Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Raluca: Nu mi se pare! O grămadă de oameni faca sta acum. Am citit un articol pe net. Pandemia
a creat multe job-uri mişto şi inedite.
Raluca: Şi data trecută când ne-am văzut toţi eraţi tăcuţi, cu energia la pământ, deprimaţi şi,
sinceră să fiu, nu îmi doresc să am parte de asta de ziua mea, bine?
Pauză
Alexandra: Mă super bucur că aţi luat decizia asta! N-o să vă pară rău! Eu zic să nu mai pierdem
vremea şi să începem. Raluca mi-a mai povestit câte ceva despre fiecare dintre voi...
Alexandra: Şi prima noastră activitate va fi… un toast! Are toată lumea câte ceva de băut?
Alcool? Ceva cu alcool? Nu?
Luci: Eu am un cooler.
Alexandra: Nimeni? E ok, ştiu că traversăm o perioadă dificilă... Hai că încep eu: Hai să ciocnim
în cinstea Ralucăi, dacă tot ne-am adunat aici, la ziua ei!
Paul: Hai să bem în cinstea faptului că suntem sănătoşi cu toţii şi că şi familiile noastre sunt
sănătoase şi că nu a murit nimeni dintre noi.
Raluca: Eh, nu e pământul meu, dar l-am îngrădit şi am pus roşii şi nimeni nu mi-a zis nimic,
deci poate fi al meu acum, nu?
Paul: Are logică! Să bem pentru roşiile Ralucăi şi pentru noua ei proprietate!
Luci râde.
Luci: Aoleu.
Alexandra: Să bem pentru distanţarea socială care îmi pune o pâine pe masă!
Paul: Să bem pentru distanţarea socială, datorită căreia, pentru prima dată în viaţa mea, am reuşit
să pun bani deoparte!
Raluca: Să bem pentru distanţarea socială care m-a ajutat să nu mai fiu pupată abuziv de mătuşi!
Luci: Să bem!
Paul: Să bem pentru distanţarea socială, datorită căreia nu mai am anxietate socială pentru că...
nu mai am voie să socializez!
Luci: ok.
Paul: Super.
Paul: Mulţumim.
Luci: Ştim?
Luci: Jesus.
Alexandra face nişte mişcări de dans, ceilalţi încearcă să o imite
Alexandra: Luci!
Alexandra: Paul!
Paul iese din cadru, muzica merge în continuare, restul poate mai iau o gură de ceva.
Alexandra (direct înspre camera): Poate ar fi bine să vă mai luaţi şi voi ceva de băut.
Alexandra îşi aprinde o ţigară, iar Raluca se târăşte înapoi în cadrul ei.
Alexandra: Cu plăcere.
Raluca: Serios?
Alexandra: A fost plăcerea mea! La mulţi ani şi îmi pare rău că nu pot să stau şi la tort.
Alexandra: E ok.
Raluca: Am ieşit numai un pic azi, să ridic tortul. Nenorocitul ăla de tort! Aşteptam să fac stânga
înspre piaţă şi trebuia să dau prioritate maşinilor care veneau de pe sensul opus. Ce să zic, a durat
un pic… Veneau super multe maşini din faţă. Nici nu mai condusesem de două uni şi poate că
am fost şi eu un pic mai prudentă decât de obicei. Părea, în sfârşit că pot să fac stânga, mă
pornisem de pe loc, când dintr-odată mă depăşeşte unu’ pe dreapta şi îmi urlă (Imitând vocea
bărbatului) “DU-TE-N PIZDA MĂ-TII!!” . Am tras imediat pe dreapta şi am stat acolo, în
maşină, jumătate de oră tremurând. Apoi, m-am întors acasă fără niciun tort.
Pauză
Şi ceilalţi o aud pe Raluca povestind
Alexandra: Nu trebuie—
Raluca: Nu ştiu. Tocmai v-am povestit acest episode oribil din ziua mea, sunteţi cei mai apropiaţi
prieteni ai mei, sunteţi chiar aici şi aţi auzit tot… Adică… sunteţi aici!
Raluca: NU!
(Pauză)
Raluca: Paul, eşti penibil. Când vorbesc cu tine pe Zoom, abia dacă te mobilizezi să te ridici din
pat. Stai acolo ca o moluscă—
Alexandra: Raluca…
Luci: Ba să taci tu, Raluca! Ce căcat e asta? Ne obligi pe toţi să participăm la o sedinţă de terapie
performativă de ziua ta pentru că eşti tu plictisită şi nu mai ştii pe ce să cheltui banii lu’ mă-ta!
Luci: Da, da! Exact aşa! Du-te-n mă-ta pentru că mereu te plângi şi noi mereu încercăm să te
ajutăm şi nu duce nicăieri, pentru că tu nu ai nicio intenţie să te ajuţi şi singur!
Paul (pregătindu-se să iasă): Vreau să ştiţi că eu am venit cu inima deschisă la petrecerea asta…
Luci: Minţi!
Pauză
Alexandra (calmă): Pe bune, acuma. Cam ce ar trebui să fac eu? Jobul meu e să fac petrecerea
mai antrenantă. Eu nu sunt echipată să gestionez aşa ceva.
Pauză.
Alexandra (din ce în ce mai nervoasă): Am şi eu problemele mele, să ştii. Crezi că eu fac asta
pentru că e “chemarea” mea? Crezi că atunci când m-am dus la facultate mi-am zis: “da, boss,
asta vreau să fac cu viaţa mea! Vreau să fiu animatoare de petreceri pe Zoom!” Nu! După ce că
vin aici şi îmi dau tot interesul să vă simţiţi voi bine, voi vă căcaţi pe munca mea pentru că voi
aveţi “probleme”! Mii de oameni mor peste tot în timp ce voi staţi comod în apartamentele
voastre şi vă beţi ceiuţurile şi limonadele şi ce căcat mai beţi voi acolo şi angajaţi OAMENI să
facă pe maimuţele pentru voi şi să vă distreze! Şi sunteţi atât de egocentrici încât nici măcar nu
vă puteţi bucura de tot ce am încercat să fac pentru voi! Bă, voi faceţi mişto de mine?!
Alexandra: Da, sunt ok! Sunt bine! Sunt bine! Sunt bine! Sunt bine, ok?
Linişte.