Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
sau tăierii peretelui unui vas sangvin. Hemoragia este cauzată de lezarea integrității vasului,
provocată de o traumă, liza purulentă a peretelui vascular, dereglarea chimismului sanguin.
Tipuri
Putem deosebi mai multe feluri de hemoragii:
Hemoragiile externe — în care sângele se scurge în afara organismului datorită secționării
unor vase de sânge. În funcție de vasele care au fost secționate, putem deosebi:
hemoragii arteriale, în care sângele, de o culoare roșu-aprins, țâșnește într-un jet sacadat, în
același ritm cu pulsațiile inimii;
hemoragii venoase, în care sângele, având o culoare roșu închis, curge lin, continuu;
hemoragii capilare, în care curgerea sângelui se observă pe toată suprafața rănii, având o
intensitate redusă.
Hemoragiile interne — în care sângele care curge rămâne în interiorul organismului (ex.: în
cavitatea abdominală etc.). O categorie deosebită o pot forma hemoragiile interne
exteriorizate, în care sângele ajunge în afara corpului după ce a trecut printr-o cavitate
naturală care face comunicarea organismului cu exteriorul. În cadrul hemoragiilor
exteriorizate putem cuprinde: epistaxisul (curgerea sângelui din nas), otoragia (curgerea
sângelui din urechi), hematemeza (vărsăturile cu sânge), hemoptizia (tusea urmată de
eliminări de sânge din plămâni), hematuria (eliminarea de sânge prin urină), melena
(eliminarea de sânge prin scaun, situație în care fecalele capătă o culoare neagră, lucioase)
și enterohemoragia (hemoragia intestinală).
În funcție de cantitatea de sânge pierdută, putem distinge:
hemoragii mari, mortale, când se pierde mai mult de jumătate din cantitatea totală de
sânge;
hemoragii mijlocii, când se pierde 1/3 din cantitatea totală de sânge;
hemoragii mici, când se pierde o cantitate de 500-600 ml de sânge.
Hemoragiile externe și cele exteriorizate sunt ușor de recunoscut. Hemoragiile interne sunt
însoțite de o serie de semne prin care se pot bănui și diagnostica. Aceste semne sunt:
amețeala, creșterea numărului de bătăi ale inimii pe minut, creșterea numărului de respirații
pe minut. Pulsul bolnavului este slab, iar tensiunea sa arterială scade mult sub cifra
normală. Bolnavul este neliniștit, palid, vorbește repede, are transpirații reci și este chinuit
de o sete deosebit de mare.
Epistaxisul
Epistaxisul sau rinoragia este un accident obișnuit, mai ales la copii și poate fi tratat foarte
simplu. Apare de obicei ca rezultat al unor mici traumatisme cauzate de scobirea în nas sau
suflarea nasului. Poate apărea și în urma unei infecții a mucoasei care determină uscare și
apariția de cruste.
Epistaxisul este rareori serios, dar ocazional poate fi amenințător de viață, în special la
persoanele în vârstă. Apare mai frecvent la persoanele care iau aspirină, anticoagulante
(medicamente care împiedică coagularea sângelui in vase) sau la pacienții cu boli
hematologice.
Dacă epistaxisul apare frecvent (mai des de o dată pe săptămână) poate fi un indiciu al unei
alte probleme de sănătate, cum ar fi hipertensiunea arterială. Se recomandă consultarea
medicului de familie pentru măsurarea tensiunii arteriale și prescrierea unui tratament
potrivit. De asemenea, medicul poate preciza dacă medicamentele pe care le ia pacientul
pot determina apariția epistaxisului.
Dacă se suspectează o problemă mai serioasă, se recomandă consultarea unui medic ORL
pentru efectuarea unor teste suplimentare.
Hematemeza și melena
Hemoragiile digestive reprezintă o extravazare a sângelui la nivelul tubului digestiv, de la
nivelul esofagului până la anus constituind o urgență medico-chirurgicală.
Hemoptizia[modificare | modificare sursă]
Hemoptizia se definește ca fiind expectorația cu sânge și este un semn nespecific asociat
cu numeroase afecțiuni pulmonare care poate sa cuprindă infecția (ex.: bronșita acută,
abcesul pulmonar, tuberculoza, aspergiloza, pneumonia, bronșiectazia).
De asemenea, se asociază cu neoplasme, afecțiuni cardiovasculare (stenoza mitrală,
embolia pulmonară, malformații vasculare pulmonare), trauma unor boli autoimune (cum ar
fi granulomatoza Wegener, sindromul Goodpasture, lupus eritematos sistemic) precum și
unele medicamente și toxine (de exemplu cocaine, anticoagulante, agenții trombolitici,
penicilinaminele, solvenții). Deseori, etiologia specifică a hemoptiziei nu este determinată.
Hematuria
Hematurie microscopică
Hematuria se definește ca fiind eliminarea urinei ce conține sânge provenit din aparatul
urinar situat deasupra uretrei anterioare. În practica medicală întâlnim hematurie
microscopică în care hematiile variaza între 1.000 ml/min și 1.000.000 ml/min și hematurie
macroscopică în care numărul de hematii sunt peste 1.000.000 ml/min.
Hematuria macroscopică determină apariția urinei de culoare roșie sau brună, însă sunt
numeroase substanțe care pot modifica aspectul urinei, aceasta având un aspect
asemănător cu hematuria (rezultat fals pozitiv):