Pentru cea mai mare parte a populaţiei, jocurile de noroc au constituit, secole

la rând, o modalitate de recreere sau petrecere a timpului liber şi o tentativă,

reuşită sau nu, de a câştiga sume mari de bani, în timp foarte scurt, iar pentru
o minoritate alcătuită din oameni de ştiinţă remarcabili, un obiect de studiu
asiduu, aceştia din urmă încercând să descopere „legi ale hazardului”, în
regulile şi desfăşurarea jocurilor. Concepute prin scheme de joc de o rară
simplitate şi atractivitate, jocurile de noroc, de la zaruri, la ruletă sau jocuri de
cărţi, au fascinat minţile unor mari astronomi, matematicieni şi fizicieni.
Demersul lor specific de cunoaştere şi cercetare, începând cu Galileo Galilei,
care scrie primul o lucrare dedicată lor în întregime şi intitulată
„Considerazione sopra il Giuco dei Daddi” şi continuând cu Blaise Pascal,
Pierre de Fermat sau Christiaan Huygens şi, mai ales, Jacob Bernoulli, este
axat pe experimente legate de jocuri de noroc, generând şi dezvoltând treptat
o nouă teorie matematică, teoria probabilităţilor, fără de care gândirea
oamenilor de ştiinţă din zilele noastre, nici nu mai poate fi imaginată şi nici nu
ar mai fi posibilă, determinismul conceptual al secolelor trecute fiind astfel
înlocuit cu abordarea probabilistă a lumii moderne. Dezvoltarea excepţională
a matematicii în această direcţie a continuat cu insistenţă, iar Oskar
Morgenstern şi John von Neumann au creat o teorie specială a jocurilor, cu
accent pe strategia şi decizia jucătorilor, iniţiatorii urmând o cale deschisă cu
două secole mai înainte de către Gottfried Leibniz şi oferind astfel un nou
management decizional tuturor domeniilor, de la cel politic, la cel economic şi
social. Dar toate aceste descoperiri ştiinţifice nu au diminuat cu nimic atracţia
pentru jocul de noroc, ci dimpotrivă au majorat interesul şi speranţa
participanţilor. Jocurile de noroc şi pariurile în societatea contemporană
reprezintă o formă de divertisment acceptată social, dar riscul ca practicarea
acestora să degenereze într-un obicei necontrolat, cu numeroase consecinţe
negative, a transformat jocurile de noroc şi în obiect de studiu al psihologilor
şi sociologilor. Scopul principal al acestui ghid practic este informarea
jucătorilor şi a publicului larg despre faptul că dependenţa de jocuri de noroc
este o problemă serioasă, cu care se confruntă în ultimul timp tot mai multe
persoane şi care afectează atât jucătorii dependenţi, cât şi familiile acestora,
precum şi societatea românească în ansamblul ei. În acest sens, dorinţa mea
ca autoare a acestei cărţi este să iniţiez o schimbare de perspectivă, care să
transforme în final jocul de noroc într-un joc responsabil, privit de către
jucători ca o modalitate de distracţie, căreia aceştia să îi aloce sume
prestabilite de bani şi perioade limitate de timp, un serviciu prins în bugetul
lor, cu impact limitat şi deloc expus fluctuaţiilor devastatoare. Atunci când o
persoană joacă tot mai mult timp şi alocă tot mai mulţi bani jocurilor de noroc
în detrimentul celorlalte activităţi zilnice, se poate considera că apare şi se
dezvoltă un comportament excesiv, compulsiv, care riscă să se transforme în
dependenţă. Consecinţele dependenţei de jocuri de noroc sunt multiple, de la
probleme financiare, la stres intensificat sau prelungit, de la familii distruse, la
averi pierdute, de la vieţi risipite, la abandon educaţional, şi devine tot mai
important ca populaţia tânără, în special, dar şi restul populaţiei care intră tot
mai des şi în număr tot mai mare în sălile de jocuri sau în cazinouri să
înţeleagă ce înseamnă să joace responsabil şi cum să evite alunecarea în
dependenţă. Un alt scop mărturisit aici în debutul acestei lucrări este acela de
a oferi ajutor competent tuturor persoanelor care şi-au pierdut controlul
asupra lor ca jucători, astfel încât acestea să revină la viaţa normală pe care
o duceau înainte, prin deprinderea unor tehnici de gestionare a situaţiilor de
risc. Lucrarea îşi propune, astfel, să ofere informaţii şi familiilor persoanelor
dependente în legătură cu apariţia principalelor semne ale dependenţei, cu
rolul important pe care îl pot juca pe parcursul procesului de vindecare şi
sprijinul permanent pe care îl pot acorda persoanelor dependente. Două sunt
publicurile ţintă ale acestui ghid. Primul îl reprezintă dependenţii diagnosticaţi
şi cei care nu au devenit încă dependenţi, dar simt totuşi că au o problemă
legată de jocurile de noroc, şi mă refer aici, în mod deosebit, la tinerii jucători
care îşi pot pune speranţe nerealiste legate de sumele fabuloase pe care le-
ar putea câştiga în acest fel. Cel de-al doilea este cel al nondependenţilor,
specialişti în formare în acest domeniu strict limitat şi relativ nou la noi, de la
studenţii, masteranzii şi doctoranzii în psihologie, la tinerii psihologi care se
confruntă în activitatea lor profesională cu această problematică dezbătută
prea puţin în ţara noastră, precum şi alte categorii de nondependenţi jucători
sau nu, dar curioşi în a cunoaşte acest proces particular de dependenţă. Toţi
aceştia se pot familiariza cu etapele apariţiei dependenţei, factorii de risc,
criteriile de diagnostic pentru jocul de noroc, denumit in literatura de
specialitate joc de şansă patologic şi cu câteva metode practice de tratament.
Cartea este structurată riguros într-un număr de şapte capitole, în fapt şapte
întrebări importante la care am căutat să răspund, pornind de la experienţa
dobândită de mine şi de la cazuistica ultimilor ani. Principiul călăuzitor în
alegerea întrebărilor a fost non multa, sed multum, care s-a păstrat ca sens,
modificându-se puţin şi doar formal în abordarea structurală prin non numero,
sed pondere. Primul capitol caută să identifice un răspuns cât mai simplu şi
corect la întrebarea naturală: Ce sunt jocurile de noroc? Conceptul este
definit în paralel cu o scurtă trecere istorică prin conţinutul dinamic al acestei
activităţi şi prin tipologia sau categoriile de jocuri de noroc existente în
prezent în plan mondial. Când jocul de noroc devine o problemă este
formularea celei de-a doua întrebări, care generează răspunsuri structurate
în capitolul al doilea, enumerând etapele în cadrul cărora jocul de noroc se
poate transforma în dependenţă şi consecinţele negative ale acestei
dependenţe asupra jucătorilor, a familiilor acestora şi a societăţii în general.
Capitolul al treilea oferă răspuns la o interogaţie ce segmentează populaţia
jucătorilor, de tipul: cum recunoaştem dacă suntem dependenţi sau nu de
jocuri de noroc, apelând la anumite semne comportamentale şi emoţionale cu
ajutorul cărora putem recunoaşte dacă un jucător este sau nu dependent de
jocuri de noroc, precum şi la câteva chestionare utilizate frecvent în
autoevaluarea dependenţei. Cum diagnosticăm dependenţa de jocuri de
noroc este o nouă întrebare legitimă în anatomia ghidului, alcătuind prin
răspunsurile primite un set de criterii de diagnostic pentru jocul de şansă
patologic, denumirea sub care apare dependenţa de jocuri de noroc şi în
literatura de specialitate românească (Manualul de Diagnostic şi Statistică a
Tulburărilor Mentale DSM-IV-TR, 2000). Termenul original, pathological
gambling, apare pentru prima oară în literatura internaţională de psihologie în
a treia ediţie a cărţii Diagnostic and Statistical Manual (DSM-III) of the
American Psychiatric Association (APA, 1980). Este firesc ca ghidul să
investigheze şi cum poate fi tratată dependenţa de jocuri de noroc în capitolul
următor, al cincilea deja în economia lucrării, unde sunt prezentate stadiile
schimbării acestui comportament şi unele metode de autoterapie ce stau la
dispoziţia persoanelor care vor să renunţe la dependenţa de jocuri de noroc.
Cum frecvent prevenţia se dovedeşte mai eficientă social şi economic în
raport cu tratamentul propriu-zis, o nouă întrebare pare a decurge normal în
contextul general al ghidului, respectiv cum se previne dependenţa şi care
sunt principalele metode practice, răspunsurile regrupându-se în principalele
măsuri de prevenţie a dependenţei de jocuri de noroc pe plan mondial şi în
prezentarea programului “Joacă responsabil” elaborat în România în anul
2010, pentru prevenirea şi tratamentul acestei dependenţe. În final, tot o
întrebare se impune şi aceasta este legată de principalele concluzii ale cărţii,
ataşându-le şi câteva propuneri de abordare în viitor a altor aspecte
importante privind dependenţa de jocuri de noroc, ce nu au făcut obiectul
prezentei cărţi. Cartea aceasta naşte la finalul ei, aşa cum este şi normal,
proiectul alteia, iar speranţa mea ca autoare a acesteia este legată de
jucătorii dependenţi care odată deveniţi şi cititorii ei, beneficiază atât de
posibilitatea de a învăţa cum să recâştige bucuria unei vieţi pierdute prin
excesele jocului, cât şi cum să redobândească armonia din cadrul familiei,
evitând în viitor capcanele rămase în calea lor şi determinându-i să revină la
vechile obiceiuri. Pentru restul cititorilor, mesajul meu este acela de a încerca
să preia informaţia deţinută în acest ghid cu discernământul logicianului Jan
Łukasiewicz, care a formulat pentru prima dată paradoxul exploziei
informaţionale, căreia îi este contrapusă utilitatea descrescândă a
informaţiilor noi apărute, cu invitaţia la compromisul lecturii. „Succesul nu
înseamnă absenţa eşecurilor, ci realizarea obiectivelor finale” este o afirmaţie
ce aparţine lui Mihai Eminescu, dar care se aplică practic şi aici, dorinţa
majoră fiind aceea de a oferi un ghid care să diminueze eşecurile
tratamentului, prin prevenţie ca latură dominantă. Dar aşa cum stă bine
oricărei cărţi odată tipărite, să ne lăsăm purtaţi de paginile ei, în acest caz în
lumea jocurilor de noroc, cu speranţa recâştigării independenţei noastre
fundamentale de om liber, într-o lume liberă. „Alea iacta est” şi nu ne mai
rămâne altceva de făcut acum decât să plecăm în necunoscut, în explorarea
celor şapte semne de întrebare ale acestei cărţi.
(PDF) Dependenta de jocuri de noroc. Ghid de ajutor pentru jucatorii
patologici de noroc si familiile acestora.

