Preot Magistrand Marin M.

Branişte

CONCEPŢIA SFÎNTULUI IO AN GURĂ DE AUR

DESPRE PRIETENIE ŞI DRAGOSTE *)
După Sfîntul Ioan Gură de Aur, omenirea este un organism unitar:
«Bătrinul şi tinărul, săracul şi bogatul, copilul şi băietanul, femeia şi băr-
batul, toate sulletele alcătuiesc un singur t o t » 1 ) . «Sintem toţi un singur
trup, deosebindu-ne unii de alţii numai atît cit se deosebeşte un mădular de
altul (Scabia sajxsv ajtavtsg l'v, -roaccutriv e ^ c m e ^ KQoq ăXXr^lovg SiaqpoQav,
oariv n ^ r ) jiQog ^eXt] 2 ). « E o înrudire superioară celei existente intre mem-
brele truplui; e desăvârşirea u n i t ă ţ i i » 3 ) .
Astfel integraţi, membrii umanităţii sînt ca un grup de călători pe
calea vieţii, avind de atins aceeaşi ţintă, fiecare îngrijind ca tovarăşul ală-
turat să nu se r ă z l e ţ e a s c ă 4 ) , încît toţi să fie una (Ioan X V I I , 2 1 ) .
Coeziunea marelui organism colectiv este asigurată, între altele, de
prietenie şi dragoste. Aceste două virtuţi surori au reţinut în mod deose-
bit atenţia şi preocuparea marelui dascăl al lumii. El le-a analizat şi le-a
slujit cu o pasiune şi convingere de neegalat. Pentru valoarea şi actuali-
tatea lor, o parte din mărgăritarele gîndirii sale asupra unor asemenea
puncte c e n t r a U ale învăţăturii creştine le înlăţişăm în cele ce urmează.

A. D E S P R E PRIETENIE.

I. TEMEIURILE PRIETENIEI.

Prietenia (cpilîa?, zice Sfîntul Ioan Gură de Aur, este unirea atît de
strînsă intre cel ce iubeşte şi cel iubit, încît să nu mai fie două persoane
deosebite, ci un singur om: T O Î J T O yăg ecm cpiAîa, H T P < S U eivai tov cpiAoîvTct
v.al tov <piXşfrji£vov 5uo 8iî]Qt|^evo\)5, aklct sva xivcs av§QC03tov 6 ) E s t e ţinta su-
premă pe care o au de atins iiii acestui pâmînt. Nimic nu doreşte mai cu în-
focare Dumnezeu, decît să vadă pe oameni uniţi prin legăturile cele mai
s t r î n s e 6 ) . De aceea, pe toate, începînd cu facerea o m u l u i 7 ) şi culminind
cu întruparea D o m n u l u i 8 ) , le-a făcut cu' scopul acestei u n i r i 9 ) .
1. Factori naturali. Dumnezeu a rînduit ca înfăptuirea prieteniei să
fie dictată şi înlesnită de factori naturali, pe care Sfîntul P ă r i n t e ii deo-
sebeşte în fizică (cpwŞlaO şi sociali ( p i s u x a Q şi de factori revelaţi.

*) Această lucrare de semîn&i- pentru titlul de magistru a fost alcătuită suB

îndrumarea P. C. Preot Prof. Ioan G. Coman. care a dat şi avizul să fie publicată.
1. Omilia IX, 3 la Efeseni, Migne, P.G., L X I I , col. 72. Citaţiunile înaintea
cărora nu s-a pus vreun nume, sînt luate d'n opera Sfîntului Ioan Gură de Aur,
2. Omilia XVIII, 3 la I I Corinteni, Migne, P.G., LXI, col. 527.
3. Omilia IX, 3 la Efeseni, Migne P.G.. LXI, col. 72.
4. Omilia XXVI, 1 la Evrei, Migne. P. G., L X I I I , col. 214.
5. Omilia X X X I I I 3 la I Corinteni, Migne. P. G._ LXI, col. 280.
6. Omilia XVI, 8 la Matei, P.G. LVII, col. 250.
7. Comentar la Psalmul CXXXII, Migne, P. G. LV, col. 385.
8. Omilia XVI, 9 la Matei Migne, P. G., LVII, col. 251.
9. Ibidem,
 a) Intre factorii fizici, el numără: crearea oamenilor din aceeaşi mate-
rie, comunitatea de origină (înrudirea naturală) şi legăturile matrimo*
niale.
Cfearea din aceeaşi materie. Impulsul ^spre prietenie, spre unirey
este dat neamului omenesc prin unitatea materiei din care se trage.
Comunitatea de origină. Dumnezeu n-a făcut apoi pe toţi oamenii
de vîrsta matură a lui Adam, ci a rînduit ca ei să vină pe lume unii prin
alţii, naşterile succesive şi creşterea copiilor avînd să producă şi să men-
ţină prietenia, legătura, unirea lor. In acelaşi scop, chiar nici pe femeie
n-a făcut-o din pămînt, ci din Adam, cu care a unit-o apoi prin legea sfîntă
a căsătoriei. Neamul omenesc, în totalitatea sa, are deci un strămoş comun,
ceea ce a imprimat urmaşilor un sens spre unire, spre filie, dat fiind că
ceea ce este din aceeaşi substanţă tinde să se apropie. Astfel, tatăl îşi iu-
beşte in chip firesc şi spontan copilul, fiul pe tatăl, fratele pe frate, buni-
cul pe nepot, mama pe c o p i i 1 0 ) .
Relaţiile matrimoniale. Şi pentru ca cercul filiei fizicei să se lăr-
gească şi mai mult, au fost oprite căsătoriile între rudeniile apropiate.
Omul e constrîns astfel să-şi aleagă pereche conjugală din rîndul străini-
lor. Dar, odată cu soţia, intră în ocolul atenţiei şi iubirii soţului tot nea-
mul acesteia. Astfel, oameni şi neamuri care nu erau uniţi prin rudenie na-
turală se apropie şi se împrietenesc pe calea c ă s ă t o r i i l o r 1 1 ) .
b) Factori sociali. Intre prieteniile prilejuite de traiul laolaltă al oa-
menilor, Sfîntul Ioan Gură de Aur numără: pireteniile închegate în urma
unor binefaceri; prieteniile moştenite din strămoşi; prieteniile născute cu
ocazia meselor comune; prieteniile stabilite între împreună-călători; prie-
teniile înlesnite de vecinătate; prieteniile între membrii aceleiaşi b r e s l e 1 2 ) ;
prietenii dintre locuitorii aceloraşi oraşe si ai aceloraşi aşezări omeneşti
în genere ( « x a î t o i y s itoXXolg TO nohe&g s î v a i j i i ă g îîexsffev e'ig qptXiav» ls ) ;
prieteniile dintre cei ce vorbesc aceeaşi limbă 14 ) , etc.
c) Reciprocitatea şi utilitatea sînt specificul prieteniei naturale. Carac-
terul dominant al prieteniilor de provenienţă naturală (fizice tşi sociale)
îl constitue reciprocitatea şi utilitatea. Dumnezeu, vrînd să unească pe toţi
oamenii unii cu alţii, a dat o aşa îndrumare lucrurilor, încît interesul pro-
priu al fiecăruia să atirne de al altora. Omul îşi cîşti.gă pîinea, gloria şi
liniştea, muncind pentru alţii. Deşi se are pe sine în vedere, totuşi roadele
activităţii sale se îndreaptă întii spre semeni. Agricultorul, de pildă, nu
seamănă numai atît grîu cit îi este de ajuns, iui singur, căci s-ar pierde şi
pe sine şi pe ceilalţi, ci se îngrijeşte şi de nevoile mai multora. Ostaşul se
aruncă în primejdie nu numai pentru propria sa apărare, ci pentru a pune
în siguranţă oraşele (patriei sale). Negustorul nu cumpără numai atîta
marfă cît îi este lui trebuitoare, ci cît le este necesară şi celorlalţi. Şi tot
aşa, toate profesiile şi toţi oamenii nu se închid într-un cerc al lor, pentru
că altfel ar vătăma şi societatea şi s-ar vătăma pe sine 1 5 ). Dacă s-ar aprin-
de casa cuiva, iar vecinii, gîndindu-se numai la interesele lor, n-ar da
ajutor pentru stăvilirea primejdiei, ci s-ar încuia în casă, păzind să nu le

10. Omilia X X X I V , 3 . 4 I a I Corinteni, Migne. P.G., L X I , col. 289-290

11. Omilia X X X I V , 4 la I Corinteni, Mig-ite P. G., L X I . col: 290.
12. Omilia L 3 la Coloseni, Migne P . G., L X I I , col. 302-303.
13. Omilia X X X I I i a Matei, Migne P, G., L V I I , col. 386.
14. Omilia X X X I V , 4 la I Corinteni, Migne P.G., L X I , col. 291.
15. Omilia X X V , 4 la I Corinteni, Migne P.G., L X I , col.' 211.
 fure cineva avutul, pînă la urmă intinzîndu-se focul, le va arde şi lor tot.
Deci, fiindcă n-au tinut seamă de interesul aproapelui, au pierdut si pe
al lor 1 5 ) .
Binele personal este astfel in custodia a p r o a p e l u i 1 7 ) . După cum ci-
neva care are aurul îngropat sub casa vecinului, dacă nu s-ar duce să-i
dezgroape şi să şi-1 ia, l-ar pierde, tot aşa nu va izbuti să-şi atingă ţinta cel ce
nu croieşte int resului său drum prin interesele a p r o a p e l u i 1 8 ) . O depen-
denţă reciprocă stăpineşte, în felul acesta, între oameni: ostaşii, de pildă,
merg la arme primejduindu-se pentru noi, iar noi muncim în schimb ca să
le asigurăm hrana. (Oi fftocmrâTai { I J I X Q I P W V oxla TÎ-OEVTCU 5I'f|iiăg yâg
• X I V S W E Î I O W I V ' R ) J I S Î ; UJCEO exeivoov TAĂAIJTCOGOUFXSFTA' JICIQ FI^COV yăg aiitoîg al
Tgofpot'u 1 9 ).
Faptul că avem nevoie unii de alţii nu este totuşi un lucru păgubi-
tor Este aici lucrarea nespusei înţelepciuni a lui Dumnezeu, care ne-a con-
strîns astfel să purtăm interes şi prietenie unii altora. Oamenii, care şi
aşa nesocotesc uneori imperativul acestei reciprocităţi, fără el ar fi fost
nişte fiace sălbatice. Dacă Dumnezeu ar ridica frîul atîrnării unuia de
altul, frîu pe \ire îl constituie punerea în atingere a intereselor noastre
cu nevoile altora, cu greu şi-ar iubi omul aproapele 2 0 ). Pe aceată linie gîn-
dind m:ai departe, Sf. Ioan afirmă chiar că prieteniile se nasc mai ales din
nevoi {ă'k'kâ xai cdAr|Âcov X P ^ E I V jiaQEaxEtiaaev, î v a xai outog riuăg a u v a -
y&Y'îij EJtEiSr] jicdiata tâg cpiliag at x ^ 0 ' 1 Jtoiovai 2 l ).
Independent de originea lor, prieteniile bazate pe utilitate ;şi reciproci-
tate sînt bune şi ele (xcdou xal a v e a i 2 2 ) , pentru oă ajutorarea materială
aduce cu sine atecţiune şi legături de ordin mai înalt. Nu e potrivit deci s ă
ocolim prilejurile de a fi ajutaţi. Moisi a primit sfaturi de la socrul s ă u 2 3 ) .
Sf. Apostol Pavel însuşi s-a găsit adeseori în această situaţie şi nu s-a ru-
şinat, ci a admirat şi a lăudat pe binefăcători, zicînd: «Mi-aţi trimis de
multe ori cele de trebuinţă» (Filip. IV, 16) 2 4 ) . Altădată el spune chiar
că s-a ajutat reciproc cu ascultătorii săi, cărora le-a da\ Evanghefta, p o -
rnind în schimb mîntuirea sa de la Dumnezeu.
Totuşi, exceptînd exemplificările pe care Sfîriful Apostol Pavel le face
cu fapte din viaţa sa (pe care de o parte sînt produsul smereniei sale
adinei, iar pe de alta el? se plasează pe un plan suferior, despre care va fi
vorba ceva mai departe), prietenia fundamentată exclusiv pe utilitate, pe
constrîngerea înrudirilor fizice (cpuaiy.aî) şi a relaţiilor sociale (fiiamxaCl
nu stă pe temeiuri de nezdruncinat. S-au văzut ,de pildă, străini iubin-
du-se mai mult ca fraţii, ori mai mult decît se iubesc între ei tatăl şi
f i u l 2 5 ) Prieteniile dintre membrii aceloraşi profesii sînt pîndite şi de
multe ori dizolvate de i n v i d i e 2 5 ) . Mese prieteneşti iau cîteodată şi tîlha-
*s
16. Omilia X X V , 4 la I Corinteni, Migne, P . G., L X I , coi. 210.
17. «'Ev xffl to5 nXfio'.ov auficsapovu xo Yjaixspov xzZza'. au|icpspov» Omilia X V I 10 la
M a t e i Migne, P.' G., L V I I , col. 253.
18. Omilia X X X , 3 la I Corinteni, Mig'ne P.G., L X I , col. 280.
19. Omilia X X X I I I , 3 l a I Corinteni, Migne, P. G„ L X I col. 280.
20. Omilia X V I I , 3 la I I Corinteni, Migne P . G., L X I , col. 521.
21. Omilia X X X I V , 4 la I Corinteni, Migne, P. G., L X I , col. 291.
22. Omilia I, 3 la Coloseni, Migne P . G., L X I I , col. 803.
23. Omlia X V I I I , Ia I I Corinteni, Migne, P . G., L X I . col. 528.
24.. Omilia X V I I , 3 la I I Corinteni, Migne P.G., L X I . col. 521. i
25. Om:Cia I, 3 la Coloseni, Migne P,G., L X I I , col. S03.
26. Omilia I, 3 la Coloseni;, Migne P . G., L X I I , col. 303.
lii 2 7 ). A socoti asemenea prânzuri drept izvor al iubirii, este tot una cu a
crede că un stejar purtător de aur şi pietre scumpe n-ar avea rădăcini
de aceeaşi natură, ci că ar creste din putreziciune 2 8 ). Iubirea unui prieten
de masă nu durează mai mult de o zi (JJ.EXQL, tfjg scrjtEQac; f| x ^ ş i ? 8 8 ) .
Chiar cind nu deviază, talia naiuxaia are o raza si auincime mică.
E a rămlne relaţia firilor învîrtoşate care se pătrund numai de cele sen-
sibile şi imediate (rovq yăg ăloymriQovg toarccc -lăllov etcofls SioQflofiv, tot
tpaivojiera xaî nagă jtoSag 3 0 ), care nu s-au aezroDu de crnenui uiuitaţn
şi reciprocităţii (ei fiâv (3OVAEI, 8iâ TO TOV JtXria'iovT E'i 5E |XT], xav 5iâ TO CTOI Avai-
TEAOÎJV. T O [XEV yâg (BEATIOV exsîvo' si Se (xr) qp'MvEig ngog ây.etvo TO vipog.,
XÂV 8id TOCTO JTOIET 3 1 ) Şi care acţionează numai dupa iuipulsiuni omeneşti
av&Qcbîtivov) 3 S ).
Stadiul acestei prietenii naturale sprijinită pe temeiuri din a f a r ă 3 3 ; ,
Sfintul Toan Gură de Aur îl aseamănă cu situaţia unui copil somnoros*
care nu vrea să-şi urmeze fratele. Spre a fi ademenit, i se pune fratelui
in mînă ceva ce-i place mult de tot somnorosului. Acesta se înviorează şi
de dragul lucrului dorit îşi urmează în sfîrşit f r a t e l e 3 4 ) .
2. Temeiuri revelate. — a) Prietenia in Vechiul Testament. O formă,
superioară de prietenie este cultivată de aleşii Vechiului Testament. Sfîntul.
Ioan scoate în lumină exemplul lui Alo.isi, Avraam, Iacob, Iosif şi David,
care n-au ţinut seama şi de folosul lor, ci numai de interesele prietenilor,,
cîştigîndu-işi astfel slavă, pe cînd egoiştii au suferit pagubă, cum s-a întîm-
plat lui Lot şi chiar proorocului l o n a 3 5 ) , într-un moment de slăbiciune.
b) Prietenia în Noul Testament.
Mai înaltă şi mai frumoasă prietenie a cultivat însă Sfîntul Apostol
Pavel. Cei dinaintea lui au trecut, într-adevăr, cu vederea propriile inte-
rese ca să slujească pe cele ale aproapelui, ceea ce este cu totul meritoriu.
Fapta Apostolului îi depăşeşte însă prin trei calităţi şi caracteristici însem-
nate: spre deosebire de marii prieteni amintiţi, care în suferinţele consim-
ţite ri-au fost singuri, ci cu alţii — ceea ce uşura durerea —, el a primii
absolut singur cele mai cumplite înjosiri, pentru ca toţi ceilalţi semeni să
se împărtăşească de bunătăţi.; în al doilea rînd, Avraam şi toţi ceilalţi s e
aruncau în primejdiile vieţii de acum pentru prieteni si doreau cu înfocare
moartea care ni se întîmplă odată, dar Pavel se ruga să cadă şi din slava
vieţii viitoare pentru mintuirea altora; în al treilea rînd, unii dintre aceia
au purtat de grijă celor încredinţaţi lor..., dar Pavel se învoia să fie ana-
tema chiar şi pentru' aceia a căror răspundere n-o avea, el fiind trimis nu
spre evrei, ci spre p ă g î n i 3 6 ) .
Cu aceste exemple luate din viaţa patronului său, Sfîntul Ioan schi-
ţează fizionomia unei prietenii cu totul noi. Cadrul ei material rătnîne ace-
laşi. Intervine însă un mobil nou, care-i lărgeşte pînă la infinit hotarele:

27. Omilia X X X I I , 7 la Matei, Migne. P. G., L V I I col. 386.

28. Omilia I, 6 la Coloseni, Migne, P. G.. L X I I , col. 308.
29. Omilia I 13 la Coloseni, Migne, P. G.. L X I I , col. 304.
30. Omilia X V I . 11 la Matei, Migne, P . G., LVII, col. 253.
31. Omilia X X V , 4 la I Corinteni, Migne, P.G., L X I col. 212.
32. Omilia X X V , 4 la I Corinteni, Migne, P . G..LXI, col. 211.
33. Omilia X L 4 la Faptele Apostolilor, Migsie, P . G„, LX, col. 286.
34. Omilia X X X I I I , 3, la I Corinteni; Migne, P.G., L X I , col. 280.
35. Omilia, X X V , 3 la I Corinteni, Migne P. G., L X I , col. 209.
36. Omilia X X V , 4 la I Corinteni, Migne, P. C., LXi, col. 210.
Sid TOV X P I O T O V (prin Hristos) 3 7 ), ano t& tisă (de la Dumnezeu). Fun-
damentul, criteriul prieteniei nu mai rămîne îolosul şi calcului omenesc
dv-Ogtojtivov ), ci voia lui Dumnezeu.
In această ipostază, cu această menire nouă şi după conţinutul cu care
se umple, fiii a (qpilia) se exprimă deopotrivă prin agapi (dydjTr)). In O-
milia I la epistola către Coloseni, după ce numără diferitele feluri de prie-
tenii arătate de noi mai sus, Sfîntul Ioan Gură de Aur continuă: «Mai pre-
sus de toate prieteniile stă însă iubirea duhovnicească (f) jtvEf{xaTiy.f) ayareri),.
stăpmind ca o regină peste toate celelalte. Ea e frumoasa la chip. Nimic din
ce este pămîntesc n-o naşte, ca pe celelalte: nici împreună-vieţuirea, nici
binefacerea, nici firea, nici timphl; ea coboară de sus, din cer. Nu e de mi-
rare că n-are nevoie de binefacere ca să dăinuiască, de vreme ce nici de rău
nu se lasă înrîurită». Şi după ce aduce încă vreo cîteva dovezi de iubire
statornică şi necondiţionată din partea Sfîntului Pavel, ca să contureze mai
apăsat fiinţa şi lucrările prieteniei celei înalte, el continuă: «In lume,
tatăl batjocorit rupe legăturile iubirii (eXvoe rr)v cpuiav). Pavel însă nu
iace aşa, ci merge la cei ce l-au lovit cu pietie, şi le face bine. Căci nimic,
absolut nimic nu e aşa de tare ca legătura duhului. Prietenul cîştigat prin
binefacere îţi devine duşman, dacă nu-i faci binele necontenit. Prietenul
dobîndit prin întîlniri dese, va desface prietenia odată ce vor înceta ace-
stea. Femeia, dacă se iveşte vreo ceartă îşi lasă bărbatul şi afecţiunea dis-
pare. Copilul, cînd vede că tatăl trăieşte prea mult, se supără. Ori aşa ceva
nu se întîmplă în prietenia duhovnicească. Nimic din acestea n-o desface,
pentru că în nimic din acestea nu-şi are fiinţa; nici timpul, nici lungimea vie-
ţii, nici răul pe care-1 suferă, nici cel pe care-1 aude, nici mînia, nici jignirea,
nici nimic altceva n-o atinge şi nu poate s-o desfacă» 3 8 ).

3. Coexistenţa celor trei chipuri de prietenie.

a) In gîndirea Sfîntului Ioan, prietenia are deci teirriuri naturale. Ele

au fost întărite succesiv piin raportarea la credinţa în Dumnezeu şi la po-
runca iubirii necondiţionate faţă de aproapele. Au rezultat astfel trei trepte
sau modalităţi ale prieteniei, care coincid cea dinţii cu starea omului na-
tural la care prezidează utilitatea şi reciprocitatea; a doua cu perioada Ve-
chiului Testament, în care prietenia, căpătînd un caracter religios, se uşu-
rează de povara acestor criterii, fără să le părăsească definitiv; în sfîrşit,
a treia formă sau etapă este aceea de sub bar, a Noului Testament, cînd
prietenia se inspiră masiv din iubire.
b) Sf. Ioan ştie insă şi indirect afirmă că.cele trei faze nu' s-au lichidat
una pe alta în curgerea vremii. Ele coexistă chiar şi. în actualitate. Aceasta
pentru că înălţimile duhovniceşti la care se pot ridica, în acelaşi timp oa-
menii, sînt felurite.
Fără îndoială, nu şovăie nici un moment să recomande întîi prieteniile
după duh: «Pe acestea să le căutăm: prieteniile duhovniceşti, pentru că sînt
durabile şi adevărate (ravzag 6f) ^sTa5icoxcD|iEv zăg cpdîag xâg ă'o T O Î J T V E I J -
ţmTo;' Eax'uQai yăQ eiai v.ai 5wSid?a)Toi 3D ).
Adine cunoscător al sufletului omenesc si iscusit pedagog şi spirit prac-
tic cum e, face însă şi pogorămînt: «Imitaţi pe Pavel, zice el. Iar de nu
37. Omilia L X I , 3 la Matei Migne, P. G„ LVIII, col. 587. !
38. OmUia I, s' la Coloseni, Migne, P. G. L X I I , col. 303.
39. Ibidem, Omilia X X I I I 3 la Romani, Migne, P. G., LX, col. 618. j
puteţi, urmaţi atunci pe cei ce au strălucit în Vecihul Testament, (rofiio y q -
Xcoaov ; EL 5B OV Siivaaai năv xovg £v xr\ Ila?iala Adiii^avrag 40 ). TL MERGE

cu îngăduinţa mai departe, pentru cei învîrtoşaţi la mimă! Dacă nu sînt

constrinşi la prietenie prin rudenie, vecinătate, etc., să se lase convinşi
cel puţin de considerentul că semenul este om ca ei, împărtăşindu-se de
aceleaşi daruri: este iluminat de acelaşi soare şi hrănit de acelaşi pămîn't.
Sf. Ioan ştie că punînd piciorul pe o treaptă, uşor vine ideea şî puterea
de a păşi pe alta mai sus. De aceea, deşi îngăduie staţionarea momentană
pe cea dintîi, îndreaptă în acelaşi timp privirile spre cea de a doua, re-
comandînd însuşirea temeiurilor celor mai înalte ale prieteniei: «Locuim
acelaşi pămint, zice el, ne hrănim din aceleaşi roduri. Acestea sînt însă
consideraţiuni minore. Temeiurile puternice ale iubirii le constituie folo-
sinţa aceloraşi Taine, a aceluiaşi aliment duhovnicesc (|i!av oîy.oC;j.£v oi-
îl6\j|xJvriv ăjtavTsg, Toîg atnroîg TQ£fp6[iE-&a y.aQîtoîg. xavxa jj.ty.Qd" t o t g
ptitoîg jiuatrjQtoig, Trjg autrjg îTVEUfxaTiy.fig Toocprjg anoAatiojiEv. T a î t a 8f|7COTj-
â o t i 8iy.aiâ)j.ia.Ta t o i j cpiXEÎv 4 1 ).

2, CUM SE CULTIVA PRIETENIA.

