DISCIPLINA:TEHNOLOGII GENERALE ANIMALE

APRECIEREA VÂRSTEI ANIMALELOR

Cunoaşterea vârstei animalelor este necesară atât în folosirea lor la reproducţie, în

exploatarea eficientă pentru producţiile specifice, cât şi în stabilirea normelor şi a raţiilor furajere
corespunzătoare pentru animalele tinere şi pentru cele adulte.Varsta animalelor rezultă din actele şi
evidenţele zootehnice dar la târguri, în expoziţii este recomandabil a se evita incertitudinea şi
eventualele falsificări şi a se lua în consideraţie diferenţele de exterior între animalele tinere, adulte,
bătrâne, particularităţile coarnelor la bovine, ale unghiilor la iepurii de casă, ale penajului la păsări,
un criteriu decisiv fiind aspectul şi modificările dentiţiei la mamiferele de fermă.

Aprecierea vârstei după exterior

Formatul corporal (înalt, dreptunghiular), stabilit pe baza măsurării dimensiunilor

corporale, oferă şi date referitoare la vârsta animalelor, existând deosebiri evidente ca aspect între
indivizii tineri şi adulţi.
Un animal tânăr (mânz, viţel, miel) se remarcă prin comportament vioi, membre relativ
lungi, articulaţii mai largi, corpul scurt, îngust (format înalt), părul scurt.
Animalele adulte au talie mare, membre relativ scurte, corpul lung şi larg (format
dreptunghiular), musculatura bine dezvoltate, părul mai mare.
Animalele bătrâne au proeminenţe, unghiuri osoase mai evidente, musculatura atrofiată,
ţesuturi deshidratate, privirea mai ştearsă. La caii bătrâni cavităţile supraorbitale (solniţele) sunt
adâncite (la caii tineri şi adulţi sunt pline), buza de jos atârnă, membrele anterioare au genunchii
arcuiţi.
Coarnele la bovine, ovine sunt mai mici la tineret, mai mari şi relativ mai groase la adulte.
La viţel înainte de apariţia coarnelor se observă pe creştet două vârtejuri de păr, iar la
vârsta de 14 - 16 zile pielea din aceste locuri este îngroşată, ca o calozitate. La vârsta de 1 - 1,5 luni
se simte fiecare nodul cornos, mobil, sub piele. La vârsta de 2 luni coarnele ies deasupra pielii
creştetului şi se măresc lunar cu 1 cm. Un viţel cu coarne lungi de 3 cm. are vârsta de 5 luni, iar la 6
luni coarnele ating 4 cm.
În funcţie de sex, coarnele sunt scurte, groase, obişnuit îndreptate lateral la taur, mai lungi,
mai subţiri, cu diferite forme şi direcţii la vacă. Începând de la vârsta de doi ani, ca urmare a
insuficienţei sărurilor minerale în hrană, mai ales iarna, sau la vaci în perioada de gestaţie, pe
fiecare corn se formează câte un inel (strangulaţie) anual. După numărul de inele (adunând cifra 2)
se poate deduce vârsta în ani.
La ovine ne putem orienta după îmbrăcămintea piloasă, în sensul că tineretul până la 18
luni, de cele mai multe ori, nu este tuns. Acest lucru este mai evident la oile cu lâna groasă. La cele
de culoare neagră ne putem orienta şi după prezenţa fibrelor albe, situate în jurul botului, ochilor,
urechilor şi pe bursele testiculare.
La iepuri, unghiile tineretului până la vârsta de 12 luni sunt subţiri, scurte, ascuţite,
acoperite de părul de pe degete, iar la adulţi şi la iepurii bătrâni sunt de culoare tot mai închisă,
lungi, groase, tocite, curbate, cu inele transversale asemănătoare celor de pe coarnele bovinelor.
La păsările domestice, criteriile de determinare a vârstei după exterior se referă la mărimea
corpului, aspectul pielii, al crestei, bărbiţelor, al solzilor de pe fluierele membrelor, apariţia şi
creşterea pintenului, schimbarea remigelor primare şi secundare la aripi. Corpul este mai mare, mai
larg, la păsările adulte, pielea, creasta, bărbiţele sunt catifelate, netede, la tineret, mai zbârcite,
uscate şi mai puţin elastice la adulte şi vârstnice.
Solzii de pe fluiere sunt mai fini, netezi şi lucioşi la tineret, tari şi cu marginile detaşate la
păsările bătrâne.
La raţele şi gâştele tinere, ciocul este viu colorat, mai puţin dur decât la cele bătrâne, iar
solzii de pe fluiere şi membrana interdigitală nu sunt cheratinizate ca la păsările vârstnice.
Penajul la tineret este lucios, bine strâns pe corp, puful fin, mătăsos.

