CAP.II.

Lucrări pregătitoare privind întocmirea situaţiilor financiare

2.1. Prezentarea situaţiilor financiare anuale

Situaţiile financiare sunt alcătuite de regulă din : bilanţ, contul de profit şi pierdere, situaţia
modificării poziţiei financiare, note explicative, alte situaţii şi alte materiale suplimentare care sunt parte
integranta din situaţiile financiare. Nu se cuprind rapoartele directorilor, declaraţiile preşedintelul
consiliului de administraţie, etc.
În conformitate cu Cadrul general IASC, situaţiile financiare sunt întocmite şi prezentate cel puţin
anual, se adresează unei sfere largi de utilizatori şi răspund unor nevoi comune de informaţii.
Situaţiile financiare sunt o reprezentare financiară structurată a poziţiei financiare şi tranzacţiilor
desfăşurate de o întreprindere, oferind informaţii despre : active, datorii, capital propriu, venituri, cheltuieli,
câştiguri, pierderi fluxurile de numerar a întreprinderii. Aceste informaţii, împreună cu cele prezentate în
notele explicative, ajută utilizatorii la estimarea viitoarelor fluxuri de numerar a întreprinderii, a
momentului şi gradului de certitudine a generării numerarului şi echivalentelor acestuia.
Responsabilitatea întocmirii şi prezentării situaţiilor financiare anuale revine consiliului de
administraţie, administratorului, sau altui organ de conducere al unei întreprinderi.
Întreprinderile sunt încurajate să prezinte, pe lângă situaţiile financiare anuale, o analiză financiară
efectuată de conducere, care descrie şi explică caracteristicile principale ale performanţei financiare şi
poziţiei financiare a întreprinderii, precum şi principalele incertitudini cu care se confruntă.

Notă : Aspectele privind conţinutul situaţiilor financiare, caracteristicile calitative ale acestora,
etc., vor fi studiate la cursul de „Situaţii financiare ale întreprinderii „.

2.2. Inventarierea şi evaluarea elementelor de activ şi pasiv.

2.2. 1. Inventarierea- organizare şi efectuare

Inventarierea este un ansamblu de operaţiuni prin care se constată existenţa faptică a elementelor
de activ şi pasiv, cantitativ şi valoric sau numai valoric, la un moment dat.
Inventarierea trebuie să cuprindă toate elementele de activ şi de pasiv precum şi bunurile şi
valorile materiale deţinute cu orice titlu aparţinând altor persoane fizice sau juridice.
Societăţile comerciale au obligaţia efectuării inventarierii generale astfel:
 La începutul activităţii, cu scopul de a stabili şi evalua aportul acţionarilor la capitalul social al
societăţii
 Cel puţin o data pe an, de regulă la sfârşitul exerciţiului, pe parcursul funcţionării societăţii
 În cazul fuzionării, divizării sau încetării activităţii
 In cazul modificării preţurilor sau tarifelor
 La cererea unor organisme externe societăţii, abilitate prin lege
 Ori de câte ori sunt indicii că există lipsuri sau plusuri în gestiune şi care nu pot fi stabilite altfel
decât prin inventariere
 Ori de câte ori intervine o predare primire de gestiune
 Cu ocazia reorganizării gestiunilor
 Ca urmare a calamităţilor naturale sau a unor cauze de forţă majoră
Răspunderea pentru buna organizare a inventarierii revine administratorului sau altei persoane
împuternicite cu gestionarea societăţii.
 Aceste persoane au obligaţia:
 Numirii, prin decizie scrisă, a comisiilor de inventariere formate din persoane cu pregătire
corespunzătoare, tehnică şi economică, care să asigure efectuarea corectă şi la timp a inventarierii.
 elaborării şi transmiterii către comisiile de inventariere de instrucţiuni scrise privind organizarea
lucrărilor de inventariere, adaptate la specificul fiecărei societăţi.
Din comisiile de inventariere nu pot face parte gestionarii gestiunilor suspuse inventarierii şi nici
contabilii care ţin contabilitatea gestiunilor respective.
În deciziile privind efectuarea inventarierii se menţionează:
 Componenţa comisiilor de inventariere inclusiv a comisiei centrale care coordonează întreaga
activitate de inventariere.
 Modul de efectuare a inventarierii
 Gestiunile suspuse inventarierii

 Data de începere şi data de terminare a operaţiunilor de inventariere

Obligaţiile conducerii societăţii în ceea ce priveşte asigurarea condiţiilor necesare efectuării

inventarierii, se referă la urmărirea următoarelor:

 Organizarea depozitării valorilor materiale grupate pe:

