UNIVERSITATEA DE STIINTE AGRICOLE SI MEDICINA

VETERINARA “ION IONESCU DE LA BRAD” IASI

FACULTATEA: Zootehnie
SPECIALIZAREA: Controlul și Expertiza Produselor Alimentare

ELEMENTE DE INGINERIA
FRIGULUI

Realizat de:
Dorneanu Renata-Elena
Anul II, Gr.267

Profesor Îndrumător:
Prof. Dr. Radu Roșca

1
 DETERMINAREA NECESARULUI DE FRIG ŞI
CALCULUL PARAMETRILOR INSTALAŢIEI
FRIGORIFICE

TEMA:
Să se determine necesarul de frig pentru unul din spaţiile depozitului frigorific din figura 1,
utilizat pentru stocarea unor produse alimentare.

Date inițiale:
Produs: carne de pui
Spațiu: TC1
Temperatură interioară:-25°C

1.Determinarea necesarului de frig

Necesarul de frig se calculează din bilanţul termic, pentru un interval de 24 ore [kJ/24],
folosind relaţia:
Q = Q1 + Q2 + Q3 + Q4,
în care:
 Q1 – cantitatea de căldură pătrunsă din exterior prin pereți podea și tavan;
 Q2 – necesarul de frig tehnologic, căldura care trebuie scoasa din produs;
 Q3 – necesarul de frig pentru ventilarea camerelor;
 Q4 – necesarul de frig pentru acoperirea pierderilor din timpul exploatării.

1. Schema unui depozit

frigorific:
DC – depozit produse
congelate;
DR – depozit produse
refrigerate;
TC – tunel de congelare;
TR – tunel de refrigerare.

2
Cantitatea de căldură pătrunsă din exterior prin izolaţii, din cauza diferenţelor de temperatură şi
a radiaţiei solare, se determină cu relaţia:

Q1  86,4   k i  S i   t i  t r   kJ / 24h

 ki – coeficientul global de schimb de căldură al elementului i; pentru pereţi exteriori şi

interiori se consideră o structură multistrat (fig.), cu următoarele caracteristici:

2.Structura multistrat a peretelui

Perete exterior:
 tencuială exterioară cu 1 = 1 W/m.K şi 1 = 0,02 cm;
 zidărie din beton expandat cu 2 = 0,23 W/m.K şi 2 = 0,25 cm;
 tencuială suport cu 3 = 1,16 W/m.K şi 3 = 0,02 cm;
 bariera de vapori cu 4 = 0,384 W/m.K şi 4 = 0,003 mm;
 izolaţie din polistiren cu 5 = 0,04 W/m.K şi 5 = 0,1 cm;
 tencuială finită cu 6 = 1,16 W/m.K şi 6 = 0,03 cm.

1
K= 1   1   2   3   4   5   6
 e 1 2 3 4 5 6
1
K= 0  0, 02 0, 25 0, 02 0,003 0,1 0,03 1
     
1,06 0,23 1,16 0,384 0,04 1,16 8
1  W 
K=  0,265 2 
3,767 m  k 

Pereţi interiori: la fel ca pentru pereţii exteriori, dar fără bariera de vapori (stratul 4).
1  W 
K=  0,265 2 
3,767 m  k 

3
Fără 4 și e  12  0,083

Plafonul se va considera format din următoarele straturi (de la interior spre exterior):
 tencuială finită cu = 1,16 W/m.K şi  = 2…3 cm;
 izolaţie din polistiren cu  = 0,04 W/m.K şi  = 10 cm;
 planşeu din beton armat cu  = 2,03 W/m.K şi  = 25 cm;
 strat de bitum cu  = 0,17 W/m.K şi  = 5 mm;
 strat din pietriş cu  = 0,7 W/m.K şi  = 4 cm.

