Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Oana: Hey.
Luci: Hey.
Oana: Da…
Pauză
Luci: Eu nu m-am prea distrat data trecută când ne-am văzut pe Zoom.
Luci: Serios?
Oana: Serios..
Luci: Degeaba?
Oana: Da. Ţi-ai adus “o băutură delicioasă şi o ţinută deosebită”? Parcă aşa a zis în email, nu?
Luci: Mi-am adus un cidru. Şi sunt la mine în casă, deci pot să mă schimb, dacă e nevoie.
1
Oana: Draga de Raluca. Mereu trebuie să facem toţi ce vrea ea..
Luci: Lui Paul o să-i placă super mult toate fazele ăstea.
Luci: Da.
Luci: Da.
Intră Raluca. E plină de energie.
Oana: Casa arată super. Tu arăţi super! Te-ai machiat foarte frumos.
Raluca: Mersi! Nu ştiu… am simţit nevoia să fac ceva, ştii? Realizez că nu mă duc nicăieri, nu
mă vedeţi decât voi… pur şi simlu îmi era dor să mă fac frumoasă. Paul unde e?
Raluca: Nu, aş prefer să nu. Aş vrea să fie toată lumea aici înainte să începem.
2
Paul apare. Totul e în dezordine în jurul lui. E opusul Ralucăi.
Raluca: Nu, Paul, bineînţeles că nu. Ne-am reunit aici ca să mă sărbătorim pe mine!
Raluca: Ce…
Luci: Eu lucrez de acasă. Cee ace mă face să simt că lucrez toată ziua.
Oana: Online! Exact asta e tema: îi ajut pe oameni să facă faţă mental la situaţia asta cu lucratul
de acasă.
3
Raluca pune în sfârşit telefonul jos.
Raluca: Da, chiar! Paul, mersi mult de cadou! E super tigaia aia pe care mi-ai trimis-o! Am făcut
o omletă perfecta în ea azi dimineaţă.
Raluca dispare
Revin cele 4 ecrane.
Paul: Ş ice dacă? Am întrebat-o de ce are nevoie şi a zis că de o tigaie bună, pentru că restul pe
care le are sunt de rahat.
Luci: Ai fi putut să zici şi tu ceva! Să ne zici şi nouă: băi fraierilor, vedeţi că eu i-am trimis o
tigaie, poate vreţi şi voi să îi luaţi ceva.
Luci: Salut.
4
Oana: Bună.
Paul: Hey.
Raluca: Nu mi se pare! O grămadă de oameni faca sta acum. Am citit un articol pe net. Pandemia
a creat multe job-uri mişto şi inedite.
Raluca: Şi data trecută când ne-am văzut toţi eraţi tăcuţi, cu energia la pământ, deprimaţi şi,
sinceră să fiu, nu îmi doresc să am parte de asta de ziua mea, bine?
Pauză
Alexandra: Mă super bucur că aţi luat decizia asta! N-o să vă pară rău! Eu zic să nu mai pierdem
vremea şi să începem. Raluca mi-a mai povestit câte ceva despre fiecare dintre voi...
Luci: Stai, ce?
Alexandra: Cum spuneam, Raluca mi-a zis câte un pic despre voi, iar eu am pregătit o listă de
jocuri şi activităţi pe baza informaţiilor de la ea şi a dinamici voastre din trecut.
5
Alexandra: Şi prima noastră activitate va fi… un toast! Are toată lumea câte ceva de băut? Super.
Cine vrea să spună ceva?
Scurtă pauză
Alexandra: Nimeni? E ok, ştiu că traversăm o perioadă dificilă... Hai că încep eu: Hai să ciocnim
în cinstea Ralucăi, dacă tot ne-am adunat aici, la ziua ei!
Oana: Hai să bem în cinstea faptului că suntem sănătoşi cu toţii şi că şi familiile noastre sunt
sănătoase şi că nu a murit nimeni dintre noi.
Oana: Eh, nu e pământul meu, dar l-am îngrădit şi am pus roşii şi nimeni nu mi-a zis nimic, deci
poate fi al meu acum, nu?
Raluca: Are logică! Să bem pentru roşiile Oanei şi pentru noua ei proprietate!
Paul: Să bem pentru mama, care a trebuit să se vopsească pentru prima dată în viaţa ei singură,
acasă.
Oana râde.
6
Oana: Aoleu.
Oana: Să bem pentru medicul veterinar care mi-a castrat pisica în vreme de izolare, chiar dacă nu
era nicio urgenţă!
Alexandra: Să bem pentru distanţarea socială care îmi pune o pâine pe masă!
Paul: Să bem pentru distanţarea socială, datorită căreia, pentru prima dată în viaţa mea, am reuşit
să pun bani deoparte!
Raluca: Să bem pentru distanţarea socială care m-a ajutat să nu mai fiu pupată abuziv de mătuşi!
Paul: Să bem pentru distanţarea socială, datorită căreia nu mai am anxietate socială pentru că...
nu mai am voie să socializez!
7
Paul: Socializarea e over-overrated!
Luci: ok.
Paul: Super.
Paul: Mulţumim.
Luci: Ştim?