o Sorto – tipo - dimensiuni
o Codificarea acestora
o Întocmirea etichetelor de raft
 Ţinerea la zi a evidenţei tehnic-operative a gestiunilor materiale şi a celei contabile
 Participarea la lucrările de inventariere a întregii comisii de inventariere
 Asigurarea personalului necesar pentru manipularea valorilor materiale (aşezare, sortare,
cântărire, măsurare etc.
 Asigurarea participării unor persoane competente din unitate sau din afara unităţii pentru
identificarea bunurile de inventar, (unde este cazul) respectiv calitatea, preţul, sortimentul etc.
 Dotarea gestiunilor cu aparate şi instrumente adecvate pentru măsurare,cântărire, etc.
 Dotarea comisiilor cu mijloace tehnice de calcul şi sigilare a spaţiilor inventariate
 Dacă inventarierea unei gestiuni se face pe parcursul mai multor zile, gestiunea trebuie dotată cu
două rânduri de încuietori diferite.
In ceea ce privesc comisiile de inventariere, acestea au obligaţia:
 De a lua decizii scrise de la gestionarul răspunzător de gestiunea valorilor materiale;
 Identificarea tuturor locurilor în care există valori materiale ce urmează a fi inventariate;
 Sigilarea tuturor locurilor în care există valori materiale , cu excepţia locurilor in care a început
inventarierea şi care se sigilează numai în cazul în care se întrerup operaţiile de inventariere şi se
 părăseşte gestiunea. La reluarea lucrărilor se verifică dacă sigiliul este intact. În cazul contrar se
întocmeşte proces verbal de desigilare.
 În cazul gestiunilor care folosesc metoda cantitativ-valorică:
o Bararea şi semnarea, la ultima operaţiune, a fişelor de magazie sau menţionarea datei la
care s-au inventariat valorile materiale;
o Vizarea documentelor care privesc intrări sau ieşiri de valori materiale, existente in
gestiune şi neînregistrate, înregistrarea acestora in fişele de magazie şi predarea lor la
contabilitate.
La unităţile de desfacere cu amănuntul care folosesc metoda global-valorică:
o Întocmirea de către gestionar, înainte de începerea inventarierii, a raportului de
gestiune în care să se înscrie valoarea tuturor documentelor de intrare şi ieşire a
mărfurilor şi cele privind numeralul depus la casierie, întocmite până la momentul
începerii inventarierii
o Depunerea raportului de gestiune la contabilitate
 Verificarea numeralului din casă şi stabilirea sumei încasărilor din ziua curentă; solicitarea
întocmirii monetarului (la gestiunile cu vânzare cu amănuntul) şi depunerea numeralului la
casieria unităţii; ridicarea benzilor de control de la aparatele de casă;
 Se controlează dacă toate instrumentele şi aparatele de măsură sau de cântărire au fost verificate
şi dacă sunt în bună stare de funcţionare.
În cazul în care gestionarul lipseşte se procedează astfel:
o Comisia de inventariere aplică sigiliul şi comunică acestea conducerii unităţii
patrimoniale;
o Conducerea unităţii încunoştinţează imediat în scris pe gestionar despre inventarierea
ce urmează să se efectueze indicând locul, ziua şi ora fixate pentru începerea lucrărilor;
o Dacă gestionarul sau reprezentatul său legal nu se prezintă la locul, data şi ora fixate,
inventarierea se efectuează în prezenţa altei persoane numită prin decizie scrisă, care
să-l reprezinte pe gestionar.
Desfăşurarea corespunzătoare a inventarierii presupune sistarea operaţiunilor de predare-
primire a bunurilor supuse inventarierii, luându-se măsuri pentru a nu se stânjeni procesul normal
de livrare sau de primire a bunurilor.
Dacă operaţiunile de predare-primire a bunurilor nu pot fi suspendate se stabileşte o zonă
tampon în care să se depoziteze bunurile primite în timpul inventarierii sau să permită expedieri la
clienţi iar operaţiunile respective se efectuează numai în prezenţa comisiei de inventariere, care
menţionează pe documentele respective „primit sau eliberat în timpul inventarierii”, după caz, cu
evitarea inventarierii duble sau a omisiunilor.
Programul şi perioada inventarierii se afişează la loc vizibil.
 Răspunderi şi atribuţii

Comisia de inventariere are următoarele atribuţii şi răspunderi:

 ia declaraţii scrise de la gestionarul răspunzător de gestiunea inventariată

 studiază instrucţiunile pentru efectuarea inventarierii;

 ia măsurile necesare pentru separarea bunurilor proprii de cele ale altor unităţi;
 efectuează inventarierea cantitativă şi calitativă a tuturor bunurilor materiale supuse inventarierii
prin numărare, cântărire, cubare, după natura fiecărui bun; în cazul coletelor originale sigilate,
comisia va efectua inventarierea prin sondaj, făcând menţiunea despre aceasta în lista de
inventariere şi în procesul verbal;
 confruntă stocurile faptice de pe teren cu stocurile scriptice rezultate din contabilitate, stabilind
diferenţa în plus sau în minus, face propuneri pentru compensări, acordarea de perisabilităţi
conform normelor legate, imputarea lipsurilor şi înregistrarea plusurilor;

 controlează toate locurile în care pot să existe bunuri supuse inventarierii;

 ia note explicative de la gestionari privind diferenţele constatate;
 stabileşte persoanele vinovate pentru producerea minusurilor sau a degradării bunurilor;
 răspunde de exactitatea datelor înscrise în listele de inventariere;
 întocmeşte liste separate, pe categorii, cu bunurile din depozit sau folosinţă pe care le propune
pentru casare datorită stării for de degradare sau uzură, arătând în procesul verbal cauzele care au
determinat uzura sau degradarea, în acest din urmă caz indicând şi persoanele vinovate, de la care
ia notă explicativă.

