M I N I S T E R U L E D U C A Ţ I E I N A T I O N A L E

ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂARAD

Arad, Calea Victoriei nr. 1-3 e-mail: sanpostliceal@yahoo.com,
Tel/Fax: 0257/281497 0371/114177 web:www.scoalapostlicealasanitaraarad.ro

DOMENIUL: SĂNĂTATE ŞI ASISTENŢĂ PEDAGOGICĂ

CALIFICAREA: ASISTENT MEDICAL GENERALIST
AN III – B

REFERAT
NEUROLOGIE

Boala Alzheimer

Prof. coordonator: Dr. Bianca BOLOJAN

Numele și prenumele:
Ioana Maria FAUR

1
 ARAD, 2020
Boala Alzheimer
Pentru prima oară descrisă în 1907, de Alois Alzheimer, psihiatru și neuropatolog german,
boala Alzheimer este cea mai frecventă formă a demenței, caracterizată în principal prin tulburări
de memorie, dar cu serioase complicații pe parcursul evoluției sale.
Ce este demența?
Demența este un sindrom cronic, evolutiv, în care apare o degradare a funcțiilor cognitive
(memoria, judecata, orientarea, comportamentul și aptitudinile de a realiza activitățile cotidiene).
Deși afectează cu precădere personale vârstnice, nu reprezintă o trăsătură normală a îmbătrânirii.
Se estimează la nivel mondial existența a circa 47 milioane de persoane afectate de această boală,
cu 9.9 milioane de cazuri noi/an. Demența poate avea mai multe forme: demența vasculară,
demența cu corpi Lewy, demența fronto-temporală, demența asociată bolii Parkinson etc.
Boala Alzheimer este cea mai frecventă cauză de demență, reprezentând aproximativ 60 -
70% din cazuri, fiind una din principalele cauze de handicap și dependență printre persoanele
vârstnice în lume. Este o afecțiune neurodegenerativă cronică („demența amnezică”) în care
tulburările de memorie sunt pe primul plan.
Care sunt simptomele bolii? 
La debut, primele simptome pot fi confuzia ușoară și neglijența. De cele mai multe ori,
pacienții nu sesizează aceste modificări, evidente pentru familie, prieteni apropiați, colegi
etc. Ulterior, tulburările mnezice (ale memoriei) avansează, mai ales cu afectarea
memoriei recente. Boala progresează diferit de la o persoana la alta. În medie, o persoană
afectată de boala Alzheimer trăiește 8 - 10 ani de la apariția primelor simptome.
În mod convențional, evoluția bolii e împărțită în 3 faze:
În mod convențional, evoluția bolii e împărțită în 3 faze:
 faza inițială;
 faza intermediară;
 faza avansată.
Faza inițială se caracterizează prin uitări repetate (întâlniri, pierderi de obiecte) și tulburări
de orientare (oră, moment al zilei, data, uitarea unor activități de rutină).

2
 Faza intermediară se caracterizează prin:
 dezorientare temporo-spațială – incapacitatea de a se situa în timp și spațiu;
 accentuarea tulburărilor mnezice – uitarea unor conversații, evenimente, lucrurile sunt
puse acolo unde nu trebuie, rătăcire în locuri familiare, uitarea numelui membrilor
familiei, repetarea întrebărilor sau frazelor fără a realiza acest lucru;
 alterarea gândirii abstracte, a judecății și planificării (mai ales pentru numere –
dificultăți de administrare a banilor, plata facturilor la timp, utilizarea unui carnet de
cecuri, siguranța propriei persoane, administrarea medicației, neadaptare la situații noi și
nefamiliare);
 tulburări de limbaj (afazie) – cuvinte uitate, modificate, vocabular restrâns, dificultate în
găsirea cuvintelor potrivite, afectarea înțelegerii expresiilor figurate (metafore, proverbe);
 dificultate de a recunoaște și identifica obiecte uzuale (agnozie);
 dificultate de a recunoaște fizionomii cunoscute (prosopagnozie);
 tulburări în realizarea unor activități comune (apraxie) – scris, utilizare telefon,
deschiderea ușii cu cheia, folosirea tacâmurilor etc;
 tulburări psihice;
- tulburări ale dispoziției
- tulburări comportamentale
-halucinații
-idei delirante
 tulburări de somn tulburări ale comportamentului alimentar.
Faza avansată se caracterizează prin:
 comunicare extrem de redusă;
 se pierd cele mai multe abilități – cititul, capacitatea de a dansa, cânta, povesti, de a-și
practica meseria, hobby-uri;
 mers perturbat, ulterior cu imposibilitatea acestuia;
 pierderea controlului sfincterian (incontinența pentru urină și fecale);
 alimentație dificilă (pierdere apetit, tulburări de deglutiție);
 pacient vulnerabil la diverse infecții (în special pulmonare) și complicații cutanate
(escare).
Care sunt cauzele?

