Curs 5 TUMORI BENIGNE

FIBROMUL UTERIN
Fibromul este o tumora benigna, incapsulata, constituita din tesut muscular si conjunctiv uterin in
proportii variabile. Se dezvolta pe baza celulelor uterine tinere si evolueaza in cursul perioadei fertile.
Fibroamele uterine sunt cele mai des intalnite tumori benigne ale tractului genital feminin.
Etiologie
Principala cauza a aparitiei si dezvoltarii fibromului uterin este hiperestrogenia. Mai sunt luati in
consideratie factorul varsta, rasa neagra (freceventa mai mare a fibromului la aceasta rasa). Se considera
ca apare pe un teren predispozant, insotind uneori obezitatea, sindromul ovarelor polichistice si
distrofiile mamare.
Simptome
Fibroamele sunt pentru o lunga perioada asimptomatice. Devin simptomatice atunci cand ajung la
dimensiuni mari sau erodeaza un vas, principalele simptome fiind:
- hemoragii vaginale abundente sau neregulate, dismenoree, adeseori cu anemie secundara
- durere pelvina cronica, intermitenta, care devine acuta in cazul infarctizarii sau torsionarii (in mod
ecceptional);
- simptome datorate compresiei organelor vecine (de exemplu compresia pe vezica urinara determina
polakiurie).
Fibroamele voluminoase asociate cu sarcina pot duce la avort spontan, prezentatii distocice, nastere
prematura, durere, hemoragie postpartum.
Paraclinic
-hemoglobina poate fi scazuta ca rezultat al pierderilor repetate de sange
- ecografia – confirma existenta fibromului uterin si este utila pentru urmarirea evolutiei
- RMN evidentiaza cu precizie fibroamele intramurale sau submucoase
Tratament
 Fibroamele mici, asimptomatice, vor fi urmarite, clinic si ecografic, timp de 6 luni, administrandu-se
tratament cu progesteron (duphaston, arefam, utrogestan)
Interventia chirurgicala se efectueaza:
-cand fibroamele determina compresiune semnificativa pe uretere, vezica urinara sau rect
- cand sangereaza masiv, ducand la anemie
- in cazul fibroamelor cu crestere rapida
In situatia asocierii fibromului cu sarcina atitudinea terapeutica difera functie de dimensiunile acestuia.
Urmarirea gravidei se face extreme de strict, iminenta de avort/nastere premature fiind mare.
-daca in luna a 4-a uterul fibromatos nu depaseste dimensiunile unei sarcini de 6 luni, de regula nu apar
complicatii in evolutie, in general recomandandu-se cezariana;
- daca in luna a 2-a, tumora are dimensiunile unei sarcini de 5 sau 6 luni, avortul este probabil
TUMORI OVARIENE BENIGNE
Datorita complexitatii dezvoltarii histologice si embriologice a ovarului, acesta poate fi sursa unei mari
varietati tumorale, benigne sau maligne.
Factori de risc:
-pauciparitatea (sarcini putine la numar), infertilitatea, sterilitatea;
- varsta peste 65 de ani;
- ereditatea
Tumorile ovariene pot fi:
a) Chistice - seroase (cele mai frecventa tumori chistice benigne)

- mucoide

- dermoide

b) Solide (active sau inactive dpdv endocrin)

TUMORI CHISTICE BENIGNE
Sunt tumori cu formatiuni uni sau policavitare, ocupate de un continut cu caracter variabil.
Chistul seros simplu – cea mai frecventa tumora chistica benigna; se prezinta ca o formatiune alb-sidefie,
ce contine lichid serocitrin, cu volum variabil de la cativa cm 3 pana la cativa litri. De obicei este tumora
unilaterala.
Chistul mucinos – are continut gelatinos, vascos, de culoare galbena sau rosie, ce poate atinge
dimensiuni mari.
Chistul dermoid – se dezvolta frecvent in copilarie si reprezinta 1/3 din tumorile benigne de ovar; este o
tumora unilaterala, pediculata, cu continut atipic (prezenta in interiorul chistului a unor tesuturi de alta
natura – par, dinti); acest tip de chist trebuie urmarit avand potential malign.
Tumorile ovariene pot determina compresiuni sau pot forma aderente cu uterul, vezica, ureterele,
organele abdominale.
Simptome
In functie de volumul tumorii se descriu 2 stadii:
1. Stadiul pelvin = prezenta unei formatiuni parauterine, sferica sau ovoidala, consistenta elastica,
neteda sau boselata, nedureroasa; tumora este frecvent unilaterala
2. Stadiul abdominal – rar intalnit astazi, deoarece reprezinta un stadiu foarte avansat al bolii; apare
deformarea peretelui abdominal si uneori, circulatie colaterala.
Tumorile active dpdv endocrin pot induce sindroame endocrine de tip masculinizant sau feminizant.
Tumorile masculinizante determina (secretie de testosteron): amenoree, atrofia sanilor, hirsutism,
hipertrofie clitoridiana.
Tumorile feminizante determina (secretie de estrogen): pubertate precoce, tulburari menstruale,
reactivare endocrina in perioada de menopauza.
Investigatii
- ecografia
- CT, RMN
Complicatiile chistului ovarian
1.Torsiunea – cam 15% din cazuri, la tumorile mici si mijlocii. Torsiunea poate fi:
-incompleta – are evolutie lenta
- completa – caracter acut: durere sincopala, durere, tahicardie, greturi, varsaturi, febra; se impune
interventia chirurgicala de urgenta
2. Compresiunea – poate determina tulburari digestive sau urinare
3. Ruptura – rara, cel mai adesea spontan sau dupa torsiune sau traumatism
4. Hemoragia – se poate produce intrachistic sau cu revarsare in peritoneu
5. Infectia – este o complicatie rara, de obicei cu germeni intestinali
6. Transformarea maligna
Tratamentul este exclusiv chirurgical.
OVARUL POLICHISTIC
Sindromul ovarelor polichistice este o afectiune endocrina cu incidenta mare (2-5% din femeile fertile si
mult mai mare in perioada pubertatii si adolescentei), caracterizat printr-un nivel constant crescut de
estrogeni, androgeni si LH, avand ca si consecinta anovulatia si aparitia de chisturi multiple.
Clinic
-hirsutism 70%
- obezitate 40%
- virilizare 20%
- amenoree 50%
- metroragie 30%
Tratament
La pacientele obeze cu ovare polichistice, scaderea in greutate este adeseori eficienta, reducerea
stratului adipos ducand la scaderea transformarii androgenilor in estrogeni si contribuind la reinstalarea
ovulatiei. Tratamentul este hormonal. In general administrarea pentru 6 – 12 luni a pilulelor
anticonceptionalelor determina reducerea semnificativa in dimensiuni a chisturilor pana la disparitie si
reglarea ciclurilor menstruale.