1.

Prezentarea conceptului de stres

Stresul este un fenomen psihic care rezulta din trairea intr-o maniera personala a
interactiunii cu mediul, un efect al combinarii caracteristicilor obiective ale factorilor agresivi cu
semnificatiile subiective atribuite lor.
Conceptul de stres a fost formulat pentru prima data de canadianul Hans Selye, reputat
savant al Universitatii din Montreal, care a demonstrat pe cale experimentala ca la originea
bolilor sta stresul. Prin stres el intelegea un raspuns nespecific al organismului la solicitarile la
care este supus, o reactie care parcurge trei etape:

reactia de teama (alarma), care consta in sensibilizarea intregului organism, inima incepe sa bata

mai repede decat de obicei, reactia se accelereaza;

rezistenta, in timpul careia persoana in cauza de adapteaza agentului stresor;
epuizarea, dupa ce se consuma etapa precedenta, subiectul intra automat in faza de epuizare.1
Dictionarul de psihologie Larousse defineste stresul drept o stare de tensiune intensa a
organismului obligat sa-si mobilizeze mijloacele de aparare pentru a face fata unei situatii
amenintatoare2. Lazarus si Folkman considera stresul ca fiind un efort cognitiv si
comportamental de a reduce, stapani sau tolera solicitarile externe sau interne care depasesc
resursele personale.3
Constatam ca sta in puterea fiintei umane sa intervina in propria existenta, sa isi dezvolte
in mod constient strategiile de adaptare, sa isi descopere resursele proprii si sa le investeasca in
mod rational.
Micile griji cotidiene, emotiile inhibate, ambianta constrangatoare, competitia care se
ascunde in spatele falselor aparente de camaraderie reprezinta factori predispozanti in aparitia si
mentinerea stresului. Astfel, apar oboseala cronica, tulburarile de somn si problemele digestive,
anxietatea, depresia si furia pana la bolile cardiovasculare si sinuciderile.

1 Iamandescu Bradu Ioan, Stresul psihic din perspectiva psihologica si psihomatica, Ed. InfoMedica,
Bucuresti, 2002, p. 7;
2 Norbert Sillamy, Larousse Dictionar de psihologie, Ed. Univers enciclopedic, Bucuresti, 2000, p.301;
3 Gabor Gabriel, Jianu Alexandru, Prisacaru Adrian, Psihologie Militara, Editura Militara, Bucuresti,
2014, p. 16.

2. Stresul ocupational
Agentia Europeana pentru Securitate si Sanatate in Munca afirma ca 50% - 60% dintre
toate zilele lucratoare pierdute sunt puse pe seama stresului, studiile aratand ca aproape unul din
patru lucratori este afectat de stres, aspect ce conduce la costuri imense in ceea ce priveste atat
suferinta umana cat si performanta economica. De asemenea s-a constatat o continua crestere a
numarului de oameni care sufera de afectiuni asociate stresului, fapt ce impune cu necesitate
desfasurarea de programe ce au ca scop reducerea stresului asociat cu locul de munca.
Stresul ocupational denota stresul generat de situatia de munca, deoarece activitatile de
mare responsabilitate cu risc crescut, cele care suprasolicita sau subsolicita disponibilitatile
subiectului genereaza stres.
Pentru a construi un model al stresului ocupational, intotdeauna trebuie pornit de la
interactiunea dintre individ si ambianta sa, de la solicitarile locului de munca la modalitatile de
raspuns.4
Stresul in formele lui severe afecteaza substantial capacitatea de raspuns a individului si
conduce implicit la diminuarea performantei la munca.
In urma cercetarilor efectuate in SUA s-a putut constata faptul ca majoritatea oamenilor
apreciaza pozitiv rolul muncii si al apartenentei la o organizatie. Din populatia investigata, patru
persoane din cinci afirma ca munca este aceea care le imbogateste continutul vietii, ca fara
munca sau fara oamenii cu care coopereaza ar fi pierduti si prin urmare, ar continua sa
munceasca chiar daca nu ar avea nicio nevoie financiara. Dar, cu toate acestea, majoritatea
persoanelor doresc sa lucreze in alta parte.5 Concluzionand, nu munca este stresanta, ci
conditiile, ambianta sociala in care se desfasoara ea.
3. Efecte ale stresului ocupational
La modul general in activitatea profesionala stresul este determinat, de cele mai multe ori
de existenta unui dezechilibru intre solicitarile/exigentele profesionale si resursele pe care
individul le detine. Efecte negative ale stresului apar atat la nivelul persoanei cat si la nivelul
organizatiei.
4 Ursu Mihaela Andreea, Stresul organizational, Ed. Lumen, Iasi, 2007, p. 49.
5 http://www.scribd.com/doc/200927737/Cauzele-Aparitiei-Si-Mentinerii-Stresului-Organizational;

