, Bucureşti, 1980
Descartes R. Pasiunile
sufletului, Ed.
Ştiinţifică, Bucureşti, 1984
Dicţionar explicativ al
limbii romane, Ed.
Academiei, Bucureşti, 1964
Dottrens Robert A educa şi
a instrui, Ed. D.P.,
Bucureşti, 1970
Dragomirescu, V.
Psihosociologia
comportamentului deviant,
Ed. Ştiinţifică
şi Enciclopedică,
Bucureşti, 1976
Drobotă I. Sen Problema
reabilitării in afazii,
Revista de Neurologie -
Alexandru, Botez, M.
Psihiatrie N. 5, Bucureşti,
1967
Drutu I. et colab
Psihologia generală a
copilului, Ed. D.P,
Bucureşti, 1975
Enăchescu, C.
Enăchescu, C.
Enăchescu, C.
Erasmus, D., Amza, G.:
M.
EYH.
Igiena mintală şi
recuperarea bolnavilor
psihici, Ed.
Medicală, Bucureşti, 1979
Tratat de igiena mintală,
Ed. D.P., Bucureşti, 1996
Tratat de psihanaliză şi
psihoterapie, Ed. D.P.,
Bucureşti,
1998
Elogiul nebuniei, Ed.
Ştiinţifică, Bucureşti, 1942
Conştiinţa, Ed. Ştiinţifică,
1983
Fass, M, B.
Fischbain, E.
Floru, Robert
Fodor, O (şubred.)
Orizonturi noi in
psihologie, Ed.
Enciclopedica şi
Ştiinţifică,
Bucureşti, 1973
Arta de a gandi, Ed.
Orizonturi, Bucureşti, 1969
Psihofiziologia atenţiei,
Ed. Academiei, Bucureşti,
1969
Biologie şi varstă, Ed.
Dacia, Cluj, 1971
Garbea, Ştefan Oto-rino-
laringtologie şcolară, Ed.
Nagy, Cluj, 1947
Garbea, Ştefan, Pitiş,
Marcela
Germănescu, M.,
Golu, Mihai
Golu, Mihai, Dicu, Aurel
Golu, Pantelimon
Gorgos, C-tin
Gorgos, C-tin (şubred.)
Guţu, M.
Patologia vocală, Ed.
D.P., Bucureşti, 1978
Pediatrie, Ed. D.P.,
Bucureşti, 1973
Principii de psihologie
cibernetică, Ed.
Ştiinţifică, Bucureşti,
1945
Introducere in psihologie,
Ed. Ştiinţifică, Bucureşti,
1972
Psihologia socială, Ed.
D.P., Bucureşti, 1974
Dimensiuni
umane şi medicale ale
personalităţii, Ed.
Medicală,
Bucureşti, 1984
Dicţionar enciclopedic de
psihiatrie (4 voi.), Ed.
Medicală, Bucureşti, 1987,
1988,1992 Logopedia,
Centrul
de multiplicare -
Universitatea Cluj
Hildegard, R., E., Boer,
Teorii ale invăţării, Ed.
D.P., Bucureşti, 1974
A,C.
Hociotă, Dorin Cum tratăm
afecţiunile curente
otorinolaringologice, Ed.
Medicală, Bucureşti, 1968
Holdevici, Irina Elemente
de psihoterapie, Ed. AII,
Bucureşti, 1996
Holdevici, Irina,
Activitatea sportivă;
Decizie, Autoreglare,
Performanţă,
Vasilescu, I. Ed. Sport -
Turism, Bucureşti, 1982
Hsttev, E. Logopedia,
Moscova, 1949 - Traducere,
Bucureşti, 1960
lacob, Luminiţa, Mihaela
Comunicarea didactică, in
Psihopedagogie, Ed. Spiru
Haret,
Iaşi, 1994
Ionescu, G. Introduce in
psihologia medicală, Ed.
Ştiinţifică, Bucureşti,
1973
Ionescu, G. Psihosomatica,
Ed. Ştiinţifică şi
Enciclopedică, Bucureşti
Ionescu, G. Psihoterapie
prin decondiţionare, in
Analele Univ.
Bucureşti, seria
Psihologie, 1973
Ionescu, G. Psihoterapia,
Ed. Ştiinţifică, Bucureşti,
1990
lonescu, Gh. Ce este
Psihopatologia?, Ed.
Ştiinţifică şi
Enciclopedică,
Bucureşti, 1979
lonescu, Gh. Psihologia
medicală, Ed. Medicală,
Bucureşti, 1983
lonescu, Gh. Psihologia
clinică, Ed. Academiei,
Bucureşti, 1985
lonescu, Gh. Deficienţele
mintale sub unghiul
psihologiei clinice şi al
nosogrqfiei psihiatrice, in
Psihologia clinică, Ed.
Academiei, Bucureşti, 1985
lonescu, Şerban,
Terminologie şi clasificare
privind deficienţa mintală,
in
Stănescu, A. Revista de
psihologie, N. 1,1973
Irin, Ann Manual pentru
diagnosticul şi statistica
tulburărilor
mintale, D.S.M. III R,
Romania, 1993 Ivanov,
Smolenski,
G., A. Studii de
fiziopatologie a
activităţii nervoase
superioare,
Ed. D.P., Bucureşti, 1951
Orientarea medicinei
moderne spre psihologie şi
spre alte
ştiinţe spirituale, in
Revista de psihologie, N.
1, 1943
Hotarul tradiţional şi
legal al profesiei
medicale,
Tipografia Transilvania,
1935
Mecanisme cerebrale ale
limbii şi gandirii, Ed.
Politică,
Bucureşti, 1962
Agnozii şi apraxii,, Ed.
Politică, Bucureşti, 1977
Neurologia infantilă,
Bucureşti, 1965
Creierul şi activitatea
mintală, Ed. Ştiinţifică şi
Enciclopedică, Bucureşti,
1976
Corelaţii anatomichimice in
sindromul de mutism
achinetic in Neurologie,
Psihiatrie, Neurochirurgie,
III, N.
1,1995, p. 5
Limite entre normal et la
pathologiques — Revue de
neuropsychiatrie
infantile et d'hygiene
mentale de l'enfance,
N.5,1971
foi, Bach, M.
fcrn, Bach, M.,
Romanescu, N.
fandler, A.
Kindler, A. teindler, A.
feindler, A., Apostol, V.
ieindler, A., Pali ş, I.,
Meteş, E.
Lebovici, Serge
Lafon, Robert Vocabulaire
de psihopedagogie et de
psihiatrie de
l'enfant, Presses
Universitaires de France,
Paris, 1969
Larmat, aqes Genetica
inteligenţei, Ştiinţifică şi
Enciclopedică,
Bucureşti, (traducere Dr.
Aurel Vicu, Bucureşti,
1977)
Leapidevschi, A.
Neuropatologia, Ed. D.P.,
Bucureşti, 1964
Manolache, C, G.
Surdomutitatea. Ortofonie.
Limbaj. Auzitori si
surdomuţi,
Ed. Medicală, Bucureşti,
1980 Marcu, Florin, Manea,
Dicţionar de neologisme,
Ed. Ştiinţifică, Bucureşti,
1961 C-tin
Măicănescu, M, Probleme de
sexologie masculină, Ed.
Medicală,
Săhleanu, V., lonescu, B.
Bucureşti, 1958
Mărgineanu, N. Psihologia
persoanei, Ed. II, Ed.
Univ. Cluj, 1944
Mititiuc, Iolanda Probleme
psihopedagogice la copilul
cu tulburări de
limbaj, Ed. Ankarom, Iaşi,
1996
Moiseev, V. I. Cibernetica
in biologie şi medicină,
Ed. Medicală,
Bucureşti, 1962
Montessori, Măria
Descoperirea copilului, Ed.
D.P., Bucureşti, 1978
Mucchielli, R., Bourcier,
La dyslexie, maladie du
siecle, La Edition E.S.F.
Paris,
Arlette 1974
Nicolau, A., Perkec,
Psihologie şi etica
medicală, Ed. D.P.,
Bucureşti, 1983
Arcadie, Golu, M.,
Nicolau, E. Contribuţii Ia
cibernetica neuronului, in
Automatica şi
electronica, voi. VI, 1963
Nicolau, E., Bălaceanu,
Neuronul ca element
analogic, in Probleme de
C. automatizare, voi. V,
Ed. Academiei R.P.R., 1964
O.M.S.
O.N.U.
OConnar, N.
Obreja, A.
Regulile standard privind
egalizarea şanselor pentru
persoanele cu handicap,
Rezoluţia 4806, 1993
Program mondial de acţiune
privind persoanele cu
handicap; Rezoluţia 3762,
1982
inapoierea şi
subnormalitatea gravă, in
Orizonturi noi in
psihologie, Ed.
Enciclopedică romană,
Bucureşti, 1973
Curs de psihiatrie,
Facultatea de medicină,
Bucureşti,
1911-1921
Pavelcu, V.
Pavelcu, V.
Pavelcu, V.
Pavelcu, V.
Pavelcu, V.
Pavelcu, V.
Păunescu, C-tin
Păunescu, C-tin Păunescu,
C-tin
Păunescu, C-tin
Păunescu, C-tin Păunescu,
C-tin
Păunescu, C-tin
Metamorfozele
lumii
interioare, Ed.
inimea, la şi,
1966
Drama
psihologiei, Ed.
Ştiinţifică,
Bucureşti, 1965
Psihologia
personalităţii,
laşi, 1939
Un profil
psihologic al
feminităţii, Ed.
D.P. Bucureşti,
1971
Conştiinţa şi inconştient,
Ed. Bibliotecii
Universitare,
Bucureşti, 1942
Afectivitatea. Sinteze de
psihologie contemporană,
Ed.
Academiei, Bucureşti, 1980
Handicapul intelectual şi
integrarea şcolară, Revista
de
pedagogie N. 12, 1970 şi
Revista de pedagogie N. 5,
1971
Limbaj şi intelect, Ed.
Ştiinţifică, Bucureşti, 1973
Psihoterapia educaţională a
persoanelor cu disfuncţii
intelective, Ed. AII
Educaţional, Bucureşti,
1999
Deficienţa mintală şi
procesul invăţării, Ed.
D.P.
Bucureşti, 1976
Introducere in logopedie,
voi. I,, Ed. D.P.
Bucureşti, 1976
Tulburări de limbaj la
copil, Ed. Medicală,
Bucureşti,
1994
Agresivitatea şi conduita
umană, Ed. Tehnică,
Bucureşti,
1990
Păunescu, C-tin (colab.)
Păunescu, C-tin, Muşu,
Ionel
Păunescu, Podeanu
Păunescu, Podeanu
Pendefunda, Ghe,
Nemţeanu, E.,
Ştefanescu, F.
Piaget, J Piaget, J
Piaget, J Piaget, J
Piaget, J Piaget, J
Piaget, J, Inhelder,
Barbel
Popescu - Neveanu, Paul
Popescu, Neveanu,
Fischbein, E.
Predescu, V.
Pufan, C.
Nedezvoltarea vorbirii
copilului, Bucureşti, 1973
Psihopedagogie specială
integrată. Handicap mintal.
Handicap intelectual., Ed.
Prohumanitas, Bucureşti,
1997
Bolnavi dificili, Ed.
Medicală, Bucureşti, 1969
Baze clinice pentru
practica medicală, Voi. I,
Bucureşti,
1981
Semiologia neurologică, Ed.
Medicală, Bucureşti, 1993
Psihologia inteligenţei,
Ed. Ştiinţifică, Bucureşti,
1965
Biologie şi cunoaştere, Ed.
D.P. Bucureşti, 1976
Epistemologia genetică, Ed.
Dacia Cluj, 1973 Naşterea
inteligenţei la copil, Ed.
D.P. Bucureşti, 1979
Construirea
realului la copil, Ed. D.P.
Bucureşti, 1979 Problemele
invăţării, in Pedagogia
sec. JCEd. D.P. Bucureşti,
1972
Psihologia copilului, Ed.
Ştiinţifică, Bucureşti, 1964
Dicţionar de psihologie,
Editura Albatros,
Bucureşti, 1978
Psihologia generală, Ed.
D.P. Bucureşti, 1967
Psihiatrie, Ed. Medicală,
Bucureşti, 1989
Psihopedagogie specială,
I.S.P. Bucureşti, 1973
Radu, Gh., Stoiciu,
Martha - Elena
Radu, I.
Ralea, M.
