Batranul era vaduv- de vreo cativa ani i-a murit sotia ,Maricica

,cum o chema ,o femeie blanda si iubitoare.Batranu Iacob isi ducea

viata langa cele doua fiice , lucrand rotaria in sat , pamant avand putin,
trei iugare, unul pe vale si doua in Foghios . Veronica , fiica cea mica a
rotarului uda muscatile in tarnat, muscati rosii, rozosin si albe
,indeletnicire pe care a preluat-o de la mama ei , dupa moartea acesteia
.
Se opri admirand florile rupand din cand in cand cate o frunza
vesteda, cit mai degraba simti decat observa venind dinspre drum o
privire atintita , o privire puternica ,dar oarecum blanda,imbietoare,Da,
venea din partea unui tanar chipes ofiter de husari, caci asa era
imbracat . In spatele tanarului la vreo cativa metri, tatal fetei , rotarul
impreuna cu baronul cu Ianos se uitau la o roata a trasurii la care raful
se deplasase de la locul lui, ocolind doua spite si o obada.
Veronica privi si ea la tanarul baron mai mult din curiozitatea
data de cei 17 ani a ei.Pana acum nu l-a vazut niciodata pe tanar.
Tanarul nostru se numea Bela, era fiul baronului , un baiat inalt,
avea 32 de ani o mica mustacioara neagra, ochi izbitor de negri.
-Ce rosu frumos au muscatile d-tale,spuse tanarul privind-o drept
in fata,oprindu-i-se privirea pe parul blond, impletit in 2 cozi, la capat
legate cu cate o funda izbitor de rosie,parca rupta din muscati.

-In toata Gheja nu exista asemenea flori frumoase spuse

Veronica cu indrazneala.
-Nu cred ca ai vazut toate muscatile din Gheja ca sa poti
spune asa ceva, zise tanarul cu intelegere.
Pe o parte le vazuse, pe altele nu, dar auzise de la multe
femei din sat, care veneau la lelea Maricica sa vada muscatile
si chiar sa intrebe daca nu cumva stie sa le descante de sunt
asa frumoase.
-Ba pot spune sigur Maria-ta ! zise Veronica apelativul
folosit de tot satul pentru familia baronului, dar acum ea il
folosi mai degraba pentru a mai diminua din indrazneala ei,
referitoare la muscati.
-Si noi avem muscati sus in castel –raspunse Bela,fara a
face precizarea,care se subintelege ca,desigur,ea,fata nu le-ar
fi vazut si ca s-ar putea sa fie la fel de frumoase.
-Da,da,o fi…ar fi urmat in gand Veronica,dar nu e sigur ca
sunt la fel de frumoase,dar ca s-ar putea sa fie un soi,pe care
sa-l aiba ei,baronii,chiar de la mama ei,lelea Maricica,ce nu i-a
povestit maica-sa ca chiar baronul a venit cu
Martha,baroneasa,pe cand ea,Veronica era mica,avea cativa
anisori,sa-i dea si ei,Marthei,cativa butasi din cei rosii,iar
faptul a ramas ca un eveniment pentru familia
Harastasenilor,mai ales pentru faptul ca Martha,baroneasa,n-a
intrat niciodata in curtea si casa vreunui taran din Gheja,chiar
daca Janos ocazional,da.
Tatal Veronicai nu era singurul rotar din Gheja,dar era cel
mai apreciat,celalalt Feri,Ferku cum i se spunea,era betiv si
mincinos,oamenii pe cat posibil,ca si baronul il evitau.
Baronul nu-si lucra atelajele (carele,carutele,trasurile)la
Gheja,ci la Ludus,la batranul Iacob apela arareori,pentru
urgente si pentru ca erau in imediata vecinatate.
- Imi spui cum te cheama ? –fata frumoasa ! o intreba
tanarul,dupa ce o privi intens,pret de cateva clipe.
- Nu stiu,daca sunt asa frumoasa cum spui maria-ta,dar
am un nume frumos : Veronica ! zise ea,rosindu-se din
cap pana-n picioare,dupa care si intra din tarnat in
tinda,fiind ,nici nu stie bine,rusinata si mandra si
exaltata,trebuindu-i cativa timp sa-si revina.
- Hai,Bela,suntem gata,zise batranul Janos,multumindu-i
lui Iacob pentru ajutor si platindu-i.
Tanarul se desprinse brusc din starea de curtezan si urca in
trasura,Feri baci,vizitiul,dand bice cailor.
 Sora Veronicai,Lena,era mai mare cu doi ani decat ea.La
momentul povestii era in Foghios,la sapa la cucuruz,unde ar fi
ajuns si batranul Iacob,daca n-ar fi fost micul incident al
baronului.Veronica a ramas acasa sa gateasca si sa le duca
mancarea:o zeama de fasole verde si niste mamaliga cu branza
,la camp,unde mai erau la sapa si doi baieti al lui Samu tiganul
,muzicantul.

Capitolul 3

BARONII

Groful avea castelul dincoace de parau,spre sat,un castel

mult mai mic decat al baronului ,cu un singur nivel,tot
dincoace de parau spre sat era biserica ungureasca,construita
la putin timp dupa constructia castelului.
Din cele trei strazi perpendiculare care mergeau spre castel
din strada principala,prima,cea care ducea pe vale,si
ultima,care ducea spre cimitirul vechi, incadrau domeniul de
resedinta al baronilor.
In partea de jos,spre Gabud,erau casele slugilor
baronului,unguri si romani.Gardul dinspre drumul
tarii(principal) era construit din caramida rosie,netencuit,iar
portile,pentru fiecare intrare erau din fier forjat.
Pamant avea baronul in toate hotarele satului incepand cu
Ratul,Razoare,Surmezau si pana pe Piatra,adunand in total in
jur de 700 ha. Denumirea hotarului “ pe Piatra” vine de la
drumul pietruit facut inca in perioada imperiului roman.
Padurea folosita atat pentru lemn,cat si pentru
vanatoare,era cea din hotarul Gabudului cu Maldaoci.
 Capitolul 4