ASPECTE PSIHOCOMPORTAMENTALE ALE DEPENDENŢEI

DE JOCURILE DE NOROC
Conf. Univ.Dr. Rizeanu Steliana
Universitatea „Hyperion”din Bucureşti. Departamentul Psihologie

Summary. This paper presents some general aspects of pathological

gambling behaviour: the definition of this pathology, the emotional and
behavioural characteristics of pathological gamblers and the consequences
of this beahaviour. Also, this paper presents the results of a study conducted
in Bucharest, which concluded with the psychological profile of the Romanian
pathological gambler.
Keywords: pathological gambling, psychological profile, depression,
anxiety, addiction, personality disorders.
 Rezumat. În acest articol sunt prezentate unele aspecte ale
dependenţei de jocuri, în general: definirea acestei tulburări, caracteristicile
emoţionale şi comportamentale ale persoanelor diagnosticate cu forma
patologică a jocului de şansă, consecinţele resimţite de jucători şi familiile lor.
De asemenea, articolul prezintă un scurt profil psihologic al jucătorului
dependent din România, rezultat în urma unei cercetări efectuate în Bucureşti
în perioada 2010-2012, pe un numar de 119 persoane diagnosticate cu
această patologie.
Cuvinte-cheie: dependenţa de jocuri de noroc, profil psihologic,
depresie, adicţie, tulburări de personalitate.

