CURS 7

PATOLOGIA SANULUI

DISPLAZIA MAMARA

Cunoscuta sub numele de mastoza fibrochistica, este cea mai frecventa afectiune a sanului.

Apare frecvent la femeile intre 30 - 50 ani dar este intalnita si in postmenopauza, mult mai rar, ceea ce
sugereaza ca afectiunea este influentata de hormonii sexuali (estrogen).

Clinic

Se prezinta sub forma unui nodul mamar asimptomatic, descoperit intamplator, insa, de multe ori,
durerea sau sensibilitatea la palpare atrag atentia asupra prezentei tumorii. Uneori apare si o secretie
mamelonara. In multe cazuri, simptomele apar sau se intensifica in faza premenstruala a ciclului,
moment in care nodulii tind sa creasca in dimensiune. Variatiile in dimensiune, ca si aparitia si disparitia
rapida a unei formatiuni mamare sunt manifestari frecvente. Adeseori formatiunile sunt multiple sau
bilaterale, numeroase paciente relatand in istoric prezenta tranzitorie a unui nodul mamar, sau dureri
ciclice ale sanilor. Prezenta unor formatiuni numeroase, mai ales la ambii sani, reprezinta un criteriu
care orienteaza diagnosticul catre benign si nu catre malign.

Diagnostic

Se pune clinic (palpare) si paraclinic (mamografie, ecografie, CT, RMN), diagnosticul de certitudine fiind
stabilit prin biopsie urmata de examen histopatologic.

Tratament

Profilaxia consta in evitarea traumatismelor mamare sipurtarea unui sutien care sa ofere o buna
sustinere si protective, fara sa fie insa prea strans. Formatiunile chistice pot fi punctionate cu aspiratia
lichidului. Tratamentul cu progesterone administrat dupa schema individualizata este intotdeauna
eficient. Este obligatorie supravegherea anuala a formatiunilor, pentru a depista in faza precoce
eventualele modificari.

FIBROADENOMUL MAMAR
Fibroadenomul mamar este o formatiune benigna frecventa, cu incidenta crescuta la femeile tinere, de
obicei in primii 20 de ani dupa pubertate (15 – 35 ani).

Clinic

Descoperita de regula intamplator, trebuie urmarite urmatoarele criteria: cresterea in dimensiuni,

durerea, aparitia altor formatiuni similar. Extrem de importanta este autoexaminarea sanilor, inclusiv a
axilelor, de orice femeie, periodic.

Diagnostic

Este clinic (palparea) si paraclinic (mamografie, ecografie, CT, RMN).

Tratament

Doar atunci cand formatiunea creste in dimensiuni si devine dureroasa sau aoar si alte formatiuni se
face tratament cu progesteron pe cale generala (arefam, utrogestan, duphaston) si locala (crème, geluri
cu progesteron). In cazul unor formatiuni mari se practica excizia chirurgicala dupa anestezie locala cu
examenul histo-patologic.

ABCESUL MAMAR

Frecvent mai ales in timpul alaptarii, are la debut aspect eritematos, cu sensibilitate si induratie, care
treptat colecteaza. Staphylococcus aureus este germenul cel mai frecvent implicat. In stadiile precoce,
infectia poate fi stopata prin administrarea de oxacilina, 250 mg de patru ori pe zi, timp de 7-10 zile, fara
a se impune intreruperea alapatarii la sanul afectat. Daca leziunea avanseaza, ducand la aparitia unei
tumori localizate, insotita de semne locale si sistemice de infectie (inclusiv ganglion axilari palpabili),
inseamna ca s-a constituit un abces, care trebuie drenat, iar alaptarea se va intrerupe.

CARCINOMUL MAMAR

Sanul este localizarea cea mai frecventa a tumorilor maligne la femei iar cancerul de san reprezinta a
doua cauza de deces prin cancer la femei dupa cancerul de col uterin.