IUBIREA

Ce bine ca nu s-a ars zeama de fasole in timp ce discutase

cu minul baron-gandi Veronica.N-o sa-i spun nimic Lenei-
gandi ea mai departe.
Lena urma sa aiba ospat peste doua saptamani de la
intamplarea noastra,cu unul de-a lui Ignat de-a –lui Voda.De
cand s-a stabilit data nuntii,Lena era tot mai grijulie cu
Veronica,era tot mai evidenta tendinta ei protectoare.
Pana sa iasa din curte,sa duca amiaza la camp,Veronica
iesea din tinda din cand in cand ,uitandu-se spre gradina
baronului,ba spre strada,doar-doar l-o vedea pe tanar.
Sau s-au dus la Cluj,la domeniul de acolo.Cine stie ? sau la
Bontida ?
Drumul pana in Foghios I se paru extreme de scurt
Veronicai,spre deosebire de alte dati.Cum ajunge pune in
farfurii la tigani,apoi la batranul Iacob sa manance,apoi o trage
pe sora-sa deoparte si incepe sa-i povesteasca din fir a par ,ba
mai bine zis discutia cu tanarul cu o incantare evidenta,lucru
remarcat de sora ei mai mare.
- Sa stii nana Lena,ca ochii negri sunt mai frumosi decat
ochii albastrii.Nu-i asa cum mi-ai spus tu odata,mai
demult.
- Ai grija si vezi-ti de treaba ta,nu te juca,stii bine ca nu
suntem in nici un fel de rangul lor,asa ca vezi-ti de
treaba.
 - Bine-bine.N-o sa-ti mai spun niciodata nimic.Te crezi
mai ocosa (desteapta n.a.) intotdeauna.
Dupa vreo cateva zile de la episodul trecut,intr-o zi de
marti,cand in Ludus este zi de targ,batranul Iacob se duse si el
sa-si cumpere materiale pentru care si carute,respective niste
fag fiert si stejar de la niste mocani (moti) din Apuseni,cum le
spuneau ghejenii.Motii ,de regula ,veneau la campie cu
ciubere si butoaie,facand troc cu porumb.Batranul avea vechi
relatii cu mocanii,cumparand fag si stejar pentru spite si obezi
la roti si pentru jug,iar pentru dricuri(caroserie)lemn de brad.
In aceasta zi a luat-o cu el si pe Lena,care urma sa-si
cumpere cateva lucruri neapart trebuincioase pentru ospat
:lumanari,petrol pentru lampi,panglici se alte asemenea.
Veronica ramasa singura acasa,o fura iar gandul la
Bela,cand deodata:
-Hei,fata frumoasa!
-Doamne-fereste ! zise fata aproape cu voce tare.Doar
n- am halucinatii !
Din partea cealalta a drumului,dintre brazi,doi ochi
negri ca taciunele si in costum de vanatoare,tanarul.
-Da,maria-ta !
-Ai udat astazi florile sau ai uitat? Muscatile.Eu le-am
udat pe ale noastre.
-Nu te cred,maria-ta !si-apoi cred ca ma necajesti.
-Daca nu crezi,o sa te duc odata la castel sa le vezi.
- Nu promite,maria-ta.
-Unde ai fugit randul trecut ?
-Am avut multa treaba in casa si cred ca si acum
am,spuse ea rosind si fugind in tarnat.
-Da,da,o sa te iau la castel,zise el si nemaizarind-o
,pleca cu cainele agale.
Ar trebui sa spunem cititorilor nostril,ca Bela a trebuit sa
inventeze un mic truc,cum ca i-ar fi fugit cainele favorit din
grupul ogarilor,intrucat il asteptau pregatiti cativa musafiri
pentru partida de vanatoare,care era planificata pentru acea zi.
Erau celi din familiile Betlen,Aitony,Peterfi si Siklody.
Era tare multumit in sinea lui pentru frumusetea fetei-ce
frumoasa era cand se inrosea in obraji,gandi Bela se se grabi la
prietenii care il asteptau.

C apitolul 5

BARONII

Tiganii din Gheja acelor vremuri nu aveau pamant,locuiau

in capul satului,spre Gabud,cei mai instariti dintre ei fiind
muzicanti.Samu si Gusti cantau de regula in Gheja,erau cei
mai buni,primul la vioara,al doilea la gordon (contrabass)Mai
cantau inca vreo patru,formatie de doi cate doi,mai mult in
Gabud si Atintis.Restul tiganilor,de fapt vreo cinci
familii,traiau din pescuit,adunau ciuperci si lucrau cu ziua la
romani.Aproape toti aveau luntre(barca)folosita la trecerea
peste Mures,dar monopolul trecerii peste Mures il detinea
Mihai,tiganul,cu luntrea cea mai mare.
Toamna la culesul porumbului de peste apa,recolta era
adusa cu carele prin apa Muresului,care avea atunci albia mult
mai lata.
In Gheja acelor vremi,cai avea baronul si cativa tigani.
Apa,atat cea de baut,cat sic ea de consum current era
dusa cu galetilr sau ciuberele din Mures.
Ghejenii s-au retras de pe Gheja batrana in actuala locatie
inainte de 1857,probabil datorita unor alunecari de teren din
acea zona,dupa unii cercetatori(prof.dr.Olteanu T. Ioan),chiar
inainte de 1800.Biserica actuala ortodoxa dateaza din 1867-
1868,la inceput functionand in curte si ca scoala confesionala
cu invatator.
Inainte de 1900 se construieste de baron scoala
ungureasca,actuala scoala veche.Vechea biserica era din lemn
si era construita langa cimitirul vechi de astazi in apropierea
castelului.Vechile familii ghejene ale acelor vremuri in afara
de Harastasenii nostril erau
:Ghermanestii,Blagestii,Craciunestii,Fanestii,Pantestii,Vodesti
i,Nicorestii,Malnestii,Sofronestii,Stoicestii,Detesanestii se
desigur si altii.Numele erau de obicei insotite de porecle.Pe
scheletul acestor familii s-a format satul,desigur pe parcurs s-
au stability aici familiiprovenind din satele vecine sau
indepartate.Ex.:Gabudenii,care poarta numele dupa satul de
provenienta sau Chetenii.
Tot in vremea povestii noastre,romanii au preluat o
gramada de cuvinte din limba maghiara,cum ar fi: labos-
cratita,conyie-bucatarie,porodice-rosie,iugar-pogon,jeb-
buzunar,nadrag-pantaloni,cucuruz-porumb,fusaica-fasole,uios-
haina scurta,cobat-palton,coaci-fierar,haizas-casa,ciurda-
cireada,ciopor-grup etc.
-Oamenii sunt de treaba,tata ? intreba tanarul,dupa
incidental cu roata trasurii si prima discutie cu fata,uitandu-se
discret inapoi. Satul e minunat,de ce ii zic Gheja ?
-Bunicul meu mi-a spus ca dupa stra-strabunicul
nostru,unul Geza,capetenie mare de osti,care s-ar fi asezat
primul aici,dar nu e sigur,un professor roman din
Ludus,domnul Modrigan,cu care am vorbit odata,mi-a spus ca
numele de Gheja este mult mai vechi,din vremea
romanilor.Greu de stiut…
-Sunt saraci tare,tata?
-Da.dar au cateva calitati,care ma fac sa ma
gandesc,daca aceste calitati le au ca sunt saraci sau ca sunt
romani? Calitatea mare la romani sigur este toleranta,apoi au
sufletul deschis.Sunt multumiti cu putinul lor.
La noi ,la unguri,daca mandria e explicabila,fiindca
dominam Ardealul,trufia se transmite pana si la slugi.Totodata
nemultumirea continua ne caracterizeaza mai mult decat
probabil pe alte natii.
-Dar asta e bine,tata ! Duce la progress.
-Ai dreptate,dar ca orice lucru exagerat,si
dauneaza.Ei,romanii au o vorba,care ii caracterizeaza:
“Doamne fereste de mai rau !” Totodata daca mai provocat iti
spun ca ghejenii au un simt al bascaliei extrem de dezvoltat,se
vede din porecle sau daca discuti cu ei.Dar sa stii,ca
umorul,bascalia e semn de inteligenta,sa te feresti de omul
care nu stie de gluma !
-Dar,tata ,te poti baza pe ei? Iti sunt loiali ?
- Nu chiar toti,dar asta depinde si de tine.
Pe mine personal,continua batranul baron,ma fascineaza
de-a dreptul cursul extreme de lin al acestui rau,Mures.Daca
nu stii din ce directie vine,numai admirandu-l nu poti sa-ti dai
seama.Asemenea rau n-am vazut in tarile vizitate.
-Noi avem romani la castel,tata ? N-am vazut nici
unul.
-Avem vreo 4-5,zise batranul razand.
-De ce razi,tata ?
-Pai cand i-am angajat ii chema Sabau si acum ii
cheama Szabo,sunt catolici si acum vorbesc ungureste ca si
noi,sunt unguri.
-Dar cum se maghiarizeaza,tata ?
-Daca amesteci vinul cu apa si e mai mult vin,zici ca-I
vin,daca-i mai multa apa,ii zici apa .Apoi desigur ii mai
ajutam si noi,biserica mai bine zis.
 Capitolul 6