Jocurile de noroc reprezintă în esenţă “o activitate plăcută, o formă de

petrecere a timpului liber şi de socializare în care au fost implicaţi majoritatea
oamenilor într-o anumită perioadă a vieţii lor; a juca cărţi pe bani împreună cu
membrii familiei şi prietenii, a juca bingo sau a cumpăra bilete loto, reprezintă
un comportament obişnuit în rândul membrilor societăţii
contemporane“(Rizeanu) [8].
Atunci cand o persoană joacă tot mai mult timp şi alocă tot mai mulţi bani
jocurilor de noroc, în detrimentul celorlalte activităţi zilnice, putem considera
că avem de-a face cu un comportament excesiv, compulsiv, care riscă să se
transforme în dependenţă.
Dependenţa de jocurile de noroc (denumită în literatura de specialitate
joc de şansă patologic) este incapacitatea persoanei de a se abţine ispitei de
a juca, în ciuda încercărilor repetate, în ciuda înţelegerii - la nivel raţional - a
consecinţelor negative.
Derevensky şi Gupta [4] conceptualizează dependenţa de jocuri de
noroc drept o preocupare crescută faţă de joc, însoţită de pierderea
controlului asupra jocului, de sentimente de vinovăţie şi izolare, atunci când
se încearcă încetarea participării la jocul de noroc şi dificultăţi în relaţionarea
socială.
 Jucătorul care prezintă forma patologică a jocului de şansă nu mai
resimte nici o bucurie a jocului, ci urmăreşte doar sa-şi recupereze pierderea
de bani anterioară, ceea ce îl determină să fie mai tot timpul depresiv, anxios,
absent când îşi petrece timpul în mijlocul familiei, foarte iritabil atunci când
este în imposibilitatea de a juca şi această incapacitate de a mai simţi bucuria
vieţii ajunge să fie deja o regulă în modul lui de viaţă .
Urmărirea recuperării pierderilor devine ţelul suprem al vieţii unui
dependent de jocuri de noroc – iniţial acesta urmăreşte câştigul şi are parte
de o experienţă emoţională deosebită de plăcere atunci când câştigă, dar se
reîntoarce cu banii câştigaţi să joace din nou şi inevitabil, el va pierde tot.
Dependenţa de jocuri de noroc este dificil de diagnosticat, deoarece
aceasta nu prezintă semne vizibile pentru cei din jur şi persoanele ce prezintă
acest comportament nu solicită ajutor profesional decât în ultima fază de
dependenţă (Rizeanu) [11].
Membrii familiei jucătorului sunt aceia care descoperă de obicei
dependenţa; puţin informaţi cu privire la acest aspect, ei tind fie să nu
observe semnele acesteia, fie să se îndoiască de faptul că cel iubit este într-
adevăr dependent. Datorită dependenţei, jucătorii ajung frecvent în
imposibilitatea de a-şi achita datoriile curente ale familiei, iar la descoperirea
adevăratei dimensiuni a pierderilor financiare, partenerul persoanei
dependente poate avea sentimente de vinovăţie, neajutorare, disperare,
furie, neîncredere şi pierderea oricărei speranţe cu privire la viitorul familiei.
Orice jucător poate considera că este posibil să aibă o problemă de
dependenţă, dacă în afara banilor cheltuiţi, această activitate ajunge să-i
afecteze întreaga viaţă, în următoarele sensuri (Rizeanu) [10]:
 interferează cu munca sa, cu şcoala sau celelalte activităţi;
 îi provoacă stări emoţionale negative sau alte probleme de sănătate;
 îi cauzează importante pierderi financiare;
 îi afectează relaţia cu membrii familiei şi cu ceilalţi.
 Cercetările în domeniu au demonstrat existenţa următoarelor manifestări
psiho-comportamentale ale persoanelor dependente de jocuri de noroc pe
calculator (Rizeanu) [9]:
 petrec foarte mult timp în faţa calculatorului;
 îşi lasă proiectele neterminate;
 îşi mint partenerii şi pe alţi membri ai familiei în legătură cu sumele
cheltuite în timpul jocurilor on-line;
 manifestă lipsa de interes pentru orice aspect al vieţii lor care nu are
legătură cu jocurile on-line;
 se retrag din mijlocul familiei şi al prietenilor;
 par tot timpul cu gândurile aiurea, anxioşi;
 au dificultăţi de concentrare;
 prezintă numeroase schimbări ale dispoziţiei şi accese bruşte de furie;
 sunt mai tot timpul neliniştiţi sau plictisiţi;
 par trişti, apatici, depresivi;
 se plâng de frecvente probleme cu stomacul;
 prezintă dificultăţi în legătură cu somnul;
 îşi pierd pofta de mâncare;
 înregistrează scăderi în greutate.
Studii recente au relevat faptul că dependenţa de jocuri de noroc are
următoarele consecinţe negative asupra jucătorilor: depresia, gândurile
suicidare, anxietatea, consumul de alcool şi de droguri, dificultăţi în
menţinerea locului de muncă, minciuni şi înşelătorii, scăderea performanţelor
cognitive, simptome fizice (Blaszczynski) [1].
Specialiştii în domeniul adicţiilor au afirmat faptul că pentru fiecare
persoană dependentă de jocuri de noroc, vor exista consecinţe negative care
afectează în medie între 5-10 persoane din anturajul său (Darbyshire, Oster
& Carrig) [3].
La nivel mondial, prevalenţa dependenţei de jocuri de noroc în rândul
populaţiei este între 0,8% şi 5% la adulţi, procente de prevalenţă mai mari,
mergând de la 2,8% la 8%, fiind raportate la adolescenţi şi studenţii de
colegiu (Rizeanu) [11].
În România, în urma unei cercetări efectuate în anul 2008 în liceele din
judeţele Cluj, Sălaj şi Bacău, s-a constatat că 6,8% dintre elevi întruneau
condiţiile pentru a fi consideraţi dependenţi de jocuri de noroc (Lupu) [6].
Factorii de risc pentru apariţia dependenţei de jocuri de noroc la adolescenţi
sunt următorii: divorţul /separarea părinţilor; o boală fizică sau psihică gravă
sau decesul unui membru al familiei; întreruperea unei relaţii afective;
prezenţa în antecedente a unui accident grav; abuzul sexual asupra puberilor
şi adolescenţilor.
Robson şi colaboratorii săi [12] specifică faptul că jucătorul normal, care
nu prezintă nici un semn de dependenţă, este acela care joacă maxim o zi pe
săptămână şi alocă jocului mai puţin de 5% din bugetul său lunar de
cheltuieli.
Efectele negative ale acestui comportament sunt în strânsă corelaţie cu
normele, valorile, caracteristicile comportamentale şi priorităţile personale ale
fiecărui jucător de şansă patologic şi se reflectă în situaţia sa financiară, în
relaţiile cu persoanele semnificative şi în perceperea stimei de sine (Rizeanu)
[10].
Tratamentul psihologic care, în principal, încearcă să schimbe
convingerile distorsionate ale pacienţilor cu formă patologică a jocului de
şansă beneficiază de cel mai important suport empiric; studii recente au
demonstrat că atât consilierea, cât şi terapia cognitiv-comportamentală
reprezintă modalităţi eficiente de tratare a jocului patologic de şansă (Raylu &
Oei) [7]. Consilierea şi terapia cognitiv-comportamentală se fundamentează
pe principiile teoriei învăţării sociale şi consideră că schimbarea gândurilor şi
a comportamentului sunt esenţiale în patologia jocului de şansă.
În general, jucătorii dependenţi de jocul de şansă prezintă următoarele
fantezii:
1. mă pot opri din joc atunci când vreau;
2. mă voi opri după primul câştig;
 3. pot învăţa să joc moderat;
4. problemele mele au apărut numai datorită unei împrejurări;
5. de îndată ce problema mea reală va fi rezolvată, dependenţa de
jocuri de noroc va
dispărea;
6. dependenţa de jocuri de noroc reprezintă doar o etapă trecătoare a
vieţii mele;
7. terapeutul meu va rezolva problema în scurt timp;
8. vindecarea (recuperarea) mea va fi uşoară, fără dureri de cap;
9. odată ce renunţ la joc, toate celelalte probleme ale mele vor
dispărea;
10. dacă joc încă o dată sau de două ori, nu se va întâmpla nimic rău.
Studiile efectuate de Derevensky şi Gupta au relevat existenţa
următoarelor consecinţe asociate dependenţei de jocurile de noroc [4]:
 jucătorii mint, fură, manipulează;
 prezintă frecvent depresie, anxietate, boli ale stresului;
 tind să se izoleze de ceilalţi şi pot avea probleme legale;
 caracterul lor se deteriorează rapid;
 jocul ajunge să le domine viaţa şi pierderile financiare îi aduc uneori în
situaţia de a se gândi la suicid (în jur de 20% dintre dependenţi au
avut tentative de suicid).
Toneatto a completat următoarea listă cu gândurile iraţionale legate de
forma patologică a jocului de şansă, comune în rândul majorităţii subiecţilor
cu acest tip de comportament [14]:
 iluzia controlului asupra jocului;
 capacitatea de a controla jocul;
 biasuri interpretative: memoria selectivă, urmărirea recuperării
pierderilor, raţionamente greşite;
 aşteptări nerealiste legate de câştig;
 incapacitatea de a stopa şi controla jocul.
 Pentru ca terapia să aibă efectul scontat, persoana dependentă
trebuie să accepte că scopul final al acesteia este renunţarea definitivă
la joc, având în vedere modelul biologic al dependenţei, din care reiese
că exercitarea unei activităţi plăcute în mod excesiv (în cazul nostru,
jocul de noroc) duce la disfuncţionalităţi progresive în sistemul de
recompensă al creierului, ceea ce îl împiedică pe dependent să mai
poată controla vreodata jocul. El prezintă, din acest motiv, o
vulnerabilitate cronică spre recădere în această dependenţă