î . Virtutea., mediul prielnic al prieteniei. A nu avea prieteni e un

semn de meritată p e d e a p s ă 4 2 ) pentru lipsa de rîvnă, aptitudine şi vir-
tute. Căci ne este cu putinţă să facem din iiecare om un prieten (6'v ydţ»
Tiv {jou/\r]aa)[icti jtotr|0ai cp'.Âov SuvriaoiJ.ai 4s ) ; dacă ar fi fost o imposibili-
tate, nu ne-ar fi poruncit-o Hristos (eî ydg uri Swcnrov rjv, oiiS'ctv hniralev
6 XoiatiSg, ovn ăv Tocaîka jteql dydjtr|g SiEÎlEX'Sîl 44 )-
d j isu însemnează însă că prietenia trebuie făcută cu orice risc şt
In orice condiţiuni (ovyâg didag T T I V crwoSov Xâyei, ovbe T O T J T O â j u ^ T E Î
H.6vov, dAAd ,ud)aata p.£v, y.aî T T ] V aAÂrjv aQETi'iv ii£xd T O U T O U ) u prietenie
4 5

.există, fără indoială, şi între cei răi. Intr-un tel oarecare şi hoţii iubesc pe
hoţi, ucigaşii pe ucigaşi. Prietenia aceasta nu este însă din conştiinţă dreap-
ta, ci dintr-una rea, nu e din inimă cura'tă, ci din prihană, nu din credinţă
nefăţarnică, ci dintr-una mincinoasă şi s t r i c a t ă 4 6 ) . Sfîntul Ioan Gură de A u r
osîndeşte cu neţărmurită indignare asemenea şi alte prietenii ruşinoase, care
nici nu pot fi considerate prietenii. Ele sînt vătămătoare şi trebuiesc înde-
părtate. Căci dacă noi tăiem de multe ori unele din mădularele n o a s t r e
cind nu se mai pot vindeca şi cînd îmbolnăvesc şi pe celelalte, cu cît mai
mult trebuie să facem aceasta cind este vorba de sănătatea sufletului no-
stru? Nu-i nimic atît de vătămător ca o prietenie rea 4 7 ) .
b) Adevărata prietenie nu' se inspiră din interese trecătoare: petre-
ceri, servicii reciproce, deferenţe interesate, etc. Cu asemenea temeiuri,
ea nu poate fi nici caldă, nici trainică; durează cit ele: o zi. O greşeală-
mică, o pierdere bănească, un sentiment de pismă sau de slavă deşartă

40. Omilia X X V . 4 la I Corinteni, Migme, P.G., L X I , col. 210.

41. Omilia X L , 3 la F a p t e l e Apostolilor, Migne, P . G % L X , col. 286.
42. Omilia X X V , 5 l a F a p t e l e Apostolilor, Migne, P . G. L X , col. 170.
4:3. Omilia I X , 2 la Efeseni, Migne, P . G., L X I I , col. 72.
44. Omilia I I , 4 la I Tesaloniceni Migne, P . G . , L X I I , col. 404; vezi şi Omilia.
X I X , 2 ila Evrei. Migne P . G„ L X I I I , 142.
45. Omilia L X , 3 'la Matei Migne, P. G„ L V I I I , col. 587.
4,6. Omilia H, 1 la I Timotei, Migne, P . G., L X I I , col. 509.
47. Sfîntul Ioan Hrisostom, Despre dragoste şi prietenie, trad. de P r . D Fe^
Cioru. Bucureşti 1945, pp. 20-21.
ori altă pricină de acest fel ajunge pentru a nimici această prietenie care
n-are rădăcină spirituală Dacă ea ar avea-o pe aceea, pricini de natură
materială n-ar sfarîma niciodată afecţiuni de ordin duhovnicesc 4 8 ).
c ) Prietenia, pentru ca să fie puternică şi neschimbătoare, trebuie sa
aibă temei, motiv şi model pe Hristos, Care «şi-a dat viaţa pentru prietenii
Săi» (Ioan XV, ! 3 ) . Cel ce iubeşte in acest fel, nu bagă in seamă nici no-
bleţea rasei, nici pornirile şovine, nici bogăţiile, nici dacă e iubit, nici alt-
ceva din acestea. Poate să-1 urască, să-1 insulte, să-1 dea spre moarte: ei
stăruie in iubirea sa, căci are un temei îndestulător pentru iubire: Hritsos.
Cu ochii pironiţi asupra Mântuitorului, el stă ferm, nezdruncinat, ţintuit,
privind doar spre A c e l a 4 9 ) . Legăturile unirii frăţeşti sînt lesnicioase acolo
unde e Iisus 5 0 ').
2. Cercai prietenilor. Menirea prieteniei este de a se extinde în cercuri
cit mai largi posibile. Dacă doi, trei sau patru sînt uniţi între ei, dar se
depărtează de restul oamenilor, fugind de unii şi încrezîndu-se într-alţii
ei nu fac prin aceasta prietenie, ci ruptură a iubirii, separaţie,. disensiune.
E i sînt vătămători nu numai societăţii întregi, ci şi loruşi. Dacă ochiul ar
acorda miinii grija pe care trebuie s-o poarte trupului întreg şi uitînd pe
celelalte membre nu s-ar ocupa decît de aceea, oare n-ar vătăma corpul
întreg?... Desigur, dacă iau un mădular al trupului omenesc şi-1 despart
de întreg, măcar că acest mădular prezintă şi el în sine o coeziune a lui
şi alcătuieşte aparte un tot unitar, pricinuiesc totuşi o ruptură gravă, de
vreme ce el nu mai face parte din trup 5 1 ) . Tot aşa, prietenia trebuie să fie
un cerc deschis spre întreaga umanitate, pentru a cuprinde ca pe nişte
fraţi pe toţi oamenii, ca pe unii care au aceleaşi drepturi de la natură:
«Legătura prieteniei n-o poate stînjeni nici lungimea drumurilor, nici cerul,
nici pămîntul, nici moartea, nici nimic altceva: e mai tare decît toate. Chiar
dacă o naşte un singur suflet, le poate îmbiăţişa pe t o a t e » 5 2 ) .

3. Cum se cîştigă şi se păstrează prietenii.

a) A înmulţi prietenii este o datorie. Intru împlinirea ei sînt împre-

jurări favorabile, care trebuiesc folosite 5 3 ).
In această nobilă lucrare trebuie să avem întotdeauna iniţiativa, lu-
înd-o înaintea celor şovăitori sau îndărătnici, bieţi bolnavi care trebuiesc
compătimiţi şi deosebit îngrijiţi.
Pe lîngă iniţiativele individuale sînt de recomandat şi cele colective:
«Dacă'numai 10 dintre voi v-aţi uni şi v-aţi propune să faceţi prieteni, cu
rivna misionară a Apostolilor şi stăruinta cu care au învăţat profeţii,
v-aţi agonisi plată m a r e » 5 4 ) .
Şi pe cei răi trebuie să-i cîştigăm prieteni, chiar cu preţul celor mai
stăruitoare şi prelungite silinţe, pentru ca avîndu-i apropiaţi să-i putem de-
prinde mai uşor cu v i r t u t e a 5 5 ) . In această privinţă, Sfîntul Ioan învaţă

48. Omilia II. 1 la I Timotei. Migne, P.G.. L X I I col. 509.

49. Omilia LX, 3 la Matei, Migne, P. G., L V I I I 'col. 588.
50. Omilia L X 2 la Matei, Migne, P.G., L V I U . col. 586-587.
51. Omilia II. i la I I Tesaloniceni, Migne, P. G., L X I I col. 474.
52. Omilia IX, 3 la Efeseni, Migne, P.G., L X I I , col. 73.
53. Oimilia X L 3 la Eaptele Apostolilor, Migne, P. G., LX, col. 285.
54. Omilia XL, 4 la Faptele Apostolilor, Mi'gne, P . G., LX, col. 287.288.
55. Omilia L I X 6 la Matei, Migne, P. 'G., L V I I I , col. 581-582.
 —
656 Pr. Magistrand MARIN M. BRANIŞTE

că destestabilă este rătăcirea omului, nu omul în sine. Omul este opera lui
Dumnezeu, numai rătăcirea sa este lucrarea diavolului. Omul trebuie,
deci, iubit; osîndită trebuie numai rătăcirea sau răutatea l u i 5 6 ) .
b) Căldura dragostei. Precum căldura dilată corpurile, tot aşa iubirea
lărgeşte inima prietenului. Cel iubit g ă s e ş t e aici o cămară încăpătoare si
tihnită în care umblă în voie (O 3 yaQ cpi/.o-ujxEvog, |XET& TcoUrjg ev8ov ev t r j
y . a ^ t ? voii (pdovvTog paSi^i rrjg d8etag). cum spune S f î n t u l Apostol P a -
vel, «nu mai e ia strîmtoare in acela» ( l i Cor. V, 12) 5 7 ) .
Această relaţie nu poate fi tăcută: se cere exprimată. Prietenul
doreşte prezenţa celui iubit şi vorbirea cu el. Convorbirea este pentru suflet
ceea ce este strîngerea mnnilor pentru trup (xciî yoq okzq eloîv erct am^atog
jtEDiitXoy.aî %£iQăv, xoijTo EJU ipupig auvouaîa ?ioyou 68 ).
Absenţa celui iubit întristează inima prietenului.! Sfîntul Apostol
Pavel însuşi, care înfruntase cu seninătate furia mărilor şi atîtea alte m a r i
adversităţi, a fost copleşit de această simţire cînd, sosind la I r o a , n-a
g ă s i t acolo, cum nădăjduia... «pe prietenul său Tit» ( I I Cor. II, 13) 5 9 ) .
P r e c u m impulsul iubirii naturale este frumuseţea fizică, tot aşa în
prietenie atracţia o constituie frumuseţea s u f l e t e a s c ă 6 0 ) , a cărei! fizio-
nonmie are, între altele, următoarele' trăsături şi condiţii:
O bunăvoinţă sinceră şi spontană. Sfîntul' AposKoi Pavel a folo-
sit-o chiar faţă de un judecător necredincios: «Sînt fericit, a zis el lui
Agripa, să mă apăr înaintea ta de învinuirile ce mi se aduc» (Fapt. Apost.
X X V I , 2 ) . Iar acestea le-a zis, nu linguşindu-1, ci voind să-1 cîştige prin
dulceaţă, ceea a şi izbîndit în parte, el care pînă acum era socotit acuzat.
Biruinţa o mărturiseşte solemn cel prins, spunînd faţă cu toti: «Cu puţin
de nu 'mă îndupleci să mă fac şi. eu creştin» (Fapt. Apost. X X V I , 2 8 ) 6 1 ) .
In repetate rînduri, Sfîntul Ioan Gură de Aur povăţuieşte că nimic nu
înlesneste mai mult prietenia ca limba dulce, graiul afectuos, dar ne-
afectat 6 2 ) .
Ca să ne păstrăm prietenii, trebuie să-i respectăm. «Nu e nimic mai
in stare a întreţine prietenia ca stăruinţa de a încărca pe aproapele de
a t e n ţ i u n i 6 3 ) . In acest scoj) îl vom considera întotdeauna superior nouă,
î ă r ă să ne socotim prin aceasta înjosiţi. Fiind prevenitor faţă de aproapele,
te cinsteşti pe tine însuţi şi-1 faci şi pe el să te respecte mai mult. De
aceea, mereu şi în toate îi vom da lui primul l o c 6 4 ) .
Bunăvoinţa şi cinstirea prietenului trebuie dovedită, oridecîteori'
este nevoie, prin fapta de ajutorare a l u i 6 5 ) . Atît în acţiunea de sprijinire
materială cît şi în necazurile de asistenţă mo'rală, cînd e vorba de îndrep-
tarea unor metehne sufleteşti mai ales, trebuie procedat cu gingăşie ca
să nu rănim. Secretele încredinţate, semnul cel mai grăitor al prieteniei
{ejtei&fj
. Se romo (.tdAiota qjiÂtag elvat TO T A ait6ppr)TA Aeyeiv 6 6 ) vor fi păstrate
56. Omilia X X X I I I , 4 Ia I Corinteni. Migne, P.G., LXI, col. 282.
57. Omilia XIII, 1 la I I Corinteni, Migne, P. G.' L X I col. 491.
58. Ibidem. ^ ;
59. Omilia V, 1 la I I Corint'eni Migne P.G,, LXI, col. 427-428.
60. Omilia: XL. 3 la Faptele ApostolUor Migne, P. G., LX, col. 286.
61. Omilia X X X I I I , 5 la Corinteni, Migne, P. G., LXI, col. 283.
62. Omilia XLI, 4 laFaptel e Apostolilor, Migne, P. G. LX, col. 288.
63. Omilia X X I , 3 la Romaai Migne, P.G., LX, col. 605.
64. Omilia XL, 4 la Faptele Apostolilor, Migne. P. G„ LX, col. 2-88.
65. Omilia XXI. 3 la Romani, Migne, P.G. LX, col. 605.
66. Omilia L X X X V I I , 1 la Ioan, Migne, P.G. LIX, col, 415.
 cu g r i j ă , pentru că nimic nu desface mai mult prietenia ca t r ă d a r e a 6 7 ) ' ;
deşi într-o societate de virtuoşi, ele nu-şi mai au rostul. In nici un caz nu
vor Ii amintite serviciile făcute: aceasta jigneşte şi indignează (o naXiata
JtQoaîaTaxai x5> cpiAou.uivoj xoXXdnus, orav t i ; avrrâ t â g EUEQYEcda; jTQoocpEgii
Sov.sl yuo ovEibi^eiv 6 S ). In general, pe prieten sa nu-i ţinem niciouata
dator, ci sa ne socotim da'tori lui, chiar dacă el ne este nouă dator.
Porunca iubirii de fraţi dictează ca prietenilor mai degrabă să, le
dăm, decît să primim din mîinile l o r 6 9 ) . Există insă şi o reciprocitate su-
perioară prin esenţa ei şi prin materia la care se aplică. Aşa, pentru că
singuri sîntem lipsiţi de putere, unindu-ne în grupuri, e bine să folosim
unii faţă de alţii sfaturile, părerile, îndemnurile, mustrările, ameninţările
chiar, pentru ca acest sprijin reciproc să no aducă pe toţi pe drumul cel
bun. Greşelile aproapelui ne izbesc mai puternic decît propriile noastre
greşeli. De aceea să supraveghem pe alţii si să-i rugăm pe aceia să ne
supravegheze la r î n d u - l e 7 0 ) . E mai folositoare critica aspră dar dreaptă
a unui prieten adevărat, decît linguşirea unui semen nesincer.
Prietenia se hrăneşte din curăţia vieţii celor care s e hotărăsc s-o
c u l t i v e 7 1 ) . In cale i se aşează multe piedici, care trebuiesc î n l ă t u r a t e 7 2 ) .
Cele mai de seamă sînt perfidia, minciuna, vicleşugurile pe care oamenii
le folosesc unii împotriva altora.
Pildă de îndreptare a unor asemenea mari beteşuguri omeneşti şi duş-
mani ai,.prieteniei trebuie luată de la membrele trupului, care toate se ser-
vesc şi se înştiinţează cu sinceritate şi promptitudine asupra primejdiilor
ce le-âr putea ameninţa. D a c ă , ' d e pildă, ochiul se înşeală, luind drept sigur
un teren prăpăstios, intervine piciorul, care pipăie, simte şi îndepărtează
greşita socotinţă a ochiului. La fel se întîmplă şi în cazul celorlalte organe
şi funcţiuni. Dacă trebuie deosebită o băutură otrăvitoare de alta nevătă-
mătoare pe care urmează s-o înghită gura, intervine mirosul. Limba aruncă
orice băutură amară destinată stomacului. Şi tot aşa fiecare mădular ac-
ţionează cu statornicie şi credincioşie în folsoul celuilalt cu care este strîns
iegat; dar cu aceasta a lucrat şi în interesul său p r o p r i u 7 3 ) . La fel trebuie
să-şi spună şi prietenii toate, fără înconjur sau r e z e r v e 7 4 ) .
— Nedreptatea, sub chipul a sumedenie de păcate, seacă izvorul iu-
birii prieteneşti: «Din înmulţirea nedreptăţii, dragostea multora" se răceşte»
(Matei X X I V , 12). Unde e ' r ă u l , nu e posibilă înţelegerea. E a nu se gă-
seste decît unde oamenii trăiesc în dreptate şi virtute. Chiar şi hoţii, care
par a avea prietenie între ei, n-o au decît dacă la împărţirea prăzilor res-
pectă un fel de principii de dreptate convenite între ei. Un avar nu' poate
să trăiască în unire cu alt avar, decît dacă între ei s-a stabilit un fel de
drept, o justiţie specială. Ei şi alţi păcătoşi sînt ca nişte fiare sălbatice,
care dacă n-au pe cine să înghită, se sfîşie între ele. Nedreptatea este iz-