La nivelul persoanei identificam efecte:

fiziologice (cresterea glicemiei, cresterea ritmului cardiac si a tensiunii arteriale, transpiratie

abundenta, uscaciunea gurii);

subiective, psihoindividuale (anxietate, agresivitate, apatie, plictiseala, depresie, oboseala,

frustrare, iritabilitate, scaderea stimei de sine, nervozitate, sentimente de inferioritate);

cognitive (incapacitatea de a lua decizii pertinente, scaderea capacitatii de concentrare a atentiei,

hipersensibilitate la critica, blocaje mentale);

comportamentale (predispozitii la accidente, toxicomanie, izbucniri emotionale, bulimie, abuz de
alcool, tutun, ras nervos, plans zgomotos).
In situatia in care stresul afecteaza indivizii dintr-o organizatie, cele mai importante fiind:
absenteism, reducerea implicarii, pasivitate din partea angajatilor, evitarea responsabilitatii si a
sarcinilor, rigiditate in viziune, aparitia conflictelor interpersonale si a problemelor de
comunicare, scaderea motivatiei si a satisfactiei in munca, scaderea increderii si loialitatii in/fata
de organizatie, accidente de munca6.
Toate aceste efecte apar pe fondul existentei unui cumul de factori generator de stres,
intrucat pe masura ce acestia se inmultesc scad sansele individului de a face fata tuturor
provocarilor si amenintarilor existente.

4. Surse de stres ocupational

Florin Sava identifica 5 categorii de factori ce constituie surse de stres ocupational7:
a) factori intrinseci muncii desfasurate:

suprasolicitarea (cantitativa si calitativa); subsolicitarea; munca sub presiunea timpului si a

termenelor limita; numarul de ore de munca; orarul inconvenabil; calatoriile prea frecvente;
conditiile de munca improprii; acoperirea pierderilor din venituri proprii etc.
b) factori vizand structura si climatul organizatiei:

absenta comunicarii sau comunicarea ineficienta; absenta sentimentului apartenentei; birocratia

excesiva etc.
6 Ursu Mihaela Andreea, op.cit., p. 63.
7 Andreeascu Anghel (coord.), Managementul stresului profesional, Vol II, Ed. MAI, Bucuresti, 2006,
p.228.

c) factori legati de rolul in organizatie:

ambiguitatea rolului (obiective neclare); conflictul de rol (cerinte aflate in conflict); absenta
participarii la luarea deciziilor; responsabilitatea pentru oameni si lucruri etc.
d) factori vizand relatiile la locul de munca:

relatiile cu superiorii; relatiile cu subordonatii si colegii; dificultati in delegarea

responsabilitatilor; discriminarile si favoritismele etc.
e) factori vizand dezvoltarea carierei:

nepromovarea sau promovarea prea rapida; teama de activitati repetitive, rutiniere; teama de a nu
fi disponibilizat etc.
Stresul apare in mod natural in viata individului, el putand genera un disconfort temporar
sau consecinte pe termen lung.
In timp ce prea mult stres poate altera atat starea de sanatate a unui individ, cat si
bunastarea acestuia, totusi, un anumit volum de stres este necesar pentru supravietuire.
Variatiile individuale explica de ce una si aceeasi persoana reactioneaza diferit de la un
moment la altul, de ce amploarea, intensitatea, durata reactiilor psihofiziologice se modifica in
timp, ca rezultat al familiarizarii sau, dimpotriva, al sensibilizarii raportate la unii agenti stresori.
O situatie poate fi stresanta pentru majoritatea oamenilor, dar ea poate sa nu fie evaluata
si traita in acelasi mod de o persoana sau alta. Se poate vorbi de un stres pozitiv (denumit
eustres), care actioneaza ca factor energizant. In cazul stresului negativ, denumit distres si
determinat de o presiune continua exercitata asupra persoanei .