Factori de risc asociati

Rasa alba, antecedente heredo-colaterale (cancer mamar la mama, sora sau fiica), antecedente
personale patologice (cancer endometrial, anumite forme de displazie mamara, cancer al sanului
controlateral), antecedente personale fiziologice (menarha precoce sub 12 ani, menopauza tarzie peste
50 de ani), paritatea (nulipara sau prima sarcina la varsta inaintata peste 35 de ani).
Femeile cu risc mare de a face cancer mamar trebuie identificate, invatate sa-si autoexamineze sanii si
observate atent.
Depistarea precoce a cancerului de san

Femeile intre 20 si 40 de ani trebuie sa beneficieze de examen mamar (examinare clinica si

mamografica) ca parte a asistentei medicale uzuale la interval de 2-3 ani. Femeile de peste 40 de ani
beneficiaza de examene mamare anuale. Sensibilitatea mamografiei variaza intre 60 si 90%.
Toate femeile de peste 20 de ani trebuie sfatuite sa-si examineze sanii lunar. In premenopauza, femeile
isi vor efectua examinarea la 7-8 zile dupa perioada menstruala. Mai intai se va efectua inspectia sanilor,
in picioare in fata oglinzii, cu mainile pe langa corp, ulterior deasupra capului, apoi in solduri pentru a
obtine contractia muschilor pectoral si in decubit dorsal, palpand fiecare san, cu degetele mainii opuse.
Extrem de important este rolul medicului de familie care trebuie sa ofere aceste informatii pacientelor
din listele lor.
Mamografia este cea mai utila tehnica de depistare precoce a cancerului mamar inainte ca tumora sa
devina palpabila la nivelul sanului. Cancerele mamare cu crestere lenta pot fi identificate prin
mamografie cu cel putin 2 ani inainte de a atinge dimensiuni palpabile.

Clinic

La 70% dintre pacientele cu cancer mamar primul semn este un nodul, de obicei nedureros, la nivelul
sanului. Simptomele mai putin frecvente sunt: durere mamara, secretia mamelonare, eroziunea,
retractia, marirea sau pruritul mamelonar, eritemul, induratia mamara generalizata, cresterea sau
diminuarea volumului sanului, acestea aparand insa in stadia tardive de evolutie a bolii. Rareori, primul
simptom poate fi o tumora axilara sau tumefierea unui brat. Durerile osoase, mai frecvent la nivelul
coloanei vertebrale, icterul sau scaderea ponderala se datoreaza metastazelor sistemice, insa aceste
simptome lipsesc, de obicei, la prima examinare.
La inspectie se pot remarca eventuale variatii ale ale dimensiunilor si conturului sanilor, retractii
mamelonare, edem discret, eritem sau retractia tegumentara. Asimetria sanilor si retractia sau
plicaturarea pielii se accentueaza la ridicarea bratelor deasupra capului si prin apasarea mainilor pe
solduri. Regiunile axilara si supraclaviculara trebuie palpate amanuntit.
Cancerul mamar apare, de obicei, sub forma unei tumori nedureroase la palpare, ferma sau dura, cu
margini imprecis delimitate. Usoara retractie a tegumentului sau mamelonului sunt semne foarte
sugestive. Secretia mamelonara apoasa, seroasa sau sanguinolenta este uneori un semn precoce.
Metastazele cuprind, de obicei, ganglionii limfatici regionali (axilari). Caracteristici pentru metastaze sunt
ganglionii duri, cu diametrul mai mare de 1 cm.

Paraclinic

VSH constant crescut in formele diseminate de cancer

PA (fosfataza alcalina) crescuta -in metastaze hepatice sau osoase
Antigenul carcinoembrionar (CEA si CA 15-3) markeri pt cancer mamar recidivant
Biopsia, pentru confirmarea diagnosticului
Ecografia
Mamografia
CT, RMN

Stadializare

Se iau in considerare 4 stadii, unele cu substadii, functie de dimensiunea tumorii, infiltrarea ganglionilor
si prezenta metastazelor (T = tumora, N = ganglion, M = metastaze la distanta).
Tratament

Tratamentul cancerului mamar este curativ si paleativ.

Tratamentul curativ se recomanda in stadiile I si II ale bolii. Pacientele cu tumori localizate avansate
(stadiul III) si chiar tumorile inflamatorii se pot vindeca prin terapie multimodala (radio, chimio,
hormonoterapie) dar, in majoritatea cazurilor, nu pot fi asteptate decat efecte paleative.
Tratamentul paleativ este indicat tuturor pacientelor cu boala in stadiul IV, pacientelor tratate anterior
dar la care apar metastaze la distanta, precum si pacientelor cu tumori inoperabile.
Tratamentul chirurgical presupune mastectomie radicala cu evidare ganglionara. Un edem semnificativ
al bratului apare la cca. 10-30% dintre paciente dupa mastectomie radicala.

Dupa tratamentul primar, pacientele cu cancer mamar trebuie urmarite toata viata pentru detectarea
recidivelor si supravegherea celui de-al doilea san, pentru eventuala aparitie a unui nou carcinom,
bilateralitatea carcinomului mamar fiind din ce in ce mai mare.