67. Omil-ia L 2' Ha I I Timotei. Migne. P. G. L X I I . col. 603.

68.Omilia X I I I 2 la I I Corinteni, Migne. P.G.. L X I . col. 492.
69. Omilia VI. 1 la I Tesaloniceni. M'gne, P.G.. L X I I . col. 429; Omilia II, 4
la I Tesaloniceni, Migne, P.G. L X I I col. 404.
70. Omilia X I , 5 către Antiohieni. Migne, P. G.. X L I X , col. 126.
71. Omilia II, 1 la I Timotei Migne, P.G., L X I I , col. 509-510.
72. Omilia X L . 3 la F a p t e l e ApostoUor.Migne, P.G., L X . col. 285.
73. Omilia X I V , 1 la Efeseni, Migne P. G.. L X I I , col, 99-100.
74. Omilia X I I I , 1 la I I Corinteni, Migne, P.G., L X I , co'. 491.
vorul egoismului, prin aceasta al izolării, al despărţirii, al desmembrării,
al r u i n e i 7 5 ) .
Piedici in calea prieteniei mai sînt apoi: bogăţia, pentru care unii
sâcrifică prietenia 7 6 ), slava d e ş a r t ă 7 7 ) , insultele 7 S ),'etc. Acestea şi toate
cite mai pîndesc prietenia trebuiesc suprimate, în interesul menţinerii unirii.
c) împăcarea. A avea duşmani este o ruşine (TO E X S I V Â X ' & E O I I S O V E I 8 O S 7 9 ) .
Dar mai ales este o primejdie. Unui singur ue am avea. Căci şi
bunul nume ne este vătămat, în mii de teluri, vorbindu-r.e el de rău către
toţi. Mintea ne este tulburată şi conştiinţa zbuciumată: purtăm în suflet,
fără încetare, ca o furtună de gînduri 8 0 ).
De aceea, oricît rău ne-ar îi făcut, să ne silim prin toate mijloacele
a reface legăturile noastre prieteneşti cu e l 8 1 ) .
Sfîntul Părinte atrage atenţia că ruptura prieteniei se produce uşor.
pe cînd împăcarea se face greu. Pe inima celor certaţi se aşează sfiala şi
povara altor simţiri, care ar putea s-o împietrească. De aceea mare merit
are cel care porneşte cel dintîi l'a refacerea legăturilor prieteneşti. Indi-
ferent că eşti autorul sau că eşti nevinovat în această tristă pricină, ia
iniţiativa împăcării. Dacă eşti vinovat, îţi repari astfel greşeala; dacă însă
fratele este cauza răului, cu atît mai mare laudă şi răsplată vei 'avea cînd
tu pui caoăt unei duşmănii pe care n-ai dezlănţuit-o. Intinzînd tu cel dintîi
mina spre prietenul supărat şi atins de două boli grozave: orgoliul şi re-
sentimentul, împlineşti misiunea nobilă 'a. doctorului, care pe cei grav
bolnavi şi inapţi să vină singuri la el, îi consultă ducîndu-se chiar acasă
la dînşii 8 2 ).
împăcarea trebuie făcută însă grabnic, fără nici o întîrziere. Duşmă-
niile nu trebuiesc prelungite, oricare ar fi motivul care le-a dat n a ş t e r e 8 3 )
Asemănarea împăcării aduce spărturi şi pagube mari şi ireparabile. Nici-
odată diavolul n-are drum mai liber da în duşmănii. Atîta vreme cît pie-
trele unei zidiri sînt legate şi nu lasă nici un gol între ele, nimic nu le
va dărîma. Dar dacă se face o spărtură cît vîrful unui ac dintr-o parte
în alta a zidului, sau o crăpătură de mărimea numai a unui fir de păr,
aceasta le desface şi le ruinează. Aşa e şi cu lucrarea diavolului. Atîta timp
cît sîntem strîns uniţi şi înfrăţiţi, el nu poate să vîre absolut nimic din
relele sale; de cum ne moleşim însă puţin, năvăleşte ca un puhoi. întot-
deauna el nu are nevoie decît de un început; aceasta e greu. După aceea
îşi face drum larg în toate părţile. De aici înainte pleacă urechea la ca-
lomnii şi minciunile le ia drept adevăruri. Acum e judecător duşmănia,
nu adevărul. Şi după cum la vremea prieteniei chiar relele adevărate păreau
închipuiri, tot a ş a în duşmănie chiar minciunile se iau drept adevăr. Acum
e o altă logică, altă judecată, imparţialitatea lasă locul părtinirii. După cum
punînd plumb într-o tirizie a cîntarului el înclină cu totul în partea aceea,
tot aşa-se întîmplă şi aici. De aceea, să facem totul şi să stingem duşmăniile

75. Omilia IX. 3 la Efeseni Migne, P.G., L X I I , col. 73. "

76. Omilia IX, 4 la Efeseni, Migne, P.G., L X I I , col. 73-74.
77. Omilia XIV, 2 S-a Efeseni Migne. P. G., LXII, col. 102; Omil : a X L I . 4 la
Faptele Apostolilor. Migne, P.G.. LX, col. 288.
78. Omilia XV, 7 la Matei, Migne, P.G., LVII, col. 249.
79. Omilia V. 4 la I I Corinteni Migne,, P.G.. LXI. col. 433.
80. Omilia X X , 7 către Antiohieni, Migne, P.G., X L I X , col. 28.
81. Omilia IV, la datornicul cu 10.000 de talânţi, Migne, P.G., L X I V col.
82. Omilia L 4 la Faptele Apostolilor, Migne, P. G„ LX, col. 349-350.
83. Omilia XVI, 9 la Matei, Migne. P.G. LVII, col. 251.
noastre, înainte de apusul soarelui. Căci de nu vei izbuti acest iucru in
prima sau a doua zi, vei lungi-o pină la un an, răul sporind apoi de la sine,
fără nevoie de ajutor din partea cuiva. Vorbele spuse într-un fel vor fi bă-
nuite de alte înţelesuri, gesturile şi orice i n t i m ă şi înfurie, cei supăraţi
se poartă unul cu altul mai rău ca nebunii, nici numele nevrînd să şi-1 ros-
tească ori să şi-1 audă, toate cîte îşi spun sînt numai j i g n i r i 8 4 ) . Precum
dragostea «acoperă mulţime de păcate» (I Petru IV, 8 ) , tot aşa şi duşmă-
nia născoceşte greşeli inexistente şi pină la urrnă birfitorii, care se bucură
de relele altora şi le trîmbiţează beteşugurile, capătă crezare.
Acestea toate ştiindu-le apucă pe fratele tău şi ţine-1 înainte de a
se rupe de tine definitiv, chiar de ar fi să cutreieri oraşul toată ziua aceea,
chiar de ar trebui să ieşi afară din cetate, să calci cale lungă, lăsînd toate,
ingrijeşte-te de un singur lucru, acela de a te împăca cu fratele. Iar dacă
lucrul ţi se pare greu, gîndeşte-te că toate acestea le suferi pentru Dum-
nezeu şi vei primi mingîiere î n d e s t u l ă t o a r e 8 5 ) .
P e lîngă datoria de a ne reface propriile prietenii, mai1 avem şi
pe aceea de a face să se apropie şi să se iubească între ei oameni care n-au
fost nici duşmani, dar nici prieteni, căci «nu este de ajuns să nu fie duş-
man; trebuie să fie şi prieten (ovy. aQy.el [i/r| etvai £x$S?ov, ăllă 5 e l v.aî
8T
cpitalv ).
Aci serveşte mult exemplul nostru personal. Nu numai că vom reface
deci prieteniile cu semenii, dar vom stinge şi duşmănia din casa noastră,
precum şi pe cea dintre trupul şi duhul nostru mai ales, ca să devenim
prieteni ai lui Dumnezeu 8 S ) .
Pentru creştin, Biserica şi adunările cultice, Sfînta Liturghie m a i
ales, sînt ocazii şi mijloace de stingere a disensiunilor, de promovare a
unirii, prieteniei şi i u b i r i i 8 9 ) . împăcarea celor certaţi este de nivelul şi
valoarea unui act sacrificai (xaî TOCTO dvota, f) nQoţ tov dSgtapov xaTaMayf) 9 0 ).

III. FOLOASELE PRIETENIEI

Prietenia aduce vieţii liniştea şi condiţiile prielnice oricăror activităţi

materiale şi spirituale.
a ) Intre prieteni, pasiunile se liniştesc la fel ca nişte fiare domesticite
Eventualele greşeli sînt tratate cu blîndeţe şi iertate. Motivele de frămîn>
tare sînt înlăturate.
b) In caz de cădere, mîinile prietenilor se întind î n t - a j u t o r . Omul cu
prieteni este astfel o cetate înconjurată cu ziduri tari şi apărată nu de
sclavi, ci de intimii săi, pe cînd omul fără prieteni e lipsit de a p ă r a r e 9 1 ) .
Legăturile prieteniei nu rănesc mîinile unite şi nu le ia mişcarea; din con-
tră, le slobozeşte şi le pun în lărgime multă, cei legaţi astfel fiind mai
fericiţi ca cei liberi". Cel puternic, unit cu cel slab, îl ajută pe acela şi nu-1
lasă să piară. Apoi el însuşi va spori, chiar dacă e alăturat unuia mai ne-
_84. Omilia X I V 1-2 la Efeseni. Migne. P.G. LXII. col. 101-102.
85. Omi'ia XX. 5 către Antichîen', Migne P.G. XLIX. col. 205
86. Omilia X X X V I I , 3 la Faptele Apostolilor, Migne. P.G. LX. col. 266.
87. O m ' i a XL, 3 la Fsptele Apostolilor Migne, P.G. L X col. 225.
88. Omilia XXXVII. 3 la Faptele Apostolilor, Migne. P.G. LX, col. 266.
89. Omilia X X V I I 3 la Fapteie Apostolilor. Migne, P.G. LX, col. 266; Omilia
XIX, 2 la Evrei Migne,' P.G.. L X I I I col. 140.
90. Omilia XVI. 9 la Matei, Migne P.G. L V I I col. 253.
91. Omilia XL, 4 fa Faptele Apostolilor, Migne. P.G. LX col. 236.287.
 voiaş. «Fratele ajutat de frate e ca un oraş întărit» (Proverbe XVIII, 19 9 2 ).
Puterea insului se măreşte în proporţie cu numărul prietenilor. Dacă
ai 10 prieteni, vezi cu 20 de ochi, lucrezi cu 20 de mîini, mergi pe 20 pi-
cioare şi aşa mai departe. In felul acesta, un ins poate să fie, datoriiâ prie-
tenilor, în mai multe locuri deodată, în Persia şi la Roma, de pildă, în
acelaşi timp. Orice duşman va înfrunta nu numai puterea de rezistenţă a
insului izolat, ci puterea unită a tutror prietenilor l u i 9 3 ) . Dimpotrivă, arma-
tele desunite, uşor sînt capturate de v r ă j m a ş i 9 4 ) . Un om cu 100 de prieteni
e mai bogat decît unul cu 10.000 de t a l a n ţ i 9 5 ) .
c) Ajutorul prieteniei este necesar nu numai celor mai slab înzestraţi,
ci tuturor oamenilor, oricît ar fi de puternici şi dăruiţi. Apostolii, adevărate
turnuri şi columne, deşi se bucurau de cea mai mare favoare din partea lui
Dumnezeu, se foloseau totuşi de ajutorul reciproc, sorbind din el puteri.
Căutau toate prilejurile: masă, rugăciune, împreună-călătorie, care-i apropia
mai mult unul de a l t u l 9 6 ) .
Unirea, prietenia, atracţia, e o lege care stăpîneşte întreaga natură
xal o xofffxog a i t a g OUTCO FFUV£(M]>TE 9 7 ). In viaţa oamenilor ea dă dulceaţă
odihnei si forţă acţiunii (xou ri0uxâ^ot>0i itoMoi e a t a i f) Ţi§ovf|, xal hvtQyovai
jtoMa) f| iayvţ 9 S ). Un prieten adevărat este remediul vieţii. El este apărarea
prin excelenţă. Nenumăratele comori nu egalează valoarea l u i 9 9 ) . E mai de
preţ ca lumina; e mai de suferit să stai scufundat în întuneric decît să tră-
ieşti fără prieteni I 0 °).
d) Valoarea prieteniei e mare prin foloasele ei materiale, dar e şi mai
crescută prin bucuriile curate pe care le naşte. Şi de multe ori îl surprin-
dem pe Sfîntul Ioan, poposind lingă aceste încîntări neprihănite, sorbind
frumuseţea lor şi revărsîna simţirea sa în adevărate imne înălţate priete-
niei. «Inima noastră, zice el undeva, tresaltă şi se lărgeşte la vederea unui
prieten. O adîncă şi tainică unire a sufletelor le inundă de fericire. Chiar ş i
numai amintirea unui prieten înfioară mintea şi-i dă aripi. De l-ai vedea
în fiecare zi, tot nu te-ai sătura. Ii doreşti tot binele pe care ţi-1 doreşti ţie.
Am cunoscut pe cineva care cerea sfinţilor să se roage întîi pentru prietenul
său şi numai după aceea şi pentru el. Aşa e un prieten bun, că şi locurile
şi timpurile le iubeşti pentru el. După cum strălucirea trupurilor împărtă-.
şeşte locurilor învecinate frumuseţea lor, tot aşa şi prietenii comunică locu-1
rilor în care se găsesc, farmecul lor. Şi adeseori, găsindu-ne fără prieteni
în acele locuri, plîngem şi suspinăm la amintirea zilelor cînd eram. Îm-
preună.
Nu poate cuvîntul să înfăţişeze plăcerea pe care o dă prezenţa priete-
nilor. O pot înţelege numai acei ce experimentează acest lucru. «...Prietenii
cei în Hristos sînt mai presus de părinţi si copii... Ştiu că mulţi nu înţeleg
ce spun, pentru că vorbesc despre ceva din cer. După cum, dacă aş vorbi,
de o plantă care creşte în India, dar pe care nimeni n-a văzut-o deloc,
cuvîntul n-ar fi în stare s-o descrie, oricît de bogat ar fi, tot aşa şi acum,