Metodologia de lucru

Înainte de începerea operaţiunii de inventariere, se ia de la gestionarul răspunzător de gestiunea

valorilor materiale o declaraţie scrisă din care să rezulte dacă:
- gestionează valori materiale şi în alte locuri de depozitare;
- în afara valorilor materiale ale unităţii patrimoniale respective, are în gestiune şi altele aparţinând terţilor,
primite cu sau fără documente;
- are plusuri sau lipsuri în gestiune despre a căror cantitate sau valoare are cunoştinţă;
- are valori materiale nerecepţionate sau care trebuie expediate (livrate), pentru care s-au întocmit
documentele aferente;
- a primit sau a eliberat valori materiale fără documente legale;
- deţine numerar sau alte hârtii de valoare rezultate din vânzarea bunurilor aflate în gestiunea sa;
- are documente de primire-eliberare care nu au fost operate în evidenta gestiunii sau nu au fost predate la
contabilitate.
De asemenea, gestionarul va menţiona în declaraţia scrisă felul, numărul şi data ultimului
document de intrare şi de ieşire a bunurilor în/din gestiune.
Declaraţia se semnează şi se datează de gestionari precum şi de membrii comisiei de inventariere, aceasta
constituind data începerii inventarierii.

Reguli Generale

Înscrierea bunurilor inventariate în listele de inventariere se face cu completarea tuturor datelor de

identificare (cod, denumire, unitate de măsură).
Listele de inventariere se întocmesc distinct pe feluri de bunuri inventariate astfel:
- materii prime şi materiale - obiecte de inventar
- echipamente de protecţie - piese de schimb
- combustibili - mijloace fixe
- bunuri în custodie.
Listele de inventariere se vor întocmi în ordinea codurilor, fiecare cod figurând în listă o singură
dată; se întocmesc în 3 exemplare (cu excepţia celor pentru custodii care se întocmesc în 4 exemplare),
înscrierea făcându-se o singură dată, cu indigo.
Pe ultima filă a listei de inventariere, gestionarul trebuie să menţioneze dacă toate valorile materiale din
gestiune au fost inventariate şi consemnate în liste în prezenţa sa. De asemenea, acesta menţionează dacă
are obiecţii cu privire la modul de efectuare a inventarierii. În acest caz, comisia de inventariere este
obligată să analizeze obiecţiile, iar concluziile la care a ajuns se vor menţiona la sfârşitul listelor de
inventariere.
Listele de inventariere se semnează pe fiecare filă de către membrii comisiei de inventariere şi de
către gestionari. Exemplarul 2 al listei se reţine de către gestionar, iar originalul şi exemplarul 3 se reţine de
către comisie în vederea constituirii dosarelor de inventariere.
Inventarierea Imobilizărilor
Inventarierea constă în identificarea imobilizărilor existente în teren şi înscrierea lor în listele de
inventariere. Listele se vor întocmi pe locuri de utilizare. La întocmirea listelor se va respecta clasificarea
generala .
În cazul în care imobilizările sunt dispuse în camere, comisia va proceda şi la întocmirea
inventarului de cameră.
Personalul care are asupra sa imobilizări va asigura condiţii în vederea bunei desfăşurări a
activităţii de inventariere.
 Şefii punctelor de lucru au obligaţia ca în declaraţia de început a inventarierii să arate ce
imobilizări împrumutate utilizează în secţii.
Inventarierea se efectuează prin verificarea inventarelor personale şi a fapticului existent pe
oameni.
Bunurile aflate asupra angajaţilor la data inventarierii (echipament, scule, unelte etc.) se
inventariază şi se trec în liste separate, specificându-se persoanele care răspund de păstrarea lor. În cadrul
evidenţierii acestora pe formaţii, locuri de muncă, bunurile vor fi centralizate şi comparate cu datele din
evidenţa tehnico-operativă, precum şi cu cele din evidenta contabilă.
În verificarea stocului faptic se va acorda o atenţie deosebită stabilirii obiectelor al căror grad avansat de
uzură necesită scoaterea din uz. Pentru această categorie se va întocmi o listă de inventar separată.

Mijloacele fixe care în perioada inventarierii se află

în afara unităţii (vapoare, locomotive, vagoane,
avioane, autovehicule etc.) plecate în cursă de lungă
durată, maşinile de forţă şi utilaje energetice, Se inventariază înaintea ieşirii lor din unitatea
maşinile, utilajele şi instalaţiile de lucru, aparatele şi economică.
instalaţiile de măsurare, control şi reglare şi
mijloace de transport date pentru reparaţii în afara
unităţii
Pe baza documentelor care atestă proprietatea
Terenurile acestora şi a schiţelor de amplasare.
- identificarea lor potrivit titlurilor de proprietate şi a
dosarului acestora;

Clădirile - inspectare;
- compararea constatărilor cu datele prevăzute în
titlurile de proprietate si dosare
Construcţiile şi echipamentele speciale, reţele de
Potrivit regulilor stabilite de deţinători
energie electrică, termică, gaze, apă, canal,
telecomunicaţii, căi ferate etc.
 Prin constatarea existenţei şi apartenenţei acestora la
unităţile deţinătoare.

Imobilizările necorporale În cazul brevetelor, licenţelor, know-how-urilor,

mărcilor de fabrică este necesară dovedirea
existenţei acestora pe baza titlurilor de
proprietate.

Se menţionează pentru fiecare obiect în parte pe

baza constatării la faţa locului:

- denumirea obiectului

- descrierea amănunţită a stadiului în care se află, pe

Imobilizările necorporale şi corporale în curs de
baza valorii din documentaţia
execuţie
existentă( devize) şi în funcţie de volumul
lucrărilor realizate la data inventarierii.
Materialele şi utilajele primite de la
beneficiari pentru montaj şi neîncorporate
în lucrări se inventariază separat.