1
 La boboci, prima năpârlire are loc la vârsta de 7 săptămâni.
APRECIEREA VÂRSTEI DUPĂ DENTIŢIE
Dinţii incisivi, crescuţi pe extremitatea anterioară a mandibulei, la rumegătoare (bovine,
ovine, caprine), respectiv a maxilei şi a mandibulei la cabaline, suine, iepuri, sunt în ordinea
apariţiei: incisivii de lapte (caduci) şi permanenţi (definitivi). Prin poziţia lor în partea anterioară a
cavităţii bucale, incisivii sunt dinţii cei mai uşor de observat şi palpat pentru precizarea vârstei.
Pentru diferenţierea lor, în funcţie de aşezarea lor pe arcada dentară, perechea centrală de
incisivi sunt denumiţi cleşti, perechea situată de o parte şi de alta a lor mijlocaşi (la rumegătoare
două perechi, mijlocaşi primi şi secunzi), iar perechea periferică lăturaşi (mărginaşi).
Atât dentiţia de lapte cât şi cea definitivă, la început complet acoperită cu smalţ (dinţi
virgini) la rumegătoare şi suine, prin contactul cu furajele dure, celulozice, în actul de masticaţie
suferă în timp o roadere progresivă a smalţului pe faţa superioară (linguală), fenomenul fiind
cunoscut sub numele de "tocire". Uzura completă a smalţului constituie "nivelarea" dinţilor.
O particularitate a dentiţiei incisive la rumegătoare este că, odată apărute şi dezvoltate
complet, coroanele nu mai cresc şi prin uzură se micşorează treptat, în timp ce la cabaline coroanele
cresc continuu, dinţii uzaţi păstrându-şi lungimea iniţială.
Perioadele principale de apreciere a vârstei după incisivi sunt: perioada întâi, de apariţie şi
tocire a dentiţiei de lapte; perioada a doua, de cădere a dinţilor de lapte şi înlocuirea lor cu cei
permanenţi; perioada a treia, de tocire şi nivelare a dentiţiei permanente.

APRECIEREA VÂRSTEI DUPĂ DENTIŢIE LA TAURINE

La bovine deosebim dinţi de lapte (caduci) şi dinţi permanenţi. Incisivii se găsesc numai pe
arcada inferioară şi sunt denumiţi, începând de la mijloc înspre laturi, astfel: cleşti, mijlocaşi primi,
mijlocaşi secunzi şi lăturaşi.
Pe cele două maxilare (inferior şi superior) se găsesc premolarii şi molarii.
Formulele dentare sunt:
0 0 6 0
- pentru dentiţia de lapte: I= ; C= ; Pm= ; M=
8 0 6 0
0 0 6 6
- pentru dentiţia permanentă: I= ; C= ; Pm= ; M= .
8 0 6 6
Morfologic, un incisiv este alcătuit din două părţi: rădăcina, care este partea fixată în
alveola dentară şi are, pe secţiune, formă rotundă şi coroana, partea care se găseşte în afară şi are
forma unei lopeţi.
Ca structură, un incisiv este format dintr-o masă osoasă, numită dentină, acoperită la
nivelul coroanei cu un strat mai dur, numit smalţ, iar pe rădăcină cu un strat extern de fixare, numit
cement (fig. 4.3).
Imediat după apariţie, incisivii se uzează prin “tocire”, începând de la marginea liberă a lor
către gingie.
Tocirea reprezintă dispariţia smalţului de pe o anumită porţiune a feţei linguale şi apariţia
“crestei dentare”, de formă sinuoasă şi a dentinei de culoare gălbuie.
Când smalţul a dispărut complet de pe tabla dentară, care devine netedă în totalitate, iar
creasta dentară capătă o formă semirotundă la nivelul gâtului dintelui, incisivii sunt “nivelaţi”.
În funcţie de particularităţile şi semnele care apar, se menţin şi apoi dispar, la taurine se
deosebesc patru perioade de vârstă:
- perioada I, în care are loc erupţia incisivilor de lapte, tocirea şi nivelarea lor;
- perioada a II-a, când se produce schimbarea incisivilor de lapte cu cei permanenţi;
- perioada a III-a, denumită şi perioadă de tocire şi nivelare a incisivilor permanenţi;
- perioada a IV-a, în care procesul de uzură este foarte avansat. Este perioada răririi şi
căderii dinţilor.
Perioada I durează de la naştere până la vârsta de 18 luni.