IUBIREA

Veronica fugii repede in casa,gandindu-se ca nu e bine

ce face,parca intuia-presimtea ceva.Da,o sa-i povesteasca
Lenai,care la intoarcerea din Ludus se opri la ai lui Voda
pentru a mai pune la punct anumite lucruri legate de nunta.
Dar nici nu intra bine Lena in curte,ca vazandu-si sora
o intreba direct:
-Iar l-ai vazut ?
-De unde stii?
-Se vede.
-Poate.
-Nu te doare capul,Veronica ?
-Nu.De ce ?
-O sa te doara.Esti tare rosie.Cand se uita la tine un
barbat si te doreste tare,asa se intampla.
-Tu de unde stii?
-Stiu,zise Lena.
-Nana Lena,ma doare capul de chiar si inca tare.
-Du-te la nanasa Sofie,al lui Urzica sau las ca ii spun
eu sa-ti descante cu carbine.Vezi ca o sa-i spun ca ai fost cu
mine la Vodesti,era lume multa,sa nu ma faci de minciuna.
Dupa ce ajunsera la Sofia a lui Urzica,Veronica se puse jos pe
pragul tarnatului,rinandu-se cu mainile de frunte.Sofia,nanasa
fetelor,locuia chiar langa ei,casa langa biserica de astazi.
Veni repede,o descanta,apoi gandi in tacere.”Nu putea
exista un barbat pe pamant sa nu doreasca aceasta fata,asa era
de frumoasa.Da,da,nu exista un asemenea barbat,”gandi
batrana.Si batrana era inteleapta.
 Capitolul 7

OSPATUL LENEI

Pana la ospatul Lenei mai erau trei zile.Organizarea era in

toi.Colacii ii coceau in cuptor la nanasa Sofie,aia cu
descantetul a lui Urzica,el Suca lui Urzica i-a dat porcul
pentru ospat in contul unei carute,facute de batranul Iacob,inca
in primavera,dar Urzica instarit fiind,greu scotea banii din
serpar,amanand mereu plata,ca aproape toti,pana la
cules.Acum la insistentele Sofiei urma la sambata sa fie taiat
porcul,lucru ce trebuie facut de Ilisie,macelarul satului.Vinul
si painea era obligatia mirelui,de fapt Vodestii aveau in
gradina de sub Dos vreo 100 de fire de vie.Samu cu
vioara,Gusti cu gordonul erau tocmiti din mai,cand rotarul ii
reparase lui Gusti hodoroaga de caruta,cu care martea mai
castiga un ban,ducand si aducand una alta de la piata din
Ludus,iar in restul zilelor ducand la moara din gara la unu la
altul.
Masa urma sa se desfasoare in tinda si camera dinainte a
rotarului,iar jocul in curte si strada.Urma sa fie deschisa poarta
mare prin care se intra cu carul.
Nanasi erau Laurean al lui Gherman din Tonorog,fost
coleg de armata cu mirele,Natu Voda,cu sotia
Paulina.Ghermanestii erau un pic mai instariti si un pic mai
mandri.
Inca de cu sambata seara o cumnata a
rotarului,Todosia,nevasta lui frate-sau,Pompei din Ludus,veni
la Gheja pentru o mana de ajutor.Lena era tare mandra,intrucat
reusi sa-si cumpere o pereche de cercei de argint de la pravalia
jidanului Bertzi.
 Ospatul se nimerise intr-o duminica de iunie,inainte de
postul Sf.Marii,in caslegi.Toate ospetele se tineau in vremurile
de care vorbim,duminica,dupa slujba din biserica,cand se
facea cununia religioasa,startul distractiei se facea chiar in fata
bisericii,cand se incingea un joc.Muzicantii tigani asteptau
mirii si nuntasii si la iesirea lor pe usa bisericii incepeau sa
cante.Nunta Lenei incepu si ea in acelas mod,doar ca din fata
bisericii pana in fata casei-drumul tarii,nuntasii s-au deplasat
dansand,locul fiind aproape.
Nuntasii binedispusi de cateva pahare de vin jucau cand
aparu trasura baronului dinspre Ludus,trasura in care se aflau
Martha,Janos si Bela si desigur vizitiul.
Sigur trebuie sa va spun ca numele Vodestilor nu se trage
din neam nobil,povestea numelui ar fi,ca bunicul mirelui,tot
Ignat,s-ar fi nimerit in Galati si intamplarea a facut sa fi dat
mana chiar cu Voda,domnitorul Moldovei,dupa cum ii placea
sa povesteasca,de altfel lucru imoisibil de verificat,dar
plauzibil,in urma episodului mult povestit s-a ales cu
porecla,apoi cu numele.Se juca chiar in strada in momentul
aparitiei trasurii cu baronii,Samu tiganul opri muzica,nuntasii
facandu-le loc sa treaca.La insistentele Marthei,careia ii facea
placere sa asculte un ceardas si sa admire un joc,Samu si-a
reluat vioara,dansul a reinceput,baronii admirand.
Bela n-avea ochi decat pentru Veronica,ea observa acest
lucru si prinsa in joc cu Uanea lui Timbos,mai tare se
invartea.Rosise toata de fericire,vazand ca e admirata,pana si
privirea Marthei se opri asupra ei.La sfarsitul dansului,cand
Samu tiganul,dupa o improvizatie de virtuozitate facuta la
vioara,de dragul baronilor,primi de la batranul Janos ceva
maruntis.Dintr-un impuls spontan,care nu-I era
characteristic,facu si Martha acelasi gest,inmanadu-i o mana
de creitari miresei,cu urarea “Sa-ti traiasca fata si
ginerele,rotarule !” Batranul intr-un gest de
multumire,ingenunchie,sarutand mana baroanei.
In acest timp,in care atentia tuturor era doar la baroni si
miri,Bela se Veronica se priveau patimas,obrajii le
ardeau.Singur care observa acest lucru era batranul vizitiu
Feri.Porni trasura care dupa vreo 50 metri o coti spre castel.
Daca Lena radia de fericire in bratele barbatului ei,de-
acum pe Veronica o cuprinse un dor,o nostalgie amestecata cu
un gen de singuratate,dorinta neimplinita,un sentiment confuz
netrait pana atunci,cand incepu sa-I curga cateva lacrimi fara
un motiv definit.Intrebata ce e cu ea,raspunse ca-I fugise
gandul la maica-sa.Intreaga seara a ramas
melancolica,ingandurata cand de fapt trebuia sa fie altfel.
Adormi tarziu.Noaptea l-a visat,vis in care Bela se juca
cu ea de-a va-ti ascunselea,printer brazii care umpleau spatial
dintre drum si parau.Cand se ascundea de ea si nu-l mai
gasea,cand o imbratisa,apoi ea ii lua capul intre sani si-l
mangaia.Bela la randul lui avu o noapte scurta,cu toate ca s-a
dus la culcare devreme,abia reusise sa adoarma pe la ora 2.
Da,trebuia sa faca un plan de actiune,concluziona el,ceva
in minte I se cristaliza si anume ca trebuia s-o aduca pe fata
musai la castel,sa-I arate muscatile rosii,acest lucru mai ales
fiindca ii promisese.
In mintea lui Bela vizita Veronicai la castel urma sa se
petreaca peste 2 saptamani,cand batranul baron cu Martha
lipseau dun Gheja,urmand sa mearga la castelui din Ciugudel