92. Omilia I X la Efeseni. Migne, P.G. L-XII col. 73.

93. Omilia L X X V I I I . 4 la Ioan, Migne. P.G. L I X col, 42'5.
94. Omilia X X X , 1 Sa Evrei, M'gne P.G. L X I I I , col. 210.
95. Omilia X L , 3 la Faptele Apostolilor, Migne, P.G. L X col. 286.
96. Omilia I I 4 la începutui Faptelor Apostolilor, Migne P.G. LI. col. 83.
97. Omilia' X X V . 4 la I Corintenii, Migne, P.G. L X I col. 210.
98. Explicare la Psalmul' C X X X I I Migsie, P.G.. LV. "col. 385.
99. Omil a I I la I Tesaloniceni. Migne P.G. L X I I , col. 403.
100. Omilia II, 4 la I Tesaioniceni, Migne, P.G., L X I I , col. 404.
oricît aş grăi nu e de ajuns. Căci această plantă creşte încet. Ramurile ei
sînt încărcate nu de mărgăritare, ci de parfumul virtuţii, mult mai plăcut
decît acelea. Orice plăcere, de rînd ori nobilă, mai dulce ca .mierea de-ar îi
prietenia o întrece. Mierea produce saţiu, prietenul niciodată, cînd e ade-
vărat prieten, ci dorinţa creşte mai mult şi saţiul nu poate curma plăcerea.
Prietenul ne e mai scump ca viaţa prezentă. Mulţi oameni, după moartea
prietenilor n-au mai avut dorinţă să trăiască mai departe. Cu prietenul
ţâ-e uşoară şi calea exilului; fără el nici acasă nu te simţi bine. Cu un prie-
ten, şi sărăcia e suportabilă; fără el, şi sănătatea' şi bogăţia sînt de nesu-
ferit. Un prieten este un alt eu. îmi pare rău că nu pot să înfăţişez în cu-
vinte chipul adevărat al prieteniei. îmi dau seama că vorbele mele sînt cu
mult sub ceea ce trebuia s p u s » 1 0 1 ) .
E uşor de văzut că seva care face atît de frumos mugurul prieteniei
e iubirea. Intre prietenie şi dragoste e un raport atît de strins, că nu ştii
unde să pui hotarul dintre ele. In genere şi mai ales în gîndirea Sfîntului
Ioan, care le face, în mod foarte just de altfel, succesiv, pe una izvor al
celeilalte. In orice caz, în mare vorbind, faţă de prietenie, dragostea repre-
zintă o treaptă superioară, nu numai calitativ, ci esenţial. «Dragostea pe
care s-o arătăm unii faţă de alţii, zice Sfîntul Ioan, trebuie să depăşească
apropierea ce există între p r i e t e n i » 1 0 2 ) .

B. — D E S P R E DRAGOSTE
î. IZVORUL ŞI COROANA VIRTUŢILOR

1. Iubirea este semnul deosebitor al creştinului. Cea mai însemnată

particularitate a moralei cre,ştine este dragostea 1 0 3 ). E a este regula creş-
tinismului desăvîrşit, definiţia cea mai exactă a lui 1 0 4 ), împlinirea întregii
legi, «Legea şi Proorocii» 1 0 5 ). E a face pe omul a d e v ă r a t 1 0 6 ) şi arată pe
ucenicul lui Hristos 1 0 7 ) . E rădăcină şi coroană tuturor virtuţilor, condiţio-
nîndu-le, dindu-le consistenţă şi valoare. E un izvor care devine fluviu prin
roadele s a l e 1 0 8 ) . Cele cinci fecioare neînţelepte fuseseră împodobite cu
toate virtuţile, inclusiv fecioria, cea mai strălucitoare dintre ele; dar ,ne-
avînd in candelă untdelemnul faptelor iubirii, au fost lăsaie afară de îm-
părăţie 1 0 9 ).
2. Iubirea, cea mai mare minune. F ă r ă dragoste, nici minunile n-au
valoare. Apostolul Petru, strălucit prin minuni şi fapte, datoreşte renumele
său numai acestora din urmă 1 1 0 ) . La fel staU lucrurile şi cu toţi ceilalţi
A p o s t o l i 1 1 ' ) . Şi pe bună dreptate, căci minunile înfăptuite prin oameni
sînt daruri de sus, pe cînd faptele iubirii sînt rezultatul rîvnei omeneşti.

101. Omilia II, 3-4 la I Tesaloniceni, Migne_ P.G. LXII. col. 403-406,
passim .
102. Despre dragoste si prietenie, trad. cit., pp. 20-21.
103. Omilia X X X I , 1 îa Evrei. Migne. P. G.. L X I I I col. 213.
104. Omilia X X V 3 l a * I Corinten\ Migne, P.G., LXI, col. 208.
105. Omilia X X I I I 4 la Romani. Migne P.G., LX, col. 619.
106. Omilia LIII, 5 la Matei, Mig'ne, P.G. L V I I I col.- 531-532.
107. Omilia VI, 3 la Tit, Migne, P.G.. LXII. col. 698.
108. Omilia III, 3 la Rusalii Migne, P.G.. LX, col. 468.
109. Omilia III, 3 despre milostenie şi cele 10 fecioare, Migne, P.G., X L I X ,
col. 295-296; Omilia I, 6 Despre unitatea duhului credinţei, Migne, P.G.. LI col. 277.
110. Omilia II, 5 la începutul Faptelor Apostolilor, Migne, P.G.,, LI, col. 84.
111. Ibidem col. 83.
Pe cel bun îl deosebesc nu atît darurile primite de sus, cit mai ales faptele
bune ale silinţelor sale. De aceea, nu prin darul facerii de minuni, ci prin
iubire se cunosc ucenicii Domnului (Ioan XIII, 35). Fiind ea prezentă,
nimic din filozofie nu lipseşte celui ce a cîştigat-o, ci o are întreagă, univer-
sală, deplină, după cum lipsind ea, omul este pustiu de orice b i n e 1 1 2 ) .
Dacă e vorba numai de minuni, apoi Iuda, apostolul trădător, avea darul
de a izgoni demonii, dar neavînd iubire, s-a pierdut. Se întîlnesc de ase-
menea cazuri în Vechiul Testament, cînd h a r u l ' a lucrat adesea prin per-
soane nevrednice, pentru binele altora. Balaam şi Faraon n-aveau nici
credinţă, nici virtute, dar s-au făcut instrumentul harului, pentru folosul
oamenilor113).
Iubirea este deci totul. Precum cineva, chiar de ar fi îmbrăcat în aur
de sus pînă jos, nu este recunoscut ca împărat, dacă n-are diademă împă-
rătească, tot aşa iubirea e pecetea care autentifică toate valorile şi virtuţile.
Pînă ,şi iubirea de Dumnezeu tot prin iubirea semenilor se adeve-
r e ş t e 1 1 4 ) . După cum sufletul fără trup şi trupul fără suflet nu formează
omul, tot astfel nu se poate vorbi de dragoste faţă de Dumnezeu dacă nu
este însoţită de dragoste faţă de a p r o a p e l e 1 1 5 ) . Hristos însuşi a spus că
semnul adevăratei iubiri este iubirea aproapelui ( § L ( I GR] TOÎJTO '/.AL O X Ţ N O T O C
TRJŢ £Îg a u t o v dv.eipoîîg dyâjcrig a r p e î o v scpr^aev e i v a i , TO TO itAriaiov cpdsîv 1 1 6 )
3. Lucrările iubirii. Dragostea este plină de puteri şi bogăţii, ca un
pămînt aurifer. E un izvor. Apa izvorului săvîrşeşte multe binefaceri: aştîm-
pără setea omului şi arşiţa pămîntului. Fără ea nu se poate ridica nici s
z i d i r e 1 1 7 ) . Tot aşa şi lucrările iubirii sîrit multe. Ele se referă pe de o
parte la îndepărtarea de cele rele, căci zice Apostolul Pavel: «Dragostea
nu lucrează răul», iar pe de alta la săvârşirea binelui, căci zice: «împli-
nirea Legii este dragoste» (Romani XIII, 10).
a) Convertirea pasiunilor. Aşa, de pildă, face pe cel fricos îndrăzneţ,
pe cel aspru blînd, pe cel desfrinat, stăpînit. Chiar de ar fi cineva mai
sălbatic decît o f ; ară, prin iubire devine mai blînd ca o oaie: «Cine era
mai aspru şi mai fioros ca Saul? Cu toate acestea, cînd fiica lui a slobozii
pe duşman, nici un cuvînt supărător nu i-a adresat. Şi ce! ce a ucis pe
toţi preoţii pentru David, văzînd pe fiica sa slobozindu-1 pe acesta din
casă, nici măcar un cuvînt de amărăciune împotriva ei n-a rostit, o ase-
menea .înşelăciune fiind totuşi îndreptată împotriva lui. El s-a purtat astfel,
pentru că era stăpînit de cel mai puternic frîu al d r a g o s t e i l l S ) .
b) Perseverenţă şi progresivitate. După ce 1-a slobozit de patimi,
iubirea înalţă pe om din virtute în virtute, pînă la cele mai alese s t ă r i 1 1 9 ) .
Face aceasta cu răbdare şi inţelepciune, pierind de la cele mai uşoare spre
cele mai grele, aşa cum unuia care vrea să vadă palatul împărătesc i s-_
arată mai întîi exteriorul şi apoi interiorul ! 2 0 ) . Mai toate virtuţile cele-
lalte: postul, înfrînarea, privegherea, etc., sînt pîndite ori însoţite de sufe-