2
 Dentiţia la vârsta la 3-4 luni Nivelarea incisivilor de lapte.
(toţi incisivii de lapte au ajuns la nivel)

Atât tocirea, cât şi nivelarea, sunt fenomene variabile în funcţie de rasă, individ şi
alimentaţie
Perioada a II-a. Schimbarea incisivilor de lapte.
Vârsta schimbării dinţilor diferă în funcţie de rasă, precocitate, individualitate, alimentaţie
şi stare fiziologică.Această perioadă durează între 1 ½-5 ani

Dentiţia la vârsta de 2 ani Dentiţia la vârsta de 3 ani Dentiţia la vârsta de 5 ani (gura este încheiată)

Perioada a III-a: Tocirea şi nivelarea incisivilor permanenţi -5-10 ani

Tocirea se manifestă prin dispariţia treptată a smalţului şi descoperirea dentinei de pe
suprafaţa linguală a tablei dentare. Gradul de tocire se determină prin examinarea vizuală a tablei
dentare sau prin palpare. Când această suprafaţă este complet netedă şi uşor excavată dintele este
nivelat.În această perioadă, un rol hotărâtor în apariţia tocirii şi nivelării dinţilor îl are alimentaţia.

Dentiţia la vârsta de 6 ani Dentiţia la vârsta de 10 ani (lăturaşii sunt nivelaţi)

Perioada a IV-a: Rărirea şi căderea incisivilor după 10 ani

3
 APRECIEREA VÂRSTEI DUPĂ DENTIŢIE LA OVINE
Determinarea vârstei după dentiţie se bazează pe faptul că, în apariţia şi tocirea dinţilor de
lapte, în schimbarea lor cu dinţii permanenţi şi tocirea acestora, există o anumită regularitate.
La ovine deosebim o dentiţie de lapte sau caducă şi una permanentă, cu următoarele
formule dentare:
0 6 0 0 6 6
1 ; PM ; M = 20 dinţi 1 ; PM ; M = 32 dinţi
8 6 0 8 6 6
Rezultă că, oaia are 8 incisivi, numai pe maxilarul inferior, întrucât pe cel superior există
un burelet cartilaginos. Incisivii pot fi diferenţiaţi în cleşti, primi mijlocaşi, secunzi mijlocaşi şi
lăturaşi, câte doi din fiecare categorie.
În aprecierea vârstei se disting 3 perioade: apariţia dinţilor de lapte şi tocirea lor;
înlocuirea dinţilor de lapte cu cei permanenţi; tocirea şi nivelarea dinţilor permanenţi.
Perioada apariţiei dinţilor de lapte şi tocirea lor ţine de la naştere până la 12-14 luni
Mielul se naşte, de regulă, fără dinţi, dar uneori la nastere pot fi prezenti cleştii de lapte; dinţii la
naştere sunt acoperiţi de gingie.

Dentiţia ovinelor la vârsta de 12-14 luni la vârsta de 2 ani la vârsta de 4 ani

Înlocuirea dinţilor de lapte cu cei permanenţi (12-14 luni-4 ani) La 4 ani oaia are gura
încheiată.

Perioada tocirii şi nivelării dinţilor permanenţi (5-9 ani).

Dentiţia ovinelor la vârsta de 6 ani de 9 ani

În practică, cu ocazia clasărilor de toamnă, se examinează starea dentiţiei, aceasta

constituind un criteriu, pe baza căruia se stabileşte scoaterea sau menţinerea în efectiv a ovinelor.
Acest examen este necesar, deoarece datorită uzurii diferite a incisivilor, în funcţie de individ şi
felul hranei, se pot întâlni cazuri, când unele animale tinere au dinţi căzuţi, rupţi sau cu o slabă
soliditate în alveole, fapt ce determină scăderea potenţialului productiv.