In listele de inventariere a lucrărilor neterminate

Imobilizările corporale executate cu forţe proprii ale respective se includ cheltuielile aferente

unităţii patrimoniale articolelor de deviz la care nu s-a executat

întregul complex de lucrări prevăzute în
nomenclatoarele de norme de deviz.
Investiţiile puse în funcţiune total sau parţial, cărora
Se înscriu în liste de inventar separate
nu li s-au întocmit formele de înregistrare ca
mijloace fixe

Se înscriu în liste de inventariere separate, arătându-

Lucrările de investiţii care nu se mai execută, fiind se cauzele sistării sau abandonării,
sistate sau abandonate aprobarea de sistare şi măsurile ce se
propun.
 Se inventariază:

- produsele care nu au trecut prin toate fazele

(stadiile) prelucrării impuse de procesul
tehnologic de producţie;
- produsele care, deşi au fost terminate, nu au trecut
toate probele de recepţionare tehnică sau
nu au fost completate cu toate piesele şi
accesoriile lor;
- lucrările, serviciile şi studiile în curs de execuţie
sau neterminate;

La societăţile de construcţii-montaj, în listele de

inventariere a producţiei neterminate se
includ:

- categoriile de lucrări şi părţi de elemente de

construcţii la care nu a fost executat
întregul volum de lucrări prevăzute în
indicatoarele de norme de deviz;
- lucrările executate (terminate), dar nerecepţionate
de către beneficiar.

Materiile prime, materialele, prefabricatele, piesele

de schimb, semifabricatele etc., aflate la
locurile de muncă şi nesupuse prelucrării,
nu se consideră producţie în curs de
execuţie. Acestea se inventariază separat şi

Producţia în curs de execuţie se repun în conturile din care provin,

diminuându-se cheltuielile, iar după
terminarea inventarierii se evidenţiază în
conturile iniţiale de cheltuieli

Înainte de începerea inventarierii producţiei în curs

de execuţie şi a semifabricatelor din
producţie proprie este necesar:

- să se predea la magazii şi la depozite toate piesele,

ansamblurile şi agregatele a căror
prelucrare a fost terminată;
- să se colecteze din secţii sau ateliere toate
Lucrările de reparaţii capitale neterminate ale - se inventariază prin controlul la faţa locului a
clădirilor, instalaţiilor, maşinilor, utilajelor, stadiului fizic al lucrărilor;
mijloacelor de transport şi a altor obiecte, în - se consemnează în liste de inventariere separată în
cazul în care are loc o creştere a valorilor care se indică denumirea obiectului supus
acestora sau o mărire a duratei de funcţionare. reparaţiei, costul de deviz şi cel efectiv al
lucrărilor executate.

Evaluarea imobilizărilor

EVALUAREA imobilizărilor se efectuează la:

- valoarea rămasă neamortizată;

- valoarea actuală, în funcţie de preţul pieţei; starea fizică şi utilitatea lor în cadrul unităţii, în
cazul imobilizărilor constatate ca fiind depreciate;
- valoarea contabilă netă, în cazul imobilizărilor corporale pentru care au fost constituie
provizioane pentru deprecieri. Valoarea contabilă netă se compară cu valoarea actuală
stabilită cu ocazia inventarierii.
În cazul mijloacelor fixe, corectarea valorii contabile şi aducerea lor la nivelul valorii de inventar se
face prin una din următoarele modalităţi:

- prin înregistrarea unei amortizări excepţionale, când se constată o depreciere ireversibilă

(definită, caz tipic pentru mijloacele fixe inutilizabile propuse pentru a fi casate);
- prin constituirea unor provizioane pentru deprecierea mijloacelor fixe, când se constată o
depreciere relativă a acestora, ca urmare a unor cauze cum sunt:
- apariţia unei uzuri morale de care nu s-a ţinut seama cu ocazia amortizării,
- supraevaluarea mijloacelor fixe, prin aplicarea unor coeficienţi neadecvaţi cu ocazia
reevaluării lor;
- lipsa de utilitate a acestora pentru unitate în momentul inventarierii ( aflate în conservare,
neutilizabile pentru activităţile desfăşurate în momentul inventarierii);
- alte cauze care determină o evaluare actuală mai scăzută a mijloacelor fixe decât valoarea cu
care figurează în contabilitate.

Inventarierea stocurilor (materii prime, materialelor şi obiectelor de inventar, etc.)

 Inventarierea bunurilor de mai sus se efectuează prin stabilirea stocurilor faptice prin numărare,
măsurare, cântărire, cubare, după caz. Produsele de masă, se pot inventaria pe bază de calcule tehnice,
menţionându-se în liste modul în care s-a făcut inventarierea, precum şi datele tehnice care au stat la baza
calculelor.

Obiective Mod de inventariere

Stocuri faptice
Bunurile aflate în ambalaje originale intacte
Lichidele a căror cantitate efectivă nu se poate stabili
prin transvazare şi măsurare, conţinutul vaselor
stabilit în funcţie de volum, densitate, compoziţie etc.
Materialele de masă (ciment, oţel beton, produse de
carieră şi balastieră, materiale şi produse agricole
etc.), a căror inventariere prin cântărire şi măsurare
ar necesita cheltuieli importante sau ar conduce la
degradarea bunurilor.
Bunurile aparţinând altor unităţi (închiriere, în
leasing, în custodie, cu vânzare în consignaţie, spre
prelucrare etc.)
Prin numărare, cântărire, măsurare sau curbare
Se desface prin sondaj
- se verifică prin scoaterea de probe din vase
- organoleptic, prin măsurare de probe de laborator
când se constată densitatea, compoziţia şi alte
caracteristici ale lichidelor
Se pot inventaria pe bază de calcule tehnice.
Se înscriu în liste separate.
Listele de inventariere pentru bunurile în custodie
conţin:
- informaţii cu privire la numărul şi data actului de
custodie şi ale documentului de livrare (factură)
- alte informaţii utile
- se trimit şi persoanei fizice sau juridice căreia îi
aparţin bunurile
- proprietarul bunurilor urmează să comunice eventuale
nepotriviri.
Neconfirmarea presupune recunoaşterea exactităţii
datelor înscrise în listele de inventariere;
- în caz de nepotriviri, unitatea deţinătoare clarifică
diferenţele şi comunică constatările persoanei fizice
sau juridice căreia îi aparţin bunurile.