Capitolul 8

INTALNIREA DE TAINA
 Da,asa voi face ! isi zise Bela a doua zi cand se trezi din
somn.O s-o duca la castel ,sa-i arate cateva incaperi,incepand
cu sala mare de bal,chiar la intrare,camera lui,turnurile,asta in
asa fel incat sa nu fie vazuti.
Da,asta chiar in prima duminica,dar asta presupunea s-o
intalneasca si sa vorbeasca cu ea si s-o invite.O v-a cauta
printer brazii lizierei,in partea de jos a gradinii.Dar lucrurile
nu erau asa de simple.De cate ori cobori nu o vazu.Incerca si a
doua zi,cu acelas rezultat.Miercurea la fel fara rezultat,dar ii
veni in minte o idée naiva,dar buna.Luase de pe terasa din fata
camerei de bal unde erau o gramada de muscati un ghiveci cu
o muscata inflorita,rosu puternic,pe care o puse pe un ciot de
brad rupt de vant din liziera de la drum.Da,credea el.O sa
pazesc muscata,ea o s-o vada,voi putea apoi vorbi cu ea.Zis si
facut:joi dimineata pusese floarea,apoi din jumate in jumate de
ora se plimba pe alee,cu inima batandu-i puternic,doar-doar o
vede.
N-a trebuit sa astepte mult pana o vede pe Veronica in
tarnat.
-Am stiut ca o sa apari-ii zise ea,tremurand de emotie.
-Da,imi placi tot mai mult,pe z ice trece,esti tare-tare
frumoasa.Vreau sa-ti spun acum ca duminica te duc la
castel,dupa ce se duce nenea Iacob la biserica.Sa vii la poarta
mare,te astept acolo negresit.Auzi !
-Vin,vin sigur,zise ea si se retrase repede in
casa,vazandu-l pe batranu Bolborea venind in jos.
In emotia care o cuprinse a uitat sa-l intrebe,daca era
vorba de prima duminica sau urmatoarea,darn u-I nimic,o sa
mearga in prima duminica.Problema era cu ce sa se
imbrace.Avea costumul popular,dar ii lipsea pastura (sortul
negru din fata)
Imediat se duse la lada de zestre,scotocind-o a nu stiu cat-a
oara si gasi acolo o pastura a mamei ei,mai veche,dar parca
mergea mai bine,decat fara.Ar fi bine,gandi ea,daca i-ar
imprumuta Lena cerceii de argint ai ei.De-i va cere,précis o va
ispiti:cum ? ce ? de ce ?Totusi se duse la Vodesti si-I ceruse
Lenei sa-I imprumute cerceii.
Lena ii dadu,fara s-o intrebe nimic,dar cu conditia.ca
duminica seara sa-i aduca musai inapoi.
-Da,sigur,accepta Veronica.
Stimati cititori desigur n-as vrea sa fiti in postura celor doi
sa vedeti cat de greu trec zilele de asteptare,cata suferinta
dulce si daca e sa spunem adevarul,parca mintea Veronicai o
luase razna,nu mult,dar o luase,asta ca sa fim blanzi.Naivi veti
fi daca credeti ca Bela era mai puternic.Tare naivi.Se plimba
in curtea castelului,alteori prin camere,fara rost,ca si cand
toata viata lui,ar urma sa depinda de duminica urmatoare.Si se
putea sa fie chiar asa.Tot mai greu treceau cele 2 zile,vinerea
si sambata.
In noaptea de sambata spre duminica Bela nu dormi mai
mult de 6 ore.
Veronica in schimb dormi-se bine,salvata de un vis
placut,un vis in care il tinea de mana,plimbandu-se printer
brazi,cand se trezi brusc speriata ca e tarziu,sari din pat cu
sentimental groaznic ca pierdu-se ceva irecuperabil.
Dar nu era nimic pierdut,desigur,mai erau vreo doua ore
pana la trasul clopotelor de intrare in biserica.
Iacob,batranul se spala,se barbieri,dar prea incet
parca,mai ales ascutitul briciului pe cureaua de la bracinar
dura o vesnicie.
Se spala si ea,mult mai mult ca deobicei,spunandu-i
batranului ca nu merge la biserica,trebuie sa mearga musai la
Lena,la Voda.
Abia a iesit din casa Iacob,ca Veronica il urma sa-l vada
intrand pe poarta bisericii.Apoi privirea i se opri pe poarta
castelului unde sigur Bela o astepta.Merse spre poarta,aproape
fugind,inima ii batea sa-i sparga pieptul.La apropierea ei Bela
o intampina fara un cuvant,o prinse de mana,o trase usor spre
pieptul lui,unde ea se si aciuise pentru fractiuni de
secunda,moment in care o cuprinse o evidenta senzatie de
liniste,de ocrotire,dupa care se lasa dusa de mana,admirand
fascinate ce vedea in curtea castelului:flori,arbusti
colorati,apoi castelul in toata splendoarea lui,ceea ce nu se
vedea din drum,apoi oprindu-i se privirea pe Bela,fara sa
scoata o vorba.
Ulterior,vrand sa reconstituie,daca urcase pe aleea
principala sau pe cararea dinspre liziera ,nu reusea sa-si
aminteasca nicicum.
Se trezi deodata in holul mare al castelului,dupa care
intrara in sala de bal.
-Aaa…am uitat sa-ti arat ! muscatile sunt pe terasa,o sa
le vezi cand ne intoarcem.
Din sala de bal scarile duceau la etaj spre un mic
hol,dincolo o camera,camera tanarului,in care se pomenira
intr-o clipa.
Desigur ca si mine,si voi cititorii doriti sa stiti ce s-a
intamplat in aceea camera.Mi-e imposibil sa va spun,fiindca
nu stiu nici eu.Ce e sigur ca dupa vreo jumatate de ora,au iesit
amandoi,tot tinandu-se de mana,fericiti,blanzi,linistiti.In nari
un miros puternic de cafea,placut,cum nu percepuse Veronica
niciodata.
Restul………un vis,care dupa trecerea timpului era pus
la indoiala de amandoi.Parea incredibil.
Vizitarea castelului trecu in planul second,Bela ii arata