112. Omilia I 1 împotriva anomeilor, Migne, P. G., X L V I I I , col. 701.

113. OmiFa X X I V . 1-2 la Matei. Migne, P.G., L V I I col. 322.
114. Omilia X X I I I , 4 la Romani, Migne, P.G.. L X i col. 619; Omil ; a X L I , 4 \i
Faptele Apostolilor Migne, P.G.. L X , col. 288.
115. Sfîntul Ioan Hr^sostom. Despre dragoste si prietenie trad. cit., p. 8.
116. Omilia, X X X n , 6 la I Corinteni, Migne, P.G.., L X I , col. 272.
117. Omilia X X I I , 4 la Faptele Apostolilor. Migne, P.G. L X , col. 176.
118. Omilia X X X I I I 6 ia I Corinteni, Migne, P.G.. L X I , col. 286.
119. Omilia X X X I I I 4 la I Corinteni, Migne, P.G., L X I . col. 281.
120. Omilia X X X I I I , 6 la I Corinteni, Migne, P . G. L X I , col. 284.
ri.nţe şi umbriri. Numai dragostea nu are nici o suferinţă. Ca o albină har -
nică aduna de peste tot nectarul celor bune şi-1 stringe în sufletul celui
ce iubeşte. Dragostea este creatorul virtuţii. E a dă putinţă omului să tră-
iască pe pămînt ca-n cer, tihnit, cu fruntea împodobită de mii de cununi.
Nici invidia, nici mînia, nici răutatea, nici trufia, nici plăcerile vinovate
nu -tulbură sufletul său. După cum nu şi-ar face lui însuşi nici un rău, tot
tot asa nu va face nici aproapelui său. Âstfel fiind, cu el va călători pe pă-
mînt Arhanghelul G a v r i i l 1 2 1 ) .
Iubirea este astfel «un mare învăţător, în stare să întoarcă pe oameni
din rătăcire, să ie schimbe felul de viaţă, din pietre să-i facă oameni» 1 2 2 )
E înaltă şi după scopurile spre care conduce şi după mijloacele şi metodele
pe care le întrebuinţează.
c) Dragostea e atotputernică. Uneori îşi săvîrşeşte lucrările fără sa
schimbe natura lucrurilor. P r i n acelaşi suflet timid face, bunăoară, vitejii
mari. Ca şi cum cineva ar face o sabie de plumb să taie ca una de fier, fără
insă a o face fier, ci rămînînd în natura ei de plumb 1 2 3 ) .
Alte ori schimbă de-a dreptul firea lucrurilor, prefăcînd în lucruri
bune pe toate cele ce se ating de ea. P e cele anevoioase le face uşoare şi
lesnicioase. A da, este nesuferit, dragostea însă preface aceasta în bucurie.
A lua bunurile altora, pare ceva plăcut; dragostea nu îngăduie, însă, ca
aceasta să se arate ca ceva plăcut, ci pregăteşte sufletul să fugă de o ase-
menea faptă, ca de ceva cu neputinţă de suferit. Şi iarăşi: bîrfeala pare tutu-
ror oamenilor ca ceva care face multă plăcere; dragostea însă hotărăşte că
o asemenea faptă este amară, ia,r vorbirea de bine, desfătătoare. Lacrimile
iubirii sînt mai dulci ca rîsul şi voia b u n ă 1 2 4 ) .
d) Dragostea sfinţeşte. Faptele dragostei tin pe Sfîntul Duh în n o i 1 2 5 ) ,
iubirea constituind deci izvorul sfinţeniei (f| ayanri [mAiorta I a u TO S E I X V I J O V
dv&0cb3To-ugâY'ioD5126).Ca încununare a acţiunii sale şi ca cea mai înaltă răs-
plată în acelaşi timp, ea singură poate face pe om asemenea lui Dumnezeu,
răsplată care nu s-a făgăduit pentru nici o altă virtute, dar care se prescrie
pentru cea mai înaltă treaptă şi formă a liubirii: iubirea vrăjmaşilor. Cum
acest precept este cel mai greu, fiindcă pentru a-1 împlini trebuie un suflet
mărinimos şi rîvna cea mai aprinsă, răsplata care ni se dă întrece pe toati-
celelalte. Nu m a i e vorba de pămînt, pe c a r e Mîntuitorul îl făgăduieşte celor
blînzi, nici de mîngîiere şi de milă, pe care le făgăduia celor ce plîng si
celor milostivi; nu e vorba nici chiar de împărăţia cerurilor. Un bine cu muh
mai minunat ne e făgăduit, acela de a deveni asemenea lui Dumnezeu, ce!
puţin atît cît putem să-I devenim a s e m ă n ă t o r i 1 2 7 ) .

II. ŞCOALA IUBIRII

1. In oastea iubirii. Dragostea nu este o simţire v a g ă şi dezorganizată.

E a necesită unele silinţe luminate din partea omului, silinţe cărora Dumne-
zeu le acordă tot ajutorul Său. Istoria este drumul de-a lungul căruia Dum-

121. Omilia X X X I I . 6 la I Corinteni. P.G. LXI. col. 272.

122. Omilia X X X I I I 6 la I Corinteni, Migne. P.G., LXI. col. 284.
123. Ibidem.
124. Omilia X X X I I , 6 la I Corinteni. M'gne P.G., LXI. col. 273.
12'5. Omilia I, 6 despr® unitatea duhului credinţei, Migne, P.G.. L I col.
276-277.
126. Omilia L X X I I , 3 la Ioan Migne, P.G., LIX, col. 394.
127. Omilia X V I I I 4 Ia Matei, Migne, P. G., LVII, col. 269.
nezeu a aprins luminile iubirii in lume, prin multe tapte de îndurare, care
au culminat cu răstignirea Fiului Său pentru noi. Instaurarea iubirii pe
pămînt e o lucrare de mare amploare la care trebuie să-şi dea contribuţia
fiecare om, pentru a binemerita în faţa lui Dumnezeu, care conduce acţiu-
nea şi poartă greul ei. După cum un conducător de oaste vrea ca şi fiul
său să ia parte la bătălie şi să se remarce, pentru ca să-i poată dărui pre-
miul, deşi greul războiului îl duce tot el (to 5E ^ăv uiixog avuei), tot aşa
face şi Dumnezeu în războiul împotriva diavoliuui 1 2 y ), asociind pe om la
lupta pentru întronarea iubirii.
2. Obstacolele sporesc iubirea. Virtutea în genere, deci şi dragostea,
are piedici, împotriviri şi strîmtorări, care pot să vină de aiurea sau chiar
din partea celui iubit. Ele nu izbutesc însă decît s-o facă mai străluci-
toare 1 2 9 ). Aşa cum sacii de nisip cu care fac exerciţii atleţii le dezvoltă ace-
lora puterea muşchilor, aşa cum stejarii bătuţi de furtuni îşi adîncesc mai
mult rădăcinile în pămînt 1 3 °). In definitiv, dacă pătimaşii pentru iubirea
vinovată îndură atîtea umilinţe din partea femeilor uşoare, exemplifică un-
deva Sfîntul Ioan, de ce să nu-i luăm ca pildă, nu în ce priveşte obiectul
lor, ci în ce priveşte stăruinţa l o r » 1 3 1 ) .
3. «Urmaţi dragostea!». Virtutea începe prin trudă şi sfîrşeşte prin plă-
cere, spre deosebire de viciu, care are un drum contrariu 1 3 2 ). Faptele iu-
birii nu pot fi gîndite şi împlinite, nu se pot revărsa decît de la o anumită
înălţime a duhului, Drecum izvoarele nu pot izvorî decît din loc î n a l t 1 3 3 ) .
Ca să exprime noţiunea silinţelor cu care sîntem datori întru deprinde-
rea iubirii, Sfîntul Ioan Gură de Aur, explicînd cuvîntul Apostolului: «Ur-
maţi dragostea», spune că aceasta are tendinţa de a fugi şi că noi, pentru
a o prinde şi reţine trebuie să alergăm iute după ea. Nu e vorba să mergem
domol şi la întîmplare în urma ei, ci să îndemnăm cu pas stăruitor, să zbu-
răm după dînsa 1 3 4 ). Imaginea aceasta o completează apoi cu alte linii şi
amănunte: «Cel ce aleargă să prindă ceva, stă cu ochii ţintă şi nu se lasă
pînă nu-1 prinde. Iar dacă nu izbuteşte singur, prinde pe fugar cu ajutorul
celor dinaintea lui. căci el roagă pe cei ce. sînt mai aproape de fugărit să-1
prindă şi să-1 ţină pînă cînd soseşte el. Aceasta s-o facem şi noi: cînd nu
putem ajunge dragostea, să rugăm pe cei ce sînt aproape de ea s-o ţină
pînă sosim noi. Şi cînd am apucat-o, să nu-i mai dăm drumul, ca să, nu
fugă iarăşi. Trebuie să facem totul, pentru ca s-o stăpînim cu grijă. D -
facem aşa (la început), nu ne mai trebuie multă trudă după aceea, ba chiar
nici o osteneală cît de mică, ci vom străbate calea strimtă a virtuţii, bucu-
rindu-ne şi veselindu-ne» 1 3 5 ).
4. Lumini pe drumul iubirii. Dragostea implică deci o educaţie, o dis-
ciplină, un exerciţiu al milei, o rîvnă organizată şi luminată pentru înlătu-
rarea obstacolelor din calea e i 1 3 5 ) . Aceste piedici Sfîntul Ioan Gură de Aur
le vede în alipirea de bogăţii, camătă, sclavie, slava deşartă, afaceri, încer-

128. Omilia XVI, 11 la Matei. Migne P. G.. L V I I co!. 254.

129. Omilia I. 11 către Antionh'eni, M'gne, P.G.. X L I X col. 31-32.
130. Omilia X I X . 2 la Evrei. Migne P.G.. L X I I I , col.' 142.
131. Omilia VII la Efeseni, Migne. P.G., LXII, coi. 53.
132. Omilia X X X , 1 la Evrei, Migne P.G., L X I I I . col. 208.
133. Omilia X X I I . 3 la Faptele ApostolEor, Migne P.G., L X col. 176.
134. Omil'a X X X I V . 3 la I Corinteni, Migne P.G. LXI, col. '289.
135. Omilia X X X V 1 la I Corinteni, Migvie. P.G., LXI, coi. 295.
136. Cp. Omilia IX, 3-4 la Efeseni. Migne P.G.. L X I I , col. 72.76.
cări de tot felul, bolile trupeşti şi sufleteşti, e t c . 1 3 7 ) . El face lumină asupra
lor, arătind că, privite in originea şi destinaţia ce li s-a dat, bogăţia şi toate
împrejurările favorabile şi chiar nefavorabile în care Dumnezeu a pus pe
om, în mod normal trebuie să fie sursă şi mijloace ale iubirii.
Aduce apoi înainte pilda de iubire a marilor figuri din Vechiul Testa-
ment: Avraam, asupra căruia revine de .multe ori, Iosif, etc. Din vremea
Noului Testament aduce exemplu mai ales pe Sfîntul Apostol Pavel, care,
zice el, «precum fierul sub acţiunea focului se schimbă în foc, tot aşa acela,
aprins de focul iubirii, devenise numai iubire I 3 S ) . F ă r ă îndoială, deasupra
tuturor, Sfîntul Părinte a pus icoană desăvîrşită a iubirii Fiului lui Dum-
nezeu cel răstignit d ; n dragoste pentru oameni I 3 9 ) . El este exemplul su-
prem u o ) .
Ca stimulente în. alergarea după dragoste a mai înfăţişat în toată
cruzimea lor urgiile pe care le dezlănţuie în lume lipsa iubirii, ca în cazul
lui Cain, Esau şi fraţilor vînzători ai lui I o s i f 1 4 1 ) , spre exemplu; a arătat
fericitele urmări pe care iubirea le are în viaţa socială: nivelări economice,
înlăturarea sclaviei şi sărăciei, întronarea cinstei şi dreptăţii atît de temei-
nic pină la a nu mai fi nevoie nici de judecăţi, nici de osîndiri, nici de închi-
sori, chiar nici de legi, îndepărtarea uciderilor şi războaielor, în, sfîrşit 'dis-
pariţia totală a răului şi păcatului în toate formele sale de la cele mai
grosolane pînă la cele mai subtile, pînă la a nu i se mai recunoaşte nici
numele; a dovedit cu grai de foc ce dulceaţă are în sine iubirea şi ce pe-
deapsă groaznică aşteaptă pe nesocotitorii şi trădătorii iubirii.

III. NEŢ ARMURIREA IUBIRII

1. Fără margini in timp. Iubirea n-are limite. Atît din pricina esenţei
ei dumnezeeşti, cit şi din pricina misiunii sale veşnice. Timpul şi spaţiul
n-o pot îngrădi. Toate celelalte lucruri sînt supuse legilor timpului, frumu-
seţea trupului, marile zidiri, livezile, grădinile, tot ceea ce iese din pămînt,
toate îmbătrînesc, sînt trecătoare. Numai iubirea singură este la adăpost
de acest neajuns şi departe de a fi veştejită prin numărul anilor, ea nu e
întreruptă nici prin m o a r t e 1 4 2 ) , ci merge crescînd pînă la sfîrşitul veacu-
l u i 1 4 3 ) . E un izvor şi destinul izvorului e acela de a curge neîntrerupt.
Izvorul dragostei e superior rîului din rai. Acela se desfăcea în patru braţe;
acesta se înalţă pînă la cer, naşte fluviul care-şi mină apele pînă-n veş-
nicie 1 4 4 ).
Privitor la datoriile băneşti, fericim pe cei ce nu le au, pe cînd in pri-
vinţa iubirii fericim pe cei ce au cît mai mari datorii, după cuvîntul Apos-
tolului Pavel; «Nimănui cu nimic să nu fiţi datori, fără numai cu dragostea
unuia către altul» (Romani X I I I , 8 ) . Acest fericit doreşte ca noi să ne achi-
tăm mereu de această datorie şi ca ea să dureze necontenit, să nu se stingă

137. Cp. Omilia V. 1 la I I Tesaloniceni, Migne. P.G.. LXII, col. 495.

138. Omilia III. despre Sfîntul Pavel. Migne P.G.. L.. col. 486.
139. Omilia X X X I I 8 la I Corinteni, Migne, P.G., LXI, col. 276.
140. Omilia X X X I l ! 2 la I Cor'nteni. Migne P.G.. LXI, col. 278.
141. Omilia XVI, 8 la Matei, Migne. P.G., L V I I col. 250.
142. Scrisoarea LXIII, către Tranquilin, după J . Bareille Oeuvres completes
de S. Jean Chrysostome, traduction nouveile, t. III, Paris 1872 p. 522.
143. Omilia XXXIV, 1 la I Corinteni Migne. P.G., LXI, col. 287.
144. Omilia XXII, 3 la Faptele Apostolilor Migne, P. G., LX, col. 175.
niciodată 1 4 5 ). Spre deosebire de impozite, care odată plătite rămîn achi-
tate pentru totdeauna, datoria iubirii nu se termină nicicând 1 4 6 "). Cu cît îm-
plineşti mai mult porunca dragostei, cu atît se deschid perspective mai largi
pentru lucrarea ei. «Vreau ca iubirea să crească mereu», scria din surghiun
Sfîntul Ioan Gură de Aur preoţilor Castus, Valeriu, Diofant si Chiriac din
Antiohia 1 4 7 ) .
2. Fără margini in spaţiu. Nici in spaţiu nu e limitată iubirea. Obiectul
ei este orice om, din orice punct al pămîntului. Nu există factor uman sau
material care să condiţioneze iubirea. «Atît de mare este puterea dragostei,
încît ea îmbrăţişează, uneşte strîns şi leagă nu numai pe cei bare stau de
faţă, care sînt alături de noi şi-i vedem, ci chiar pe cei care sînt departe.
Şi n-ar putea să taie sau să întrerupă această prietenie săpată adine în
suflet nici trecerea de vreme îndelungată, nici lungimea drumului şi nici
o altă pricină la fel cu a c e a s t a » 1 4 8 ) .
Reciprocitatea nu-i este element constitutiv, fiinţial, ci e postulată nu-
mai pentru că mijloceşte răspîndirea şi înmulţirea ei. Căci aşa cum fierul
ascute fierul şi piatra ciocnită de piatră dă seînteia, tot aşa alăturarea su-
fletelor sporeşte flacăra iubirii 1 4 9 ).
3. înfăţişările iubirii. Dragostea e o datorie şi o posibilitate pentru ori-
cine. In afară de obligatoria ei raportare la Hristos, singurul element c a r e
o condiţionează şi o caracterizează este puritatea şi intensitatea voinţei
din care izvorăşte. Tradusă în faptă, intenţia aceasta ia o infinitate de forme
şi proporţii, a căror valoare o constituie mereu calitatea şi bogăţia izvoru-
lui intern din care purced, după cuvîntul: «Căci dacă e la mijloc bunăvoinţă,
bine primit este darul, după cît are fiecare, nu după cît nu are» (II Corin-
teni V I I I , 12).
In atenţia Sfîntului Părinte vin mai toate chipurile de manifestare ale
iubirii, care. ca nişte plante minunate cresc Ungă acest izvor. Gradual pri-
vite, cea mai înaltă speţă este iubirea vrăjmaşilor, asupra căreia insistă
îndelung, în+rucit e mai anevoie să te învoieşti cu ea şi s-o împlineşti. El
înfăţişează foloasele ei şi căile pe care se poate înfăptui.
Domnul Iisus Hristos este modelul desăvîrşit al iubirii vrăjmaşilor.
Arlr'diaconul Ştefan, Apostolul Pavel, Samuel 1 5 °) au strălucit prin această
înaltă virtute.