Unele particularităţi ale
invăţămantului pentru
debilii
mintali, Ed. D.P.,
Bucureşti, 1976
Introducere in psihologia
contemporană, Ed. Sincron,
Cluj, 1991
Explicarea omului, Ed.
Cartea Romanească,
Bucureşti,
1946
Ralea, M., Herseni, Tr.
Introducere in psihologia
socială, Ed. Ştiinţifică,
Bucureşti, 1966
Rondai, YA. Troubles du
langage, diagnostique et
reeducation, III™*,
Ed. Pierre Mardage, 1989
Rosetti, Al. Introducere in
fonetică, Ed. Ştiinţifică,
Bucureşti, 1963
Roşea, Alexandru Orientarea
profesională a anormalilor,
Ed. Institutului
Psiho-tehnic, Cluj, 1936
Roşea, Alexandru
Debilitatea mintală, Ed.
Institutului de Psihologie,
Cluj,
1931
Roşea, Mariana Psihologia
deficienţilor mintali, Ed.
D.P., Bucureşti, 1967
Roşea, Mariana Specificul
deficienţelor psihice
dintre copiii intarziaţi
mintali şi copiii normali,
Ed. D.P., Bucureşti, 1965
Roşea, Mariana Metode de
psihodiagnostic, Ed. D.P.,
Bucureşti, 1972
Rubinstein, S., L.
Existenţă şi conştiinţă, Ed.
Ştiinţifică, Bucureşti, 1962
Sarbu, Aurelia (colab.)
Dicţionar de psihiatrie
clinică, Ed. Dacia Cluj-
Napoca,
1969
Sarbu, Aurelia (şubred.)
Psihiatrie clinică (Ghid
alfabetic), Cluj - Napoca,
1979
Saussure, Fernand Cours de
linguistique generale,
Paris, 1967, Traducere de
Virgil Nemoianu, Bucureşti,
1969
Săhleanu, Victor, Mică
enciclopedie de biologie şi
medicină, Ed. Ştiinţifică
Strugren, Bogdan şi
Enciclopedică, Bucureşti,
1967
Seeman, M. Les trubles du
langage chez l 'enfant,
Preş Academiqes
Europeennes, Bruxelles,
1967
Sen, Al. Educaţie şi
terapie. O viziune
educaţională asupra
psihoterapiei, Ed. D.P.
Bucureşti, 1979
Simică, P. (şubred.)
Dicţionar medical (2 voi.),
Ed. Medicală, Bucureşti,
1969
Sovak, M. Logopedia
cehoslovacă, Traducere -
Centru de
documentare medicală,
Bucureşti, 1956
Stanică, Ilie
Steriade, M.
Străchinaru, Ion
Străchinaru, Ion
Străchinaru, Ion
Elemente de psihologie a
deficienţilor de auz, Ed.
Secretariatului pentru
Handicapaţi, Bucureşti,
1994 Creier
şi reflectare, Ed.
Ştiinţifică, Bucureşti, 1966
Diagnosticul
debilităţii mintale, in
Aspecte ale pedagogiei
recuperatorii
şi reintegrării, Ed. Univ.
Al. I. Cuza, Iaşi, 1987
Devierile de conduită la
copil, Ed. D.P., Bucureşti,
1959
Psihopedagogie specială,
voi. I, Ed. Trinitas, Iaşi,
1994
Şchiopu, Ursula Introducere
in psihodiagnostic, Centrul
de multiplicare a
Universităţii Bucureşti,
1970 Şchiopu, Ursula
(şubred.)
Dicţionar de psihologie,
voi. I, II, III, Ed. Babei,
Bucureşti, 1997 Şchiopu,
Ursula, Verza,
Psihologia varstelor, Ed.
D.P., Bucureşti, 1981 Emil
Ştefanache, Florica
Patologie neurologică, Ed.
Timpul, Iaşi, 1997
Ştetanescu, Goangă, V.
Educaţia copiilor inferior
şi superior dotaţi, Cluj,
1939
Tarasov, ￡E. Teodorescu,
Stela
Tetu, I, Cardina, R.,
Ceauşu, G.
Theodoru, M.
Toncescu, N.
Despre caracterizarea
gnoseologică şi logică a
greşelilor
de diagnostic, in Probleme
filosofice ale medicinei,
Ed.
Medicală, Bucureşti, 1963
Psihoantropogeneză.
Concepţia psihologica a lui
Pierre
Janet despre om., Ed. A92,
Ia şi, 1997
Posibilităţile de tratament
in surdităţile infantile,
Ed,
4 ni mea, Ia şi, 1964
Aspecte psihice in
endocrinopatii. Revista de
psihologie
N.3, 1957
Aspecte neuropsihiatrice la
copiii cu deficiente de
auz.
Diagnostic diferenţial şi
orientări medico-
pedagogice,
Revista Oto - Rino -
Laringo N.4, Bucureşti,
1965
Toncescu, N., Păunescu,
intarzieri in apariţia,
organizarea şi dezvoltarea
limbaju-
C. lui, (subredacţia
Păunescu C), Ed. Medicala,
Bucureşti,
1984
Ughetti, G., B. Medici şi
clienţi, Traducere H.
Caufman, Ed. Modernă, P.
Neamţ, 1910
Vago, O., Han, S.
Psihoprofilaxia durerilor
de naştere, Ed. Medicală,
Bucureşti,
1956
Vasiliu, Emanoil, Fonologia
limbii romane, Ed.
Ştiinţifică, Bucureşti, 1965
Vatmanu, N. Reflexoterapia,
Ed. Orientarea, Bucureşti,
1934
Vaultier, R. La musique et
la medicine: la
meloterapie. Presse
medicale,
Paris, 1954
Verza, E. Dislalia şi
terapia ei, Ed. D.P.,
Bucureşti, 1977
Verza, E. Particularităţi
psihologice ale
handicapaţilor şi aspecte
recuperative, in Psihologia
şcolară, 1987
Verza, E. Conduita verbală
la şcolarii mici, Ed.
Ştiinţifică şi
Enciclopedică, Bucureşti,
1982
Verza, E. Psihopedagogie
specială, Ed. D.P. R.A.,
Bucureşti, 1997
Verza, E. Formele
comunicării, in Ghidul
educatorului, Ed. D.P.
Bucureşti, 1997
Verza, E. (coord)
Metodologii contemporane in
domeniul defectologiei şi
logopediei, Ed. Univ.
Bucureşti, 1987
Vianu, I. Introducere in
psihoterapie, Ed. Dacia,
Cluj, 1975
Vintilă, I. Cifrul
suferinţei, Ed.
Tineretului, Bucureşti,
1967
Vintilă, I. incleştarea cu
moartea, Ed. Tineretului,
Bucureşti, 1965
Vlad, C. In domeniul
inconştientului, Ed.
Luceafărul, Bucureşti,
1926
Vlad, T., Vlad, C.
Psihologia şi
psihopatologia
comportamentului, Ed.
Militară, Bucureşti, 1978
Voiculescu, M., Medici
scriitori şi scriitori
medici, Ed. Medicală, Bucu-
Angelescu, M. reşti, 1965
Voiculescu, V., Steriade,
Neurocibernetica, Ed. de
stat, 1964
M.
Vigotschi, S.L. Opere
psihologice alese, 2 voi.,
E.D.P. Bucureşti, 1970
SSt, Robert, fchedy, L.,
Reabilitarea vorbirii, Curs
litografiat, Londra
(traducerea
Car, Anna in romaneşte)
2zzo, Rene Les debilites
mentaux, Ed. Esprit,
Traducere E.D.P.,
Bucureşti, 1979
Bte, Mielu Psihologie
generală, Ed. Prisma,
Bucureşti, 1995
late, Mielu Abordarea
sistematică a psihicului in
Ghidul educatorului,
Ed. D.P. Bucureşti, 1997
late, Mielu Psihopedagogie
specială, Ed. D.P.
Bucureşti, 1995
ijgp B, Neagu, E. Cu
privire la raportul dintre
tulburările de vorbire şi
dezvoltarea activităţii
intelectuale la copii, in
Probleme de
defectologie, voi. IV. Ed.
D.P. Bucureşti, 1964
INDEX
ALFABETIC
A Ambivalenţă, pag. 26
Abandon, pag. 13
Abazie, pag. 13
Aberaţie cromozomială, pag. 13
Aberaţie mintală, pag. 13
Abnormalitate, pag. 13
Absenţă, pag. 13
Abstractizare; Abstracţie, pag. 14
Abstracţie analitică
şi abstracţie reflexivă pag. 14
Abulie, pag. 14
Acalculie, pag. 14
Acceleraţie, pag. 14
Acceptor de acţiune, pag. 14
Accident, pag. 14
Acomodarea, pag. 15
Acromegalia, pag. 15
Act ratat, pag. 15
Act voluntar, pag. 15
Activare, pag. 15
Activare a învăţăturii, pag. 15
Activare nespecifică, pag. 15
Acromegalia, pag. 15
Activitate, pag. 15
Activitate ludică, pag. 16
Activitate nervoasă superioară, pag.
Actualizare, pag. 16 desp'căti
Acţiune psihologică, pag. 16 labio-maxilo-palatină, pag. 31
Acţiune, pag. 16 Anomaliile labio-dentale, pag. 31
Acufenee, pag. 16 Anomaliile limbii, pag- 31
Acuitate, pag. 17 Anomaliile maxilarelor, pag. 3l
Acut, pag. 17 Anomie, pag. 32
Adaptare, pag. 17 Anonimie, pag. 32
Adaptare mentală, pag. 17 Anorexia mentală, pag- 32
Adaptare senzorială, pag. 17 Anorexia, pag. 32
Adezivitate, pag. 17 Adinamie, pag. Anormal, pag. 32
18 Adipsie, pag. 18 Adolescenţa, Anosmie, pag. 32
pag. 18 Adolescenţa şi vocea, pag. 18 Anosognozie, pag. 33
Afazie, pag. 19 Afect, pag. 19 Anoxie, pag. 33
Afectivitate, pag. 20 Afectivitatea Anozodiaforie, pag. 33
paradoxă, pag. 20 Afemia, pag. 20 Anticipare operaţională, pag. 33
Aferent, pag. 20 Aferentaţie, pag. 20 Anticipare, pag. 33
A filiaţie, pag. 21 Afinitate, pag. 21 Antidepresive - antidelirante,
Afonemie, pag. 21 Afonie, pag. 21 pag.
Afrazie, pag. 21 Africate, pag. 21 33
Ageuzie, pag. 21 Agitaţie, pag. 21 Antinomie, pag. 33
Aglosie, pag. 22 Agnozie, pag. 22 Antipatie, pag. 33
Agorofobie, pag. 22 Agrafia, pag. 22 Antrenament autogen, pag. 33
Agramatism, pag. 23 Agresivitate, Antrenament modelatoriu, pag. 34
pag. 23 Ajustare, pag. 23 16 Antrenament psihologic modelat,
Ajutorare specializată, pag. 23 Alalie, pag. 34
pag. 23 Alergie psihică, pag. 24 Antrenament psihotonic, pag. 34
Alexie, pag. 24 Alfa, ritm, pag. 24 Antropologia, pag. 34
Alfabetizare, pag. 24 Algezie, pag. Antropometrie, pag. 34
24 Alienaţie mintală, pag. 24 Anulare retroactivă, pag. 35
Altruism, pag. 24 Anxietate, pag. 35
Altul generalizat, pag. 25 Anxietatea şi vocea, pag. 35
Altul semnificativ, pag. 25 Aparat psihic, pag. 35
Amanare, pag. 25 Apariţia vorbirii, pag. 35
Amauroză, pag. 25 Apatic, pag. 35
Ambianţă, pag. 25 Apatie, pag. 36
Ambidextrie, pag. 25 Apercepţie, pag. 36
Ambiegal, pag. 25 Apetenţă, pag. 36
Ambiguitate, pag. 25 Apical, pag. 36
Ambiţie, pag. 25 Aposteori, pag. 36
Apraxie, pag. 36
Ambliopie, pag. 26 Apreciere, pag. 37
Ameninţare, pag. 26 Aprecierea obiectivă
Amentiv, pag. 126 a personalităţii, pag. 38
Amintire, pag. 26 Aprehensiune, pag. 38
Amnezie, pag. 26 Apriori, pag. 38
Amorf, pag. 27 Aprosexie, pag. 38
Amor-propriu, pag- 27 Aprozodie, pag. 38
Amuzie, pag. 27 Aptitudine, pag. 38
Anabolism, pag. 27 Arc reflex, pag. 38
Anaclitic, pag. 27 Arieraţie, pag. 39
Analgezie, pag. 27 Articularea, pag. 39
Analiză tranzacţională, pag. 27 Asialie (salivară), pag. 40
Analiză, pag. 27 Asiduitate, pag. 40
Analizor, pag. 27 Asimbolie, pag. 41
Analogie, pag. 28 Asimetrie funcţională, pag. 41
Anamneză, pag. 28 Asimilare, acomodare, pag. 41
Anartria, pag. 28 Asinergie, pag. 41
Anemie cerebrală, pag. 28 Asistenţă psihologică, pag. 41
Anestezie, pag. 28 Asociaţie, pag. 42 Asociaţii
Angajare, pag. 28 verbale libere, pag. 42
Angoasă, pag. 29 Asociaţionism, pag. 42
Anomal, pag. 29 Asomatognozie, pag. 43
Anomaliile buzelor≫ pag- 29 Aspiraţie, pag. 43 Astazie
Anomaliile dento-alveolare, pag (Abazie), pag. 43 Astenie, pag.