fiecare camera,dar fata,strangandu-l tare de mana,era fascinate
de el,nu de castel.Abia la urma remarca Veronica existenta
muscatilor,la care zambi,zambet molipsitor si pentru Bela.
-O fi iesit tata din biserica ?
-Clopotele de iesire s-au tras de mult.
 _-Cum asa repede? Intreba Veronica.
-E ora unu,spuse Bela,uitandu-se la ceas.
-Repede trebuie sa ajung acasa !
-Daca vrei,o sa mergem la poarta de sus,doar vii de la
sora-ta.
-Da,e bine.
Inainte de a ajunge la poarta de sus,se oprira langa o
banca,unde se sarutara indelung,lucru pe care il zari Feri
,vizitiul,care era prin preajma.
S-au despartit fara a stabili alta intalnire.
Ajunsa acasa,Veronica era de o amabilitate
excesiva,izvorita desigur din fericirea ei.
Si mai trebuia sa mearga la Vodesti sa-I inapoieze cerceii
Lenai.
-Ce te tot duci la Lena ? mail as-o in pace,zise batranul
cu blandete.
- Ia cerceii si-ti multumesc,zise Veronica cum intra in
casa surorii.
-Da,da ! Ai facut-o ! se vede pe tine,e limpede.
-Cum ? de ce crezi asta ?
-Toata fata,de fapt toata faptura ta te tradeaza,esti
fericita,cum n-ai fost niciodata,inclusiv frumusetea iti da pe
dinafara,se revarsa.
-Si el e minunat ! zise Veronica.
-Asta cred,numai ca lucrurile se vor complica,o sa vezi.
-Nu stiu.
E de inteles ca in zilele urmatoare Veronica nu se gandi
decat la el.Incerca fara sa reuseasca sa reconstituie toata
intalnirea.Nu reusi.Isi aminti doar cu cata nonsalanta isi
daduse jos camasa,dupa care se topi in bratele lui.Da,fusese un
vis.Acum dorinta ei era de a repeta visul si de a nu mai uita
nimic.
 Dupa cateva zile,vazu la marginea gardului,dinspre strada
un ghiveci cu muscati rosii.Da,era semnalul,va apare si el.
Lua maturoiul de curte si iesi in strada sa mature santul.Nu
dura mult si aparu Bela:
-Pe maine sear ape la 6 te astept la poarta de sus.
-Bine,bine,o sa vin.
Da,dar pentru asta trebuia sa-si faca de lucru la sora ei,s-o
pregateasca sip e ea,pentru o eventuala minciuna,seara fiind
mai complicat de iesit din casa.
Trecu cumva ziua,problema era cu imbracamentea,nefiind
sarbatoare nu se putea imbraca,decat cu haine de
fiecare zi si nu voia asta.Apela la un truc mic,in sensul
ca peste hainele de duminica isi puse un lecru(vesta) de
lucru,lecru pe care il dadu jos pana nici nu ajunse la
poarta de sus pentru intalnire,apoi o puse langa un
arbust langa gard.
El o astepta cu sufletul la gura,se luara de mana fara
un cuvant si disparura intre brazi.Sa nu va imaginati ca
din strada i-ar fi vazut cineva si asta pentru ca liziera
era asa de deasa,copacii inalti,incat din strada nu se
vedea decat acoperisul castelului.Ce facura din nou,e
lesne de inteles,dar imposibil de aflat,cert e ca dupa o
vreme Veronica condusa de Bela aparu iar la poarta
mare,isi recupera lecru si,aproape fugind o lua spre
casa.Da,gandi iar,o san e intalnim din nou duminica.
Ce minunata e viata,isi zise.
Duminica urmatoare,cum intra batranul in
biserica,fuga la poarta principala si direct la
castel,mana in mana cu Bela.Cum intrara ins ape
alee,parca facatura,ca din pamant aparu
Feri,vizitiul,care ii vazu din nou.
Feri cand nu era plecat cu baronii la
Bontida,Ciugudel sau Cluj isi facea viata pe la
grajdurile de cai sau la bucatarie,era in timpul liber un
fel de administrator.Avea si el o camera in zona unde
locuiau slugile.
In aceasta duminica Veronica statu mai mult la
castel,ca de obicei,batranul Iacob participa la un
parastas.De cum intra in casa,ii servi masa tatalui.
Trebuie sa precizez ca in incinta domeniului erau
niste constructii pentru angajatii
permanenti:vizitiu,bucatari,servitoare,grajdari,undeva
in spatele grajdurilor de cai.
In aceasta duminica la iesirea din castel,Bela ii spuse
ca nu se vor mai putea intalni in urmatoarele 2-3
saptamani,tanarul urmand sa mearga musai la castelul
din Bontida,unde lucra o echipa de secui la acoperisul
unor grajduri de animale si trebuiau supravegeati.
-O sa vin cat pot de repede,ii zise Bela Veronicai
cand isi lua ramas bun cu o imbratisare stransa-
stransa,aproape sa o striveasca,radicand-o in brate.Se
simti extreme de fericita.Zbura.Dintr-un calcul de el
stiut si lesne de inteles,Bela insista sa mearga cu Feri
baci,vizitiul,pentru a afla intr-un fel sau altul ce stie
vizitiul de relatia lui cu Veronica si cum o vede.
Toate erau minunate pana intr-o zi cand
Veronica,mergand la Lena ii spuse acesteia ca
sangerarea periodica specifica intarzia si ca vomita.O fi
bolnava? O intreba.Atat ia trebuit Lenai.
-Ti s-a dus binele,fato ! Banuiam asta.Stii ce
inseamna?
-Nu !
-Ai ramas grea ! (gravida)
-Hai,nu spune !
-Da,da,asta iti trebuia acum,un copil.
-Da,dar v-a fi un copil de baron !
 Au inceput amandoua sa rada,dupa care s-au
linistit,iar Veronica a inceput sa planga.De fericire,de
suparare ? nu stia.
Din acest moment gandirea ei,in orice facea,o facea
sa-l includea si pe copilasul nenascut .Incertitudinea
era mare,viitorul in ceata…