Luci: Jesus.
Alexandra face nişte mişcări de dans, ceilalţi încearcă să o imite
Alexandra: Oana!
8
Alexandra: Luci!
Alexandra: Paul!
Paul iese din cadru, muzica merge în continuare, restul poate mai iau o gură de ceva.
Alexandra (direct înspre camera): Poate ar fi bine să vă mai luaţi şi voi ceva de băut.
Alexandra îşi aprinde o ţigară, iar Raluca se târăşte înapoi în cadrul ei.
Alexandra: Cu plăcere.
Raluca: Serios?
Alexandra: A fost plăcerea mea! La mulţi ani şi îmi pare rău că nu pot să stau şi la tort.
Alexandra: E ok.
9
Raluca: Am ieşit numai un pic azi, să ridic tortul. Nenorocitul ăla de tort! Aşteptam să fac stânga
înspre piaţă şi trebuia să dau prioritate maşinilor care veneau de pe sensul opus. Ce să zic, a durat
un pic… Veneau super multe maşini din faţă. Nici nu mai condusesem de două uni şi poate că
am fost şi eu un pic mai prudentă decât de obicei. Părea, în sfârşit că pot să fac stânga, mă
pornisem de pe loc, când dintr-odată mă depăşeşte unu’ pe dreapta şi îmi urlă (Imitând vocea
bărbatului) “DU-TE-N PIZDA MĂ-TII!!” . Am tras imediat pe dreapta şi am stat acolo, în
maşină, jumătate de oră tremurând. Apoi, m-am întors acasă fără niciun tort.
Pauză
Şi ceilalţi o aud pe Raluca povestind
Alexandra: Nu trebuie—
Raluca: Nu ştiu. Tocmai v-am povestit acest episode oribil din ziua mea, sunteţi cei mai apropiaţi
prieteni ai mei, sunteţi chiar aici şi aţi auzit tot… Adică… sunteţi aici!
Oana: Suntem acolo?
Raluca: Sunteţi aici!
Raluca: NU!
(Pauză)
10
Raluca: Paul, eşti penibil. Când vorbesc cu tine pe Zoom, abia dacă te mobilizezi să te ridici din
pat. Stai acolo ca o moluscă—
Oana: Raluca…
Paul: Şi ce, Raluca? Te deranjează că e altcineva în centrul atenţiei pentru două secunde?
Luci: Ba să taci tu, Raluca! Ce căcat e asta? Ne obligi pe toţi să participăm la o sedinţă de terapie
performativă de ziua ta pentru că eşti tu plictisită şi nu mai ştii pe ce să cheltui banii lu’ mă-ta!
Oana (către Raluca): Dar îţi stă super drăguţ în rochia aia, să ştii…
Oana: Ce?!
Luci: Da, da! Exact aşa! Du-te-n mă-ta pentru că mereu încerci să o faci pe aia “drăguţă” şi
“împăciuitoare” cu toată lumea! La un moment dat trebuie să îţi alegi de peartea cui eşti,
ipocrito!
Oana: Tu vorbeşti, mă, de ipocrizie?! De ce căcat mai eşti aici dacă tot nu ne suporţi pe niciunul
dintre noi? Să fie pentru că în afară de noi, nu te mai suportă nimeni?
Oana (pregătindu-se să iasă): Vreau să ştiţi că eu am venit cu inima deschisă la petrecerea asta…
Luci: Minţi!
Oana: Da, e un moment perfect pentru asta! Poate aşa o să devi un om mai bun! Poate că o să de
venim cu toţii nişte oameni mai buni!
Pauză
Alexandra (calmă): Pe bune, acuma. Cam ce ar trebui să fac eu? Jobul meu e să fac petrecerea
mai antrenantă. Eu nu sunt echipată să gestionez aşa ceva.
Pauză.
Alexandra (din ce în ce mai nervoasă): Am şi eu problemele mele, să ştii. Crezi că eu fac asta
pentru că e “chemarea” mea? Crezi că atunci când m-am dus la facultate mi-am zis: “da, boss,
asta vreau să fac cu viaţa mea! Vreau să fiu animatoare de petreceri pe Zoom!” Nu! După ce că
vin aici şi îmi dau tot interesul să vă simţiţi voi bine, voi vă căcaţi pe munca mea pentru că voi
aveţi “probleme”! Mii de oameni mor peste tot în timp ce voi staţi comod în apartamentele
voastre şi vă beţi vinurile scumpe şi cidrele şi ce căcat mai beţi voi acolo şi angajaţi OAMENI să
facă pe maimuţele pentru voi şi să vă distreze! Şi sunteţi atât de egocentrici încât nici măcar nu
vă puteţi bucura de tot ce am încercat să fac pentru voi! Bă, voi faceţi mişto de mine?!
12
Alexandra: Ok. Continuăm?
Toţi sunt un pic prudenţi şi se simt obligaţi să răspundă afirmativ.
Everyone: Da. Da. Sigur
Alexandra: Următoarea activitate sună cam aşa: dacă aţi putea fi oriunde altundeva, făcând orice
altceva, unde aţi vrea să fiţi? Ce aţi vrea să faceţi?
13