IV. MILOSTENIA. ÎNTRUPAREA IUBIRII

1. Ambasadorul săracilor. Dar modul cel mai frecvent şi adecvat în care

iubirea vine la expresie, este milostenia. E a este seva substanţială a iu-
birii. (IA.Er|fxoailivri, 8'rjg trjg dyditrig TO epurov TQscpsTct i. Ot>8ev yaQ oilTcog
dydjtriv tQEcpsiv Eicoftev, cbg TO etafinovot slvaî T i v a 1 6 1 ) . Toate qîndurile lui au
acţiuni. Ori de unde se inspiră, punctul de sosire, concluzia îi este milos-
tenia, iubirea aplicată. S-a numit pe sine însuşi ambasador al săracilor 1 5 2 ) ;

145. Omilia despre iubirea de Dumnezeu, 1. după Bareille, trad. cit., voi.
cit. p. 134.
146. Omilia X X I I I 3 3a Romani. Migne, P.G.. LX. col. 618.
147. Scrisoarea XXII, după Bsreille. trad. cit., voi. cit. p. 507.
148. Despre dragoste şi prietenie, trad. cit., pp. 18-19.
149. Omilia XIX, 1 la'Evrei. Migne P.G. L X I I I . col. 140,
150. Om'lia II. la cruce şi tî'har, 5. Migne P.G.. X L I X col. 414-418.
161. Omilia X X I I 3 la Faptele Apostolilor. Migne. P.G. LX, col. 175.
182. Despre milostenie, 1, Migne, P.G., LI, col. 261.
fapta lui a fost însă mai mare decît numele. Deşi coborîtor dintr-o familie
bogată, Sfîntul Ioan s-a aliat cu săracii .şi dezmoşteniţii soartei. Din faţa
altarului, punîndu-se deci sub autoritatea lui Dumnezeu, a analizat, în
favoarea lor, toate problemele în legătură cu ei.
2. Demnitatea milosteniei. Este foarte important de reţinut că toată
lucrarea de asistentă gîndită. predicată si înfăptuită de Sfîntul Ioan, în
concordanţă de altfel cu spiritul Sfintei Scripturi, nu numai că e în afară
de orice element de servitute sau ofensă a săracului, dar este în plus
o ocazie şi un mod de promovare a demnităţii omeneşti. După el, ceea ce pri-
meşte săracul de la cel bogat este indirect un dr^pt al lui. Văzînd mulţimea
săracilor, bolnavilor, cerşetorilor şi infirmilor care mişunau în Antioh'a şi
Constantinopol, sub privirile nepăsătoare ale celor bogaţi, Sfîntul Ioan
Gură de Aur le atrage atenţia acestora din urmă că ei sînt autorii situaţiei
grele în care se găsesc cei dinţii. De aceea, în ultimă analiză, îapta de mi-
lostenie are caracterul unei restituiri 1 5 3 ). Cel bogat întoarce paguba pe
care a făcut-o semenului prin abuz, furt. camătă, sclavai. etc. Fapte 1 e de
milostenie spală deci conştiinţa de p ă c a t e 1 5 4 ) , este remediul principal al
pocăinţei, aşa cum în compo.ziţia medicamentelor este întotdeauna cîte un
ingredient principal , 5 S ) . Săracii care aşteaptă înaintea bisericii spală su-
fletul, aşa cum apa din vasul de la intrarea in sfîntul locaş spală mîinile
celor ce intră înlăuntru 1 5 S ).
3. Criteriile milosteniei. Ajutorarea se face, de aceea, evitînd orice
ofensă. Altfel, la suferinţă se adaugă suferinţă.
Sfîntul Părinte nu îngăduie nici chiar anchetele prea amănunţite asu-
pra împrejurărilor şi cauzelor cărora-şi datoreşte săracul situaEa sa, Noi
sîntem chemaţi să-1 aiutăm, nu să-1 judecăm 1 5 7 ). Săracii nu trebuiesc sus-
pectaţi de necinste. Nu ni s-a poruncit să înfruntăm săracul pentru lenea
sa, ci să venim în ajutorul sărăciei s a l e 1 5 8 ) . Săracul n-are decît o singuiă
recomandare: sărăcia lui. Poate fi cel mai pervers dintre oameni, dacă
n-are pîine, trebuie să-i astîmpărăm foamea 1 5 9 ). Chiar de ar fi om de nirm'c
şi rău', de-ar fi vrednic de dispreţ, Hristos îţi va socoti plata ca şi cum E!
ar'fi primit prin acela binefacerea 1 6 °).
In această privinţă. Sfîntul Ioan Gură de Aur se deosebeşte de celălalt
mare dascăl al lumii şi binefăcător al săracilor, Sfîntul Vasile cel Mare,
care propunea cercetarea îndreptăţirii la milostenie a celui asistat.
Milostenia fiind un oficiu înalt, trebuie făcută şi cu alte precauţiuni:
Jertfa adusă pe acest altar va fi nu numai profund consimţită şi intenţionată,
dar şi făcută din daruri neprihănite. Nu se primeşte milostenia din furt,

153. Cf. Aime Puech. Saint Jean Chrysostome et Ies moeurs de son temps,
Paris 1891. p. 68; Cf. P. Chrysostomus Baur, Johannes Chrysostomus und seine
Zeit, I Band, Miinchen, 1929. p. 315.
154. Omilia III. 12 despre unitatea duhulu' credinţei, Migne^ P. G. LI, col.
300-301.
155. Omilia IX, 4 la Evrei, Migne. P.G. L X I I I col. 81.
156. Omifia III, 2 despre milostenie şi cele 10 fecioare. Migne, P.G.. XLIX^
col. 294.
157. Om'lia I I I 8 despre unitatea duhului credinţei, Migne, P.G., LI_ col. 288.
158. Omilia II, 5 la începutul Faptelor Apostol ior, Migne. P.G.. LI. col. S5.
159. Omilia. U i 4 despre Lazăr, Migne, P.G.. X L V I I I col. 988.
160. Văduva să nu fie aleasă..., 16, Migne, P.G., L I col. 336.
precum nu se primeau ca jertfă, în Legea Veche, animalele cu d e f e c t 1 6 1 ) .
Mai bine este să nu milueşti, decît să milueşti aşa 1 6 2 ).
De asemenea, milostenia nu trebuie făcută ostentativ. Chiar dacă e
văzută, să nu fie pornită din acest interes 1 6 3 ). Nu cantitatea milosteniei
este, apoi, principalul, ci dispoziţia sufletească a celui ce dă, în raport cu
posibilităţile sale. S e cunoaşte cum a fost apreciat darul de doi bănuţi ai
văduvei. Unele femei şi-au tăiat părul capului, l-au vindut şi preţui luat l-au
dăruit pentru reconstrucţia templului, dar care le-a fost primit. Dacă ar fi
avut însă aur şi ar fi fost dat numai părul capului, ar fi fost ©sîndite. Ofranda
lor a fost primită însă cu bunăvoinţă, pentru că reprezenta ce aveau. Cain
n-a fost mustrat pentru £ă darul său era mic, ci pentru că oferea lucruri
de cel mai mic preţ dintre cele ce avea 1 6 4 ). Puritatea intenţiei din care por-
nesc faptele de milostenie este de mare interes. Cu cît se îngrijeşte cineva
de curăţenia unui izvor, cu atît el devine mai abundent. La fel e şi aici: cu
cit dăm cu mai multă curăţie sufletească şi voie bună, cu atît mai multe
bunătăţi vom primi în loc 1 6 5 ).
4. Hristos sub chipul săracilor. Demnitatea milosteniei o garantează pe
de altă parte primitorul ei, care, sub înfăţişarea săracilor, este Hristos 1 6 6 ).
De aceea, să nu ne uităm la săracul care primeşte, ci la Dumnezeu care
întoarce darul; să nu ne gîndim la cel ce primeşte banul, ci la Cel care Si
încarcă de datorie 1 6 7 ).
In omilia despre văduve, Sfîntul Ioan sintetizează astfel motivele pen-
tru care trebuie să facem milostenie: demnitatea Celui care cere, Mântuito-
rul însuşi; urgenţa, pentru că suferă de foame; uşurinţa carităţii, pentru că
săracul cere cel mai modest dintru alimente: pîinea; măreţia recompensei,
care este împărăţia cerurilor 1 6 8 ).
5. Răsplata milosteniei nu trebuie aşteptată pe pămînt. Cei ce o gîndesc
şi doresc în felul acesta sînt ca nişte invitaţi la un prînz ales, care, grăbiţi,
se reped şi se satură din mîncările mai puţin gustoase ce se servesc la înce-
p u t 1 6 9 ) . Se mai aseamănă unii ca aceştia şi cu lucrătorii care, tocmindu-se
la lucru şi cu masă, îşi iau seara o plată mai mică, spre deosebire de cei ce
nu pretind masă şi care, in consecinţă, îşi iau plata întreagă.
Răsplata iubirii se dă la judecata de apoi, cînd iubiţii şi miluiţii se
vor constitui în apărători ai binefăcătorilor lor. Razele acelei răsplătiri se
presimt însă chiar de pe acum. Aşa cei milostivi sînt iubiţi şi pomeniţi in
rugăciunile către Dumnezeu 1 7 °), pe cînd avrii sînt detestaţi.
In afară de aceasta, operînd deopotrivă asupra celui ce o face ca şi asu-
pra primitorilor, milostenia are ca efect imediat unirea oamenilor, făcîndu-i
pe toţi., ca odinioară in vremea Apostolilor, «o inimă şi un suflet» (Fapte
IV', 32) 1 7 1 ) . Unirea inimilor este scopul pe care Dumnezeu şi 1-a propus,
făcîndu-ne o datorie din milostenie. El putea, fără nici o îndoială, să ajute
161. Omilia L X X X V I , 3 la. Matei, M'gne, P.G. L V I I I col. 761.
162. Omilia L X X I I I , 3 la Ioan, Migne. P.G.. L I X col. 110.
163. Omilia X I X 1 la Matei, Migne, P.G.. L V I I col. 274.
164. Omilia X X X I I , 4 la Evrei, Migne, P. G., L X I I I col. 224; Omi'ia X X I . 5
la Faptele Apostolilor, Migne, P.G. LX, col. 170.
165. Omilia X X I I ilai Fapte, Migne P.G., LX. col. 176.
166. Omilia X X I , 6 la I Corinteni, Migne^ P.G., L X I , col. 178.
167. Omilia I, 8 despre unitatea duhului credinţei, Migne, P.G. L I , col. 278.
168. Văduva să nu fie aleasă..., 16 Migne, P.G., LI. col. 336-337.
169. Omilia XVI. 4 la I I Cori-nteni.' Migne, P. G.. L X I , col. 516.
170. Omilia LII, 4 la Matei', Migne P.G., L V I I I , col.'524.
171. Omilia VI, 3 la Tit, Migne, P . ' G . L X I I , col. 698.
pe săraci şi prin alte mijloace; ne-a încredinţat însă nouă această grijă,
pentru' a ne uni prin lanţurile caritătii, pentru a ne înflăcăra de iubirea unuia
faţă de a l t u l 1 7 2 ) .
De aceea, săracii nu trebuiesc evitaţi. Să umblăm chiar după ei, să-i
găsim 1 7 S ). Ajutorarea lor s-o facem direct, personal, nu prin intermediari.
Iubirea e o relaţie care se vrea cît mai strînsă.
6. Caritatea Bisericii şi caritatea creştinului. S-ar putea pune întreba-
rea dacă Sfîntul Ioan preferă o acţiune caritativă instituţionalizată, prin
Biserică, sau una de ordin particular, individual. Răspunsul cel mai potrivit
cu faptele este că el le-a recomandat şi le-a practicat pe amîndouă.
El însuşi a organizat strălucit lucrarea de asistenţă a Bisericii din
Antiohia şi mai ales a celei din Constantinopol. Iniţiativele sale ati tuat for-
ma şi adincimea unor inovaţii şi tendinţe cu totul înaintate penti i secolui
său. A dispus măsuri de economie straşnică la multe articole de cheltuieli,
aplicînd această măsură chiar în palatul său patriarhal, din care a eliminat
luxul, şi pe care 1-a îmoodobit cu sobrietatea şi simplitatea apostolică şi
monahală în care trăise ca preot în Antiohia. Din economiile provenite prin
suprimarea cheltuielilor inutile a ridicat spitale si case de primirea străini-,
lor, utilate cu medici, bucătari şi oameni de serveiu 1 7 4 ).
Din omilia XXI la epistola I către Corinteni 1 7 5 ) rezultă că Biserica des-
făşura în vremea Sfîntului Ioan o întinsă activitate caritativă: avea case
pentru îngrijirea văduvelor bătrîne, a fecioarelor închinate, a străinilor, a
călătorilor bolnavi, a prizonierilor, a bolnavilor, infirmilor, săracilor, etc. I 7 6 ) .
Intensitatea acestei acţiuni este oglindită şi de anumite statistici şi
soluţii păstrate în cuvântările sale. Sfîntul Ioan ţinea la curent liste cu nu-
mărul şi desigur şi cu numele săracilor. La Antiqhia întreţinea 3.000 de
săraci cu veniturile dintr-un singur legat, în afară de asistenţa pe care o
dădea prizonierilor, bolnavilor şi străinilor şi în afară de alimentele şi
îmbrăcămintea care se împărţeau zilnic 1 7 7 ). In acest oraş săracii reprezen-
tau a zecea parte din populaţie 1 7 8 ). La Constantinopol el cunoaşte şi asistă
50.000 de săraci 1 7 9 ), care desigur nu sînt numai creştini, ci şi necreş-
tini 1 8 °). Cei 100.000 de creştini, dacă ar da fiecare cîte o pîine şi un obol,
problema lor ar fi rezolvată, zicea Sfîn.tul I o a n 1 8 1 ) .
El nu lasă însă totul pe seama Bisericii. Lucrarea ei caritativă oficia-
lizată întîmpina o mulţime de greutăţi şi risca să lase neîmplinite multa
nevoi. Din afară veneau evaluări exagerate asupra fondurilor Bisericii, bă-