30 43 Astenofobie, pag. 43
Anomaliile fonemelor prin
Astereognozie, pag. 43
Astigmatism, pag. 43 Ataraxie,
pag. 44 Ataşament, pag. 44
Atavism, pag. 44 Ataxie, pag.
44 Ataxofemie, pag. 44 Ateliere
terapeutice, pag. 44 Atenţie,
pag. 44 Atestat, pag. 45 Atimie,
pag. 46 Atitudine, pag. 46 Atom
social (sociogramă), pag. 46
Atonie, pag. 46 Atrofia
cerebrală, pag. 46 Audienţă,
pag. 47 Audimutitate, pag. 47
Audiometru, pag. 47 Aura, pag.
48 Aura umană, pag. 48
Autism, pag. 48 Autoapreciere,
pag. 49 Autocatarsis, pag. 49
Autocentric, pag. 49
Autocontrol, pag. 49
Autocritică, pag. 49
Autocunoaştere, pag. 49
Autodepăşire, pag. 50
Autoeducaţia, pag. 50
Automatism mental, pag. 50
Automatism mintal, pag. 50
Automatizarea acţiunilor
psihomotorii, pag. 50
Autonomie, pag. 50
Autopuniţie, pag 50
Autoreglaj, pag. 50 Autoritate,
pag. 51
Autoritate educativă, pag. 51
Autoscopie, pag. 51
Autosugestie, pag. 51
Autotelic, pag. 51
Autotopoagnozie, pag. 51
Autozom, pag. 51
Auz, pag. 51
Auz absolut, pag. 52
Auz intern, pag. 52
Auz muzical, pag. 52
Auz verbal (fonetic), pag. 52
Auz verbal, pag. 53
Avitaminază afectivă, pag. 53
Axiomă, pag. 53
Axis, pag. 53
Axon, pag. 53
B Cibernetica, pag. 65
Bagdasar Florica, pag. 55
Balbism, pag. 55
Baraj, pag. 56
Baraj psihic, pag. 56
Barbituric, pag. 56
Bărbi turism, pag. 56
Barieră, pag. 56
Baterie de teste, pag. 57
Beatitudine, pag. 57
Betacism, pag. 57
Beţie, pag. 57
Bilingvism, pag. 57
Bioenergie, pag. 57
Biogenetic, pag. 57
Biosocial, pag. 58
Biroul Internaţional de
Educaţie,
pag. 58
Boala Langdon - Down, pag. 58
Boală, pag. 59
Boală psihogenă, pag. 59
Bradichinezie, pag. 59
Bradifazie, pag. 59
Bradifemie, pag. 59
Bradifrenie, pag. 59
Bradilalia, pag. 59
Bradipsihism, pag.
59 Bruxism, pag. 60
Bulimie, pag. 60
c inferioritate, pag. 70 Complexul
Calm, pag. 61 Câmp
psihologic, pag. 61 Canal de
comunicaţie, pag. 61
Capacism, pag. 61
Capacitate, pag. 61
Capacitate de admisie, pag. 61
Caracter, pag. 61
Caracterologie, pag. 61
Carenţă afectivă, pag. 62
Cariotip, pag. 62
Catabolism, pag. 62
Catalepsie, pag. 62
Catamneză, pag. 62
Catatimie, pag. 62 Catatonie,
pag. 62 Categorie, pag. 62
Catharsis pag. 62
Cauzalitate, pag. 63 Cauză
internă, pag. 63 Cavitate de
rezonanţă, pag. 63 Caz, pag.
63 Caz limită, pag. 63
Cazuistică, pag. 63 Cecitate
psihică, pag. 63 Cefalee, pag.
63 Cenestezie, pag. 64
Cenestopatie, pag. 64 Centru
nervos, pag. 64 Cenzură, pag.
64 Cercetare, pag. 64
Cercetare operaţională, pag.
64 Cerebel, pag. 64
Cerebral, pag. 64
Certitudine, pag. 64
Chemorecepţie, pag. 64
Chestionar, pag. 65
Chore, pag. 65
Ciclotimie, pag. 65
Circumvoluţie, pag. 65
Citire, pag. 65 Citire
dinamică, rapidă
(tahilectură), pag. 65
Citogenetica, pag. 66
Civilizaţie, pag. 66
Claparede Eduard, pag. 66
Claritate, pag. 66
Clarviziune, pag. 66 Clasă,
pag. 67 Clasificare, pag.
67 Clastomanie, pag. 67
Climat psihic, pag. 67
Clinic, pag. 67 Clonic,
pag. 67 Coardele vocale,
pag. 67 Cod, pag. 68
Codare, pag. 68
Coeficient de dezvoltare, pag.
68 Coeficient de inteligenţă, pag.
68 Cogniţie, pag. 68 Colectiv,
pag. 68 Coleric, pag. 68
Combinatorică, pag. 69
Comisură, pag. 69
Comiţialitate, pag. 69 Comoţie
cerebrală, pag. 69 Comparaţie,
pag. 69 Compatibil, pag. 69
Compensaţie, pag. 69
Competiţia aferentelor, pag. 69
Competiţie, pag. 70 Complex,
pag. 70 Complex de
lui Oedip, pag. 70
Comportament, pag. 70
Comportament aberant, pag.
70 Comprehensiune, pag. 70
Comprehensiv, pag. 71
Compulsiune, pag. 71
Comunicare, pag. 71
Comutativ, pag. 71
Conativ, pag. 71
Concentrare, pag. 71
Concept, pag. 71
Concepţie, pag. 71
Concret, pag. 71
Condiţionare reflexă (operantă),
pag. 71
Conduită, pag. 72 Conexiunea
inversă (feedback; retroacţiune),
pag. 72 Confabulaţie, pag. 72
Conflict intern (disonanţă
cognitivă), pag. 72 Conformism,
pag. 72 Confort spiritual, pag. 72
Confuzie mentală, pag. 72
Confuzie mentală, pag. 72
Congenital, pag. 73 Conotaţie,
pag. 73 Consecvenţă, pag. 73
Consens, pag. 73 Conservare,
pag. 73 Constanţă, pag. 73
Constelaţia aferentelor, pag. 73
Constituţie, pag. 73 Constituţie
somatopsihică, pag. 73
Constrângere, pag. 73
Conştiinciozitate, pag. 73
Conştiinţă, pag. 74 Contagiune
afectivă, pag. 74 Contractură,
pag. 74 Contrast senzorial, pag.
74 Convergenţa aferentelor, pag.
74 Convingerea, pag. 74
Convorbire, pag. 74 Convulsie,
pag. 75 Cooperare, pag. 75
Coordonare, pag. 75 Copii
sălbatici, pag. 75 Copil, pag. 75
Copil întârziat, pag. 76
Copilărie, pag. 76 Copulă,
pag. 76 Corectitudine, pag. 76
Coree, pag. 76 Corelaţie, pag.
76 Coterapeut, pag. 77 Cotient
intelectual, pag. 77
Creativitate, pag. 77 Credinţă,
pag. 77 Credulitate, pag. 77
Creier, pag. 77 Crepuscular,
pag. 78 Creştere, pag. 78
Cretinism, pag. 78 Criestezie,
pag. 78 Crimă, pag. 78
Criminalogie, pag. 78
Criptomnezie, pag. 79
Criteriu, pag. 79 Critică, pag.
79 Criza, pag. 79
Criza epileptică psihomotorie,
pag. 79
Cromozom, pag. 79 Cronaxie,
pag. 79 Culpabilitate, pag. 80
Cultură, pag. 80 Cunoaştere,
pag. 80 Cunoştinţă, pag. 80
Curaj, pag. 81 Curba de
evoluţie, pag. 81 Curba lui
Gauss, pag. 81 Cutanat, pag.
81 Cutezanţă, pag. 81
Cverulenţă, pag. 81
D 95
Dactilocanpsodinie, pag. 83
Dactilologie, pag. 83 Dalton,
pag. 83
Daltonism, pag. 83
Daltoniştii morali, pag. 83
Damaschin Dorin, pag. 83
Darvinism, pag. 83
Darzenie, pag. 84
Dat, pag. 84
Datorie, pag. 84
Dăruire de sine, pag. 84
Debilitate mintală, pag. 84
Debilitatea motorie, pag. 85
Debit verbal, pag. 85
Deblocare, pag. 85
Debut, pag. 85
Decibel, pag. 86
Decilaj, pag. 86
Decizie, pag. 86
Decodificare, pag. 86
Decompensare, pag. 86
Decondiţionare, pag. 87
Decroly Ovide, pag. 87
Dedublare, pag. 87
Deducţie, pag. 87
Defect funcţional, pag. 88
Defectologie, pag. 88
Deficient, pag. 88
Deficit, pag. 88
Definiţie, pag. 88
Defulare, pag. 89
Degenerare, pag. 89
Degenerescentă, pag. 89
Deja vu, deja conu,
deja vecu, deja fait, pag. 89
Deleţie, pag. 89
Deliberare, pag. 89
Delict, pag. 89
Delicventă, pag. 89
Delincventa juvenilă, pag. 90
Delir, pag.'90
Delir la copil, pag. 90
Delirum tremens, pag. 90
Delta ritm, pag. 91
Deltagism (paradeltagism), pag.
91
Deme, pag. 91
Demenţe, pag. 91
Demenţe presenile şi senile, pag.
91
Demisie, pag. 92 Demnitate, pag.
92 Demonstraţie, pag. 92
Demoralizare, pag. 92 Demostene,
pag. 92 Dendrită, pag. 92
Dentale,
pag. 93 Deontologie, pag. 93
Dependenţă, pag. 93
Depersonalizare, pag. 93
Depistare, pag. 93 Depresia, pag.
93 Deprindere, pag. 93
Derealizare, pag. 94 Derivaţie -
EEG, pag. 94 Descartes Rene, pag.
94 Descărcare afectivă, pag. 94
Descrierea, pag. 95 Desen, pag.
Desensibilizare, pag. 95
Designare,
pag. 95 Despicăturile
labio-maxilo-palatine, pag. 95
Destăinuire, pag. 96 Destin, pag.
96
Detectorul de minciuni, pag. 96
Deteriorare; Deteriorare
Mentală, pag. 96 Determinism,
pag. 96 Deuteranopie, pag. 97
Deuteroneuron, pag. 97
Devianţă, pag. 97 Devieri de
conduită, pag. 97 Devotament,
pag. 97 Dewey John, pag. 97
Dexterimetru, pag. 98
Dexteritate, pag. 98
Dezagregare psihică, pag. 98
Dezangajare, pag. 98
Dezavuare, pag. 98
Dezechilibru psihic, pag. 98
Dezgust, pag. 98 Dezinteres,
pag. 98 Dezorientare
spaţiotemporală,
pag. 99
Dezvoltare, pag. 99
Diadocokinezie, pag. 99
Diagnostic, pag. 100
Diagramă, pag. 100 Dialog,
pag. 100 Dicţie, pag. 100
Didactica, pag. 100
Didacticism, pag. 100
Didactogenie, pag. 100
Diferenţial semantic, pag. 101
Diferenţiere psihică, pag. 101
Diferenţiere senzorială, pag. 101
Dificultate şcolară, pag. 101
Digestiv, pag. 101 Dilemă, pag.
101 Dinamism, pag. 101
Dinamogen, pag. 101 Diogene
din Sinopa, pag. 102
Diplacuzie, pag. 102 Diplopie,
pag. 102 Dipsofobie, pag. 102
Dipsomanie, pag. 102 Dis, pag.