- se trec in liste separate cu specificarea persoanelor care

răspund de păstrarea lor
Bunurile aflate asupra angajaţilor la data
- se evidenţiază pe formaţii şi locuri de muncă şi
inventarierii (echipament, cazarmament, scule, unelte
centralizat
etc.)
- se compară cu datele din evidenţa tehnic-operativă şi
din contabilitate

Bunurile cu grad mare de perisabilitate
Celelalte elemente patrimoniale de activ şi pasiv
Bunurile depreciate, inutilizabile sau deteriorate, fără
mişcare sau greu vandabile, comenzi în curs,
abandonate sau sistate;
Produsele aflate în expediţie
Se inventariază cu prioritate, fără a se stânjeni
desfacerea imediată
- se verifică realitatea soldurilor conturilor respective
- pentru cele aflate la terţi se fac cereri de confirmare
care, după primirea confirmării, se ataşează la listele de
inventariere.
Liste de inventariere separate.
Se inventariază de către unităţile patrimoniale
furnizoarea şi se înscriu în liste de inventariere

Evaluarea stocurilor

STOCURILE se evaluează cu respectarea principiului permanenţei metodelor, care conduce la

continuitatea aplicării regulilor şi normelor privind evaluarea, înregistrarea în contabilitate şi
prezentarea elementelor şi a rezultatelor, asigurând comparabilitatea în timp a informaţiilor contabile.

La stabilirea valorii de inventar se aplică principiul prudenţei, potrivit căruia nu este admisă
supraevaluarea elementelor de activ şi a veniturilor, respectiv subevaluarea elementelor de pasiv şi a
cheltuielilor, ţinând cont de deprecierile, riscurile şi pierderile posibile generate de desfăşurarea activităţii
exerciţiului curent sau anterior.
În listele de inventariere se înscriu:
- valorile din contabilitate, în cazul în care se constată că valoarea de inventar este mai mare
decât valoarea din contabilitate;
- valoarea de inventar, în cazul în care valoarea de inventar este mai mică decât valoarea din
contabilitate.
În cazul constatării unor deprecieri:
- relative (nedefinitive), se constituie provizion pentru deprecieri, care să reflecte situaţia reală
existentă, chiar şi în cazul în care aceste cheltuieli nu sunt recunoscute fiscal;
- ireversibile (definitive) la mijloacele fixe sau la obiectele de inventar, se procedează la
constituirea unei amortizări suplimentare în vederea punerii de acord a valorii contabile nete
cu valoarea stabilită cu ocazia inventarierii, amortizate care nu este deductibilă fiscal.

1.3.3.3 Inventarierea creanţelor

Obiective Mod de inventariere

Creanţele faţă de terţi Se verifică şi confirmă pe baza:
 - extraselor soldurilor debitoare şi creditoare ale
conturilor de clienţi şi furnizori. Confirmarea
soldurilor pentru creanţe cu vechime mai mare
de şase luni se face pe bază de adresă cu
confirmare de primire;
- punctajelor reciproce;
- conturilor sau deconturilor externe periodice
confirmate de partenerii externi(în cazul
unităţilor care efectuează decontarea creanţelor
şi obligaţiilor pe bază de conturi sau decontări
externe periodice).
Creanţe şi obligaţii incerte ori în litigiu. Liste de inventariere separate.

Evaluarea creanţelor şi datoriilor

EVALUAREA creanţelor şi datoriilor se face la:
- valoarea nominală, pentru înregistrarea în contabilitate;
- valoarea probabilă de încasare sau de plată (valoare de utilitate) cu ocazia inventarierii. Cu
acest prilej se constituie provizioane pentru deprecierea creanţelor, pentru creşterea datoriilor
şi pentru sumele aflate în litigiu;
- la cursul de referinţă al Băncii Naţionale a României din ziua de 31 decembrie, în cazul
creanţelor şi datoriilor exprimate în devize.
- pentru pagubele determinate de expirarea termenelor de prescripţie a creanţelor, comisia d
inventariere trebuie să primească explicaţii scrise de la persoanele care au răspunderea
gestionării.
- pe baza explicaţiilor primite şi a documentelor cercetate comisia de inventariere stabileşte
caracterul pagubelor, propunând modul de regularizare a diferenţelor dintre datele din
contabilitate şi cele faptice, rezultate în urma inventarierii.