APRECIEREA VÂRSTEI DUPĂ DENTIŢIE LA CABALINE

4
 Criteriul principal în stabilirea vârstei la cabaline, atunci când lipsesc evidenţele
zootehnice, îl constituie apariţia şi modificarea dentiţiei.
Formula dentară la cal este următoarea:
6 2 6 6
- la mascul - I ; C ; Pm ; M = 40 dinţi permanenţi;
6 2 6 6
6 0 6 6
- la femelă - I ; C ; Pm ; M = 36 dinţi permanenţi.
6 0 6 6
Incisivii, în număr de 12, sunt fixaţi unul lângă altul în alveolele de pe cele două arcade
dentare şi poartă următoarele denumiri: cleşti, mijlocaşi şi lăturaşi.
Forma incisivilor, la calul adult, este asemănătoare unei piramide uşor îndoite, cu vârful
împlântat în gingie (rădăcina) şi baza liberă (coroana), care formează suprafaţa de tocire sau tabla
dentară.
Spre deosebire de incisivii de la bovine, la cabaline, aceştia nu se scurtează prin tocire,
deoarece cresc şi ies permanent din gingie schimbându-se doar direcţia şi forma suprafeţei de tocire.
În structura dintelui de cal se disting: dentina, smalţul şi cementul.
În porţiunea coroanei dintelui se găseşte mişuna sau cornetul dentar extern. Prin tocirea
incisivilor, diametrul şi adâncimea mişunei se micşorează, rămânând la un moment dat doar
“fundul de mişună” sau lăscaia.Rădăcina dintelui este străbătută de cornetul dentar intern, în care
se găseşte pulpa dentară. Cornetul dentar intern ajunge până la nivelul mişunei, astfel încât, pe
măsura tocirii dintelui, acesta ajunge la suprafaţa de frecare, se umple cu dentină de neoformaţie şi
tartru şi apare la început ca o dungă, apoi ca o pată de culoare galbenă negricioasă de diferite forme,
numită steaua dentară sau steaua lui Girard.Steaua dentară apare la vârsta de 7-8 ani.
Lungimea şi dezvoltarea incisivilor pe cele două arcade diferă, ceea ce face ca şi procesul de
uzură să fie diferit; incisivii superiori sunt mai lungi şi mai mari.
Modificările dentiţiei în timpul vieţii au fost sistematizate în şase perioade.
Perioada I (de la naştere la 2½ ani). Erupţia şi tocirea dinţilor de lapte.
Mânzul se naşte, în mod normal, fără dinţi.
Până la vârsta de 12 zile apar cleştii şi premolarii de lapte, la vârsta de 30-40 de zile apar
mijlocaşii, iar la 6-7 luni apar şi lăturaşii.
Tocirea şi nivelarea incisivilor de lapte se face astfel (fig 14, 15):
- între 10-12 luni se tocesc cleştii (dispare mişuna) şi apare primul molar permanent;- la 18
luni cleştii sunt nivelaţi, iar mijlocaşii sunt tociţi;- la 24 de luni se nivelează mijlocaşii şi se tocesc
lăturaşii de lapte. - la 30 de luni toţi incisivii sunt nivelaţi, având un avansat grad de uzură.

Dentiţia la vârsta de 10-12 luni Dentiţia la vârsta de 15-24 de luni

Perioada a II-a (2½-5 ani). Schimbarea dinţilor de lapte cu dinţi permanenţi

- la 2½ ani se schimbă cleştii de lapte cu cei permanenţi, care ajung la nivel la 3 ani. La
această vârstă primul premolar de lapte este înlocuit cu cel permanent;
- la 3 ani se schimbă şi cel de-al doilea premolar;

5
 - la 3 ½ ani mijlocaşii de lapte sunt înlocuiţi cu cei permanenţi şi apare şi cel de-al treilea
premolar permanent;
- la 4 ani mijlocaşii permanenţi ajung la nivel şi apare al treilea molar permanent;

Dentiţia la vârsta de 3 ani Dentiţia la vârsta de 5 ani

- la 4 ½ ani cad lăturaşii de lapte, care sunt înlocuiţi cu cei permanenţi şi apar colţii
(caninii) la armăsar;
- la 5 ani lăturaşii ajung la nivel; gura este “încheiată” (are toţi dinţii permanenţi).

Perioada a III-a (6-8 ani). Tocirea incisivilor inferiori.