5. Strategii organizationale in combaterea stresului

Dupa scopul actiunilor de interventie, al nivelului de actiune si dupa obiectivele fiecarei
interventii, pot fi diferentiate trei tipuri de interventii8:

Interventiile primare pornesc de la ideea ca cel mai eficient mod de combatere a stresului consta
in eliminarea sau reducerea surselor de stres din mediul de lucru. Aceasta abordare devine
eficienta atunci cand se implementeaza sistematic, dupa o evaluare atenta a surselor de stres.
8 Lita Stefan, Managementul stresului profesional, Ed. MAI, Bucuresti, 2005, p. 104;

Interventiile secundare reprezinta antrenarea angajatilor in metode de management al stresului

(training-uri de relaxare, restructurarea cognitiva, managementul timpului si strategii de
rezolvare a conflictelor), cu scopul de a face fata cu succes factorilor de stres din mediul de

munca.
Interventiile tertiare se centreaza pe reabilitarea angajatilor care au avut probleme de sanatate ca
rezultat al stresului la locul de munca. La acest nivel interventia se centreaza mai mult pe
tratament decat pe preventie si este ilustrata prin programe de asistenta a angajatilor care
implica forme de consiliere a acestora, in vederea adaptarii lor la conditiile de stres
organizational.
6. Stresul in unitatile militare
S-a constatat si demonstrat faptul ca majoritatea celor care aleg ocupatia din domeniul
miliar reusesc sa faca fata cu bine perioadelor de stres indelungat. Cu toate acestea, sunt
incidente care se situeaza deasupra acestui nivel si care se intalnesc frecvent in cazul locurilor de
munca ce reclama executarea unor sarcini de mare risc9.
Pentru indeplinirea cu succes a misiunilor in sistemul militar, personalul ce activeaza in
interventii speciale, trageri speciale, in parasutism si scafandrerie, in tehnici de inundare si
infiltrare in obiective, jandarmerie, pompieri, conducatori ai ambarcatiunilor s-au remarcat prin
echilibru psihic, fermitate si printr-un simt practic aparte.
Activitatea intr-un serviciu special in slujba cetateanului implica un program incarcat ce
poate aduce suprasolicitare fizica si psihica. Rezistenta la stres sau sangele rece in conditii de
risc si capacitatea de decizie in situatii de timp limita sunt doar cateva dintre trasaturile necesare
pentru profilul psihologic al politistului, datorita complexitatii misiunilor ce-i revin de-a lungul
carierei.
Institutiile care isi desfasoara activitatea in domeniul militar cer angajatilor lor sa se
sacrifice pentru binele societatii. Angajatii care asigura respectarea legii isi desfasoara activitatea
in conditii maxime de constrangere si suprasolicitare psihoemotionala. Acestia, prin natura
functiei, actioneaza cu calm, chiar si atunci cand sunt extrem de incordati, stiu sa pastreze
controlul asupra oricarei situatii, interactionand cu societatea, facandu-si datoria, impartial si
9 Cracsner Constantin Edmond., Elemente de psihologie militara, Editura Academiei de Inalte Studii
Militare, Bucuresti, 2003, p. 82

profesionist. Acest individ, mandatat de comunitate sa o apere, sa-i protejeze interesele, este
deseori pus in situatia de a actiona, fie in mod preventiv, fie in mod represiv, impotriva celor
care, din culpa sau cu intentie, aduc atingere prin faptele sau atitudinile lor normelor juridice ale
societatii.
Fenomen curent al vietii moderne, ca urmare a cresterii ritmului solicitarilor si variatiilor
ambiantei, stresul psihic in forma sa accentuata prezinta in organizatiile de tip militar o
importanta deosebita in influentarea negativa a moralului personalului si in diminuarea
capacitatii de actiune a acestuia.
Pentru domeniul militar, recunoasterea operativa a prezentei stresului reprezinta un aspect
foarte important, constituind primul pas in controlul si stapanirea acestui fenomen, asigurandu-se
si in acest fel indeplinirea misiunilor fara pierderea eficientei.
7. Agentii stresori in misiunile de tip militar
Tinand seama ca, misiunile de tip militar se numara printre cele mai solicitante activitati,
au fost identificati o serie de factori care pot actiona in acest domeniu ca agenti stresori, cum ar
fi10:

gradul ridicat de solicitare fizica si psihica a misiunilor si sarcinilor specifice militarilor;

pericolele posibile la care se expun pe parcursul misiunilor desfasurate;
necesitatea procesului de pregatire continua pentru misiuni si a mentinerii ordinii si disciplinei