Î72~"omilia X X X I I . 5 la I Corinteni Migne, P.G., L X I , eol. 270-271.

173. Omiil'iia VI la Tit, Migne, P.G., L X I I , col. 697.
174. Pr. Prof. Ioan G. Coman, Actualitatea Sfiitului Ioan Gură, de Aur, art.
în Studii Teologice nr. 7-8 (sept.-oct.), anul VII/1955, pp. 407-408. Aici sînt arătate
izvoarele privitoare la problemă.
175. Omilia X X I . 7 Ca I Corinteni, Migne. P.G. L X I . col. 180; Vezi de ase.
menea Omilia L X X X V , 4 la Matei, Migne, P.G._ LVIII, col. 762.
176. P. Chrysostomus Baur Der heilige 'Johannes Chrysostomus unde seine
Zei-t, Miinchen, 1929, I Band, p. 316. Cit. după Pr. Prof. I. Coman art. cit., p. 417.
177. Omilia L X V I , 3 la Matei, M'gne P.G., L V I I I col. 629-630. Cit. după
H. Leclercq, Charite, art. în Dictionnaire d'archeologie chretienne et de liturgie
(Cabrol-Leclercq), t. III, Paris 1913, col. 646.
178. Omilia L X I 3 la Matei, Migne, P.G., LVIII, col. 629-630. După H. Le-
clercq, art. şi loc. cit.^ col. 649.
179. Izvoare la Pr. Prof. Ioan G Coman. art. cit., p. 16.
180. Cf. Aime Puech Saint J e a n Chrysostome et Ies moeurs de son temps,
Paris, 1891, p. 51.
181. Omilia L X X X V I 4 la Matei_ Migne, P.G., L V I I I . col. 762-763.
 £r. Magistrand MARlN M. BRANIŞTE

nuieli în ce priveşte cinstita mînuire a lor, mentalitatea înapoiată şi pro-

tivnică a contemporanilor. Dinlăuntru se ridica primejdia socotinţei gre-
şite că dacă Biserica are fonduri şi asistenţă organizată, membrii ei sînt
dispensaţi de a mai practica milostenia.
Din aceste pricini, Sfîntul Ioan atrage atenţia credincioşilor să nu lase
milostenia numai pe seama Bisericii, între altele ,şi pentru aceea că la jude-
cată se va cere fiecăruia socoteală asupra faptelor de iubire pe care le-a
săvîrşit personal şt d i r e c t 1 8 2 ) .
E l vine chiar cu soluţii şi principii directive pentru practica individuala
a carităţii. Propune, spre exemplu, în conformitate cu procedeul folosit de
comunităţile creştine primare, ca fiecare familie să adune pe îndelte da-
ruri pentru săraci, sfătuieşte a se institui în fiecare casă o cutie a milelor
in care să se strîngă zeciuială pentru s ă r a c i 1 8 3 ) , etc.
7. In general el cercetează toate căile pe care iubirea curată şi năvalnică
poate.să devină faptă de milostenie. F a c e chiar şi unele concesii, privitoare
bineînţeles numai la modalitatea de aplicare, tot ca să ciştige bunăvoinţa
şi a celor învîrtoşaţi la auz şi la inimă. Hristos ne-a poruncit, zice el, bună-
oară, să chemăm pe săraci la masă. Dacă însă nu putem suferi prezenţa lor
lingă noi, atunci să le ducem cel puţin partea lor de hrană acasă la
Ori, pentru a nu ne îngreţoşa văzîndu-i murdari şi neîngrijiţi, să-i spălăm
mai întîi şi să-i îmbrăcăm şi după aceea să-i aducem la masă 1 8 4 ) . Atrage
apoi atenţia că sînt unele împrejurări şi momente cînd milostenia trebuie
să fie cu mult mai activă, iarna bunăoară, cînd bîntuie frigul şi lipsa de
lucrU pentru unii muncitori ale căror ocupaţii sînt întrerupte de vremea
rea 1 3 5 ) .
Ambasadorul săracilor n-a pregetat un moment să evidenţieze posibi-
litatea şi îndatorirea pentru toţi oamenii de a practica milostenia. El a
înfăţişat-o frumos şi convingător ca pe o mijlocitoare a noastră pe lingă
Dumnezeu. E a sfărîmă lanţurile, risipeşte întunericul, stinge focul, omoară
viermele, opreşte scrîşnirea dinţilor. Ei i se deschid porţile cerului. Şi după
cum, cînd intră regina nimeni dintre paznicii rînduiţî cu paza uşilor n-ar
îndrăzni s-o întrebe cine este şi de unde vine, ci toţi o primesc îndată, tot
aşa şi cu milostenia: căci este cu adevărat regină, făcind pe oameni ase-
menea cu Dumnezeu. S t r ă b a t e lumea, porumbel de aur şi viu, de o frumu-
seţe nespusă şi dulce. Priveşte mereu spre cer, aureolată de slava lui Dum-
nezeu. E o fecioară prea frumoasă, cu aripile de aur, cu chipul luminat şi
blînd. E î n t r a r i p a t ă ' ş i uşoară, zburînd în jurul tronului lui Dumnezeu. La
ceasul judecăţii aleargă şi ne scoate din cazne, acoperindu-ne cu aripile
sale... Prin milă a salvat Dumnezeu neamul omenesc, făcînd rob pe Fiul
S ă u pentru noi 1 8 6 ).
*

Sfîntul Ioan Gură de Aur şi-a cţştigat, prin cuvînt şi faptă, o bineme-
ritată celebritate ca slujitor al prieteniei şi dragostei. In spre aceasta l-au
mişcat sufletul său simţitor peste m ă s u r ( şi cald, îndemnul Sfintei Scrip-
turi şi împrejurările grele ale vremii: calamităţi naturale, răzmeriţe, stări

182. Om'lia XXI. 7 la I Cor'nteni. Migne, P.G.. L X I col. 180.

183. Omilia XLIII, 4 la I Corinteni, Migne P.G. LXI, coi. 372,
184. Omilia I. 3 la Coloseni, Migne, P.G., LXII, col. 304.
185. Despre milostenie 1 Migne. P.G., LI. col. 261.
186. Omili» X X X I I ia Evrei, Migne, P . G , L X X n i . col. 223-224.
sociale nedrepte, năvăliri de barbri, războaie, etc., care semănau dureri ce
trebuiau mîngîiate.
Cartea Sfîntă şi adincirile gindirii sale întru înţelepciune l-au încredin-
ţat că lumea, în totalitatea ei, este Un organism unitar, iar oamenii toti
membre ale acestui trup. Ei trebuie să trăiască şi să muncească deci armo-
nios, după modelul mădularelor fizice ale corpului omenesc.
Elementele care, între altele, asigură păstrarea echilibrului şi coeziunii
societăţii omeneşti sînt prietenia şi dragostea. Aceste două privite în ori-
ginea, scopul şi funcţionarea lor ideală, formează corp comun. E greu sa
spui unde se termină una şi de unde începe alta. Aşa cum nu poţi preciza
pînă unde ţine izvorul propriu zis şi de unde începe rîul şi fluviul care se
nasc clin acela; ori precum nu ştii să pui semn despărţitor în lungul unui
fir tors din ce în ce mai subţire.
Prietenia are bază naturală. Dumnezeu a mai dat însă omului puteri
deosebite ca s-o înţeleagă şi s-o practice în formele ei cele mai înalte cu
putinţă, depăşind condiţiile naturale şi apropiindu-se din ce în ce mai mul +
de chipul ideal de la care prietenia şi dragostea îşi iau modelul şi puterea:
Hristos.
întrebarea firească ce se pune la sfîrşitul acestei expuneri este: în ce
constă specificul gîndirii şi acţiunii Sfîntului Ioan Gură de Aur în pro-
blema dezbătută, în ce constă meritul său şi ce actualitate are contri-
buţia sa.
Răspundem că aproape tot ce a gîndit şi lucrat Sfînul Părinte în legă-
tură cu prietenia şi dragostea este astăzi conţinut al învăţăturii şi progra-
mului de activitate practică al Bisericii.
Caracteristica, meritul şi actualitatea bogatei şi nobilei sale contribuţii
o formează, în general vorbind, următoarele trăsături:
1. Ca în tot ce 1-a preocupat, el a gîndit în perfectă armonie cu Sfînta
Scriptură. A cunoscut-o şi a folosit-o ca nimeni altul. Toată vorbirea sa este,
de fapt, un alt mod al Scripturii. Ori, aceasta măreşte nespus de mult ga-
ranţia şi autoritatea cuvîntului său.
2. Şi-a formulat gîndurile mai limpede ca apa izvorului. S-a folosii
nu atît de definiţii, cît mai ales de exemple luminoase, la îndemîna şi la
puterea de înţelegere a oricui. A pus însă în ele atîta adevăr şi convingere,
încît se cer spontan înfăptuite. Sînt, aşa cum s-a zis despre asemenea pro-
duse, idei forţă.
3. După ce gîndeşte profund şi în legătură strînsă cu realitatea, dă
soluţii practice sau deschise cărări spre ele. Aşa, de pildă, cuvîntului său
întraripat despre iubire îi urmează totdeauna înfăţişarea unei"modalităţi
de aplicare a ei. prin fapte de milostenie.
4. Concepţia Sfîntului Ioan despre prietenie şi dragoste este remarca-
bilă şi prin indicaţiile metodologice propuse şi folosite. Atrage atenţia că
iubirea e o virtute înaltă care se deprinde printr-o disciplină susţinută.
Pentru atingerea formelor superioare ale ei, ;a un pedagog iscusit îngăduie
şi se foloseşte de fondul aperceptiv, ca să-1 numim aşa, pe care împrejurări
naturale, externe şi fortuite îl depozitează în sufletul omului, fond care poate
fi sporit şi superiorizat prin ulterioare consimţiri adinei şi intenţii încor-
date spre cele mai sublime şi jertfelnice forme.
t>72 Pr. Magistrand MARIN M. BRANIŞTE

5. In gindirea Sfîntului Ioan Gură de Aur, prietenia şi dragostea sint

instrumente de ridicare a prestigiului omului. Ele nu sînt mijloace de cîş-
tigare a unei clientele. N'u creează servitute. Cresc deopotrivă personalitatea
şi demnitaea subiecţilor lor. Acţiunea caritativă nu este produsul silei şi
dispreţului faţă de om. Ea este manifestarea organizată a unei concepţii şi
simţiri înalte, est atitudinea de reculegere, de regăsire a omului în faţa
semenului. Prietenia şi dragostea reprezintă poziţia superioară de pe care
omul acţionează faţă He om cu intensitatea şi puritatea cu care se raportă
ia Dumnezeu.
Incit, fondul covîrşitor de însemnat al problemei, ca şi geniul celui ce o
îmbrăţişează dau luminilor aprinse de Sfîntul Ioan Gură de Aur merit,
utilitate şi actualitate pînă azi şi pină-n sfirşitul zilelor. Solul iubirii şi am-
basadorul săracilor rămîne comoara neimpuţinată din care preoţii teologi
şi laici, ziditorii aşezărilor drepte şi bune ale nestătătoarei cetăţi pămîn-
îşi pot scoate mereu materialul, uneltele şi meşteşugul, devotamentul şi
avîntul