periculoasă.
Raylu şi Oei [7] consideră că principala problemă care se pune în
legătură cu tratamentul jocului de şansă patologic este aceea că mai puţin de
10% dintre dependenţii de jocuri de noroc solicită ajutorul psihologic de
specialitate (faţă de 50% dintre dependenţii de droguri) şi în această situaţie,
nu poate exista succes terapeutic în lipsa începerii unui tratament.
Puţinii jucători dependenţi care ajung la psiholog sunt împinşi sau
aproape obligaţi de către membrii familiei lor – părinţi, soţie, frate, atunci când
iese la iveală dimensiunea pierderilor financiare suferite, însoţite de multe ori
chiar de pierderea locului de muncă.
Deasemenea, persoanele dependente de jocuri de noroc ajung la
psiholog într-o fază târzie a dependenţei lor, ceea ce îngreunează procesul
psihoterapeutic şi îi prelungeşte durata, ştiut fiind că o tulburare psihologică
este cu atât mai greu de tratat cu cât a debutat de mai multă vreme.
Prevenţia primară în cazul dependenţei de jocurile de noroc presupune
măsuri de informare în masă a populaţiei privind riscurile asociate şi limitarea
accesului copiilor în sălile de jocuri; în acest sens, prevenţia trebuie aplicată
cât mai precoce, începând cu vârsta de 10 ani, având în vedere că riscul de a
dezvolta dependenţă de joc creşte cu atât mai mult cu cât debutul practicării
jocului este mai precoce (Lupu) [6].
Strategiile de prevenţie secundară se adresează persoanelor care au
început deja să joace şi prezintă riscul de a deveni dependente şi se
centrează asupra procedeelor de screening pentru evaluarea jocului de
şansă patologic; programele de prevenţie secundară au ca scop învăţarea
unor abilităţi de rezolvare de probleme, însuşirea unui comportament pro-
social (aptitudini sociale, flexibilitate, comunicare eficientă), asumarea
propriei responsabilităţi şi crearea unor perspective optimiste pentru viitor.
Prevenţia terţiară se referă la măsurile întreprinse în timpul tratamentului
persoanelor care prezintă acest comportament: intervenţii clinice de sănătate,
servicii terapeutice şi de consiliere, servicii financiare şi lucrul cu familiile
subiecţilor. Tratamentul presupune intervenţii psihoterapeutice care se
adresează atât tulburării jocului de şansă patologic, prin tehnici de
restructurare cognitivă, cât şi tulburărilor asociate: depresie, anxietate, abuz
de alcool, droguri, tentative de suicid, etc.
În literatura de specialitate se precizează faptul că principalele
consecinţe ale formei patologice a jocului de şansă sunt următoarele
(Rizeanu) [11]:
 probleme profesionale: pierderea jobului sau compromiterea carierei
din cauza preocupării pentru jocul de şansă, care determină scăderea
randamentului la serviciu şi creşterea absenteismului;
 probleme cu familia, prietenii: jucătorul dependent în general ascunde
adevărul despre această dependenţă care îl stăpâneşte, abuzează
sau îşi neglijează responsabilităţile familiale;
 probleme financiare: se împrumută, vinde bunuri, face datorii pentru
a-şi finanţa adicţia;
 probleme legale: înşelătorii, falsuri, furturi;
 boli ale stresului: insomnie, nervozitate, depresie, anxietate,
culminând cu tentative
de sinucidere atunci când viaţa însăşi devine un joc de şansă.
Repercusiunile psihice ale adicţiei au pus problema structurii de
personalitate a individului şi a trăsăturilor premorbide de personalitate. În
structura psihică a indivizilor cu comportamente adictive se întâlnesc o serie
de constante, dintre care se pot enumera: dependenţa afectivă; angoasa de
separaţie; izolarea; anxietatea în relaţie cu ceilalţi; intoleranţa la frustrare;
nevoia inepuizabilă de iubire, aprobare şi valorizare; satisfacerea imediată a
dorinţelor; lipsa de încredere în sine şi pasivitatea; încăpăţânarea şi
iritabilitatea; timiditatea şi hipersensibilitatea; lipsa ambiţiilor şi a
competitivităţii.
O sursă de conflict intrapsihic o constituie dezacordul subiectului cu
propria lui identitate (biologică, tipologică şi corporală); el poate fi nemulţumit
de şansele pe care le-a avut în viaţă, de firea sa, de propriile slăbiciuni, de
statutul social, de felul în care este apreciat şi sprijinit de ceilalţi. Toate
acestea îi induc o stare de nemulţumire cronică ce se poate traduce prin
conflict cu sine, prin creşterea agresivităţii.
Pentru tinerii jucători din România la care a fost identificată o
dependenţă de joc, coordonatele sunt următoarele: pe de o parte există tineri
introvertiţi ce provin dintr-un mediu familial şi social nefavorabil, în care se
confruntă cu diverşi stimuli traumatizanţi, variind de la neglijare pînă la abuz
fizic şi sexual, la care dependenţa funcţionează ca mecanism de coping la
stresul cronic (Lupu) [6]; pe de altă parte, există un pattern specific
adolescenţilor de 15-16 ani proveniţi dintr-un mediu familial şi social favorabil,
cu un venit mediu spre mare, în care motivul neglijării acestora este cel mai
frecvent din cauza programului încărcat al părinţilor. În ambele situaţii în care
delimităm fenomenul de dependenţă, este decelată şi încercarea de a depăşi
dispoziţia depresivă şi insecuritatea personală. Structurile labile şi vulnerabile
găsesc în jocul de şansă patologic o pseudomodalitate de a-şi asigura
confortul psihoafectiv; astfel, cu cât apelul la jocuri, ca modalitate de resimţire
a plăcerii şi evadare într-o lume iluzorie, este mai frecvent, cu atât
desprinderea de realitatea obiectivă este mai puternică şi constantă, iar
distorsiunile intrapsihice sunt mai pronunţate.
În ceea ce priveşte profilul psihologic al jucătorului dependent de jocuri
de noroc, rezultatele unei cercetări efectuate în Bucureşti în perioada 2010-
2012 pe un lot de 119 subiecţi diagnosticaţi cu forma patologică a jocului de
şansă cu ajutorul chestionarului SOGS (South Oaks Gambling Screen), cu
vârsta medie de 29,86 ani, au relevat faptul că 79,83% dintre aceştia sunt
căsătoriţi sau sunt într-o relaţie de uniune consensuală, 62,18% urmează în
momentul de faţă sau au finalizat o formă de învăţământ superior şi 70,58%
prezintă şi o altă formă de dependenţă pe lângă cea de jocuri de noroc, după
cum urmează: 50% consumă alcool în mod abuziv; 41,20% fumează în mod
abuziv şi 16,8% consumă ocazional substanţe interzise (Rizeanu) [11].
Debutul jocului a avut loc la majoritatea subiecţilor devreme, în adolescenţă,
jocurile preferate ale participanţilor la această cercetare sunt aparatele
electronice cu câştiguri şi ruleta, iar principala motivaţie de a se implica în joc
o reprezintă dorinţa de a câştiga bani. De asemenea, un procent de 76,47%
dintre subiecţii dependenţi prezintă o formă de tulburare depresivă, având
stări de iritabilitate, lipsă de concentrare, lipsă de interes în angajarea unor
activităţi sociale, lipsă de energie şi tulburări ale somnului; 64,7% dintre ei
prezintă o formă de tulburare anxioasă şi 44,5% au cel puţin o formă de
tulburare de personalitate pe axa II a DSM, preponderent de tip narcisistic.
După cum s-a putut constata pe parcursul acestei lucrări, forma
patologică a jocului de şansă nu reprezintă un fenomen izolat, ci o problemă
de înaltă complexitate, care afectează profund atât jucătorii de şansă, cât şi
familiile lor şi societatea în ansamblul ei.
Începând cu anul 1970, practicarea jocurilor de şansă a luat o mare
amploare, fiind considerată drept o formă plăcută de petrecere a timpului liber
şi de socializare, acceptată de către comunitate (Rizeanu) [8].
Avem de-a face cu o creştere progresivă a categoriilor de persoane
care practică activitatea de jocuri de noroc, iar gradul de acoperire cel mai
ridicat se înregistrează la tinerii adolescenţi, care petrec din ce în ce mai mult
timp în sălile de jocuri sau în compania jocurilor video.
Atât în dependenţa de droguri şi de alcool, cât şi în jocul de şansă
patologic vom regăsi următoarele aspecte comune: dorinţa crescută de a
juca (sau a ingera substanţe); negarea severităţii problemei de către
dependent; probleme în relaţia cu familia; o înaltă rată a recăderilor;
pierderea controlului; minciuna, pentru a-şi acoperi aceste activităţi;
preocuparea crescută pentru aceste activităţi; tulburarea psihologică
progresivă; dezvoltarea toleranţei; apelarea la aceste activităţi pentru a scăpa
de probleme (Rizeanu) [8].
Studiile de specialitate au relevat existenţa unei diversităţi de
caracteristici şi experienţe personale ale persoanelor afectate de forma
patologică a jocului de şansă, după cum urmează: unele au înregistrat
debutul jocului devreme, încă din adolescenţă, în timp ce altele au început
să joace recent; cauzele apariţiei acestei probleme nu sunt suficient
elucidate, iar modalităţile prin care persoanele afectate solicită tratament şi
depun eforturi în scopul schimbării sunt foarte diverse, fără a putea preciza
cu exactitate un pattern comportamental al anumitor categorii specifice de
grupuri, cum ar fi bărbaţi sau femei sau anumite grupuri culturale (Rizeanu)
[10].

