1.

Persoana fizică ca subiect de drept comercial

2. Persoana juridică ca subiect al dreptului comercial

Subiecte ale raportului juridic, respectiv şi ale activităţii de întreprinzător nu pot fi decât oamenii, fie
individual, fie grupaţi în forme organizate.

Subiecte ale dreptul comercial sunt persoanele fizice şi juridice care desfăşoară activitate de
întreprinzător, adică au dobândit, prin înregistrare sau prin alt mod stabilit de lege, calitatea de
întreprinzători.

Deoarece dreptul comercial încorporează şi normele de drept public, au calitatea de subiecte şi

persoanele juridice de drept public care înregistrează, autorizează, licenţiază, supraveghează,
controlează etc. persoanele care desfăşoară activitate de întreprinzător, deţinând în aceste raporturi o
poziţie dominantă.

Persoana fizică ca subiect de drept comercial

Conform legislaţiei în vigoare, persoana fizică este omul privit individual, ca titular de drepturi şi
obligaţii. Persoana fizică are dreptul să practice activitatea de întreprinzător, fără a constitui o persoană
juridică, din momentul înregistrării de stat în calitatea de întreprinzător individual (Cod civil al RM, art.
26, alin. 1)

Pentru ca persoana fizică să fie recunoscută ca subiect al dreptului comercial, trebuie să dispună de
capacitatea juridică care, la rândul său, se împarte în capacitatea de folosinţă şi capacitatea de exerciţiu.
Conform art. 18 al Codului civil al R.M. – capacitatea de a avea drepturi şi obligaţii civile se recunoaşte,
în egală măsură, tuturor persoanelor fizice. Capacitatea de folosinţă a persoanei fizice apare la
momentul naşterii şi încetează odată cu moartea. Spre deosebire de capacitatea de folosinţă,
capacitatea de exerciţiu presupune aptitudinea persoanei de a dobândi prin fapta proprie şi de a
exercita drepturile civile, de a-şi asuma personal obligaţii civile şi de a le exercita. Capacitatea de
exerciţiu apare la 18 ani. Pornind de la dispoziţiile Codului civil al R.M., se permite practicarea activităţii
de întreprinzător, până la atingerea vârstei de 18 ani, în trei cazuri, şi anume: conform art. 20 al Codului
civil al R.M. minorul dobândeşte prin căsătorie capacitatea deplină de exerciţiu. Al doilea caz este atunci
când este recunoscută capacitatea de exerciţiu deplină a minorului care a atins vârsta de 16 ani, dar care
lucrează în baza unui contract de muncă sau cu acordul părinţilor, tutorilor, curatorilor, practică
activitatea de întreprinzător (cazul al treilea).