Declaraţia Societăţii de Endocrinologie cu privire la Terapia Hormonală din

Menopauză

Societatea de Endocrinologie a publicat în ediţia din iulie 2010 a Journal of Clinical Endocrinology &
Metabolism o declaraţie ştiinţifică în care se evaluează beneficiile şi riscurile terapiei hormonale de
substituţie post-menopauză, mai nou denumită terapia hormonală din menopauză. În cele ce urmează
vă vom prezenta concluziile la care s-a ajuns:

- ”Doza standard” de estrogen, utilizată cu sau fără progestativ este asociată cu o reducere
marcată a frecvenţei şi severităţii bufeurilor. Pentru multe femei sunt eficace doze scăzute
de estrogen.

- O alternativă a medicaţiei hormonale în cazul simptomelor vasomotorii este tibolonul. Acesta

ameliorează şi atrofia uro-vaginală.
- Pentru tratamentul atrofiei vaginale, se poate utiliza estradiolul în administrare vaginală.
- Simptomatologia urinară poate fi redusă prin adminstrarea sistemică sau vaginală de estradiol.
Administrarea de estradiol local, la nivel vaginal, este asociată cu o scădere a recurenţei
infecţiilor tractului urinar.
- Estrogenii administraţi cu sau fără progestativ au o eficacitate similară terapiei cu bifosfonaţi
pentru prevenirea pierderii osoase şi creşterea masei osoase la femeile aflate în post-
menopauză. Utilizarea terapiei hormonale este asociată cu scăderea incidenţei fracturilor
vertebrale sau de şold.
- În cazul pacientelor cu vârsta peste 60 de ani, tibolonul este asociat cu o scădere semnificativă a
incidenţei fracturilor vertebrale şi nevertebrale.
- Tratamentul cu modulatorul selectiv al receptorilor estrogenului, raloxifenul, este asociat cu
creşterea densităţii osoase şi cu o rată scăzută a fracturilor vertebrale, nu însă şi a fracturilor de
şold.
- Terapia hormonală din menopauză cu estrogen plus progestativ a produs o scădere a riscului de
cancer de colon.
- Raloxifenul scade riscul de dezvoltare a cancerului de sân.
- Utilizarea tibolonului este asociată cu o creştere a recurenţei cancerului de sân.
- S-a înregistrat îmbunătăţirea funcţiei sexuale la administrarea de testosteron transdermic, nu
însă şi în cazul administrării de dehidroepiandrosteron.
- Riscul de tromboză venoasă este aproximativ dublu la femeile care urmează terapia hormonală
în menopauză. Acest risc creşte odată cu vârsta, creşterea indicelui de masă corporală, apariţia
trombofiliei, în caz de intervenţii chirurgicale sau imobilizare.
- Utilizarea raloxifenului este asociată cu creşterea incidenţei episoadelor de tromboză venoasă.
- La pacientele mai în vârstă, nu însă şi la cele mai tinere, tibolonul este asociat cu creşterea
riscului de AVC.
- La femeile cu o vârstă înaintată şi cu afecţiuni vasculare preexistete, utilizarea terapiei
hormonale nu reduce incidenta AVC.
- Raloxifenul nu este asociat cu creşterea riscului de AVC.
- Deşi terapia hormonală cu estrogen plus progestativ nu produce cancer endometrial, estrogenul
în monoterapie este asociat cu creşterea incidenţei cancerului endometrial.
 - Tibolonul nu este asociat cu creşterea incidenţei hiperplaziei endometriale sau a carcinomului.
- Terapia hormonală din menopauză este asociată cu un risc crescut de afecţiuni biliare.
- Începerea terapiei hormonale dupa vârsta de 60 de ani nu îmbunătăţeşte memoria.

Întreaga declaraţie ştiinţifică poate fi descărcată de pe pagina web a Societăţii de Endocrinologie.