militare;
starea prelungita de izolare in post (in serviciul de garda) sau izolarea in diverse misiuni

specifice;
eventualele conflicte si tensiuni intre militari;
presiunea termenelor limita, manifestata ca discordanta intre necesitatea sau obligativitatea de a

rezolva sarcini dificile/complexe si timpul alocat rezolvarii acestora;

problemele nerezolvate in familie sau aparitia unor evenimente personale deosebite (deces,

divort, separare, casatorie, nasterea unui copil, probleme financiare etc.);

starea precara de sanatate;
insuficienta dotarilor, a echipamentelor adecvate, a conditiilor de igiena, a conditiilor de

petrecere a timpului liber etc.;

conflicte interioare intre simtul datoriei si spiritul de conservare a integritatii personale;
10 Hanciuc Ciprian, Jelea-Vancea Gabriela, Consecinte ale stresului in organizatia militara in
Psihologie aplicata in mediul militar, Editura Universitatii Nationale de Aparare, Bucuresti, 2005, p. 57.

stresul pensionarii.
Aparitia unor astfel de simptome arata dereglarea climatului de munca, a relatiilor
interpersonale, si a motivatiilor individuale si de grup, ceea ce duce la scaderea performantei si a
eficientei activitatii unitatii si impune cu necesitate eliminarea surselor de stres si folosirea
eficienta a factorilor de crestere a rezistentei la stres.

8. Gestionarea stresului in misiunile de tip militar

Situatia de misiune este unica, cerand indivizilor sa opereze impreuna pentru a
supravietui in conditii extreme. Aceste conditii, atat de diverse si contradictorii, pot influenta
abilitatea de a intelege cerintele situatiei. Sursele majore de stres in misiune, anticiparea posibilei
morti sau frigul, foamea, oboseala, durata expunerii, zgomotul, vibratiile, ambiguitatile, lipsa
informatiilor si certitudinile sunt factorii care, de obicei, scapa controlului comandantului.
Coeziunea grupului, dezvoltata chiar si in situatii limita, accentul pus pe rolul de suport al
grupului in procesul de socializare a fost factorul care i-a determinat pe soldatii germani sa lupte
in cel de-Al Doilea Razboi Mondial, chiar si cand infrangerea lor era aproape o certitudine.
Aceeasi coeziune a grupului i-a mentinut si pe soldatii vietnamezi, determinandu-i sa lupte in
conditii foarte grele in timpul confruntarii cu armata SUA11.
Exercitii de constituire a echipei, controlarea procesului de socializare, ii ajuta pe militari
sa realizeze performantele dorite si sa depaseasca situatiile stresante. Multi autori au sugerat ca
lupta insasi determina strangerea legaturilor sociale la nivelul microgrupului.
Comunicarea deschisa si directa dintre ofiter si soldat, precum si intre soldati, poate
reduce ambiguitatea situatiei. In plus, punandu-i pe soldati sa-si vorbeasca unul altuia in timpul
luptei reduce izolarea psihologica frecvent asociata cu stresul de pe campul de misiune.
Tehnicile de relaxare pot fi, de asemenea, utilizate efectiv pentru a reduce efectele
stresului in misiune asupra organismului uman. Simpla tehnica de control a somnului poate fi un
mijloc efectiv de a intretine pauzele (time-outul). Mentinerea sindromului de ocupare, adesea
practicat in campul exercitiilor de pregatire (unde ofiterilor li se cere sa ramana treji 36 de ore),
are corespondenta in mediul de misiune12.
11 Efectele stresante ale campului de misiune, Editura Militara, Bucuresti, 1991;

Dobandirea deprinderilor de baza pentru misiune prin cresterea gradata a tensiunii,