Capitolul 9

IN DRUM SPRE BONTIDA

Bela era in trasura cu Feri in trasura si se indrepta

spre Bontida.Feri incepu :
-Si-asa,ai facut-o !
-De unde stii ?
-Si eu am fost tanar,te inteleg,mai ales ca asa fata
frumoasa n-am vazut in viata mea si am 63 de ani.Dar
problema e alta.
-Care ?
-Te-ai gandit la ea,la ea,nu la tine,ar putea
ramane gravida,daca nu a ramas deja.
-Nu,nu m-am gandit.
-Destul de rau.Dar nu e tarziu,ma gandesc ca tu
nut e vei opri la atata.se va afla,va ramane gravida,deci cred ca
ar fi bine s-o angajam la castel,la bucatarie.Stii ca dupa
moartea lui Ibi,inca n-am angajat pe nimeni.Nu-I alta
solutie.Eu o-sai lamuresc pe ai tai,tu pe ea,dar urgent,pana nu
e prea tarziu.
-Da,sigur merita,e un om minunat,o fata ca ea n-a
vuzut Clujul si Buda la un loc.Chiar te rog sa ma ajuti.
 C a p I t o l u l 10

VIZITIUL

Fara sa vrea,Feri se duse cu gandul,sau mai degraba

gandul veni la el,cu amintirea minunata de la micul episod cu
Eniko.Era tanar cand la castel se anunta un bal cu personalitati
de rang inalt veniti din Cluj,Buda si Viena.Nu participase la
bal,dar cu trasura tot el ii transporta.
De la Cluj la Gheja,isi amintea,venise cu trei fete si cu
Janos,baronul cu trasura de iarna inchisa,era frig.In trasura
intrau cinci personae ,trei in spate,cineva trebuind sa stea in
fata cu el.Nici n-au fost intrebate fetele care cum vor sa se
aseze,cand Eniko isi exprima dorinta sa stea in fata si sa
conduca caii.Era o fata cu cativa pistrui pe fata,parca aruncati
s-o faca si mai frumoasa,plina de viata,revarsa bucuria din
ea,o veselie nedisimulata,molipsitoare.
Neavand incotro,Feri ii dadu haturile cailor,pe care Eniko
ii goni cand la trap,cand la gallop,razand in continuu si
spunand ca atat de tare ii placea sa conduca trasura,incat crede
ca se va face si ea vizitiu.Se distra,vazand cum,tragand
haturile la dreapta,caii o luau la dreapta si invers.
-Sa stiti ca e mult mai frumoasa Gheja decat
Viena,spuse Feri molipsit si el de fericirea fetei.
-Ha-ha-ha ! rase Eniko,un ras bun,sanatos,care
degaja viata,traire.
Nu stie nici acum ce-I veni lui Feri,dar se
aplica,prefanadu-se ca –si aranjeaza ceva la cizma,prinse si
trase opritoarea roibului din dreapta,acesta se opri brusc,odata
cu el si celelat cal,sargul.
-Ce s-a intamplat,Feri ? striga baronul din spate.
 -Nu eu conduc,baroane !E altcineva.Un maestru din
Viena,zise Feri,dupa care toata suflarea incepu sa rada cu
hohote. Cei din spate n-au stiut ce s-a intamplat,dar Eniko si-a
dat seama de micul truc al vizitiului.Prinse a se
insera,oboseala ii cuprinse pe cei din spate,cand la un moment
dat Feri simti o mana tremuranda ca o cauta pe a sa.Feri ii
intinse mana la randul lui,apoi ridica mana ei,o apropie de
buze si o saruta.Ea isi intinse gatul si inainte de a-l saruta ,isi
puse degetul aratator pe buze,semn de liniste si discretie.Asta
se intampla pana la sosirea in Gheja,se sarutau incet,descret,in
liniste,fara a fi observati.Cand au ajuns,o ajuta sa
coboare,primind in schimb o strangere de mana puternica.
N-a mai vazut-o niciodata de atunci,dar intrebandu-l odata
pe Janos,unde e fata vesela,acesta ia spus ca s-ar fi maritat
tocmai in Suedia,cu un bogatas suedez.Amintirea acestui
episode l-a facut sa constate,ca tandretea tacuta pe care a trait-
o,parca l-a inaltat,l-a facut mai bun,mai intelegator,poate chiar
mai iertator.Pacat ca s-a terminat brusc si a tinut foarte
putin.Revenindu-i in minte intamplarea,se gandi ca era chiar
obligat sa-l ajute pe Bela.
O sa vorbeasca cu baroneasa,ea decidea,era sectorul ei
bucataria,sa-i explice cat de harnica si curata era
Veronica,cum rotaru le repara cu prioritate trasurile si carutele
lasand deoparte orice alt lucru.Va reusi,gandind el,trebuie.

C a p i t o l u l 11

VIITORUL COPIL
 Nu trecu mult dupa ce s-au intors la Gheja de la Bontida,ca
Bela puse din nou ghiveciul cu muscati pe butucul
rupt,”parola “discreta.Veronica observa floarea si merse intr-
acolo.
-Hai la poarta de sus acum !
-Da,vin ! respunse Veronica.
Cand se intalnira,o prinse de mana,o stranse la piept,unde
tinu mult,dar cand o elibera,observa ca ea avea lacrimi in ochi.
-Ce-i cu tine?
-Nimic !
- Te rog sa-mi spui !
-O sa am un copil !
- Nu te cred !
- Sigur.
-Atunci o sa avem.
-Nu te cred.
- Sigur.
El o tinea strans de mana,ea il strangea la randul ei,dar un
timp nu-si vorbeau,taceau amandoi.
-Trebuie sa plec,zise ea.
-Cand putem vorbi mai mult?
- Maine o sa fiu pe vale,numai cu Lena,la sapa la
cucuruz,la amiaza vin la parau,sa iau apa.Hai la parau !
Bela venise mult mai degraba,era bucuros,reusi sa
vorbeasca cu Feri,care la randul lui vorbise cu
Martha,angajarea Veronicai era ca si facuta,doar ca trebuiau
aranjate lucrurile si cu Veronica.
Aparu Veronica la parau cu ulciorul,ca sa-l umple.Bela ii
expuse pe indelete planul lui de angajare la castel,la
bucatarie,argumentandu-I ca asa va putea s-o intalneasca,s-o
protejeze,s-o ajute si desigur sa-si vada si el copilul.
-Nici vorba.
 -Te rog doar sa te gandesti,nu sa-mi promiti,ii zise
Bela,dupa care o lua in brate,o tinu mai mult ca de obicei.Ce
sa vezi,cu toata ca stia aproape totul despre povestea lor,Lena
se apropie tiptil,se ascunse dupa un rug de macies si se uita la
cei doi imbratisati,parca nevenindu-i sa creada.
-Iti promit ca ma gandesc,spuse Veronica,cand
scapa din stransoare ,si o sa-ti spun.
-Vezi ca o sa vina Feri sa vorbeasca cu tatal tau si
vei fi platita cu 100 creitari pe luna.
Cum ajunse la sora-sa,Veronica ii relata discutia cu
Bela,iar aceasta,dup ace vazu cu ochii ei imbratisarea tandra
intre cei doi,spuse:
-Du-te,Veronica ! fie ce-o fi !
Seara,ajunsa acasa,Veronica se gandi doar la asta,cand
deodata I se cuibari in minte un gand parca matur,la cei 100 de
creitari,pe care i-ar primi muncind la castel.Pe atunci era o
suma mare de bani,isi amintea ca taica-sau cumpara-se o vaca
cu 250 de creitari,acum cativa ani.
Si apoi astepta un copilas a lor.Se gandi si nu-i veni sa
creada.Adormi fericita.
Cum se trezi,ii reveni gandul muncii la castel si totodata
saracia in care traia cu familia ei,in comparatie cu ce vazuse la
baron.Da,era hotarata sa castige pentru copilul ei.Ce bine era
sa traiesti bine ! Si ii veni in minte cafeaua bauta de fiecare
data la castel ,care parca si acuma ii excita narile,ca sa nu mai
vorbim de felurile de prajituri,care erau intotdeauna pe masa
in camera tanarului,si intotdeauna proaspete.
In prima duminica,in timp ce coborau din camera
tanarului,Veronica ii spuse:
-Da,accept sa lucrez la castel,dar te rog sa-mi
spui:cine stie de noi?
-Stie Feri si bucatareasa sefa,Ildi,dar si ea e tare
de treaba.
 -Asa ramanem !
-Asa !
Cand il vazu Veronica pe Feri , a doua zi,intrand in curte
si intreband de rotar,parca era un zambet complice pe chipul
lui.Sau i se paru ?
-Da,domnule Feri,ce-i cu trasura ?
-Nu cu trasura-i problema acum,baciu Iacob,zise
Feri,explicandu-i rotarului motivul vizitei.
Rotarul,om calculate,se gandi ca Lena ar fi mai
potrivita,mai matura si mai cu nevoie de bani si-i spuse asta
vizitiului.
-Nu,nu ! Martha o vrea pe Veronica !
-Sa fie,domnule Feri,vorbesc cu ea.
-Hai o tara,Veronica !
Veronica veni si ascultandu-i pe cei doi,accept ape
loc.Parca paru surprins rotaru,dar intreband-o ulterior,ea ii
raspunse,ca de ce sa nu vada si ea,cum e un castel ?cum se
traieste acolo.Are dreptate si ea,gandi batranul si apoi se duse
si el cu gandul la viitorii bani.