Inventarierea disponibilităţilor din banca şi casa

Obiective Mod de inventariere

Disponibilităţi aflate în conturi la bănci Prin confruntarea soldurilor din extrasele de
cont emise de bănci cu cele din contabilitate.
Disponibilităţile în lei şi în valută din casieria - se inventariază în ultima zi lucrătoare a
unităţii exerciţiului financiar, după înregistrarea tuturor
operaţiunilor de încasări şi plăţi privind
 exerciţiul respectiv;
- se confruntă soldurile din registrul de casă cu
cele din contabilitate

Inventarierea imprimatelor cu regim special şi a altor valori

Obiective Mod de inventariere

Se înscriu în listele de inventariere în ordinea

Formularele cu regim special
codurilor

Evaluarea titlurilor de valoare

TITLURILE de valoare (titluri de participare, titluri imobilizate ale activităţii de portofoliu, titluri de
plasament, alte titluri imobilizare) se evaluează la:

- valoarea de cotare din ziua de 31 decembrie, în cazul celor cotate la bursă;

- valoarea probabilă de vânzare, în cazul celor necotate la bursă.
Dacă valoarea de inventar este mai mică decât valoarea cu care figurează în contabilitate, se procedează
la constituirea de provizioane pentru deprecierea titlurilor respective.

Titlurile de valoare se inventariază şi evaluează cu respectarea principiului prudenţei, astfel:

- în situaţia în care se apreciază că valoarea de vânzare este superioară valorii contabile, în listele de
inventariere se înscrie valoarea contabilă;
- în cazurile în care se constată aprecieri determinate de înregistrarea de rezultate financiare
necorespunzătoare la unităţile la care sunt deţinute titlurile, situaţie care conduce la scăderea valorii
probabile de vânzare în listele de inventariere, acestea se evaluează la această valoare, urmând să se
constituie provizioane pentru depreciere.

2.2.2.Determinarea rezultatelor inventarierii

STABILIREA rezultatelor inventarierii presupune parcurgerea următoarelor etape:

- confruntarea faptic-scriptic;
- stabilirea lipsurilor imputabile;
- compensarea lipsurilor cu plusurile constatate;
- scăzămintele legale.
 a. Compararea faptic-scriptic
REZULTATELE inventarierii se stabilesc prin compararea datelor constatate faptic şi înscrise în listele
de inventariere cu cele din evidenţa tehnic-operativă (fişele de magazie) şi contabilitate.

În cazul inventarului intermitent, stocurile fizice existente la încheierea perioadei de gestiune se

stabilesc fără a mai fi necesară confruntarea acestora cu stocurile scriptice, iar valorile materiale
inventariate se evaluează la preţul de înregistrare al ultimei înregistrări în gestiune. Pe această bază se
efectuează corectarea cheltuielilor pe naturi.
Pentru stabilirea rezultatelor inventarierii se procedează la:
- controlul exactităţii stocurilor din fişele de magazie şi a soldurilor din contabilitate pentru
bunurile inventariate. Erorile descoperite se corectează operativ;
- confruntarea cantităţilor consemnate în listele de inventariere, varianta simplificată cu
evidenţa tehnic-operativă pentru fiecare poziţie în parte;
- preluarea poziţiilor cu diferenţe în lista de inventariere centralizatoare;
- obţinerea de către comisia de inventariere a explicaţiilor scrise, de la persoanele care au
răspunderea gestionării, pentru plusurile, lipsurile si deprecierile constatate, precum şi pentru
pagubele determinate de expirarea termenelor de prescripţie a creanţelor sau din alte cauze;
- stabilirea pe baza explicaţiilor primite şi a documentelor cercetate, a caracterului lipsurilor,
pierderilor, pagubelor şi deprecierilor constatate, precum şi a plusurilor;
- elaborarea de propuneri privind modul de regularizare a diferenţelor dintre datele din
contabilitate şi cele faptice, rezultate în urma inventarierii;
- înregistrarea ca atare în contabilitate, fără a se face compensări, a plusurilor şi
minusurilor rezultate în urma inventarierii, în vederea punerii de acord a evidenţei contabile
cu valorile inventariate.

b. Stabilirea lipsurilor imputabile

În cazul constatării unor lipsuri imputabile, administratorii iau măsura imputării acestora la valoarea
lor de înlocuire.

Preţul de înlocuire = costul de achiziţie al bunului respectiv la data constatării pagubei.

Costul de achiziţie = preţul de cumpărare practicat pe piaţă + taxele nerecuperabile, inclusiv TVA
+ cheltuieli accesorii necesare pentru punerea în stare de utilitate sau pentru intrarea în gestiune a bunului
respectiv.
În cazul bunurilor constatate lipsă ce urmează a fi imputate, care nu pot fi cumpărate de pe piaţă,
valoarea lor de imputare se stabileşte de către o comisie formată din specialişti în domeniul respectiv.

c. Compensarea lipsurilor cu plusurile constatate

În cazurile în care lipsurile în gestiune nu sunt considerate infracţiuni, la stabilirea valorii debitului se
are în vedere posibilitatea compensării lipsurilor cu eventualele plusuri constatate, dacă sunt îndeplinite
următoarele condiţii:

- existenţa riscului de confuzie între sorturile aceluiaşi bun material, din cauza asemănării în
ceea ce priveşte aspectul exterior: culoare, desen, model, dimensiuni, ambalaj sau alte
elemente. Listele cu sorturile de produse, mărfuri, ambalaje şi alte valori materiale care
întrunesc condiţiile de compensare datorită riscului de confuzie se aprobă anual de către
administratori, respectiv ordonatorii de credite. Listele sunt de uz intern;
- diferenţele constatate în plus sau în minus să privească aceeaşi perioadă de gestiune şi
aceeaşi gestiune;
- lipsurile constatate la inventariere să nu provină din sustragerea sau din degradarea bunurilor
respective datorită vinovăţiei persoanelor care răspund de gestionarea lor.
La stabilirea valorii de imputare nu se au în vedere provizioanele pentru depreciere constatate.