Bibliografie

1. Blaszczynski, A. (2010). Overcoming compulsive gambling. London:

Robinson.
2. Coombs, R.H. (2004). Handbook of Addiction Disorders. New Jersey:
John Wiley & Sons.
3. Darbyshire, P., Oster, C., Carrig, H. (2001). Children of parent(s) who
have a gambling problem: a review of the literature and commentary on
research approaches. Health & Social Care in Community, July, 9(4), 185-
192.
4. Derevensky, J.& Gupta, R. (2004). Adolescents with gambling problems:
A synopsis of our current knowledge. Electronic Journal of Gambling Issue:e
Gambling (EJGI),10.
5. Ladouceur, R., Sylvain, C., Boutin, C., & Doucet, C. (2002).
Understanding and treating the pathological gambler. West Sussex, England:
John Wiley & Sons, Ltd.
 6. Lupu, V. (2008). Jocul patologic de noroc la adolescenţi. Cluj-Napoca: Ed.
Risoprint.
7. Raylu, N., Oei, T.P. (2010). A cognitive behavioural therapy programme
for problem gambling. East Sussex: Routledge.
8. Rizeanu, S. (2012). Dependenţa de jocuri de noroc. Ghid de ajutor pentru
jucătorii patologici de noroc şi familiile acestora. Bucureşti: Universitară.
9. Rizeanu, S. (2012). Addiction – a problem in the way of the responsible
gambling. Revista Casino Inside nr. 23/2012 pp. 70-73.
10. Rizeanu, S. (2013). The Specificity of Pathological Gambling. Procedia -
Social and Behavioral Sciences – Elsevier.Vol 33, 2012, pp 1082-1086.
11. Rizeanu, S. (2013). Psihoterapia jocului de şansă patologic. Bucureşti:
Universitară.
12. Robson, E. M., Edwards, J., Smith, G., & Newman, S. (2006).
Investigating the efficacy of the Gambling Decisions program in three
Alberta communities: report of the one year Community trial.
Edmonton, AB: Capital Health, Public Health.
13. Stomff, M. (2013). Psihologia dezvoltării. Bucureşti: Standardizarea.
14. Toneatto, T., & Millar, G. (2004). Assessing and treating problem
gambling: Empirical status and promising trends. Canadian Journal of
Psychiatry, 49, 517-525.
************************************************************************

Ce șanse de vindecare are un dependent de jocurile de noroc

22 iunie 2015 - 10:46 - ALINA BOGHICEANU

În ultimii ani, sălile de jocuri de noroc au apărut într-un număr alarmant și nu

oriunde ci aproape la fiecare colț de bloc. Datele statistice arată că în jur de
150.000 de români sunt dependenți de poker, de păcănele sau de ruletă,
adică suferă de o tulburare care poate distruge atât viața dependentului, cât
și pe cea a familiei lui. Psihologii susțin că soluții există, dar necesită un efort
susținut atât din partea celui dependent, cât și a celor apropiați.
În urmă cu două luni, un tânăr de 27 de ani din Iași și-a pus capăt zilelor,
deoarece pierduse sume foate mari la jocurile de noroc și ajunsese până în
stadiul în care jucase chiar și banii de sicriu ai fratelui său și aceia
împrumutați. Tragedia este cu atât mai mare cu cât fratele său murise tot din
cauza acestui flagel. Cazurile celor doi frați nu sunt singulare, presa titrând
de-a lungul anilor despre multe astfel de tragedii. Și totuși autoritățile nu fac
nimic. O posibilă explicație este aceea că această industrie care vinde iluzii
joacă un foarte vital în economie. Un studiu făcut anul trecut arată că piaţa
jocurilor de noroc are încasări de aproximativ 650 de milioane de euro, iar
contribuţia la buget este de peste 300 de milioane de euro. Iar la toate
acestea se mai adaugă și cele aproape 40 de mii de locuri de muncă în acest
domeniu.

Cum recunoști un dependent

Ca model psihologic, dependentul de joc este o persoană nesigură

emoțional, imatură afectiv, care trăiește frecvent stări negative și care
consideră că ceva miraculos poate interveni în viața lui. Plictiseala și
singurătatea, susțin psihologii, pot conduce spre sălile de joc. De asemenea,
nu trebuie neglijate prieteniile cu dependenții de joc care pot influența
puternic persoanele încă „neinfestate“.

Psihologii atenționează că dependența de jocurile de noroc trebuie tratată cu

seriozitate, pentru că este o boală nu un viciu, așa cum este etichetată în
mod eronat. „Jocul patologic este o tulburare de control a impulsului nu o
dependență în sensul comun al cuvântului. Problema la jocurile de noroc nu
este jocul propriu-zis ci timpul în exces petrecut cu astfel de activități și
pierderea, în mod constant, a banilor. De obicei, jocurile de noroc afectează
viața de familie și relațiile subiectului cu persoanele din anturaj. Inevitabil, se
ajunge la însingurare, tensiuni familiale și la o stare psihică vulnerabilă“, a
explicat, pentru Jurnaliștii, psihoterapeutul Keren Rosner de la Clinica
Mentarex din București.

O persoană dependentă de jocurile de noroc se poate trata, dar are nevoie

nu numai de psiholog, ci și de suportul familiei, al partenerului de viață și
al prietenilor. Un prim pas constă în îndepărtarea dependentului de
mediul de joc, deoarece în acel loc se folosesc metode psihologice prin
care sunt atrași jucătorii: lumini, muzică, sunete, culori, imagini, mesaje
subliminale care „vrăjesc“ jucătorul și îl subjugă, promisiuni
mincinoase de câștig. Într-un cuvânt, se vând iluzii.
„Este indicat, de asemenea, să se urmărească tendințele specifice ale
jucătorului dependent și să se lucreze cu el chiar pe acele caracteristici. Șe
știe că un dependent are preocupări mentale accentuate legate de joc și, prin
urmare, persoana care îl ajută să se trateze trebuie să fie atentă și să-i
furnizeze alte preocupări care să-l distragă“, mai susține psihoterapeutul.

Atenție la sevraj!