102 Disabilitate, pag. 102
Disartrie, pag. 102 Discalculie,
pag. 103 Discernământ, pag.
103 Disciplină, pag. 103
Disciplină la alegere, pag. 103
Disconfort spiritual, pag. 103
Discordanţă, pag. 103 Discret,
pag. 103 Discrimatopsie, pag.
103 Discriminare, pag. 104
Discriminare socială, pag. 104
Discursiv, pag. 104 Disfazie,
pag. 104 Disfemie, pag. 104
Disfonemie, pag. 104 Disfonie,
pag. 105 Disfonografie, pag. 105
Disforie, pag. 105 Disfrenie
antifonică, pag. 105 Disfuncţie
cerebrală, pag. 105 Disglosie,
pag. 106
Disgnozie, pag. 106
Disgonosomie, pag. 106
Disgrafia, pag. 106
Disgramatism, pag. 106
Disimulare, pag. 106
Disjuncţie, pag. 107
Diskinezie, pag. 107 Dislalia,
pag. 107 Dislalia audiogenă
(otopatică), pag. 107
Dislalia centrală (de evoluţie),
pag. 108
Dislexia, pag. 110 Dislogie,
pag. 110 Dismetabolie, pag.
110 Dismnezie, pag. 111
Disociere, pag. 111 Disonanţă
cognitivă, pag. 111
Disortografie, pag. 111
Disparitate, pag. 111
Dispersie, pag. 111 Displazie,
pag. 111 Dispnee nevrotică,
pag. 112 Disponibilitate, pag.
112 Dispoziţie afectivă, pag.
112 Disprozodie, pag. 112
Disritmie, pag. 112
Dissinergie, pag. 112
Dissintaxie, pag. 113 Distanţă
socială, pag. 113 Distimie, pag.
113 Distorsiune, pag. 113
Distracţie, pag. 113
Distragere, pag. 113
Distributivitate, pag. 113
Distructivitate, pag. 114
Divergenţă, pag. 114
Dizarmonic pag. 114
Dizarmonie, pag. 114 Dizigot,
pag. 114 Dobândit, pag. 114
Docilitate, pag. 114
Docimologie, pag. 114 Dogmă -
Dogmatism, pag. 115
Dominantă, pag. 115
Dorinţă, pag. 115
Dotaţie, pag. 115
Dottrens Robert, pag. 115
Dramatic, pag. 115
Drog, pag. 115
Drogomanie (Narcomanie), pag.
116
Dromomanie, pag. 116
Dublă legătură, pag. 116
Dumnezeu, pag. 116
Duplicitate, pag. 117
Durată, pag. 117
Durere, pag. 117
Durkheim Emil, pag. 117
Duşmănie, pag. 117
E Endomorfine, pag. 127
Ecforare, pag. 119
Echilibru, pag. 119
Echilibrul şi dezechilibrul
emoţional, pag. 119
Echipă, pag. 119
Echivalenţă epileptică, depresivă,
somatică, pag. 119
Eclipsă cerebrală
(amnezică, psihică), pag. 119
Ecmnezie, pag. 119
Ecoencefalografie, pag. 119
Ecolalie, pag. 119
Ecologie, pag. 120
Ecopraxie, pag. 120
Ecou, pag. 120
Ecran senzorial, pag. 120
Ecto,pag. 120
Ectomorf, pag. 120
Ectosemantic, pag. 120
Educaţie, pag. 120
Efect, pag. 121
Efecte secundare sau
reacţii adverse, pag. 121
Efector, pag. 121
Efectul placebo, pag. 121
Efectul tare, slab, pag. 121
Eferent, pag. 121 Eficienţă,
pag. 121 Efort, pag. 122
Ego,pag. 122 Egocentrism,
pag. 122 Egofilie, pag. 122
Egofonie, pag. 122 Egoism,
pag. 122 Egomanie, pag. 122
Egopatie, pag. 122 Egotism,
pag. 122 Eideism, pag. 122
Elaborare, pag. 123 Elan vital,
pag. 123 Elecrodiagnoză, pag.
123 Electroencefalografie, pag.
123 Electromiografie, pag. 123
Electrotonus, pag. 123 Elegiac,
pag. 123 Elevaţie, pag. 124
Eliade Mircea, pag. 124
Eliberare, pag. 124
Emancipare, pag. 124
Embolofazie, pag. 124
Embriogeneza sistemului
nervos, pag. 124 Emergent,
pag. 124 Emerofonie, pag. 124
Emetropie, pag. 124
Emotivitate, pag. 124 Emoţie,
pag. 124 Empatie, pag. 125
Empiric, pag. 125 Empirism,
pag. 125 Encefal, pag. 125
Encefalită, pag. 125
Encefalografia gazoasă, pag. 125
Encefalopatii infantile
sechelare, pag. 126
Encefaloza, pag. 126
Encopresie, pag. 126
Encoprezis, pag. 126
Enculturaţie, pag.
127
Endocrinologie, pag. 127
Endofazie, pag. 127
Endogen, pag. 127
Endomorf, pag. 127
Endomorfism, pag. 127
Energie, pag. 127
Engramare, pag. 127
Engramă, pag. 128
Entitate, pag. 128
Entropia, pag. 128
Entropie negativă, pag. 128
Entuziasm, pag. 129
Enunţ, pag. 129
Enurezis, pag. 129
Epicritic - epicritică, pag. 129
Epifiză,pag. 129
Epigeneză, pag. 129
Epiglotă acută, pag. 129
Epilepsie, pag. 129
Epistemologie, pag. 130
Epistemologie genetică, pag. 130
Epuizare, pag. 130
Ereditate, pag. 130
Eredo, pag. 131
Eretopatie - Eretomanie, pag. 131
Ergo,pag. 131
Ergograf, pag. 131
Ergonomie, pag. 131
Ergoterapie, pag. 131
Eroare, pag. 131
Eroare de diagnostic, pag. 131
Erotism mintal, pag. 132
Esenţă, pag. 132
Estetic, pag. 132
Estezie, pag. 132
Esteziometrie, pag. 132
Esteziopatii - Esteziomanie, pag.
132
Estezioterapie, pag. 132
Eşantion, pag. 132
Eşec, pag. 133
Etalon, pag. 133
Etalonare, pag. 133
Ethos.pag. 133
Etica, pag. 133
Etiologie, pag. 133
Etnocentrism, pag. 133
Etnografie, pag. 133
Etnogramă, pag. 134
Etnologia, pag. 134
Etologie, pag. 134
Eu, pag. 134
Eu ideal, pag. 134
Eufomanie, pag. 134
Euforie, pag. 134
Eugenie, pag. 134
Euristica, pag. 134
Evaluare, pag. 135
Eveniment, pag. 135
Evocare, pag. 135
Evoluţie, pag. 135
Evoluţionism, pag. 135
Exaltare, pag. 135
Examen, pag. 135
Exasperare, pag. 135
Excitabilitate, pag. 135
Excitabilitate recurenţială, pag.
135
Excitant, pag. 136
Excitaţie, pag. 136
Excursie, pag. 136
Executare, pag. 136
Exercitate, pag. 136
Exerciţiu de învăţare, pag. 136
Exigenţă raţională, pag. 136
Exogen, pag. 136
Expansivitate, pag. 136
Expectativă, pag. 136
Experienţă (pedagogică,
psihologică), pag. 136
Expertiză mentală, pag. 137
Explicaţie, pag. 137
Explorare, pag. 137
Exponent, pag. 137
Expresie emoţională, pag. 137
Expresivitate, pag. 137
Extaz, pag. 137
Exteroceptor, pag. 137
Extincţie, pag. 137
Extrapolare, pag. 137
Extravaganţă, pag. 137
Extremism, pag. 138
Extrospecţie, pag. 138
Extroversiune, pag. 138
Exuberanţă, pag. 138
Fabulaţie, pag. 139
Facial - Facies, pag. 139
Facil - Facilitate, pag. 139
Factor, pag. 139
Facultate, pag. 139
Facultate psihică, pag. 139
Facultativ, pag. 139
Familie, pag. 139
Fanatism, pag. 139
Fantezie, pag. 140
Fapt, pag. 140
Fascinaţie, pag. 140
Fatalitate + Fatalism, pag. 140
Fatigabilitate, pag. 140
Feed-back, pag. 140
Fenomen, pag. 140
Fenomenologie, pag. 140
Fenotip, pag. 140
Fermitate, pag. 141
Fetişism, pag. 141
Fideism, pag. 141
Fidelitate, pag. 141
Fiinţă, pag. 141
Filantropie, pag. 141
Filogeneză, pag. 141
Filtru - Filtraj, pag. 141
Finalitate, pag. 141
Fitacism, pag. 142
Fixaţie - (Fixare mnezică), pag.
142
Fiziognomonie, pag. 142
Fiziologie, pag. 142
Fizionomie, pag. 142
Fizionomie morală, pag. 142
Fizioterapie, pag. 142
Flegmatic, pag. 142
Flexibilitate, pag. 142
Fluiditate, pag. 142
Fobie, pag. 143
Fonastenie, pag. 143
Fonaţie, pag. 143
Fonaţiune, pag. 143
Fond mintal, pag. 143
Fonem, pag. 143
Fonoarticulare, pag. 143
Formal, pag. 143
Formalism, pag. 143
For mantă, pag. 143
Formanţi vocalici, pag. 143
Formaţie psihică, pag. 144
Formaţiune, pag. 144
Formaţiune reacţionată, pag.
145
Formaţiune reticulată, pag. 145
Formaţiuni granuloase
inflamatorii
laringiene, pag. 145
Formă, pag. 145
Forţă nervoasă, pag. 145
Forţă psihică, pag. 146
Fovea, pag. 146
Frica, pag. 146
Fricativă, pag. 146
Frustrare, pag. 146
Fuga de idei, pag. 146
Fuga în boală, pag. 146
Funcţia auditivă şi condiţionarea
fonaţiei, pag. 146
Funcţie, pag. 147
Funcţie a realului, pag. 147
Funcţie hedonică, pag. 147
Funcţie mentală, pag. 147
Funcţie simbolică, pag. 147
Funcţional, pag. 147
Funcţionalitate, pag. 147
Fund de ochi, pag. 147
Fuziune, pag. 148
G pag. 158 Grup, pag. 158
G, pag. 149
Gamacism şi Paragamacism,
pag.
149
Gamaencefalografie, pag. 149
Gamma, pag. 149
Gamofobie, pag. 149
Gamomanie, pag. 149
Gândire (tulburările de
gândire), pag. 149
Gândire schematică, pag. 150
Gândirea, pag. 150
Gângăveală, pag. 150
Ganglion nervos, pag. 150
Ganser (sindrom), pag. 151
Gaupp Mautz, pag. 151
Gauss Cari Friedrich, pag. 151
Geloterapie, pag. 151
Gelozie, pag. 151
Gen, pag. 152
Genă, pag. 152
Gene, pag. 152
Generalizare, pag. 152
Genetic, pag. 152
Genetica, pag. 152
Genetică - Psihologie, pag. 152
Geniu, pag. 153
Genofobie, pag. 153
Genom, pag. 153
Genotip, pag. 153
Geriatrie, pag. 153
Gero, pag. 153
Gerontologie, pag. 153
Gerontopsihiatria, pag. 153
Gerontopsihologia pag. 153
Gest, pag. 153
Gestaltism, pag. 153
Gestaţie,, pag. 153
Gigantism, pag. 154
Gimnastică, pag. 154
Girus, pag. 154
Glandă pituitară, pag. 154
Glande endocrine, pag. 154
Globalizare, pag. 155 Gloso, pag.
155
Glosodinie (Glosalgie), pag. 155
Glosofobie, pag. 155 Glosolalie,
pag. 155 Glosomanie, pag. 155
Glosoplegie, pag. 155
Glosoptoză, pag. 155
Gnoseologie, pag. 156
Gnosticism, pag. 156 Gnozie,
pag. 156 Gnozom, pag. 156
Gradient, pag. 156 Grafo, pag.
156 Grafoelement, pag. 156
Grafofobie, pag. 156
Grafologie, pag. 156
Grafomania, pag. 157 Graforee,
pag. 157 Grafospasm, pag. 157
Grafoterapia, pag. 157 Grandmal,
pag. 157 Grandomanie,
pag. 158 Graseiere, pag. 158
Gratitudine, pag. 158
Gregarism, pag. 158 Grotesc,
Grup de apartenenţă, pag. 158
Grup de referinţă, pag. 159
Gură, pag. 159 Gust, pag. 159
Gustativ, pag. 159 Guşă, pag.