Compensarea se face pentru cantităţi egale între plusurile şi lipsurile constatate la sorturile supuse
compensării.

Pot exista două ipoteze:

- cantităţile sorturilor supuse compensării, la care s-au constatat plusuri, sunt mai mari decât
cantităţile sortimentelor admise la compensare la care s-au constatat lipsuri. În această
situaţie se procedează la stabilirea egalităţii cantitative prin eliminarea din calcul a diferenţei
în plus începând cu sorturile care au preţurile scăzute, în ordine crescândă;
- cantităţile sorturilor supuse compensării, la care s-au constatat lipsuri, sunt mai mari decât
cantităţile sorturilor admise la compensare, la care s-au constatat plusuri. În această situaţie
se procedează la stabilirea egalităţii cantitative prin eliminarea din calcul a cantităţii care
depăşesc total cantitativ al plusurilor, începând cu sorturile care au preţurile unitare cele mai
scăzute, în ordine crescândă.

d. Scăzămintele legale
Se aplică la valorile materiale la care sunt acceptate scăzăminte.

În cazul compensării lipsurilor cu plusurile stabilite la inventariere, scăzămintele se calculează numai în

situaţia în care cantităţile lipsă sunt mai mari decât cele constatate în plus.

Cotele de scăzăminte se aplică:

- în primul rând, la valorile materiale la care s-au constatat lipsurile;

- dacă în urma aplicării scăzămintelor respective mai rămân diferenţe cantitative în minus,
cotele de scăzăminte se pot aplica şi asupra celorlalte valori materiale admise în compensare,
la care s-au constatat plusuri sau la care nu au rezultat diferenţe.
 Normele de scăzăminte nu se aplică anticipat, ci numai după constatarea existenţei efective a lipsurilor
şi numai în limita acestora. Normele de scăzăminte nu se aplică automat, fiind considerate limite
maxime.

Diferenţa stabilă în minus în urma compensării şi aplicării tuturor cotelor de scăzăminte, reprezentând
prejudiciu pentru unitate, se recuperează de la persoanele vinovate.

Imputarea pagubelor constatate în gestiune se face la valoarea de înlocuire.

Rezultatele inventarierii se înregistrează în evidenţa tehnic-operativă şi în contabilitate. Pe baza

registrului-inventar şi a balanţei de verificare se întocmeşte bilanţul contabil, ale cărui posturi trebuie să
corespundă cu datele înregistrate la stabilirea egalităţii cantitative prin eliminarea din calcul a cantităţii
care depăşeşte totalul cantitativ al plusurilor, începând cu sorturile care au preţurile unitare cele mai
scăzute, în ordine crescătoare.

Stabilirea rezultatelor inventarierii constituie sarcina exclusivă a comisiei ce a efectuat lucrarea de

inventariere.
Rezultatele inventarierii se determină prin stabilirea diferenţelor între cantităţile faptice de pe teren
şi cele ce figurează scriptic în contabilitate. Determinarea diferenţelor de face direct pe listele de
inventariere.
Înaintea stabilirii diferenţelor - plusuri sau minusuri - comisia are obligaţia de a analiza fiecare
poziţie în parte verificând exactitatea tuturor calculelor, procedând la corectarea eventualelor erori ce pot
influenţa rezultatele.
De asemenea comisiile au obligaţia de a proceda la verificarea atentă a listelor de inventar pentru
ca acestea să îndeplinească condiţiile necesare ca formă şi fond, respectiv să nu cuprindă ştersături,
suprascrieri, adăugiri sau corecţii efectuate fără respectarea normelor de corectare a documentelor.
În urma analizei lucrărilor de inventariere comisia întocmeşte procesul verbal de inventariere în
care se va cuprinde: recapitulaţia valorică a bunurilor inventariate, modul cum au decurs operaţiunile de
inventariere, concluziile cu privire la cuantumul diferenţelor, cauzele lor, persoanele vinovate, precum si
propunerile concrete cu privire la modul de soluţionare a diferenţelor, eventuale propuneri pentru
compensări, scăzăminte legate sau casare. De asemenea, se vor face propuneri cu privire la măsurile ce
urmează a se lua în viitor în vederea preîntâmpinării abaterilor şi a deficienţelor constatate în administrarea
şi gestionarea bunurilor respective şi propuneri pentru punerea în circuitul economic a bunurilor iară
mişcare.
O atenţie deosebită se va acorda de către comisie depistării valorilor materiale a căror condiţii de
depozitare şi conservare nu asigură menţinerea calităţii acestora, făcând menţiuni speciale în procesul
verbal cu privire la măsurile de conservare ce trebuiesc luate.

Dosarul comisiilor de inventariere va cuprinde următoarele documente:

- declaraţia gestionarului la începutul inventarierii; ,
 - listele de inventariere;
- procesul verbal cu concluziile şi propunerile comisiei;
- situaţia de compensări, dacă este cazul;
- situaţia plusurilor şi minusurilor ce nu intră în compensare;
- declaraţia gestionarului în care se justifică în amănunt cauzele diferenţelor constatate pe
fiecare poziţie în parte;
- centralizatoarele pe locuri de folosinţă sau pe puncte de lucru;
- listele cu propunerile pentru scoaterea din uz;
- listele cu bunurile degradate însoţite de procesul verbal în care se arată cauzele şi persoanele
vinovate.
Se atrage atenţia comisiilor de inventariere că respectarea strictă şi în totalitate a acestor
instrucţiuni este obligatorie, orice abatere constituind neîndeplinirea sarcinilor de serviciu.