În sinuosul proces al vindecării, perioada sevrajului este, poate, cel mai dificil
moment atât pentru dependent, cât și pentru apropiații lui. Semnele sevrajului
sunt ușor de recunoscut, deoarece dependentul este neliniștit, extrem de
agitat și stăpânit de o stare excesivă de iritabilitate. Iar confruntat cu astfel de
stări, riscul de recidivă este mare. În astfel de situații, familia și prietenii
trebuie să fie înarmați cu foarte multă răbdare și să persevereze în discuții
constructive de susținere. De asemenea, dependentul trebuie supravegheat
îndeaproape întrucât, pentru a ascunde o eventuală recidivă, va începe să
mintă. „Dacă este prins cu minciuna, cei din jur trebuie să facă un efort
și să se abțină de la reproușuri, acuze și dispreț pentru că îi pot face
mai mult rău. Chiar dacă este greu, jucătorul trebuie să se simtă
acceptat și ajutat în continuare cu tenacitate. Atenție însă! Nu toleranța
recăderilor este binefăcătoare, ci sprijinul ca astfel de episoade să fie cât mai
rare“, a mai precizat Keren Rosner.

De ce se ajunge la suicid

Un dependent de jocurile de noroc poate risca totul fără să clipească. Sunt

situații când persoana în cauză își riscă chiar relația de familie, serviciul
și orice lucru care îi poate alimenta viciul. Iar de aici și până la actele
ilegale, de exemplu furtul din casele celor apropia ți, or mai grav la
actele suicidale calea este scurtă, în unele cazuri. La astfel de situații
extreme se poate ajunge pe fondul neputin ței și a senzației că situația
este fără ieșire.

„Părinții ar trebui să fie foarte atenți dacă apar astfel de tentații în viața
tinerilor, vorbesc de băieți, pentru că la ei se instalează mult mai frecvent
această dependență. Dacă părinții sesizează o plăcere spre astfel de
activități, chiar online, trebuie să intervină. Este mult mai greu să schimbi
un dependent, decât un posibil dependent.Cu atât mai mult cu cât s-a
observat că dependența nu se instalează la maturitate, ci în
adolescență“, ne-a mai explicat psihoterapeutul Keren Rosner.

Soluții există, dar trebuie răbdare

Consilierea, programele bazate pe anumiti pași ca în orice altă dependență,
susținerea anturajului și medicamentația sunt soluțiile recomandate pentru
tratarea dependenței de jocurile de noroc. „Psihologul va identifica
procesele de gândire legate de joc, tulburările cognitive care sporesc
manifestările comportamentului de joc, emo țiile disfuncționale care
împing spre o formă de descărcare prin joc și va schimba această
interdependență disfuncțională. Terapia prin hipnoză este terapia care,
combinată cu terapia cognitiv-comportamentală, are rezultate în acest
gen de probleme“, explică pașii tratamentului psihterapeutul.

Un alt aspect pe care trebuie insistat este modificarea modului de viață.

Familia trebuie să implice și dependentul în luarea deciziilor. Este total greșit
ca acesta să fie marginalizat, deoarece, fiind vulnerabil, există riscul să se
confrunte cu sentimentul de inutilitate care îl va împinge, din nou, spre sălile
de joc. În plus, tot familia, dar și prietenii trebuie să acționeze astfel încât să-i
mențină vie jucătorului dorința de schimbare.

Psihoterapeuții mai susțin că un aspect care de obicei este neglijat în timpul

tratamentului este menținerea unui contact permanent cu jucătorul. Concret,
acesta trebuie să fie supravegheat, pe cât psobil, în permanență, pentru că
numai astfel nu va mai fi tentat să joace. În plus, deși este foarte dificil, mai
ales în cazul unui adult, dependentul nu ar trebui să aibă bani asupra
sa, deoarece este o altă formă de a nu intra în joc.

„De asemenea, sub nici o formă, după o perioadă de abstinență, nu este

înțelept să i se permită unui dependent să joace drept recompensă, pentru
că, în mod sigur, va recădea“, mai afirmă Keren Rosner.

Fără săli de joc lângă școli

Deoarece mirajul jocurilor de noroc atrage foarte mulți tineri, deputatul PNL
Dan Cristian Popescu a inițiat un proiect de lege care prevede că autorizația
de funcționare va fi condiționată de amplasarea spațiilor care găzduiesc
sălile de joc la o distanță mai mare de 1 km de instituțiile de învățământ
preuniversitar. Proiectul a fost adoptat de Senat și urmează să fie votat și la
Camera Deputaților. Mutarea sălilor de joc din preajma școlilor nu va rezolva
această problemă, dar este un pas important înainte spre controlarea acestui
flagel.

**********************************************************
TRATAMENTUL DEPENDENTEI DE JOCURI DE NOROC

Psihoterapii

Asociatia Gamblers Anonymous (G.A.) este organismul cel mai cunoscut pe

plan mondial pentru ajutorarea jucatorilor dependenti. Fondata in anul 1957
in California, aceasta asociatie a adoptat obiective similare celor ale
"Alcoolicilor anonimi": dependenta de jocuri de noroc este considerata o
boala cronica, abstinenta totala reprezinta scopul urmarit de membrii
grupului, iar criteriul reusitei este indicat de 2 ani de abstinenta (Shaffer & La
Plante, 2005).

In general, participarea la grupurile Gamblers Anonymous este gratuita si nu

exista nici o restrictie la inscrierea unor noi membri.

Eficienta tratamentului dependentei de jocuri de noroc prin Gamblers

Anonymous este dificil de cuantificat, avand in vedere ca nu exista o evidenta
stricta a numarului de sedinte efectuate, a numarului de participanti sau a
rezultatelor sale (Korn & Schaffer, 2004).

Philip Mawer (2010), un fost dependent de jocuri de noroc, fara nici o

pregatire de specialitate, a propus un model de tratament al dependentei de
jocuri de noroc, opus celui utilizat in cadrul Gamblers Anonymous, denumit
Gamblers Allowed.

Aceasta metoda indeamna persoanele dependente de jocuri de noroc sa

refuze anonimatul si sa spuna lumii intregi ca au o problema, avand in vedere
faptul ca in timpul tratamentului, este nevoie de sustinere, de acceptare din
partea celor din jur, de relatii bazate pe incredere si respect.

Mawer (2010) ofera urmatoarele sfaturi jucatorilor dependenti care doresc

schimbarea comportamentului lor:

a) accepta faptul ca trebuie sa le spui celor apropiati tie ca ai o problema in

legatura cu jocul de sansa patologic si renunta la ideea de a ramane anonim;

b) impartaseste celor din jur dimensiunea si gradul de severitate al problemei

tale de dependenta;

c) gaseste noi activitati alternative cu care sa-ti ocupi timpul in care inainte
obisnuiai sa joci;
d) recunoaste puterea de vindecare a muzicii;

e) accepta faptul ca nu este nimic in neregula cu tine daca ai fost un jucator

de sansa patologic, asumandu-ti si responsabilitatea vindecarii tale.

Din punctul sau de vedere nu exista vindecare atunci cand ramai anonim,
deoarece schimbarea presupune sprijinul neconditionat al celor din jur, care
vor fi alaturi de jucatorul dependent de fiecare data cand se simte in impas.

Tocmai de aceea eficienta tratamentului in cadrul Gamblers Anonymous este

foarte scazuta, in sensul ca doar 8% dintre cei care participa la intalnirile
asociatiei raman abstinenti dupa 1 an de la terminarea tratamentului (Mawer,
2010).

Faptul ca majoritatea jucatorilor dependenti prefera sa fie anonimi, in sensul

de a nu dezvalui celorlalti situatia prin care trec, reprezinta un aspect care
duce la instrainarea lor si la accentuarea consecintelor negative ale
dependentei.

In vederea schimbarii comportamentului sau de joc, persoana dependenta

trebuie sa accepte faptul ca are o problema si sa parcurga intr-o prima etapa
urmatorii pasi:

Pregatirea pentru confesiune, in cadrul careia jucatorul dependent este sfatuit

sa plece intr-o mica excursie departe de familie si prieteni, unde sa se
detaseze mental de problema sa, sa inteleaga ca si alte persoane au trecut
prin aceeasi situatie si au reusit sa o depaseasca, in momentul in care au luat
decizia sa solicite ajutor celor din jur. – nu stiu daca e functionala???