Capitolul 12

CASTELUL

Dupa trei zile Veronica incepu munca la bucataria

castelului.Inca din prima zi de munca,in jurul orei micului
dejun,aparu Bela,apoi merse direct la ea.
-Spor la munca,fata frumoasa ! ii zise el.
-Multumesc,maria ta !
 Bela se invarti putin sin u se putu abtine sa n-o atinga
putin de mana,dupa care fugi fericit,ca un adolescent.Nu
vazuse nimeni gestul.
Bucataria castelului era in partea din spate a
castelului,pe unde se si intra,impreuna cu toate anexele
trebuincioase: magazii pentru alimente,sala pentru spalatul si
uscatul rufelor,o sufragerie de dimensiuni mai mici decat cea
mare,un birou pentru administrator,iar afara,in imediata
apropiere ,o fantana.In pivnita castelului,de dimensiuni
uriase,se pastrau butoaiele cu tuica si vin,peste care sef era
vintelerul.Vin se facea de pe viile de pe vale,in stanga cum
urcai,tuica din toate felurile de fructe : prune,mere,pere,care
erau din abundenta in partea din spate a castelului pana sus pe
deal.Din loc in loc,nucii,cu coroanele lor dominante.
In fata castelului,drumul din strada principala,dupa ce
trecea podul peste parau ,se bifurca in doua alei,in dreapta si in
stanga,care ajungeau la cele doua intrari in castel.Deoparte si
de alta a aleilor,arbusti diferiti,adusi din toate partile pe unde
umblasera baronii si care,inflorind in perioade
diferite,desfatau privirea cu cromatica lor variata.
In aceste locuri,dar desigur in bucatarie cel mai mult
,isi desfasura Veronica activitatea,fericita,destul de des vevea
Bela pe acolo,il vedea,schimbau cand puteau cateva vorbe si
erau fericiti.Cand voiau sa se intalneasca in intimidate,ea pleca
mai tarziu spre casa rotarului,se uita cu coada ochiului,lampa
era stinsa,nu intra,se ducea mai departe spre poarta de sus a
castelului,unde o astepta Bela si aproape fugind in camera
tanarului.In acest mod reusira sa evite orice banuiala a celor
din jur.
Asta merse o vreme,pana cand dupa vreo 5-6 luni de la
prima lor intalnire,burta Veronicai nu mai putea fi tinuta
strans,incat nu se observe.
 Cand una din tovarasele ei de munca,incepe mirata s-o
descoase,cum si ce,interveni hatarata sefa,Ildi
bucatareasa,spunandu-i acesteia ca niciodata sa n-o mai
intrebe pe Veronica ceva de genul acesta,barfa e interzisa la
castel,chiar si la slugi.
Lucrurile se linistira,dar problema ramanea.Bela ii spuse
sa fie linistita,baronii nu se implicau niciodata in problemele
slugilor de genul acesta.