2.3. Conectarea cheltuielilor la veniturile întreprinderii

Respectarea independenţei exerciţiilor conduce la integrarea pentru fiecare din acestea :

• A tuturor cheltuielilor care le privesc;
• Numai a cheltuielilor care le privesc
Decalajele observate pot să apară ca urmare a două categorii opuse de venituri şi cheltuieli :
- cheltuieli înregistrate înainte de consumarea lor efectivă (cheltuieli în avans) sau veniturile
constatate înainte de furnizarea prestărilor sau bunurilor vândute (venituri în avans);
- cheltuieli înregistrate după consumarea lor efectivă sau venituri contabilizate după prestarea
serviciilor sau livrarea bunurilor.

Cheltuieli înregistrate în avans

Sunt cheltuielile înregistrate în cursul exerciţiului, dar care corespund cumpărărilor de bunuri sau
servicii a căror furnizare sau prestare trebuie să survină ulterior.Ele sunt micşorate cu partea care priveşte
exerciţiul viitor.

Exemplu :
Întreprinderea a închiriat un imobil la data de 01 mai N pe o perioadă de 18 luni şi a achitat
integral contravaloarea chiriei.Chiria lunară este de 1000 lei. Conform principiului indepenţei
exerciţiului, în anul N întreprinderea va recunoaşte cheltuieli cu chiria 8000 lei (perioada mai-dec.
N), diferenţa reprezentând cheltuieli de repartizat pentru exerciţiul N+1.

Venituri înregistrate în avans

Reprezintă venituri încasate în exerciţiul curent, dar livrarea sau prestarea se vor face în exerciţiul
sau exerciţiile următoare.
Exemplu :
Editura unei reviste a primit la 01 octombrie N de la un cititor un cec de 1200 lei pentru 12 de
abonament. Editura va recunoaşte în anul N venituri în sumă de 300 lei aferente a trei luni de
abonament, urmând ca diferenţa de 900 lei să fie recunoscuţi ca venituri în anul N+1.

2.4.Ajustarea elementelor de activ şi pasiv. Alte operaţiuni privind regularizările şi

estimările contabile.
 Valorilor iniţiale înscrise în contabilitate li se aduc corecţii rezultate din aplicarea
principiului prudenţei, în următoarele cazuri :
• micşorarea valorii unui element de activ din cauze care nu sunt considerate
ireversibile, valoarea respectivului element de activ fiind în acest caz corectată
printr-un provizion pentru depreciere;
• micşorarea valorii unui element de activ, ca urmare a uzurii în timp, a
schimbărilor tehnice sau a oricărui alt eveniment ale cărui cauze sunt judecate
ireversibile. Valoarea respectivului element de activ se corectează printr-o
amortizare.

Amortizarea

Se vor revedea aspectele legate de amortizare învăţate în anii anteriori, referitoare la :

- abordările privind amortizarea;
- durata de viaţă utilă;
- amortizarea fiscală;
- metodele de amortizare ;
- tratamente alternetiv la costul istoric (reevaluarea imobilizărilor la valoarea justă).

Ajustări de valoare pentru depreciere

Ajustările pentru depreciere sunt constatarea contabilă a unei diminuări a valorii unui activ.

Ajustări pentru deprecieri

Aceste ajustări privesc în general constatarea la inventar a unui minus de valoare cu privire la
elementele de activ neamortizabile. Ele pot privi, de asemenea, deprecieri excepţionale pentru
elementele de activ amortizabile.
Suma ajustării trebuie să poată fi estimată cu o anumită precizie.

Exemple de ajustări :
- petru deprecierea activelor imobilizate;
- pentru deprecierea stocurilor;
- pentru deprecierea creanţelor.

Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli

Provizionul pentru riscuri si cheltuieli reprezinta un pasiv cu exigibilitate sau valoare incertă.
Provizioanele pentru riscuri si cheltuieli se constituie pentru elemente cum sunt:
a) litigiile, amenzile si penalitatile, despagubirile, daunele si alte datorii incerte;
b) cheltuielile legate de activitatea de service in perioada de garantie si alte cheltuieli privind
garantia acordata clientilor;
c) alte provizioane.
Contabilitatea provizioanelor pentru riscuri si cheltuieli se tine pe feluri, in functie de natura si
scopul sau obiectul pentru care au fost constituite.
Un provizion pentru riscuri si cheltuieli va fi inregistrat in contabilitate daca sunt indeplinite
cumulativ urmatoarele conditii:
(a) exista o obligatie curenta generata de un eveniment anterior;
(b) este probabila efectuarea unor plati pentru onorarea obligatiei respective; si
(c) suma poate fi estimata.
Provizioanele pentru riscuri si cheltuieli nu pot avea drept scop corectarea valorii activelor.
Pentru stabilirea existentei unei obligatii curente la data bilantului, se vor lua in considerare
toate informatiile disponibile.
 Provizioanele vor fi revizuite la data fiecarui bilant si ajustate pentru a reflecta cea mai buna
estimare curenta, in cazul in care pentru stingerea unei obligatii nu mai este probabila o iesire de
resurse, provizionul trebuie anulat.
Nu vor fi recunoscute provizioane pentru pierderile viitoare din exploatare.

Exemplu :

Recomandare : A se citi IAS 37 „ Provizioane, datorii şi active contingente

Alte operaţiuni de regularizare la bilanţ

- evaluarea elementelor monetare în devize ;

- stabilirea rezultatului fiscal şi a impozitului aferent;
- repartizarea rezultatului net.

Exemple :