presiunii poate crea incredere si astfel creste perceptia asupra capacitatilor soldatului. De
exemplu, pregatirea echipelor de interventie cu arme sofisticate intr-un mediu progresiv tensionat
poate ajuta la reducerea stesului asociat cu confuzia luptei. In timpul acestor pregatiri tinerii
ofiteri sunt antrenati in grupuri mici in legatura cu tactica patrularii si conducerii unei lupte.
Initial sub un stres scazut sau moderat, este invatata o arie larga de deprinderi precum:
tactica, inot, alpinism, schi, etc. Progresand, creste durata petrecuta in lupte simulate si descreste
cea alocata instructiei.
Faza finala este ocupata de exercitii de durata, care necesita folosirea noilor deprinderi
dobandite. Desi lupta adevarata nu poate fi reprodusa, controland si celelalte elemente ale
mediului (durata somnului, hrana, caldura, hartuiala agresorilor, eforturile fizice), se poate
contura o replica rezonabila a luptei reale. Ambele exemple arata ca se procedeaza la o trecere
gradata de la predarea cadru a deprinderilor, la exersarea si practicarea lor in conditii de crestere
a stresului, tot mai aproape de realitatea stresanta a luptei. Rolul comandantului este nu numai de
a gestiona stresul subordonatilor prin comportari atente, suportive si comunicative, dar si de a
controla propriul stres pentru a-si mentine capacitatea de actiune.
9. Concluzii
Avand in vedere complexitatea si efectele stresului psihic in forma sa accentuata, se poate
concluziona ca acest aspect trebuie constientizat, recunoscut explicit si controlat prin masuri si
strategii specifice, derulate atat la nivel individual, cat si organizational.
Din moment ce stresul reprezinta o stare de adaptare a organismului la solicitarile exterioare
ale mediului si din moment ce activitatea profesionala, chiar daca este foarte interesanta si se
desfasoara in conditii excelente, solicita organismul, nu putem aspira la eliminarea totala a
acestuia. Mai mult, asa cum a rezultat din cele prezentate anterior, acest lucru nici nu ar fi de
dorit, pentru ca stresul, in limite normale, aduce creativitate, perseverenta, ambitie de a reusi si,
deci, performanta.
Gestionarea stresului si mentinerea acestuia in parametri optima trebuie sa se constituie intr-o
preocupare permanenta nu doar din perspectiva psihologica, si si socioorganizationala.

12 Controlarea stresului in operatiunile militare, F.M. 26, 2 august 1986.

Bibliografie
Carti:

Andreeascu Anghel (coord.), Managementul stresului profesional, Vol II, Ed. MAI,
Bucuresti, 2006;

Cracsner Constantin Edmond., Elemente de psihologie militara, Editura Academiei de Inalte

Studii Militare, Bucuresti, 2003;

Gabor Gabriel, Jianu Alexandru, Prisacaru Adrian, Psihologie Militara, Editura Militara,
Bucuresti, 2014;

Hanciuc Ciprian, Jelea-Vancea Gabriela, Consecinte ale stresului in organizatia militara in

Psihologie aplicata in mediul militar, Editura Universitatii Nationale de Aparare, Bucuresti,
2005;

Iamandescu Bradu Ioan, Stresul psihic din perspectiva psihologica si psihomatica, Ed.
InfoMedica, Bucuresti, 2002;

Iamandescu Bradu Ioan, Psihologie Medicala, Ed. InfoMedica, 2005;

Lita Stefan, Managementul stresului profesional, Ed. MAI, Bucuresti, 2005;

Norbert Sillamy, Larousse Dictionar de psihologie, Ed. Univers enciclopedic, Bucuresti,

2000;

Ursu Mihaela Andreea, Stresul organizational, Ed. Lumen, Iasi, 2007;

Zlate Mielu, Tratat de psihologie organizational manageriala, Ed. Polirom, 2007.

Reviste si site-uri:

Efectele stresante ale campului de misiune, Editura Militara, Bucuresti, 1991;

Controlarea stresului in operatiunile militare, F.M. 26, 2 august 1986;

Traumele psihice de misiune, Buletinul de Informare Documentare, OID, 1993.

http://www.la-psiholog.ro/cabinet-psihologie-cristian-cpstache/stresul;
http://www.scribd.com/doc/200927737/Cauzele-Aparitiei-Si-Mentinerii-StresuluiOrganizational;

MASTERAT
Comunicare Manageriala si Resurse Umane

Gestionarea stresului ocupational:

resorturi personale sau situationale

Candidat: Cristea Vlad-Gabriel

BUCURESTI
2015

Cuprins
Sectiunea 1. Prezentarea conceptului de stres
Sectiunea 2. Stresul occupational
Sectiunea 3. Efecte ale stresului occupational
Sectiunea 4. Surse de stres occupational
Sectiunea 5. Strategii organizationale in combaterea stresului
Sectiunea 6. Stresul in unitatile militare
Sectiunea 7. Agentii stresori in misiunile de tip militari
Sectiunea 8. Gestionarea stresului in misiunile de tip militari
Sectiunea 9. Concluzii