C a p i t o l u l 13

COPILUL

Se nascu la timp,un baiat mare dolofan,frumos si

sanatos.Norocul Veronicai era ca lucra la castel o
moasa,dadaca,Eva,care dupa ce-l crescu pe Bela,apoi pe sora
lui Klara,care murise la 14 ani,cu care Eva se chinuise mult s-
o salveze,baronii dintr-un gest de recunoastere au pastrat-o la
castel,dandu-i sarcina ingrijirii florilor.Asa le-a ajutat pe toate
angajatele la nasterea si cresterea copiilor,de ce n-ar face-o si
cu Veronica,mai ales ca tacit avea acordul baronilor.
Micutul,Mihai,un mare gurmand,care la doi ani inca nu
vorbea,dar cand ii era foame lua de mana pe cine nimerea si-l
ducea la camara,semn ca vrea mancare.Toti se distrau de
istetimea lui si-l iubeau.S-au obisnuit si baronii cu el,ca tot
castelul de altfel.Curiozitatea feminina a Marthei o facu sa-l
intrebe odata pe Feri a cui o fi baiatul,Feri luat prin
surprindere ii spuse ca a unuia din Ludus,care din pacate
murise,dupa ce s-a rasturnat peste el o caruta incarcata cu
bucate(cereale).Asa a ramas,asa s-a dus vorba.
Totul mergea perfect pana intr-o zi.Bethlem,prietenul lui
Janos,odata si asociat cu el,urma sa-I faca o vizita de doua zile
cu sotia,Zita.Pregatiri mari,mese,vanatoare,bal,apoi alti
invitati.
Micutul Mihai implinise sase ani,era un baiat tare
jucaus,inteligent,frumos,mostenise ochii lui Bela izbitor de
negri,zambetul bland al Veronicai,deja se juca singur in
curte,vorbea ungureste ca si romaneste.Bela il invatase chiar
sa calareasca pe un manz,caruia micutul ii zicea cico(cico
inseamna manz in ungureste)dupa ce descaleca,Bela il
gratifica cu cateva bomboane,spunandu-i :Bravo !
De la combinatia celor doua cuvinte necombinate corect
de copil s-a ajuns la “Ticobreaua”porecla care a dainuit pana
la moartea lui Nenea,cuvantul ar insemna de fapt “manz brav”.
Ziua importanta a vizitei Familiei Betlem veni.Dupa
micul dejun,ca din pamant aparu si micutul Mihai,pe care
vazandu-l,Martha il si lua pe genunchi,cand dintr-odata:
-Nici nu ne-ati spus,ca Bela are copil ! Asta nu
credeam.
Cearta de acum cativa ani facuse ca aceste doua familii sa
nu-si mai vorbeasca o vreme destul de lunga-de fapt
instrainarea lor venise de la o neintelegere legata de afaceri,un
export de cereale,pe care cei doi il faceau cu un evreu
Rosenfeld.
-Dar,nu-i a lui Bela,nici vorba ! Bela inca nu s-a
insurat.Asta-i poate cea mai mare neimplinire a noastra ca
parinti.Tot amana,cu toate ca vremea-i trecuta.
-Hai,nu glumi,Martha ! ii zise Zita.Se vede de la o
posta.Sau ce-i cu voi? Ia uitati-va atent la copilas.Se uitara si
Janos si Martha,Betlem zambi,Martha il lua iar langa
ea,mangaindu-i,dar Janos izbucni brusc intr-o injuratura pe
care n-as reproduce-o,dar care nu i-ar face cinste nici
birjarului,dupa care continua:
-Daca-i asa,nu cred,dar daca-i asa,din acest
moment s-a terminat cu bataia asta de joc.
Sotiile celor doi baroni,Martha si Zita,discutand ulterior
intre patru ochi,constatara ce era evident:ca da,era copilul lui
Bela.Martha cautase pozele din copilarie a lui Bela,le privea
cu Zita si nu prididea sa se mire,cum de nu vazuse ce era asa
de evident.Acum cea mai mare problema e ce va face Janos?
Sigur o va trimite acasa imediat pe fata,se va certa cu
Bela,care la randul lui era capos,ca si batranu.Scandalul era
gata,ea,Martha nu va putea intervene précis,va fi acuzata ca e
de vina,ca n-a observat nici atat,mai ales ca ii placea
ei,Marthei sa se laude cu o buna memorie vizuala,lucru
adevarat,deoarece adeseori picta si chiar bine.
A doua zi Janos il chema pe Feri,care se alese si el cu
cateva cuvinte grele de ocara,banuindu-l baronul ca ar fi stiut
ceva si spunandu-i ca urgent Veronica si copilul sa fie trimisi
acasa la notar.
Dupa ce iesi Feri fara sa scoata o vorba,il chema inapoi
spunandu-i:
-Ia banii astia si spune-I ca am zis san u mai aud de
ea si de bitangul ei,cat traiesc !
Zis si facut,Feri executa ordinul fara sa apuce sa-i spuna
lui Bela nimic.Veronica pleca umilita,cu baiatul de
mana.Initial a vrut sa refuse banii,dar i-a luat totusi la
insistenta lui Feri.Noroc ca rotarul nu era acasa,se duse la
Lena,ii povesti,aceasta incerca s-o linisteasca.Cand numara
Lena banii gasi cateva mii de creitari,valoare a 8 boi sau 10
vaci sau valoare a cateva iugare de pamant sau cateva ha pe
hotar.
 Statu la Lena pana spre inserat,cand intentionau sa
mearga amandoua la casa parinteasca,cand, la poarta, Bela.Ea
a inceput sa planga.O lua in brate,nu-i spuse nimic.Se linistii.
-In noaptea asta vreau sa raman cu tine sa vorbim.N-
am stiut nimic.M-am certat cu tata,numai ca nu ne-am
batut.Mergem la Ludus impreuna si innoptam la pensiunea
jidanului.
Lena era prezenta la discutie si interveni:
- Mai bine ramaneti aici la noapte,nu va stie nimeni,ma
duc eu cu barbatu-meu la Ana,verisoara noastra din
Ludus,ne tot invita si o sa intarziem pana ne vor opri sa
dormim la ei.Daca vreti,luam si copilasul cu noi.
- E bine,zise amandoi intr-un glas.

Capitolul 14

SFARSITUL

Ce se stie e ca a doua zi dimineata pe la cinci,Bela fu

vazut mergand pe jos spre Ludus.Nu l-a mai vazut nimeni 14
ani.
Intre timp Veronica s-a impacat cu tatal ei,mai bine zis
acesta o iertase,era fata lui doar.
Din banii primiti,cumparase 2 loturi de teren,a cate 8
iugare,langa casa batraneasca,una actuala locatie Harastasan
Ion (Ticobreaua),cea de a doua Rastasan Ion(Cucu).Cu restul
banilor cumparase 2 boi si 2 vaci si tot i-au mai
ramas.Frecventa des pravalia jidanului din Ludus,discutand
cateodata.Odata acesta o intreba:
- De ce nu-ti deschizi un fagadau in Gheja? Ai bani.
- De ce crezi ca am ?
- Se vede,dupa cum cumperi.
- Nu ma pricep.
- Te ajut si dupa aia,stiu ca ai un copil,ar fi cine sa
lucreze.Iti trimit trei luni vanzatorul meu,il va ajuta pe
Mihai sa se initieze,el stie si ungureste.Atata ca in
astea trei luni il vei plati tu.
- Si unde sa fac carciuma ?
- Fix in mijlocul satului.Acolo e vadul cel mai bun !
- Cum sa fac?
- Cumperi casuta aia necajita,iti trimit mesteri,o
repair(este vorba de locul in care acum e locatia” La
Savasca”)
Lucrurile s-au demarat,mergeau chiar bine,baiatul Mihai
lucra la crasma,cand intr-o seara fiind singura acasa,auzi
la usa:
-Fata frumoasa !
Scapa cratita din mana.El era.Par aproape
alb….Trecusera 14 ani.S-au privit indelung,s-au
imbratisat.
-Pot ramane aici noaptea asta ?
-Nu te duci la castel?
-Nu astazi.
-Da,daca vrei.Tata e mort de 3 ani,sunt numai eu cu
Mihai.
-El unde-i?
-Avem o mica crasma.Lucreaza acolo.
-De ce nu te-ai maritat?
-Era pacat pentru noi,sa stric eu ce a fost.N-am
dreptul.Dar tu ?
- Eu am vrut,dar n-am reusit.Ai suferit mult?
- A trecut,acum e bine.
 Ultimul capitol

A doua zi dimineata

- El e tata,asa-i,mama?
Tacere.
-De ce nu vorbesti.nu-mi spui ?
-Inca nu pot.
-Atunci scrie, daca ti-e mai usor…
-Poate,ai dreptate baiete.

SFARSIT