Confruntarea cu partenerul este etapa in care jucatorul dependent dezvaluie

fara rezerve membrilor familiei si prietenilor amploarea pe care a luat-o
comportamentul sau, impreuna cu gandurile, emotiile sale si consecintele
negative cu care se confrunta. Aceasta etapa este destul de dificila, avand in
vedere eforturile depuse anterior pentru ascunderea adevarului privind
dependenta de jocuri de noroc

Relatarea in scris a istoricului detaliat al comportamentului sau de joc, care

sa cuprinda perioadele de inceput,evolutia dependentei, sumele pierdute,
consecintele negative resimtite. Acest istoric va fi inmanat tuturor membrilor
familiei, prietenilor si cunoscutilor, in vederea dezvaluirii adevaratei
dimensiuni a dependentei.

"Spune la revedere iubitei tale - activitatea de jocuri de noroc"; autorul

foloseste comparatia intre iubita si jocul denoroc, deoarece in ambele situatii
jucatorul dezvolta aceleasi semne vizibile pentru partenera sa:
- schimbari bruste de dispozitie;

- cheltuieli nejustificate;

- sosirea acasa la ore tarzii din noapte;

- imposibilitatea de a se relaxa;

- folosirea computerului pe perioade indelungate de timp;

- nerabdarea de a parasi domiciliul conjugal;

- evitarea petrecerii timpului liber in mijlocul familiei;

Acest pas poate fi indeplinit prin deciderea autoexcluderii din toate salile de
joc si cazinouri pe care jucatorul obisnuia sa le frecventeze.

Schimbarea comportamentului zilnic, in sensul practicarii urmatoarelor

activitati alternative in timpul petrecut alta data in salile de jocuri:

- conversatii telefonice cu vechii prieteni;

- mersul la cumparaturi;

- petrecerea timpului liber in mijlocul celor dragi;

- discutii cu partenerii de afaceri in sensul gasirii unor noi oportunitati

profesionale;

- vizitarea unor muzee;

- vizionarea unor filme;

- plimbari in parc;

- inscrierea intr-un club sportiv;

- gasirea unor hobby-uri.

Mawer considera ca, indiferent de modul de abordare a dependentei,

jucatorul este singurul care poate lua decizia de a renunta la activitatea de
jocuri de noroc.

Fragment din DEPENDENTA DE JOCURI DE NOROC. Ghid de ajutor pentru

jucatorii patologici de noroc si familiile acestora (Steliana Rizeanu, 2012).

******************************************************

Despre cum mi-am vindecat dependenţele şi cum poţi să o faci şi tu -

partea 1
Astăzi am să vorbesc despre dependenţele mele. Unele le ştii deja, poate.
De altele, vei afla acum.

Îţi fac o radiografie ca să înţelegi că nu suntem foarte diferiţi, că toţi avem

slăbiciuni şi vulnerabilităţi, iar diferenţa o face motorul nostru interior, dorinţa
noastră de a fi oameni mai buni şi perseverenţi.

Cele 5 dependenţe despre care vreau să îţi vorbesc sunt:

1. Dependenţa de jocuri de noroc

2. Dependenţa de jocuri pe calculator

3. Dependenţa de muncă

4. Dependenţa de mâncare

5. Dependenţa de afecţiune

Dependența de jocurile de noroc

...am avut-o de la vârsta de 14 ani.

Am fost cu bunicii timp de 3 săptămâni în Moneasa şi lângă hotelul nostru era

un hotel ce avea aparate de poker. Am vrut să văd cum e. Am jucat şi am
câştigat. Apoi am pierdut. Însă se născuse în mine dorinţa de ”mai vreau”.

Ajunşi acasă, mi-am continuat nou pasiune descoperită fără să ştie nimeni
din familie.

După câteva luni în care eu eram o prezenţă permanentă în cadrul cluburilor

cu jocuri, rezultatele şcolare au început să scadă. Astfel, un coleg m-a turnat
dirigintei care m-a turnat bunicilor.

Astfel, au aflat şi bunicii mei şi au făcut un comitet care m-au aşteptat acasă,
bunica plângând, bunicul cu o faţă extrem de serioasă şi crispată.

Eu eram comoara lor, nepoţelul care lua numai note de 10, vorbea 3 limbi şi
cânta la pian. Eram speranţa lor. Şi la 14 ani deja eram client al jocurilor de
noroc, în condiţiile în care fiul lor (tata) era un vechi client al birturilor.

Doar acum îmi pot imagina ce era în mintea şi sufletul săracilor oameni.

Cu siguranţă s-au gândit cum să acţioneze… bunica l-a convins pe bunicul

să facă o întreagă ceremonie în care după un discurs motivaţional despre
iubire, bună creştere, viitor şi alte lucruri de genul asta, la sfârşit, totul a fost
încununat cu o palmă strategică de la bunicul.
Bărbaţii din familia mea, niciodată nu m-au lovit. Tata niciodată, bunicul doar
palma aceea simbolică.

Efectul a fost cel scontat.

Ştiam cât de mult mă iubesc bunicii şi că erau disperaţi că m-ar putea

pierde. Palma aceea de la bunicul meu doare şi acum!

Am lăsat jocurile deoparte şi mi-am pierdut interesul pentru ele din cauza
şocului emoţional pe care l-am avut, văzând durerea oamenilor care m-au
crescut oferindu-mi tot ce aveau. Îi iubeam prea mult şi nu puteam să îi văd
suferind.

În liceu, pe la 17 ani, începuse moda pariurilor la case de pariuri. Jucam, dar

nu mi-am creat o dependenţă până când nu au apărut site-urile online de
pariuri.

Ce nu ştiam atunci, dar ştiu acum, este că jocurile de noroc nasc

dependenţă foarte simplu. În clipa în care joci şi ştii că în mod aleator, fără
a şti când, apare câştigul, se eliberează dopamina, un hormon al anticipaţiei.

Devii drogat cu hormoni produşi de propriul creier. Această dependenţă este

la fel de puternică şi ucigătoare că şi cea de cocaină, alcool sau orice altă
substanţă vrei tu.

În dresajul delfinilor, se foloseşte aceeaşi strategie. Sunt premiaţi pentru

trucuri cu peşti mici din găleată dar din când în când, total aleator, primesc un
pește mare. Asta îi face să execute toate trucurile, ştiind că la un moment dat,
apare şi peştele mare.

În pariurile online, pe toate sporturile, dependenţa mea a luase o dimensiune

monstruoasă.

Problema e că nu te poţi opri, iar asta a cauzat pentru mine două probleme.

Fiind permanent cu mintea pe ce alte meciuri să pariez, având sute de

opţiuni, eram stors de orice energie şi nu mai puteam să scriu sau să creez
nimic zile şi săptămâni la rând.

Pariurile îmi luau tot ce aveam mai bun.

A doua problemă era că dacă nu te poţi opri din joc când câştigi, pierzi sigur.
Iar eu nu mă puteam opri. Am luat bani împrumut, am ajuns să mă neglijez
total şi eram în depresie continuă pentru că după ce aveam sume mari
câştigate, pentru că nu mă puteam opri, le pierdeam foarte repede de fiecare
dată după ce câştigam muncind zile la rând.
Financiar, poate reuşeam să fiu pe zero, dar mi-am dat seama că după luni
de zile, nu am muncit deloc, nu am progresat în alte domenii ale vieţii şi eu
tot pe zero sunt sau chiar pe minus.

După o pierdere mare am decis că e timpul să mă opresc de tot .

