Unirea Basarabiei cu România

Basarabia este teritoriul dintre Prut şi Nistru până la Marea Neagră.

Numele acesteia se presupune că ar proveni de la dinastia Basarabilor din
Valahia, care în secolul XIV ăşi extindea graniţele până la gurile de vărsare
ale Dunării. Basarabia a fost anexată de către imperiul Rus în urma
războiului ruso-otoman. Planul Rusiei fiind să cuerească toată Moldova şi
chiar Ţara Românească fiind însă oprită de atacul lui Napoleon. Basarabia e
organizată sub forma de provincie ţaristă, cu capitala la Chişinău. Iniţial ruşii
au lăsat boierimea existentă la conducere, dar peste puţin timp aceasta a fost
înlocuită cu o conducere de la Moscova care vorbea doar limba rusă. Alte
populaţii din cadrul imperiului, precum găgăuzii şi tătarii s-au stabilit în
Basarabia, având loc astfel o uşoară rusificare a populaţiei. Prin urmare
Basarabia va intra în Primul Război Mondial alături de imperiul rus.
România intră în război de partea Antantei, cu scopul de a se unii cu
Transilvania, dar totuşi prima provincie cu care se realizează unirea este
Basarabia la 27 martie 1918. revoluţia bolşevică din Rusia a creat o stare de
haos şi de dispersare a naţionalităţilor prezente în imperiul rus, oferindu-le
astfel posibilitatea de a se afirma naţional prin autonomie sau chiar
independenţă. Profitând şi Basarabia de această oportunitate îşi declară
autonomia în cadrul Rusiei la data de 2 decembrie 1917 sub numele de
Republica Democrată Moldova, dar asigurând guvernul de la Moscova că nu
doreşte independenţa. Această autonomie este obţinută în urma unei serii de
congrese la care participă toate categoriile sociale: profesori şi studenţi,
preoţi, partide şi oameni politici, ţărani, soldaţi şi chiar şi femeile.
Dar în urma ieşirii Rusiei din război, lucru care a şocat pe toată lumea,
soldaţii ruşi se retrag din frontul moldovean spre Rusia trecând prin
Basarabia unde aceştia măcelăresc populaţia, fură resursele, violează
femeiile. Basarabia se vede nevoită să solicite ajutor din afară. România
trimite în ianuarie 1918 două divizii de infanterie şi două divizii de cavalerie
în Basarabia, sub conducerea generalului Ernest Broşteanu, cu scopul
declarat de a restabilii ordinea, de a debloca căile de comunicaţii şi să
asigure aprovizionarea. Reuşesc să îi alunge pe soldaţii bolşevici şi sunt
primiţi la Chiţşinău ca nişte eroi. Sfatul Ţării declară inependenţa pe 24
ianuarie 1918. În urma intervenţiei României în Basarabia Lenin
sechestrează tezaurul României la Moscova, unde se afla de pe vremea când
cele două ţări erau aliate, şi întrerupe orice relaţie diplomatică cu România şi
Basarabia. Basarabia se vede oarecum nevoită să se unească cu România
deorece era posibil un atac al Rusiei Sovietice, care dorea oprirea revoluţiei
democratice şi naţionale pornită în Basarabia, ed asemenea Basarabia risca
să fie înglobată în Ucraina, care şi ea îşi declarase independenţa faţă de
Rusia în urma revoluţiei bolşevice. Astfel au apărut şase curente de
opinie:cei care doreau unirea cu orice preţ; cei care doreau o unire federală,
Basarabi urmând a fi egală în drepturi cu România; cei care doreau unirea
conservatoare, în care Basarabia îşi păstra Sfatul Poporului, unire cerută e
nobilime; unirea cu Ucraina, solicitaă de unii deputaţi ucrainieini; autonomia
în cadrul Rusiei; independenţa. Basarabia se afla mult înaintea României,
aceasta promiţând: o reformă agrară radicală, vot universal, drepturi
minorităţilor şi drepuri muncitorilor. Prin urmare unii basarabeni se întrebau
dacă nu cumva România nu va trdpecat aceste cuceriri democratice.
Ucraina se pregăteşte să anexeze Basarabia fapt ce urgentează unirea.
Deja la sfârşitul luni februarie exista în Sfatul Ţării o majoritate prounire.
Consiliile judeţelor Bălţi, Soroca şi Orhei cer unirea. Astfel şedinţa din 27
martie 1918 din Sfatul Ţării a fost doar o formaşitate, ea încheindu-se cu 86
de voturi pentru unire, 3 contra, 36 de abţineri şi 13 absenţe. La Chişinău se
afla o edlegaţia română condusă chiar de premierul Marghiloman, iar
eclaraţia ed unire a fost semnată imediat.
Au fost doi doi români care au contribuit esenţial la încheierea unirii:
Alexandru Marghiloman, premierul României şi un bun diplomat;
Constantin Stere, un talentat orator, basarabean faimos exilat în România.
Marghiloman reuşeşete să îi convingă pe basarabeni că ţara lor independentă
este prea slabă şi vulnerabilă, iar Stere reuşeşte să atragă de partea unirii
eputaţii basarabeni indecişi. În şedinţa din 27 martie cei doi au luat primii
cuvântul şi au dat tonul unirii.
Astfel s-a realizat unirea Basarabiei cu România în 27 martie 1918.