- la 6 ani cleştii sunt tociţi, iar tabla dentară este de formă ovală
- la 7 ani mijlocaşii sunt tociţi, cu tabla dentară de formă ovală. Pe lăturaşii superiori apare
coada de rândunică, iar pe cleşti, înaintea lăscaiei, se observă steaua dentară sub forma unei dungi
de culoare gălbuie (fig. 4.30);
- la 8 ani lăturaşii inferiori sunt tociţi. Tabla dentară are forma ovală pe mijlocaşi şi
lăturaşi, iar pe cleşti tinde să devină rotundă. Apare steaua dentară şi pe mijlocaşi .

Dentiţia la vârsta de 7 ani

Perioada a IV-a (9-12 ani) Tocirea incisivilor superiori.

- la 9 ani se tocesc cleşti superiori. Incisivii inferiori au tabla dentară rotundă şi prezintă
steaua dentară. Pe lăturaşii superiori coada de rândunică mai poate fi observată.

6
 - la 10 ani, mijlocaşii superiori sunt tociţi. Pe incisivii inferiori, tabla dentară este rotundă
pe cleşti şi mijlocaşi. Steaua dentară este largă, iar lăscaia mult redusă. Pe lăturaşii superiori apare
emnul lui Galvayne;
- la 11 ani se tocesc şi lăturaşii superiori, iar lăscaia este mare şi evidentă pe toţi incisivii
superiori. Reapare coada de rândunică, care se menţine până la vârsta de 13 ani. Pe incisivii
inferiori tabla dentară este rotundă, iar steaua dentară tinde să ocupe o poziţie centrală;
- la 12 ani toţi incisivii sunt tociţi. Lăscaia este punctiformă pe cleştii şi mijlocaşii inferiori,
iar steaua dentară este mare şi ocupă o poziţie centrală. Arcadele dentare sunt mai puţin arcuite, iar
incidenţa lor formează un unghi ascuţit. Semnul lui Galgvayne coboară pe lăturaşii superiori şi
ocupă o suprafaţă mai mare.

Dentiţia la vârsta de 11 ani

Perioada a V-a (13-16 ani) Nivelarea incisivilor inferiori:

- la 13-14 ani se nivelează cleştii inferiori (dispare lăscaia) iar tabla dentară capătă forma
triunghiulară, iar coada de rândunică dispare
- la 14-15 ani se nivelează şi mijlocaşii inferiori, iar suprafaţa de tocire a tablei dentare
devine triunghiulară. - la 15-16 ani toţi incisivii inferiori sunt nivelaţi şi au suprafaţa de tocire de
formă triunghiulară. Arcadele dentare sunt înguste, iar unghiul de incidenţă este ascuţit. Uneori
apare ciocul de papagal.

Dentiţia la vârsta de 14-15 ani

Perioada a VI-a (peste 16 ani). Tabla dentară biangulară:

7
 - la 16-17 ani, cleştii şi mijlocaşii superiori sunt nivelaţi. Incisivii inferiori au suprafaţa de
frecare a tablei dentare tot de formă triunghiulară, iar unghiul de incidenţă al arcadelor devine
accentuat ascuţit;
- la 17-18 ani, toţi incisivii superiori sunt nivelaţi. Cleştii inferiori au suprafaţa de tocire de
formă bianagulară (alungită antero-posteriori), iar pe mijlocaşi şi lăturaşi este de formă
triunghiulară;
- la 18-19 ani, mijlocaşii inferiori au tabla dentară de formă biangulară. Unghiul de
incidenţă al arcadelor devine şi mai ascuţit;
- la 19-20 de ani, toţii incisivii inferiori au suprafaţa de tocire alungită antero-posterior.
Semnul lui Galvayne ocupă toată suprafaţa lăturaşilor superiori, iar ciocul de papagal este tot mai
pronunţat (fig.21).
După 20 de ani determinarea vârstei devine mai dificilă şi mai puţin exactă. Dinţii se
micşorează mult, se răresc şi cad. La unii cai se alungesc continuu şi pot persista până la 30 ani.

Dentiţia la vârsta de 19-20 de ani

Cerinţe:
- cunoaşterea principalelor metode de apreciere a vârstei la animalele domestice:
- enumerarea şi descrierea pe scurt a principalelor perioade de vârstă la animale de interes
zootehnic;

Să nu râdă frunza de sus când cade frunza de jos.

Cu cât spicul de orez are mai multe boabe, cu atât se apleacă mai mult; cu cât este mai gol, cu atât
stă mai ridicat.

Toba face mult zgomot fără să ştie că este goală pe dinăuntru.

Dacă arunci sămânţa în lac, nu aştepta să răsară.