Îţi voi spune ce anume m-a ajutat să scap de fiecare dependenţă în parte şi
la sfârşit vom încerca să găsim o radiografie comună pentru orice
dependenţă, o reţetă ce poate fi aplicată de oricine.

Soluția:

1. Embargo

Toate site-urile de pariuri online au opţiunea de opt out. Alegi o perioadă de

timp, de obicei e maxim 5 ani, pentru care te scoţi singur din sistem.

Numele tău, buletinul sau paşaportul, cardurile tale, emailuri, totul este pus
pe stop şi eşti oprit pe cât posibil să îţi faci alte conturi.

Ce am făcut după primul opt out a fost că mi-am făcut conturi pe alte site-uri
pentru că eram în sevraj, trebuia să mă joc. Am folosit opt out şi pe acele
situri până când nu am mai avut alte site-uri. M-am apărat astfel de mine, de
duşmanul din mine.

2. Acceptare

Am acceptat că sunt dependent şi că trebuie să mă autotratez întrucât nu era

nimeni lângă mine să mă ajute în acele momente, şi cei care poate ar fi
încercat nu ar fi ştiut cum, decât să îmi spună ”eşti depedent, lasă-te”
moment în care aş fi spus ”fac ce vreau, bâști de aici! Nu înţelegi cine sunt,
prin ce trec şi ce simt. Orice cale aleg nu e treaba ta să mă judeci!”

Mi-am pus întrebarea despre cum vreau să arate viaţa mea. Mie îmi place
să scriu iar pariurile mă opreau să fac lucrul acesta. Am decis că singura cale
de a câştiga în viaţă este calea corectă, principiile eterne pentru prosperitate
şi succes. Munca zilnică de a pune cărămidă peste cărămidă la construcţia
vieţii şi a succesului tău.

Acceptându-mi slăbiciunile, dar totodată potenţialul şi şansa pe care o am,

am ales să merg pe drumul corect pentru mine..

3. Valorizare

Tu, cel care citeşti aceste rânduri, ai jucat un rol foarte important în tratarea
tuturor dependenţelor mele. Pentru că atunci când scriu un articol sau o carte
şi tu îmi spui că te-am ajutat, sub orice formă, este cea mai înaltă formă de
valorizare pentru mine. Întotdeauna feedback-ul celor care mă citesc a
răsunat în mine şi mi-a reamintit care este vocaţia mea, misiunea mea
supremă, aceea de a servi oamenii cu ajutorul psihologiei. Satisfacţia pe care
o am când am ajutat un om, este o senzaţie curată, nobilă, ce nu are nimic
rău în ea şi care mă face să mă înalț ca fiinţă umană.

Îţi mulţumesc.

Munca făcută cu pasiune m-a ajutat să umplu golul interior, pentru toate
dependenţele mele, aşa cum vei vedea în continuare.

4. Grup de suport și socializare

Prietenii mei, puţini şi foarte apropiaţi, au fost acolo pentru mine să îmi ofere
o porţie de viaţă trăită în adevăratul sens al cuvântului. Prezenţa lor şi mai
ales acceptarea lor necondiţionată m-au ajutat să pot trece cu bine prin
încercările şi greutăţile care poate m-ar fi strivit.

Motivul pentru care am devenit dependent de jocuri, este foarte

simplu. Evadarea din realitate şi fuga de responsabilitate.

În fuga mea de a fi un om liber, care nu trebuie să dea socoteală nimănui, am

ales lumea virtuală pentru a mă exprima.

Dependenţa a apărut în cadrul unui singur joc în mod special, World of

warcraft.

Există o comandă în joc care arată aşa: ”/time”

Când execuţi această comandă îţi arată cât timp ai petrecut în joc în total de
când ţi-ai făcut cont.

Timpul se măsoară astfel:

24 de ore petrecute în joc = o zi jucată.

Când dau "/time" pe contul meu îmi arată 350 de zile.

Dacă scazi orele dormite sau alte activităţi obligatorii, înseamnă că am fost în
joc 2 ani adunaţi din viața mea ca timp real :)

Nu regret şi cred că tot ce mi se întâmplă este spre binele meu.

În cea mai lungă perioadă de joc eram în anii de Politehnică.

Fuga de realitate era cauzată de multe lucruri. Sărăcie şi lipsuri materiale,
lipsa unei vieţi sociale, lipsa de motivaţie pentru a face ceva în viaţă (nu îmi
descoperisem vocaţia), lipsa unei iubite şi lista e lungă.

În joc, puteam să îmi consturiesc o personalitate alternativă care are realizări,

şi acesta este motivul pentru care acest joc în mod special creează
dependenţă.

În acest joc poţi să evoluezi continuu şi nu există sfârşit.

La fel ca în viaţă.

Cum am scăpat?

Dacă aş rezuma la o singură frază, am scăpat de dependenţa de joc în

momentul în care viaţa reală a început să îmi pară mai frumoasă, mai
atrăgătoare şi mai plină de provocări, decât viaţa din joc.

Şi dacă mă întrebi, cred că faptul că m-am jucat până m-am săturat m-a
ajutat să ies la capătul celălalt al tunelului şi să îmi pun acelaşi întrebări
importante, existenţiale.

Ce fac cu viaţa mea? Ce mă opreşte să evoluez permanent în viaţa reală?

Ce îmi poate oferi viaţa reală comparat cu viaţa din lumea virtuală?

Ca şi soluţii, avem următoarele:

1. Embargo

Am închis contul de pe care mă jucam şi am şters jocul de pe calculator.

Instalarea şi crearea unui nou cont durează câteva ore aşa că nu aveam
chef şitimp chiar dacă m-aş mai fi jucat câte puțin uneori.

2. Acceptarea

Am acceptat că deşi nu jucam jocuri de noroc, jucam alt gen de jocuri.

Dependenţa nu mai era din cauza dopaminei ci era şi un medicament pentru
a face faţă unei realităţi gri, fără perspective.

Nu regret timpul petrecut în joc, pentru că deşi mi-a luat 2 ani din viaţă, s-ar
putea să îmi fi dat tot restul anilor pe care îi am de trăit. Am descoperit ce
vreau să fac cu viaţa mea, în timp ce făceam un lucru pe care nu mi-am mai
dorit să îl fac.

3. Valorizarea
Îmi descoperisem vocaţia şi pasiunea pentru psihologie. Era tot un fel de joc,
doar că era un joc în viaţa reală. Să scrii cărţi, să îţi faci un site, să cunoşti
oameni noi, să lucrezi cu oamenii, să creşti şi să evoluezi în viaţa reală. Doar
că nu poţi să dai "save" şi să reiei dacă o dai în bară :)

4. Grup de suport

Prietenii au jucat şi de această dată un rol important, pentru că după ce am

ieşit ca din peşteră, ei erau acolo, acceptându-mă ca şi când aş fi lipsit
câteva zile.

Pentru a te ajuta să te vindeci de dependențe și să descoperi adevăratul

sens al vieții tale am pentru tine pachetul Impulsul pentru vocația ta -
indiferent cine eşti, ce trecut ai avut, ce cred alţii despre tine, în
personalitatea ta stă un potenţial care poate fi materializat în lucruri
fantastice. Iar catalizatorul cel mai puternic pentru dezvoltarea personalităţii
şi valorificarea potenţialului într-un ritm cât mai alert este vocaţia.

În partea a doua a acestui articol îţi voi spune despre dependenţa mea de
muncă, mâncare şi afecţiune.

Apoi vom încheia cu o paletă întreagă de soluţii pentru a scăpa de

dependenţele noastre.

Aştept orice întrebări și idei despre cum putem învinge acest gen de
dependenţe.

Per aspera ad astra

Pera Novacovici