1
K= 1 0, 03 0,1 0, 25 0,005 0,04 1
     
29 1,16 0,04 2,03 0,17 0,7 8
1  W 
K=  0,345 2
2,893  m  K 

Podeaua se consideră formată din următoarele straturi (de la interior spre exterior):
 covor PVC cu = 0,33 W/m.K şi  = 3 mm;
 hidroizolaţie cu = 0,17 W/m.K şi  = 2…3 cm;
 planşeu din beton armat cu  = 2,03 W/m.K şi  = 25 cm;
 strat din pietriş cu  = 0,7 W/m.K şi  = 4 cm.

1
K= 0,009  0,176  0,123  0,057  0,125

1  W 
K=  2,04  2
0,49  m  K 

Coeficientul global de transfer se calculează pentru fiecare element de construcţie în

parte, folosind relaţia:
1
ki  n 
1 1 ,
 
j

 ext j1  j  int

în care:
 - coeficienţi de transfer termic convectiv (pentru suprafaţa dinspre mediul exterior a
pereţilor ext = 29 W/m2.K; pentru suprafaţa exterioară a pereţilor interiori ext = 12 W/m2.K;
pentru suprafaţele dinspre interior ale pereţilor int = 8 W/m2.K). Pentru pardoseală se admite
1/ext = 0.
 Si – suprafaţa elementului i (perete, podea sau plafon);
 ti – diferenţa de temperatură la care se găseşte peretele respectiv:
- pentru pereţi exteriori şi plafoane ce sunt în acelaşi timp şi acoperiş (terase),
diferenţa de temperatură pentru care se face calculul este ti = tc = 30 – ti (temperatura
exterioară se consideră 30 0C);
- pentru pereţi interiori, plafoane şi pardoseli ce separă spaţiul frigorific de unul
nefrigorific care comunică direct cu exteriorul: ti = (0,7…0,8)tc;

4
 - pentru pereţi interiori, plafoane şi pardoseli ce separă spaţiul frigorific de unul
nefrigorific care nu comunică direct cu exteriorul: ti = 0,6tc;
- pentru pereţi interiori, plafoane şi pardoseli ce separă două spaţii frigorifice similare
ti = 0,4tc;
- pentru pardoseli realizate pe sol se consideră că temperatura solului este de 15 0C.
 tr – adaos de temperatură ce ţine cont de influenţa radiaţiei solare, care se ia în calcul
pentru pereţii exteriori şi plafoanele ce sunt şi acoperiş:
- tr = 0 pentru pereţi exteriori orientaţi spre N;
- tr = 5…100C pentru pereţi exteriori orientaţi spre E, V, SE, SV;
- tr = 150C pentru pereţi exteriori orientaţi spre S;
- tr = 15…180C pentru plafoane care sunt şi acoperiş sau terasă.

Elementul k [W/m2K] S [m2] ti [0C] tr [0C] kS(ti+tr)

P1 0,25 21 42 - 220,5
P2 0,25 42 24 - 252
P3 0,25 21 42 - 220,5
P4 0,25 42 24 - 252
Plafon 0,345 72 60 16 1887,84
Podea 2,04 72 40 - 5875,2
TOTAL= 8708,04 W

ti – în funcție de tc = tc- ti= 35-  t i 

Plafon, Perete exterior: ti=tc
Peretele exterior ce separă spațiul frigorific ti=0,07 tc
Peretele interior ce separă spațiul frigorific de spațiul nefrigorific ce comunică cu
exteriorul ti=(0,7...0,8)
Peretele interior ce separă spațiul frigorific de spațiul nefrigorific ce nu comunică cu
exteriorul ti=0,6tc
Q1= 8708,04 · 86,4
Q1= 752374,66 kJ/24h

1.Verificarea fluxului termic unitar prin elemente de construcție:

q 0  K (t i  t r )  10...15w / m 2
Element q0
P1 10,5
P2 6
P3 10,5
P4 6
Plafon 26,2

5
 Podea 81,6

2.Se determină suprafaţa utilă a depozitului:

S
S ui  ,


în care S este suprafaţa depozitului, iar coeficientul  are valorile:

 1,4 – pentru tunele de congelare;

S 72
Su   51,42m 2
 1,4

2.1 Cunoscând norma de încărcare cu produse pe unitatea de suprafaţă (tabelul), se

determină cantitatea de produse stocate:

m  N  S ui  kg
m  N  S u  230  51,42  11 .826,6 Kg

3. Necesarul de frig pentru răcirea produselor se determină cu relaţia:

- Q2  m  [ ii  i f   28,35  m]  kJ / 24h - pentru congelare,
în care:
 m – cantitatea de produse [kg];
 ii, if – entalpia iniţială, respectiv finală 1 a produselor (tabel, în funcţie de temperaturile
iniţiale şi respectiv finale ale produselor 2) [kJ/kg];
 m – pierderea de masă a produselor [%] (tabel);
 Qc – cantitatea de căldură degajată prin reacţii biochimice de către produse (căldură de
respiraţie) .

ii- produs: 10°C TC if- produs: -18°C -25°C TC

Q2  m  ii  if   28,35   m TC 1
Q2  11 .8 26,6 10  21  28,35  0,5
Q2  5 34 26 6,6 6 k J / 2 4h 

4.Necesarul de frig pentru ventilarea spaţiilor ţine cont de introducerea de aer

proaspăt:
Q3  V  a   i   iex  ii   kJ / 24h ,
unde:
 V – volumul camerei ventilate [m3];

6
  a = 2…4 schimburi de aer/zi pentru depozitele de carne, lapte şi produse lactate,
24...48 pentru fructe şi legume;
 iex, ii – entalpia aerului din exterior, respectiv din interior [kJ/kg]; aceasta se determină
cu ajutorul diagramei Mollier, pentru o umiditate relativă a aerului exterior de 60 %. Pentru aerul
din interiorul spaţiului, umiditatea relativă se determină conform datelor din tabel pentru
produsele refrigerate, iar pentru congelate se consideră o umiditate relativă de 95 %.
 i – densitatea aerului din interiorul depozitului - rezultă din ecuaţia de stare:

1,01325  10 5  kg 
i   m3 
287  Ti  

  0,6   0,95Congelare

i ext t  35 C
0
i int
 7235 
 77,34  0,0057  T  
 T 
Pvs  e Pa
T 8, 2
Pv    Pvs
Pv
x  0,622  Kg / Kg 
101.325
1,006  t  x1,863  t  2501
i  kJ / Kg 
x
Q3  V  a   i   iex  ii   kJ / 24h
a=2
V  72·3,5  252m 3

i 
101325

101325
287    25  273 287  248
 1,42 Kg / m 3  
77,34  0,0057  308  23,49
Pvsext  e  5533,20  87,43Pa
T 8, 2

Pvsint  e
 77,34  0,0057  248  29,53  24,006Pa
2458, 2
Q3  725,76  111,436 kJ / 24h
Q3  80875,791 kJ / 24h

5. Necesarul de frig pentru acoperirea pierderilor din timpul exploatării (aporturi de

căldură din exterior la deschiderea uşilor, aporturi de căldură datorate personalului care intră în
încăpere, aporturi de căldură de la sursele de iluminare şi motoarele electrice ale ventilatoarelor
etc) se determină cu o relaţie aproximativă:
Q4    Q1  kJ / 24h ,

7
în care  depinde de suprafaţa depozitului:
 S > 300 m2:  = 0,1;
 150 <S< 300 m2:  = 0,2;
 80< S < 150 m2:  = 0,3;
 S < 80 m2:  = 0,4.