160 Gută infantilă, pag. 160
H Hipnomanie, pag. 169
Habitat, pag. 161
Habitus, pag. 161
Halo-efect, pag. 161 Halucinaţie,
pag. 161 Halucinaţii psihice, pag.
161 Halucinaţii psihosenzoriale,
pag. 162 Halucinoza, pag. 162
Hamartofobie (Enisofobie), pag.
162 Handicap - Handicapare, pag.
162 Haşiş, pag. 162 Hazard, pag.
162 Hebefrenie, pag. 163
Hebetudine, pag. 163 Hedonism,
pag. 163 Hematon cerebral, pag.
163 Hemeralopie, pag. 163 Henii,
pag. 163 Hemiageuzie, pag. 163
Hemiagnozie, pag. 163
Hemiambliopie, pag. 163
Hemianestezie, pag. 163
Hemiasomatognozia, pag. 163
Hemimie, pag. 164 Hemiopatie,
pag. 164 Hemiopie, pag. 164
Hemiparestezie, pag. 164
Hemiparkinsonism, pag. 164
Hemiplegie, pag. 164 Hemoragie
cerebrală, pag. 164
Hermafroditism, pag. 164
Hermeneutică, pag. 165 Hetero,
pag. 165 Heterocronie, pag. 165
Heteroerotism, pag. 165
Heterogen, pag. 165 Heteronom -
Heteronomie, pag. 165 Hibernare,
pag. 165 Hibernare artificială, pag.
165 Hidrocefalie, pag. 165
Hidrodipsomanie, pag. 166
Hidromanie, pag. 166
Hidroterapie, pag. 166 Hiper, pag.
166 Hiperbulie, pag. 166
Hiperemotivitate, pag. 166
Hiperendofazie, pag. 166
Hiperestezie, pag. 166
Hiperfagie, pag. 166
Hiperkinezie, pag. 166
Hipermetropie, pag. 166
Hipermimie, pag. 167
Hipermnezie, pag. 167
Hiperprosexie, pag. 167
Hiperprotejare, pag. 167
Hipersensibilitate, pag. 167
Hipersomnie, pag. 167
Hiperstenie, pag. 167
Hipertelorism, pag. 167
Hipertensiune arterială, pag.
167 Hipertensiune
intercraniană, pag. 168
Hipertimie, pag. 168
Hipertiroidie, pag. 168
Hipertonie, pag. 168
Hipertrofie, pag. 168
Hipnagnozie (agnozia), pag. 168
Hipnagozic, pag. 168
Hipnalgie, pag. 168
Hipnapompică, pag. 168 Hipno,
pag. 169 Hipnoid, pag. 169
Hipnolepsie, pag. 169
Hipnologie, pag. 169
Hipnopedie, pag. 169
Hipnopsihoterapie, pag. 169
Hipnoză, pag. 169 Hipo, pag.
169 Hipoacuzie, pag. 169
Hipobulie, pag. 169
Hipocondrie, pag. 169
Hipoestezie, pag. 170 Hipofiză,
pag. 170 Hipofrenie, pag. 170
Hipokinezie, pag. 170
Hipomanie, pag. 170
Hipomimie, pag. 170
Hipomnezie (dismnezie), pag.
170 Hipomotilitate, pag. 170
Hipoparanoic, pag. 170
Hipopatie, pag. 170
Hipoprosexie, pag. 171
Hiposomnie, pag. 171 Implant coclear (urechea pag. 197 Insomnie periodică,
Hipotalamus, pag. 171 electronică), pag. 184 pag. 198 Inspiraţie, pag. 198
Hipotimie, pag. 171 Implementare, pag. 185 Instabilitate, pag. 198
Hipotiroidie, pag. 171 Implicare a eului, pag. 185 Instantaneu, pag. 198
Homeopatie, pag. 171 Implicaţie, pag. 185 Instanţele eului, pag. 199
Homeostazie, pag. 171 Homicid, Implicit, pag. 185 Instinct (îndemn), pag. 199
pag. 172 Hominizare, pag. 172 Importanţă, pag. 185 Instinct de conservare, pag. 200
Homo, pag. 172 Impostor, pag. 185 Instinctul alimentar, pag. 200
Homosexualitate, pag. 172 Impotenţă psihică, pag. 185 Instinctul matern, pag. 200
Hormon, pag. 172 Hospitalism, Impresie, pag. 186 Instinctul sexual, pag. 200
pag. 173 Huliganism, pag. Imprinting, pag. 186 Instituţionalizare, pag. 200
173 Humanologie, pag. 173 Impuls, pag. 186 Instruire - instrucţie, pag. 201
Impulsiune, pag. 186 Instrumental, pag. 201
I Impulsivitate, pag. 186
Inadaptare, pag. 186
Instrumentalism, pag. 201
I.D. (Sine), pag. 175 Instrumente semiotice, pag. 202
Inadecvare, pag. 187 Insuficienţă circulatorie
Iatrogen, pag. 175
Inaniţie, pag. 187 Cerebrală, pag. 202 Insuficienţă
Iatrogenie, pag. 175
Inapetenţă, pag. 187 velo-palatină pag. 202 Insulina,
Iatrogenie negativă, pag.
Incapacitate, pag. 187 Incest, pag, 203 Integralitate, pag. 203
175 I conic, pag. 175
pag. 187 Incidental, pag. 187 Integrare nervoasă, pag. 203
Ictus,pag. 175 Ictus
Incoerent, pag. 187 Integrarea de sine, pag. 204
amnezic, pag. 175 Ictus
Incoerenţă, pag. 187 Integrarea socială, pag. 204
emoţional, pag. 175 Ictus
Incompatibilitate, pag. 188 Integrativitate, pag. 204
laringeu, pag. 175 Ideal,
Inconştient, pag. 188 Intelect, pag. 205 Intelect de
pag. 176 Idealizare, pag.
Inconştient colectiv, pag. 188 limită, pag. 205 Intelectualism,
176 Ideaţie, pag. 176
Incontinenţă, pag. 188 pag. 205 Intelectualizare, pag.
Idee, pag. 176 Idee forţă,
Incontinenţă afectivă, pag. 205 Inteligenţa - test, pag. 206
pag. 177 Identic, pag. 177
189 Incoordonare, pag. 189 Inteligenţa artificială, pag. 206
Identificare, pag. 177
Incretină, pag. 189 Inteligenţa motorie, pag. 206
Identitate, pag. 177
Indecenţă, pag. 189 Inteligenţa socială, pag. 206
Identitatea de sine, pag.
Indecizie, pag. 189 Inteligenţa tehnică, pag. 206
177 Ideoglosie, pag. 177
Independenţă, pag. 189 Inteligenţă, pag. 206
Ideologie, pag. 177
Indeterminism, pag. 189 [nteligenţă - (coeficient), pag. 207
Ideomotricitate, pag. 178
Indiciu, pag. 190 Indiferenţă Inteligibil, pag. 208
Ideosincrazie, pag. 178
afectivă, pag. 190 Individ, Intensitate, pag. 208
Idio, pag. 178 Idiolalie,
pag. 190 Individual, pag. Intenţie, pag. 208
pag. 178
190 Individualism, pag. 190 Intenţionalitate, pag. 208
Idiopatie, pag. 178
Individualitate, pag. 190 Inter, pag. 208
Idiot savant, pag. 178
Individualizare (Individuaţie), Interacţionism, pag. 208
Idioţie, pag. 178
pag. 191 Interacţiune evocativă, pag. 208
Idioţie amaurotică, pag. 179
Inducere, pag. 191 Inductor, Interacţiune proactivă, pag. 209
Idioţie mongoloidă, pag. 179
pag. 191 Inducţie, pag. 191 Intercunoaştere, pag. 209
Idoneism, pag. 179
Inducţie reciprocă, pag. 191 Interdicţie, pag. 209
Ierarhie, pag. 179
Inerţie, pag. 191 Inervaţie, pag. Interes, pag. 209
Ieşire, pag. 179
192 Infanticid, pag. 192 Interferenţă, pag. 209
Igiena mintală, pag. 179
Infantil, pag. 192 Infantilism, Interiorizare, pag. 210
Igiena mintală a familiei, pag.
pag. 192 Infatigabilitate, pag. Intermitenţă, pag. 210
179
192 Infatuare, pag. 192 Infecţie Intermodal, pag. 210
Igiena muncii, pag. 180
intracraniană, pag. 192 Interocepţie, pag. 210
Igiena muncii intelectuale, pag.
Inferenţă, pag. 192 Interogatoriu, pag. 210
180
Inferioritate, pag. 193 Interpolare, pag. 210
Iluminare, pag. 180
Infirmitate, pag. 193 Influenţa, Interpretare, pag. 210
Iluminism, pag. 180
pag. 193 Influx nervos, pag. 193 I nterpsihic (intersubiectiv), pag.
Iluzie, pag. 181
Informai, pag. 194 211
Imaginar, pag. 181
Informatică, pag. 194 Interviu, pag. 211
Imaginaţie, pag. 181
Informaţie, pag. 194 Intoleranţă, pag. 211
Imagine, pag. 181
Infracţiune, pag. 195 Infrastructură, Intonaţie, pag. 211
Imagologie, pag. 182
pag. 195 [ntrapsihic (conflict), pag. 211
Imanent, pag. 182
Ingeniozitate - Ingenios, pag. [ntrapsihic (infraliminar), pag.
Imaturitate, pag. 182
196 Inhiba-Inhibiţie, pag. 196 212
Imaturitate afectivă, pag. 182
Iniţiativă, pag. 197 Injurie, Intrare, pag. 212
Imbecilitate, pag. 182
pag. 197 Inocularea stresului, Introspecţie, pag. 212
Imediat - mediat, pag. 183
pag. 197 Inoportun, pag. 197 Introspecţie provocată, pag. 212
Imitaţie, pag. 183
Insatisfacţie, pag. 197 Introversiune, pag. 212
Imobilitate, pag. 183
Insensibilitate, pag. 197 Intuitiv, pag. 212
Imoral, pag. 184
Insistenţa, pag. 197 Insomnie, Intuiţie, pag. 212
Invenţie, pag. 212
Inversiune afectivă, pag. 213
Investiţie, pag. 213
Invidie, pag. 213
Involuntar, pag. 213
Involuţie, pag. 213
Ipohondrie, pag. 213
Ipostază, pag. 213
Ipoteză, pag. 213
[radiere, pag. 214
rascibilitate, pag. 214
[raţional, pag. 214
[responsabilitate, pag. 214
Ireversibilitate, pag. 214
Iritabilitate, pag. 214
Ironie, pag. 215
Isterie, pag. 215
Isteroid, pag. 215
Istoria psihologie, pag. 215
Item, pag. 215
Iteraţie, pag. 215
Iubire, pag. 216
Izocortex (neocortex), pag. 216
Izolare, pag. 216
Izolaţionism, pag. 216
Izotere, pag. 216
I 235
îmbătrânire, pag. 217 In sine,
pag. 218 înapoiere intelectuală,
pag. 218 înclinaţie, pag. 218
încredere, pag. 218
îndărătnicie, pag. 218
îndemânare, pag. 219 îndoială,
pag. 219 înfăţişare fizică, pag.
219 înfiere, pag. 219 înnăscut,
pag. 219 însoţitor imaginar,
pag. 219 înstrăinare, pag. 220
înstrăinarea spirituală, pag. 220
însuşire psihică, pag. 220
întârziere, pag. 220 întârziere
afectivă, pag. 220 întârziere
intelectuală (mintală), pag. 220
întârziere psihomotoră, pag. 225
întipărire, pag. 225 înţelegere,
pag. 225 înţelepciune, pag. 226
învăţare, pag. 226 înzestrare,
pag. 227
J L
Jamais Vu, pag. 229
James William (1842-1910),
pag. 229
Janet Pierre (1859-1947),
pag. 229
Jargonafazie, pag. 229
Jargonografie, pag. 229
Jargonomimie, pag. 229
Jargonoree, pag. 229
Jignire, pag. 230
Joc, pag. 230
Joc de idei, pag. 230
Jocoterapie, pag. 230
Jucării, pag. 230
Judecată, pag. 231
Judecată de condamnare, Lactovegetarian, pag. 236
pag. 231 Lacună - Lacunar, pag. 236
Jung Cari - Gustav, pag. 231 Lalaţiune, pag. 236
Jurisdicţie, pag. 231 Laliofobie, pag. 236
Justificare, pag. 231 Lalopatie, pag. 236
Juvento-psihiatrie, pag. 232 Lamarckism, pag. 236
Juxtapunere, pag. 232 Lambdacism, pag. 237
Kimograf pag. 233 Lamentabil, pag. 237
Kinestezic pag. 233 Lancasterian, pag. 237
Kinestezie pag. 233 Langdon - Down, pag.