3
 Nu se cunoaște o cauză care declanșează boala. Se consideră că intervin factori
genetici, de mediu și sociali. Sub 5% sunt forme genetice.
Factorii de risc:
 vârsta – reprezintă cel mai mare factor de risc pentru boala Alzheimer, mai ales după 65
ani.
 factorii genetici – riscul de a dezvolta boala Alzheimer e mai mare dacă există în familie
o rudă de gradul I cu aceasta boală.
 sindromul Down – semnele și simptomele de boala Alzheimer apar cu 10 - 20 ani mai
devreme la pacienții cu această afecțiune decât la populația generală;
 sexul – femeile sunt predispuse mai mult decât bărbații de a dezvolta boala (longevitate
mai mare);
 tulburarea cognitivă ușoară (Mild Cognitive Impairment – MCI) – acești pacienți au
tulburări de memorie sau alte simptome de declin, dar nu atât de severe pentru a fi
încadrate în demență.
 traumatismele cranio-cerebrale – persoanele care au suferit un traumatism cranio-
cerebral sever au risc mai mare de a dezvolta boala;
 stilul de viață – unele evidente arată că factorii de risc cardio-vascular cresc șansa de a
dezvolta boala (sedentarism, obezitate, fumatul – inclusiv cel pasiv, hipertensiunea
arterială, hipercolesterolemia, diabetul zaharat tip 2 dezechilibrat, dieta săracă în fructe și
legume).
 nivelul educațional – studiile au arătat ca nivelul educațional scăzut (studii subliceale)
pare a fi un factor de risc pentru boala Alzheimer, pe când implicarea de lungă durată în
activități sociale și intelectuale reduc acest risc.
Care sunt complicațiile bolii?
Pierderea memoriei și limbajului, afectarea judecății și a celorlalte funcții cognitive pot
complica tratamentul pentru alte afecțiuni .
Cu progresia bolii, în stadiile tardive, modificările cerebrale afectează și alte funcții,
cum ar fi: deglutiția, controlul sfincterian, mersul. Pacienții sunt foarte vulnerabili și la alte
probleme medicale: aspirația, pneumonii sau alte infecții, căderi, fracturi, malnutriție și
deshidratare, escare de decubit.

4
Cum se stabilește diagnosticul?
Singurul diagnostic de certitudine al bolii Alzheimer îl reprezintă examenul anatomo-
patologic post mortem al creierului.
În esența, diagnosticul este unul de excludere, după ce au fost eliminate alte cauze posibile.
Este indicat, în timpul examinării, să fie prezent și un membru al familiei sau o persoană
apropiată care să poată furniza detalii asupra comportamentului de zi cu zi al pacientului,
memoriei acestuia și asupra modificărilor de personalitate.
Evaluarea trebuie să includă obligatoriu examinarea clinică generală și neurologică,
teste cognitive, examinare psihiatrică, teste de laborator și imagistică cranio-cerebrală
(CT/IRM).
Teste suplimentare – PET-CT, SPECT, electroencefalogramă, puncție lombară, teste
genetice – se recomandă în cazurile selecționate (care pun probleme de diagnostic diferențial).
Care este tratamentul?
La ora actuală nu există tratament care să permită vindecarea bolii sau să modifice
evoluția acesteia. Multiple tratamente de ultimă generație sunt în prezent testate în mai multe
studii clinice.
În scop profilactic, deși până în prezent nu se cunosc mijloace sigure de prevenire a bolii,
se pare că menținerea unei activități intelectuale continue ar diminua riscul de îmbolnăvire
(citit cu regularitate cărți/reviste/ziare, rezolvare rebusuri, mers la teatru, concerte, participare la
diverse activități sociale). În schimb, privitul pasiv la emisiuni televizate ar avea efect nociv. Se
recomandă activitate fizică suficientă, alimentație echilibrată – fructe și legume bogate în
vitamina C, acizi grași nesaturați – renunțarea la fumat, controlul riguros al factorilor de risc
cardio-vascular.
Tratamentul farmacologic este simptomatic:
 inhibitorii de acetilcolinesterază – donepezil, rivastigmina, galantamina, în demențe
ușoare-moderate;
 antiglutamatergice – memantina, în forme moderat-severe.
Aceste medicamente ameliorează tulburările cognitive și psiho-comportamentale.
Tratamentul farmacologic al tulburărilor psihice trebuie făcut în urma unei analize
individuale,  privind beneficiile și riscurile (anxiolitice,  antipsihotice,  benzodiazepine, inhibitori
selectivi de recaptare a serotoninei, hipnotice).

5
 BIBLIOGRAFIE

1. https://www.arcadiamedical.ro/articol/boala-alzheimer-cea-mai-frecventa-forma-a-
dementei/

2. https://www.medlife.ro/articole-medicale/boala-alzheimer-cum-recunoastem-
simptomele.html

3. https://www.cdt-babes.ro/articole/boala_alzheimer.php