Q4  0,4  Q1
Q4  0,4  752374,66
Q4  300949,86 KJ / 24h

6. Necesarul total de frig:

4
Q   Qi  kJ / 24h
i 1

Q  Q1  Q2  Q3  Q4
Q  752374,66  534266,66  80875,791  300949,86
Q  1668467

7. Sarcina frigorifică:
Q
  1,05  kW  ,
 c  3600
Q1  Q2  Q3  Q4
  1.05 
3600  t
t  22  23h

752374,66  534266,66  80875,791  300949,86

   1,05
3600  22h

  22 KW 

în care se consideră că timpul de funcţionare este c = 20…21 ore pe zi pentru produse refrigerate
şi de 21…22 ore pe zi pentru produse congelate; necesarul a fost majorat cu 5% pentru a lua în
calcul şi pierderile de căldură pe conductele de la compresor la vaporizator.

Etape:

1.Temperatura de vaporizare,T0
Evoluţia temperaturilor în
vaporizator:

8
 S0 – suprafaţa vaporizatorului;
tai – temperatura aerului la
intrare;
tae – temperatura aerului la
ieşire;
t0 – temperatura de vaporizare
a agentului frigorific;
1-2 – vaporizare;
2-3 – supraîncălzire.

t 0  25 0  5 0  30 0 C
t total  15 0 C

2.Temperatura de condensare, Tk
Evoluţia temperaturilor
în condensator:
Sk – suprafaţa
condensatorului;
taik – temperatura aerului la
intrare;
taek – temperatura aerului la
ieşire;
tk – temperatura de
condensare a agentului
frigorific;
tref – temperatura la
refularea din compresor;
1-2 – răcirea vaporilor
supraîncălziti; 2-3 –
condensare; 3-4 –
subrăcire

t totalK  10 0...20 0 C
t k  t aik  t totalK
t aik  t ext  35 0 C

t aik  350 C
t k  350 C  150 C  500 C

Trasarea ciclului de functionare al instalatiei frigorifice

9
 Fosind pachetul CoolPack (Refrigeration utilities®log(p)-h
diagram ® Cycle input) se alege agentul R22 si se traseaza ciclul de
functionare al instalaţiei frigorifice în coordonate lg p – h;
Cu ajutorul ecranului “Cycle info” (fig.16.5) din acelaşi utilitar log
(p)-h diagramm, în secţiunea “Dimensioning” se
ϕ
introduce puterea frigorifică : =38 , iar în secţiunea “Volumetric
efficiency” se introduce coeficientul de umplere 0.85 ; cu aceste date
rezultă:
 debitul masic de agent frigorific, m= 0,16829 [kg/s];
 debitul volumic teoretic al compresorului
“Displacement=130.8707 [m3/h];
 debitul volumic real de agent frigorific V = 103,28 [m3/h];
 fluxul de căldură pentru condensator Qc = 39,459 [kW];
 puterea absorbită de compresor W = 17,459 [kW]

III.Alegerea componentei instalatiei frigorifice

A.Alegere vaporizator

GPC sau MPC

Evaporator (dx )
0
Capacity:P =38 Kw
0
Evaporation temp: t

Superheating: 5 K
k
Cond temp : t

10
 Subcooling: 0 K

Relating humidity: se debifeaza “AUTO” si se introduce valorile

0

Inlet temp: putin mai mare decat t + 5

OK

Print cu pdf.

Vaporizatorul va ales şi în funcţie de debitul de aer refulat de către ventilatoarele, astfel

încât raportul dintre debitul orar de aer şi volumul spaţiului frigorific să se încadreze între
următoarele limite:
 40...60 pentru depozite de produse congelate;

B.Alegere unitate de condensare

Alegerea grupului de condensare se poate realiza cu ajutorul programului

dezvoltat de catre firma Bitzer ; se alege optiunea “Condensing units”.

Ca date iniţiale pentru alegerea grupului de condensare se introduc:
 tipul agentului frigorific;
 tipul compresorului;
 puterea frigorifică;
 temperatura de vaporizare a agentului frigorific;
 temperatura agentului frigorific la aspiraţia în compresor.

Acţionarea butonului „Calculate” conduce la afişarea, în zona din dreapta, a

unităţilor de condensare care satisfac cerinţele impuse.

Se mai poate utiliza programul Frigasoft de unde se alege optiunea “Dx

condensers”.

11