Kinetică pag. 234 237 Languros, pag. 237
Kinetoterapie pag. Laparatomie, pag. 237
234 Kinetoză pag. Lapidar, pag. 237
234 Kinezi - fobie Lapsus, pag. 237
pag. 234 Laringal, pag. 238
Kinezifobie pag. Laringe, pag. 238
234 Kinezimetru Laringită, pag. 240
pag. 234 Kinoglosie Laringlan, pag. 240
pag. 234 Kreindler Laringofon, pag. 240
Artur pag. 234 Laringolog, pag. 240
Kulksar Tiberiu Laringologie, pag. 240
pag. 234 Labia Laringoscop, pag. 240
lizare, Larin
pag. gosco
235 pie,
Labii, pag.
pag. 240
Labili
Laringospasm, pag. 240
Lateralitate, pag. 240
tate, Leader, pag. 241 Leal, pag.
pag. 241 Lealitate, pag. 241
235 Leber, pag. 241 Lectură, pag.
Labili
241 Lectură a gândurilor, pag.
tate
emoţi 242 Lecţie, pag. 242 Legal,
pag. 242 Legalitate, pag. 242
onală
Legat, pag. 242 Legatar, pag.
(afecti
vă), 242 Legaţie, pag. 242
pag. Legătură, pag. 242 Lege, pag.
235 243 Legendar, pag. 244
Labio Legendă, pag. 244 Leghe,
dental pag. 244 Legifera, pag. 244
, pag. Legislativ, pag. 244
235 Legislator, pag. 244
Labiri Legislatură, pag. 244
nt,
Legislaţie, pag. 244 Legist,
pag.
pag. 244 Legitate, pag. 244
235
Legitim, pag. 244 Legitima,
Labiri
nt al pag. 244 Lesch-Nyhan, pag.
244 Letargie, pag. 244
dezvol
tării
Indivi
Leucemie, pag. 245 Leuco,
pag. 245 Leucocită, pag. 245
duale, Leucocitoză, pag. 245
pag. Leucodermie, pag. 245
235 Leucom, pag. 245
Labiri Leuconevraxită, pag. 245
nt Leucopenie, pag. 245 Lexic,
raţion
pag. 245 Lexicograf, pag. 245
al,
Lexicografie, pag. 245
pag.
Lexicolog, pag. 245 Lexicon,
235
Labor pag. 245 Leza, pag. 245
Leziune, pag. 245
ator de sănătate mintală, pag.
Liber, pag. 245
235
Liber arbitru, pag. 245
Laborios, pag. 236
Lacrimal, pag. 236 Libertatea, pag. 246
Libertin, pag. 246
Lacrimogen, pag. 236
Libertinaj, pag. 246
Lactee, pag. 236
Libidinos, pag. 246
Libraţie, pag. 246
Licenţă, pag. 246
A licenţia, pag. 246
Licenţios, pag. 246
Lichid cefalorahidian, pag. 246
Limbajul, pag. 247
Limbajul - tulburări, pag. 247
Limbajul extern, pag. 250
Limbajul intern, pag. 250
Limbajul scris, pag. 252
Limbă, pag. 252
Limbic, pag. 252
Limfatic, pag. 253
Limfă, pag. 253
Limfocită, pag. 253
Liminal, pag. 253
Liminar, pag. 253
Limită funcţională, pag. 253
Limoterapie, pag. 253
Lingual, pag. 253
Lingvist, pag. 253
Lingvistică, pag. 253
Lipotimie, pag. 254
Literal, pag. 254
Literar, pag. 254
Literat, pag. 254
Literatură, pag. 254
Little (boală), pag. 254
Lizibilitate, pag. 255
Lob cerebral, pag. 255
Lob frontal (Sindroame
cerebrale), pag. 255
Lob temporal - parietal stâng,
pag. 255
Lobi cerebrali, pag. 256
Lobstein, pag. 257
Localizarea funcţiilor psihice
(cerebrale), pag. 257
Locke John, pag. 258
Logică, pag. 258 Logo,
pag. 259 Logocionie, pag.
259 Logofobie, pag. 259
Logolalie, pag. 259
Logonevroză, pag. 259
Logopatie, pag. 259
Logopedie, pag. 259
Logoplegie, pag. 261 Logoree,
pag. 261 Logoterapie, pag. 262
Lombrosian, pag. 262 Lombroso,
pag. 262 Longitudinal, pag. 262
Lovitură de glotă, pag. 263
Ludic, pag. 263 Ludoterapie,
pag. 263 Lume, pag. 264
Lunatic, pag. 264 Luria
Alexandru, pag. 264
M Melancolic, pag. 275
Macro, pag. 265
Macrocefalie, pag. 265
Macropsie, pag. 265
Macrostereognozie, pag.
265 Magie infantilă, pag.
265 Magnetism animal,
pag. 265 Maieutică, pag.
265 Majorat, pag. 265
Maladie congenitală, pag.
265 Mal-comiţial, pag. 265
Malformaţie, pag. 265
Malignitate, pag. 265
Management, pag. 266
Manager, pag. 266 Mână,
pag. 266 Maniacodepresiv,
pag. 266
Maniaco-fobie, pag. 266
Manie, pag. 267
Manierism, pag. 267
Manipulare, pag. 267
Marasm, pag. 267
Marginal, pag. 267
Marihuana sau Marijuana, pag.
267
Marinescu Gheorghe, pag. 267
Marionete, pag. 268
Marketing, pag. 268
Martor, pag. 268
Masă, pag. 268
Mascare, pag. 268
Mască, pag. 269
Masculinitate, pag. 269
Masochism; sadism, pag. 269
Mass-media, pag. 269
Masturbare psihică, pag. 269
Matrice, pag. 269
Matrice sociometrică, pag. 270
Maturare, pag. 270
Maturaţie, pag. 270
Maturitate, pag. 270
Maturizare, pag. 270
Măduva spinării, pag. 271
Mărgineanu Nicolae, pag. 271
Mărturie, pag. 271
Mărturisire, pag. 272
Măsură, pag. 272
Mecanica ideilor, pag. 272
Mecanică socială, pag. 272
Mecanism, pag. 272
Mecanisme de apărare, pag. 272
Mecanizare, pag. 272
Mediatori chimici, pag. 272
Mediaţionism, pag. 273
Medicină psihosomatică, pag.
273
Medico - Pedagogic, pag. 273
Medie, pag. 273
Meditaţie, pag. 274
Mediu, pag. 274
Mediu ni, pag. 274
Medulosuprarenală, pag. 274
Mefianţă, pag. 275
Megalofobie, pag. 275
Megalomanie, pag. 275
Melancolic delir, pag. 275
Melancolie, pag. 276
Melitoterapie, pag. 276
Meloterapie pag. 276
Memorie pag. 276
Memorie - tuburări, pag. 278
Menarhă, pag. 278
Meningită, pag. 278
Meningoencefalită, pag. 278
Menopauză, pag. 279
Mental, pag. 279
Mentalitate, pag. 279
Mentism, pag. 279
Menţinere, pag. 280
Mers, pag. 280
Mesaj, pag. 280
Mesaj informaţional, pag. 281
Mesaj senzorial, pag. 281
Meta comunicare, pag. 281
Metabolism, pag. 281
Metabolism cerebral, pag. 281
Metabolism informaţional, pag.
282
Metaforic, pag. 282
Metapsihic, pag. 282
Metapsihologia, pag. 282
Metempsihoză, pag. 282
Meteopatologie, pag. 282
Metoda proiectivă, pag. 283
Metodă, pag. 283
Metode de apărare, pag. 283
Miastenie (Pseudoparalizie
miastenică), pag. 283
Micoză, pag. 283
Microclimat, pag. 284
Microdiagnoza, pag. 284
Micrografie, pag. 284
Microsociologie, pag. 284
Midriază, pag. 284
Mielinizare, pag. 284
Mielopatie senilă, pag. 284
Mifofobia, pag. 285
Migrenă, pag. 285
Migrenă abdominală, pag. 285
Migrenă bazilară, pag. 285
Migrenă disfrenică, pag. 285
Migrenă hemiplegică, pag. 285
Migrenă nazo-ciliară, pag. 285
Migrenă vestibulară, pag. 285
Mimetism, pag. 285
Mimică, pag. 286
Minciună, pag. 286
Minimum cognoscibil, pag. 286
Minor, pag. 286
Minte, pag. 286
Mioclonie, pag. 287
Miodinie (Mialgie), pag. 287
Miopie, pag. 287
Miopsihie, pag. 287
Mioză, pag. 287
Miracol, pag. 287
Misoneism, pag. 287
Mister, pag. 287
Misticism, pag. 287
Mişcare, pag. 288
Mişcări involuntare, pag. 288
Mit, pag. 288
Mitologia, pag. 288
Mitomanie, pag. 288
Mitrală, pag. 289
Mixedem, pag. 289
Mizeria psihologică, pag. 289
Mnemotehnică, pag. 289
Moarte, pag. 289
Mobilitate, pag. 289
Mobilitate proceselor nervoase,
pag.
289
Mobilitatea socială, pag. 290
Mod de viaţă, pag. 290
Modalitate senzorială, pag. 290
Modă, pag. 290
Model, pag. 290
Modelare, pag. 290
Modernitate, pag. 291
Modestie, pag. 291
Modulare, pag. 291
Molar, pag. 291
Moment psihologic, pag. 291
Mongolism, pag. 291
Monism, pag. 292
Monoaural, pag. 292
Monofobie, pag. 292
Monoideism, pag. 292
Monolog, pag. 292
Monopatofobie, pag. 292
Monoplegie, pag. 293
Monosemie 21, pag. 293
Monotonie, pag. 293
Montaj, pag. 293
Montessori Măria, pag. 293
Moral, pag. 293
Morală, pag. 293
Moravuri, pag. 293
Morfem, pag. 294
Morfologie - Morfologic, pag.
294
Motilitate, pag. 294
Motiv, motivaţie, pag. 294
Motivare, pag. 294
Motricitate, pag. 295
Moţiune pulsională, pag. 295
Mozaic cortical, pag. 295
Mulţime, pag. 295
Munca, pag. 296
Mutacism, pag. 296
Mutaţie, pag. 296
Mutilare, pag. 296
Mutism, pag. 296
Mutism akinetic, pag. 296
Mutism electiv, pag. 297
Mutismul psihogen (voluntar),
pag. 297
Mutitate, pag. 297
Muzică, pag. 298
N Obedienţă, pag. 315
Nanism hipofizar, pag. 299
Nanism psihosocial, pag.
299 Narativ, pag. 299
Narcisism, pag. 299
Narcoanaliză, pag. 299
Narcolepsie, pag. 300
Narcomanie, pag. 300
Nativism, pag. 300 Naturalism,
pag. 300 Natură, pag. 300
Natură umană, pag. 300
Naturism, pag. 300 Nebunie,
pag. 300 Necesitate internă, pag.
301 Negare, pag. 301 Negativ,
pag. 301 Negativism, pag. 301
Negentropie, pag. 301
Neglijenţă, pag. 301
Neîncredere, pag. 302
Nelinişte, pag. 302 Neocatarsis,
pag. 302 Neocerebel, pag. 302
Neorocibernetică, pag. 302 Nerv
~ Nervi, pag. 303 Nervi
cranieni, pag. 303 Nervi spinali,
pag. 304 Nervism, pag. 305
Nesistematizat, pag. 305
Nestăpânit, pag. 305
Neurastenie (Nevroză astenică),
pag. 305
Neurochirurgie, pag. 305
Neurofibrile, pag. 305
Neuroleptice, pag. 306
Neurolingvistica, pag. 306
Neuron, pag. 306 Neuron motor
central (sindrom), pag. 307
Neuron motor periferic, pag.
307 Neuroplegie, pag. 307
Neuropsihiatrie infantilă, pag.
307 Neuropsihologie, pag. 307
Neurotransmiţători, pag. 307
Neutru, pag. 307 Nevralgie,
pag. 308 Nevroglie, pag. 308
Nevroză, pag. 308 Nevroză
infantilă, pag. 308 Nevrozism,
pag. 308 Nictalopie, pag. 309
Nihilism, pag. 309
Nimfomanie, pag. 309
Nistagmus, pag. 309
Nivel, pag. 309
Nivel de aspiraţie, pag. 309
Nivel mintal sau intelectual, pag.
309
Nonconformism, pag. 310
Nonsomnie, pag. 310
Noradrenalina, pag. 310
Normal - Normalitate, pag. 310
Normativ, pag. 311
Normă, pag. 311
Normă socială, pag. 311
Nosologie, pag. 311
Nosonomie, pag. 311
Nostalgie, pag. 311
Nostomanie, pag. 312
Noţiune, pag. 312
O Paracuzie, pag. 331
Obezitate, pag. 315 Obicei,
pag. 315 Obiect, pag. 315
Obiectiv, pag. 315
Obiectivare, pag. 315
Obiectivitate, pag. 316
Obiectul psihologiei
medicale, pag. 316
Obişnuinţă, pag. 316
Obişnuire, pag. 316
Oblativitate, pag. 317
Obnubilare, pag. 317
Oboseală, pag. 317
Oboseală auditivă, pag. 318
Oboseală vizuală, pag. 318
Observaţie, pag. 318
Obsesie, pag. 319
Obstrucţie, pag. 319
Obtuzie, pag. 319
Obtuzitate, pag. 319 Occipital,
pag. 319 Ocupaţională, pag. 320
Odihnă afectivă, pag. 320 Oedip
(complex), pag. 320 Oftalmoplegie,
pag. 320 Oglindă (scris), pag. 320
Olfacţie, pag. 320 Oligofagie, pag.
321 Oligofazie, pag. 321
Oligofrenie, pag. 321 Oligofrenii,
pag. 321 Omogen, pag. 321
Oneiroid (oniroid), pag. 321
Onicofagie, pag. 322 Onirism
(oniric), pag. 322 Onirologie , pag.
322 Onomatomanie, pag. 322
Ontic, pag. 322 Ontogeneză, pag.
322 Ontologie - Ontologic, pag. 322
Operativ, pag. 322 Operaţie, pag.
322 Operaţie concretă, pag. 323
Opiacee, pag. 323 Opinie publică,
pag. 324 Opoziţie, pag. 324
Optic (analizator), pag. 324
Optimism, pag. 325 Ordine,
pag. 325 Organ, pag. 326
Organ funcţional, pag. 326
Organism, pag. 326
Organizare, pag. 327
Organizaţia Mondială a
Sănătăţii (OMS), pag. 327
Organizaţie, pag. 327 Orgoliu,
pag. 327 Orientare, pag. 327
Orientare cognitivă, pag. 327
Orientare profesională, pag. 328
Orientarea şcolară, pag. 328
Originalitate, pag. 328
Ortodrom, pag. 328 Ortofonie,
pag. 328
Ortopsihologie, pag, 328
Oscilograf, pag. 328
Oscilografiere, pag. 329
Paleocortex, pag. 331
Palilalie, pag. 331
Palpebral, pag. 331
Panalgie, pag. 331 Panică,
pag. 331 Pantofobie, pag.
331 Pantonimă, pag. 331
Parabioză, pag. 331
Paradox, pag. 332 Par
afazie, pag. 332 Parafrenie,
pag. 332 Parakinezie, pag.
332 Paralelism psihofizic,
pag. 332 Paralexie, pag. 332
Paralizie, pag. 332
Paramimie, pag. 332
Paramnenzie, pag. 332
Paranoia, pag. 333
Paranoism, pag. 333
Paraosmie, pag. 333
Parapsihologie, pag. 333
Pararotacism, pag. 333
Paratiroide, pag. 333
Parazitism, pag. 333
Parchinsonism, pag. 333
Parestezie, pag. 334
Participare, pag. 334
Particular, pag. 334
Paseism, pag. 334 Pasiune,
pag. 334 Pasiv - Pasivitate,
pag. 334 Paternalism, pag.
334 Patetic, pag. 335
Patimă, pag. 335
Patologie, pag. 335 Pavelcu
Vasile, pag. 335 Pavor nocturn,
pag. 335 Părinţi, pag. 336
Păunescu Constantin, pag. 336
Pedagogie, pag. 336
Pensionare, pag. 337
Penthotal, pag. 337 Percept,
pag. 337 Percepţie, pag. 338
Percepţie interpersonală, pag.
338 Performanţă, pag. 338
Periferic, pag. 338
Perplexitate, pag. 339
Persecuţie, pag. 339
Perseveraţie, pag. 339
Perseverenţă, pag. 339
Persoană, pag. 339 Personaj,
pag. 339 Personalitate, pag.
339 Personalitatea, pag. 339
Perspectivă, pag. 340
Perspicacitate, pag. 340
Persuasiune, pag. 340
Pesimism, pag. 340 Pete de
cerneală, pag. 341 Piaget Jean,
pag. 341 Pictografie, pag. 341
Piromania, pag. 341 Placebo,
pag. 341 Plafonare, pag. 341
Plasticitate, pag. 341 Plăcere,
pag. 341 Pneumograf, pag. 342
Polaritate, pag. 342
Policromatism, pag. 342
Politeţe, pag. 342 Popescu
Neveanu Paul, pag. 342 Posibil,
pag. 342 Postulat, pag. 342
Postural, pag. 343 ' Potenţial,
pag. 343 Potomanie, pag. 343
Pozitiv, pag. 343 Practică, pag.
343
Prag, pag. 343 Prag
absolut, pag. 343 Prag
diferenţial, pag. 344 Praxie,
pag. 344 Preadolescenta,
pag. 344 Precocitate, pag.
345 Preconcepte, pag. 345
Preconştient, pag. 345 Predictor,
pag. 345 Predicţie, pag. 345
Predispoziţie, pag. 346
Preferinţă, pag. 346 Pregnanţă,
pag. 346 Prejudecată, pag. 346
Premise ereditare, pag. 346
Premoniţie, pag. 346
Prestigiu, pag. 347
Previziune, pag. 347
Prezbiţie, pag. 347
Prezumţie, pag. 347
Principialitate, pag. 347
Principii didactice, pag. 347
Principiu, pag. 348
Probabilitate, pag. 348
Probă, pag. 348
Problematizare, pag. 348
Problemă, pag. 348
Procedee euristice, pag. 348
Procedeele imaginaţiei, pag.
349 Procedeu, pag. 350
Proces de conştiinţă, pag.
350 Procese emoţionale, pag.
350 Procese psihice, pag. 350
Produs psihic, pag. 351
Profesiogramă, pag. 351
Profesiune, pag. 351
Prognatism, pag. 351
Prognostic, pag. 351
Prognoză, pag. 352
Program, pag. 352 Proiect,
pag. 352 Proiectiv, pag. 352
Proiectivitate, pag. 352
Proiecţie, pag. 352
Propedeutică, pag. 352
Prosopagnozia, pag. 352
Prospectiv, pag. 352 Protanopie,
pag. 353 Protreptic, pag. 353
Proxemică, pag. 353 Prudenţă,
pag. 353 Psellismus, pag. 353
Pseudodebilitate mintală, pag. 353
Pseudopsihologie, pag. 353
Psihagogie, pag. 353 Psihanaliza,
pag. 353 Psihastenie, pag. 353
Psihiatrie, pag. 354 Psihic, pag.
354 Psihoanaleptice, pag. 355
Psihodiagnostic, pag. 355
Psihodramă, pag. 355
Psihofarmacologie, pag. 356
Psihofizică, pag. 356
Psihofiziologie, pag. 356
Psihogenie, pag. 357
Psihogramă, pag. 357 Psiholepsie
- Psiholeptice, pag. 357
Psiholingvistica, pag. 357
Psihologia, pag. 358 Psihologia
animală, pag. 359 Psihologia
aplicată, pag. 359 Psihologia
cibernetică, pag. 359 Psihologia
clinică, pag. 359 Psihologia
comparată, pag. 360 Psihologia
conduitei, pag. 360 Psihologia
copilului şi adolescentului, pag.
360
Psihologia diferenţială, pag. 360
Psihologia economică, pag. 360
Psihologia experimentală, pag. 361
Psihologia generală, pag. 361
Psihologia genetică, pag. 361
Psihologia inginerească, pag. 361
Psihologia judiciară, pag. 361
Psihologia medicală, pag. 362
Psihologia militară, pag. 362
Psihologia muncii, pag. 362
Psihologia patologică, pag. 362
Psihologia personală, pag. 362
Psihologia proiectivă, pag. 363
Psihologia socială, pag. 363
Psihologia socială, şcolară, pag.
363 Psihologia şi cosmosul, pag.
363 Psihologul, pag. 364
Psihometrie, pag. 364
Psihopatie, pag. 364
Psihosomatică, pag. 364
Psihotehnică, pag. 365
Psihoterapie, pag. 365 Psihoză,
pag. 365 Psihoză alcoolică, pag.
366 Psihoză infantilă, pag. 366
Psihoză maniaco-depresivă, pag.
36 Psihoză puerperală, pag. 367
Psitacism, pag. 367 Pubertate,
pag. 368 Pubertatea şi vocea, pag.
368 Publicitate, pag. 369
Puierilism, pag. 369 Pulsiune,
pag. 369
Rabie, pag. 371 Rafinament,
pag. 371 Ramolisment cerebral,
pag. 371 Raptus, pag. 371 Râs,
pag. 371
Râs şi plâns spasmodic, pag. 371
Raţionalitate, pag. 372
Raţionalizare, pag. 372
Raţionament, pag. 372 Raţiune,
pag. 372 Răsturnarea valorilor,
pag. 372 Răsunet, pag. 372
Rău, pag. 372
Război în psihologie, pag. 373
Reabilitare, pag. 373
Reactivitate, pag. 373 Reacţie,
pag. 373
Reacţie adversă, pag. 373
Readaptare, pag. 373
Real, pag. 373
Realism, pag. 373
Realitate, pag. 374
Realitate psihică, pag. 374
Receptivitate, pag. 374
Receptor, pag. 374
Recepţie, pag. 374
Reciclare, pag. 374
Recidivă, pag. 374
Recompensă, pag. 374
Recondiţionare, pag. 375
Recunoaştere, pag. 375
Recuperare, pag. 375
Recurenţă, pag. 375
Reducţionism, pag. 376
Redundanţă, pag. 376
Reduplicare, pag. 376
Reeducare, pag. 376
Reeducarea delicvenţilor minori,
pag. 377
Referinţă, pag. 377
Reflectare, pag. 377
Reflex, pag. 377
Reflexe condiţionate, pag. 378
Reflexie, pag. 378
Refractar, pag. 378
Refracţie, pag. 378
Refulare, pag. 378
Refuz, pag. 378
Regenerare, pag. 379
Reglare, pag. 379
Regresie, pag. 379
Regulă, pag. 379
Reinserţie, pag. 379
Relativism, pag. 380
Relaţie, pag. 380
Relaţie interpersonală, pag. 380
Relaţii publice, pag. 380
Relaxare, pag. 380
Religie, pag. 380
Reminiscenţă, pag. 381
Remuşcare, pag. 381
Reobază, pag. 381
Repaus, pag. 381 Repetiţie,
pag. 381 Represiune, pag.
382 Reprezentare, pag. 382
Reprimare, pag. 382
Reproducere, pag. 382
Resentiment, pag. 382
Respect, pag. 382
Respiratorie, pag. 382
Responsabilitate, pag. 382
Reticenţă, pag. 383
Retracţia Eului, pag. 383
Retragere, pag. 383
Retrogresie, pag. 383
Retrospecţie, pag. 383
Reuşită, pag. 383 Revelaţie,
pag. 383 Revendicare, pag.
384 Reverberaţie, pag. 384
Reverie, pag. 384
Reversibilitate, pag. 384
Revolta, pag. 384
Rezistenţă, pag. 384
Rezolvare de probleme, pag.
384 Rezonanţă, pag. 385
Rigiditate mintală, pag. 385
Rigorism, pag. 386
Rinolalia, pag. 386 Risc,
pag. 391 Ritual, pag. 391
Rol, pag. 391 Rorschach,
pag. 391 Rotacism, pag. 392
Rubeolă, pag. 392 Rujeolă,
pag. 393 Rutină, pag. 393
s Sigmatism, pag. 408
Sacrificiu, pag. 395
Sadic, pag. 395
Salată de cuvinte, pag. 395
Sancţiune, pag. 395
Sangvin, pag. 395
Sarcasm, pag. 395
Satisfacţie, pag. 395
Saturaţie, pag. 395
Saţietate, pag. 395
Saussure Ferdinant (de), pag. 396
Sănătate mintală, pag. 396
Sărăcie ideativă şi afectivă, pag.
396
Scepticism, pag. 396
Schemă, pag. 396
Schemă corporală, pag. 396
Schimbare, pag. 397
Schimbarea atitudinilor, pag. 397
Schimbarea terapeutică
favorabilă,
pag. 397
Schizofrenie, pag. 397
Schizoidie, pag. 398
Schizonevroză, pag. 398
Scoarţa cerebrală, pag. 398
Scop, pag. 399
Scotom psihic, pag. 399
Scriere, pag. 400
Scrupul, pag. 401
Sechelă psihică, pag. 401
Secundar, pag. 401
Secvenţialitate, pag. 401
Seducţie, pag. 401
Segregare, pag. 401
Selecţie psihică profesională, pag.
401
Semantică, pag. 402
Semantică (demenţă), pag. 402
Semiologie, pag. 402
Semiotică, pag. 403
Semn, pag. 403
Semn (sens medical), pag. 403
Semnal, pag. 403
Semnalizare, pag. 403
Semne „moi", pag. 404
Semnificaţie, pag. 404
Semnul Babinski, pag. 404
Senescenţă, pag. 404
Senestralitate, pag. 404
Senil (Senilitate), pag. 405
Sensibilitate), pag. 405
Sensul vieţii), pag. 405
Sentiment), pag. 405
Sentiment de neîmplinire, pag.
406
Senzaţie, pag. 406
Senzorimetrie, pag. 406
Seriere, pag. 406
Serotonina, pag. 406
Servilism), pag. 407
Sex, pag. 407
Sexuală (educaţie), pag. 407
Sexualitate, pag. 407
Sialoree, pag. 408
Siguranţa de sine, pag. 409
Simpatalgie, pag. 409
Simpatic (sistem nervos), pag.
409
Simptom, pag. 409
Simulare, pag. 409
Simultagnozie, pag. 409
Simultaneitate, pag. 409
Sinalgie, pag. 409
Sinapsă, pag. 409
Sincinezie, pag. 410
Sincopă, pag. 410
Sincretism, pag. 410
Sindactilie, pag. 410
Sindrom, pag. 410
Sine, pag. 410
Sinectică, pag. 411
Sinergie, pag. 411
Sinestalgie, pag. 411
Sinestezie, pag. 411
Singurătate, pag. 412
Sintalitate, pag. 412
Sinteză, pag. 412
Sistem, pag. 412
Sistem de acţiune, pag. 412
Sistem informaţional, pag. 412
Sistem motor somatic, pag. 413
Sistem temperamental, pag. 413
Sistematizare, pag. 413
Sistemul al doilea de
semnalizare,
pag. 413
Sistemul gama, pag. 413
Sistemul limbic, pag. 414
Sistemul nervos central, pag. 414
Sistemul nervos parasimpatic,
pag. 414
Sistemul nervos simpatic, pag.
414 Sistemul nervos vegetativ,
pag. 414 Sistemul psihic uman,
pag. 415 Sistemul reticulat, pag.
416 Situaţie limită, pag. 416
Slama - Cazacu Tatiana, pag.
416 Slăbire, pag. 417 Snobism,
pag. 417 Sociabilitate, pag. 417
Socială - învăţare, pag. 417
Socioafectiv, pag. 418
Sociocognitiv, pag. 418
Sociocultural, pag. 418
Sociodezvoltare,
pag. 418
Sociodramă, pag. 418
Sociogramă, pag. 418
Sociometrie, pag. 419
Sociopatologie, pag. 419
Sociopsihiatrie, pag. 419
Socioterapie geriatrică, pag. 419
Somatoestezie, pag. 419
Somatognozie, pag. 419
Somestezie, pag. 419 Somn,
pag. 419 Somnambulism, pag.
420 Somnolenţă, pag. 420
Somnolocvie, pag. 420
Somnoterapie, pag. 421 Spasm,
pag. 421 Spasmofemie, pag. 421
Spasmofilie, pag. 421 Spaţiu,
pag. 421 Spina Bifida, pag. 422
Spirit, pag. 422 Spiritism, pag.
422 Spontaneitate, pag. 422
Sport, pag. 422 Stadiu în
psihologie, pag. 423 Stângăcie,
pag. 423 Stare hipnoidală, pag.
423 Statut, pag. 423
Stăpânire de sine, pag. 424
Stenic, pag. 424 Stenică, pag.
424 Stereoagnozie, pag. 424
Stereotip dinamic, pag. 424
Stereotipie, pag. 424
Stigmatizare, pag. 425 Stil, pag.
425 Stil cognitiv, pag. 425 Stil de
conducere, pag. 425 Stimulator
cardiac, pag. 426 Stingere, pag.
426 Stocarea, pag. 426
Stoicism, pag. 426 Strabism,
pag. 426 Strategie, pag. 427
Străchinaru loan, pag. 427
Stres, pag. 427 Structuralitate,
pag. 427 Structură, pag. 427
Structură cognitivă, pag. 428
Studiu de caz, pag. 428
Stupoare, pag. 428
Subconştient, pag. 428 Subiect,
pag. 428 Subiectiv, pag. 429
Sublim, pag. 429
Subnormalitate intelectuală,
pag. Substituire neuronală, pag.
429 Substituţie parentală, pag.
429 Subtilitate, pag. 429
Succes, pag. 430 Succesiv, pag.
430 Succesivitate, pag. 430
Suflet, pag. 430 Sufocare, pag.
430 Sugestibilitate, pag. 430
Sugestie, pag. 430
Sumaţie,pag. 431
Supraestimare, pag. 431
Supraeu, pag. 431 Suprarenal,
pag. 431 Suprasolicitare, pag.
431 Surâs, pag. 432 Surditate,
pag. 432
Surditate de percepţie, pag. 432
Surditate de transmisie, pag.
432 Surditate psihică, pag. 432
Surditate verbală, pag. 432
Surditate verbală pură, pag.
432 Surdologie, pag. 432
Surdomutitate, pag. 433
Surmenaj, pag. 433
Susceptibilitate, pag. 433
Suspans, pag. 433 Suspicios,
pag. 433 Susţinător, pag. 433
Syderman, pag. 433
Ş Timbru, pag. 450
Şa turcească, pag. 435
Şchiopu Ursula, pag. 435
Şoc, pag. 436 Şoc afectiv,
pag. 436 Ştiinţă, pag. 436
T Timus, pag. 452
Tabacism, pag. 437
Tabes, pag. 438
Tabula Rasa, pag. 438
Tact, pag. 439
Tahifemie, pag. 439
Tahistoscop, pag. 439
Talamus, pag. 439
Talent, pag. 439
Tanatofobie, pag. 439
Tandreţe, pag. 439
Taping-test, pag. 440
Tasikinezie, pag. 440
T.A.T., pag. 440
Tautologie, pag. 440
Taxonomic, pag. 440
Teamă, pag. 440 Tehnică,
pag. 440 Tehnopsihologie,
pag. 440 Telegnozie, pag.
440 Telekinezie, pag. 440
Telencefal, pag. 441
Teleologie, pag. 441
Teleonotnic, pag. 441
Teleopsie, pag. 441
Telepatie, pag. 441 Trăire psihică, pag. 457
Telereceptori, pag. 441 Trăsătură, pag. 457
Temere, pag. 441 Trebuinţă, pag. 457
Temeritate, pag. 442 Tremol intenţional, pag. 457
Temperament, pag. 442 Tristeţe, pag. 457
Tempo individual, pag. 442 Trunchi cerebral, pag. 457
Temporal (lob), pag. 442 Tumori cerebrale, pag. 458
Tenacitate, pag. 443 Turbulenţă, pag. 458
Tendinţă, pag. 443 Tutelă, pag. 458
Tensiune arterială, pag. 443 Ţel, pag. 459
Tensiune (psihică), pag. 444 Ţintă, pag. 459
Tentaţie, pag. 444 Ţinută, pag.
Teodorescu Stela, pag. 444 459
Teoretic, pag. 444 Teoria
informaţiei, pag. 445 Teoria
rezonanţei, pag. 445 Teoria
u
umorală, pag. 445 Teorie, pag. Uitare, pag. 461
445 Teoriile fonaţiei, pag. 445 Ultraparadoxal, pag. 461
Teoriile învăţării, pag. 446 Teoriile Uman, pag. 461
vederii, pag. 448 Terapie, pag. Umanitate, pag. 461
448 Test, pag. 448 Umilinţă, pag. 461
Test Binet - Simon, pag. 448 Test Umoare, pag. 461 Unic
Lahy, pag. 449 Test Meili, pag. (copil), pag. 462
449 Teste de aptitudine, pag. 449 Unicitate, pag. 462
Teste de eficienţă, pag. 449 Teste Univers, pag. 462 Ură,
de inteligenţă, pag. 449 Teste de pag. 462 Utopie, pag.
personalitate, pag. 449 Teste 462 Uveită, pag. 462
proiective, pag. 449 Teste Vagabondaj, pag. 463
sociometrice, pag. 450 Testul Vagotonie, pag. 463
Wechsler, pag. 450 Testul Znondi, Valenţă, pag. 463
pag. 450 Validare, pag. 463
Tetanie, pag. 450 Validitate mintală, pag.
Tetracromatic, pag. 450 463 Valorizare, pag. 463
Tic, pag. 450 Vandalism, pag. 464
Tiflologie, pag. 450 Vanitate, pag. 464
Varicelă, pag. 464
Timiditate, pag. 451 Variolă, pag. 464 Vârsta
Timie, pag. 451 critică, pag. 464
Timp, pag. 451 Vârstă mintală, pag. 465
Timp de reacţie, pag. 452 Vâscozitate mintală,
Timp liber, pag. 452 pag. 465
Vasculare (tumori), pag.
465
Tip, pag. 452
Tipologie, pag. 453 Vasoconstricţie, pag. 466
Tipuri generale de Vasodilataţie, pag. 466
activitate nervoasă Vasomotricitate, pag.
superioară, pag. 453 466
Tipuri speciale de activitate Văz, pag. 466
nervoasă Vector, pag. 467
superioară, pag. 453 Vedetă, pag. 467
Tiroidă, pag. 454 Vehemenţă, pag. 467
Toleranţă, pag. 454 Veleitate, pag. 467
Tonus afectiv, pag. 454 Verbal, pag. 467
Torpoare, pag. 455 Verbigeraţie, pag. 467
Torticolis, pag. 455 Verificare, pag. 467
Toxicomanie, pag. 455 Verticală, pag. 467
Trac, pag. 455 Vertij, pag. 467
Tranchilizante, pag. 455 Verza, Emil, pag. 468
Transă, pag. 455 Veselie, pag. 468
Transfer, pag. 456 Vestibul, pag. 468
Transpoziţie, pag. 456 Vestigial, pag. 469
Transversal, pag. 456 Viaţa psihică, pag. 469
Tranzienţă, pag. 456 Vibrator, pag. 469
Tranzitivitate, pag. 456 Vibratorii, pag. 469
Traumatism, pag. 456 Vicariant, pag. 469
Traumă, pag. 456 Viciu, pag. 469
Vid, pag. 469
Vigilenţă, pag. 470
Viitorologie, pag. 470
Violenţă, pag. 470
Virginitatea, pag. 470
Virtute, pag. 470
Vitalism, pag. 471
Vitalitate, pag. 471
Vîgotschi, Lev-Simeonovici, pag.
471
Vocabular, pag. 471
Vocaţie, pag. 472
Voce, pag. 472
Voinţă, pag. 472
Voluntar, pag. 473
Voluntarism, pag. 473
Voluptate, pag. 473
Vorbire, pag. 474
Vulnerabilitate, pag. 474

X
Xenofobie, pag. 475

Y
Yoga, pag. 475

z
Zâmbet, pag. 477
Zapan Gheorghe, pag. 477
Zazzo Rene, pag. 477
Zel, pag. 479
Zgomot, pag. 479
Zona proximei dezvoltări, pag. 479
Zone cerebrale, pag. 479
Zoofilie, pag. 480
Zoopsihologie, pag. 480
Zvon, pag. 480
i
Tipar Digital realizat la Tipografîa
pilii
Şoseaua Ştefan cel Mare nr. 11
Iaşi - 700498
Tel./fax: 0232-212740
e-mail: editurapimfff'pimcopy.ro__